Acolo unde este o rochie este si o femeie, daca nu exista femeie nu exista rochie .

- Coco Chanel

Introducere . Rochia. Fie ca a acoperit perfectiunea unei zeite, voluptatea unei curtezane sau trupul trudit al unei taranci, rochia a fost intotdeauna acel ceva care a facut femeia...femeie.

Acesta este si unul dintre motivele pentru care istoria acestui obiect vestimentar este atat de complexa. Daca haina nu-l face pe om, ea cu siguranta ni-l descrie in termeni simbolici, atat pe el cat si istoria sa. Evolutia rochiei, focalizata pe diverse perioade si civilizatii ofera detalii pretioase privind ierarhizarea in societate, conceptiile si mentalitatile vremii.

Rochia Egiptului antic a evoluat promovand dezgolirea trupului. Prima rochie atingea nivelul gleznelor in lungime, era confectionata din in, materialul era innodat sub sani pentru sustinere iar manecile ajungeau la incheietura mainii. Modelul care a urmat era prins de umeri si se asemana cu furoul de azi. Goliciunea corpului in aceasta perioada avea cu totul alte conotatii, nefiind

considerata o indecenta, marturie sta si tinuta slujnicelor care era compusa numai din fusta, bustul nefiind acoperit.

Daca sari-ul indiencelor oferea varietate prin intermediul procedeelor de infasurare a panzei in jurul corpului, in China, rochiile nu trebuiau sa incurajeze imaginatia. Femeile de la tara, de altfel, purtau pantaloni. In Japonia, tarancile munceau pamantul la bustul gol, insa vestimentatia femeilor din inalta societate a fost marcata de celebrul kimono din matase.

Un semn de eleganta era purtarea unui numar cat mai mare de kimono-uri suprapuse, putandu-se ajunge pana la 20 de astfel de costume.

Rochia anticilor greci era tunica, vesmant simplu in ansamblul sau, desi putea varia in functie de activitatea sociala intreprinsa, asa cum se intampla in cazul cretanelor. Vestimentatia doamnelor din inalta societate, preotese, printese, frapa insa prin podoabe,complexitate si lux. Perioada Evului Mediu, a cavalerilor si a printeselor va marca in vestimentatia femeilor un proces de emancipare intelectuala si laicizare. Desi dotata cu trena, rochia permite intrezarirea gambei. Bustul este pus in valoare de decolteul in V, materialul fiind apoi prins imediat sub sani. Ca si restul artelor, moda va fi revolutionata in timpul Renasterii. Raspunzatoare de urmatoarele schimbari care se vor impune in designul vestimentar sunt doua accesorii clasice: crinolina si corsajul.

Moda crinolinei va fi introdusa de o infanta a regelui Spaniei, ca modalitate de a-si masca soldurile proeminente. Paradoxal, diametrul rochiei in aceasta zona va creste semnificativ, prin intermediul unei carcase de metal in forma de clopot care infoia fusta. Vestimentatia despre care vorbim va pune insa numeroase dificultati de miscare, circumferinta la poalele rochiei ajungand la un record de 8m.

Alte elemente esentiale in tinuta femeilor voi fi mantiile, accesorizate si ornamentate in functie de zona geografica si de statutul social al posesoarelor si manecile detasabile, bufante, impodobite cu pietre pretioase, perle, etc. Urmatoarea inventie care va impune schimbari importante in moda va fi corsetul. Acesta din urma apare in Italia secolului al XVI-lea, este confectionat din benzi de metal fixate cu balamale, avand menirea de a da bustului forma ideala. Corsetul va supravietui urmatoarelor schimbari, va impune moda taliei de viespe, urmand sa fie inlocuit abia in anul 1914 de sutienul inventat de Mary Phelps Jacob. Trena deja mentionata in Evul Mediu va fi relansata de fiicele regelui Ludovic in secolul al XV-lea, cu acelasi rol intial ca si al crinolinei de a masca defectele de tinuta, respectiv picioarele groase ale printeselor. In timp, lungimea trenei va marca statutul social detinut de o femeie. Recordul este detinut de regina Ecaterina a II-a, sotia lui numai putini de 50 de paji. Secolul al XVI-lea va reduce fastul tinutelor, crinolina va fi mai scurta, in detrimentul aspectului atragator al siluetei feminine. Secolul al XVII-lea va prelua aerul modest impus de doamna de Maintenon, sotia secreta a lui Ludovic al XIV-lea. in schimb, va patrunde moda decolteului adanc. Revolutia industriala care va marca secolul al XIX-lea va impune o cultura a confectiilor, incurajand comertul vestimentar de masa. Petru I care, cu ocazia propriei incoronari, in 1729, va etala o trena de 70 m. Pentru sustinerea acesteia a fost nevoie de serviciul a

Secolele urmatoare, pana in ziua de azi se vor debarasa complet de rochia incomfortabila, optand pentru materiale mai usoare, croieli confotabile, fuste scurte. Rochia a fost unul dintre acele obiecte vestimentare supuse metamofozarilor constante, atat in trecut cat si in prezent. De neuitat este inovatia casei de moda Chanel care a declansat un adevarat scandal social prin crearea rochiei pantalon, culminand cu o investigatie medicala a buclucasei rochii. Daca secolele XIV-XVIII vor fi marcate de fast si lux in detrimentul comoditatii, acum moda pare sa se intoarca la originile sale, spre nuditatea corpului, spre libertatea de miscare promovata in Antichitate, inchizand unul din cercurile timpului.

Secolul XVIII Din cap pana in piciore, in secolul al XVIII-lea domneau nuantele inrudite cu rosu: de la purpuriu la violet si chiar oranj, aceste culori ardeau in obrajii tuturor, ca un foc artificial la curtea Regelui Soare. Versailles era scena teatrului unde regalitatile timpului se ghidau dupa niste coduri estetice tiranice, iar cei care nu le respectau cadeau in disgratie. Parul era mai important decat imbracamintea si era aranjat in coafuri foarte complicate, adevarate monumente capilare, impodobite cu accesorii care trebuiau sa ilustreze tendintele timpului. In 1778, ducesa de Chartres purta in cocul perucii, pe langa voaluri si panglici, un pampon mare si papusa sa preferata. Nimeni nu umbla nefardat la Curte si toata lumea se machia chiar si inainte de a se culca. Madame Pompadour isi ruja buzele si obrajii chair inainte sa stinga ultima lumanare. In mod surprinzator, stilul natural era dispretuit iar productia rujurilor castiga teren in lumea intreaga. Daca Franta era tara tuturor exceselor, lucrurile nu stateau la fel in Anglia si Germania. In Marea Britanie, legile contra machiajului erau la fel de aspre precum cele pentru crima. Insa in momentul in care persoane cu sange albastru, si anume contele de Cagliostro impreuna cu sotia sa, au deschis un salon de frumusete si potiuni afrodisiace la Londra, restrictiile au fost retrase. Aceasta a fost ocazia perfecta pentru prima revista pentru femei, Lady's Magazine, sa publice informatii despre produse si tehnici de machiaj. In aceeasi epoca, rujul vegetal de Circassie, provincie din Nordul Caucazului, era in mare voga la New York. In Franta la sfarsitul secolului XVIII s-a relansat moda lookului natural din cauza Revolutiei Franceze, iar nobilii nu mai erau rujati decat cu propriul lor sange, in urma crudelor executii. Dar inainte de asta, frumusetea timpului a redevenit umanista si se cultiva admiratia fata de sentimente precum sensibilitatea, libertatea spirituala si intimitatea. Sub influenta lui Rousseau, Diderot, Beaumarchais, Marivaux si Milton s-a lansat curentul artistic numit Iluminism ce s-a extins foarte repede la Versailles, Venetia si Londra. Acesti pionieri purtau in suflet marele curent al

libertatii, specific acelei perioade, ce era impotriva dogmaticii acedemice, etichetei rigide ce incorseta societatea monotona si uniforma. Ludovic al XV-lea iubea simplitatea si frumusetea naturala, iar MarieAntoinette, regina lui, se conforma, fiind recunoscuta in istorie ca o icoana a frumusetii naturale. Insa prietena ei cea mai buna, Virgee-Lebrun, pictorita, adopta frumusetea foarte studiata a elegantei aparent neglijente. Ea folosea pudra, mese de par artificiale insa nu se impodobea cu panglici si perle ca Antoinette. O era pentru crinoline In 1837, Victoria a urcat la tron, iar Curtea si-a expus, cu severitate, indoielile: va fi capabila tanara regina sa instaureze noi tendinte si sa devina o adevarata Doamna a epocii? Contrar credintelor populare, Victoria a avut o pasiune pentru moda intreaga viata. I-a lipsit insa frivolitatea atat de fireasca a capetelor incoronate, remarcandu-se mai degraba prin preferinta ei pentru simplitate si eleganta naturala. Victoria a spus nu bogatiei de podoabe si ornamentatiei ostentative promovate de ludovicani. Abolirea treptata a bonetelor ample, manecilor bufante si fundelor uriase a orientat preferintele femeilor spre umeri ridicati, fuste cu talie joasa si cat mai stramta.

Niciun alt vesmant din istorie nu si-a asumat, insa, un asemenea statut politic, social si sexual precum corsetul. O simpla piesa de lenjerie, conceputa pentru a sublinia feminitatea, pastreaza chiar si in contemporaneitate, un statut

aproape iconoclastic, incorporand suma tuturor fascinatiilor legate de codul etic ambiguu al Victorianismului. Era corsetul, oare, o forma de etalare a puterii sau, dimpotriva, o restrictie pentru pastrarea castitatii? Se facea el responsabil de comunele maladii ale epocii, de la lesinuri pana la avorturi spontane? Cat de departe era o femeie dispusa sa mearga pentru o talie de viespe, care sa ii aduca admiratia barbatilor, invidia femeilor si respectul slujitorilor? Ei bine, zicala rabda baba la frumusete se potriveste ca turnata istoriei corsetului. Imaginea unei Scarlett OHara strangand in brate o coloana a patului pentru a nu se dezechilibra, in timp ce trupul ii este incorsetat de Mammy, pana la dobandirea supletei dezirabile, insumeaza, probabil, imaginea colectiva a zeci de generatii, asupra femeilor din Era Victoriana. Condamnate, supuse pozitiei lor sociale, ingenuncheate de conventii, umile in fata dictaturii modei si dornice sa placa barbatilor, indiferent de cost. Si cum orice legenda contine un sambur de adevar, femeile sufereau cu certitudine de dragul modei, la fel cum o fac si in ziua de azi, apeland la liftinguri faciale si liposuctii chinuitoare. Frumusetea insemna un pret greu de platit de catre sanatatea multor femei ale epocii: crinoline impozante, arcuri ce inhibau mersul degajat si corsete incadrate de sarme protuberante, menite sa sustina bustul, sa il mareasca si sa subtieze linia taliei. Crinolina a intrat pe scena dupa 1830, devenind una dintre rigorile vremii in materie de frumusete. La inceput, era confectionata dintr-o fusta apretata de matase sau bumbac, intarita de cordoane din par de cal, insa, incepand cu 1856 a fost inlocuita de faimoasa crinolina-colivie, patentata de Auguste Person. Crinolina si-a schimbat forma de-a lungul secolului al XIX-lea, urmand cursul firesc al modei. Evolutia ei a cunoscut transformari dramatice, de la juponul proeminent, supradimensionat, spre constructia ludovicana ridicol de infoiata, si pana la pastrarea unui singur element, trena elaborata, pornind imediat sub talie. Crinolinele au fost intens criticate si satirizate. Pericolele si inconvenientele purtarii coliviei erau foarte vehiculate in presa vremii si includeau imposibilitatea de a incapea in calesti si prin intrari inguste. Caricaturile portretizau femei nevoite sa isi lepede crinolinele inainte de a calatori intr-o trasura. Nu lipseau nici desenele comice ce sugerau ca o simpla adiere de vant ar fi ridicat intreaga constructie a crinolinei in aer, dezgolind trupul mai mult decat se cuvenea.

Moda, stilul din perioada de secesiune (de la sfritul secolului al XIX-lea) Stilul de mbrcminte din perioada anilor 1890 1908, puternic influenat de progresul tehnic, de extinderea activitilor sportive i de aplicarea principiilor igieniei, se caracteriza printr-o mai mare libertate n micare. mbrcmintea pentru femei era mai sofisticat n ceea ce privete esturile utilizate i finisarea acestora. O schimbare substanial a suferit rochia, a crei margine de jos a devenit mai larg, ca urmare a folosirii cutelor, pliurilor i volanelor. Corsajul rochiei i bluza tip cma erau ncheiate i se terminau cu un guler. Talia era strns ntr-un corset. Linia siluetei de forma literei S a fost modificat mai trziu ntr-o linie dreapt. Era la mod i o bluz tip cma, a crei croial era copiat dup cea a cmii brbteti. mbrcmintea pentru brbai accentua conturul siluetei, era strns pe corp, iar pantalonii aveau cute obinute prin clcare, la care se purta o cm cu guler ntrit. Aceast mbrcminte a nlocuit rochia de sear, iar smochingul a devenit inuta de ocazie. Inceput de secol In tot si in toate domina stilul modern. Mai intai arhitectura este luata cu asalt, apoi literatura, grafica si bineinteles moda. Numerosii critici ai stilului imputeaza acestuia excesul in toate resursele pe care le utilizeaza si in efectele pe care le comporta, precum si forma perfecta in lipsa unui fond pe masura. Frumos de dragul frumosului ? aceasta este renumita sintagma, pe care majoritatea criticilor o atribuie fara sovaire modernului. Totusi, depasind obiectivitatea pedanta, nu se poate nega fideltatea cu care schitele si modelele originale si monoton de perfecte sunt redate in realitate. Emblema modernului este irisul cvasi muribund, fragil, care implora salvare prin atentia celorlalti. Si in moda apare imaginea femeii fragile, asemenatoare irisului muribund. Ea este aproape imateriala, devenind un motiv de exaltare al oricarui observator, fie el si unul distrat. Podoabele vestimentare se creaza special pentru muze, iar femeile obisnuite trebue sa depuna un oarecare efort pentru a le purta. Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie. Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina fragilitatea, privirea intunecata este mai degraba atributul unei femei care emana putere si autoritate prin sugerarea propriei fatalitati. Pentru a-si pune

in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste carbunele prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie, pura, si de aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator fainii. Coafura este sofisticata, voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data, in 1872, bigudiurile. Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.

Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela. Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului feminin, care trebuie urmat cu sfintenie. Acesta urmeaza liniile literei S. Cu alte cuvinte, partea superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special, in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentu a fi in pas cu moda.

Accesorii ca evantaiul foarte decorat, umbreluta si poseta de aceeasi factura romantica nu puteau lipsi unei cochete sau unei bune cunoscatoare a tendintelor vremii. Bijuteriile cele mai apreciate sunt perlele, dar si brosele in forma de flori sau insecte elemente pe care le recunoastem cu usurinta in colectiile vestimentare si bijuteriile, care constituie si astazi slabiciunea oricareia dintre noi!

Secolul XX Moda anilor '20 Imediat dupa terminarea Primului Razboi Mondial, mentalitatea femeilor a inceput sa se schimbe. In acea perioada, acestora li s-a oferit ocazia sa lucreze in afara casei si, practic, sa isi foloseasca inteligenta. S-au ocupat de lucruri administrative, au fost asistente medicale sau postarite. Datorita noilor functii, s-au vazut nevoite sa renunte la imbracamintea sofisticata in favoarea unor tinute mult mai practice si chiar au renuntat la pletele lungi si la coafurile sofisticate. Ambitiile au crescut treptat si nici nu se putea altfel cand printre modelele feminine cu un caracter impresionant, "fashion iconii" acelei perioade, si-au facut loc nume celebre precum Louise Brooks, Greta Garbo si Coco Chanel. Coco Chanel s-a impus in moda folosind accesorii feminine precum bratarile, lanturile, perlele, palariile in combinatie cu tinute simple, precum little black dress si chiar de inspiratie masculina cum ar fi taiorul. Aceasta din urma piesa vestimentara a cucerit treptat gusturile, devenind un "must have", o "uniforma" a femeilor bogate, de afaceri. In 1923, Coco Chanel declara pentru Harper`s Bazaar ca "simplitatea este cheia adevaratei elegante".

Coco Chanel Designerul, alaturi de Louise Brooks, a dat nastere unei noi generatii de femei cu o puternica personalitate. Acestea se deosebeau prin faptul ca isi tundeau parul scurt, fara sa isi piarda din feminitate, purtau fuste mai scurte, se machiau si erau adesea vazute, in societate, fumand si savurand cocktailuri. Spre deosebire de generatiile anterioare, in acea perioada femeile devenisera mult mai independente, isi conduceau singure automobilele si nu se temeau ca vor fi judecate pentru ca isi petreceau serile in cluburi ascultand jazz sau bucurandu-se de dansuri energice precum Charlestonul. Tot Chanel a fost si primul designer care si-a lansat primul parfum care ii poarta numele - Chanel No. 5, in 1921. Acesta a fost, inca de la inceput, un adevarat succes asa ca putem spune, pe buna dreptate, ca designerul a fost un trendsetter si din acest punct de vedere.

Anii '30 In linii mari, o tinuta specifica anilor '30 trebuia sa contina cel putin un element din: umeri bufanti, incretiti, corset sau croiala stransa in talie, fusta lunga, larga si evazata sau - la ocazii speciale - o trena lunga. Eleganta era obligatorie pentru femei, indiferent de momentul zilei. Singurul aspect care facea diferenta era materialul din care erau confectionate hainele. Astfel, daca pentru zi se preferau texturile mai putin pretentioase ca bumbacul, inul sau lana, pentru seara erau "la mare cautare" satinul, catifeaua sau matasea. Culorile erau si ele oarecum in extreme, daca se compara momentele zilei: pentru dimineata si pranz culori inchise sau cenusii, iar pentru a doua parte a zilei imprimeuri florale, nuante contrastante si detalii colorate.

Jean Harlow, sex simbol al anilor '30

Anii '40 Manecile bufante din dreptul partilor superioare ale bratelor sunt acum inlocuite cu celebrele "pernute pentru umeri", lungimea rochiilor se scurteaza pana la jumatatea gambelor, iar talia nu se mai subliniaza decat printr-un cordon subtil. Totusi, se pune un mare accent pe soldurile femeilor care, in contextul pastrarii ideii de silueta "trasa prin inel" sunt considerate apanaje ale feminitatii. De aceea se insista pe detalii generoase in zona cu pricina, imprimeuri florale mari sau buzunare hiperdimensionate tocmai pentru a pozitiona atentia pe portiunea vizata. Materialele pentru rochiile de zi devin din ce in ce mai comode, iar culorile sunt "permise" indiferent de momentul zilei.

Anii '50 Umerii goi, soldurile scoase in evidenta si taliile "de viespe" au reprezentat pentru perioada respectiva adevarate must have-uri. Fustele largi si vaporoase care se opreau imediat sub genunchi si curelele late din talie erau la mare cautare. Pentru seara, rochiile pastrau cam aceleasi linii mari, diferenta fiind facuta de accesorii: gentute plic, palarii sic sau manusi de lungime medie din dantela.

Marilyn Monroe

Anii '60 Anii '60 sunt considerati a fi inceputul "revolutiei" modei feminine pentru ca tinutele incep sa fie tot mai simple, apropiindu-se de imaginea femeii moderne, de cariera. Apar, deci, fustele conice pana la genunchi sau chiar mai sus, jachetele usor cambrate si trenciurile cadrilate facute celebre de sotia fostului presedinte american John F. Kennedy, Jacqueline Onassis. Contrastele cromatice gen albnegru, rosu-negru sau galben-albastru erau si ele in mare voga.

Jacqueline Onassis Kennedy

Anii '70 Anii '70 au reprezentat o perioada de transformari majore ce au stat sub semnul miscarii "hippie". De aceea, cele mai multe influente in fashion au avut ca punct de plecare acelasi "curent": pantaloni foarte evazati, jeansi, camasi lungi, cu ciucuri sau franjuri, modele de inspiratie etnica, imprimeuri florale, impletituri din piele si bentite colorate. In privinta culorilor, paleta cromatica este nelimitata. Anii '80 Moda anilor '80 a fost guvernata de curentul disco. Piesele de rezistenta erau fustele foarte scurte, colantii, tricourile cu un umar liber, manecile "trei sferturi", topurile in culori vii si aplicatiile stralucitoare. Foarte la moda erau si colierele lungi, bratarile din plastic si cerceii mari cat mai usor de observat. Intreaga evolutie a lumii fashion din perioada anilor '80 a gravitat in jurul unor simboluri care au dat "tonul", atat in show-bizz cat si in vestimentatie, dintre acestea remarcandu-se clar....Madonna. Pe scurt, anii '80 au stat sub spiritul nonconformismului, al curajului si al expansivitatii.