Sunteți pe pagina 1din 4

„ Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?...

ŢIGANIADA
- RETROSPECTIVĂ ÎN “ACTUALITATEA CLASICILOR” -

Se pare că Ion Luca Caragiale, permanentul nostru “contemporan” a fost


temporar, “detronat”, Ion Budai Deleanu, revenind brusc în actualitatea
românească. În loc să avansăm spre “normalitate”, conducătorii României şi-au
instalat cortul în “buricul ţării”, unde se “alintă” mai abitir decât eroii “Ţiganiadei”.
După 1989 mulţi „bronzaţi” au părăsit România, luând pieptiş cărările mai
puţin străbătute de est-europeni, în a doua jumătate a secolului trecut. Au bătătorit
„drumurile europene”, vânzând creaţiile artizanale proprii, din bronz autentic, drept
„bijuterii” şi inele din aur de 24k. Alteori, abuzând de naivitatea oamenilor
impresionaţi de „suferinţele” cerşetorilor, prezentau spectacole cu talentul şi
dăruirea actorilor profesionişti, pentru a primi recompensă pentru spectacolul
oferit, bani sau altfel de bunuri. Invidioşi pe succesul „cetăţenilor români de etnie
rromă” - conform canoanelor oficiale - s-au găsit şi destui „cetăţeni români de etnie
română”, care au făcut ţara şi neamul de râs comiţând furturi, crime sau alte
infracţiuni. Consecinţele nu au întârziat prea mult, asfel că cetăţenilor români li se
aplică astăzi, de-a valma, în unele state ale Uniunii Europene, tratamente
discriminatorii şi chiar cu caracter xenofob. În acest timp, cei de „externe”
hibernează în încălţările statului, fără o ripostă adecvată. Cu un gust amar şi
conştient de faptul că românul este inventiv, schiţând o grimasă întreb: dece nu am
proceda ca alţii? Dece nu iniţiem un mic „gescheft”, denunţând „micul holocaust” al
începutului de mileniu trei şi, cine ştie, asemenea evreilor, poate scoatem ceva
parale pentru corectarea bugetului ?...
Mai comozi dar mai inventivi, români ori alogeni, unii s-au profilat pe
obţinerea de venituri şi bunuri, fără părăsirea teritoriului naţional. După ce s-au
recalificat ca frizeri, au tuns „la zero” pădurile ţării, alţii, specializaţi în activitatea
comercială au vândut, pe nimica toată, orice: vase maritime sub denumirea de fier
vechi, cumpărând apoi - pe banii statului - fier vechi cu denumirea de vase de
luptă. Lucrând mai în profunzime, cineva a reuşit - performanţă nu prea lesne de
atins - să-şi însuşească şi să vândă bogăţiile subsolului ţării, combustibilii fosili,
aurul negru românesc, petrolul şi gazele naturale. E-adevărat, n-a facut-o de unul
singur, asociaţii s-au preocupat de salvarea imaginii şi de prevenirea consecinţelor
neprevăzute. Avem şi specialişti în domenil rutier, extrem de preocupaţi de
şoselele României sau de protejarea industriei autohtone de automobile, chiar
dacă pentru asta nesocotesc atenţionările UE ... riscurile „meseriei”...
Din rândurile „elitei” conaţionalilor noştri, câţiva au penetrat Parlamentul
României, alţi câţiva au ajuns miniştri sau chiar mai mult (doar şi de acolo se
poate scoate ceva, nu?). Din păcate, pentru noi, „muritorii de rând” goana după
putere a atrofiat contactul cu realitatea şi datoria faţă de interesele cetăţenilor, ale
unor personalităţi cu cele mai înalte poziţii oficiale. Doar astfel pot fi explicate
disputele în văzul lumii, ca la uşa cortului. Sub lumina reflectoarelor ei încearcă
să-şi smulgă unul altuia părul, fără menajamente (scuzaţi vă rog, mi-a scăpat, doar
unul mai are ceva podoabă capilară) şi să-şi compromită adversarul.
Pe fondul neînţelegerilor mai vechi, recentul prilej de dispută a fost declanşat
prin nominalizarea de către Primul ministru, pentru ocuparea fotoliului vacant de la
justiţie, respectiv neacceptarea propunerii de către Preşedintele României. Din
precedentul creeat în anul 2007, în condiţii aproape similare, prin neinspirata
instalare, pe scaunul lui Titulescu a unei persoane care şi-a dovedit cu prisosinţă
incompetenţa şi calificativul de „campion al gafelor”, nu s-a învăţat nimic. Fapt
regretabil, orgoliile nu se opresc aici.
Fac precizarea că nu sunt înregimentat politic şi nu am vreo simpatie pentru
vreunul din cei doi scandalagii. Dacă prestaţia primului om din stat nu se ridică,
cred eu, la exigenţele şi sobrietatea pe care o impune funcţia, întreb totuşi: cum îşi
poate permite, procedural, primul ministru al unui stat european democrat să nu
răspundă invitaţiei la o discuţie împreună cu şeful statului, în scopul soluţionării
problemelor de interes naţional şi să nu poată fi tras la răspundere? Chiar dacă
pare o simplă speculaţie, din declaraţia Preşedintelui rezultă că primul ministru nu-i
răspunde nici la telefon şi, din bun simţ subscriu întrebării ipotetice: „...dacă era
vorba de o situaţie de siguranţă naţională?”
În cele din urmă, conform ultimelor ştiri difuzate de mass-media românească,
întâlnirea dintre cei doi, Preşedintele României şi premier s-a consumat undeva,
ascunsă de privirile indiscrete, rezultatul întâlnirii, fiind păstrat cu discreţie. Gura
târgului spune că fiecare a ţinut-o pe-a lui, aşa că nu a întârziat să apară şi reacţia
„subiectului” disputei, exprimată „în ton cu muzica” , asta mai lipsea din
„spectacol”...
Oare Parlamentul României nu are nimic de spus?
Orgolii, ambiţii şi interese personale, ţigănisme la nivel înalt, restul... nu
contează.
Nu contează că România a ajuns un fel de „Cenuşereasă” a Europei!
Nu contează că printre membrii Parlamentului European astazi se află
(paradoxal, din partea României) unul din cei mai mari duşmani ai ţării, preocupat
mai mult de desmembrarea ei!
Nu contează că preţurile au sărit în aer, iar moneda naţională s-a aruncat din
lac în puţ. „Aprecierea” preţurilor a cunoscut o escaladare în progresie geometrică,
comparativ cu „creşterea negativă” a nivelului de trai şi cu puterea de cumpărare
ale românilor!
Nu contează că se impune achitatea unor sume din ce în ce mai „pipărate”
pentru plata facturilor - consecinţă a aceloraşi „aprecieri” succesive ale preţurilor la
gaze, la carburanţilor, la apă, la energiei electrică, în mod indirect chiar şi la aerul
pe care-l respirăm!
Nu contează că românilor nu le mai ajung banii să achite obligaţiile către
prestatorii de servicii - fie vorba între noi, de calitate îndoielnică: energia electrică,
telefon, radio şi televiziunea... ca să nu mai pomenesc de întreţinerea de la bloc!
Guvernul a aruncat câţiva bănuţi în buzunarele pensionarilor, îngrijindu-se,
după cum se poate constata, să le vâre acum, mâna în aceleaşi buzunare pentru
a-i recupera. Ca o bizarerie, tot guvernanţii ne spun că o ducem din ce în ce mai
bine, iar noi, proştii nici nu ne dăm seama cât de recunoscători ar trebui să le fim...
Dacă în afara ţării scursurile de la marginea societăţii româneşti ne-au
compromis în faţa Europei, „păruiala” prezentată pe prima scenă a României, la
care asistăm neputincioşi de doi ani de zile, pune capac la toate. Cred că până şi
ţiganii ne arată cu degetul, râzând de noi cu gura până la urechi... poate chiar şi cu
un strop de invidie...
În actuala conjunctură, când România se află - a câta oară? - într-o situaţie
extrem de delicată pe plan internaţional, când „Ţarul” de la răsărit începe să-şi
arate muşchii iar „stăpânii lumii” se vor întâlni şi vor juca barbut cu viitorul omenirii,
chiar aici, la noi, pe malurile Dâmboviţei, comportamentul celor două înalte
personalităţi oficiale, investite cu încredere din partea populaţiei, constituie o
sfidare inacceptabilă.
Să nu ne fie de mirare când România, prinsă între ciocan şi nicovală, va fi
pusă la colţ de „stăpânii lumii”, cărora - dincolo de interesele acestora din urmă -
comportamentul „iubiţilor noştri conducători” le dau apă la moară.

*
Poate că niciodată, după 1989, cuvintele unui om care a trăit demn şi a murit
demn, pentru ţară, nu au fost mai actuale, nu au avut un prilej mai potrivit pentru a
fi citate :
„Fii bun, fii drept şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor
este PATRIA, este veşnicia neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim
întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată!”

Ion Măldărescu
13 ianuarie 2008