1. Variabilele i funciile logice(booleene).

2. Legile i axiomele funciei logice.

1. Algebra logic sau algebra boolean este tiina care studiaz propoziiile. Prin noiunea da
propoziie se nelege o expresie care comunic o informaie i aceast informaie poate avea doar
dou sensuri: adevrat sau fals(1 i 0). Aceste stri le pot avea orice dispozitiv tehnic.
Variabila logic se caracterizeaz prin aceea c ea poate avea doar dou valori(1 sau 0), la fel i
funcia logic dou valori. n dependen ce valori ia funcia logic reieind din valorile variabililor a
acestei funcii vom defini mai multe funcii logice:
f
0
- constanta zero, fals total.
f
1
- funcia I, nmulirea logic, conjuncia: f
1
=x
1
x
2
= x
1
&x
2

f
3
= x
1
; f
5
= x
2

f
6
- SAU Exclusiv, suma modulo doi: f
6
= x
1
x
2

f
7
- disjuncia, funcia SAU, adunarea logic: f
7
= x
1
x
2

f
8
- Sheffer, negarea disjunciei: f
8
=x
1
x
2

f
10
= x
2

f
12
= x
1

f
14
- SI-NU, funcia lui Peerce: f
14
= x
1
x
2
; f
14
= x
1
&x
2

f
15
- constanta unu
2. Pentru prelucrarea informaiei logice se utilizeaz o serie de legi i axiome.
Legile:
a) legea comutativ: xy = yx xy = yx
b) legea de asociativitate: xyz=(xy) z=x(yz)
c) legea de distributivitate: x(yz)=xyxz
Axiome:
x0=x x&0=0 xx=x xx=1
x1=1 x&1=x xx=x x&x=0
Legile lui De Morgan:


xy=x y


x y=x y

















x y x y x y x y x y
0
0
1
0
1
0
1 1
0
0
0
1
1
1
0
0
1
0
1
0
1
1
1
0
0
0
0
1
x
1
x
2
0 0
0 1
1 0
1 1
0
f f
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
f f f f f f f f f f f f f f
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
1
0
0
0
1
1
0
1
0
0
0
1
0
1
0
1
1
0
0
1
1
1
1
0
0
0
1
0
0
1
1
0
1
0
1
0
1
1
1
1
0
0
1
1
0
1
1
1
1
0
1
1
1
1
2.Formele de reprezentare a funciilor logice
Exist trei forme de reprezentare a funciilor logice:
1.tabelul de adevr ,2.forma analitic ,3.schemele logice
Tabelul de adevr:
El a re n+m coloane i 2
n
rnduri. Unde n este numrul de variabile iar m numrul
de funcii. n acest tabel de adevr snt incluse toate combinaiile posibile care le pot
avea variabilele funciilor.----------------------------------------------------

Forma analitic de reprezentare a funciilor logice presupune reprezentarea funciei
prin operaii logice. Asemenea forme snt mai multe:
Forma Disjunctiv Normal Perfect:
1. Conjuncia x
1
x
2
...x
n
se numete elementar dac fiecare variabil care intr n
compoziia ei este scris o singur dat.
2. Rangul acestei conjuncii este egal cu numrul de variabile din aceast conjuncie.
3. Disjuncia conjunciilor elementare de rangul n a unei funcii care are n variabile se numete
FCDP.
Regula de formare a formei: pentru fiecare combinaie de variabile unde funcia este egal cu 1
se nscrie conjuncia format din variabilele acestei funcii innd seama de urmtoarea regul: dac
variabila intr n combinaie cu valoarea 1 atunci ea se nscrie fr schimbri. Toate conjunciile se
unesc prin disjuncii.

FCDP= y= x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
3
I/SAU
y= (x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
) I-NU/I-NU
y= (x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)& SAU/I-NU
&(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)
y= (x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
) SAU-NU/SAU
(x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
)

FCCP = y= (x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)& SAU/I
&(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)
y= (x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
) I-NU/I
y= (x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
) I/SAU-NU

y= (x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
) SAU-NU/SAU-NU
(x
1
x
2
x
3
) (x
1
x
2
x
3
)
n schema logic fiecare operaie logic este nlocuit printr-un echivalent aa numit element logic
care prin diferite mijloace tehnice poate materializa funcie logic.

I


SAU


NU

I-NU



SAU- NU

y
x
1
x
x
2
3
y
x
1
x
x
2
3
y
y
y
x
1
x
x
2
3
&
y
x
1
x
x
2
3
1
y
x
1
x
x
2
3
1
y
x
1
x
x
2
3
&
y
x
1
x
x
2
3
& y
x
1 2 3
x x
&
&
&
&
y 1
3.Minimizarea funciilor logice prin metoda Quine-McClaskey.

Metoda lui Q.-M. pentru minimizarea funciilor logice are avantajul c poate fi minimizat pentru orice
numr a variabilelor i poate fi uor automatizat cea ce permite ca n cazul minimizrii funciilor de
multe variabile acest proces s fie lsat pe seama calculatorului. A fost presupus de Quine , iar
ulterior a fost perfecionat de McClaskey care a propus doar ceea ce se refer la prima etap a
acestei metode.

1)Prima etap se numete determinarea implicanilor
primi.
Prin implicant prim se subnelege conjuncia sau
disjuncia (dac funcia e reprezentat in FNC) care nu
mai poate fi simplificat n urma alipirilor. Prin metoda lui
Quine implicanii primi se determin n felul urmtor: Se
compar ntre ele toate conjunciile (disjunciile) i se
alipesc cele care se deosebesc printr-o singur variabil
pn atunci cnd nici una din acestea nu mai poate fi
alipit. Conjunciile care vor rezulta n urma acestor alipiri
se numesc implicani primi. Propunerea care a fost
fcut de McClaskey este urmtoarea: Deoarece se pot
alipi doar 2 conjuncii a cror echivaleni binari difer prin
numrul de uniti n componena lor doar printr-o
unitate. El propune ca la nceput s se fac divizarea
echivalenilor binari ai conjunciilor pentru care funcia
este egal cu unu n grupe. ntr-o grup vor intra
conjuncii care au numr egal de uniti n echivalenii lor
binari. Se vor compara ntre dnsele doar conjunciile
ntre grupele vecine. n aa mod se elimin foarte multe
comparri inutile.

2) A doua etap Elaborarea tabelului de acoperire a
funciei
n tabel se includ attea rnduri ci implicani primi avem i attea coloane cte
combinaii egale cu unu avem. La intersecia fiecrui rnd i coloan se marcheaz dac implicantul
prim din rndul respectiv este partea component a conjunciei din coloana respectiv.
3) Determinarea implicanilor primi eseniali.
Implicant prim se numete esenial dac exist mcar o singur conjuncie n coloana respectiv

x4 x3 x2 x1
0 1
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 0 1 1 0 0 1 1 1 0 1 1 1 1
0 0 0
0 0 0
0 0 1
1 1 0
1 1 1
1 1 1


y = ( ) ( ) ( ) ( )
x x x x x x x x x x x 1 3 2 3 4 1 3 4 2 3 4


4) Eliminarea coloanelor i rndurilor de prisos dup simplificarea tabelului prin eliminarea rndurilor i
coloanelor de prisos.
5) Alegerea acoperirii minimale cu intervale maximale ale tabelului. La aceast atap trebuie de gsit
o combinaie a implicanilor primi ca numrul lor s fie minimal posibil dar el s acopere toate
coloanele din tabel.
Metoda lui Q.-M. se utilizeaz cnd numrul de variabile este mai mare ca 6 pentru cazurile mai mici
ca 6 se folosesc diagramele Veigh i Karnaught.
4. Minimizarea functiilor prin metoda Wetch karnaugh.

Metoda lui Quine McClaskey se utilizeaza cind numarul de variabile este mai mari de 6, pentru
cazurile mai mici se utilizeaza diagramele Vetgh si karnaught.
Diagramele respective reprezinta tabele alcatuite din patrate caruia ii corespund una din
combinatsiile de variabile posibile a functiei pentru variabila respective.
Diagramele se completeaza inscriinduse in patratelele respective valorile functiilor ( 0 sau 1).Dupa
aceasta se face numarul minimal de alipiri posibile cu un maxim de unitati (zerouri) ce se pot alipi
(1,2,4,8,16). In urma alipirii ramiine doar partea comuna a celulilor alipite. Cele care se deosebesc
se elimina.
Exemplu pentru trei variabile:
Fie date datele

Diagrama Veigh: Diagrama karnaugh:
X1X2
X3
00 01 11 10
0
1
1 1
1 1
X2
X2
X1 X1
1
1 1 1
3 2 3 3 1
X X X X X Y

+ =


Pentru patru variabile avem:

Diagrama Veigh: Diagrama karnaugh:


4 3 1 4 2 1 3 2 1 4 2
X X X X X X X X X X X Y + + + =

1
X1X2
X3X4
00
00
01
01
11
11
10
10
1
1
1 1
1
1
1 1
X2
X2
X1 X1
X4
X4
X4
X3
X3
X3
1 1
1
1
1
1
1
1
1














5.Minimizarea funciilor logice parial determinate.

Deseori la sinteza dispozitivelor numerice funciile ce trebuiesc minimizate sunt parial determinate.
Aceasta nseamn c din
n
2 combinaii funcia este determinat pentru m combinaii (m<
n
2 ),adic
pentru o parte de combinaii funcia este zero, pentru altele-i unu, iar pentru restul (
n
2 -m) nu are o
valoare strict. Minimizarea unor asemenea funcii are loc in felul urmtor:
Combinaia pentru care funcia nu e determinat n tabelul de adevr se noteaz
printr-un semn distinct(*) i n procesul de minimizare valoarea lor se stabilete egal
cu unu dac aceasta va duce la o form mai simpl i egal cu zero n cazul cnd
acest lucru face funcia optimal.
Exemplu: Fie funcia y ,care are valoarea 1 n : 1,4,5,11,15 ,iar n : 2,6,7,13 este
nedeterminat.
a)Desenm tabelul de adevr :
b)Minimizm funcia y:
x2
0 0 01 1 1 10
00
01
11
10
x4
x3
x1
1
*
1 1
1
1
*
*
*

y =
x4 x3

x4 x2 x1

x x x 1 3 4


6.Minimizarea funciilor logice n forma conjunctiv normal.

Minimizarea funciilor n forma conjunctiv are loc exact ca cea disjunctiv doar innd cont de
urmtoarele:
- minimizarea se efectueaz pentru combinaiile pentru care funcia este zero, se alipesc
disjunciile.
- n urma alipirii a 2 disjuncii partea comun rmne neschimbat, iar variabilele prin care se
deosebesc dispar.
Exemplu:
Pentru combinaiile 0,1,6,7,9,11,14,15 funcia y are valoarea 0.

x2
0 0 01 1 1 10
00
01
11
10
x4
x3
x1
0
0
0
0
0
0
0
0





Funcia minimizat este:
y = ( )( )( )
x x x x x x x x 1 3 4 2 3 2 3 4




7. Sinteza circuitelor logice combinaionale

Un circuit logic se numete combinaional el este reprezentat prin multitudinea de variabile de
intrare X1, X2, ...Xn i multitudinea de funcii de ieire Y1, ...Ym. ntre care exist o relaie strict
dependent doar de combinaia de intrare la momentul de timp t i nu depinde de combinaia
variabilelor de intrare la momente precedente de timp t 1.
La sinteza CLC se ndeplinesc urmtoarele etape :
1). Descrierea verbal sau scris sau grafic a funciilor care trebuie s le ndeplineasc
dispozitivul respectiv.
2). Elaborarea tabelului de adevr a dispozitivului sinteza cruia trebuie s o efectum n baza
descrierii lui la etapa precedent. El trebuie s conin attea variabile cte intrri trebuie s conin
i attea funcii cte ieiri trebuie sa aib dispozitivul.
3). Minimizarea funciilor din tabelul de adevr.
4). Depistarea prilor comune a funciilor minimizate pentru a fi realizate n circuit o singur
dat.
5). Realizarea schemei dispozitivului n baza funciilor minimizate lund n consideraie prile
comune i folosind baza de elemente necesar.
Pentru a aduce funciile minimizate ct mai aproape de baza elementar necesar ele se
transform n una din acele 8 forme care este cea mai apropiat de baza de elemente respective.
Exemplu:
X1 X2 X3 X4 F
0
0
0
0
0
0
0
0
1
1
1
1
1
1
1
1
0
0
0
0
1
1
1
1
0
0
0
0
1
1
1
1
0
0
1
1
0
0
1
1
0
0
1
1
0
0
1
1
0
1
0
1
0
1
0
1
0
1
0
1
0
1
0
1
1
0
1
1
0
1
0
0
0
0
1
1
1
1
1
0

4 2 1 2 1 4 2 4 3 3 2
X X X X X X X X X X X F v v v =




11
00
00
01
01
10
10
11
X3X4
X1X2
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
&
&
&
&
&
X1
F
X4
X2
X3
&
&
&
8. Reprezentarea informatiei numerice in calculatoare. Codurile direct, invers si complementar

Informatia numerica se reprezinta in 2 forme:
- virgula fixa
- virgule mobile
In virgula fixa locul care desparte partea intreaga de cea fractionara este fixat in aceeasi
pozitie si nu se schimba
a
n-1
a
n-2
... a
1
a
0
|a
-1
a
-2
... a
-m

De obicei in calculatoarele numerice virgula se fixeaza in urma celei mai mici cifre a numarului
si in acest caz lipseste partea fractionara a numarului, deci ele se prezinta ca intregi, sau virgula se
fixeaza inaintea celei mai semnificative cifre a numarului atunci variabilele se prelucreaza ca numere
fractionare.
Reprezentarea numerelor in virgula mobila este de fapt o reprezentare a lui prin doua
componente: mantisa, puterea.
X=M
x
*r
Px
, unde Mx mantisa care se reprezinta ca un numar fractionar, adica cu virgula fixa
inaintea celei mai semnificative cifre
Px puterea se reprezinta ca un intreg
r baza sistemului de numeratie.
Si mantisa si puterea au semnele lor, semnul mantisei reprezinta semnul numarului, iar cel al
puterii reprezinta directia in care trebuie deplasata virgula in cadrul mantisei.
Daca puterea are + virgula la dreapta, daca are - la stinga.
X=378,254
X=0,378254*10
3
; Mx=0,378254, Px=3
X=378254*10
-3
; Mx=378254, Px=-3

In viata cotidiana numerele se reprezinta in codul direct. In codul direct numerele pozitive si
negative egale dupa modul au aceeasi reprezentare cu exceptia codificarii semnului adica: +
pozitiv si - negativ (+250 si -250).
In codul invers reprezentarea numerelor pozitive are loc dupa aceleasi reguli ca si in codul
direct. Numerele negative in codul invers se reprezinta:

A, daca A0
A= r
n
-1-|A|, daca |A|1 A<0
r-r
-m
-|A|, daca |A|<1


Aceasta inseamna ca orice cifra intr-un numar negativ se inlocuieste cu o alta cifra care o
completeaza pina la valoarea r-1 (r-baza sistemului de numeratie).
Exemplu:
+73514 -73514
0.73514 9.26485
In cod complementar reprezentarea numerelor pozitive coincide cu reprezentarea numerelor
in codul direct. Iar reprezentarea numerelor negative este o completare a modulului numarului
respectiv pina la valoarea r
n
daca numarul este >1 si baza sistemului de enumeratie daca numarul e
mai <1.


A, daca A0
A= r
n
-|A|, daca |A|1 A<0
r -|A|, daca |A|<1

Regula de obtinere a codurilor numerelor negative in cod complementar: fiecrae cifra a
modulului numarului negativ se inlocuieste cu cifra pina la r-1 si la numarul nou obtinut in acest fel se
adauga 1.
Exemplu: -5628
9,4372.
9.Sisteme de numeratie(S.N)
1)Notiuni de baza despre S.N
2)Conversia num.dintr-un sistem in altul

1) Sisteme de numeratie= un complex de reguli si simboluri cu ajutorul carora este reprezentata si
prelucrata informatia numerica. Simbolurile prin care se reprezinta informatia numerica=cifre.Numarul
de cifre prin care sunt reprezentatenumerele =baza Sistemului de nuemerare. Multitudinea
Sistemelor de numerare(S.N) se impart in 2 grupe mari. Pozitionale si Nepozitionale. In S.N
pozitionale valoarea fiecarei cifre depinde de pozitia ei in reprezentarea numerica. In S.N
Nepozitionale valoarea cifrei este indeferent de pozitia ei in reprezentarea num. S.N Pozitionale au
proprietatea de a reprezenta num. Conform formulei orice numere A poate fi reprezentat :
A=a
n-1
r
n-1
+a
n-2
r
n-2
+a
1
r
1
+a
0
r
0
+a
-1
r
-1
+a
-2
r
-2
+a
-m
r
-m
A=num
Ai=cifra este cifra care se afla in pozitia (i)
R=este faza sistemului de numeratie
N=num.de cifre ce reprezinta partea intreaga a numerelor .
M=num.de cifre ce reprezinta partea fractionala a numerelor.
Ex:A=72518,378
A=7*10
4
+2*10
3
+5*10
2
+1*10
1
+8*10
0
+3*10
-1
+7+10
-2
+8*10
-3

2) Regulile de conversise a numerelor dintr-un sistem de numerare in altul sunt diferite pentru
partea intreaga si partea fractionala. Pentru a defini aceste reguli va trebui sa rezolvam problema:
Trebuie sa efectuam conversii din r -->h
Ca sa stabilim aceste reguli ,consideram num.(y)ca va avea n+1 cifre in baza h va fi:
Y=b
n
*h
n
+
n-1
*h
n-1
b
1
*h
1
+b
2
*h
2
Impartim si stinga si dreapta la baza S.N
Y/n=b
n
*h
n-1
+b
n-1
h
n-2
b
1
+b
0
/h
Notam: b
n
*h
n-1
+b
n-1
h
n-2
b
1
prin y
1

Acum imultim cu h
Rezultatu va fi:Y=y
1
*h+b
0
Y1=y
2
*h+b
1

Regula de conversie: Pentru a efectua conversia num.intregi, num.initial reprezentat in baza
sistemului de numere.(r) si citurile obtinute ulterior se impart succesiv la baza S.N (h) (in care se
efectueaza conversia). Impartirile se fac pina cind ,citul obtinut devine mai mic ca (h). Cifrele obtinute
in noul sistem de numer.sunt(=cu)resturile de la impartiri in ordinea inversa a obtinerii lor. Cea mai
semnificativa cifra a num.(in noul S.N) este = cu ultimuil chit
Ex: 39/2
39
10
=100111
2

1*2
5
+0*2
4
+0*2
3
+1*2
2
+1*2
1
+1*2
0
=32+0+0+4+2+1=39


Conversia numerelor fractionale: Transformam un numar din baza r-
>h
B=b
-1
h
-1
+b
-2
h
-2
+b
-3
h
-3
+b
-m
h
-m

Inmultim cu h si stinga si dreapta: Bh= b
-1+
b
-2
h
-1
+b
-3
h
-2
+b
-m
h
-m+1

Regula de conversie: numarul initial reprezentat in baza sistemului de numeratie (r) si produsele
intermediare obtinute ulterior se inmultesc succesiv la baza SN (h). numarul de inmultiri se efectuiaza
pina se obtine numarul necesar de cifre dupa virgulapentru a avea exactitatea dorita. Dac trebuie
obtinuta aceeasi exactitate a numarului in ambele sisteme de numeratie atunci, daca in sistemul de
numeratie cu baza mai mica(in cazul nostru este r) avem (n) cifre, iar in sitemul de numeratie cu baza
mai mare avem (m) cifre atunci relatie dintre n si m este n=k*m unde k=log
r
h





10.indeplinirea operatiilor de (+,-)in cod invers.Si in cod complementar.

Adunarea num. in cod invers are loc conform acelorasi reguli ca (+) num.in cod direct
Scaderea num.in cod invers este inlocuita prin adunarea in felul urmator:
x-y=x+(-y),adica la inceput scazatorul trebuie sa fie schimbat in valoarea inversa a lui adica codul lui
(y)se schimba in codul lui (-y). in cazul cind din bitul semnului apar cifre de transport, ea se (+)
la rangul cel mai putin semnificativ .
ex x=0.100110
y=0.010101






Adunarea num.in cod complementar are loc conform acelorasi reguli ca si (+) num.in cod direct. La
scaderea num. se se procedeaza exact ca in cazul num.reprezentate in cod invers.tinind cont de
urmatorul moment specific. Daca in urma indeplinirii operatiilor apare cifra de transport din
ramgul semn.atunci ea se ignora.
Ex : x =0.1011010
y=0.0010111





Daca in urma indeplinirii operatiilor de (+) si (-) se obtin un num. care este mai mare dekit cel mai
mare numar ce poate fi pastrat in calc. Sau mai mic decit cel m.mic numar ce poate fi pastrat in
calculator atunci acest fenomen se numeste= depasire grilei calculatorului. Acest lucru trebuie tot
timpu deistat si in consecinta trebuie de luat masuri.
In calcul se utilizeaza 2 metode de depistare a depasirii.
1: pentru semnele numerelor se rezerveaza cite 2 ranguri in cazul cind rezultatul indeplinirii
operatiilor,rezultatul este :sau00(+) sau 11(-) depasirea nu avut loc cind apare combinatiile 01 sau 10
inseamna ca a avut loc depasirea.
2: In timpul indeplinirii operatiilor se (+) modulo2 bitii de transport ce ies din bitul semnului ,daca in
urma acesteioperatii rezultatul(=0) atunci depasirea nu a avut loc iar daca (=1) a avut loc depasirea.



















11. Metodele de nmulire a numerelor binare n virgul fix.

Metodele de nmulire a numerelor binare ncepnd cu biii mai puin semnificativi ai nmulitorului:
- Metoda de nmulire a numerelor binare ncepnd cu biii mai puin semnificativi ai nmulitorului
cu deplasarea denmulitului la stnga.
Exemplu. 1 0 0 1 0 1
x = 100101 1 0 1 0 1 1
y = 101011 1 0 0 1 0 1
nmulirea numerelor x*y: 1 0 0 1 0 1
1 1 0 1 1 1 1
1 0 0 1 0 1
1 1 0 0 1 0 1 1 1
1 0 0 1 0 1
1 1 0 0 0 1 1 0 1 1 1


- Metoda de nmulire a numerelor binare ncepnd cu biii mai puin semnificativi ai nmulitorului
cu deplasarea la dreapta a produsului intermediar.
Exemplu.
x = 100101
y = 101011
nmulirea numerelor x*y:






Metodele de nmulire a numerelor binare ncepnd cu biii mai
semnificativi ai nmulitorului:
- Metoda de nmulire a numerelor binare ncepnd cu biii mai semnificativi ai nmulitorului cu
deplasarea denmulitului la dreapta.
Exemplu.
x = 100101
y = 101011
nmulirea numerelor x*y:






- Metoda de nmulire a numerelor binare ncepnd cu biii mai semnificativi ai nmulitorului cu
deplasarea la stnga a produsului intermediar. 1 0 0 1 0 1
Exemplu. 1 0 1 0 1 1
x = 100101 1 0 0 1 0 1
y = 101011 1 0 0 1 0 1
nmulirea numerelor x*y: 1 0 0 1 0 1
1 0 1 1 1 0 0 1
1 0 1 1 1 0 0 1
1 0 0 1 0 1
1 1 0 0 0 0 1 0 0 1
1 1 0 0 0 0 1 0 0 1
1 0 0 1 0 1
1 1 0 0 0 1 1 0 1 1 1

12. nmulirea numerelor binare cu semn.

Pentru a efectua nmulirea numerelor binare lund n consideraie semnul,n calcule numerice se
procedeaz dupa doua metode.
1. n prima metod se calculeaz la nceput semnul produsului prin adunarea modulo-doi
asemenilor operaiilor,iar dup aceea se stabilesc modulele operanilor i se nmulesc ca 2 numere
fr semn,iar la sfrit n dependen se semnul produsului stabilit anterior se formeaz codul
produsului n felul urmtor:
Dac semnul produsului este pozitiv,atunci codul obinut al produsului n urma
nmuliriimodulelor rmine neschimbat;
Daca ns semnul produsului este negativ,atunci codul produsului obinut n urma nmulirii
modulelor se modific conform regulilor de codificare a numerelor negative.
Exemplu.
x = 0.101001
y = 1.001011
z = x*y
S
z
= S
x
S
y
= 01=1
x = 0.101001
y = 0.110101
nmulirea numerelor x*y:
z = 1.011110000011
2. Metoda a doua cu semn n calcule numerice const n
urmtoarea: numerele se nmulesc fr a le fi schimbate codurile,dup aceea se efectueaz
corecia rezultului obinut,reeind din urmtoarea:

a) x>0, y>0
b) x>0, y < 0
x = x
y = 1- y
x*y = x (1- y ) = x - x y
Exemplu .
nmulirea numerelor x*y:


c) x < 0, y>0 .010111
x = 1- x
y = y
x*y = y (1- x ) = y - x y
Exemplu.
x = 0.101001 x = 1.010111
y = 0.110101
nmulirea numerelor x*y:



d) x < 0, y < 0
x*y = (1- x ) (1- y ) =1- y - x + y * x
Exemplu .
nmulirea numerelor x*y:


13. Metodele de mprire a numerelor binare n virgul fix.
mprirea numerelor prin metoda cu restabilirea restului:
La mprirea numerelor binare prin metoda cu restabilirea restului mpritorul se scade iniial din
demprit iar ulterior din resturile obinute i se examineaz restul n urma scderii efectuate, dac
restul e pozitiv atunci cifra ctului va fi egal cu 1 i restul obinut se va deplasa cu o poziie la
stnga dac se efectueaz metode cu deplasarea restului. Dac restul e negativ atunci cifra ctului
va fi egal cu 0 iar la restul obinut se va aduga mpritorul pentru a restabili valoarea pozitiv a
ultimului rest i acest rest se va deplasa la stnga. Deplasarea la stnga va fi aritmetic adic toate
cifrele se deplaseaz la stnga, cifra cea mai semnificativ se pierde iar n locul cifrei mai puin
semnificative se ncarc 0.
mprirea numerelor binare prin metoda cu restabilirea restului se mai poate efectua prin
deplasarea mpritorul la dreapta, deplasarea se va efectua de asemenea aritmetic i-n fiecare
iteraie mpritorul se va deplasa la dreapta cu o poziie. La deplasarea aritmetic la dreapta cifra
cea mai semnificativ adic semnul numrului rmne neschimbat.
mprirea numerelor prin metoda fr restabilirea restului:
n calculatoarele numerice este alt metod de mprire numit metoda fr restabilirea restului.
Esena este urmtoarea: mpritorul se scade iniial din demprit iar restul indiferent de faptul ce
semn are se deplaseaz cu-n bit la stnga dac se efectueaz metoda cu deplasarea restului, dar
cu urmtoarea etap mpritorul se scade din restul deplasat dac restul a fost pozitiv sau
mpritorul se adun la restul deplasat dac restul a fost negativ. Determinarea cifrei ctului se
efectueaz ca i la mprirea cu restabilirea restului.
Dac se efectueaz metoda cu deplasarea mpritorului la dreapta atunci la fiecare iteraie
mpritorul deplasat aritmetic la dreapta se aduna sau se scade din rest dac acesta e negativ sau
pozitiv. n cazul cnd se realizeaz mprirea numerelor cu semn se procedeaz n felul urmtor: la
nceput se stabilete semnul ctului prin adunarea modulodoi a semnelor operanzilor, dup aceea
se determin modulul ambelor operanzi dup care are loc mprirea acestor numere ca dou
numere pozitive. Dup obinerea ctului se determin codul rezultatului n felul urmtor: dac
semnul rezultatului este pozitiv ctul rmne neschimbat, iar dac semnul rezultatului e negativ
atunci codul se schimb n conformitate cu regula de obinere a codului numerelor negative.

14. Adunarea i scderea numerelor binare n virgul mobil.
Orice numr reprezentat n virgul mobil are dou componente:
- mantisa numr fracional n virgul fix
- puterea numr nterg n virgul fix.
ndeplinirea operaiilor n virgul mobil necesit prelucrarea separat a mantiselor i puterilor i
cnd este necesar ndeplinirea operaiilor ce aduc n corespundere mantisa i puterea numerelor
respective.
Adunarea i scderea se ndeplinete n trei etape:
1. egalarea puterilor la aceast etap din puterea primului numr se scade puterea numrului al
doilea i se determin n aa fel puterea crui numr e mai mare. Dup aceea puterii rezultatului i
se atribuie puterea numrului mai mare i operandului cu puterea mic i se atribuie tot puterea cea
mare.Mantisa numrului mai mic se deplaseaz la dreapta de attea ori cu ct este egal diferena
dintre puterile numerelor. Prin aceasta se termin prima etap.
2. aflm mentisa rezultatului prin adunarea sau scderea mantiselor rezultatului.
3. normalizarea rezultatului un numr se consider normalizat n cazul cnd valoarea mantisei lui
se afl n diapazonul dintre 0,5 M
z
1. Excepie fcnd cazul cnd mantisa este egal cu 0.
Aceasta va fi n cazul cnd cifra semnului va fi diferit de cifra cea mai semnificativ.
Normalizarea rezultatului se face: la nceput se examineaz dac la etapa a doua a avut sau nu loc
depirea. Depirea a avut loc atunci cnd bitul ce ntr i cel ce iese din bitul semnului adunate
modulo doi va da rezultatul 1. Dac depirea a avut loc atunci mantisa rezultatului se deplaseaz
cu o poziie la dreapta (se micoreaz) i semnul se inverseaz, iar puterea rezultatului se
incrementeaz. n cazul cnd depirea nu a avut loc se compar cifra semnului mantisei cu cifra
cea mai semnificativ a mantisei, atunci cnd ele coincid se efectueaz deplasarea la stng a
mantisei rezultatului pn cnd aceste dou cifre vor deveni diferite. Tot de attea ori se
decrementeaz puterea rezultatului.

15. nmulirea numerelor binare n virgul mobil.

Dou numere binare X , Y reprezentate n virgul mobil X = M
x
* r
Px
, Y = M
y
* r
Py
se nmulesc
reieind din urmtoarele : X*Y = M
x
*M
y
*r
Px+Py

Se reduce la ndeplinirea a 2 operaii: adunarea puterilor operanzilor ca dou numere n virgul fix
i nmulirea mantisei operanzilor ca dou numere fixe fracionare.
Exemplu: X: Px = 1.0101 Mx = 1.011010
Y: Py = 0.1100 My = 0.100101
Etapele
I) Se calculeaz puterea rezultatului prin adunarea puterilor operanzilor.
II) Se calculeaz mantisa rezultatului prin nmulirea mantiselor operanzilor care poate fi
efectuat prin orice metod de nmulire a numerelor binare n virgul fix sau prin nmulirea
modulelor cu stabilirea ulterioar a codului produs n dependen de semnele operanzilor sau
prin nmulirea codurilor mantiselor cu corectarea respectiv ulterioar a rezultatului.
III) Normalizarea rezultatului: deoarece la nmulirea mantiselor se nmulesc dou numere
fracionare rezultatul obinut va fi mai mic dect cel mai mic dintre numerele care se nmulesc,
de aceea mantisa obinut poate s nu fie normalizat. Pentru a normaliza rezultatul n acest
caz se deplaseaz cu un bit la stnga mantisa i se decrementeaz puterea rezultatului.
Pz = Px + Py 1.0101 |Mx| = 0.100110
0.1100 |My| = 0.100101
Pz = 0.0001
Mz = Mx * My Sz = SxSy = 10 = 1
.100110
.100101
100110
100110
100110___
10111010
10111110
100110 ______
0.010101111110 = |Mz| Mz = 1.101010000010

Normalizam rezultatul deplasand la stanga Mz = 1.010100000100 decrementam puterea
Pz = 0.0001
-1 1.1111
0.0000

Alt metod: .011010 Corecia 1-|My|
.100101 -My = 1.011011
011010
.011010___
.10000010
.011010______
0.001111000010
1.011011________
1.101010000010










16 mprirea numerelor binare n virgul mobil.

X/Y = Mx/My *r
Px-Py

mprirea se efectueaz ca i n virgul fix: se mpart ca dou numere fracioanare.
Etapele:
I) Denormalizarea dempritului se deplaseaz aritmetic mantisa dempritului
cu un bit la dreapta, adica se micoreaz iar puterea se incrementeaz. Acest lucru se face
pentru a evita o eventual depire la mprirea mantiselor operanzilor.
II) Calcularea puterii rezultatului. Din puterea dempritului se scade puterea
mpritorului.
III) Calcularea mantisei rezultatului prin mprirea mantiselor dempritului la mantisa
mpritorului folosind orice metod cunoscut. mprirea mantiselor operanzilor se efectueaz
prin mprirea modulelor cu stabilirea ulterioar a codului ctului.
IV) Normalizarea rezultatului. n cazul cnd valorile iniiale ale operanzilor mantisa dempritului
era mai mic ca cea a mpritorului i s-a efectuat denormalizarea atunci vom obine mantisa
ctului denormalizat(va coincide bitul semnului cu bitul cel mai semnificativ al mantisei ctului).
Pentru a normaliza rezultatul n cazul dat mantisa se deplaseaz cu un bit la stnga, se
decrementeaz puterea.
Exemplu:
Px = 1.0110 Mx = 1.011010
Py = 1.0011 My = 0.110010

Denormalizm dempritul Mx = 1.101101 incrementm puterea 1.0110
0.0001
1.0111
Sz = 1
Pz = Px-Py 1.0111 Mz = Mx/My ; |Mx| = 0.010011; |My| = 0.110010 ;
0.1101 |My| = 1.001110
Pz = 0.0100















|Mz| = 0.011000 ; Mz = 1.101000
Normalizam Mz = 1.010000 ,
decrementam puterea Pz = 0.0100
-1 1.1111
Pz = 0.0011







8 2 6 8 7 8
1000 0010 0110 1000 0111 1000
0110 0110
1000 1100 0101 1000 0001 1000
0010 1000 0010 0011 1001 0011
0110 0100 0011 0101 1000 0100

17. Adunarea i scderea numerelor n codurile binar-zecimale
De obicei toate calculatoarele numerice au regim de prelucrare a datelor n codurile binar-zecimale.
Acest regim se utilizeaz n cazul cnd se rezolv problemele legate cu prelucrarea masivelor mari
de date reprezentate n forma zecimal, iar rezultatele tot sunt masive mari reprezentate n forma
zecimal. Prelucrarea datelor n acest caz n mod tradiional duce la pierderi de timp mari pentru
conversia numerelor iniiale zecimale n binar, iar ulterior al rezultatelor din forma binar n zecimal.
Adunarea n cod binar-zecimal se efectueaz n cteva etape: La nceput codurile binare a cifrelor
zecimale se adun ca dou numere binare obinuite. La etapa II-a se stabilete cum trebuie corectat
rezultatul n dependen de rezultatul obinut la I-a etap. La etapa III-a are loc corecia rezultatului:
1) Pentru 8421 corecia tetradelor se efectueaz, dac suma obinut 9 s +
i i
y x , atunci valoarea
teradei rmne neschimbat, iar dac suma obinut 15 10 s + s
i i
y x , sau din tetrada respectiv a
avut loc un transport, atunci valoarea coreciei este 6 (0110).
Ex: x = 485346 y = 393282
Scderea n codurile binar-zecimal are loc conform regulilor
de scdere a numerelor n cod invers sau complementar,
adic desczutul rmne neschimbat, iar scztorul se
modific conform regulilor deja tiute, codul fiecrei cifre se
nlocuiete cu codul cifrei care o completeaz pn la 9 i
se adaug 1 pentru codul complementar.
Ex: x = 725814 y = 493672

x - y y - x
3 4 1 2 3 2
0010 0100 0001 0010 0011 0010 . 0
0110 0110 0110 0110
1100 0011 1011 1011 0010 1100 . 1
1000 0010 0011 0110 0000 0101 . 1
0100 0001 1000 0101 0010 0111 . 0

8 5 8 7 6 7
1000 0101 1000 0111 0110 0111 . 1
0110 0110
1000 1111 0111 0111 0000 0111 . 1
0110 1000 0001 0100 0111 0010 . 1
0010 0111 0110 0011 1001 0100 . 0


2) n codul 8421+3 adunarea i scderea numerelor se efectueaz dup aceleai principii ca i n
cazul codului 8421 ns valoarea coreciei este alta: n cazul cnd suma cifrelor zecimale 9 s +
i i
y x ,
atunci suma codurilor acestor cifre 15 s + i
c
i
c
y x i n acest caz din tetrad nu se va genera cifra de
transport.
ns suma obinut n tetrad are un surplus de 6 fa de codul 8421, dar prin codificarea corect
surplusul trebuie s fie egal cu 3, de acea n acest caz corecia este -3 (1101). n cazul cnd suma
cifrelor 9 > +
i i
y x , atunci suma codurilor acestor cifre 15 > + i
c
i
c
y x , n acest caz din tetrad
respectiv se va genera transportul valoarea cruia la adunarea cifrelor zecimale trebuie s fie egal
cu 10 , ns valoarea lui real este 16. Corecia care trebuie efectuat va fi egal cu +3 (0011)
deoarece n tetrad trebuie s rmn codul cifrei zecimale cu excesul 3.
Scderea n codul 8421+3 are loc dup aceleai principii ca i n cazul codului 8421, ns
deosebirea const n faptul c pentru inversarea scztorului i suficient s inversm codurile binare
ale cifrelor scztorului.
Ex: x = 853412 y = 138759
x + y x - y
1 7 1 2 9 9
0100 1010 0100 0101 1100 1100
0011 1101 0011 0011 1101 1101
0001 11011 0001 0010 1111 1111
1100 1000 1010 1011 0110 0100
0101 0100 0111 0110 1000 1011

3 5 6 4 1 7
0110 1000 1001 0111 0100 1010 . 0
1101 1101 1101 1101 0011 0011
1001 1011 11001 1010 0001 0111 . 0
0100 0111 0101 0100 1001 1011 . 1
0101 0100 0111 0110 1000 1011 . 0



18. nmulirea numerelor n codurile binar-zecimale

nmulirea numerelor n codurile binar-zecimale se efectueaz conform urmtorului principiu:
Se examineaz fiecare tetrad a nmulitorului, dac valoarea tetradei este diferit de 0 , atunci
denmulitul se adun la produsul intermediar precedent, iar coninutul tetradei se decrementeaz,
dup acea din nou se examineaz valoarea tetradei. Acest lucru se efectueaz pn cnd valoarea
tetradei devine 0 , iar dup acea nu se mai adun denmulitul la produsul intermediar precedent ci se
examineaz urmtoarea tetrad a nmulitorului. Aceast procedur are loc pn cnd se
examineaz toate tetradele nmulitorului. nmulirea poate fi efectuat prin toate metodele de
nmulire a numerelor binare. Adunarea denmulitului cu produsul intermediar are loc conform
regulilor de adunare a numerelor binar-zecimale.

Ex: (8421) x = 58 y = 23










































0000
0001 0000
0010 0001
0011 0010
3 2

4 3 3 1
0100 0011 0011 0001
0110 0110
0100 1101 1100
1000 0101
0100 0101 0111
0110
0100 1111 0110
1000 0101
0100 0111 0001
0100 0111 0001
0110
1110 0110 0001
1000 0101
0110 0001 0001
0110 0110
0000 1011
1000 0101
1000 0101


19. SUMATOARELE BINARE
Sinteza sumatoarelor binare. Sumator- element functional-combinational care efectuiaza operatia
de sumare a 2 operanzi. Prin sumare se efectuiaza atit operatiile in PC cu si scaderea. Operatia
respectiva depinde de codurile operanzilor. Sumatorul este unul din cele mai importante elemente
dintr-un calculator de aceea de parametrii lor in mare masura depinde performanta PC-ului.
Sumatoarele se deosebesc prin codurile care se applica la intrarea lor pentru sumare. In dependenta
de aceste coduri ele se impart in: sumatoare binare si sumatoare binar-baza a sistemului de
numeratie.In sumatoarele binare din PC se prelucreaza de obicei operanzii binari. Indiferent de
faptul in ce sistem de numeratie are loc prelucrarea datelor, sumatoarele mai sunt de 2 feluri:
1. succcesive- in aceste sumatoare operanzii se prelucreaza incepind cu rangurile mici ale lor si
in urma prelucrarii unui rang, se stabileste valoarea sumei din acest rang si valoarea transportului
in rangul vecin mai semnificativ. In fieare rang se sumeaza cifrele din rangurile repective ale
sumatorului si cifra de transport din rangul vecin
mai putin semnificativ.
2. paralele- toate cifrele operanzilor se
preucreaza concomitent, dar tot luind in
consideratie valoarea transportului ce se
transmite din rangul vecin mai putin
semnificativ. Pentru a efectua sinteza unui rang a
unui sumator binar vom considera ca variabilele de
intrare, cifrele operanzilor din rangul (a
i
,b
i
) si
cifra de transport c
i
din rangul i mai putin
semnificativ.
Un sumator paralel se realizeaza prin conectiunea intre ele a numarului necesar de sumatoare de
un rang. Numarul sumaroarelor de un rang este egal cu numarul bitilor cuvintelor de calculator ce
trebuie prelucrate. Intre sumatoarele de un rang se prelucreaza prin linia de transport, adica din
rangul c.m.p.s in rangul vecin mai semnificativ.
T
SM
=T
P
(n-1)+T

T
SM
-timpul de lucru a unui sumator de n ranguri
T
P
-timpul de propagare a semnalului de transport intr-un rang
T

-timpul de functionare a unui rang a sumatorului

Din formula vedem ca timpul de functionare a unui sumator este direct proportionall cu numarul de
ranguri a sumatorului. E importanta rezolvarea problemei de micsorarea a timpului de propagarea a
transportului in sumator. Pentru a rezolva problemele de mai sus de obicei in sumatoare se folosesc
scheme de anticipare a transportului prin 2 metode:
1. anticiparea transportului in grup- toate rangurile sumatorului se impart in citeva
grupuri. La intrarea in aceste grupuri exista o schema prin care se stabileste daca este in grupul dat
conditii de propagare succesiva a transportului. Daca aceste conditii sunt, atunci transportul ocoleste
grupul repectiv si se aplica la intrarea urmatorului grup, unde sunt examinate aceleasi conditii. In
grupurile marginase transportul se propaga succesiv. De obicei numarul de grupuri in care se impart
rangurile sumatorului este impar, si grupul in care intra cele mai multe ranguri este cel de mijloc.
Numarul de ranguri in grupuri scade cu 1 de la centru spre margine
P
i
=a
i
(+)b
i
T
SM
=T
inf
+T
sup
+(m-2)
2. anticiparea transportului in paralel.
C
i+1
=a
i
b
i
v (a
i
(+)b
i
)C
i
g
i
=1 P
i
=a
i
(+)b
i

Daca gi=1 atunci din rangul i transportul se vagenera indiferent de faptul daca va fi in acest rang cifra
de transport. Pi(propagare a transportului). Daca Pi=1 atunci din rangul i transportul se va propaga
doar in cazul cind el va veni din rangul vecin mai putin semnificativ.
C
i+1
=g
i
v P
i
C
i
C
i
=g
i-1
v P
i-1
C
i-1
C
i-1
=g
i-2
v P
i-2
C
i-2
.... C
1
=g
0

Acest mod de organizare a transportului in sumatoarele paralele-transport anticipat in paralel si
timpul de propagare a transportului este egal cu 2 indiferent de numarul de ranguri a sumatorului,
insa cheltuielile de aparataj depind exponential de numarul de ranguri a sumatorului. In cazul in care
nr de ranguri e foarte mare(m.m.4 byte) acest mod de transport nu se utilizeaza in forma clasica ci in
combinatie cu acceleratia transportului in grup. In acest caz atit in interiorul grupului cit si intre ele se
organizeaza accelerarea in paralel a transportului.
20. Decodificatoarele, notiuni de baza si sinteza.
In calculatoarele numerice exista o ierarhie de operatii care se indeplinesc la rezolvarea oricaror
probleme cu ajutorul ierarhiei. Pentru rezolvarea acestor probleme in PC se indeplineste un program
care este format din instructiuni, fiecare instructiune(microprogram) se indeplineste in baza unui
microprogram; care la rindul lui este format din mai multe microinstructiuni, iar fiecare
microinstructiune e construita din citeva microinstructiuni, care is construite din microoperatii.
Microoperatia este o asemenea instructiune in PC care nu se divizeaza in componente mai mici iar
componentele PC-ului care realizeaza aceste microoperatii elemente functionale.
Elementele functionale sunt de 2 feluri: a) elemente functionale combinationale; b) elemente
functionale secventiale.DECODIFICATORUL-element functional combinational, care e destinat
decodificarii cuvintelor binare aplicate la intrarea lui. Decodificarea are loc in urmatorul fel: pentru
fiecare combinatie a variabilelor la intrarea codificatorului la iesirea lui e o functie de iesire, numarul
de iesiri a decidificatorului este tot timpul egal cu nr. de combinatii ale variabilelor ce se pot aplica la
intrarile lui. Indiferent de combinatia aplocata la intrare, la iesirile decodif. va fi doar o singura unitate
la acea iesire ce corespunde combinatiei aplicate la intrare, iar la restul iesirilor ca fi zero. Un
asemenea cod cod unitar.Daca numarul de intrari a decodificatorului=n, iar numarul de iesiri=m,
si m=2
n
atunci decodif complet. Sinteza unui asemenea decodificator are urmatoarele
particularitati: 1. pentru fiecare combinatie din tabelul de adevar dar la una din iesirile decodif va fi 1,
iar la celelalte va fi 0; aceasta inseamna practic disparitia necesitatiii minimizarii in procesul de
sinteza.







1. deseori in calculatoarele numerice se folosesc decodificatoare incomplete. Intrun
decodificator incomplet numarul de iesiri este 2
n-1
<m<2
n
.
Pentru decodificarea a m<2
n
(combinatii) am putea folosi si un
decodif complet cu 2
n
, in acest caz in PC vom avea cheltuieli
in aparataj.Eliminarea un mecanica a 2
n
-m din structura
decodificatorului tot este o solutie, deoarece combinatiile
neutilizate pot fi folosite la minimizare si in consecinta
simplifica considerabil structura decodif incomplet care
contine urmatoarele particularitati:
1. in tabelul de adevar se includ si acele 2
n
-m combinatii care
nu se utilizeaza in codificarea informatiei, insa pentru aceste
combinatii toate functiile ce reprezinta iesirile decodif nu sunt
determinate si in acest caz minimizarea tuturor acestor functii
are urmatoarele particularitati:
2. fiecare dintre ele sunt egale cu 1, doar pentru i singura
combinatie si e nedeterminata pentru 2
n
-m combinatii. La
minimizarea acestei combinatii se folosesc ca si in cazurile
clasice de minimizare a funct partial determinate. Exemplu
CODIFICATORUL- un element combinational
functional destinat codificarii printr-un cuvint de m biti al
unuia din n intrari active de numar maximal din 2
m
intrari.
Codif se utilizeaza in calculatoarele numerice atit in unitatile
centrale cit si in cele periferice.
La sinteza codificatoarelor trebuie de luat in consideratie
faptul ca nu pot fi active 2 intrari, de aceea sinteza
codificatorului nu se efectuiaza dupa tiparele clasice, dar
prin reprezentarea in tabelul de adevar a fiecarei iesiri prin
disjunctia variabilelor de la intrare care determina egalitatea
cu 1 a functiei respective.
21. Sumatoarele binar zecimale.
1)Sumatorul binar-zecimal al codului 8421
2)Sumatorul binar-zecimal al codului 8421+3
Sumatoarele bnar-zecimale sunt elemente funcionale n fiecare rang al crora se
sumeaz 3 cifre: 2 dintre ele fiind cifrele operanzilor din rangul respectiv, au valoarea de la 0
la 9 iar a 3-a cifr este cifra de transfer din rangul vecin mai puin semnificativ, are valoarea 0
sau 1.
Sinteza sumatoarelor binar-zecimale nu n forma clasic adic prin crearea tabelului de adevr
pentru tot sumatorul n ansamblu apoi minimizarea funciilor ci prin procesul urmtor: la nceput
cifrele binar-zecimale se adun ntr-un sumator binar obinuit de 4 bii dup aceea se efectueaz
sinteza unei scheme care n baza rezultatului obinut la sumarea cifrelor binar-zecimale efectueaz
stabilirea valorei coreciei i a transportului n tetrada vecin mai semnificativ. Ultima component a
sumatorului face corecia sumei obinute n sumatorul binar de 4 bii cu valoarea obinut n schema
de mai sus.
1) n cazul cnd cifrele zecimale sunt codificate prin codul 8421, valoarea coreciei este egal
cu 6 sau 0 n dependen de suma obinut n sumatorul de 4 bii.

Ci
a4
a3
a2
a1
b4
b3
b2
b1
Xi
Yi
Ci+1
e4
e3
e2
e1
Si
SMd


Ci
S
P
Sm
Sm
P
S
Sm
P
S
Sm
P
S
a1
b1
a2
b2
a3
b3
a4
b4
Ms
S
P
P
S
Sm
Ms
P
S
&
& 1
d1
d2
d3
d4
d5
e1
e2
e3
e4
Ci+1


2 4 3 4 5 1
d d d d d C
i
v v =
+



00 01 11 10
00
1 0
11
10
d2d1
d4d3
1
1
1
1
1
1

1
1
=
+ i
C
valoarea coreciei = 6 = 0110
0
1
=
+ i
C
valoarea coreciei = 0 = 0000


2) Particularitile sumatorilor binari-zecimali al codului 8421+3 constau n faptul c n acest
sumator se genereaz doar transport natural. Deoarece atunci cnd suma cifrelor zecimale este mai
mic sau egal cu 9, suma codurilor este mai mic sau egal cu 15 (1111), dac suma cifrelor e mai
mare sau egal cu 10, suma codurilor- mai mic ca 15 de aceea n acest sumator nu fa vi nevoie de
o schem separat ce s stabileasc valoarea transportului. Va fi suficient analiza ieirii de transport
a sumei binare de 4 cifre.

Sm
b1
Ci
a1
P
S
d1
Sm
Sm
b4
a4
b3
a3
S
P
P
S
Sm
b2
a2
S
P
d4
d3
d2
1
Sm
S
P
P
Sm
S
P
Sm
S
1
d5
Ci+1
l4
l3
l2
l1


cnd C
i+1
= 0 = -3 1101
cnd C
i+1
= 1 =3 0011







d5 d4 d3 d2 d1 Ci+1
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0
.
.
.
0 1 0 0 0 0 8
9 0 1 0 0 1 0
10 0 1 0 1 0 1
0 1 0 1 1 1
.
.
.
15 0 1 1 1 1 1
16 1 0 0 0 0 1
17 1 0 0 0 1 1
18 1 0 0 1 0 1
19 1 0 0 1 1 1
23. Convertoarele de cod
Convertoarele de cod sunt elemente funcionale combinaionale destinate transformrii unui cod
binar n altul: l putem reprezenta ca un CLC cu n intrri i m-ieiri. Aria codoarelor este foarte larg,
val. n i m pot fi diferite i sunt egale respectiv n-numrul rangurilor caodului la intrare, m-nr. de
ranguri al codului la ieire.
De obicei convert. de cod cu nr. diferit de intrri i ieiri sunt acelea care efectueaz conversia
numerelor dintr-o baz de enumerare n alta, sau a unui tip de cod n alt tip de cod.
Sinteza i conversia de cod are loc n felul urmtor:
I) La 1 etap se efectueaz elaborarea tabelului de adevr. Nr.elementelor tabelului de adevr este
egal cu nr. rangurilor a codului care se aplic la intrare. Nr. funciilor este egal cu nr. rangurilor
codului obinut la ieire. Nr. combinaiilor este egal cu 2
n
dar f-le din tabelul de adevr pot fi parial
determinate, adic din 2
n
combinaii o parte poate fi neutilizat, n acest caz f-le logice se vor
minimiza ca f-ii parial determinate.
II) Minimizarea funciilor.
III) Depistarea conjunciilor comune ale formelor minimale a tuturor f-lor pentru a utiliza unele i
aceleai elemente la obinerea n schema logic a diferitor funcii.
IV) Implimentarea formelor minimale obinute pentru elementele logice aflate la dispoziie.
Ex.:
843(-2) 441(-2)





X1 X2 X3 X4 Y1 Y2 Y3 Y4
0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 0 0 1 1 0 0 1 0
2 0 1 0 1 0 1 0 1
3 0 0 1 0 0 1 1 1
4 0 1 0 0 0 1 0 0
5 0 1 1 1 1 0 1 0
6 1 0 0 1 1 1 0 1
7 0 1 1 0 1 1 1 1
8 1 0 0 0 1 1 0 0
9 1 0 1 1 1 1 1 0
1 2 1 2 1
x x x x y v =
2 2
x y =
1 2 2 3 4 3
x x x x x y v v =
3 2 4 4
x x x y v =
x4x3
x2x1
00 01 11 10
00 *
01 * 1 * 1
11 *
10 1 1 * *
x4x3
x2x1
00 01 11 10
00 *
01 * *
11 1 1 * 1
10 1 1 * *
x4x3
x2x1
00 01 11 10
00 1 * 1
01 * 1 * 1
11 * 1
10 1 1 * *
x4x3
x2x1
00 01 11 10
00 * 1
01 * * 1
11 1 * 1
10 1 * *







24. Comparatoarele
Comparatoarele fac parte din grupul elementelor funcional-combinaionale, care sunt destinate
efecturii operaiilor de comparare a 2 cuvinte. Oper. de comparare poate stabili mai multe criterii
despre cuv. comparate: Coincid ele sau nu?
Dac aceste cuvinte sunt nr. atunci procedura de comparare poate stabili care din aceste nr. este
mai mare sau mai mic. n calculatoare se folosesc diferite tipuri de comparatoare.Cele mai simple
sunt cele n care unul din cuvintele comparate este cunoscut dinainte (e/e o constant). n
dependen de faptul ce trebuie stabilit ntre cuvntul comparat i constanta respectiv se sintezeaz
i schema comparatorului.
De ex.:
Dac comparatorul trebuie s stabileasc dac coincide sau nu un cuvnt cu o constanta respectiv,
atunci comparatorul poate fi realizat cu aj. unui element logic I, SAU, I-NU.
Un comparator de detectare a egalitilor unui cuvnt cu o constant poate fi realizat cu ajutorul unui
element I n felul urmtor constanta:
n
C C C C C ,..., , ,
3 2 1
= , numr A.

Aceai f-ie poate fi realizat cu ajutorul unui element


C=1101001





























De cele mai dese
ori n calcul se
utilizeaz
comparatoarele n
care este iniial
cunoscut nici unul
din cuvintele ce se
compar. n acest
caz la baza oricrui
comparator se
folosesc elementele
de comparare. Un
element de
comparare este
destinat depistrii a
egalitii sau
inegalitii a 2 bii.
Depistarea inegalitii cu o constant este o
f-ie invers. Deci ea poate fi realizat cu
ajutorul aceluiai element adugnd un
inversor.
a
i
b
i
e
i
q
i

0 0 1 0
0 1 0 1
1 0 0 1
1 1 1 0

=
=
1
0
i i
i i
i
C a
C a
a
7 6 5 4 3 2 1
, 1011001
C C C C C C C
C =
( )( )
( )( )

v v =
v v =
v =
v =
i i i i i
i i i i i
i i i i i
i i i i i
b a b a q
b a b a e
b a b a q
b a b a e

=
=
1
0
i i
i i
i
C a
C a
a
Egalitate:

Inegalitate






n cazul cnd cuvintele comparate n calculator sunt
numere, de multe ori este necesar stabilirea realiei
dintre aceste 2 nr. Principiul de sintez a comparat. n
acest caz este urm:
Se compar la nceput cifrele cele mai semnificative ale
numerelor, dac cifrele nu coincid, atunci se poate stabili
de odat care din aceste numere este mai mare. n acest
caz nu mai are importan valoarea celorlalte numere.
n cazul cnd cifrele coincid se compar urmtoarea
pereche de cifre, etc.



A>B?










Se elaboreaz un tabel de adevr n
care se noteaz cu 1 funcia
respectiv pentru combinaiile care
aparin diapazonului respectiv i cu Un
alt tip de comparatoare sunt cele de
depistare a apartenenei unui cuvnt la
un diapazon de numere sau altul, n acest caz sinteza comparatorului se efectueaz:0 cele care nu
aparin, dup aceea se efectueaz sinteza lui n form clasic. La sinteza comparatorului n unele
cazuri se folosesc i sumatoarele. n acest caz cuvintele comparate se aplic la intrrile sumatorului
Comparatoarele pot fi realizate i ca module
conectate ntre dnsele, iar fiecare modul
depisteaz care dintre cifrele comparate este mai
mare, sau mai mic sau dac sunt egale aceste
cifre. Fiecare modul compar ntre ele 2 cifre:
iar la ieiri este conectat schema comparatorului care depisteaz apartenena cuvintelor comparate
la un diapazon la altul.

25 . Circuite logice secventionale (C.L.S)

Circuit locig secventional= caracteristica de baza consta in faptul ca valoarea functiilor la iesirea
acestor circuite depinde atit de valoarea variabilei ce au fost aplicate la intrarile circuitelor in
momentul de timp precedent, adica valoarea variabilei de iesire(starea circuitului logic secvential)
depinde si de starea acestui circuit in momentul precedent. De aceea se numesc=circuite cu
memorie.
Sinteza (C.L.S) se deosebeste de sinteza (C.L.C) prin faptul ca in loc de tabelul de adevar utilizat la
circuite logice combinationale se foloseste asa numnit tab.de tranzitie care include urmatoarele parti
componente :
1) combinatia variabilei de intrare in momentul (t) a (CLC)
2) starea CLS in momentul (t)
3) starea in care va trece (CLS) din momentul (t) in (t+1) datorita valorilor variabilei aplicate la
intrarea acestui circuit si a starii lui in momentul (t)
Un alt moment ce deosebeste procesul de sinteza a CLC consta in faptul ca :functiile de iesie in
CLS se minimizeaza in depententa de valoarea variabilei in momentul (t) si starea circuitului in
tranzitia circuitului logic secvential din starea (t) in (t+1). Celelalte etape a CLS coincid cu etapele
de sinteza a CLC.
Etapele de sinteza a CLS :
1) descrierea verbala , scrisa sau grafica a functieice trebuie sa o indeplineasca dispozitivul
2) elaborarea tabelului de tranzitie
3) minimizarea functiilor din tab de tranzitie
4) gasirea partilor commune a functiilor
5) elaborarea schemei logice






























1
Rt
St
Qt
Qt
1
S
R
Q
Q
T
&
Rt
St
Qt
Qt
&
S
R
Q
Q
T

26. Automatele elementare. Bistabile RS, D, T, JK.

n calculatoarele numerice exist o ierarhie de operaii care se ndeplinesc la rezolvarea oricrei
probleme cu ajutorul calculatorului. Pentru rezolvarea problemelor n calculator se rezolv un
program care este format din instruciuni, fiecare instruciune se ndeplinete pe baza unui
microprogram, care la rndul su este format din mai multe microinstruciuni, iar acestea din
microoperaii. Microoperaie este o asemenea aciune n calculator care nu se divizeaz n
componente mai mici. Componenta calculatorului care ndeplinete o microoperaie se numete
element funcional. Elementele funcionale se mpart n dou grupe mari: combinaionale i
secveniale. Bistabile sunt circuite logice secveniale care se caracterizeaz prin faptul c au dou
stri distincte stabile i se folosesc pentru memorarea unui bit de informaie. Una din aceste stri
stabile se numete starea 0 i cea lalt 1. n calculatoarele numerice se folosesc diferite tipuri de
bistabile, cele mai folosite sunt RS. S set R reset.
- La intrarea bistabilului trebuie sa fie aa o stare care pstreaz starea precedent
(memoreaz),
- Trebuie s fie o combinaie a variabilelor la intrare (S=1 i R=0) pentru care bistabilul se
instaleaz n 1.
- Trebuie s fie o combinaie a variabilelor la intrare (S=0 i R=1) pentru care bistabilul se
instaleaz n 0.







t t t t t t t
Q R S Q R S Q v v = + =
+1
SAU NU
Lund n consideraie c intrarea Qt (negat ) si ieirea Qt+1 fizic este una i aceiai intrare schema
va arta n felul urmtor:

T indic c comutarea bistabilului se face ntrun singur
tact.
n baza de elemente I NU Schemele for fi
urmtoere:

t t t t
Q R S Q *
1
=
+










n calculatoarele numerice nu este convinabil de a folosi bistabile asincrone deoarece aceasta duce
la pierderea informaiei, acest neajuns se nltur n felul urmtor. Introducem o intrare de
sinsronizare C: dac C=0 bistabilul nu i va schimba starea indiferent ce va fi la intrarile lui. Dac
C=1 bistabilul se schimb n dependen de intrari. Schema va fi urmtoarea:

1
1
Rt
St
Qt
Qt+1
S
R
Q
Q
TT
C
&
D


Pe durata semnalului de sincronizare C=1 starea bistabilului se schimb n momente arbitrare.
Problema sincronizrii se rezolv integral prin utilizarea circuitelor bistabile cu dou trepte. Care
include 2 bistabile sincrone RS cu o singur treapt i o poart logic NU. Numrul de trepte este
indicat n notaia grafic a bistabilului prin litere TT(din simbolul grafic). Ca i n cazul bistabilului cu o
singur treapt, cnd C=0, semnalele R i S nu influeneaz starea bistabilului. Dac C devine 1,
semnalele de intrare vor influena numai starea primului bistabil, numit master. Intrrile bistabilului al
doilea, numit slave, sunt blocate de semnalul 0 de la ieire porii NU. Cnd C trece din 1 n 0, se
blocheaz intrrile bistabilului master i se deblocheaz intrrile bistabilului slave. Informaia din
bistabilul master se copie n bistabilul slave. Prin urmare bistabilul sincron master slave i schimb
starea n momente exacte de timp la trecerea semnalului de sincronizare din stare 1 n 0. Schema
unui asemenea bistabil este urmtoarea:
Bistabilul D
Reprezint un scircuit secvenial cu o singur intrare informaional i se obine din bistabilul RS
sincron conform schemei.

Se caracterizeaz prin faptul c are loc instalarea n dependen de combinaia
de la intrare cu o reinere care depinde doar de timpul de trecere a bistabilului
dintro stare n alta, regimul de pstrare a informaiei ntr un asemenea bistabil
este cnd la intrarea de sincronizare C este 0. Bistabilul D memoreaz cifra
binar aplicat la intrarea D.
Bistabilul T
Se caracterizeaz prin acea c orice impuls care se aplic la intrarea C inverseaz starea lui
Bistabilul JK.


D Qt Qt+1
0 0
0 1
1 0
1 1
0
0
1
1
&
Rt
St
Qt
Qt
&
&
&
C
S
R
Q
Q
T
C
&
Rt
St
Qt
Qt
&
&
&
C
&
&
&
&
&
S
R
Q
Q
TT
C
S
R
Q
Q
TT
C
&
&
J
K
C
J
K
Q
Q
TT
C
D
C
Q
Q
T
S
R
Q
Q
TT
C
T
C
Q
Q
TT

Registrele sunt elemente functionale secventiale sunt destinate memorarii si pastrarii informatiei in
calculatoarele numerice. componenta de baza a oricarui registru este bistabilul ,la sinteza registrului
pot fi utilizate yoate tipurile de bistabile si se foloseste acelea ce sunt mai potrivite pentru
functionarea ce trebuie sa le indeplineasca registru. Numarul de bistabile ce intra in componenta
registrului determina numarul de ranguri a cuvintului de calculator ce poate fi pastrat in acest
registru. Exista 2 metode de a inscrie informatia in registru:

1 tact R=0 D=0 C
2 tact R=0 D= Informatica C
1) se caracterizeaza prin :informatia se inscrie in
2 tacte , in primul se reseteaza (se instaleaza 0)
toate bistabilele registrului, iar in al 2-lea tact prin
magistrala de (n) biti unde (n) este numarul de
ranguri a registrului se transmite informatia ce
trebuie inscrisa in registru si se inscrie unitatile in
bistabilele respective, iar in bistabilul in care trebuie
pastrat (0) informatia nu se schimba.
Informatia poate fi inscrisa intr-un singur tact,dar daca registru este realizat in baza de bistabile
RSsau JK atunci magistrala de date trebuie sa aiba lungime dubla adica se mai numesc magistrala
de date parafrazica,fiindca fiecare bit a cuvintului se transmite atit in cod direct cit si invers.

Daca registru este elaborat in baza de bistabil de tip D atunci magistrala de
date poate avea lungime de (n) biti.
Citirea informatiei poate fi efectuata atit in cod direct cit si invers ,iar ddaca
este necesar in ambele coduri de o
data.
Registrele: Deoarece deplasarea datelor in
calculatorul numeric este o microoperatiie foarte
frecventa, de cele mai dese ori datele se deplaseaza
in registre fara a fi nevoie de a le transmite in asa
numitele circuite de deplasare combinationale.
Informatia in register poate fi deplasata la stinga sau
la dreapta sau in ambele directii daca registrele au
prevazute circuitele de deplasare respective.
D
c
TT
c
D .
.
c
Pentru ciclica
TT TT TT
c
c
D D
. .
Pentru aritmetica
( La dreapta )

Daca deplasarea este logica in acest rang
se scrie sau 0 sau 1 in dependenta de
necessitate
aritmetica=va fi deplasat. numeric=bitul
ce iese de la sfirsit se transmite la
inceput.






S
C
R
TT
S
C
R
TT
S
C
R
TT
.
.
D
0
D
0
D
1
D
1
D
n
D
n
C
D
C
TT
D
C
TT
D
C
TT
.
.
D
0
D
1
C
D
n-1
&
&
&
CD
&
&
&
CI
D
0
D
0
D
1
D
1
D
n-1
D
n-1
28 Numrtoarele
1. Noiuni de baz. Clasificarea
Definiie: Numrtoarele (contoarele) elementele funcionale segveniale destinate
numrrii semnalelor ce se aplic la intrarea lor.
Componenta de baz a numrtoarelor sunt bistabilele. n componena numrtoarelor pot
intra toate tipurile de bistabile.
Caracteristica de baz a oricrui numrtor este modulo.
Modulo este numrul de stri distincte ale numrtorului.
Stare distinct combinaia valorilor strilor bistabilelor.
Numrtoarele se clasific dup 2 criterii:
1. n dependen de faptul cum -i schimb starea bistabilele care intr n componena
numrtorului: sincrone ; asincrone
n numrtoarele sincrone bistabilele -i schimb starea concomitent.
n cele asincrone succesiv
2. n dependen de ordinea numrrii: directe inverse reversibile
n cele directe starea numrtorului se schimb n ordinea crescnd.
n inverse se schimb descrescnd
n reversibil numrarea se face n ambele direcii. Acest lucru depinde de regimul numrtorului la
momentul dat.
2. Numrtoare asincrone
Specificul N.A. const n faptul c ele pot fi realizate sau n baza bistabilelor T sau a altor
bistabile, dar care prin conexiuni suplimentare se ajusteaz tot ca bistabil de tip T .
n numrtoarele directe asincrone ieirile directe ale bistabilelor se conecteaz la intrrile de
sincronizare ale bistabilelor ce se afl n poziia vecin mai semnificativ.









n numrtoarele asincrone
inverse conexiunea ntre
bistabile din rangurile vecine
se efectueaz prin
conexiunea ieirelor inverse
la intrrile de sincronizare



n numrtoarele reversibile conexiunea dintre ieirile bistabilelor i intrarea de sincronizare se face
prin circuite de comutare care n dependen de regimul de funcionare conecteaz sau ieirea
direct sau ieirea invers la intrarea de sincronizare a bistabilului vecin. Conexiunea va depinde de
regimul n care
funcioneaz
numrtorul la
momentul dat.
Concomitent nu
pot fi active
ambele regimuri
de funcionare
(numrtorul
direct i invers)

D direct; I invers
Toate numrtoarele prezentate mai sus sunt cele n care modulo este 2
n
, unde n numrul
de bistabile utilizate. Cnd este necesar de a obine numrtoare cu modulo diferit de 2
n
, atunci
procedm n felul urmtor: se stabilesc toate combinaiile admise n numrtor respectiv (0 m-1)
unde m modulo numrtor. Celelalte m2
n
sunt interzise pentru numrtoarele asincrone cu
modulo diferit de 2
n
, se folosesc bistabile care au i intrri de instalare sincrone. Pe lng conexiunile
care se fac ntre bistabile conform regulilor descrise mai sus, n structura unui asemenea numrtor
pentru depistarea
combinaiilor
interzise n cazul
apariiei primei
asemenea
combinaii. Schema
respectiv
reseteaz toate
bistabilele
numrtorului n
consecin instalnd-
ul n starea iniial:
2231 interzis; 021
combinaie admis.
De obicei intrrile asincrone R i S sunt intrri cu zero activ, adic combina 1 1 la intrri este
regimul de pstrare iar instalarea n 1 se face cu 1 la intrarea S i 1 la intrarea R1
Atta timp ct la ieirile bistabilelor numrtorului, vor fi strile admise la ieirea elementului I-
NU, va fi 1 i deci toate bistabilele prin intrrile RS vor fi n starea de pstrare a informaiei doar cnd
bistabilele vor fi n 10110 prima stare interzis la ieirea I-NU va fi zero. n consecin toate
bistabilele se vor reseta i numrtorul va trece n starea iniial.

Sinteza numrtoarelor sincrone.
Principalul factor care deosebete numrtoarele sincrone de cele asincrone const n faptul
c toate bistabilele acestor numrtoare -i schimb starea concomitent i deci intrrile de ceas a
tuturor bistabilelor acestor numrtoare se conecteaz ntre ele iar la celelalte intrri a bistabilelor
trebuie asigurat o asemenea informaie care ar efectua tranziia bistabilului n starea necesar. De
aceea sinteza numrtoarelor sincrone necesit elaborarea unui tabel de tranziie n care se indic
starea tuturor bistabilelor n momentul t starea bistabilului t + 1, i informaia de la intrrile tuturor
bistabilelor care ar asigura tranziia numrtorului din starea t n t + 1 .
La urmtoarea etap se efectueaz minimizarea funciilor care se aplic la intrrile bistabilelor
tranziiei necesare a numrtorului dintr-o stare n alta. n calitate de variabile a acestor funcii sunt
strile bistabilelor n momentul t. n baza funciilor minimizate la etapa anterioar se efectueaz
elaborarea schemei numrtorului.
Vom efectua sinteza unui numrtor sincron direct modulo 6, n baza JK.
3 bistabile log
2
6 = 2; MinimizareaFunctiilor


Elaborarea schemei
1 &
1
TT
J
C
K
Q0
TT
J
C
K
Q1
&
1
TT
J
C
K
Q2
1


La sinteza numrtoarelor sincrone reversibile n tabelul de tranziie se mai adaug o variabil cu
ajutorul cruia se codific regimul de funcionare a numrtorului. Pentru una sin valorile, de exemplu
pentru 0 numrtorul va funciona n regim direct pentru ceallalt variabil n regimul invers.
La minimizarea funciilor, aceast variabil se va
utiliza mpreun cu starea bistabilelor la momentul t n
calitate de variabil la minimizarea funciilor.

















29. Automatele operaionale. Automatele de comand.
1. Noiunile de baz
Funciona orice dispozitiv numeric al calculatorului se mparte n 2 componente: AO
(operaional) i AC (de comand)
Funciile lor difer i sunt urmtoarele:
a) AO:
- este destinat memorrii cuvintelor n calculator
- ndeplinirii operaiilor aritmetice i logice
- transmiterii cuvintelor dintr-o componen n alta
Aciunile automatului operaional ierarhic se clasific: orice problem se rezolv n baza unui
program; programul la rndul lui, se mparte n operaii, iar fiecare din aceste operaii este
determinat de o instruciune.
Fiecare instruciune se ndeplinete n baza unui microprogram, iar fiecare microprogram este
format dintr-un set de micro-instruciuni. Fiecare micro-instruciune este format din mai multe
microoperaii, iar microoperaia este o asemenea aciune n microcalcul care nu se divizeaz n
componente mai mici.
Fiecare operaie n AO n ultima instan se ndeplinete n baza unui set de microoperaii,
ntr-o ordine strict definit. Pentru a iniializa ndeplinirea a unei microoperaii se folosesc semnale de
comand. Fiecare microoperaie are semnalul ei de comand.
Automatele de comand sunt destinate generrii semnalelor de comand n momentele i
succesiunile necesare, ndeplinirii microoperaiilor a AO pentru realizarea microprogramului necesar.
n componena AO intr diferite elemente funcionale:
- registrele;
- sumatorul;
- numrtorul;
- decodificatorul;
- multiplexor;
- codificator.
Fiecare din ele ndeplinesc funciile respective.
Componena i conexiunea ntre ele depinde de problema care trebuie rezolvat cu ajutorul AO
respectiv.
b) AC, are o componen mai restrns i o structur mai tipic, care cuprinde componentele:

Un CLC, la intrrile cruia se aplic semnale informaionale,
iar la ieirile CLC-ului vom avea lista semnalelor de comand
i un set de bistabile, pe care le notm prin:
X
1
X
k
intrrile semnalelor care se transmit din AO au
destinaia de a prezenta AC informaia necesar generrii
semnalelor de comand.
Y
1
Y
n
semnalele de comand, care sunt transmise din
AC n AO. Dac valoarea semnalului este 1, atunci
microoperaia care i corespunde trebuie ndeplinit n acest
moment. Dac semnalul de comand este 0 microoperaia
care -i corespunde nu se ndeplinete.
T
1
T
m
sunt bistabilele AC care stabilesc starea n care se
afl AC respectiv: orice microprogram se ndeplinete ntr-o
ordine anumit i ndeplinirea fiecrei microinstruciuni a
acestui microprogram se execut ntr-un tact de calculator.
Fiecrui tact i corespunde o stare a automatului care
este determinat de combinaia strilor bistabilelor
m = [ log
2
M ]
M numrul strilor AO
q
1
q
m
semnalele de instalare a bistabilelor pentru asigurarea tranziiei automatului dintr-o stare
n alta.
Q
1
Q
m
sunt strile bistabilelor respective care asigur informaia necesar pentru AC pentru
generarea semnalelor de comand respective.
Orice AC n fiecare moment de timp genereaz semnalele de comand pentru AO (Y
1
Y
n
) i
semnalele de instalare a bistabilelor pentru asigurarea tranziiei A dintr-o stare n alta. Sunt 2 tipuri
de automate. Dac semnalele de ieire A (att cele de comand ct i cele de instalare) depind doar
de starea n care se afl automatul atunci A se numete MOORE. Funcionarea poate fi descris
A
K+1
= f (A
K
, X
K
)
Tranziia din starea
K
n starea
K+1
este determinat doar de starea automatului n momentul
K

si semnalele informaionale care se aplic n momentul
K
(X
K
).
Generarea semnalelor de comand n momentul
K+1
depinde doar de starea A n momentul
Y
K+1
= (A
K
)
Dac semnalele de ieire a automatelor depind att de starea lui ct i de semnalele de la
intrare (X
1
X
k
) atunci automatul se numete de tip MEALY i se caracterizeaz prin funciile:
A
K+1
= f (A
K
, X
K
) Y
K+1
= (A
K
)
Pentru efectuarea sintezei unui dispozitiv numeric format dintr-un AO i unul de comand este
necesar determinarea urmtoarelor:
- ce trebuie s realizeze AO respectiv, adic trebuie stabilit problema care se pune n faa
automatului.
- Elaborarea algoritmului de rezolvare a problemei respective dup aceea se trece la stabilirea
schemei AO i sinteza structurii lui
- Sinteza AC

30. Sinteza AO
Pentru efectuarea sintezei AO
se stabilete lista elementelor funcionale din
componena AO. Pentru fiecare operand care
trebuie prelucrat n AO se rezerveaz cte un
registru n are va pstra acest operand dac
prelucrarea operandului necesit deplasarea
lor la stnga sau la dreapta, atunci registrele
respective trebuie s conin componentele
necesare realizrii microoperaiei de
deplasare n direcia necesar. n afar de
ele n componena AO mai pot fi incluse 1
sau mai multe registre n care se vor pstra
rezultate intermediare. Dac n procesul de
prelucrare a datelor trebuiesc ndeplinite
operaii aritmetice, atunci n componena AO
se include mcar un sumator.
Dac n procesul prelucrrii datelor
sunt necesare proceduri ciclice, atunci n
componena AO sunt incluse numrtoare cu
ajutorul crora se efectueaz contorizarea
respectiv.
Dac procesul de prelucrare a datelor include proceduri de codificare sau decodificare a
informaiei, atunci n componena AO se includ codificate i decodificate respectiv.
Dac n procesul de prelucrare a datelor de ctre unul i acelai element funcional datele se
transmit din mai mult de 2 surse atunci n componena automatului operaional se include
multiplixoarea.
n componena AO pot fi incluse i alte elemente funcionale logice sau elemente de memorie,
dac n proces de prelucrare a datelor, este necesar prezena lor. Dup stabilirea listei
componentelor AO se efectueaz conexiunea ntre dnsele n dependen de algoritmul de
funcionare a automatului.
De exemplu: De efectuat sinteza unui AO i a unui AC pentru calcularea valorii lui Y
dup formula Y cu 3 operaii A, C, B
Y = 2C + 5A (B-1)
2C nmulirea la 2 se face deplasnd coninutul registrului o dat la stnga
5A A adunat de 5 ori este nscris n registrul D

31. Sinteza automatelor de comand
Pentru a efectua sinteza automatelor de comand care este destinat generrii semnalului de
comand necesare ndeplinirii algoritmului n ordine strict stabilit este necesar de a avea n calitate
de informaie iniial:
1. Schema Automatului operaional
2. Algoritmul de funcionare a automatului operaional.
Sinteza automatelor de comand se desfoar n cteva etape:
1. Forma listei semnalelor de comand cu ajutorul crora se realizeaz fiecare microoperaie
Semnalul de comand se noteaz prin y :
2. Codificarea algoritmului
La aceast etap fiecare microoperaie se nlocuiete prin semnale de comand care
genereaz ndeplinirea acestei microoperaii, tot odata condiiile care se anuleaz sunt nlocuite prin
semnale informaionale (n locul condiiei se stabilete printr-un semnal intern 0 sau 1)
3. Desemnarea Strilor Automatului
Pentru fiecare bloc a algoritmului se desemneaz cte o stare. Toate semnalele de comand
din blocul respectiv sunt generate concomitent i tot o data blocurilor START i STOP din algoritm i
se atribuie starea iniial a automatului se noteaz prin (a
0
).
4. Codificarea strilor automatului
La nceputul acestei etape se stabilete numrul de bistabile care sunt necesare automatului
de comand (se stabilete dup formula n=[log
2
N] ; N numrul de stri al automatului). Apoi
fiecrei stri a automatului i se atribuie o combinaie strilor bistabile
5. Elaborarea tabelului strucutral al automatului
Tabelul strucutral include urmtoarele componente pentru fiecare stare a automatului confirm
algoritmului se reflrct n acest tabel starea automatului n momentul f n t+1, lista semnalelor se
comand care trebuie generate n starea respectiv a automatului i funciile de instalare a
bistabilelor care asigur funcionarea automatului din starea f n t+1
6. Minimizaea functiilor de instalare a bistabilelor a automatului de comand
Fiecare funcie de instalare a bistabilelor se minimizeaz avnd ca variabil starea bistabilului n
momentul t i semnalele inform.
7. Elaborarea schemei automatului de comand
n baza funciilor obinute la etapa precedent se elaboreaz schema automatului de comand
folosinduse attea bistabile cte sunt necesare pentru asigurarea tuturor strilor automatului.
n structura automatului de comand se mai include un decodificator cu ajutorul cruia se
determin n orce moment starea n care se afl automatul i pentru aceasta se stabilete care dintre
semnalele de comand trebuie generate n starea respectiv.