y Orientul i Occidentul sunt doi termeni care devin concepte culturale i

identitare odat cu confrunt rile ntre civiliza ii pe care le deschid marile descoperiri geografice. Unul dintre sensurile acestor concepte culturale decurge din rolul lor de a concentra experien a rela iei cu alt cultur , cu cel lalt. Con inutul celor doi termeni nu este ns univoc, ci nc rcat de sensuri n care se es i conlucreaz numeroase variabile: istorice, politice, religioase si culturale.

y y Originile celor doi termeni sunt analizate de E. Said in cartea sa

Orientalism. Concep iile occidentale despre Orient din perspectiva expe-rien ei coloniale a Europei: y Orientul nu este numai adiacent Europei, el este, de aseme-nea, locul celor mai mari, mai bogate, mai vechi colonii ale Europei, sursa civiliza iilor i a limbilor ei, concurentul ei cultural i una dintre cele mai profunde i mai recurente imagini a Celuilalt. n plus, Orientul a ajutat la definirea Europei (sau a Vestului) ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personalit i, experien e."

Oamenii au mp r it ntotdeauna lumea n regiuni, distincte n mod real sau imaginar una de alta. Demarca ia absolut dintre Est i Vest [...] s-a construit n ani, chiar n secole. Au existat, desigur, nenum rate c l torii soldate cu descoperiri; au existat contacte prin intermediul comer ului i al r zboiului. Dar mai mult, ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, au existat dou elemente principale n rela ia dintre Est i Vest. Unul a fost sporirea cuno tin elor sistematice ale europenilor despre Orient, ca urmare a extinderii coloniilor, ca i a interesului larg pentru ceea ce era str in i necunoscut [...]; n plus, acestor cuno tin e sistematice li s-a ad ugat o produc ie literar considerabil , datorat romancierilor, poe ilor, traduc torilor i c l torilor talenta i. Cealalt tr s tur a rela iilor dintre Orient i Europa a fost faptul c Europa s-a aflat mereu pe o pozi ie de for , ca s nu spunem de domina ie. Istanbulul de ast zi, emblema culturii de contrast, invocat i ea n reprezent rile de sine ale romnilor i proiectat n imaginea unui Bucure ti pestri , necoagulat, f r centru. Literatura a produs variantele de hrtie ale acestor spa ii, cu rol hot rtor n reprezent rile noastre, c ci, de multe ori, Bucure tiul occidental din scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade si G. C linescu poate fi mai adev rat dect cel de fiecare zi. Cum adev rat este i cel balcanic, de mahala , din opera lui I.L. Caragiale sau cel al fiului s u, Mateiu Caragiale, romanul Craii de CurteaVeche.

y y La cap tul cel lalt al continentului se afl Bizan ul, Constantinopolul,

y Sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea (1896-1964) analizeaza

psihologia orientala si cea occidentala, precum si specificul acestora intitulata sugestiv "Fenomenul romanesc" (1927). El discuta psihicul etnic si analizeaza factorii care determina formarea mentalitatii unei natiuni : conditiile de trai, asezarea geografica, mediul economic si politic, conditiile climatice, caracterizand specificul nostru national si conceptia colectiva a romanilor. Ralea desprinde doua tipuri de locuitori in Europa: occidentalul si orientalul, care se diferentiaza prin modul de a gandi, prin atitudine si reactiile diferite si care se conduc dupa legi ancestrale adesea contrastate. Astfel, psihologul-eseis defineste civilizatia occidentala prin sintagma "aptitudini creatoare", ceea ce ar insemna ca englezul, francezul, germanul sau italianul se afla deasupra mediului pe care il domina prin stapanirea de sine, siguranta, curaj, rabdare si initiati. Astfel spus, occidentalul e "stapanul vointei sale inconjuratoare". Curajul cu, care acesta infrunta viata este "cand temerar, cand rezonabil". Stie sa riste si sa fie in acelas timp prudent, "subjuga fortele naturii" dar a inventat si o tehnica devenita o "alianta ascultatoare".

y In contrast, orientalul se defineste prin

"resemnarea pasiva", se supune neconditionat fortelor naturii care il zdrobesc crezand ca "cine stie ce forta religioasa misterioasa" actioneaza asupra lui si de aceea i se pare inuti sa mai lupte. Fatalismul este filozofia de a viata a orientalului. Totul este acceptat asa cum se prezinta, el neavand nici ambitie, nici imaginatie si nici vointa necesara sa modifice sau sa reziste macar realitatii inconjuratoare. Intre cele doua structuri psihice, creativitatea occidentalului si resemnarea neputincioasa a orientalului, Ralea defineste o stare intermediara pe care o numeste "adaptabilitate".

y Daca Orientul este adesea opus Occidentului ca

spiritualitate opusa materialismului, intelepciune agitatiei, viata contemplativa celei active, metafizica psihologiei (sau logicii), aceasta are drept cauza tendintele profunde foarte reale, dar deloc exclusive, care, in vremea noastra, devin mai mult teoretice decat efective,datorita occidentalizarii treptate a elitelor orientale. Totusi simbolul persista, in lipsa unor localizari geografice. y Exista de altminteri si alte cauze ale acestei dualitati, principala fiind aceea ca soarele rasare la est si apune la vest: Ex oriente lux. Calatoriile in Orient, ca acelea ale lui y Christian Rosenkreuz, sunt cautari ale luminii.

y Orientarea in spatiu este un simbolism o metafora , pentru care

Occidental se refera la trup, iar Orientul, la Sufletul universal; Occidentul, la exoterism, la literalitate, iar Orientul, la ezoterism, la stiinta spirituala; Occidentul, la materie, Orientul, la forma, ceea ce in hinduism s-ar traduce prin dualitatea Pra-kriti-Purusha, sau tamassaflva. y Orientul este originea luminii. El corespunde, in China, primaverii, zguduirii (chen) care este originea superioritatii lui yang; Occidentul corespunde toamnei, norului (dui), apei statatoare, mlastinii, imagini ale materiei nediferentiate. Calatoriile sufiste incep prin exilul occidental, care este o intoarcere la materia prima, Ia purificare, la despuierea alchimica, etapa necesara inaintea reintegrarii in sursa orientala a cunoasterii. Potrivit unei legende budiste, Buddha Amitabha isi are lacasul la vest si tot acolo primeste el sufletele celor raposati, dupa moartea lor. Multe ceremonii au loc la aceste date, la sfarsitul iernii sau al verii, spre 18 martie si spre 20 septembrie, cind soarele apune cel mai la vest. y Aceste ceremonii invioreaza credinfa in lumea de dincolo (Higan, tarmul de dincolo) si in paradisullui Amitabha.

y Conform misticii, Occidentul si Orientul nu au un sens geografic, ci unul

metafizic si spiritual. Occidentul este lumea tenebrelor, a materialismului, a imoralitatii, a decaderii si a descompunerii. Din spatiul superior am cazut in abisul Infernului, se confeseaza Sohravardi, printre oameni care nu sunt credinciosi; sunt tinut prizonier in tara occidentului (Povestirea despre exilul occidental). Orientarea celtica are particularitatea ca ea confunda intr-o interpretare unica nordul cu stanga si sudul cu dreapta. Dar aceasta nu inseamna ca nordul, ca sursa si origine a traditiei, ar fi de rau augur. In irlandeza, ichtar inseamna deopotriva jos si nord; pe cand tuath inseamna sus si sud, prin raportare la pozitia soarelui la zenit. Un studiu etimologic precis a stabilitca numele irlandez al stingii, tuath, era analogic si relativ recent (crestin), valoarea peiorativa neexistTnd la origine. De rapt, estevorba de numele nordvlui, care se trage de la cel de trib (tuath), zeii irlandezi venind de la nord si traditia fiind de origine polara. Sid este la vest nu pentru ca Lumea Cealalta ar fi malefica, ci pentru ca a fost localizata si confundata de. calugari cu Lumea de Dincolo si pentru ca una din temele precrestine cele mai rapid crestinate a fost cea a plutirilor minunate sau immrama. In toale documentele celtice, indiferent din ce tari ar proveni si care le-ar fi data, asa-zisa dextratio este benefica. iar intoarcerea spre stanga este de rau augur.

y Se remarc , a adar, drept caracteristici esen iale

ale spiritului occidental, activismul ( activitatea ), aptitudinea creatoare, voluntarismul, credin a c totul e posibil, ncrederea n for ele proprii, afirmarea individualit ii. y n privin a spiritului oriental, se remarc , dimpotriv , resemnarea pasiv , fatalismul, supunerea, masa anonim . ntre aceste tendin e contradictorii, se situeaz mentalitatea romneasc , dominat de structura sufleteasc pe care criticul o nume te adaptabilitate.

y Esenta Orientului este socotita zona Peninsulei Balcanice,

avand la granite Romania, despre care s-a impamantenit sintagma "o insula latina intr-o mare slava". Situarea tarii noastre intre Orient si Occident defineste principalele caracteristici care particularizeaza cultura romana individualizeaza mentalitatea poporului si determina specificul national.
y Situat geografic ntr-o zon de frontier , ntre Europa

R s -ritean , Balcani i Europa Central , Romnia de azi este rezultatul unor influen e venite, de-a lungul istoriei, dinspre toate cele trei arii de civiliza ie.

y Diversitatea perspectivelor privind asezarea Romaniei intre

doua culturi si civilizatii a starnit polemici aprinse de-a lungul timpului si a produs studii despre confruntarea modernism si traditionalism despre constiinta nationala si a constituit dintotdeauna un proces accelerat de a prelua ideile,formele si modelele sale si,ca urmare, occidentalizarea nu poate fii inceputa decat ca un incitat ferment stimulent,termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtutilor noastre spirituale(Adrian Mariano). Acest fenomen de confluenta a elementelor apusene cu cele rasaritene este vizibil inca din formarea poporului si limbii romane. Limba romana, in forma ei finala de astazi, este rezultatul procesului de sinteza dintre fondul traditional (traco-dac) si elementele migratoare, atat din Orient (Influente turcesti, rusesti, slave) , cat si de tip occidental( francez, englez, italian, german, maghiar).

Inca din incipitul formarii literaturii romane culte se remarca o opozitie ce va deveni mai tarziu obsesiva, aceea de separare a culturii in cele doua tendinte: una de pastrare a valorilor si datinilor specifice plairilor mioritice si cealalta de deschidere a granitelor in vederea formarii unui dialog intercultural (schimb de valori, idei, mentalitati).
y In secolul 17 cele doua tendinte sunt excelent regasite la personalitatile

contrastante ale vremii: Dimitrie Cantemir si Ion Neculce. Daca cel dintai sustine omul erudit, enciclopedic, de factura renascentista (arhetipul homo universalis), atunci I . Neculce se simte instrainat de meleagurile natale si nu poate scrie decat pe mosia lui de la Iasi. Mai mult , acesta din urma nu concepe o literatura romana veritabila, autentica scrisa intr-o lmba straina cum este limba slava in acest caz. De aceea operele sale au existat initial doar in limba romana pentru ca mult mai tarziu sa fie regasite in alte limbi.Influentele bilaterale orient-occident ating un punct culminant in perioada secolelor 19-20, reprezentand astfel un punct nodal pentru literatura si cultura romana din toate epocile. Afirmarea obsesiva a latinitatii, ca reflex al contestarii identitatii etnice (traditionalismul) pe de o parte si europenizarea (medernizarea, sincronismul) de cealalta parte au fost doua elemente ce au mers paralel si concomitent pe tot parcursul literaturii si culturii noastre.

y Traditionalism si modernism sunt concepte si tendinte opuse ce

se manifesta in domeniul cultural si literar, intr-o disputa evolutiva si permanenta, ca expresie a unui continuu proces de receptare a valorilor si de fixare a lor in patrimoniul umanitatii. Traditionalismul este orientat spre trecut, spre conservarea valorilor autohtone, modernismul se indreapta spre viitor, prin tendintele manifeste de receptare a experientelor noi si de promovare a formelor artistice eliberate de orice conventie. Traditionalismul se caracterizeaza printr-un conservatorism ce il indreapta spre clasicitate, prin pretuirea mostenirii culturale a unui popor, a folclorului si a culturilor vechi, prin actualizarea fondului mereu viu al invataturilor trecutului. Modernismul se opune, prin noile experiente estetice, uneori radicale si violente, tendintelor de inchistare intr-o viziune revoluta asupra lumii si a artei, fiind o cale de integrare in arii culturale mai largi si de sincronizare cu evolutia generala, universala a cunoasterii artistice.

y Opozitia dintre aceste tendinte, acutizata in literatura romana la

sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul celui urmator, poate fi interpretata ca o prelungire, in varianta autohtona, a celebrei dispute dintre antici si moderni, axate pe ideea de progres in arta si in literatura. in spatiul literar romanesc, traditionalismul este reprezentat, la inceputul secolului XX, in continuarea ideilor "Daciei literare", de samanatorism si poporanism, urmate de gandirism. Curentele literare moderniste sunt expresionismul, suprarealismul, dadaismul, constructivismul. Manifestari situate intre cele doua tendinte sunt: simbolismul, barocul, realismul, curent "etern", dupa cum se exprima Rene Wellek, si romantismul, care poate exprima, ca stare de spirit, si o anumita razvratire a "geniului romantic", un "mal du siecle" general. Eugen Lovinescu, de pilda, separa simbolismul de modernism si va fi atacat de avangardisti. Prin urmare, in primele decenii ale secolului al XX-lea, in literatura romana apar trei directii ideologice in sfera literaturii si artelor: traditionalismul, modernismul, avangardismul.

y SAMANATORISMUL y Este curentul promovat de gruparea din jurul revistei "Samanatorul" (1901-1910), infiintata de George Cosbuc si de Alexandru Vlahuta. Teoretician al samanatorismului devine N. Iorga, care preia conducerea revistei intre 19021906. Alte reviste care propaga ideile samanatoriste sunt "Neamul romanesc literar", "Luceafarul", "Junimea literara", "Fat-Frumos". Samanatorismul arunca o viziune idilica asupra lumii taranesti, considerata izvorul progresului in societatea romaneasca, pentru ridicarea poporului fiind necesare reforme sociale si culturale, si actiuni de luminare culturala a maselor. Adeptii curentului, Octavian Goga, St. O. Iosif, Emil Garleanu, Mihail Sadoveanu la inceputurile sale literare, inscriu in operele lor teme ale unui trecut idealizat, interesul pentru peisaje pitoresti, bucolice, un anume sentiment al dezradacinarii, o nostalgie a intoarcerii in mediul satesc parasit.

y GANDIRISMUL

y Curentul se constituie in jurul revistei "Gandirea", care

apare in 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu, si evolueaza, cu trecerea timpului, tot mai mult spre dreapta. Revista este condusa din 1922, dupa ce se muta din Iasi in Bucuresti, de Nichifor Crainic, care isi extinde influenta si asupra altor publicatii, "Datina", "Ramuri", "Gand romanesc", "Mesterul Manole", "Sfarma-Piatra". La "Gandirea" colaboreaza o serie de mari scriitori, Adrian Maniu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Gib Mihaescu, Mateiu Caragiale, Aron Cotrus. Filozofia promovata de aceasta grupare este influentata de cea a lui Spengler, filozofia vietii, in "Der Untergang des Abendlandes", in care sunt explicate deosebirile dintre cultura si civilizatie. Sunt promovate autohtonismul si ortodoxismul.

MODERNISMUL

y Modernismul gruparii "Sburatorul", din care vor deriva celelalte

experiente estetice, initiat prin aparitia acestei reviste in 1919, se consolideaza teoretic prin aparitia lucrarii lui Eugen Lovinescu "Istoria civilizatiei romane moderne", in special a primelor doua volume, "Fortele revolutionare", 1924, si "Fortele reactionare", 1925. Punctul de pornire il constituie, in teoria lovinesciana, principiul imitatiei, preluat de la Gabriel Tarde, vizand in esenta imitarea societatilor avansate de catre cele ramase in urma. Lovinescu limiteaza acest fenomen in domeniul vietii sociale si culturale, iar, in critica literara, cu aplicatie nemijlocita la literatura. La baza teoriei sincroniste st lucrarea Istoria civiliza iei romne moderne a lui Eugen Lovinescu, o investiga ie cu privire la originea dezvolt rii Romniei moderne, lucrare care a avut un mare r sunet i care l-a plasat pe Lovinescu n centrul dezbaterii cu privire la locul pe care Romnia trebuie s -l ocupe n raport cu civiliza ia occidental . Mergnd pe firul istoric al dezvolt rii Romniei moderne, Lovinescu se opre te la prima jum tate a secolului XIX i introducerea capitalismului n Principatele Romne, pe care o consider cauza major a schimb rilor survenite n tn rul stat suveran.

Sincronismul
Sincronismul inseamna acceptarea schimbului de valori, a elementelor care confera modernitate si noutate fenomenului literar. Prin modernizare, Lovinescu intelege depasirea unui spirit "provincial", evident traditionalist, si de aceea literatura trebuie sincronizata cu "spiritul veacului". Eugen Lovinescu incearca sa corecteze teoria maioresciana a formelor fara fond, considerand ca formele superioare pot sa dinamizeze mutatiile necesare la nivelul unui fond ce trebuie racordat la "spiritul veacului".Prin sincronismul lovinescian se explica, in parte, dezvoltarea intregii literaturi a epocii, inclusiv a romanului modern, experienta simbolismului european devinde punctul de pornire al poeziei interbelice.Ca expresie a unor procese de adaptare privite din perspectiva sincronismului, Eugen Lovinescu elaboreaza si teoria mutatiei valorilor, prin care considera ca, sub actiunea timpului, prin sincronizare, operele literare isi modifica valoarea estetica, unele dintre ele devenind inactuale, nereceptate de lectorii viitorului. intre scriitorii marcati de patina timpului Lovinescu situa insa si pe Caragiale, scriitorul clasic cu cea mai semnificativa contemporaneitate in zilele noastre, impotriva teoriei mutatiei valorilor se pronunta, intre altii, G. Calinescu, fost discipol in tinerete al lui Lovinescu. Pe baza acestor teorii, a sincronismului si a mutatiei valorilor estetice, Lovinescu promoveaza, in critica literara, indemnul modernizarii literaturii romane, prin trecerea de la liric la epic, de la subiectiv la obiectiv, de la literatura de inspiratie rurala la aceea citadina, care ar permite, prin complexitatea si diversitatea personajelor din acest mediu, si aprofundarea analizei psihologice, ca modalitate de expresie literara. Cu toate aceste deziderate, Lovinescu nu va ezita sa considere, in 1920, la aparitie, romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, de inspiratie rurala, drept "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane". Gruparile avangardiste, rezultate ale unei civilizatii tehniciste exacerbate, alienante pentru fiinta umana, apar la inceputul secolului al XX-lea, fiind derivate unele din celelalte.

y Astfel, EXPRESIONISMUL fructifica experientele simboliste, accentuand

trairile subconstiente, ca reflex al unei lumi intrate intr-un declin ireversibil. Curentul apare in Germania, in perioada anilor 1911-1925, deosebindu-se fundamental, prin forma de manifestare, de naturalism si de impresionism. Spiritul creator nu mai ramane pasiv, nu mai este supus obiectului, ci se repercuteaza in exterior, venind sa dea expresie intregului. Expresionismul se manifesta cu intregul sau cortegiu de fenomene, trairile halucinatorii, reprezentarile fantaste, deformate ale lumii, i constiinta finala, apocaliptica, toate generate de criza societatii contemporane. in viziunea poetilor expresionisti, lumea a ajuns la un sfarsit, intr-o perioada de declin a civilizatiei industriale, incapabila de a mai renaste, ca pasarea Phoenix, din propria-i cenusa. in consecinta, cum nimic nu se schimba, se pune un punct final civilizatiei, intr-un sfarsit previzibil, dupa cum sugereaza titlul unui volum de poezii a lui Kurt Pinthus, "Menschheitsdammerung". Expresionismul isi exprima strigatul sfasietor al fiintei, der Schrei, speriat de iminenta catastrofei universale, generate de impasul constiintei metafizice. Pictorii expresionisti expun tablouri in care tonurile predominante sunt cele negre, cu personaje slabe, deformate, grotesti, exemplare ale sfarsitului de ciclu universal. poeziei expresioniste germane, iar drama se remarca prin Reinhard Sorge, Ernest Barlach, Georg Kaiser, Bertold Brecht, avand ca precursori pe Strindberg si Wedekind.

y Lucian Blaga arata, in "Fetele unui veac", ca, "de cate ori o opera de

arta reda astfel un lucru, incat puterea, tensiunea interioara transcende lucrul, tradand relatii cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul", avem de a face cu un produs expresionist. Blaga ramane expresionist prin "Poemele luminii" (1919), "Pasii profetului" (1921), "in marea trecere" (1924), prin piesele de teatru "Zamolxe" (1921), "Tulburarea apelor" (1923). Cautarea luminii, iubirea ei devine deziderat, factor eliberator din aceasta atmosfera sumbra, din tristul trai al oamenilor, cu amortire si corbi multi, iar lumina vine dinspre nordul misterios, acel "Das Nordlicht" gotic al lui Theodor Daubler. Lucrurile sunt mult mai concentrate in "AIso sprach Zarathustra" a lui Nietzsche, unde iluminarea mediteraneana nu vine din interior, ci din putere. Nu este de neglijat faptul ca lumina este reprezentata de putere: principiul creator incepe cu acel Fiat lux! care duce la formarea lumii. Tainicele energii sunt prezente si la zeul dac Zalmoxis, care propovaduieste trecerea dincolo, transgresarea conditiei umane: el nu zicea "traieste pentru altii" sau "fii om", ci "fii izvor", "fii fulger". Fara acestea, fara vitalismul necesar, zeii insisi cad in decrepitudine, in somn: "Stropi calzi de roua-i cad pe buze:/ unu/ doi/ trei./ Natura isi adapa zeul" (Blaga, "Pan").

y La "Gandirea" s-a constituit primul cerc expresionist, reprezentat de Nichifor

Crainic, care cultiva traditionalismul si ortodoxismul, atitudine ce nu-i convine autorului "Poemelor luminii". Blaga opune acestor imagini pe acelea ale unei lumi aflate in pragul dezastrului, generat de lipsa de putere a noilor demoni ai civilizatiei, simple artefacte, fara forta de a schimba insasi esenta conditiei omului: "Umbla masini nepamantene. in nevazut peste turnuri/ intercontinentale zvonuri electrice./ De pe case antenele pipaie spatii/ cu alte graiuri si alte vesti". (Blaga, "Veac"). Semnele sfarsitului sunt prevestite de "cocosi apocaliptici" care "tot striga/ tot striga din sate romanesti/ Fantanile noptii deschid ochii si-asculta/ intunecatele vesti" (Blaga, "Peisaj transcendent"). in "Ioan se sfasie in pustie", este prezenta tema cunoasterii luciferice, Elohim, exilantul ingerilor pe pamant, fiind strigat cu disperare. in "Mesterul Manole", tema mortii sacrificiale, datatoare de durabilitate, se conjuga cu aceea a conceptiei bogomilice, dupa care Dumnezeu si Diavolul si-au dat mana pe ascuns, facand un pact pentru a guverna lumea, ca doua parti ale unui intreg mai vast, multipolar. "Mesterul" lui Adrian Maniu contine conflictul declansat intre Manole si fortele naturii, maniate ca trebuie sa-1 slujeasca, luand o forma, iar in "Lupii de arama", domnita, regina Daciei, indeamna femeile sa se refugieze in munte, sa se uneasca cu piatra pentru a zdrobi legiunile romane, propulsate doar de oarba forta mecanica.

y CONSTRUCTIVISMUL y Constructivismul cuprinde experiente estetice comune, in mare

masura, cu ale expresionismului. O grupare expresionista si constructivista in acelasi timp este cea de la revista "Contimporanul", condusa de Ion Vinea, aparuta in anul 1922 si continuand pana in 1932. Asemanatoare cu ea sunt revistele "75 H.P." (1924), "Punct" (1924-1925), "Integral" (1925-1928). Portretele expresioniste sunt grotesti, desfigurate. in "Luntre si punte", de Ion Vinea, un om pandeste pe omul cu servieta, in care sunt transportate fondurile, il loveste in cap si-i fura banii, pentru a se constata in final ca totul fusese perfectat, cu diabolica prevedere, de misteriosul trezorier. La Ion Calugarii, in "Brahmi cel incruntat", in fata ostasilor din primul razboi mondial apare Iisus Hristos, impuscat de ambele tabere, neprimit de lumea noua, caraghioasa prin ea insasi; imaginea carnagiului universal nu este suportata de spectatori, militarii scotandu-si in final ochii pentru a nu mai avea in fata imaginea aceasta terifianta. Felix Aderca are femei cu vag miros de legume ("Femeia cu carnea alba") si personaje descinzand din alta lume in provincialul Bucuresti, predispus pentru experiente amuzante, in "Aventurile domnului Ionel Lacusta-Termidor".

SUPRAREALISMUL
y

Suprarealismul isi are originea in francezul"surrealism", definit ca "automatism psihic pur, caresi propune sa exprime, prin viu grai, prin scris sau prin orice alt mod, functionalitatea gandirii". Trairea superioara se realizeaza la nivelul oniricului, prin declansarea mecanismelor psihice, adanci ale inconstientului. Se dezvolta in perioada 1918-1924, printre tinerii poeti numarandu-se Andre Breton, Paul Eluard, Louis Aragon, Philippe Soupault, Guillaume Apollinaire. Tristan Tzara se naste in 1896, la Moinesti, si moare in 1963 la Paris. inca din liceu scoate "Simbolul", impreuna cu Ion Vinea si Marcel Iancu. Ruptura intre Tristan Tzara si suprarealisti are loc in 1916, cand este infiintat dadaismul, ai carui reprezentanti se grupeaza in jurul revistei "Litterature" si organizeaza adevarate spectacole-provocari. in 1924 apare "Les champs magnetiques" a lui Breton, tot atunci fiind deschis un proces realismului prin "Manifeste du surrealisme". Mai tarziu apar si celelalte doua "manifeste", iar la miscare adera artisti plastici ce vor deveni faimosi, Salvador Dali si Max Ernst. Suprarealul se defineste ca o modalitate de cunoastere superioara a lumii banale, proces in care trecutul, viitorul, comunicabilul si incomunicabilul se leaga prin insasi infrastructura lor, devenind mai clare. Curentul promoveaza nesupunerea totala, revolta absoluta fata de formele estetice anterioare. in Romania, promotorii avangardismului sunt Tristan Tzara, Marcel Iancu, Urmuz, revistele reprezentative fiind "unu", "Alge", "Integral". Ilarie Voronca, Constant Tonegaru, Stephan Roii sunt tot atatia promotori ai acestei directii ce sugera spargerea tiparelor lumii obisnuite, recuperarea fortelor abisale, delirul constient, umorul negru si obiectiv. Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Paun, Virgil Teodorescu si D. Trost vor scrie in limba franceza "Eloge de Malombra": "Le diner sur une table tournante, l assassinat sans blessure, la cascade aimantee, le mystere de chifre onze, le lit barque et lys, les dessous de l orage, les orages partout, les parcs sans frontieres, les conversations suspendues" ("Cina pe o masa turnanta, asasinatul fara rana: cascada magnetizata, misterul cifrei unsprezece, patul barca si crin, desuurile furtunii, furtunile peste tot, parcurile fara frontiere, conversatiile suspendate").

y DADAISMUL
y Dadaismul, promovat de Tristan Tzara, in 1915, la Zurich, e un curent ce isi

ia numele prin deschiderea la intamplare a unui dictionar de limba franceza in dreptul cuvantului dada, care inseamna "calut". De aceea, operele dadaiste sunt aleatoare, contestand arta preexistenta, tablourile acestui curent-realizandu-se prin aruncarea tusei de pasteluri la intamplare pe plansa. Dadaismul cultiva antiliteratura, antimuzica, antipictura, ca o reactie de protest impotriva unei lumi burgheze ce nu poate opri barbaria si crima. Miscarea se autodizolva in 1921. Separat de aceste grupari traditionaliste, sincroniste, moderniste si avangardiste, distingem si alte miscari literare. Astfel, "Revista Fundatiilor Regale", aparuta la Bucuresti intre 1934-1945, nu are un program estetic prestabilit, dar isi propunea sa fie "o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale". Reprezentant al acestui curent poate fi considerat Paul Zarifopol. Mircea Eliade, implicat in miscarea literara interbelica, are o conceptie diferita despre cultura si gandirea occidentala, pe care o acuza de "provincialism". Evenimentele "religioase" trebuie tratate in contextul lor, fara a li se da semnificatii socio-psihologice: "Credem ca istoria religiilor este menita sa aiba o functie importanta in viata culturala contemporana.

y Si aceasta nu numai pentru ca intelegerea religiilor exotice si arhaice va

fi de mare ajutor intr-un dialog cu reprezentantii acestor religii, ci, indeosebi, pentru ca istoricul care se ocupa de ele, incercand sa inteleaga situatiile existentiale exprimate de documente, obiect al studiului sau, va ajunge inevitabil la o cunoastere mult mai profunda a omului. Pe baza unei astfel de cunoasteri s-ar putea dezvolta un nou umanism, la scara mondiala. Ne putem intreba chiar daca istoria religiilor n-ar putea oferi o contributie de maxima importanta la nasterea acestui nou umanism, pentru ca, daca pe de o parte studiul istoric si comparat al religiilor cuprinde toate formele culturale cunoscute pana astazi, atat culturile etnologice, cat si cele care au avut o functie relevanta in istorie, pe de alta parte cercetatorul, interpretand expresiile religioase ale unei culturi, se apropie de ea din interior, si nu numai prin contextele sociologice, economice si politice. in ultima analiza, istoricul religiilor este sortit sa explice un numar mare de situatii putin cunoscute omului occidental si prin intelegerea acestor situatii nefamiliare, "exotice", poate depasi provincialismul cultural." ("La nostalgie des origines").

y Cultura occidentala, s-ar dovedi, asa cum o arata si nuvela "O

fotografie veche de 14 ani" ("Si atunci, la ce e buna limba aceasta universala, limba americana, daca nu putem exprima misterele?"), "ignoranta", pentru ca isi creeaza mituri ale unei "religii degradate", nemaitinand seama ca valorile gnoseologice contemporane sunt cu mult sub "puterile originare" ("Urkrafte") ale Arhetipului nemuritor, ce putea sa determine producerea unui anumit fenomen sau materializarea unui obiect prin vointa. Resurectia miturilor, cercetarea istoriei primordiale, dincolo de prisma unor interpretari disparate, sociologice sau psihologice, mai mult ca sigur subiective, vazute din prisma unui pozitivism autosuficient, agresiv si limitat, mult prea geometric si rational, este singura modalitate de a construi un nou umanism. Acesta este sensul afirmatiei de mai sus: miturile, adevarurile genuine, "istorii sacre", "adevarate", vorbesc de o realitate in care totul devenea posibil, pe cand cultura occidentala, printr-o suprimare rauvoitoare a fantasticului, nu ofera decat scheme de comportament si de gandire, generand uniformizarea si automatizarea individului, redus la un rol pasiv, de asteptare a fenomenului extinctiei.

y Dupa primul razboi mondial ziarele cu pagina literara si reviste literare

sporesc la numar. Astfel avem Viata romaneasca , aparuta la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor, director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Din 1915 directorul unic al revistei ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920 cand reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 revista se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va apare seria care continua si azitazi. In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si europenizarea ca asimilare a spiritului national in repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime. In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii.

y In perioada interbelica disputele literare duc in jurul modernismului si

al traditionalismului. Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. Modernismul apare inliteratura secolului al XX.-lea opunandu-se traditionalismului proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine: n europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei n promovarea scriitorilor tineri n teoria imitatiei n eliminarea decalajului in cultura n trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana n cultivarea prozei obiective n evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic. In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Revista Sburatorul apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927. Il are ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata intre 1919-1947. Obiectivele gruparii erau: n promovarea tinerilor scriitori n imprimarea unei tendintemoderniste in evolutia literaturii romane.

Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga. Aici intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua senii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti. Dintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu. In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul nou conformist numit dadaism. Acesta a fost initial la Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda: constructivismul si suprarealismul. Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura, Ion Vinea a solicitat ca si colaboratorii ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori dintre care Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral si Punct . Suprarealismul a fost teoretizat si practicat la revistele Alge si Urmuz . Suprarealismul urmarea patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim pe plan European: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu. Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane. In aceste lucrari modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista: un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de o modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica n teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti n principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim Ion Barbu, Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii. Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate. Revista traditionalista este Gandirea care apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletuluinational prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.

y Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana

printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Un an de referinta pentru romanul romanesc este 1920, cand apare Ion a lui Liviu Rebreanu. Pana la aparitia acestui roman au aparut si alte romane cum sunt Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de Mihail Sadoveanu. Ion este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.

Un titan al culturii romane, Titu Maiorescu, observa ca tineretul roman emigra "spre fantasmele stiintei din Franta si Germania, care pana azi au mers tot crescand si care au dat mai ales Romaniei libere o parte din lustrul societatilor straine". El initiaza "Teoria formelor fara fond", prin care respinge cu fermitate imprumuturile occidentale daca acestea nu corespund fondului cultural romanesc: "Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura." Daca formele preluate din occident nu concorda fondului spiritual autohton, vor exista doar "un sir de forme " fara sa aiba "fondul lor propriu", criticul concluzionand xa un popor nu poate trai cu o cultura falsa, iar daca staruieste in ea, atunci da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: "in lupta dintre civilizatia aderata si o natiune rezistenta se nimiceste natiunea, dar niciodata adevarul" (Titu Maiorescu- In contra directiei de astazi in cultura romaneasca - 1867).

y Istoricul literar Pompiliu Eliade (1869-1914) exprima un

punct de vedere inedit, acela ca literatura franceza a creat o noua literatura romana "complet diferita de cronicari si de scrierile religioase ale secolului al XVII-lea", urmand sa existe "doua literaturi inspirate de doua tipuri cu totul distincte". In perioada interbelica s-au purtat polemici, unele de notorietate, intre adeptii modernismului si sustinatorii traditionalismului. In prestigioasa "Istorie a literaturii romane", George Calinescu sustine cu argumente faptul ca Tarile Romane nu au stat niciodata in afara Europei, iar cand se vorbeste despre occidentalizare, se intelege adaptarea literaturii romane, la cea europeana.

y Initiatorul modernismului romanesc, Eugen Lovniescu defineste principiul

sincronismului prin europenizarea literaturii romane. El sustine ca civilizatiile mai putin dezvoltate imita forme ale celor avansate, sincronizarea acestora realizandu-se in timp, insa n-a exclus coexistenta elementelor traditionale si cele moderne. Aparator impatimit al traditionalismului, Nichifor Crainic argumenteaza ca menirea poporului roman este aceea de a vietui in Orientul spiritual specific simtirii sale : "Altarele se aseaza spre Orient, icoanele caminului se aseaza pe peretele dinspre Orient, taranul cand se inchina pe camp se intoarce spre Orient [ ] Si cum noi ne aflam geografic in Orient, si cum prin religia ortodoxa detinem adevarul lumii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit." Sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea (1896-1964) analizeaza psihologia orientala si cea occidentala, precum si specificul acestora intitulata sugestiv "Fenomenul romanesc" (1927). El discuta psihicul etnic si analizeaza factorii care determina formarea mentalitatii unei natiuni : conditiile de trai, asezarea geografica, mediul economic si politic, conditiile climatice, caracterizand specificul nostru national si conceptia colectiva a romanilor. Ralea desprinde doua tipuri de locuitori in Europa: occidentalul si orientalul, care se diferentiaza prin modul de a gandi, prin atitudine si reactiile diferite si care se conduc dupa legi ancestrale adesea contrastate.

y Astfel, psihologul-eseis defineste civilizatia occidentala prin

sintagma "aptitudini creatoare", ceea ce ar insemna ca englezul, francezul, germanul sau italianul se afla deasupra mediului pe care il domina prin stapanirea de sine, siguranta, curaj, rabdare si initiati. Astfel spus, occidentalul e "stapanul vointei sale inconjuratoare". Curajul cu, care acesta infrunta viata este "cand temerar, cand rezonabil". Stie sa riste si sa fie in acelas timp prudent, "subjuga fortele naturii" dar a inventat si o tehnica devenita o "alianta ascultatoare". y In lucrarea "Istorica critica a literaturii romane" (1990) Nicolae Manolescu face o afirmatie epatanta, sustinand ca "Apusul a fost corupator, nu numai stimulator, dupa cum rasaritul a reprezentat nu pur si simplu un model de imobilism, ci un focar insemnat al unora din noile idei". Sorin alexandrescu, in studiul "Paradoxul roman" (1998), considera ca faptul de "a fi si a ramane roman este marea tema a unei culturi" si ca acest " mit al identitatii a ramas in mod constant prioritar fata de oricare alta problema culturala sau ideologica".

Influenta occidentala s-a concretizat in literatura romana prin operele lui Camil Petrescu, care a preluat viziunea lui Marcel Proust privind conceptia temporala (timpul obiectiv si timpul psihologic) si procedeul memoriei involuntare, iar din creatia lui Stendhal s-a inspirat in construirea eroilor. De altfel, in plin romantism, Mihai Eminescu a fost puternic legat de filozofia occidentala, fiind atras mai ales de germanul Schopenhauer, ale carui conceptii se regasesc in majoritatea creatiilor eminesciene de teza asupra timpului filozofic pana la portretul geniului nefericit si neinteles. y In perioada interbelica, occidentalismul s-a distins pregnant in lirica lui Arghezi, Blaga, Barbu, insa valoarea inestimabila a operelor deriva din pastrarea specificului national, argumentadu-se astfel ideea ca apusul nu a stapanit exhausiv (integral) literatura romana, ci doar a stimulat-o, asa cum opiniaza si criticul Nicolae Manolescu. De aceea se poate afirma ca nu numai influenta occidentala exercitata asupra scriitorilor romani a dus la sincronizarea literaturii noastre cu valorile europene, ci mai ales faptul ca acestia au patruns prin operele lor originale in cultura europeana,
y

y Intelectualizarea poeziei romanesti in creatia lui Tudor Arghezi se

defineste nu numai prin "estetica uratului" ci si in "Psalmi", care ar putea parea ca apartin traditionalismului,, dar viziunea filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu iese cu desavarsire din ortodeoxismul privit ca unica spiritualitate a romanilor, ide promovata si de revista "Gandirea ". Lucian Blaga isi elaboreaza un sistem metafizic propriu, pornind tot de la "spatiul mioritic", iar conceptele abstracte si viziunea asupra universului il plaseaza intre cei mai valorosi poeti filozofi ai literaturii europene.Ermetismul modern promovat de matematicianul-poet Ioan Barbu, particularizeaza lirismul ca un "joc secund" al creatiei artistice, integrand opera in universalitate. y Cu toate aceste repere occidentale, fiecare dintre scriitorii mentionati pastreaza cu strasnicie spiritul traditiei in creatiile lor, fiind de netagaduit influenta folclorica in poezia eminesciana, sau argheziana, conceptia blangiana ca radacinile simtirii romanesti sunt infipte adanc in spiritualitatea rurala ori existenta personajului seducator al lui Barbu, Nastratin Hogea, care defineste balcanismul poemelor sale. Povestirea lui Vasile Alecsandri - "Balta Alba", evidentiaza amestecul bizar si pitoresc al civilizatiei romanesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea,

y Balta Alba este un jurnal de calatorie o fiziologie colectiva si sociala

,alaturi de Borsec si Iasii in 1844.Genul jurnalistic fusese ilustrat deja de Stendhal,Flaubert , Vasile Alecsandri folosind pretextul calatorului francez care viziteaza baile de la Balta Alba , sau motivul strainului ,surprinzand exoticul ,notand grotescul ,facand observatii critice .
y Personajul contempla realitatea si reflecteaza la conditia oamenilor in

cadrul acelei realitati ,sesizeaza opozitia intre natura si civilizatie . Personajul se confunda cu naratorul ,uneori se ascunde dupa el ,inregistreaza multe senzatii ,unele I se par neverosimile ,oscileaza intre imaginile socante si estetism: Din vreme in vreme insa zaream cate o fiinta ratacita pe acele campii fara margini sau cate o adunatura de bordeie coperite cu stuh . y Inca de la primele contacte cu Valahia ,personajul inregistreaza pitorescul si contrastele cu umor amar ,uneori cu un umor care face loc unui sentiment de voie buna .

Sinteza intre Occident si Orient ,tabloul civilizatiei romane ,asa cum o vede un turist francez la Balta Alba ,e haotic ,ilustreaza dualismul vietii : caruta postii si intamplarile neplacute ce intampinam pe drum si in satul de la Balta Alba ma fac a ma intoarce iar la idea mea de inainte .ca ma gasesc intr-o tara salbatica .Inchipuiti-va dar ce revelatie s-a facut in creerii mei cand a doua zi dimineata am vazut o multime de caleste europinesti pline de figure europinesti . Notatiile atrag atentia cititorului ,sporesc efectele de pitoresc .Ochiul naratorului-povestitor a inregistrat un tablou panoramic ,larg.Ceea ce consemneaza nu este lipsit de malitie .Peste tot domneste improvizatia ,parca vantul ar putea preface totul in ruine . Observatiile cu caracter critic sunt disimulate, privind stadiul de inapoiere al Valahiei ,comparative cu alte tari ale Europei .Descrierea este in manierea romanticilor ,care urmaresc sa ne instruiasca despre epoca ,nu este o descriere de dragul plasticitatii sau functionalitatii ,nu are valoare epica ,ci documentara .Este imaginea unui carnaval tranzitoriu care este Moldova epocii .Personajul este coplesit de povara contrastelor existentei romanesti , dintre elementele autohtone si cele moderne, pe care a incercat sa le patrunda ,sa faca o impacare intre realitatea obiectiva si intelegerea sa .

y Alte opere care ilustreaza balcanismul de pe o parte si ahtierea spre

occidentalism de alta parte sunt romanul "Ciocoii vechi si noi", de Nicolae Filimon si respectiv comedia "Chirita in provintie" de Vasile Alecsandri. Pe de alta parte, inrauririle orientale in mentalitatea romanilor si implicit in cultura lor, au fot foarte puternice si au lasat urme de nesters. Modul de gandire retrograd, amplificat de instabilitatea politica a epocii fanariote, iar in istoria recenta de ideologia totalitara a comunismului, a suferit prefaceri culturale valoroase in fondul nostru spiritual cu inclinatii balcanice, un argument viguros si de necontestat fiind mari scriitori precum : Anton Pann "Povestea vorbii", I.L.Caragiale- "Kir Ianulea", Mateiu Caragiale- "Craii de Curte Veche" si Ion barbu- ciclul de poezii "Isarlak". De altfel, moto-ul romanului "Craii de curte Veche", de Mateiu Caragiale, ilustreaza sugestiv orientalul grefat pe o mentalitate romaneasca tipica: "Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l orient, ou tout est a leger" (Ce vreti, noi suntem aici la portile Orientului, unde totul este luat usor).
y O personalitate controversata in ce priveste imbinarea in opera sa a orientului

cu occidentul, a traditionalului cu modernul este Anton Pann (1796-1854). Prima lucrare scrisa de Anton Pann "Culegerea de proverburi sau Povestea vorbii", imprimata la propria tipografie in 1847, ramane in istoria literaturii intrucat el creeaza un personaj reprezentativ si nostim, Nastratin Hogea, ale carui intamplari petrecute in Turcia, Bulgaria si Tara Romaneasca evidentiaza prostia si neghiobia umana.

Ciclul de episoade epice in versuri se intituleaza sugestiv "nazdravaniile lui Nastratin Hogea" (1853) si se aseamana intrucat cu "Intamplarile lui Pacala" de Ion Creanga. Cele doua personaje se deosebesc mai intai prin aceea ca Pacala este mai istet, mai norocos si mai indraznet decat Nastratin Hogea, care se dovedeste natang, stupid si adesea victima proprie a prostiei sau lacomiei. O alta deosebire intre cele doua personaje consta in caracterul moralizator al creatiei lui Pann. Titlurile paremiologice (proverbe populare) care se constituie in adevaruri universal-valabile, iar umorul, ironia fina, batjocura ilustrata cu intelignta hazlie, l-au desemnat pe Mihai Eminescu sa il caracterizeze "istet ca un proverb" (Epigonii). In fragmentul care poarta titlul unui proverb cunoscut si anume, "cine fura azi o iapa, maine fura si o iapa, dar ori in temnita plange, ori picioarele isi frange", Anton Pann ilustreaza cu umor o intamplare a lui Nastratin Hogea care esueaza in tentativa de a fura ceapa de la vecinul sau. Finalul episodului este o autopersiflare. Nastratin Hogea facand haz de necaz pentru neghiobia si lacomia sa de a fura ceapa vecinului, fiind cuprins de o resemnare balcanica fata de eventualele consecinte. Tudor Vianu remarca o componenta balcanica in firea romanului, insa evidentiaza totodata si "nazuinta lui Occidentul latin in care traiesc neamurile inrudite cu el, fie substratul lui patriarhal si rural care i-a ingaduit sa pastreze de-a lungul atator veacuri neprielnice". Aceste afirmatii completeaza analiza pe care o face criticul poetului Ion Barbu ( studiul "Ion Barbu" 1930 ), evidentiand faptul ca matematicianul poet recompune o lume pierduta in ciclul "Isarlak" din volumul "Joc secund" - 1940. Dimensiunile balcanice ale acestor creatii sunt ilustrate de admiratia lui Barbu pentru cantecele de lume ale lui Anton Pann si de moto-ul poeziei omonime: "Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann".

y Inca din perioada "liberala" a sfarsitului anilor '60 ajung la expresie

publica, desi abia schitate, doua tendinte diferite, a caror dezvoltare ulterioara va fi tot mai divergenta. In viziunea unor scriitori si critici, decolorarea ideologica se traduce printr-o colorare intensiva in sens national-autohtonist; in conceptia altora, aceeasi scuturare de apasarea ideologica se exprima printr-o propensiune europenizanta, cosmopolita, chiar elitista. Ambele tendinte se configureaza si se manifesta sub semnul redescoperirii identitatii nationale, prin "spartura" produsa de problematica nationala in zidul ideologic leninist-stalinist. y Numai ca aceasta identitate nationala e resimtita si definita in chip diferit: de unii, ca o intoarcere la un specific rural mai mult sau mai putin idealizat sau la un trecut indepartat neguros, in vreme ce, pentru altii, redescoperirea si reafirmarea identitatii nationale inseamna nu doar refacerea legaturilor cu traditia interna, ci si cu traditia europeana si cu lumea larga, atat in planul literaturii, cat si in planul ideilor. La acestia din urma, nu exista nici o incompatibilitate intre ideea nationala si ideea europeana, intre traditia locala si cea universala.

In acest context, in perioda 1970-1980 exista dorinta de anulare a granitelor in cultura. Apar astfel dizidentii si exilatii politici si autohtonistii (se formeaza un current ideologic numit PROTOCRONISM). y Protocronismul (din greac , prtos, "primul" + chronos, "timp") este o tendin modern n na ionalismul cultural universal. La romni conceptul are afinit i cu doctrinele tradi ionaliste care sau succedat de la apari ia Junimismului n 1860 i continu o tem intens dezb tut a na ionalismului romnesc i a viziunii asupra locului pe care Romnia l are n Europa precum i a viabilit ii modelului european n Romnia. y Termen creat de Edgar Papu pentru a desemna anticip rile culturale i condi ia oric rei culturi de a crea n chip autonom, nu numai de a imita (recepta) alte culturi. Att imita ia, principiul sincronismului, ct i anticipa ia, not a protocronismului pot exista mpreun ntr-o cultur . Fenomenul sincronismului este valabil la noi dar a fost considerat a fi singurul. Pe lng el mai exist i cel lalt fenomen al protoconismului de care m ocup n cartea mea" (Edgar Papu, Din clasicii no tri, 1967).
y

y Termenul a nceput s circule n Romnia n anii

1970 i voia s delimiteze un curent ideologic care sublinia caracterul unic i pionieristic al culturii romne fiind n esen o teorie a priorit ii n cultur (inclusiv n tiin i tehnic ), o concep ie a lui avant la lettre. Sustin torii curentului, ns , prefer s se autointituleze dacologi, denun nd o ipotetic cenzur a "stiintei oficiale" i reclamnd dreptul de a-i prezenta p rerea i argumentele . Ini iatorii lui, asemeni tradi ionalitilor interbelici, avertizau asupra consecin elor drastice pe care le poate avea subordonarea fa de Occident i implicit denun au teoriile cosmopolite precum Sincronismul lui Lovinescu.

y 6)Perioada postdecembrista y - Nu ne vindem tara in antiteza cu

Integrarea europeana

y Aceasta pendulare intre Occident si Orient dezvaluie anumite complexe ale culturii si

literaturii romane provenite din complexul izolarii provinciale:

y a)complexul originii umile => se exagereaza romanitatea poporului y b)complexul intarzierii => senzatia de decalaj fata de progresul occidental => arderea

etapelor
y c)complexul discontinuitatii => lit. romana nu se dezvolta linear, ci in salturi =>

Calinescu doreste sa o anuleze prin Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent -> pt ca nu avem o literature clasica, el investeste folclorul cu titulatura de primul nostru clasicism
y d)complexul inceputului continuu: mereu apar intelectuali care doresc sa ia de la zero si

sa creeze o anumita directie

y e)complexul imitatiei: a imita inseamna a-ti pierde specificul national (paradigma

formei fara fond)

y f)complexul lipsei de audienta: senzatia ca lucrarile valoroase nu au acelasi success ca in

Occident
y Calinescu afirma ca Alexandru Lapusneanu ar fi avut acelasi success ca si Hamlet daca

ar fi fost scris intr-o limba de circulatie internationala.

y

Eugen Ionescu: daca ar fi fost francez, ar fi fost genial

y Dinspre cealalta extremitate culturala, a Occidentului, se

infiltreaza curente, idei, teme si modalitati artistice car influenteaza considerabil viziunea scriitorilor si modeleaza o literatura de mari profunzimi prin operele remarcabile ivite mai ales dpa Primul Razboi Mondial. Simbolismul, modernismul, avangardismul, expresionismul coexista cu traditionalismul si se manifesta in operele epice,lirice si dramatice, desavarsind sincronizarea literaturii romane cu cea europeana. y Bucurestiul interbelic, supranumit "Micul Paris" este occidentalizat in scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade si George Calinescu. De asemenea, "europenizarea" poeziei romanesti se realizeaza prin intelectualizaea poeziei romanesti in creatiile lirice ale lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu si mai tarziu prin poezia "necuvintelor" lui Nichita Stanescu.

y Calinescu este figura cea mai reprezentativa pt

incercarea de pledoarie pt poporul roman -> spune: demonstratie a puterii de creatie romane este o afirmatie care atesta dorinta sa de a demonstra perenitatea culturii si civilizatiei romane Blaga face distinctia intre cultura minora(cultura etnografica;copilaria creatoare; varsta mitica,;atemporal; y anistoric; apropiere de natura) si cultura majora(cultura monumentala, a maturitatii, a rationalului; istoric; instrainare de natura). y Sincronismul i protocronismul sunt dou fe e ale aceleia i culturi, ele coexistnd n orice cultur .

y Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana nu

respinge influentele orientale, iar atractia occidentala nu trebuie sa insemne preluare automata a formelor care nu se potrivesc fondului autohton. De-a lungul timpului s-a confirmat faptul ca uneori, formele au reusit sa creeze fondul si sa modifice mentalitatile contrazicand opinia lui Titu Maiorescu si adeverind speranta la modernizare a lui Eugen Lovinescu, dovedind astfel, ca civilizatiile mai putin civilizate pot importa cu succes formele avansate.

y Proiect realizat de: Cristisor Ioan

Blidaru Madalin Tudose Andrei Draghici Mircea Pavaloaie Mihai Lazar Andrei