TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

Importanta materiei obligatiilor in ansamblul dreptului civi. Daca e unitar,totusi in ce consta TGO?

Am invatat teoria generala a dreptului civil- f general; la persoane- mai detaliat (subiect, continut,obiect).

Apoi continutul si obiectul (o parte si la persoane- drepturile personale nepatrimoniale; la reale cele patrimoniale). Acum drepturile de creanta (obiectul raportului juridic obligational). Daca la drepturile reale am studiat fiecare in parte (limitate totusi prin lege), la cele de creanta-aici sunt infinite.

Vom aborda deci izvorul rapoartelor juridice.

Importanta

Dinamica intregului sistem de drept civil (mai ales cele patrimoniale) e asigurata de izvoarele obligatiilor. Obligatiile au deci forta motrica in tot dreptul civil. NJ din materia obligatiilor inglobeaza o f fina tehnica si logica juridica.

Sunt raporturile juridice concrete in concordanta cu cel abstract? Numai daca exista eficienta,putem vorbi de spatiul juridic ideal.

Obligatio esti juris vinculum... Aici sunt toate elementele

1164 Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului., iar acesta are dreptul sa obtina prestatia dorita. -RJ de drept civil

- Subiecte: a-creditor p-debitor. Aceasta e forma simpla, rareori intalnita in realitate. Cel mai des subiectele intalnesc dubla calitate. Uneori creditor si debitor au alte denumiri in CC ex: vanzator si cumparator. Amandoi sunt si creditori si debitori. In functie de fiecare raport obligational in parte trebuie sa decelam calitatile fiecarui subiect. -Continutul: dreptul de creanta si de datoria ( a creditorului si debitorului, respectiv). Obligatie e si raportul intre cei doi si latura pasiva (datoria). Pe de o parte, creantele se insumeaza la activul patrimoniului cred.si datoriile la pasivul debitorului. Ele contribuie la imaginea solvabilitatii unei persoane. Continutul: prestatiile la care se obliga debitorul si care le poate cere creditorul. Prestatia este de a da, de a face, de a nu face (nu presatia negativa impusa de lege ci una asumata de debitor-o restrangere a libertatii pe baza propriei vointe). -Obiectul- fie prestatie pozitiva,fie una negativa.

Mai sus e notiunea generala de obligatie, dar in aeasta sfera generala putem identifica mai multe specii de obligatii: de o clasificare a obligatiilor. Criterii?

Prim criteriu: izvorul.

1. Nascute din acte juridice. 2. Nascute din fapte juridice in sens restrans. 1. a.acte juridice unilaterale b. din contracte 2.a.licite 1)Imbogatirea fara justa cauza 2)plata lucrului nedatorat 3) gestiunea de afaceri b.ilicite

Al doilea criteriu: obiectul

1. A da 2. A face 3. A nu face

<pozitiva> <pozitiva> <negativa>

1. Pecuniare 2. Nepecuniare (aici pecuniar are sens special, nu e cel de la patrimoniu, de evaluabil in bani. Aici e vorba de plata unei sume de bani) 1. Obligatii de rezultat (determinate) 2. Obligatii de mijloace (de prudenta si diligenta).
Aceasta clasificare este disputata, pentru ca e neinteleasa. Cand este vorba de obligatii de rezultat, nu e obiect doar prestatia, ci si rezultatul. Obligatia se executata nu doar prin prestatie,ci si rezultat. La cele de mijloace intra doar prestatia. Atingerea rezultatului este indiferenta pentru a recunoaste executarea obligatiei. Importanta clasificarii e de ordin probatoriu. Proba elementelor raspunderii civile in ipoteza neexecutarii obligatiei.Aici e o diferenta in a proba elementele raspunderii. Daca e obligatie de rezultat, simpla neatingere a rezultatului genereaza o prezumtie de fapta ilicita (de neexecutare a prestatiei). Odata dovedit acest prim element al raspunderii,se naste a doua prezumtie,de culpa in sarcina debitorului, presupunandu-se ca neexecutarea e culpabila debitorului. Daca se executa,si creditorul vrea sa dem ca desi s-a atins rez., sunt lipse calitative sau cantitative,el trebuie sa faca proba, nemaiexistand aici aceasta prezumtie. Daca face proba, se naste prezumtia de culpa. La cele de mijloace, simpla neatingere nu naste prezumtia. Creditorul trebuie sa dovedeasca acele imprejurari de fapt care marcheaza absenta diligentei si prudentei debitorului in modul in care a facut prestatia (sau eventual ca nu a facut nicio prestatie). Desi e fapt negativ- proba nu direct,evident- creditorul afirma nefacerea prestatiei, debitorul trebuie sa le demonstreze, apoi iar creditorul sa dovedeasca lipsa diligentei,etc... Si aici se naste dupa cerinta cred. prezumtia de culpa.

Cea mai imp dif: la oblig de rez., la neatingerea rez,opereaza o prez. De neex in sarcina debitorului. La cea de mijloace,neatingerea nu opereaza La ambele, la dovada neexecutarii,fie ca e prez. Sau dovada, se naste o prezumtie de culpa in sarcina debitorului. Dif nu e la nivelul prezumtiei de culpa, ci la nivelul prezumtiei de neexecutare. Aceasta diferenta dispare insa atunci cand in cazul obligatiei de rezultat a fost atins rezultatul. Aici obligatia de rezultat se comporta ca si una de mijloace (cred trebuie sa faca dovada efectiva a neexecutarii).

Al treilea criteriu: sanctiunii juridice

1. Obligatii civile perfecte 2. Obligatii civile naturale sau imperfecte

Diferenta consta in faptul ca in primul caz,ele se bucura de o sanctiune juridica deplina. Aici forta de constrangere a statutul poate fi pusa in miscare la cererea creditorului fara opreliste,impotriva debitorului. In cazul oblig. Naturale este diminuata posibilitatea creditorului. Ex: cele prescrise

1471 Nu poate fi exec cu forta, dar odata executata,nu se mai poate cere restituirea ei. 2506 alin (3)...prescriptia, o aplicatie a lui 1471.
Diferenta intre oblig morale si cele naturale. Cele morale nu au sanctiune juridica, pe cand cele naturale au una imperfecta.

Alt criteriu: opozabilitate

1. Scriptae in rem 2. Propter rem 3. Obligatiile civile p-zise (presupun ca intre parti efectele obligatiei privesc numai partile respective- dreptul cred opoz numai deb). Exista la 1. Si 2. Opozabilitatea largita, aceasta opozabilitate largita nu priveste momentul raportat la un singur debitor ci are in vedere evolutia in timp a obligatiei.
IZVOARELE OBLIGATIILOR

1. ->1165:
Actul juridic

Fapte juridice in sens restrans (unele licite,unele ilicite- delictele civile) Etc Contractulca izvor de obligatii ->1166 Contractul este un act juridic bilateral sau multilateral (indiferent daca partile au sau nu acelasi interes) In dreptul civil roman, termenul contract este echivalent cu cel de conventie. La francezi, conventia este gen, contractul specie. Contractul doar naste, conventia modifica si stinge. La noi, contractul are plenitudinea efectelor juridice. Textul vorbeste de doua sau mai multe persoane. S-a spus ca trebuie sa vorbim de parti, ca pot fi mai multe persoane care sa formeze o parte (2V-2C) Stoica: corect, CC vb de persoane nu de parti. Intai vedem cate persoane sunt, manifestarea de vointa este a fiecarei persoane. Validitatea poate fi verificata pt o persoana nu si pentru cealalt. (2 V- 1 viciat unu nu ca vointa; 2 coproprietari- fiecare vinde partea lui). E greu de spus ca au aceeasi pozitie juridica si acelasi interes.

!!! acordul de vointa, esentiala este VOINTA! Contractele ca forme de vointa sunt importante pt ca realizeaza cea mai importanta componenta obligationala. Exista mai multe acceptii ale ideii de intelegeri. Presupuse (repetate in timp) (cuvantul!;traditiile)si exprese! Acestea sunt cele mai importante. Astfel,cele mai multe obligatii se nasc din contracte.

Curs 2 Continuare. Ideea de vointa (art. 1168 C.Civ) Principiul libertatii de a contracta este strans legat de principiul libertatii de vointa. Principiul autonomiei de vointa guverneaza materia contractelor, ca o manifestare a conceptiei liberale ce guverneaza cele doua Coduri. Mai este justificata preluarea acestui principiu ca forma particulara a autonomiei de vointa dupa critica din sec XX? Critica => 2 directii => in multe situatii exista o inegalitate intre partile contractului, astfel incat numai una dintre parti exercita intr-adevar libertatea de vointa, in timp ce, cealalta parte nu exercita in aceeasi masura libertatea de vointa. In realitate, aceasta critica consfinteste si consolideaza acest principiu pentru ca inegaliatatea care fundamenteaza critica este ,defapt, un motiv pentru a pastra acest principiu. Daca o parte profita de pozitia pe care o are pt a limita libertatea de vointa a celuilalt, ceasta inseamna ca se incalca pricipiul autonomiei de vointa. De aceea trebuie gasite mijloacele juridice pentru a garanta libertatea de vointa a celorlalti. A doua directie a criticilor decurge din intelegerea ideii de ordine publica. Libertatea de a contracta este limitata de lege, de ordinea publica si de bunele ,moravuri (art 11 si art 1169 C. Civ). Atunci cand e vorba de norme juridice imperative, cand e vorba de ordinea publica si de bunele moravuri, libertatea de vointa nu poate depasi aceste limite. Cu cat mai larg este inteleasa sfera ordinii publice, cu atat mai mult este restransa libertatea de vointa. Tendinta de largire a ordinii publice are efecte negative si in organizarea democratica a societatii si in ceea ce priveste eficacitatea economica (care scade mult cand e vorba de economie centralizata). Problema reala consta in stabilirea corecta a acestor limite si respectarea acestor limite. Daca vorbim de liberatate, avem in vedere libertatea noastra in raport cu ceilalti membrii ai societatii. Este numai o dimensiune a libertatii. Mai sunt alte 2 dimensiuni : contextul in care este ea situata (libertatea in natura); libertatea fata de noi insine (iubire, nevoi, dorinte => de cele mai multe ori actele noatre nu sunt guvernate de ratiune).

Teoria contractualista pleaca de la o premisa deziderationala: ca fiecare om are capacitatea rationala pentru a-si manifesta libertatea fata de ceilalti membri ai societatii, fata de natura si fata de el insusi.

Clasificarea contractelor 1. Dupa modul de formare a contractelor (art. 1174 C.civ) -regula este consensualismul, in absenta existentei unor reguli care sa impuna solemnitatea => contractul este valabil cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor -forma de solemnitate trebuie prevazuta de lege. solemna, ea nu este ceruta ad validitatem. -contractele reale cuprind in structura lor: un element de vointa; remiterea materiala a bunului

! se disting situatii in care desi legea cere o forma

!De cele mai multe ori, cand se incheie contractele reale, intai se realizeaza acordul de vointa, apoi se
remite material bunul. Se intampla, uneori, ca intai sa se produce remiterea materiala a bunului, iar apoi sa se produca acordul de vointa. Succesiunea acestora nu impiedica formarea contractului real. Spre exemplu: o persoana cumpara un bun mobil, devine proprietar, dar vanzatorul nu ii remite bunul - se inteleg ca bunul sa ramana la vanzator => contract de comodat (real). Contracte reale: comodatul, imprumutul de folosinta s.a. -in absenta remiterii materiale, acordul de vointa poate sa aiba valoarea unui antecontract (la contractele reale) 2. In functie de continutul contractului (art. 1171 C.civ) a) contracte unilaterale b) contracte sinalagmatice sau bilaterale

!adevaratul criteriu => reciprocitate si interdependenta

Pentru a intelege acest criteriu trebuie sa revenim la conditiile de validitate a actului juridic. Pentru actul juridic, cauza este inteleasa ca o conditie de fond. In ipoteza contractului bilateral, fiecare parte, cand se obliga, are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte se obliga. In cadrul contractului sinalagmatic, fiecare parte, cand isi executa obligatia sa, are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatia sa. => dubla dimensiune a cauzei in cadrul contractului sinalagmatic. Notiunea de cauza se prelungeste de pe terenul formarii contractului pe terenul executarii contractului.

In cazul contractului sinalagmatic drepturile si obligatiile partilor sunt reciproce si interdependente, pe cand la contractele unilaterale doar o parte se obliga, cealalta parte are doar drepturi. -cand vorbim de acte unilaterale=> criteriul de clasificare este numarul partilor -contractele sunt acte juridice bilaterale sau multilaterale. Cand vorbim de contracte unilaterale, criteriul de clasificare nu este numarul partilor! Etimologia- in limba germana sinalagma inseamna schimb Pot sa apara 2 probleme: a) Contractele sinalagmatice imperfecte S-a spus ca uneori un contract se formeaza pe o baza unilaterala, dar pe parcurs se naste o obligatie si in sarcina celeilate parti. Spre exemplu: contractul de depozit => daca depozitarul face cheltuieli pentru conservarea bunului, atunci deponentul trebuie sa ii plateasca respectivele cheltuieli.

!in realitate, temeiul celor doua obligatii nu este contractul (doar pt prima este contractul; cea
de a doua se naste dintr-un fapt juridic in sens restrans gestiunea de afaceri)

!in realitate, cele doua obligatii nu sunt interdependente.

b) Tendinta de a extinde sfera contractelor sinalagmatice s-a spus ca si contractele reale sunt contracte sinalagmatice (obligatia de predare a bunului; obligatia de restituire)

!explicatie ca la a)
-contractul sinalagmatic are efecte specifice in ceea ce priveste sanctiunile => daca o parte nu isi executa obligatia, ramane fara cauza obligatia celeilalte parti - in cazul contractului unilateral se cere forma bun si aprobat; pentru contractul sinalagmatic se cere dublul exemplar.

2. dupa scopul urmarit de parti (art. 1172 C.civ) Nu intotdeauna contractele sinalgmatice sunt cu titlu oneros, si nici cele unilaterale nu sunt intotdeauna cu titlu gratuit. Spre exemplu: contractul de donatie, daca se pue o sarcina devine sinalagmatic.

!intrucat scopul nu este suficient, trebuie sa avem in vedere criteriul echivalentei prestatiilor pentru a
ne da seama daca un contract este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

!in cazul donatie su sarcina, daca sarcina este echivalenta cu donatia => contractul a devenit cu titlu
oneros. Daca sarcina este mai mica decat donatia, contractul ramane cu titlu gratuit. -acest criteriu al echivalentei este subiectiv Importanta clasificarii: a) cand e vorba de conditii de validitate, ele sunt mult mai sever prevazute in privinta contractelor cu titulu gratuit decat pentru cele cu titlu oneros (=>conditiile de forma sunt mai severe pt contractele unilaterale -> donatia este valabila daca este autentica) b) eroarea asupra persoanei este viciu de consimtamant in cazul contractului cu titlu gratuit (contract intuitu personae =))))))) ) -> art. 1207 alin.2 pct. 3 c) cand e vorba de obligatiile partilor, ele sunt mai severe pentru contractele cu titlu oneros (obligatia de a raspunde pt evictiune si pt vicii -> de regula la cele mai multe contracte cu titlu oneros) d) in materia succesiunii, chistiunea reductiunii liberalitatilor se refera la contractele cu titlu gratuit e) cand e vorba de conditiile pentru introducerea actiunii pauliene, acestea sunt mai severe pentru contractele cu titlu oneros. Fiecare din aceste doua categorii se subimpart in doua subcategorii Contractele cu titlu oneros se impart in : contracte comunative si contracte aleatorii (art. 1173 C.civ) -se face dupa criteriul certitudinii sau incertitudinii existentei si intinderii drepturilor si obligatiilor in momentul inchheierii contractului) Vor fi comutative acele contracte ale caror parti , in momentul incheierii actului juridic , au reprezentarea certa si a existentei si a intinderii drepturilor si obligatiilor. Cand partile stabilesc un element viitor si nesigur chiar in momentul incheierii contractului, element care va afecta existenta si intinderea oligatiilor, ambelor sau cel putin uneia dintre parti, contractul este aleatoriu. De exemplu: contractul de intretinere -> certitudine pentru existenta, incertitudine pentru intindere. Aceasta clasificare are o dubla importanta: a) chestiunea resciziunii pentru leziune se pune doar la contractele comutative b) in cazul contractelor aleatorii intalnim conditii de fond foarte restrictive

Contractele cu titlu gratuit se impart in: liberalitati si acte dezinteresate criteriul diminuarii sau pastrarii valorii patrimoniului gratificantului

In cazul liberalitatilor se diminueaza patrimoniul gratificantului, pe cand la actele dezinteresate nu se diminueaza patrimoniul (comodat-> de obicei nu se diminueaza) Importanta consta in faptul ca in cazul donatiilor succesive se pune problema raportului donatiilor. 4.Criteriul efectelor a) contracte translative de drepturi (pentru viitor creeaza o situatie juridica noua) b) contracte declarative de drepturi (recunosc drepturi existente) La randul lor, contractele translative de drepturi se impart in: contracte translative sau constitutive de drepturi reale si contracte translative sau constitutive de drepturi de creanta. Importanta consta in faptul ca, de multe ori, in functie de dreptul care se naste sunt anumite exigente pentru incheierea actului juridic respectiv. 5. a) contracte cu executare dintr-o data (obligatiile se executa printr-o singura prestatie) b) contracte cu executare succesiva sau continue (fie este vorba de prestatii succesive care se repeta la intervale de timp -> chiriile, fie obligatii continue in timp -> obligatia de a asigura locatiunea -pentru contractele cu executare succesiva efectele se produc numai pentru viitor (ex nunc) -pentru contractele cu executare dintr-o data efectele se produc pentru trecut (ex tunc) In materie de riscuri contractuale exista diferentiere: cand e vorba de contracte cu executare succesiva, cazul fortuit, daca e temporar, duce la suspendarea executarii contractului la cele cu executare dintr-o data, imprejurarea fortuita determina desfiintarea contractului

6. dupa cum sunt sau nu nominalizate in lege (art. 1167 C.civ) a)contracte numite b) contracte nenumite (cele mai multe) Importanta clasificarii: cand e vorba de un contract numit, se aplica mai intai regulile speciale care sunt prevazute in reglementarea acelui contract numit, apoi, complementar, se aplica regimul general

cand e vorba de contracte nenumite, aplicam intai regimul general. Eventual, daca regulile generale nu sunt suficiente, putem completa acele reguli cu regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult (art. 1168 C.civ)

7. in functie de raporturile care exista intre contracte a) contracte principale (analiza a conditiilor de validitate numai in raport cu ele insele) b)contracte accesorii (dubla analiza de validitate) 8. calitatea partilor (art. 1177 C.civ) - daca e vorba de consumator exista reguli speciale, derogand de la celalte drepturi care guverneaza contractele 9. in raport cu rolul vointei partilor a) contracte negociate (ambele parti au liberatatea sa negocieze clauzele) b) contracte de adeziune (toate clauzele sau cele mai multe dintre ele sunt redactate de o singura parte, celalta parte poate doar sa accepte sau nu incheierea contractului pentru prestatii standardizate adresate unui numar mare de destinatari c)contracte fortate 10. a) contracte cadru (nu genereaza in mod direct efecete juridice, stabiloesc conditiile generale de efectuare a prestatiilor catre parti. Ca sa se nasca obligatie este nevoie ca acele parti sa mai incheie un contract, deobicei la cererea beneficiarului) b) contracte de executare a contractului

! se incheie pentru ca legea obliga la incheierea lor pentru ambele parti

CURS 3 Incheierea contractului Principiul care guverneaza materia contractelor este libertatea de a contracta. Acesta se manifeste sub doua aspecte : partile sunt libere sa incheie sau nu un contract; partile sunt libere sa stabileasca continutul contractului, daca nu se incalca legea, ordinea publica sau bunele moravuri. Negocierea precontractuala (art 1183 C.civ) se caracterizeaza prin libertatea de vointa a partilor in materie contractuala. Totusi, partile au obligatia de a negocia cu buna-credinta (art. 1183 alin.2 C.civ).

!Norma care reglementeaza obligatia de a negocia cu buna-credinta este o norma imperativa => prin
urmare partile nu pot deroga prin conventie de la aceasta norma. Art. 1184 prevede pentru parti obligatia de confidentialitate. Informatiile confidentiale sunt acele informatii care pot sa apara in negocierile dintre parti, dar pe care cealalta parte nu le putea cunoaste decat in urma negocierii. Ele pot intra sau nu in continutul contractului. Daca se incalca obligatia de confidentialitate, partea in culpa va trebui sa raspunda (este vorba de o raspundere delictuala).

!Contractul de negociere nu este un contract cadru. De asemenea, contractul de negociere este diferit
de antecontract (promisiunea de a contracta art. 1279 C.civ). in cazul antecontractului, toate aspectele sunt stabilite de parti, fara a mai fi nevoie de negociere ulterioara. Fapta ilicita de incalcare a obligatiei de negociere cu buna-credinta are in vedere ipotezele prevazute de art.1183 alin.3 C.civ, precum si ipoteza in care nu se respecta obligatia de informare precontractuala. Obligatia de informare precontractuala poate sa isi aiba izvorul in lege, dar poate fi dedusa si pe cale jurisprudentiala. In acest din urma caz, trebuie indeplinite 2 conditii: a) informatia sa fie de natura a schimba atitudinea si comportamentul celeilalte parti contractante, in sensul de o determina sa nu incheie contractul sau sa il incheie in alte conditii b) acesta informatie trebuie sa fie greu accesibila cocontractantului (cumpara de la o rude apropiata, de la sef etc. => situatie subiectiva, cand ori a avut incredere in cocontractant, ori nu putea sa ii ceara informatii pentru a nu agrava relatia dintre ei) Care sunt sanctiunile???? :D a) daca suntem intr-o etapa de negociere se vor acorda daune-interese b) daca s-a incheiat contractul -> nulitate relativa pentru viciu de consimtamant (eroare sau dol) ->sau se poate invoca garantia pt vicii ascunse (actiunea in evictiune) In cazul producerii unor prejudicii, se pune problema repararii acestora (art. 1183 alin. 4 C.civ). solutia nu poate fi aceeasi cu cea prevazuta de art 1279 pentru antecontract, intrucat, in acest ultim caz, ceea ce lipseste nu este intentia partilor de a contracta (ca in cazult negocierilor). Ca atare, in situatia negocierilor se pot cere numai daune-interese (nu se pune problema executarii in matura a contractului). Daca negocierile decurg bine, atunci se poate incheia contractul. Partile trebuie sa se puna de acord asupra elementelor esentiale (art. 1182 alin.2).

!Elementele esentiale pot fi constituite:

a) fie dintr-un element subiectiv (daca o singura parte considera ca un element este esentiala, nu se poate trece peste vointa ei) b) fie din elemente obiective (capacitatea, consimtamantul, obiectul determinant si licit, cauze licite si morale, uneori forma-art .1179 alin.2) daca partile nu au determinat conditiile esentiale sau nu au lasat asta in seama unui tert, vor apela la instanta (art. 1182 alin.3)

!Pentru a evita cmpletarea contractului in instanta, se pos stipula in contractul de negociere modalitati
de completare sau se poate prevedea sa nu fie considerat contractul incheiat pana nu exista un acord cu privire la toate elementele (fie ca sunt principale, fie ca sunt secundare). Contractul se incheie prin acceptarea ofertei de catre destinatar (avem in vedere cele 2 ipoteze prevazute de art. 1186 C.civ) Conditiile ofertei sunt prevazute in art. 1187 si 1188 C.civ. Art. 1189 instituie in alin. 1 o prezumtie simpla, ce poate fi rasturnata in conditiile alin. 2 al aceluias articol.

!pentru ca oferta sa fie revocabila, este necesar ca aceasta sa fie fara termen sau sa fie adresata unei
persoane absente. Daca ofertantul se obliga sa mentina oferta un anumit termen, iar destinatarul oefetei accepta oferta si trimite acceptarea in intervalul de timp respectiv, atunci contractul este incheiat in mod valabil. Cand se adreseaza unei persoane absente, oferta trebuie mentinuta un timp rezonabil. In cazul revocarii ofertei inaintea expirarii termenului, ofertantul raspunde pt prejudiciile cauzate persoanei vatamate (art. 1193 C.civ).

!Ipoteza prevazuta de art. 1195 alin.2 C.civ atrage mereu caducitatea in cazul ofertei revocabile, in timp
ce pentru oferta irevocabila, caducitatea este atrasa numai in cazul ofertelor intuitu personae. Acceptarea ofertei Pentru a produce efecte, acceptarea trebuie sa fie facuta fara rezerve.

!tacerea sau inactiunea nu valoreaza acceptare a ofertei decat in conditiile art 1196 alin.2 C.civ.
Acceptarea necorespunzatoare a oferte -> art. 1197 C.civ Acceptarea tardiva a ofertei -> art. 1198 C.civ Locul incheierii contractului (art. 1186 C.civ) => intereseaza locul in care acceptarea ajunge la ofertant

Momentul incheierii contractului => contractul se incheie cand acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de ea, din motive ce nu ii sunt imputabile

!in realitate, nu exista o sanctiune pentru nerespectarea dispozitiilor art. 1200 alin. 2 C.civ !citit C.civ d la art. 1202 la art. 1265

Curs 4
EFECTELE CONTRACTULUI Efectele contractului sunt tocmai raporturile obligationale care se nasc din contract sau care sunt modificate din contract, sa care se sting. Drepturile si obligatiile nascute,modificate sau stinse din contract intra in categoria efectelor contractului.

Distinctie intre efectele contractului si ale obligatiilor. Efectele oblig. Se refera la oblig deja nascute si au in vedere evolutia raportului oblig de la nastere si pana la incetarea lui.

Efectele contractului sunt guvernate de doua mari princitpii: 1.Fortei Obligatorii 2.Relativitatii efectelor

In interiorul sferei-1, in afara el nu produce efecte. Uneori apare in sfera cate uncrater- exceptie de la principiul 1, sau rupturi-exceptii de la principiul 2.

PEentru a stabili intinderea efectelor contractului trebuie mai intai sa vedem continutul sau, care sunt clauzele contractuale, care este intelesul lor (din ele se nasc efectele contractului). O operatie de multe ori necesara, de interpretare a contractului.

NU confundam interpretarea cu proba contractului, caci inainte de interpretare el trebuie dovedit, nici cu cea a calificarii contractului. Calificarea poate de asemenea sa identifice tipul de contract numit. De multe ori pentru calificare e nevoie de interpretarea clauzelor. Odata stabilita natura sa, si pe aceasta baza, operatia de interpretare poate continua pentru a lamuri toate clauzele. Interpretarea trebuie sa tina seama de mai multe reguli, cele cunoscute de la act juridic. Acestea alcatuiesc un sistem care are fie o fundamentare obiectiva,fie subiectiva fie uneori mixta.

Sistemele subiective: vointa reala a partilor are prioritate, si interpretarea trebuie facuta in raport cu aceasta vointa reala. Acestea tin eama de forma,modul de exprimare a vointei,si imprejurarile obiective din care poate fi descifrata vointa. Sistemele mixte le combina.

VCC si NCC- sistem mixt, punand insa accentul pe cel al vointei reale. Sistem preponderent subiectiv ajustat cu unele obiective. 1266 (1)- intre vointa exprimata pe de o parte (sensul literal al termenilor) si vointa reala trebuie sa aiba prioritate cea din urma. Ea devine utila doar cand exista o contradictie intre cele doua. Daca exista armonie,nu mai este nevoie de nicio interpretare.

!Asemenea neconcordante nu se confunda cu situatia in care in mod deliberat partile incheie un contract aparent si un contract secret, de simulatie.

1266 (2)- vorbeste de scop,idee care trimite la cauza. Tocmai descifrarea cauzei este ceea ce se cauta. E cea care delimiteaza campul vointei juridice, stabilind realitatea sa. Sunt elemente obiective din care insa poate fi distinsa vointa reala a partilor.

1272- el simplifica modul de incheiere a contractelor (daca se incheie un CVC, partile pot sa spuna ceea ce este esential, iar nespunand altceva, se aplica regulile generale.), fiind si un mod de a sprijini pe cei fara experienta juridica, si nu au abiliatea de a intelege sau scrie toate cauzle contractuale. Acest text accentueaza elementele obiective, aceste reguli nescrse in contract ,dar in lege si uzante,etc, acele clauze vor fi considerate ca facand parte din contract. (!!! Rescrie fraza asta)

1267- interpretarea sistematica.

1268- clauzele indoielnice

(1) Element obiectiv. (2) Elemente si obiective (sensul atribuit unor clauze si expresii sau de uzante) si subiective. (3) In sensul in care pot produce. (4) , (5) Ele se intorc la fundamentarea subiectiva care are in vedere vointa reala a partilor. INtr-o prima ipoteza, daca partile au dat un exemplu,el nu se reduce doar la atat. A doua, daca au prevazut termeni f generali,dar vointa a prevazut efecte mai restranse, acestea vor fi interpretate
Toate de mai sus sunt reguli principale, iar daca mai ramane ceva neclar, se vor aplica cele doua reguli subsidiare:

1269 Reguli subsidiare. (1) In dubio pro reo. (2) Se poate interpreta si impotriva creditorului, la contractele de adeziune.

SFERA EFECTELOR CONTRACTELOR

1. Princ f obligatorii 2. Princ relativitatii efectelor

1.PFO 1270Contractul este legea partilor. Aceasta idee afirma ca: intre parti contractul are forta legii, dar ca dincolo de sfera partilor,aceastea nu mai exista, deci partile fac legea pentru ele dar nu si pentru altii. Prima este tocmai esenta fortei obligatorii,a d oua vine de la principiu complementar- principiul relativitatii.

PFO- odata incheiat, contractul naste D si O intre parti care trebuie respectate cu forta legii. Cele doua fundamente, moral si juridic, impreuna tin seama de un scop social. Cel juridic: odata realizat acordul de vointa, din acel moment, efectele juridice se produc,si nu mai pot fi ignorate de parti-legea interzice acest fapt. Fundamentul juridic se afla chiar in lege.

Exista un principiu al simetriei. 1270 (2). Aceste exceptii, la PS sunt exceptii si de la PFO. Cauze autorizate de lege:

Denuntarea unlilaterala 1276 (1). Chiar partile pot intr-un contract sa introduca o clauza cf careia fie una fie cealalta poate sa denunte unilateral. Alteori, e posibil ca legiuitorul sa prevada asta. Dar cel care are acest drept nu poate sa o faca daca a inceput executarea contractului. Aceasta idee este valabila pt cele uno ictu. (2). E nevoie de un termen rezonabil de preaviz. Trebuie sa dau celeilalte parti ragazul,efectul renuntarii producandu-se dupa acest preaviz. (3). Pretul denuntarii, valoarea sa (se poate sa nu fie vorba de bani). (4). Acestea sunt norme supletive. Acest alineat are ca ipoteza contracte cu executare succesiva cu TERMEN.

1277. La cele fara termen,chiar daca o asemenea clauza este nescrisa, ea este presupusa de legiuitor.

1271. Impreviziunea.

(1) In momentul incheierii contractului, exista o valoare economica a fiecarei prestatii. Principiul este ca si atunci cand apare o asemenea disproportie valorica, totusi contractul trebuie executat (2) Se face diferenta intre schimbari rezonabile (1) si cele nerezonabile, excesive, ele devin total inechitabile. a) Adaptarea contractului Numai de catre instanta b) Incetarea contractului

(3) Prevede conditiile c) asumarea poate fi expresa sau prin interpretare d) debitorul trebuie sa incerce cu b-c sa incerce mai intai o solutie amiabila

Conditia tipica este prevazuta de parti in contract,evident, impreviziunea nu. Pe de o parte, conditia afecteaza existenta contractului, pe cand impreviziunea nu.

Cand este vorba de contracte intuitu personae,la decesul uneia dintre parti, contractul inceteaza.

In NCC, comodatul inceteaza intotdeauna la decesul comodatarului. In NCC, la mandat, decesul uneia dintre parti duce la incetarea contractului de mandat. Alteori, intervine legiuitorul, ea a fost aplicata mai ales in materia contractelor de locatiune.

Sunt situatii in careun contract devine imposibil de executat fie temporar,fie definitiv. Temporar-se suspenda.Definitiv- se considera desfiintat.

Principiul Relativitatii. 1270 (1) dar mai ales 1280. Vezi si 1282, forta oblig afecteaza atat partii cat si succesorii acestora.

In DC sunt prevazute exceptii active de la princ relativitatii, nu si pasiv (nu poti fi apasat de o obligatie incheiate intre terti).

Ce intelegem prin opozabilitate si ce intelegem prin efecte? Efecte- D&O.

Opozabiliate? 1281 Distinctie intre contract ca AJ si contract ca realtiate juridica. Ca AJ are semn intre parti si succesorii lor. Fata de terti, chiar daca nu au participat la incheierea sa,nu inseamna ca acest contract nu exista,el exista ca fapt juridic in sens larg (realitate juridica). Principiul neminem laedere spune ca trebuie sa respectam realitatile juridice create de altii. Tertii trebuie sa respecte contractul ca RJ. Si partile si tertii pot sa invoce contractul ca realitate juridica, fapt juridic in sens larg. Ele pot invoca un contract incheiat de catre ele intr-un proces cu tertii. Si tertul poate invoca impotriva altuia.

Daca o parte incalca contractul, raspunderea e contractuala. Daca un tert, el va raspunde delictual.

Daca se face proba intre parti, regulile actului juridic. Daca se face proba intre terti- fapt juridic.

Pentru a intelege, trebuie lamurite niste notiuni:

Partile sunt persoane care direct sau prin reprezentant incheie. Tertii sunt persoane care nu participa la incheiere nici direct nici indirect. Succesorii, are o acceptie larga, nu e cea din materia mostenirii. Ei sunt de trei feluri:

Succesorii universali primesc totul. Succesorii cu titlu universal primesc o cota-parte din D&O.

Aceste doua categorii se afla in pozitia partilor. FOC priveste partile si succesorii universali si cu titlu universal

Dar cei cu titlu particular? Ipoteza: se incheie un contract prin care A transmite un drept lui B. B este succesor cu titlu particular al lui A. El primeste numai dreptul care face obiectul transmiterii. Dar daca exista drepturi in patrimoniul lui A care au legatura cu cel transmis?

Ce fel de legatura trebuie sa existe? Cat de stransa? Raport de la accesoriu la principal, sau e prea stricta aceasta orientare? Trebuie sa existe o legatura care ar lasa unele drepturi care ar fi lasate fara interes in patrimoniu transmitatorului. Dar obligatiile? Daca autorul si-a dminiuat dreptul inainte de a-l transmite, transmite dreptul diminuat. Nemo Daca l-a grevat cu un dezmembramant, va transmite ceea ce ramane. Nemo plus iuris, plus opozabilitatea erga omnes a uzufructului. Obligatiile propter rem si scripta in rem.

Conditii speciale: existenta unor contracte cu data certa, anterioare transmisiunii catre succesor cu titlu particular. Uzufructul spre exemplu, nu va putea fi opus daca nu are data certa (sau inscrierea contractului in cartea funciara daca e vorba de un imobil).

Creditorii, in raport cu principul relativitatii, aceasta categorie are o pozitie speciala. Ei nu au garantate creantele cu garantii reale. Ei sunt simpli terti, succesori? Nu, sunt avanzi-cauza, dar lui VS nu-i place!

Creditorii chirografari,de regula sunt simpli terti, suporta efectele contractului ca terti. Lor le este opozabil ca oricarui tert. Totusi, ei se pot afla si intr-o a doua situatie: cand debitorul face acte frauduloase lor sau simulatii. Ei se diferentiaza atunci de tertii obisnuiti. Nu numai ca nu le este contractul opus cu forta obligatorie, nu numai ca nu trebuie sa-l respecte,ei pot sa-l desfiinteze sau sa inlature actul public mincinos ( in ipoteza simulatiei).

Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului. Ele sunt active!

A.Stipulatia pentru altul. 1284 (1) SPA e un contract incheiat de o pers, promitent, care se obliga fata de alta persoanea, stipiulant, sa execute o prestatie fata de o terta persoana,tertul beneficiar.

Fiind vorba de o conventie, trebuie sa indeplineasca toate condiitile necesare pentru validitatea contractelor,inclusiv eventualele conditii de forma.

De asemenea,doua conditii speciale

a) Sa existe animus stipulandi b) Sa existe un beneficiar al stipulatiei, adica o persoana determinata sau determinabila in momentul in care se executa obligatia promitentului. Aceasta cerinta este expres prevazuta in 1285.
Deci Spt.A are 3 categ de efecte

a) Ef. Stipulant-promitent. Pe de o parte sunt efecte care rezulta din contractul de baza, care pot fi drepturi si obligatii reciproce, dar ne intereseaza faptul ca se naste o obligatie a promitentului fata de stipulant de a executa fata de Tertul Beneficiar.Promitentul are o obligatie fata de stipulant dar prestatia trebuie executata fata de tertul beneficiar. Apar deci doi creditori. Stipulantul poate pretinde promitentului sa execute prestatia ,dar nu fata de el, va avea o actiune in executare silita, in daune impotriva lui. Daca nu executa, de asemenea, stipulantul poate cere si rezilierea sau rezolutiunea b) Promitent- TB Ef principal e nasterea dreptului benef ca efect direct al stipulatiei. Dreptul se naste direct in patrimoniu TB!!!!! El nu va suporta concursul creditorilor stipulantului si nici mostenitorilor stipulantului. In plus, avand acest drept,el are o actiune impotriva promitentului. Avem un al doilea creditor al obligatiei, TB poate cere direct executarea fata de el. TB poate cere exec silita, daune, dar nu va putea sa ceara rezliliere sau rezolutiune,caci este tert. Desi se naste direct in patrimoniul TB, dreptul creat prin stipulatie, nu il impiedica pe TB sa-l refuze!
ACCEPTAREA STIPULATIEI DE TB. 1286

Tb are un drept potestativ,grefat pe dreptul respectiv, el poate refuza sau accepta dreptul. Cele doua nu se confunda. Cum s-a stipulat,el se naste, dar TB il poate accepta sau refuza. Daca accepta,dreptul se consolideaza in patrimoniul TB. Daca-l refuza, el se desfiinteaza retroactiv din momentul stipulatiei. Ce se intampla cu dreptul astfel desfiintat? Va profita stipulantului sau mostenitorilor sau (sau eventual unor terti beneficiari secundari, tertiary, dupa caz).

Stipulantul are dreptul de a revoca stipulatia. O manifestare unilaterala de vointa prin care o revoca. Nu revoca contractul insusi, ci stipulatia, nemaiproducandu-se efectul fata de TB, si va profita, in masura posibiliatii stipulantului. 1286 (2)- pana cand acceptarea ajunge ori la P ori la S, de atunci nemaiputand fi revocata.

1287 (1) Dreptul de a revoca nu poate fi realizat pe calea actiunii oblice si nici mostenitorii nu o pot revoca. Dar! Daca stipulatia respectiva are caracter fraudulos, ei pot introduce actiune pauliana. Daca prin stipulatie,care e donatie indirecta se incalca rezerva succesorala, actiune in reducere a liberalitatilor excesive. Cand promitentul are interes sa o execute, stipulantul trebuie sa-I ceara acordul promitentului.

c) Stipulant-TB Efectele depind de la caz la caz (liberalitate, donatie indirecta, sa stinga o datorie, sa acorde un imprumut,etc) Promisiunea faptei altuia, exceptie aparenta.
CONTRACT prin care deb se obliga fata de cred sa determine o alta persoana sa presteze ceva fata de creditor. Se nasc obligatii doar inter partes. Debitorul isi asuma o obligatie de rezultat. In masura in care tertul se angajeaza juridic sau ratifica un act, debitorul initial este liberat.

1283.(1) Este introdusa ideea de fideiusiune. Debitorul initial il garanteaza pe tert daca el se obliga. Acesta este un contract distinct de cel de promisiune a faptei altuia.

(2) Poate executa chiar el fapta,daca nu cauzeaza vreun prejudiciu.

(3) Intentia trebuie sa fie neindoielnica.