Sunteți pe pagina 1din 8

1. Ce este R. Moldova ?

R. Moldova este parte a Basarabiei, care, la rândul său face parte din Principatul Moldovei,
acesta din urmă a contribuit la nașterea statului România.

Românimea zilelor noastre

Etimologia numelui Moldova, iniţial numele unui râu, este discutată. Majoritatea
cercetătorilor, se referă la cuvântul "Mulda", care înseamnă în germanica veche
"scobitură prăfoasă, mină" (Hasdeu consideră că această denumire a fost adusă de
bastarni), ceeace se acordă cu:
• semnificaţia numelui românesc al primei capitale Baia;
• prezenţa pe aceste meleaguri a meşterilor mineri Saşi (de la care se trage şi
denumirea cetăţii "Neamţului");
• denumirea râului Moldova, în germană "Moldau" (nume care desemnează şi
Vltava din Republica Cehă), în maghiară "Molda" (Baia numindu-se în această
limbă "Moldvàr" iar voievodatul Moldovei: "Moldva"). Conform acestei teorii,
Moldova ar însemna aşadar "Ţara minelor".
Dar există şi alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul
"Molid" prezent în altitudine în munţii Călimani, în jurul Dornei şi în masivul Ceahlăului,
sau mai timpuriu, din antichitatea târzie, din limba gotică sau chiar dacică.
În trecut mai circula şi o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Haşdeu, după
care voievodul maramureşean Dragoş de Bedeu, venit la vânătoare de zimbri în zonă,
avea o căţea numită Molda, care, sleită de puteri, se înnecă în râul ce-i poartă numele
de atunci încoace.
• În actele cancelariei domneşti ţara era denumită: Moldova, după râul cu acelaşi
nume. Uneori apare şi numele de: "Moldo-Vlahia", ("Vlahia Moldovenească"),
sau de "Bogdano-Vlahia", (Ţara lui Bogdan) de Dolha după numele domnitorului
(tot maramureşean) sub care şi-a obţinut independenţa.
• Grecii o denumeau: "Ruso-Vlahia", ("Vlahia dinspre Rusia"); sau "Mauro-Vlahia",
("Vlahia neagră", de la pădurile de nepătruns). Pentru Ţara Românească, grecii
foloseau denumirea "Ungro-Vlahia", ("Vlahia dinspre Ungaria").
• Turcii foloseau denumirile: "Bogdan-ili", sau "Kara-Bogdan" ("Bogdania neagră")
(cu referire atât la întemeietorul Bogdan I, cât şi la pădurile de nepătruns).

Deci, la 1359 este intemeiat Voievodatul Moldovei, ca stat independent.


Intemeietorul fiind maramureșanul Bogdan I. Pe timpul lui Ștefan III, cel Mare și Sfânt,
Moldova ajunge la întinderea și puterea ei maximă.
La 1600, Mihai Viteazul infăptuiește marea unire (după cea făurită de Burebista,
regele geto-dac) a celor trei țări românești.
La 1775, Austria ia nordul Moldovei (prin minciună), numindu-l Bucovina.

Bucovina, Moldova de Apus și Basarabia sunt părți ale Moldovei istorice, azi împărțite între România
(46%), Rep. Moldova (36%) și Ucraina (18%).

La 1812, după războiul ruso-turc, are loc Pacea de la București, unde se decide ca
partea de Est a Voievodatului Moldovei să fie anexată Imperiului Rus (iarăși prin
minciună și trădare). Rușii îi dau numele de Basarabia, nume care era dat doar părții
de Sud (Bugeacul de astăzi). Numele de Basarabia își are originea de pe timpul lui
Basarab I, voievodul Munteniei, care a cucerit acest teritoriu de la tătari în secolul al
XIV-lea.
La 1848 are loc revoluția în țările românești, care pune în ființă ideea unirii.
La 1856, după războiul ruso-turc, pierdut de ruși, Moldova primește inapoi trei
județe din Sudul Basarabiei: Izmail, Cahul și Chilia.
La 1859, Al.I.Cuza devine domn în Principatul Moldovei (ceea ce a rămas din el),
după care, peste puțin timp (cca 2 săptămâni distanță) este ales domn și-n Țara
Românească.
La 1862 este făcută unirea formală a celor două părți sub numele de România, cu
capitala la București.
La 1866 Al.I.Cuza este nevoit să abdice. Prințul, de viță germană, Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinț al României, în speranța asigurării
sprijinului german pentru o viitoare unire și independență.
La 1877, după războiul ruso-româno-turc, România devine independentă, dar
Sudul Basarabiei este reanexat la Imp. Rus (1878).
La 1881 Carol devine rege al României.
La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării proclamă oficial Republica Democrată
Moldovenească.
La 22 decembrie 1917, Sfatul Țării cere ajutor guvernului de la Iași să
restabilească ordinea cu ajutorul armatei.
La 27 martie 1918, este votată unirea cu România.
La 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei votează unirea cu România.
La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania
decide unirea cu România.
La 1920 Tratatul de la Trianon consfințește unirea României.
La 15 octombrie 1922 are loc la Alba Iulia încoronarea Regelui Ferdinand și a
Reginei Maria ca suverani ai României Mari.
La 1924, autoritățile sovietice au luat inițiativa creării RSS Autonome Moldovenești
în cadrul RSS Ucrainene, cu capitala la Balta (schimbată mai târziu la Tiraspol).

Harta României din 1924. România cuprindea la acea dată cea mai mare parte a ceea ce este azi Republica Moldova. Pe
malul stâng al Nistrului se află RSSA Moldovenească, (1924 – 1940), care este azi în cea mai mare parte regăsită în
Transnistria.

La 28 iunie 1940, conform Pactului germano-sovietic, Ribbentrop-Molotov, încheiat


la 23 august 1939 și după o serie de ultimatumuri, trupele sovietice intră în Basarabia,
Bucovina de Nord (și în Ținutul Herța – așa au vrut). Încep deportările spre „fundul”
Imperiului. Conform datelor în mai puțin de un an sovieticii au arestat, deportat,
asasinat peste 300.000 români, iar după revenirea lor , în 1944, procentul victimilor
avea să urce la peste 1/3 din totalul populației (aproximativ 1.000.000 de persoane).
În 1941, generalul Antonescu îndeamnă „Soldați, vă ordon, treceți Prutul!”.
În 1944, la 23 august, armata sovietică ocupă Basarabia din nou. Conform
împărțirii făcute de către Stalin în 1940, Basarabia urma să fie tăiată în trei. Deci,
Bugeacul, cât și N Basarabiei împreună cu N Bucovinei reveneau RSS Ucrainene, iar
restul plus o parte a RSSA Moldovenești forma RSS Moldovenească.
La 1946-47 are loc foametea organizată, care a pricinuit moartea a cca 200.000
persoane.
În 1949 din nou deportarea a peste 11.000 de familii.
În 1951 se încheie valul de deportări.
La 27 august 1991 RSS Moldovenească se declară Republica Moldova, ca stat
independent. Se încearcă unirea cu Patria Mamă, dar incompetenții din cele două părți
nu o pot duce până la capăt.
Imediat după proclamarea independenţei, au apărut concomitent o mişcare care
sprijinea reunificarea cu România şi mişcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu
Rusia sau cu Ucraina, fie despărţirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova.
Cele din urmă au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective. în 1992,
Republica Moldova a încercat să-şi aşeze suveranitatea prin forţa armelor în stânga
Nistrului, dar a fost împiedicată de a 14-a armată a Rusiei. În martie 1994, un
referendum a arătat că marea majoritate a votanţilor prefera independenţa.
Concluzia ar fi asta:
– Republica Moldova este un stat independent, dar plămădit de către autoritățile
sovietice
– Nicidecum R. Moldova nu poate fi continuitoarea Principatului Moldova
– Scopul fondării acestei republici fiind rusificarea poporului valah, adică al celui
român. Prima fază, unirea unei părți din RSSA Moldovenești cu o parte din
Basarabia. Faza finală, unirea Patriei Mame cu R. Moldova, care trebuia să fie
sub influiența rușilor (deci nu a R. Moldova cu România, ci invers)
– La mijlocul sec. XIX-lea moldovenii au fost cei care au început formarea statului
modern român
– Politica dusă de către autoritatea comunistă din R. Moldova este continuarea a
ceea ce a fost inițiat de către ruși, rusificarea și ura pentru poporul din care
facem parte, al neamului românesc
De ce să facem pe placul rușilor, ci nu a strămoșilor niștri – de a trăi într-un singur
stat al românilor, România?

2. De ce român și limba română?

Harta graiurilor românești

După cum spunea cronicarul Miron Costin:


Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și înde sine cu vréme, cu
vacuri, cu primenéle au și dobândescŭ și alte numere, iară acela carile ieste
vechiŭ nume stă întemeiat si înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că
ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: știi moldovenéște?, ce știi
românéște?, adecă râmlenéște, puțin nu zicem: sțis romanițe? pre limba
latinească. Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deși adaog ori
vrémile îndelungate, ori streini adaog și alte numere, iară cela din rădăcină
nu să mută. Și așa ieste acestor țări si țărâi noastre, Moldovei si Țărâi
Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și
acum toși acéia din țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și
răspundŭ cu graiul: Țara Românească.

Dimitrie Cantemir a scris în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”:

Valahii și ardelenii au același grai cu moldovenii; dar rostirea lor este ceva mai aspră,
precum: giur, pe care valahul îl rostește jur, ca leșescul z sau franțuzescul j;
Dumnedzeu, valah Dumnezău; acmu, valah acuma; acela, valah
ahela. Mai au și câteva vorbe pe care moldovenii nu le știu; însă pe acestea nu le
folosesc când scriu. Se țin pas cu pas de graiul și scrierea moldovenească și recunosc,
în chipul acesta, de fapt că graiul moldovenesc este mai curat decât al lor.
Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era
recunoscut de către Sfântul Scaun ca "Duce al Moldovei" printr-o scrisoare în care se
adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu
nationis Wlachie.
Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii si valahii "au aceleași
limbă si obiceiuri". Trimiteri la o așa-numită "limbă moldovenească" pot fi găsite în
lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei, unde
autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi si vlahii
transilvăneni.

Rușii în multe rânduri au încercat atât să schimbe identitatea și denumirea limbii


(doar să nu fie română), cât și s-o scoată din uzul populației românești din Basarabia
(apoi și din Bucovina de N).

3. Ce este limba moldovenească?

În regiunea din stânga Nistrului autorităţile sovietice au înfiinţat în 1924 RASS


Moldovenească, ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană. Aici îşi are
obârşia teoria unei limbi moldoveneşti diferită de română, prin această teorie URSS
încercând să-şi justifice pretenţiile asupra Basarabiei.
Ţăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeţi şi nu cunoşteau
limba română literară. Autorităţile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă
literară, scrisă în alfabet chirilic şi cît mai depărtată de limba română. Cu crearea noii
limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o
acceptare unanimă a invenţiilor acestuia de către autorităţile sovietice. Metodele
folosite la crearea noii limbi literare moldoveneşti au inclus:
• Notarea în scris a tuturor diferenţelor de rostire dintre graiul vorbit al
moldovenilor din Transnistria sau Basarabia şi limba română literară.
• Folosirea unor împrumuturi din rusă, de pildă: galstuh = cravată, slovari
= dicţionar
• Născocirea unor neologisme mai ales pentru noţiuni abstracte care
lipseau din vorbirea obişnuită a ţăranilor moldoveni analfabeţi. Exemple de
neologisme născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton, singurcîrmuiri =
autoadministrare, unogîndiri = unitate de idei, amuvremnic = contemporan
Exemplu de "limbă moldovenească" din anii '20 (transpusă în alfabet latin): "De-
amu v-o două luni di zăli, dicînd "Plugaru Roş" îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia
moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar
dispri orfografii, adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî"
(Petru Chior, comisar al poporului pentru învăţămînt în RSSA Moldovenească, în
broşura "Despre orfografia moldovenească" din 1929).
În perioada 1932-1938 sovieticii au renunţat la teoria moldovenistă, trecându-se la
folosirea alfabetului latin şi a limbii române literare. În 1938 alfabetul chirilic a fost
reintrodus, adepţii alfabetului latin trimişi în puşcării, iar teoria limbii moldoveneşti
diferită de română a revenit în forţă. După al doilea război mondial, autorităţile
sovietice au introdus alfabetul chirilic şi noţiunea de limbă moldovenească şi în
Basarabia, fără însă să se revină la formele extreme de diferenţiere faţă de română
propăvăduite în anii '20. Limba literară moldovenească de după al doilea război
mondial a fost practic identică cu limba literară română, cu excepţia folosirii
alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite.

Ideea limbii moldovenești continuă și-n zilele noastre, marii susținători fiind chiar
conducerea R. Moldova. Conform Academiei de Științe din R. Moldova și a Declarației
de Independență (1991) limba ce se vorbește în Basarabia este româna.

4. De ce Mitropolia Basarabiei subordonată Bisericii Ortodoxe Române?

ÎN EVUL MEDIU BISERICA A AVUT UN ROL IMPORTANT ÎN DOMENIILE VIEȚII SOCIALE , JURIDICE ȘI
CULTURALE A ȚĂRILOR ROMÂNE. BISERICA ORTODOXĂ S-A DEZVOLTAT ȘI S-A ORGANIZAT SUB
OBLĂDUIREA BIZANȚULUI, DAR A CUNOSCUT ȘI INFLUIENȚE SLAVE. ROMÂNII S-AU NĂSCUT CA UN POPOR
CRESTIN .
ÎNTEMEIEREA PRIMELOR MITROPOLII A AVUT LOC ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ ÎN 1359 LA ARGEȘ ÎN
TIMPUL LUI N ICOLAE A LEXANDRU ȘI ÎN 1370 LA SEVERIN ÎN TIMPUL LUI V LADISLAV VLAICU. Î N
1401 PATRIARHIA DE LA CONSTANTINOPOL RECUNOASTE MITROPOLIA MOLDOVEI. ÎN TRANSILVANIA,
DUPĂ CUCERIREA MAGHIARĂ , LOCUL EPISCOPIILOR ORTODOXE A FOST LUAT DE CELE CATOLICE.

O dată cu unirea din 1859, contopirea celor două Mitropolii formează Biserica
Ortodoxă Română. Așa cum, Basarabia este parte a Principatul Moldovei, care a
participat la unire, rezultă că, și biserica este comună.

Actuala Mitropolie a Moldovei este sub stăpânirea celei rusești, ceea ce nu este
corect.
Noi avem Biserica noastră,a românilor moldoveni, care a fost înființată în 1401, pe
timpul lui Alexandru cel Bun, și care acum face parte din Biserica Ortodoxă Română,
nicidecum din cea rusească.
În loc să dezvoltăm Biserica noastră, noi, basarabenii și bucovinenii, contribuim la
înflorirea bisericii rușilor (ex. banii care sunt transferați în contul lor).
De ce ne supunem bisericii care ne-a distrus scrierile și care a contribuit la
nimicirea preoților noștri, a distrugerii lăcașurilor sfinte?