Fondul Monetar International

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL A) Obiectivele si functiile Fondului Monetar International Fondul Monetar International (FMI) reprezinta realizarea cea mai valoroasa a Acordului de la Bretton Woods din 1944 si a luat nastere pe fondul unor preocupari intense pe plan international in ceea ce priveste reorganizarea relatiilor valutar-financiare in vederea reconstructiei economice si a dezvoltarii comertului mondial. Aceasta institutie a fost infiintata urmarindu-se urmatoarele obiective majore: promovarea cooperarii monetare internationale, facilitarea expansiunii comertului international, inlaturarea restrictiilor de natura valutara din calea comertului mondial si a fluxurilor financiare internationale, acordarea tarilor membre de credite pe termen scurt si mediu in vederea reducerii dezechilibrelor balantelor lor de plati externe, promovarea stabilitatii cursurilor valutare si evitarea devalorizarii monetare, precum si scurtarea duratei si scaderea dezechilibrului balantelor de plati externe ale tarilor membre. Functiile cele mai importante ale FMI constau in: a) Creditarea temporara a deficitelor balantelor de plati pentru tarile care se obliga sa aplice o politica de redresare economico-financiara si valutara, pe termen scurt, prin mijloace de restrangere a cererii interne (consumul populatiei, investitiile agentilor economici, cheltuielile statului) sau prin aplicarea unei asanumite politici de austeritate; b) Acordarea de credite membrilor sai pe baza de garantii (in moneda nationala), astfel incat ei sa fie sprijiniti la nevoie pentru a-si echilibra balanta de plati; c) Limitarea restrictiilor valutare care franeaza dezvoltarea comertului internationali, membrii ei fiind astfel obligati sa evite restrictiile valutare asupra platilor curente; d) Supravegherea si interzicerea incheierii de acorduri valutare discriminatorii intre statele membre; e) Urmarirea politicii cursului de schimb. B) Structura organizatorica a Fondului Monetar International Ca structura organizatorica, FMI este impartit in doua categorii de membri: membri originari si alti membri. Membrii originari sau fondatori sunt acele state care au ratificat acordul de creare a FMI pana la intrarea lui in vigoare in decembrie 1945. Alti membri sunt considerati a fi statele care au aderat la FMI dupa intrarea in vigoare a acordului. Pentru constituirea rezervelor de aur si devize ale FMI, fiecare membru este obligat sa subscrie o cota de participare, cota care se varsa integral la aderare, din care 25% in aur sau devize si 75% in moneda nationala. Aurul de depune la una dintre cele patru banci depozitare acreditate, si anume: Sistemul Federal de Rezerve, FED, din New York, Banca Angliei, Banca Frantei si Banca Indiei. Moneda nationala este pastrata intr-un cont special la banca centrala sau la o alta banca a tarii emitente, fiind la dispozitia FMI in orice moment.

Resurse financiare ale FMI sunt constituie in principal din cotele de subscriere ale celor 182 de tari membre, care in total insumeaza 210 mld. DST sau 300 mld. USD (potrivit United Nations, Basic facts about the United Nations, New York, 2000). Cota de participare a fiecarei tari member, exprimata in DST, a fost stabilita initial dupa formula bazata pe marimea PIB, marimea rezervelor oficiale de aur si devize convertibile si volumul comertului exterior. Din 1978, transa-aur s-a transformat in transa-rezerva , putand fi varsata, la alegere, in DST sau alte valute acceptate de Fond. Pentru a permite FMI sa faca fata solicitarilor de credite din ce in ce mai numeroase si mai mari, s-a procedat la o majorare generala a cotelor de participare, care se face diferentiat de la o tara la alta (potrivit Statutului FMI). Marimea cotei de participare este hotaratoare pentru pozitia unei tari in cadrul FMI, de ea depinzand numarul voturilor de care dispune tara respectiva, precum si capacitatea sa de imprumut de la Fond. Cotele cele mai mari le au tarile dezvoltate (3/4 din totalul cotelor de participare si din voturi), iar SUA singura detine o cota de aproximativ 20% din resursele totale ale FMI, avand astfel putere de veto asupra deciziilor importante luate in cadrul Fondului cu o majoritate de 4/5. Sistemul de vot din cadrul FMI este ponderat cu cota de participare. Fiecarei tari membre i se acorda 250 de voturi, la care se adauga un vot suplimentar pentru fiecare 100 000 USD din cota de participare a tarii respective. De aici rezulta ca participarea tarilor membre la luarea deciziilor este proportionala cu numarul sau total de voturi. C) Organele de conducere ale Fondului Monetar International Organele de conducere ale FMI sunt formate din Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de Administratie si Directorul General. Forul de conducere al FMI este Consiliul Guvernatorilor, unde fiecare tara membra este reprezentata de un guvernator si un suplinitor care sunt, de regula, presedintele bancii centrale si ministrul de finante. Atributiile sale esentiale sunt: primirea de noi membri, retragerea membrilor, modificarea statutului FMI, stabilirea si revizuirea cotelor de participare, incheierea de angajamente de cooperare cu alte organizatii internationale etc. El se intruneste o data pe an, intr-o sesiune ordinara, unde se examineaza activitatea Fondului pe anul financiar incheiat (1 aprilie 31 martie) si se stabilesc planurile de viitor. Consiliul de Administratie este organul executiv al FMI, fiind format in prezent din 24 de directori si tot atatia supleanti care sunt alesi pe o perioada de 2 ani. Dine ei, 5 sunt numiti din cele 5 tari membre care au cotele cele mai mari de participare, si anume SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Japonia; 3 sunt alesi, dar intrucat tara lor are o cota mare nu mai participa altii la alegeri. Dintre aceste tari fac parte China, Rusia si Arabia Saudita. Ceilalti 16 directori se aleg din restul tarilor membre, impartite in 16 grupe de state, pe care le si conduc. Romania face parte din grupa de 7 tari, alaturi de: Cipru, Israel, Bulgaria, Slovenia, Lituania si Olanda, care il are ca director executiv pe reprezentantul Olandei, Presedintele Consiliului de Administratie. El nu voteaza decat atunci cand exista o paritate a voturilor, votul sau considerandu-se decisiv in luarea hotararilor. Staful FMI se ridica la aproximativ 2700 de persoane provenite din 123 de tari, conduse de un director coordonator care este numit de catre Biroul Executiv. Bugetul sau anual administrativ se ridica la suma de 650 milioane USD.

FMI publica World Economic Outlook de doua ori pe an, precum si raportul anual intitulat International Capital Markets. D) Activitatea Fondului Monetar International Activitatea FMI consta in finantarea deficitelor balantelor de plati ale statelor membre, in cazul in care aceasta situatie se intampla sa existe pe perioade mici de timp. Atunci cand o tara membra a FMI inregistreaza un deficit in balanta sa de plati externe, cumpara de la FMI monedele straine de care are nevoie pt finantarea acestuia, cedand in schimb echivalentul in moneda sa proprie. Trebuie precizat faptul ca tara respectiva nu poate cere de la FMI mai mult de 3 ori decat reprezinta cota sa de rezerva din totalul cotizatiilor, acest fapt avantajand acele tari dezvoltate care au cote mari la Fond. La expirarea termenului pentru care s-a facut tranzactia, tara respectiva rascumpara de la FMI moneda sa, restituind monedele straine primite. Aceste operatiuni poarta denumirea de trageri asupra FMI si au caracteristicile creditelor internationale, percepandu-se dobanzi si comisioane, rambursarea efectuandu-se la termenele stabilite. Dobanda care se percepe de catre Fond este incadrata intre limitele de 1% si 5% pe an,iar comisionul bancar perceput este de 0,50%,aplicandu-se o singura data la toata suma acordata.Termenul de rascumparare a monedei nationale,adica termenul de rambursare,se stabileste in functie de posibilitatile acelei tari d a-si echilibra balanta de plati externe,dar nu trebuie sa depaseasca mai mult de 5 ani. Tragerile obisnuite pot fi efectuate sub doua forme distincte,si anume: a)sub forma transelor propriu-zise b)prin intermediul facilitatilor de finantare Transele de credit propriu-zise reprezinta politica de credit cea mai veche,cea mai traditionala sic ea mai raspandita.Aceste credite au ca destinatie finantarea deficitelr generale ale balantelor d eplati si se desfasoara sub forma de 5 transe,fiecare dintre ele reprezentand 25% din cota de participare la Fond a tarii respective.Prima transa,fosta transa-aur,se acorda automat,in momentul pe care il doreste tara membra.Celelalte 4 transe de credit urmeaza a se acorda succesiv,dupa epuizarea primei transe si dupa o examinare a situatiei din tara respective de catre expertii FMI.Prin intermediul acestui mechanism,o tara membra FMI poate solicita maxim 125% din cota sa de participare,transele superioare obtinandu-se numai dupa ce FMI se asigura ca politica aplicata d statul respective duce la echilibrarea balantei de plati si la rambursarea fondurilor imprumutate.Acste trageri se ot efectua fie sub forma cumpararii in moneda nationala a sumei corespunzatoare,fie sub forma angajamentelor speciale,denumite si credite stand-by,prin care tara respective poate obtine sumele dorite intr-un interval cuprins intre 1 si 3 ani. Acordurile stand-by sau de confirmare,denumite stand-by agreements,au fost introduce in ractica curenta a Fondului in anul 1952 pentru a reduce examinarile cererilor d eimprumutat ale statelor membre.Acest accord ia fiinta printr-un memorandum,semnat de guvernatorul bancii centrale sau de ministrul de finante al tarii solicitante,care cere cumpararea de devize intr-o perioada de timp cat mai scurta posibil.In el sunt inscrise masurile d epolitica financiara,monetara,valutara si fiscala,precum si cele referitoare la stabilizarea macro-economica,la accelerarea privatizarii sau la echilibrarea balantei de

plati externe.In acelasi timp cu scrisoarea de intentie(cealalta denumire a memorandumului) se mai elaboreaza un docuent care are incluse in el urmatoarele aspecte:scopul imprumutului,durata acestuia,cuantumul sumei solicitate,obligatiile de rascumparare,coisionul perceput,etc. Incepand in anul 1994,FMI a infiintat Facilitatea de Transformare Sistemica(FTS) pentru o sporire a asistentei financiare acordate tarilor aflate in tranzitie din Estul si Centrul Europei.In cazul acestui program se folosesc cu repodenreta acordurile stand-by,acordate pe baza rogramelor de reforma economica,tarilor aflate in dificultate.Deschiderea liniilor de credit se face pe o perioada de 3-5 ani si in conditii relative avantajoase.Transele de credit se acorda nuai dup ace au fost indeplinite conditiile prevazute in memorandum. Facilitatile de finantare,spre deosebire de transe,pot fi acordate numai in anumite situatii bine delimitate,si anume de deficite ale balantelor de plati si in mod cu totul deosebit tarilor in curs de dezvoltare.Aceste facilitate se pot imparti pe mai multe categorii si anume: -facilitatea de finantare compensatorie -facilitatea de finantare a stocurilor tampon -facilitatea de finantare pe termen prelungit -facilitatea Witteveen -facilitatea de ajustare structurala extinsa -facilitatea de transformare sistemica -facilitatea de reducere a saraciei si de crestere -facilitatea de suplimentare a rezervei -finantarea extinsa -facilitatea de compensare si de finantare a cheltuielilor neprevazute -asistenta financiara in caz de urgenta Toate aceste facilitate de finantare se acorda indifferent daca tara respective a mai primit sau nu alte imprumuturi,existand astfel posibilitatea c ao tara membra sa poata obtine de la FMI credit care,cumulate,sa depaseasca cu mult cota sa de participare. FMI a acordat un volum important de asistenta unor tari aflate in dificulatate prin intermediul diverselor facilitate create in cadrul sau.Cum,insa,resursele FMI sunt limitate,practice,la cotele parti ale membrilor,imprumuturile fiind proportionate cu aceste cote parti,creditele FMI detin doar 3,5% din totalul asistentei financiare externe catre tarile in dezvoltare. In desfasurarea acestor procese de creditare,in special a tarilor in curs de dezvoltare,FMI aplica o cerinta de conditionare care are drept obiectiv echilibrarea balantei de plati in contextual stabilitatii preturilor externe.Aceasta politica de ajustare,inspirata din programele de politica economica,are in vedere urmatoarele aspecte:-austeritatea interna,care consta in evitarea si chiar restrangerea deficitelor bugetare,dar si in reducerea consumului populatiei,-micsorarea deficitului bugetar urmareste o reducere a cheltuielilor bugetare,dar si o crestere a veniturilor din marirea impozitelor;-restrangerea consumului populatiei are in vedere o politica salariala riguroasa,precum si o restrangere si chiar o abandonare a subventiilor acordate de stat la unele produse si servicii destinate populatiei;-asigurarea cursurilor de schimb monetar,care, in viziunea FMI,ar sprijini cresterea competitivitatii produselor nationale si ar conduce la o descurajare a importurilor.

Perspectivele activitatii Fondului Monetar International Cele 11 principii de gestiune economica,reprezinta un nou cod de buna conduita economica,menite sa conduca spre o crestere economica durabila.Aceste principii se refera la urmatoarele aspecte: 1)politicile monetare,fiscale si structurale ale tarilor membre ale Fondului sa fie similare sis a aiba o stransa legatura intre ele 2)evitarea dezechilibrelor majore ale balantelor de plati pentru o stabilitate a cursurilor de schimb si pentru una financiara 3)crearea unui ambient economic adecvat care sa favorizeze dezvoltarea sectorului particular 4)micsorarea ratei inflatiei 5)continuarea politicii de liberalizare totala a comertului mondial 6)incurajarea tarilor catre convertibilitatea monedelor lor nationale si catre libera circulatie a capitalurilor 7)realizarea echilibrelor balantelor de plati pe termen mediu si micsorarea datoriei publice prin adoptarea unor politici bugetare adecvate 8)reducerea cheltuielilor neproductive la nivel de economie nationala si investirea in dezvoltarea resurselor umane 9)introducerea reformelor structurale,cu precadere pe pietele fortei de munca 10)gestionarea corecta si riguroasa a sectorului public,punandu-se accent pe respectarea legislatiei in vigoare sip e lupta impotriva coruptiei 11)supravegherea mai atenta a sistemului bancar pentru a elimina riscurile si a eradica falsificarile de bani. Toate aceste principii au fost puse imediat in practica de catre tarile membre ale FMI,rezultatele fiind vizibil satisfacatoare in cazul multor tari.Bineinteles ca mai sunt inca multe aspecte de pus la punct,insa acestea se vor infaptui odata cu trecerea timpului. Necesitatea perfectionarii activitatii FMI Criticile la adresa FMI,dupa o jumatate de secol de functionare,nu s-au imputinat,Fondul aflandu-se in ultimii ani in fata unor adevarate provocari din partea celor care sustin ca aceasta institutie se subordoneaza prioritar intereselor tarilor dezvoltate,in frunte cu SUA.Printre criticile aduse FMI cele mai frevente se refera la urmatoarele disfunctionalitati: -FMI,prin politica sa in tarile sarace si in cele aflate in tranzitie la eonomia de piata,nu tine cont de conditiile concrete din aceste tari,iar conditiile impuse nu fac decat sa inrautateasca lucrurile.Pe termen scurt ,tarile reusesc sa-si atenueze dezechilibrul balantei de lati,dar pe termen lung efectul asuprasanatatiieconomiei tarilor in curs de dezvoltare este dezastruos. -FMI,ca si alte institutii internationale,a fost pus in situatia de a nu face fata trecerii bruste a mai multor tari de la communism la capitalism.Aplicarea unei retete unice in materie tranzitie nu a condos la o crestere economica in tarile respective.Analistii economici considera ca programele FMI ar fi trebuit sa realizeze un compromise viabil intre ajustare si dezvoltare inc azul tarilor in tranzitie si al celor sarace.

-FMI mai este acuzt si de lipsa de transparenta,de faptul ca operatiunile pe care le deruleaza nu sunt cunoscute,oferindu-se opiniei publice doar informatii sumare. -FMI este criticat si pentru faptul ca a dobandit o putere mult prea amre,care risca sa scape de sub control. -FMI-ului i se mai aduc critici si pentru faptul ca,in calitatea sa de institutie centrala a SMI,nu poate face faza unei crize declansate in interiorul sistemului.Aceasta vulnerabilitate a FMI-ului a fost deminstrata atat in Criza mexicana,cat si in Criza sud-est asiatica.Expertii considra ca se impune cu precadere realizarea unor mecanisme flexibile care sa permita interventia Fondului in cazuri de urgenta de tipul Crizei sud-est asiatice -FMI-il,in contextual globalizarii economiei mondiale,trebuie sa isi racordeze ropriile activitati la realitatile mondiale sis a isi imbunatateasca statutul si obiectivele sale functionale.

Resursele FMI se pot grupa in general in patru categorii:

a) cote subscrise de tarile membre; b) dobanzi si comisioane; c) vanzari de aur contra valute convertibile; d). imprumuturi. a) Cotele de participare reprezinta capitalul FMI, adica fonduri proprii, care ii permit sa acorde credite. Constituie partea cea mai importanta din capitalul FMI; fiecare tara, odata cu aderarea la Fond, fiind obligata sa subscrie o anumita cota. Totalul capitalurilor proprii ale FMI a evoluat de la infiintare si pana in prezent. Pana in anul 1978 aceasta cota era formata din 25% aur si 75% moneda nationala indiferent daca este convertibila sau neconvertibila. . In trecut, aurul corespunzator fractiunii de 25% se depunea la unul din cei patru depozitari acreditati ai Fondului (Sistemul Federal de Rezerve al SUA, Banca Angliei, Banca Frantei si Banca de Rezerva a Indiei). Moneda nationala este pastrata intr-un cont special la dispozitia FMI, la banca centrala sau o alta banca din tara respectiva. Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regula in sensul maririi lor. Sporirea cotelor de participare este determinata, in principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face fata solicitarilor sporite de finantare ale membrilor. Revizuirea generala a cotelor se face la intervale de pana la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci cand se considera indreptatit, modificarea singulara a cotei sale. La data de 30 ianuarie 2003, Consiliul executiv a realizat ultima revizuire a cotelor de participare (a 12-a), lasand neschimbata valoarea acestora de 213,7 miliarde DST. Cota de participare are o importanta deosebita din punctul de vedere al tarii membre, deoarece de marimea acesteia depinde: puterea de vot a tarii, volumul ajutorului financiar care i se poate acorda si valoarea alocarilor de DST. Cotele de participare cele mai mari le au tarile dezvoltate, care detin 3/4 din total si, deci, din voturi: SUA - 17,08%, Japonia - 6,13%, Germania - 5,99%, Franta - 4,95%, Marea Britanie - 4,95%. b) Dobanzile si comisioanele reprezinta o alta resursa a FMI, a carei marime depinde de volumul creditelor acordate si de evolutia ratelor dobanzii. c) Vanzarile de aur erau destinate, in formula vechiului statut, sa mareasca resursele Fondului intr-o anumita valuta pentru a face fata solicitarilor deosebit de mari intr-o

moneda. d)Imprumuturile se utilizeaza in cazul in care disponibilitatile FMI devin insuficiente comparativ cu solicitarile de finantare ale tarilor membre si se obtin de la statele membre, de la alte organizatii sau pe baza unor aranjamente. Drepturile Speciale de Tragere - DST DST reprezinta prima moneda internationala creata vreodata, luand nastere in 1967 cu scopul de a furniza lichiditatile necesare bunei functionari a Sistemului Monetar International. Initial era compusa dintr-un grup de cinci monede, carora le-a fost atribuita o anumita pondere (dolarul american, yen-ul japonez, marca germana, francul francez si lira sterlina). O creare de DST-uri este echivalenta cu crearea de moneda de catre o banca centrala. DST-urile astfel create sunt repartizate intre tarile membre in functie de prorata cotelor parti. Partile de DST alocate pot fi folosite de tarile membre astfel: a) sa le detina in rezervele lor oficiale; b) sa le schimbe intr-o moneda forte, printr-o simpla cerere adresata FMI; c) sa achite plati catre FMI, de exemplu pentru rambursarea imprumuturilor sau pentru a plati o parte din cresterile cotelor parti. Dreptul de a primi ajutor financiar in valuta si alocari de DST de la FMI este proportional cu cotele-parti varsate, fapt care creeaza diferentieri accentuate in redistribuirea resurselor Fondului. Astfel, tarile cu o buna situatie economica si financiara au si posibilitati mai mari de a apela la finantarile FMI si, in plus, primesc cele mai mari alocari de DST, ceea ce constituie un paradox, deoarece nevoi suplimentare de resurse manifesta tarile in curs de dezvoltare, tari cu situatie financiara slaba, reflectata si in marimea cotei lor subscrise si varsate la Fond. O tara membra poate utiliza DST pentru a obtine moneda straina de la alti membri si pentru a face plati catre FMI. O astfel de utilizare nu constituie un imprumut, statelor membre ale FMI fiindu-le alocate DST pentru rezolvarea unor dezechilibre de balanta de plati, fara indeplinirea unor masuri de politica economica si fara obligatia de rambursare. O tara membra care isi foloseste alocarile de DST plateste Fondului o dobanda la o rata anuala de 1%-5%, in timp ce un stat care detine DST peste alocarile sale incaseaza o astfel dobanda.

Drepturile de tragere , facilitati

Tragerile obisnuite pot fi efectuate in doua categorii: a. transele propriu-zise; b. facilitatile de finantare. a. Mecanismul transelor, destinat finantarii deficitelor generale ale balantelor de plati, prevede 5 transe, fiecare de marime egala cu 25% din cota de participare a tarii respective. Tragerea in prima transa, denumita "transa rezerva" se face automat, in

momentul in care doreste tara membra. Pe langa aceasta transa exista 4 "transe de credit", tragerile in cadrul lor putandu-se face succesiv, dupa epuizarea disponibilitatilor din "transa rezerva" si dupa examinarea situatiei concrete din tara solicitatoare de catre expertii FMI. In acordarea transelor de credit, FMI aplica principiul conditionalitatii: cu cat sumele trase cumulativ de o tara membra sunt mai mari comparativ cu cota de participare, cu atat FMI va trebui sa se asigure ca politica dusa de statul respectiv permite echilibrarea balantei de plati si rambursarea fondurilor imprumutate. Prin mecanismul transelor, o tara poate obtine maxim 125% din cota sa de participare, dar transele de credit superioare se obtin cu o conditionalitate sporita.In limbaj tehnic , operatiunile de imprumut se numesc trageri , iar rambursarile se numesc rascumparari. Imprumuturile ingajate de un stat membru se pot derula sub forma "cumpararilor directe" si a "asigurarilor de trageri" Cumpararile directe reprezinta un imprumut acordat in moneda convertibila pe gaj de moneda nationala (swap) Asigurarile de trageri sunt decizii prin care FMI da siguranta unui stat ca va putea sa efectueze cumparari de moneda convertibila , in cursul unei perioade precizate si pana la un nivel determinat . Asadar asigurarile de trageri sunt linii de credit deschise pentru o perioada de 12 luni. Tragerile in mecanismul transelor se pot face fie sub forma cumpararii directe si imediate cu moneda nationala a sumei corespunzatoare, fie sub forma unor facilitati speciale: - Aranjamentul "stand-by", pe baza caruia tara solicitatoare poate sa obtina sumele cuvenite, atunci cand are nevoie, intr-un interval stabilit de 1-3 ani. El a fost creat in anul 1952 in scopul de a ajuta pe termen mediu tarile cu dezechilibre temporare de balanta de plati, acestea putand obtine 100% din cota anual si 300% din cota cumulat. In prezent, majoritatea creditelor acordate de FMI au la baza aranjamente "stand-by" incheiate de statele membre. - Facilitatea de credit extinsa (EFF - Extended Fund Facility) a fost instituita in anul 1974 si a permis Fondului sa furnizeze statelor membre ajutoare echivalente cu un procent mai mare din cota lor de participare (100% din cota anual, 300% din cota cumulat) si pentru o perioada mai lunga decat prin mecanismul transelor de credit (3 ani). Principalul obiectiv al acestei facilitati il reprezinta ajutorarea statelor membre pentru a depasi dificultatile de origine structurala ale balantei de plati, care necesita in general o perioada de ajustare mai mare. b. Tragerile in cadrul facilitatilor de finantare pot fi obtinute in situatii bine specificate, de deficite ale balantelor de plati, in special de catre tarile in curs de dezvoltare, astfel fiind create: - Facilitatea de finantare compensatorie (CFF - Compensatory Financing Facility) creata in anul 1963, vine in sprijinul statelor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi (in special de materii prime, semifabricate) sau o crestere temporara a costurilor importurilor de cereale. Aceste tari care suporta majorari ale deficitelor balantelor de plati au posibilitatea sa traga asupra FMI pana la 75% din cota de participare. Din anul 1988 este inclusa in Facilitatea finantarii compensatorii si contingentarii, care pastreaza elementele esentiale ale finantarii compensatorii, dar cuprinde si elemente legate de contingentarea exporturilor sau a importurilor.

- Facilitatea de finantare a situatiilor neprevazute (USFF - Uncertain Situations Financing Facility) ajuta statele membre sa mentina dinamica reformelor, in cazul producerii unor socuri externe. Dreptul total de tragere este de 80% din cota de participare: 30% pentru deficitul incasarilor din export, 30% pentru situatii neprevazute si 20% o transa de credit facultativa. - Facilitatea de finantare a stocurilor tampon (BSFF - Buffer Stock Financing Facility) a fost creata in anul 1969 pentru tarile care inregistreaza dezechilibre de balanta de plati cauzate de participarea lor la acorduri sau aranjamente internationale privind formarea si functionarea stocurilor de materii prime, tragerile putand atinge 50% din cota. - Facilitatea petroliera a functionat temporar in perioada 1974-1975 si a fost destinata sa finanteze tarile membre care au inregistrat deficite ale balantelor de plati ca urmare a majorarii pretului titeiului, consecinta a primului soc petrolier. - Facilitatea "Witteveen" a fost creata in anul 1980 in scopul sprijinirii tarilor membre care se asteapta sa inregistreze deficite importante ale balantelor de plati si care au epuizat celelalte posibilitati de tragere asupra FMI. - Facilitatea de ajustare structurala (SAF - Structural Adjustment Facility) si Facilitatea de ajustare structurala extinsa (ESAF - Enhanced Structural Adjustment Facility) au fost instituite in perioada 1986-1987, avand ca scop acordarea de fonduri in conditii de favoare (termen de 10 ani din care 5,5 ani perioada de gratie, dobanda de 0,5% pe an) tarilor in curs de dezvoltare cu venituri mici, pentru programe de reforma economica si pentru probleme repetate ale balantei de plati. Cuantumul total al unei astfel de facilitati este echivalent cu 50% din cota de participare a tarii, platibil in trei anuitati. - Facilitatea pentru transformare sistemica (STF - Systemic Transformation Facility) a functionat in perioada aprilie 1993-decembrie 1995 si a constat in acordarea de asistenta financiara tarilor in tranzitie cu dezechilibre ale balantei de plati datorate gravelor perturbatii ale sistemului comercial si de plati. Au beneficiat de aceasta facilitate 20 de tari, cea mai importanta transa (0,5 miliarde DST) revenind Ucrainei. - Facilitatea liniilor de credit preventive (CCL - Contingent Credit Lines) a fost creata in anul 1999 in vederea acordarii de credite pe termen scurt tarilor membre a caror economie este fundamental sanatoasa si bine gestionata, dar care se pot confrunta cu dezechilibre exceptionale ale balantei de plati, generate de miscari necontrolate ale pietelor de capital sau de propagarea efectelor unei crize financiare internationale. - Facilitatea de reducere a saraciei si crestere (PRGF - Poverty Reduction and Growth Facility) a fost introdusa in noiembrie 1999 pentru a ajuta tarile cele mai sarace sa faca fata dezechilibrelor de balanta de plati. Pe baza strategiei de reducere a saraciei a tarii in cauza se adopta programe pe 3 ani si se poate obtine pana la 140% din cota de participare, in cazuri exceptionale chiar 185%. Consiliul guvernatorilor a hotarat in anul 2000 ca termenul de creditare sa fie de 2-4 ani pentru Acordul "stand-by" si de 4-7 ani pentru Facilitatea de credit extinsa, in timp ce pentru Facilitatea de reducere a saraciei si crestere perioada de rambursare sa fie extinsa la 10 ani cu 5 ani perioada de gratie. Activitatea FMI este de trei tipuri. Supravegherea implica monitorizarea evolutiilor economice si financiare si furnizarea de consiliere, in special in scopul prevenirii crizelor.

10

Fondul imprumuta, de asemenea, tarile cu dificultati in balanta de plati, pentru a asigura finantare temporara si pentru a sprijini politicile ce tintesc corectarea problemelor. Imprumuturile pentru tarile cu venituri mici sunt destinate reducerii saraciei. A treia atributie a Fondului este asistenta tehnica pe care o furnizeaza tarilor si formarea de personal in aceasta arie de expertiza. In ultimii ani, ca parte a eforturilor de a consolida sistemul financiar international si pentru a-si spori eficienta in prevenirea si rezolvarea crizelor, FMI a intreprins atat activitati de monitorizare, cat si de asistenta tehnica pentru a dezvolta standarde si coduri de buna practica in aria sa de responsabilitate, precum si pentru a consolida sectoarele financiare. FMI are, de asemenea, un rol important in lupta impotriva spalarii banilor si contraterorism. Imprumuturile FMI acordate tarilor aflate in dificultate, care vor fi modernizate printr-o reforma adoptata marti, sunt in centrul actualei misiuni a FMI. Acest mecanism de solidaritate internationala a fost instituit dupa crearea FMI, in 1944, cu intentia de a evita o reeditare a crizei anilor '30, cand reflexele nationaliste au adancit economia mondiala in depresiune. Franta fost prima beneficiara a unui imprumut FMI, in 1947. O tara membra poate solicita un ajutor financiar FMI-ului, daca a constatat necesitatea echilibrarii platilor - adica in cazul in care nu poate obtine finantari suficiente in conditii abordabile pentru a-si regla platile internationale. Imprumutul este acordat la cererea statului respectiv, dupa o evaluare a situatiei in care se afla, iar conditiile de creditare se discuta intre Fond si Guvern. FMI spune ca vrea astfel sa restabileasca acele conditii pentru o crestere economica durabila. Aceasta "conditionalitate" a facut obiectul dezbaterilor de cateva zeci de ani. Intr-adevar, ea vrea sa dea un caracter exceptional asistentei FMI, care numara 185 de state membre. Presupune in general asanarea finantelor tarii, in virtutea unor principii de inspiratie liberala si de politica monetara - reducerea drastica a deficitului bugetar si a dezechilibrelor externe, reconstituirea rezervelor valutare si eventual cresterea ratei dobanzii, pentru reducerea atacurilor impotriva monedei nationale. Aceste remedii sunt dureroase pe timp de criza. In unele tari din Africa, America Latina si Asia, recomandarile FMI au avut consecinte sociale care au atras pe termen indelungat ostilitatea opiniei publice. Imprumuturile urmeaza o procedura destul de lunga: solicitarea ajutorului, un acord intre conducerea FMI si Guvern in care sunt specificate masurile de politica economica ce sunt de intreprins, aprobarea imprumutului de catre Consiliul de Administratie al Fondului (din care fac parte 24 de membri - cinci tari si 19 grupuri de tari) catre care se adreseaza o "scrisoare de intentie" si apoi aplicarea acordului.

11

Suma si durata imprumutului se stabilesc in functie de situatia particulara a tarii respective. FMI a definit mai multe "facilitati" de imprumut, in functie de obiectivele urmarite. Tarile cu venituri mici pot imprumuta la o dobanda preferentiala prin facilitatea de reducere a saraciei si de crestere (PRGF) si facilitatea pentru socuri exogene (ESF). Imprumuturile nepreferentiale sunt acordate in special prin acorduri stand-by (SBA), iar ocazional se recurge la facilitatea extinsa a fondului (EFF), la facilitatea rezervei suplimentare (SRF), facilitatea lichiditatii pe termen scurt (SLF) si la facilitatea finantarii compensatorii (CFF). Fondul asigura si asistenta de urgenta pentru a sprijini refacerea economiilor in urma unor dezastre naturale sau conflicte, in unele cazuri practicand dobanzi preferentiale. FMI continua sa exploreze posibile instrumente de prevenire a crizei. Cu exceptia imprumuturilor PRGF si ESF, toate facilitatile se acorda la o rata a dobanzii relationata cu piata, dar unele pot fi acordate cu o dobanda mai mare. Dobanda de imprumut se bazeaza pe rata dobanzii drepturilor speciale de tragere (DST), care este revizuita saptamanal. La imprumuturile mari se practica o rata a dobanzii mai mare. Suma pe care o tara o poate imprumuta de la Fond - "limita de accesare" - variaza in functie de tipul de imprumut, dar de obicei este un multiplu al cotei cu care respectivul stat contribuie la FMI. La 28 februarie, FMI avea in derulare imprumuturi in valoare de 25,3 miliarde de euro, de care beneficiau 70 de tari: 37 de tari africane, 16 asiatice, noua latino-americane si opt europene. Dupa reforma drepturilor de vot, adoptata in aprilie 2008, care viza sa acorde o pondere mai mare tarilor emergente, reforma imprumutului anuntata marti de FMI este cea de-a doua pe care si-o inscrie la activ directorul general al FMI, francezul Dominique StraussKahn, care detine acest post de 18 luni. Reforma procedurilor de creditare vine ca urmare a criticilor - mai vechi, dar reactivate de actuala criza economica mondiala - potrivit carora FMI imprumuta prea greoi si in conditii prea stricte. Principala realizare a acestei reforme este crearea unei noi modalitati de imprumut, "linia de credit flexibila" (FCL), care vizeaza tari pe care FMI le apreciaza ca fiind bine administrate, "cu fundamente, politici si un istoric de aplicare a acestor politici foarte solide". Noua forma de creditare, fara criterii de performanta si fara limita de suma, va permite statelor membre sa obtina o linie de credit "ca masura de precautie", din care vor putea extrage fonduri, daca vor considera necesar. Ea inlocuieste o modalitate de imprumut rigida, "facilitatea de lichiditati pe termen scurt" (SLF), care era destinata sa satisfaca nevoile unor tari precum Brazilia sau Mexicul, dar care nu a fost niciodata accesata de la crearea sa, la sfarsitul lunii octombrie. Acest mecanism nu a avut succesul scontat pentru ca lichiditatile trebuiau varsate imediat, pentru ca trebuiau rambursate rapid (in trei pana la noua luni) si pentru ca aveau fixat un plafon. Noua linie de credit va fi valabila pentru sase sau 12 luni, va putea fi reinnoita pe termen nedefinit, iar rambursarea imprumutului va trebui sa intervina in termen de trei ani si trei luni pana la cinci ani.

12

Strauss-Kahn a indemnat statele membre sa recurga la acest instrument, care, in opinia sa, "le-ar putea consolida pozitia economica". A doua mare realizare a reformei anuntate marti este "modernizarea conditiilor" puse altor tipuri de imprumut acordate de FMI. Fondul spune ca vrea ca de-acum sa imprumute "bazandu-se mai mult pe criterii prestabilite, acolo unde acest lucru este adecvat", decat pe criterii de performanta, care conditionau pana acum deblocarea transelor succesive de imprumut. FMI si-a reformat si instrumentul sau central de imprumut, acordul de confirmare (standby), pentru a-i spori flexibilitatea si a-l pune la dispozitia membrilor care nu au acces la FCL. Astfel, FMI a dublat limitele imprumuturilor la care vor avea dreptul statele membre in mod normal fixate in functie de contributia lor la capitalul FMI, chiar daca, in anumite conditii, aceste limite puteau fi depasite. In fine, Fondul isi va "simplifica instrumentele de imprumut" renuntand la alte doua facilitati devenite invechite si va reforma modalitatile de rambursare, "pentru a crea stimulentele necesare pentru a cere imprumut".

13

Bibliografie
Relatii valutar-financiare internationale, Ed. Fundatia Romania de Maine, 2002,Coordonator Constantin Moisuc, Ion Sosu Hamzescu, Elena Gurgu, Dan Nicoara http://www.business24.ro www.fmi.ro

14

Cuprins
Obiectivele si functiile Fondului Monetar International...................pag 2 Structura organizatorica a Fondului Monetar International...........pag 2 Organele de conducere ale Fondului Monetar International...........pag 3 Activitatea Fondului Monetar International..pag 4 Perspectivele activitatii Fondului Monetar International.................pag 6 Necesitatea perfectionarii activitatii FMI.......................................pag 6 Resursele FMI...................................................................................pag 7 Drepturile Speciale de Tragere........................................................pag 8 Drepturi de tragere facilitati............................................................pag 8 Activitatea FMI ...pag 10 Imprumuturile FMI....pag 11 Bibliografie..........................................................................................pag 14

15