INTRODUCUERE IN CONTABILITATE

I.I

Definitia si obiectul contabilitatii. Utilizatorii informatiilor contabile

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problema gestiunii eficiente a resurselor materiale, umane si financiare utilizate de o entitate economica pentru indeplinirea unuia sau a mai multor obiective. Astfel persoanele care desfasoara diverse activitati in cadrul unor entitati au nevoie de informatii referitoare la: marimea resurselor; la modul lor de procurare (finantare); la modul lor de utilizare (investire) si la rezultatele obtinute prin folosirea lor. De asemenea, persoane din afara entitatii solicita informatii despre activitatea acesteia in diverse scopuri. Denumiti generic utilizatori de informatie contabila, acestia pot fi impartiti in mai multe categorii dupa cum urmeaza: a) Investitorii. Ofertanii de capital purttor de risc i consultanii lor sunt preocupai de riscul inerent tranzaciilor i de rentabilitatea investiiilor lor. Ei au nevoie de informaii pentru a decide dac ar trebui s cumpere, s pstreze sau s vnd instrumente de capital. Acionarii sunt interesai i de informaii care le permit s evalueze capacitatea entitii de a plti dividende. b) Angajaii. Personalul angajat i grupurile sale reprezentative sunt interesai de informaii privind stabilitatea i profitabilitatea angajatorilor lor. Acetia sunt interesai i de informaii care le permit s evalueze capacitatea entitii de a oferi remuneraii, pensii i alte beneficii de pensionare, precum i oportuniti profesionale. c) Creditorii financiari. Creditorii financiari sunt interesai de informaii care le permit s determine dac mprumuturile acordate i dobnzile aferente vor fi rambursate la scaden. d) Furnizorii i ali creditori. Furnizorii i ali creditori sunt interesai de informaii care le permit s determine dac sumele care le sunt datorate vor fi pltite la scaden. Furnizorii i ali creditori sunt, n general, interesai de entitate pe o perioad mai scurt dect creditorii, cu excepia cazului n care ei sunt dependeni de continuitatea activitii entitii, atunci cnd aceasta este un client major. e) Clienii. Clienii sunt interesai de informaii despre continuitatea activitii unei entiti, n special atunci cnd au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiv sau sunt dependeni de ea. f) Instituiile statului i alte autoriti. Instituiile statului i alte autoriti sunt interesate de alocarea resurselor i implicit de activitatea entitilor. Acestea solicit informaii pentru a reglementa activitatea entitilor, pentru a determina politica fiscal i ca baz pentru calculul venitului naional i al altor indicatori statistici similari.

g) Publicul. Entitile pot afecta publicul n diferite moduri. De exemplu, entitile pot avea o contribuie substanial la economia local n multe moduri, mai ales prin numrul de angajai i colaborarea cu furnizorii locali. Situaiile financiare pot ajuta publicul furniznd informaii referitoare la evoluiile recente i tendinele legate de prosperitatea entitii i a sferei de activitate a acesteia. Aceste nevoi informationale sunt relizate de contabilitate al carui obiectiv principal este de a face legatura intre activitatile desfasurate in cadrul unei entitati si factorii decizionali. Reprezentarea contabila a situatiei economice si financiare a entitatii a evoluat progresiv de la simple insemnari izolate, cu mijloace rudimentare, pana la inregistrarile sistematice si sintetizate, bazate pe diverse conceptii de definire a obiectului contabilitatii. Pe parcursul secolelor, pentru definirea obiectului contabilitatii s-au utilizat mai multe categorii economice: averea, capitalul, resursele economice, patrimoniul. Prima definitie data contabilitatii, implicit obiectului sau de studiu, apartine italianului Luca Paciolo, in anul 1494: Contabilitatea este un ansamblu de principii si reguli privind inregistrarea in partida dubla a averii unui negustor, precum si toate afacerile acestuia, in ordinea in care ele au avut loc. In conceptia lui Paciolo partida dubla este privita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital, iar fiecare modificare in masa averii si implicit, a capitalului genereaza raporturi de predare primire, in care partile implicate sunt debitorul (cel care primeste valoarea) si creditorul cel care instraineaza valoarea Echilibrul contabil, partida dubla, reprezentat(a) de Luca Paciolo se prezinta sub forma: AVERE (ceea ce posed) = CAPITAL (cui ii datorez)

In prezaent in literature de specialitate, romana si straina, sunt formulate mai multe abordari privind contabilitatea. Dintre acestea retinem doua: abordarea patrimoniala aparuta in tarile continentale si abordarea economica, folosita la inceput doar in tarile anglo-saxone.

Potrivit abordarii patrimoniale obiectul contabilitatii il constituie existenta si starea elementelor patrimoniale, miscarea si transformarea acestora.

Putem defini patrimonial ca fiind un complex de elemente format, pe de o parte din bunurile economice, ca obiect de drepturi si obligatii, iar pe de alta parte, din drepturile si obligatiile cu privire la bunurile economice, ce caracterizeaza situatia unei entitati la un moment dat. Pentru a face obiectul contabilitatii, componentele partimoniului trebuie sa fie evaluate in etalon monetar si sa apartina unei persoane fizice sau juridice care desfasoara acte de comert, numita titular de patrimoniu.

Bunurile economice reprezinta averea substanta materiala a patrimoniului sub forma obiectekor si valorilor reala: cladiri, utilaje, stocuri de materii prime, marfuri, produse, creante etc. In acelasi timp bunurile au si o determinare economica, in sensul ca au o anumita utilitate si valoare, manifestata in relatiile comerciale si financiare cu tertii. Drepturile si obligatiile sau latura abstracta a patrimoniului reprezinta raporturi de proprietate generate de procurarea si gestiunea bunurilor economice ca obiecte de drepturi si obligatii. Drepturile se refera la situatia in care titularul de patrimoniu (proprietarul) isi procura o parte din bunurile economice din resurse proprii (bunurile ii apartin de drept) patrimoniu propriu. Obligatiile sunt generate de situatia in care titularul de patrimoniu isi procura o parte din bunurile economice utilizand resurse apartinand altor personae fizice sau juridice patrimoniu starin. Aceste bunuri nu ii apartin de drept, echivalentul valorii acestora trebuie restituit tertilor de la care au fost procurate. In consecinta, potrivit acestei abordari de natura juridical, echilibrul general al patrimoniului este asigurat de relatia: BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII

In plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile si obligatiile pasivul. Pornind de la acest fapt, ecuatia generala a contabilitatii este: ACTIV = PASIV

In ceea ce priveste abordarea patrimoniala a contabilitatii, in reglementarile actuale din Romania s-a renuntat la corelatia : contabilitate patrimoniu.

Abordarea economica Aceasta reorientare de la o abordare juridical la una economica sa facut pe fondul influentei reglementarilor contabile international, in cadrul carora este promovata viziunea economica asupra contabilitatii, ce da prioritate realitatii economice in detrimentul celei juridice. Potrivit abordarii economice obiectul contabilitatii este definit prin prisma categoriei de capital reprezentata atat prin prisma resurselor, ca origine/provenienta/finantare (aporturi la capital, reserve, datorii, profit) cat si a modului de utilizare, ca destinatie/alocare/ investire (bunuri economice, creante, pierderi etc) Resursele pot provenii de la proprietari (actionari, asociati ca ofertanti de capital) si imbraca forma capitalurilor proprii sau pot proven de la terte personae, banci, furnizori, stat etc si imbraca forma datoriilor. Utilizarile imbraca forma bunurilor economice si se identifica ca utilizari necurente, (active imobizate) si utilizari curente (active circulante).

Echilibrul contabil se prezinta astfel: UTILIZARI = sau ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII RESURSE

In obiectul contabilitatii sunt reflectate in mod distinct si activitatile consumatoare de resurse si producatoare de rezultate, iar termenii utilizati sunt cei de cheltuieli si venituri. Ecuatia specifica se prezinta astfel:

VENITURI CHELTUIELI =

+/- REZULTAT

Legea Contabilitatii 82/1991, republicata defineste astfel obiectul contabilitatii: Contabilitatea, ca activitatea spscializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice prevazute de lege, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performantasi fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatorii. Rezulta ca aceasta este un sistem informational care cuantifica prelucreaza si comunica informatiile financiare despre o entitate economica identificabilapotrifit acestei definitii contabilitatea reprezinta o activitate de prestari servicii care face legatura intre activitatile economice si factorii decizionali.

1.2 Intreprinderea ca domeniu de organizare si aplicare a contabilitatii

Informatia contabila este necesara, in primul rand la nivel microeconomic, adica la nivelul entitatilor distinct de gestiune.

Legea contabilitatii nr 82 din 1991, republicata precizeaza ca sunt obligate sa organizeze sis a conduca contabilitatea proprie, respective contabilitatea financiara, potrivit legii si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii urmatoarele entitati: societaile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele naitonale de cercetare/dezvoltare, societatile cooperatiste si celelelte persoane fizice si juridice care au calitatea de comerciant. In cadrul acestor entitati, intreprinderea de tipul societatilor comerciale, reprezinta domeniul in cadrul caruia contabilitatea, ca instrument informational si de gestiune, dobandeste forma completa de reprezentare si control asupra constituirii si utilizarii resurselor.La acest nivel organizatoric se realizeaza activitati de exploatare, investitii si finantare.

CAP 2

MASURARE SI RAPORTARE PRIN SITUATIILE FINANCIARE

2.1 SITUATIIILE FINANCIARE: concept obiective, structura

Conceptul de situatie financiare - raport care consolideaza si prezinta informatii comune sau generale folosite de toti utilizatorii interni si externi ai intreprinderii

Obiective: furnizeaza informatii despre: a) pozitia financiara: elementele care descriu pozitia financiara sunt cele de active

(A), capitaluri proprii (CP) si datorii (D), iar ecuatia specifica este de forma: CP = AD

Pozitia financiara este pozitiva atunci cand CP D, adica intreprinderea are posibilitatea sa plateasca obligatiile fata de terti pe parcursul desfasurarii activitatii
b) performanta intreprinderii este definite cel mai frecvent de profitul (P) sau pierderea

(P) intreprinderii fiind calculat/a potrivit relatiei: P/P = VC

In care V reprezinta venituri realizate, iar C cheltuielile angajate. c) modificarea pozitiei financiare evidentiaza capacitatea intreprinderii de a genera numerar, precum si necesitatea intreprinderii de utilize fluxuriel de numerar. Se calculeaza la nivelul fiecarei activitati (exploatare, investitie, finantare). Structura. Un set complet de situatii financiare cuprinde: bilantul contabil, contul de profit si pierdere, situatia modificarii capitalurilor proprii, sitatia fluxurilor de trezorerie, note exsplicative si politici contabile.

2.2 BILANTUL CONTABIL SI POZITIA FINANCIARA A INTRPRINDERII Pozitia financiara este reprezntata de resursele economice controlate de intreprindere si drepturile asupra acestora la un moment dat. Pornind de la faptul ca fiecare resursa are o utilizare, fiecare utilizare are o resursa ecuatia UTILIZARI = RESURSE, cunoscuta de ecuatia dublei reprezentari este reflectata prin bilantul contabil. Resursele (capitalurile) pot proveni de la proprietari sau terte persoane. Ca urmare in contabilitate se creeaza doua structuri de resurse capitaluri: structura de capitaluri proprii (CP) si structura de datorii (D). Utilizarile sunt constituite ca urmare a folosirii resurselor (capitalurilor) si apar sub forma bunurilor si creantelor. Bunurile si creantele constituie activele intreprinderii de unde rezulta si ecuatia contabilitatii in partida dubla: A = CP + D

Rezulta ca elementele care descriu pozitia financiara a intreprinderii sunt activele (A), capitalurile propii (CP) si datoriile, iar modelul utilizat este bilantul contabil.

Bilantul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de active, datorii si capitaluri proprii ale entitatii la incheierea exercitiului financiar, precum si celelalte situatii prevazute de lege. In bilant elementele de activ si datorii sunt grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura exigibilitate. ACTIVELE sunt resurse contolate de catre intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Beneficiile economice reprezinta potentialul activului de a contribui direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar de care sa beneficieze intreprinderea. Aceasta contributie se reflecta fie sub forma cresterilor intrarilor de numerar, fie sub forma reducerilor de numerar de exemplu prin reducerea costurilor de productie, astfel potentialul poate fi unul productive, atunci cand activul este utilizat separat sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau productia de bunui destinate vanzarii de catre intreprindere. De asemenea, potentialul poate imbraca forma convertibilitatii in numerar sau echivalente de numerar. Un activ este recunoscut in contabilitate si prezentat in bilant atunci cand este probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre intreprindere si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/a in mod credibil. DATORIILE reprezinta obligatii actuale ale intreprinderii ce decurg din evenimente trecute si prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. Iesirea presupune plata in numerar; transfer de active; prestare de servicii; inlocuirea cu alta obligatie; transformarea obligatiei in capital propriu etc. O datorie este recunoscuta in contabilitate prezentata in bilant atunci cand este probabil ca o iesire de resurse incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unor obligatii prezente si cand valoarea la care se va realize aceasta decontare poate fi evaluate in mod credibil. CAPITALURILE PROPRII reprezinta interesul rezidual al asociatiilor sau actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale. Formatul, succesiunea si terminologia elementelor din bilant sunt stabilite prin reglementarile contabile. Modelele de baza ale bilantului prezentate in literature si practica mondiala sunt:
a) formatul orizontal, sub forma de table cu doua coloane fundamentat pe baza relatiei

A = CP+D

b) formatul vertical, sub forma de lista, fundamentat pe baza relatiei:

A D = CP

2.2.1

STRUCTURA CONTABILA A ACTIVULUI

In activ bunurile economice sunt clasificate in functie de criteriul destinatiei si al lichiditatii (perioada de trasnformare in bani) astfel: active imobilizate, active circulante si active de regularizare si assimilate A) ACTIVELE IMOBILIZATE se caracterizeaza astfel: au o durabilitate mai indelungata (lichiditate mai mare de un an); au o participare repetata la activitatea de exploatare (nu se consuma si nu se inlocuiesc dupa prima utilizare); nu sunt destinate comercializarii. La randul lor activele imobilizate se clasifica astfel: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare. I. Imobilizarile necorporale sunt active identificabile, nemonetare, fara support material si detinut pentru utilizare in procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative. In cadrul imobilizarilor necorporale se includ: cheltuieli de constituire; cheltuieli de dezvoltare; concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similar, cu exceptia celor create intern de intreprindere; fondul commercial; alte imobilizari necorporale; avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale; si imobilizari necorporale in curs de executie. 1. Cheltuieli de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unei intrprinderi (taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare, cheltuieli privind emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, precum si alte scheltuieli de aceasta natura legate de infiintarea si extinderea activitatii intreprinderii. Aceste cheltuieli trebuie amortizate in cadrul unei perioade de maxim 5 ani. 2. Cheltuielili de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte intr-un plan sau proiect ce vizeaza productia de materiale, dispositive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau imbunatatite substantial inainte de inceperea productiei sau utilizarii comerciale. Aceste cheltuieli se amortizeaza pe perioada contractului sau pe durata de amortizare dupa caz.

3. Concesiuni, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similar, cu exceptia celor create intern de intreprindere reprezinta costul de achizitie sau valoarea de aport inregistrate prin achizitionarea dreptului de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, in cazul concesiunilor, a unui brevet, aunei licente, a unei marci comerciale si a altor drepturi similar de proprietate industrial si intelectuala. Amortizarea acestora se face pe perioada de folosire, stabilita potrivit contractelor. 4. Fondul commercial se recunoaste, de regula, la consolidare si reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si valoarea justa la data tranzactiei, a aprtii din activele nete achizitionate de catre o intreprindere. Fondul commercial se amortizeaza de regula in cadrul unei perioade de 5 ani. 5. Alte imobilizari corporale cuprind programele informatice achizitionate sau create de intreprindere pentru necesitatile proprii de utilizare. Ele se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre intreprinderea care le detine. 6. Avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie reprezinta sumele de bani achitate in contul imobilizarilor necorporale, respective costul de productie sau achizitie al imobilizarilor necorporale/neterminate.
II.

Imobilizarile corporale sunt active deinute de o intreprindere pentru a fi

utilizate n producia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi nchiriate terilor sau pentru a fi folosite n scopuri administrative; si sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an. Imobilizrile corporale cuprind: terenuri i construcii; instalaii tehnice i maini; alte instalaii, utilaje i mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizri corporale i imobilizri corporale n curs de execuie. Cu exceptia terenurilor, celelalte categorii de imobilizari corporale se amortizeaza pe parcursul duratei de viata utila. Durata de viata utila este fie a) perioada de timp in cursul careia un activ se asteapta a fi utilizat de intreprindere; fie b) numarul unitatilor de productie sau al unitatilor similare ce se astepata a fi obtinute de catre intreprindere prin utilizarea activului. III. Imobilizarile financiare cuprind valorile financiare investite de intreprindere pe

termen lung sub forma de titluri si creante financiare, in scopul obtinerii de venituri sub forma dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii capitalizate sau prin realizarea de profit din comercializarea acestor investitii. In stuctura lor se regasesc aciunile deinute la entitile afiliate, mprumuturile acordate entitilor afiliate, interesele de participare, mprumuturile

acordate entitilor de care compania este legat n virtutea intereselor de participare, alte investiii deinute ca imobilizri, alte mprumuturi. Prin interese de participare se nelege drepturile n capitalul altor entiti, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legturi durabile cu aceste entiti, sunt destinate s contribuie la activitile entitii. Deinerea unei pri din capitalul unei alte entiti se presupune c reprezint un interes de participare, atunci cnd depete un procentaj de 20%. n conturile de creane imobilizate reprezentnd mprumuturi acordate se nregistreaz sumele acordate terilor n baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobnzi, potrivit legii. Imobilizrile financiare recunoscute ca activ se evalueaz la costul de achiziie sau valoarea determinat prin contractul de dobndire a acestora. Spre deosebire de celelate categorii de imobilizari, imobilizarile financiare nu sunt supuse procesului de depreciere definitifa a valorii acesteia, ca urmare ele nu se amortizeaza. Eventualele deprecieri suferite sunt considerate temporare si sunt inregistrate sub forma justarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare.

B) ACTIVELE CIRCULANTE Un activ se clasific ca activ circulant atunci cnd: se atept s fie realizat sau este deinut cu intenia de a fi vndut sau consumat n cursul normal al ciclului de exploatare al entitii; este deinut, n principal, n scopul tranzacionrii; se atept a fi realizat n termen de 12 luni de la data bilanului; sau este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a cror utilizare nu este restricionat. Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezint perioada de timp dintre achiziionarea activelor care sunt destinate procesrii i finalizarea acestora n numerar sau echivalente de numerar. Echivalentele de numerar reprezint investiiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uor convertibile n numerar i sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. In categoria activelor circulante se cuprind: stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost ntocmit factur; creane; investiii pe termen scurt; casa i conturi la bnci.
II. Stocurile sunt active circulante:

a) deinute pentru a fi vndute pe parcursul desfurrii normale a activitii; b) n curs de producie n vederea vnzrii n procesul desfurrii normale a activitii; c) sub form de materii prime, materiale i alte consumabile care urmeaz s fie folosite n procesul de producie sau pentru prestarea de servicii. n cadrul stocurilor se cuprind:

a) mrfurile, i anume bunurile pe care entitatea le cumpr n vederea revnzrii sau produsele predate spre vnzare magazinelor proprii; b) materiile prime, care particip direct la fabricarea produselor i se regsesc n produsul finit integral sau parial, fie n starea lor iniial, fie transformat; c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semine i materiale de plantat, furaje i alte materiale consumabile), care particip sau ajut la procesul de fabricaie sau de exploatare fr a se regsi, de regul, n produsul finit; d) materialele de natura obiectelor de inventar; e) produsele, i anume: - semifabricatele, prin care se nelege produsele al cror proces tehnologic a fost terminat ntr-o secie (faz de fabricaie) i care trec n continuare n procesul tehnologic al altei secii (faze de fabricaie) sau se livreaz terilor; - produsele finite, adic produsele care au parcurs n ntregime fazele procesului de fabricaie i nu mai au nevoie de prelucrri ulterioare n cadrul entitii, putnd fi depozitate n vederea livrrii sau expediate direct clienilor; - rebuturile, materialele recuperabile i deeurile; f) animalele i psrile, respectiv animalele nscute i cele tinere de orice fel (viei, miei, purcei, mnji i altele) crescute i folosite pentru reproducie, animalele i psrile la ngrat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum i animalele pentru producie - ln, lapte i blan; g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziionate sau fabricate, destinate produselor vndute i care n mod temporar pot fi pstrate de teri, cu obligaia restituirii n condiiile prevzute n contracte; h) producia n curs de execuie, reprezentnd producia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevzute n procesul tehnologic, precum i produsele nesupuse probelor i recepiei tehnice sau necompletate n ntregime. n cadrul produciei n curs de execuie se cuprind, de asemenea, serviciile i studiile n curs de execuie sau neterminate. n cadrul stocurilor se includ i bunurile aflate n custodie, pentru prelucrare sau n consignaie la teri. Sunt reflectate, de asemenea, distinct n contabilitate, acele stocuri cumprate, pentru care s-au transferat riscurile i beneficiile aferente, dar care sunt n curs de aprovizionare.

II.

CREANTELE

Creantele sunt drepturi ale intreprinderii asupra persoanelor fizice si juridice generate de bunuri si servicii avansate pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent (o suma de bani, un bun sau un serviciu).

Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoarea avansata urmand sad ea un echivalent corespunzator sunt denumite generic debitori, iar persoanele fizice sau juridice care au avansat valori si urmeaza sa primeasca un echivalent corespunzator sunt denumite generic creditori. Din punct de vedere al naturii, creantele se delimiteaza in urmatoarele structure contabile:
1. creante financiare generate de acordarea de imprumuturi si alte sume

asimilate a caror scadenta este de pana la un an;

2. creante comerciale generate de vanzarile de bunuri si prestatiile de serviciu,

cu incasare ulterioara. Principalele structure delimitate in contabilitate sunt: a) furnizori-debitori cuprind sumele platite in avans persoanelor fizice sau juridice de la care urneaza sa achizitioneze bunuri sau servicii ; b) clientii inregistreaza tranzactiile privind livrarile de bunuri si servicii prestate pe baza de factura sau alte documente legale. In cadrul clientiilor se disting urmatoarele structuri: clienti sunt cei pentru care termenul de incasare a facturilor nu a expirat; client incerti sau in litigiu clientii se afla intr-o situatie financiara dificila, existand riscul nerecuperarii creantei; client facturi de intocmit inregistreaza creantele asupra clientilor pentru care, pana la finele lunii nu au fost intocmite facturi. efecte de primit de la clienti reprezinta evidenta creantelor deincasat pe baza de efecte comerciale

3. creante in legatura cu personalul sunt creantele provenite din avansurile

acordate in contul salariilor, din lipsurile imputate salariatiilor, din ajutoarele material acordate si necuvenite precum si din contravaloarea uniformelor si echipamentelor de lucru distribuite salariatiilor, avansuri de trezorerie nedecontate, etc.
4. creantele sociale si fiscale cuprind, in principal, creantele fata de institutiile

statului subforma sumelor platite de intreprindere, dar necuvenite, cum sunt impozitele de natura salariilor platite in plus, impozitul pe profit platit dar necuvenit, contributiile la asigurarile si protectia sociala platite dar necuvenite, TVA de recuperat etc.

5. creante asupra actionarilor/asociatiilor privind capitalul subscris nevarsat. 6. Creante inregistrate sub forma Debitori diversi, care cuprind acele creante ce

nu se regasesc in structurile mentionate anterior, cum sunt: creantele provenite din pagume materiale create de terti, din vanzarea imobilizarilor si a investitiilor pe termen scurt cedate etc.

III.

INVESTITIILE PE TERMEN SCURT

Investitiile pe termen scurt (numite si titluri de plasament sau valori de trezorerie) reprezinta valorile financiare detinute de intreprinderein vederea realizarii unui castig pe termen scurt. In structura acestora se includ: actiunile detinute la entitatile afiliate; obligatiunile emise si rascumparate; obligatiunile achizitionate si alte valori imobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit pe termen scurt. Profitul poate fi obtinut din dividende, dobanzi, dar mai ales din diferenta dintre pretul de vanzare/revanzare si costul de achizitie (pretul de cumparare sau valoarea stabilita potrivit contractelor.

IV

CASA SI CONTURILE LA BANCI

Casa si conturile la banci cunt activele cu cel mai inalt grad de lichiditate. Ele apar sub forma: conturi la banci; casa; acreditive; avansuri de trezorerie si alte valori. 1. Conturile la banci sunt reprezentate de valorile de incasat cum sunt CEC-urile si efectele comerciale primate de la clienti; conturile curente la banci sub forma disponibilitatilor in lei si valuta aflate in conturi bancare; sumele in curs de decontare; dobanzile de incasat. 2. Casa reprezinta disponibilitatile banesti sub forma numerarului in lei si valuta aflat in casieria intreprinderii, a altor valori cum sunt: bonurile valorice, timbrele fiscale si postale, biletele de tratament si odihna, tichetele si biletele de calatorie, tichetele de masa si alte valori. 3. Acreditivele sunt sume rezervate intr-un cont special deschis la dispozitia unui furnizor pentru a se efectua plati pe masura livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii. Acreditivul are un singur beneficiar si un anumit termen de valabilitate.

4. Avansurile de trezorerie reprezinta sumele acordate de intreprindere salariatiilor in scopul efectuarii de plati in numele acesteia, direct la casieria furnizorului sau sumele acordate salariatiilor in scopul acoperirii cheltuielilor pentru deplasari, detasari, transferari in interes de serviciu

CHELTUIELILE INREGISTRATE IN AVANS

Cheltuielile inregistrate in avans sun tvalori contabilizate in cursul exercitiului current, dar se refera la servicii de care intreprinderea va beneficia in exercitiul urmator, cand vor fi recunoscute drept cheltuieli ale perioadei (de exemplu sumele reprezentand abonamentele, chiriile si alte cheltuieli effectuate anticipat).

II.2.2 STRUCTURA CONTABILA A CAPITALURILOR

Normele contabile romanesti prevad urmatoarea structura a capitalului bilantier delimitate in patru categorii, in ordinea crescatoare a exigibilitatii acestora (termenul de decontare al surselor de finantare): capital si reserve, provizioane, datorii si venituri in avans.

CAPITALUL SI REZERVELE

Capitalul si rezervele costituie capitalul propriu al intreprinderii. Capitalul propriu reprezinta sursele de finantare a bunurilor delimitate ca active bilantiere pentru care intreprinderea nu trebuie sa acorde un echivalent banesc sau sa efectueze o prestatie/serviciu. Ele sunt asigurate de asociati/actionari sub forma aporturilor in natura si/sau numerar; prin autofinantare; alte cai prevazute de lege. In structura capitalului propriu se cuprind: capitalul social; primele de capital; rezerve din reevaluare; reserve; rezultatul reportat si rezultatul exercitiului.

I.

CAPITALUL SOCIAL

Capitalul social reprezinta structura de capital propriu constituita la infiintarea unei intreprinderi din aporturile in natura si/sau numerar aduse de actionari/asociati. Ulterior capitalul social poate fi majorat prin: noi aporturi aduse de actionari/asociati; transformarea altor structuri de capitaluri proprii in capital social; conversia unor angajamente financiare in capital social prin reorganizare de intreprinderi (fuziune). Marimea capitalului social este data de valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale. Reducerea capitalului social poate avea loc prin retragerea unor asociati/actionari, prin acoperirea unor pierderi reportate, prin rascumpararea si anularea de actiuni. Capitalul social se diferentiaza pe doua structuri si anume: capiatal subscris nevarsat si capital subscris varsat. Capitalul subscris nevarsat reprezinta promisiunea sau angajamentul investitorilor de a plati la anumite termene sau la termenul prevazut, sau de a face transferuri la societate a unei parti din resursele proprii. Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost depusa de catre investitori la dispozitia intreprinderii (investitia de capital).

II.

PRIMELE DE CAPITAL

Reprezinta structuri de capitaluri proprii care se constituie, in principia, cu ocazia majorarii capitalului social, prin emisiunea de actiuni noi la un pret superior valorii nominale a acestora. Valoarea nominala reprezinta o fractiune de marime egala din capitalul social, o unitate de drept de proprietate, inscrisa pe fiecare titlu de valoare. Ea serveste la evaluarea capitalului social in contul Capital Social. Primele de capital se delimiteaza pe urmatoarele structuri contabile: prime de emisiune, prime de fuziune, prime de aport si prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.

III.

REZERVE DIN REEVALUARE

Rezervele din reevaluare cuprind diferentele rezultate din reevaluarea in plus a activelor imobilizate, in baza unor acte normative exprese si pot fi utilizate conform reglementarilor in vigoare.

IV.

REZERVELE

Rezervele sunt structuri de capitaluri proprii constituite, in principal, din profitul realizat de intreprindere. Ele se dilimiteaza pe urmatoarele structuri contabile: reserve legale, statutare sau contractuale si alte rezerve. 1. Rezervele legale se constituie din profitul brut (profitul inaite de impozitare) prin aplicarea cotei de 5% pana cand aceasta va atinge 20% din capitalul social. 2. Rezervele contarctuale sau statutare se constituie din profitul net (profit ramas dupa impozitare) conform prevederilor din statutul si contractual de societate. 3. Alte rezerve se constituie din profitul net precum si din alte resurse prevazute de lege in concordant cu hotararea adunarii generale a asociatiilor/actionarilor (AGA).

V.

REZULTATUL REPORTAT

Rezultatul reportat poate fi pozitiv si reprezinta profitul net amanat la repartizare, provenit din anii precedenti sau negativ si reprezinta pierderea neacoperita provenita din anii precedent si este luata in calculul capitalului propriu cu semnul minus.

VI.

REZULTATUL EXERCITIULUI FINANCIAR

Rezulatatul exercitiului financiar se stabileste ca diferenta intre veniturile realizate in cursul unui exercitiu financiar si cheltuielile angajate pentru obtinerea acestor venituri. Cand veniturile sunt mai mari decat cheltuiliele rezultatul este PROFIT, iar cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile rezulatul este PIERDERE.

PROVIZIOANELE

Provizioanele sunt asimilate datoriilor dar nu sunt incadrate in categoria acestora ca urmare a caracterului lor incert din punct de vedere al marimii sau scadentei. Ele se delimiteaza pe urmatoarele structuri: provizioane pentru litigii; provizioane pentru garantii acordate clientilor; provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare legate de acestea; provizioane pentru restructurare; provizioane pentru pensii si obligatii similar; provizioane pentru impozite; alte provizioane.

DATORIILE

Datoriile sunt obligatii ale intreprinderii fata de persoanele fizice si juridice generate de bunuri si servicii primite pentru care urmeaza sa dea un echivalent (o suma de bani, un bun sau serviciu). In sfera datoriilor sunt incluse si obligatiile fata de terti fara a se primii un echivalent valoric sau prestatie ca de exemplu datoriile fata de bugetul statului privind diferitele impozite, taxe si alte varsaminte asimilate. Din punct de vedere al naturii, datoriile se delimiteaza in urmatoarele structuri: 1. Datorii financiare generate de imprumuturile si datoriile asimilate cum sunt imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditele bancare pe termen lung si curente primite de la bancii si alte institutii financiare, inclusiv dobanzile aferente. 2. Datorii comerciale generate de cumpararile de bunuri si servicii cu incasare ulterioara Principalele structuri delimitate in contabilitate sunt: a) clienti - creditori cuprind sumele incasate in avans de la persoanele fizice sau juridice carora urmeaza sa li se livreze bunuri sau sericii. b) furnizori inregistreaza tranzactiile privind cumpararile de bunuri si servicii de natura activelor circulante, pe baza de factura sau alte documente legale. c) furnizori facturi nesosite inregistreaza datoriile fata de furnizori pentru care pana la finele lunii nu s-au primit facturi. Bunurile au fost achizitionate pe baza avizului de insotire a marfii. d) efectele de paltit reprezinta efectele de comert eliberate furnizorilor in schimbul bunurilor primite de la acestia. e) furnizori de imobilizari reflecta datoriile fata de persoanele fizice si juridice de la care s-au achizitionat bunuri de natura imobilizarilor.

f) efecte de platit pentru imobilizari reprezinta efectele comerciale predate furnizorilor de imobilizari. 3. Datorii in legatura cu personalul sunt datoriile intreprinderii fata de salariati privind drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din salarii, idemnizatiile pentru concediile de odihna etc. 4. Datorii sociale si fiscale cuprind, in principal, datoriile fata de institutiile statului sub forma contributiilor sociale si fiscale: contributia la asigurarile sociale, contributia la asigurarile sociale de sanatate si constituirea fondului pentru ajutorul de somaj. In cadrul datoriilor fiscale se curpind impozitul pe profit/venit, TVA-ul, impozitul pe venitul de natura salariilor, alte impozite taxe si varsaminte asimilate. 5. Datorii fata de actionari/asociati privind dividendele cuvenite acestora precum si capitalul de rambursat. 6. Datoriile inregistrate sub forma creditorii diversi cuprind acele datorii care nu se regasesc in structurile mentionate anterior, cum sunt: daotiilr fata de persoanele fizice sau juridice de la care s-au achizitionat investitii pe termen scurt, sume incasate si necuvenite etc. Tinand cont de gradul lor de exigibilitate, datoriile se grupeaza in bilant in datorii pe termen scurt care reprezinta sumele ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an si datorii pe termen lung , ce reprezinta sumele ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an. O datorie trebuie clasificata ca datorie pe termen scurt, denumita si datorie curenta, atunci cand: a) se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; sau b) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate in datorii pe termen lung.

VENITURILE IN AVANS

Veniturile in avans sunt valori contabilizate in cursul exercitiului in contul unor servicii care vor fi presatate in cursul exercitiului viitor, cand vor fi recunoscuteca venituri ale perioadei. (de exemplu chirii, abonmente incasate anticipat).

ELEMENTELE RECTIFICATIVE

Structurilor bilantiere prezentate anterior li se asociaza elementele rectificative ca structuri (elemente) create cu scopul de a corecta valoric prin adunare sau scadere celelalte structuri pentru stabilirea valorii nete contabile (valoarea contabila sau valoarea recunoscuta in bilant). Asemena elemente se refera la amortizari, ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare si diferente de pret. Amortizarea este pierderea de valoare cu character definitiv al activelor imobilizate. Ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare reprezinta pierderi de valoare cu character temporar (reversibil). Diferentele de pret rectifica valoarea activelor de natura stocurilor in plus sau in minus.

Aceste elemente corecteaza activele bilantiere si nu apar distinct in bilant. Cu rol rectificativ apar in cadrul capitalurilor proprii: primele privind rambursarea obligatiunilor, calculate ca diferenta intre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare a obligatiunilor si care corecteaza valoarea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni; repartizarea profitului care corecteaza rezultatul exercitiului cu profitul repartizat in cursul exercitiului.

II.3

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE SI PERFORMANTA INTREPRINDERI

2.3.1

DEFINITII

Performanta intreprinderii se masoara prin rezultatul obtinut (R) pe parcursul unei perioade de timp, calculate ca diferenta intre veniturile realizate (V) si cheltuielile angajate (Ch) pentru obtinerea veniturilor respective conform relatiei: Rezultat = Venituri Cheltuieli. Rezultatul poate fi pozitiv, daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, si imbraca forma de Profit, sau negativ daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile si imbraca forma de

Pierdere. Rezulta ca elementele care descriu performanta intreprinderii sunt veniturile si cheltuielile, iar modelul utilizat pentru masurarea ei este Contul de Profit si Pierdere. Contul de profit si pierdere este a doua componenta de baza alaturi de bilantul contabil, a structurii situatiilor financiare, care clasifica si concentreaza veniturile realizate si cheltuielile angajate pentru realizarea lor, explicand in final rezultatulsub forma profitului sau pierderii inregistrate de o intreprindere pe parcursul unei perioade contabile. Veniturile constiuie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale valorii activelor sau reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezulatate din contributii ale actionarilor. Recunoasterea: un venit va fi recunoscut in Contul de profit si pierdere daca satisface doua conditii: a avut loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente majorarii unui activ, sau diminuari unei datorii; acestea pot fi evaluate credibil.

Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregsitrate pe parcursul unei perioade contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Recunoasterea: o cheltuiala este recunoscuta in contul de profit si pierdere daca satisface doua conditii: a avut loc o reducere a beneficiilor viitoare aferenta diminuarii unui active, sau cresterii unei datorii; aceasta reducere poate fi evaluate credibil. Rezulta ca, cheltuielile si veniturile sunt definite prin prisma efectelor pe care tranzactiile si alte evenimente din viata intreprinderii le au asupra activelor, respectiv datoriilor.

II.3.2 STRUCTURA ELEMENTELOR CARE COMPUN CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Veniturile si cheltuielile sunt delimitate in contul de profit si pierdere in functie de natura activitatilor generatoare pe urmatoarele structuri:

a) Venituri si cheltuieli aferente activitatii de exploatare, care sunt constituite din:

a1) cheltuieli si venituri ocazionate de obtinerea productiei. In procesul de productie apar cheltuieli generate de consumul celor trei factori de productie (munca, capital, natura), iar rezultatul procesului de productie este fie un stoc, fie un active imobilizat care prin utilitatea lui va adduce beneficii economice viitoare (un venit); a2) cheltuieli si venituri ocazionate de vanzarea de stocuri sau active imobilzate, fara imobilizari financiare; a3) cheltuieli si venituri din lucrari executate si servicii prestate.Lucrarile si serviciile primate de la terti sunt inregistrate in cheltuieli de exploatare, deoarece va antrena o iesire de active, iar cele executate tertilor vor fi inregistrate ca venituri, deoarece antreneaza o intrare de active; a4) alte cheltuieli si venituri din exploatare. Acestea apar sub forma despagubirilor, amenzilor si penalitatilor platite/incasate, donatiilor acordate/primte, cheltuielilor si veniturilor privind activele imobilizate, cedate etc.

b) Venituri si cheltuieli aferente activitatiii financiare. Acestea sunt constituite din

dobanzi platite/incasate, din imobilizari financiare din investitii financiare pe termen scurt, din diferente de curs valutar, din sconturi acordate/obtinute.

Activitatile de exploatare si financiare constituie activitatile curente ale intreprinderii. Activitatile curente reprezinta activitatile desfasurate de intreprindere ca parte integranta a afacerilor sale, precum si activitatile conexe in care aceasta se angajeaza si care sunt o continuare a activitatilor de exploatare si financiare, sau care rezulta din acestea.

c) Venituri si cheltuieli extraordinare. Elementele extraordinare sunt cheltuielile sau

veniturile rezultate din evenimente sau tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile curente ale intreprinderii si care prin urmare nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat. De exemplu pierderile rezultate in urma unui cutremur sau al unui alt dezastru natural. De asemenea, exproprierea activelor este un element extraordinar. Subventiile pentru evenimentele extraordinare si alte situatii similar constituie venituri extraordinare.

d) Cheltuieli si venituri rezultate din ajustari de valoare privind elemente din bilantul

contabil.

Activele bilantiere sunt ajustate la momentul intocmirii situatiilor financiare fie atunci cand se constata o depreciere a valorii acestora (cheltuiala), fie o apreciere (venit) cu conditia ca aceasta sa urmeze unei deprecieri.

Principali indicatori furnizati de contul de profit si pierdere utilizati in aprecierea performantei intreprinderii sunt:
a) Cifra de afaceri neta cuprinde sumele rezultate din vanzarea de porduse si

furnizarea de servicii care se inscriu in activitatea curenta a intreprinderii, dupa deducerea reducerilor comerciale si a TVA, precum si a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. b) Profitul sau Pierderea din exploatare c) Profitul sau Pierderea financiar/a d) Profitul sau Pierderea current/a (b+c) e) Profitul sau Pierderea din evenimente extraordinare f) Impozitul pe profit g) Profitul sau Pierderea net/a a exercitiului financiar

II.4

ALTE SITUATII FINANCIARE

SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU

Situatia modificarilor capitalurilor proprii reflecta variatiile capitalului propriu, ca urmare a evolutiei diferitelor surse cu exceptia celor generate de operatii cu proprietarii. In acest scop, situatia cuprinde coloane pentru fiecare element al capitalului propriu. In primul rand este prezentat soldul initial al fiecarui element, preluat direct din structurili bilantului exercitiului

precedent. Dupa explicarea variatiilor capitalului propriu situatia se incheie cu soldurile la 31.decembrei, asa cum au aparut ele in bilantul de inchidere.

SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR

Situatia fluxurilor de numerar prezinta modul in care o intreprindere genereaza si utilizeaza numerarul si echivalentele de numerar. In contextual intocmirii acestei situatii: Fluxurile de numerar sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente de numerar; Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere; Echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt extreme de lichide, care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Fluxurile de numerar sunt clasificate pe activitatile de exploatare, investitie si finantare.

a) Fluxurile de numerar generate de activitatea de exploatare sunt in mod esential

consecinta principalelor activitati generatoare de venituri ale intreprinderii. Marimea fluxurilor de numerar implicate in activitatile de exploatare este un indicator important al masuriiin care intreprinderea a generat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de numerar pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa de productie, a plati dividend si a afce investitii fara sa recurga la alte surse externe de finantare
b) Fluxurile de numerar generate de activitatea de investitii ofera informatii privind

platiile efectuate pentru achizitia de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de numerar viitoare.
c) Fluxuri de numerar generate de activitatea de finantare. Activitatile de finantare

sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si imprumutate ale intreprinderii.

POLITICI CONTABILE SI NOTE EXPLICATIVE

Reprezinta o sectiune principiile, bazele,regulile, conventiile si practicile specifice adoptate de catre o intreprindere pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare prevede ca o intreprindere trebuie sa evidentieze in rezumatul politicilor contabile semnificative: Baza (bazele) de evaluare utilizate la intocmirea situatiilor financiare; si Celelalte politici contabile folosite care sunt relevante pentru intelegerea situatiilor financiare.

Pentru dezvoltarea si completarea informatiilor prezentate in bilant, in contul de profit si pierdere, in situatia modificarilor capitalului propriu si in situatia fluxului de numerar se intocmesc notele la situatiile financiare. In tara noastra, reglementarile contabile prezinta in mod explicit formatul notelor explicative referitoare la: activele imobilizate; provizioanele, repartizarea profitului; analiza rezultatului din exploatare; situatia creantelor si datoriilor; principia, politici si metode contabile; actiuni si obligatiuni;informatii privind salariatii, administratorii si directorii; exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economic-financiari; alte informatii.