2011

POVETI DIN VIAA UNUI FLUTURE

Incepand cu acest numar va vom povesti despre viata si perepetiile unui fluturas.

Luca Dorin, Fal Valeria, Toma Andra Editura DVA 13.12.2011

e ntmplase asta demult cnd exista o stea mai mare ca Soarele. Sau cnd pe Pmnt se presupunea c ar fi existat via. Undeva pe planeta Butterfly se nscuse Ivy, printesa- fluture, mostenitoarea tronului in regatul Rosu. n ziua n care s-a nascut printesa, regele Charles si regina Eveline au fost foarte fericii. Dar... tot att de nefericii... Cci prinesa se nscuse far aripi! Cu toatea acestea s-a facut mare sarbatoare la palat. Au fost invitati de pe toate continentele,aducandu-i cate un dar din fiecare colt al lumii: Greierii i-au adus o vioara cu corzi de aur Furnicile o pereche de cercei de smarald Albinele o oglinda fermecat Lebedele- o manta care te facea invizibil Sarbatoarea a tinut 3 zile si 3 nopti. Toata lumea era fericita ca regatul Rosu avea o printesa. Dar in sufletul reginei se dadea o lupta crancena. Incerca gaseasca motivul suferintei micii si iubitei sale copile. Insa cu totii stim ca pentru a cunoaste fericirea trebuie sa luptam si sa speram. Regele si regina, fiinte deosebit de sufletiste care isi doreau sa isi vada fetita mare, s-au bucurat de fiecare moment, de fiecare cuvant rostit in primele zile de viata. Si-au pus toate sperantele in inteligenta, frumusetea si puritatea lui Ivy.

stfel timpul trecea, iar Ivy se facea tot mai mare. Ii placea sa cutreiere padurile, ca sa se ascunda sub frunzele mari si grele ale copacilor. Ii placea sa piarda ziua alergand din floare in floare in poienita. Chiar daca cateodata, din neatentie, rasturna cosul cu polen al vreo unei albinute, dar ii promitea ca nu mai face. i mai placea sa pluteasaca pe flo rile de nufar pe lacul mare si albastru. Crestea si se facea tot mai frumoasa. Avea un par blond de culoarea soarelui si ochii de culoarea cerului senin. Era foarte jucausa si te facea s-o iubesti instantaneu. Intr-una din zile o rugase pe regin sa o nvee s citeasc. - La ce bun? Intrebase regina - Pi ca s pot intra n biblioteca palatului! Am auzit c e att de mare. i sunt cri despre prinese aa ca mine. Nu trecu mult timp i Ivy stia s citeasc. l cam ciclea pe bietul Melc care se mica greu pna i arta vreo carte. Astfel dac nu o gsea-i nici in pdure, nici in poienita sigur era la biblioteca. Intr-una din zilele frumoase de vara, fluturasul Ivy gasi o carte, care i se parea atat de speciala, simtea ca acolo se afla ceva in legatura cu destinul ei. Cu toate acestea un sentiment ciudat o oprea sa o deschida si se hotari sa mearga la regina Eveline. - Eve! Eve! asa o numea micutul fluturas - Da, soarele meu! - Sunt foarte ingrijorata! Tu stii ca-mi place sa citesc si sa analizez fiecare carticica ce o descopar! Cartile pentru mine sunt acele valuri ce ma cuprind si ma imbata cu mireasma sarata dar ma alina cu dulceata

deznodamantului. Insa am gasit o carte care pare a fi un mister. Oare de ce nu am curajul s-o descopar? Regina zambi si ii intelese curiozitatea. - Aceasta carte reprezinta drumul destinului tau. Vei gasi in ea lucruri care te vor duce spre descoperirea necunoscutului. Cartea te va indruma ce sa faci. Va trebui sa o deschizi doar cand te vei simti pregatita. In acea noapte micutul fluturas se gandi si privea cartea din toate unghiurile, iar intr-un final somnul i-a rapit toate gandurile. Insa o lumina puternica o trezi pe micuta Ivy. Aceasta era lumina cartii, ce o indemna sa o deschida. Ivy ezita In cele din urma prinse curaj si deschise cartea. Deodata se intinse un pod de trandafiri multicolori, care se impleteau intre ei formand o puternica legatura. Ivy era atat de entuziasmata incat isi puse in ghiozdan doar cateva lucruri (cadourile primate la nastere). Era atat de nerabdatoare sa afle ce o asteapta la capatul podului incat pentru prima oara a cunoscut sentimental de a fi la inaltime, caci un val de stralucire o ridicase mai aproape de cer. Ivy simtea ca parca ceva s-a schimbat, atat in suflet cat si fizic. Cand s-a privit in oglinda fermecata, a vazut ca-i rasarise o pereche de aripi incantatoare, dar incolore. Era atat de fericita si incerca sa zboare, dar nu reusi. Nu putea intelege de ce nu poate zbura cand avea niste aripi atat de mari si frumoase. Uitandu-se in urma observa ca portile cartii se inchisera iar podul se retragea incetul cu incetul. Ajunsa la capatul podului a fost intampinata de un omulet albastru.
Buna! Ce faci? Bine ai venit in Lumea Fericita a Strumfilor.

hiar daca Ivy nu si-a dat seama, ea pasise in lumea minunata a Strumfilor1. Poate va intrebati cum a reactionat...nu avea cuvinte, ochii ii lacrimau de fericire si era nerabdatoarea sa caute ....dar ce sa caute? ...nici ea nu stia. Dar un lucru era sigur: era singurul fluture de pe acele taramuri minunate. Cu omuletul albastru s-a imprietenit foarte repede. In scurt timp au devenit cei mai buni prieteni. Mumble insa nu indraznea niciodata sa o intrebe de ce Ivy nu putea zbura. Intr-o zi Mumble si Ivy se plimbau prin padurea de afine cand deodata s-a auzit un zgomot. Cand au ridicat capul au vazut o pasare uriasa. Aceasta se napustise peste cei doi prieteni. Mumble si Ivy au inceput sa alerge cat de tare puteau. S-au ascuns sub o frunza. Inima le era cat un purice. Si dintr-o data creatura se napusteste si il ia pe Mumble in cioc. Ivy alerga dupa ei, striga incontinuu: Da-l jos, pasare neghioaba. Da-l jos! Daca nu am sa vin eu sa-l iau!

Insa pasarea se ridica tot mai sus si mai sus. Ivy se concentra si incerca sa zboare. Dar oricat de mult nu si-ar fi dorit sa-si salveze prietenul nu reusea sa se ridice nici macar un deget de la pamant. Dupa ceva timp sa uitat dezamagita spre cerul inalt, I se parea ca e atat de departe. Incepu sa planga caci se simtea vinovata, din cauza ei nu a fost salvat Mumble. Cum statea Ivy pe o buturuga si plangea din cer se auzi o voce: Vei zbura doar cand aripile tale vor avea culoare! Porneste spre regatul Curcubeului. Acolo te astepta culorile tale!

Ivy isi sterse lacrimile, isi lua ghiozdanul in spate si porni in cautarea de culori.

Strumfi este numele generic al unor creaturi fictive, de culoare albastr, care sunt personajele principale ale unei benzi desenate cu titlu omonim creat de desenatorul belgian, Peyo.

upa drumul lung si anevoios Ivy ajunse in Regatul Culorilor, dar pana la palatal lui Curcubeu mai avea drum lung de parcurs.

In prima zi intalni in drum un alai de furnici care jucau o nunta . Dar toti erau foarte tristi caci nu aveau muzica. Ivy deoarece a fost mereu dornica sa ajute a scos din ghiozdan vioara cu corzile de aur si le-a cantat. Au petrecut 3 zile pline de veselie si buna dispozitie. Cand sa purceada din nou la drum, observa ca aripile ei capatara o tenta rozalie. Incerca sa zboare, dar nu reusi. Porni astfel din nou la drum.

Intr-o zi intalni in drum o armata de gandaci care o rapise pe printesa musca. Din dorinta de a o ajuta Ivy le-a oferit cerceii din smarald derept rascumparare pentru libertatea printesei. Aceasta ii multumi foarte mult si ii urase sa isi indeplinesca visul spre care se indrepta. La putin timp dup-a aceasta intamplare aripile lui Ivy aveau si nuante de verde. Insa nici de data aceasta nu reusise sa zboare. In sfarsit ajunse la palatul regelui Curcubeu. Cand s-a infatisat in fata regelui i-a zis ca vrea sa zboare si ca are nevoie de culori pentru aripile sale. De la inceput regale nu dori sa ii dea culori, crezand ca are nevoie doar ca sa arate ca poate fi mai sus decat toate fiintele din taramul strumfilor. Dar Ivy i-a explicat ca are nevoie sa zboare doar pentru a-si salva prietenul. Aceat lucru l-a impresionat pe rege, si i-a daruit nu doar o singura culoare, ci cate un pic din fiecare. Aripile lui Ivy devenisera atat de

frumoase. Ivy nu mai statu pe ganduri, nu mai astepta nici un minut sa isi admire aripile, ci porni in cautarea lui Mumble. La departare de 9 zile il gasi. Partunse tiptil in cuibul pasarii si il scoase de acolo. Apoi zburara amandoi spre lumea albastra a fericirii. Cand au ajuns Mumble ramase uimit de cat de frumoase erau aripile lui Ivy. Ii multumise foarte mult ca l-a salvat. Si i-a dat drept cadou un lantisor cu o piatra albastra. Era piatra prieteniei, iar de fiecare data cand Ivy va avea nevoie de ajutor va trebuie doar sa frece piatra si Mumble va veni in ajutor. Mumble a condus-o pe Ivy la locul unde s-au cunoscut. Podul de trandafiri a aparut din nou. Cei doi prieteni si-au luat la revedere. Ajunsa acasa Ivy vazu ca afara se zorea de ziua. Dormise un pic, iar cand a coborat la micul dejun tot palate se minuna de frumoasele ei aripi.

Ce se va intampla cu Ivy si prietenii sai veti afla in numarul viitor. Iar acum lasati-o pe Ivy sa se bucure de noile sale aripi.