Congresul de pace de la Paris (februarie - martie 1856).

La Paris, cele sapte tari participante au avut atitudini diferite, in functie de propriile interese. Franta sprijinea unirea, pentru ca astfel imparatul Napoleon al III-lea, prin ministrul sau de externe, contele Walewski, spera sa-si refaca prestigiul european; Sardinia si Prusia considerau ca prin unirea Principatelor Romane isi vor "deschide drum" pentru constituirea propriilor state nationale - italian si, respectiv, german; Rusia, infranta in razboiul Crimeii, "juca" dupa "muzica" Frantei; Anglia, s-a aratat favorabila unirii, apoi si-a schimbat atitudinea; Austria si Turcia erau impotriva, deoarece nu doreau sa-si piarda influenta in teritoriile romanesti. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18 martie 1856) prevedeau *inlocuirea protectoratului Rusiei asupra Principatelor cu garantia colectiva a marilor puteri, *mentinerea suzeranitatii otomane, garantarea independentei administrative, revizuirea legilor fundamentale (Regulamentele Organice), * integrarea in granitele Moldovei a trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea in Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune "bazele viitoarei lor organizari", *libertatea navigatiei pe Dunare, a comertului si a cultelor, neutralizarea Marii Negre, dreptul la armata nationala s.a. Marile Puteri pregateau alegerea unor adunari consultative speciale - numite Adunari ad-hoc - in fiecare Principat, care aveau misiunea de a face cunoscuta unei comisii internationale parerea romanilor asupra unirii si problemelor importante. Rezolutiile acestor adunari urmau sa fie prezentate conferintei Marilor Puteri, organizata la Paris, unde urmau sa se ia deciziile finale, comunicate ulterior romanilor sub forma unui decret promulgat de sultan. Trupele militare straine trebuiau sa fie retrase. Poarta numea in mod provizoriu caimacami, loctiitori ai domnului, pentru a supraveghea si a mentine stabilitatea in cele doua tari romanesti. Hotararile marilor puteri din 1856 au fost importante pentru romani, deoarece urmareau sa impiedice expansiunea Imperiului Rus spre sud-estul Europei. Rolul Adunarilor Ad-hoc (septembrie-decembrie1857). Prevederile Tratatului de pace de la Paris nu aveau drept rezultat realizarea imediata a unirii, dar inlocuirea protectoratului Rusiei crea conditii dintre cele mai favorabile infaptuirii acesteia. Exista posibilitatea ca romanii insisi sa hotarasca asupra viitorului lor. Miscarea unionista s-a intensificat pe plan intern dupa ce revolutionarii exilati au putut sa revina in tara. In locul celor doi domni, al caror mandat expirase in 1856, Poarta a numit caimacami care sa conduca Principatele. Alegerile pentru Adunarile Ad-hoc au evidentiat disputa dintre partizanii unirii ("partida nationala") si fortele ostile care se bazau pe sprijinul Austriei, Angliei si Turciei. In aceste alegeri clerul, marea proprietate si orasenii votau direct, iar mica proprietate si taranii indirect, prin delegati.Pentru prima oara in Tarile Romane prevederile electorale se intemeiau pe avere, nu pe originea sociala, iar adunarile care se constituiau in temeiul lor aveau un anume grad de reprezentativitate. Falsificarea alegerilor din Moldova de catre caimacamul Nicolae Vogoride (cu sprijinul Turciei), a creat o stare de tensiune interna si internationala. Fruntasii unionisti au adus la cunostinta Comisiei europene de la Bucuresti falsificarea alegerilor in Moldova. In august 1857, prin intalnirea de la Osborne dintre Napoleon al III-lea si regina Victoria, situatia s-a dezamorsat, incheindu-se un compromis: Anglia a acceptat organizarea unor noi alegeri in Moldova (in care fortele unioniste au obtinut victoria), iar Franta a renuntat la principiul unirii depline sub un principe strain. Adunarile ad-hoc nu puteau lua hotarari, ci doar faceau propuneri marilor puteri. Ambele adunari au adoptat propuneri asemanatoare, intre care unirea Principatelor intr-un stat sub numele de Romania si aducerea pe tronul tarii a unui principe strain, dintr-o familie domnitoare europeana care sa-si creasca mostenitorii in religia tarii, respectarea autonomiei, neutralitatea si inviolabilitatea teritoriului noului stat, adunare legislativa si guvern constitutional reprezentative, sub garantia colectiva a Marilor Puteri. S-au adus in discutie si alte probleme: rezolvarea chestiunii agrare, organizarea interna etc. Dupa exprimarea romanilor, adunarile s-au dizolvat, iar marile puteri au luat act de ele prin Conventia de la Paris, care a servit drept constitutie Principatelor pana in 1864. Conventia de la Paris. In 1858 s-a intrunit Conferinta Marilor Puteri la Paris, in cadrul careia comisia de ancheta prezenta raportul sau asupra dorintelor romanilor si, dupa dezbateri prelungite, se aproba la 7/19 august Conventia de la Paris, care oferea Principatelor o noua organizare interna, inlocuind Regulamentele Organice. Conventia de la Paris mentinea suzeranitatea Portii otomane, sub garantia colectiva a celor sapte puteri semnatare ale Tratatului de la Paris. Principatele Unite Moldova si Valahia urmau sa aiba fiecare cate un domnitor, ales pe viata de Adunarea electiva din fiecare principat. Domnii reprezentau puterea executiva si nici un act al lor nu avea valoare daca nu era

Dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza. exprimand sustinerea politica in primul rand a Frantei lui Napoleon al III-lea. a lui Alexandru Ioan Cuza. Acest act constitutional adoptat la Paris nu implinea. Adunarea Electiva acceptand. contur si reprezentantii Partidei Nationale au facut apel la populatia capitalei pentru a-i determina pe conservatori sa accepte alegerea lui Cuza. Prin actul adoptat la Conferinta de la Paris din 1858 s-au creat conditiile realizarii unitatii nationale prin insasi vointa romanilor. Alexandru Ioan Cuza. alegatorii se imparteau. inlocuind Regulamentele Organice. fiind acceptat si de conservatori. in alegatori directi si alegatori indirecti (votau prin intermediul unor delegati). dupa dezbateri furtunoase. Unirea s-a infaptuit insa prin alegerea. Faptul ca nu se specifica in Conventie obligativitatea ca cei doi domni sa fie diferiti ca persoana. Conventia de la Paris punea capat Vechiului Regim si crea premisele instaurarii regimului modern. care in 24 ianuarie 1859 a fost ales domn in unanimitate si in Tara Romaneasca. iar in a doua parte a domniei au fost infaptuite reforme in conformitate cu cerintele epocii moderne. Alegerea lui Cuza semnifica triumful fortelor politice care militau pentru modernizarea societatii.contrasemnat de ministrul de resort. fara a avea insa initiativa legislativa. s-a obtinut. in functie de venit (vot cenzitar). drepturi politice pentru crestini. pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. acceptand candidatura lui Cuza. Conventia era completata de un act electoral. accesul liber la functiile publice. Guvernele erau alcatuite din ministri numiti de domnitori. libertatea individuala. din partea marilor puteri garante recunoasterea unirii depline. oferea posibilitatea de a se face primul pas si cel mai important spre unirea Principatelor. . dar nici nu anula speranta de unire a romanilor. Conservatorii ii aveau drept candidati pe fostul domnitor Mihail Sturdza si pe fiul acestuia.Conventia de la Paris prevedea principii de organizare si modernizare a viitorului stat (separatia puterilor in stat. Conventia de la Paris avea atributele unei Constitutii. La Bucuresti. Fortele progresiste au reusit sa desemneze un singur candidat. Adunarea Electiva era dominata de reprezentantii Partidei Nationale. Acest act politic a inaugurat politica faptului implinit. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a produs uimirea Curtilor europene. Puterea legislativa se exercita colectiv de catre domn. insa. de asemenea. adunarea legislativa a fiecarui principat si Comisia Centrala de la Focsani. unionistii reusesc sa contracareze majoritatea conservatoare. In afara institutiilor separate existau si trei institutii comune: Comisia Centrala de la Focsani (care elabora proiectele de legi de interes comun). care dezbatea si adopta legile. garantarea proprietatii). desfiintarea privilegiilor de clasa. la 24 ianuarie 1859. In Moldova. In prima parte a domniei s-a realizat unificarea administrativa si legislativa. Adunarile functionau ca un parlament unicameral. egalitatea in fata legii. Cele doua tabere au renuntat la candidatii proprii. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat o perioada hotaratoare pentru consolidarea unirii si modernizarea statului. Sub presiunea maselor. Grigore Sturdza. El a fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859. Ideea alegerii aceluiasi domnitor in ambele Principate prinsese. Prevederile ei au constituit un pas hotarator pe drumul realizarii unirii Principatelor. Adunarea Electiva era dominata de conservatori care doreau sa aleaga pe unul din fostii domnitori: Gheorghe Bibescu sau Barbu Stirbei. ca domn al Tarii Romanesti. care stabilea sistemul de alegeri pentru cele doua adunari. dar si admiratia cercurilor progresiste. Inalta Curte de Justitie si Casatie (cu sediul tot la Focsani) si armata. propunerea de a-l desemna domn al Tarii Romanesti pe alesul Moldovei. datorita vederilor sale moderate in comparatie cu alti posibili candidati. Prin abolirea rangurilor si privilegiilor boieresti si consacrarea egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii. se sublinia necesitatea reglementarii raporturilor dintre proprietari si tarani. a fost valabila pana in anul 1864. responsabili in fata acestora si a Adunarilor elective.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful