CURS 1 Dreptul comercial international - reprezinta un ansamblu de norme juridice aplicabile rapoturilor juridice patrimoniale comerciale si relatiilor de cooperare

economico-tehnicostiintifica ce au aderente internationale cu doua sau mai multe sisteme de drept disponibil deci cadrul intern national al unui stat. Normele juridice ce fac obiectul dreptului comercial international sunt norme de drept substantial dar si de drept procesual cu excluderea normelor conflictuale. Sub aspectul obiectului dreptului comercial international din definitie reiese ca numai raporturile juridice ce au in acelasi timp ( cumulativ ) caracter de comercialitate si de internationalitate reprezinta obiect al dreptului comercial international. Comercialitatea raportului juridic - caracterul de comercialitate al unui raport juridic il stabilim interogand legea aplicabila contractului ( LEX CAUSAE ) stabilita de normele conflictuale ale LEX FORI. In ceea ce priveste internationalitatea raporturilor juridice trebuie facute urmatoarele precizari: a) exista raporturi juridice ce se nasc si se consuma pe plan intern national chiar daca au legatura cu strainatatea. ex- prestatorul de servicii - producatorul de marfuri, sau servicii destinate exportului realizat prin intermediul unui alt agent economic nu particpa la un raport juridic ce intereseaza comertul international, el nu lucreaza direct cu strainatatea. D.p.d.v. juridic raporturile lui cu exportatorul raman in cadrul intern al unei singure tari; b)exista anumite rapotruri juridice care fie prin structura lor (subiect) fie prin circumstantele de care se leaga nasterea sau prezinta un element strain, de extraneitate. Cele mai multe reglementari internationale folosesc pentru determinarea internationalitatii unui raport juridic doua criterii: 1) Criteriul subiectiv - potrivit caruia un raport juridic v-a fi international daca partile persoane fizice sau juridice isi au domiciliul sau serdiul in state diferite in momentul incheierii contractului. Legea 105/1992 privind reglementarile raporturilor de drept international privat adauga la acest criteriu resedinta pentru persoane fizice si fondul de comert pentru persoane juridice. 2) Criteriul obiectiv - potrivit caruia raportul juridic este international daca bunul, marfa, serviciul se afla in tranzit international in cursul executarii contrctului, adica daca traverseaza cel putin frontiera. PRINCIPIILE DREPTULUI COMERCIAL INTERNATIONAL Ca orice ramura de drept exista principii ce reglementeaza activitatea comerciala internationala. Principiul libertatii comertului Principiul concurentei loiale Principiul egalitatii juridice a partilor Principiul libertatii conventiilor Principiul bunei credinte.

Principiul concurentei loiale - orienteaza elaborarea si aplicarea unor reglementari care sa garanteze competitia onesta intre participantii la schimburile internationale si care sa previna si sa sanctioneze manifestarile contrarii uzantelor cinstite. In aceasta directie la conventia de la Paris din 1883 s-a creat Uniunea de la Paris privind concurenta loiala. Aceasta concurenta a fost revizuita succesiv, ultima revizuire fiind cea de la Stockholm din 1967. Romania este membra a Uniunii de la Paris. Prevederile conventiei se aplica resortisantilor uniunii ( nationalii pers fiz sau juridice ) si alte persoane asimilate ce au domiciliul sau o intreprindere economica sau comerciala efectiva si serioasa pe teritoriul uneia din tarile membre ale uniunii. Conform conventiei, toate tarile membre au ogligatia sa asigure si sa garanteze cetatenilor lor protectie deplina impotriva concurentei neloiale. Principiul egalitatii juridice - participantii la comertul international persoane fizice sau juridice de drept privat actioneaza DE JURE GESTIONES. Egalitatea juridica intre parti in acest caz nu necesita nuantari, existand de la sine, dar statul poate participa la activitatea comerciala internationala si in acest caz actionand DE JURE GESTIONES. Statul nu are calitate de comerciant. In cazul contractelor comcerciale internationale in care statul este parte contractanta acest principiu al egalitatii juridice se aplica. Principiul libertatii conventiilor - potenteaza in aceasta materie nu numai prin mijloacele moderne de incheiere a contractelor ci mai ales prin posibilitatile pe care o au partile de a alege ( conform vointei lor ) legea aplicabila acelui contract, lege ce v-a guverna atat conditiile de fond, cat si efectele acelui contract. Numai in aceasta materie partile au aceasta libertate. IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL INTERNATIONAL Izvoarele interne - analizarea acestora in materia comerciala internationala se impune avand in vedere urmatoarele : - nu exista multe reglementari internationale uniforme ; - legea aplicabila unui raport juridic v-a fi in majoritatea cazurilor o lege interna nationala. CURS 2 Izvoarele internationale 1) Conventiile internationale In categoria conventiilor internationale introducem toate actele internationale: conventii; acorduri; tratate; carta. Rolul conventiilor internationale este de a uniformiza normele conflictuale, respectiv prevederile legale ce apartin dreptului international privat sau de a crea un drept material substantial uniform. Exista conventii multilaterale cu caracter regional si in aceasta directie avem : tratatul de la Roma 1957, stabilind crearea comunitatii economice europene; tratatul de la Maastricht 1952; conventia privind infiintarea unei asociatii europene a liberului schimb ( AERS ) de la Stockholm 1960. Exista conventii internationale multilaterale cu caracter mondial : Carta natiunilor unite, Acordul general pentru tarife si comert ( GATTU ) si Acordul privind infiintarea organizatiei mondiale a comertului de la Marrackeseh.

Exista conventii prin care se incearca crearea unui drept material uniform : -Conventia privind vanzarea internationala de marfuri incheiata la Viena 1980 ; -Conventia privind recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare straine New York 1958 ( Romania a ratificat aceasta conventie ) ; -Conventia privind arbitrajul comercial international de la Geneva 1961 ; -Conventia privind prescriptia in materia vanzarii internationale de marfuri New York 1974 ; Exista de asemenea conventii prin care se urmareste uniformizarea reglementarilor de drept international privat in diferite materii - cambia, bilet de ordin, cec. Directivele eurpoene reprezinta un izvor de drept indirect deoarece statele membre ale uniunii au obligatia de a transpune aceste directive intr-un anumit interval de timp ( specificat in directiva ) in legislatia lor nationala. 2) Uzantele Internationale Uzantele ( uzurile, obiceiurile, cutumele) reprezinta reguli de conduita nascute din practica sociala folosita vreme indelungata si respectata in tocmai ca normele juridice obligatorii. Exista uzante locale, speciale ( in functie de diferitele domenii ale comertului international si uzante generale aplicabile oricarui domeniu). Cea mai importanta clasificare a uzantelor comerciale internationale coinsta in : -uzante normative -uzante conventionale (interpretative) In Romania nu exista uzante normative. Uzantele normative isi trag forta din chiar prevederile legale ce fac trimitere la aplicarea uzantelor normative. Uzantele conventionale se aplica numai in temeiul cointei partilor contractante ce prevad aplicabilitatea acestora in privinta unui contract. Diversitatea uzantelor internationale ridica probleme in practica in ceea ce priveste cunoasterea lor si aplicarea lor. Pentru acest motiv, institutiei private de prestigiu au realizat codificarea si uniformizarea acestora fara insa a le transforma in norme de drept obiective. In aceasta directie, camera de comert internationala de la Paris a emis: -Regulile INCOTERMS 2000 in materia vanzarii internationale de marfuri ; -Publicatia 500 privind incasarile ; -Publicatii privind acreditivele documentare ; -Publicatii privind garantiile contractuale ; -Publicatii privind garantiile la cerere; clauza model de forta majora si de hardship ( impreviziune ) La nivelul S.U.A. s-au adoptat definitiile revizuite ale comertului american exterior ( RAFTD ) 1941 - corespondentul american al regulilor INCOTERMS. Intalnim uzante comerciale internationale si sub forma conditiilor generale de contractare elaborate de insitutii, organizatii profesionale de prestigiu ( ex- Federatia Internationala a Inginerilor Consilieri; Banca Mondiala; s.a. ) Uzantele normative au rolul de a completa, de a suplini, sau de a inlatura anumite prevederi legale si au aceeasi forta juridica ca orice norma juridica obiectiva. Uzantele conventionale au rolul de a interpreta, de a completa vointa partilor contractante in fapt de a completa contractul.

ACTELE SI FAPTELE DE COMERT INTERNATIONALE Cele mai multe legislatii nationale au adoptat in privinta comercialitatii actelor faptelor si operatiunilor savarsite de persoane fizice sau juridice una din cele doua conceptii cunoscute: -conceptia obiectiva ; -conceptia subiectiva ; Potrivit conceptiei obiective, comercialitatea coborara de la act catre persoana. Potrivit conceptiei subiective, comercialitatea unui act urca de la persoana la act, persoana ce are calitatea de comerciant prin inregistrare intr-un registru profesional v-a savarsi numai acte, fapte si operatiuni comerciale. In mataria comertului international, actele, faptele si operatiunile ce reprezinta fapte de comert se caracterizeaza prin elementul de internationalitate. CURS 3 Actele de cooperare economico-tehnico-stiintifica In mod traditional se considera ca obiect al activitatii de cooperare economica tehnica stiintifica contractele de colaborare incheiate intre subiecti din doua sau mai multe state si constituirea de societati comerciale cu capital mixt. Contractele de colaborare se refera in principal la contractul cadru ce constituie premisa unei colaborari viitoare concretizata in incheierea unor contracte de prestari servicii, producerea de bunuri, livrare de marfuri, transmitere de tehnologie s.a. Cea mai inalta forma a acestor contracte cadru este data de acordurile bilaterale incheiate intre diferite state acordul de asociere incheiat intre Romania si statele membre ale conventiilor europene de la Bruxelles 1993 sub aspectul acordului de cooperare economica si financiara intre Romania si comunitatile eurpoene si statele membre ale spatiului economic european. Participarea la activitatea comerciala internationala Justificare: - subiectele reprezinta elementul esential al oricarui raport juridic. Prima distinctie in aceasta materie trebuie realizata privitor la categorii de participanti: -persoane fizice si persoane juridice; -persoane de nationalitate romana si de nationalitate straina. Comercianti persoane fizice - elementul relevant traditional utilizat prin determinarea statutului de comerciant persoana fizica straina este reprezentat de domiciliul persoanei fizice situat in strainatate. Prin L 507 / 2002 abrogata prin L 300 / 2004 se instituie si un al doilea citeriu, al cetateniei persoanei fizice. Acest criteriu v-a fi utilizat numai raportat la persoanele fizice " care provin din statele membre ale UE si din statele apartinand spatiului economic european" art 1 L 300 /2004 In raport de persoanele fizice ce nu se incadreaza in una din categoriile prevazut de L 300 /2004 aplicam criteriul traditional al domiciliului aflat in strainatate. In ceea ce priveste capacitatea persoanelor fizice straine de a desfasura activitate comerciala imperativ se aplica legea nationala LEX PATRIAE a persoanelor fizice reprezentand un aspect al

capacitatii de folosinta a persoanelor fizice ( Legea nationala, LEX PATRIAE = Legea tarii al carui cetatean este persoana fizica). Spre deosebire de capacitate, calitatea de comerciant a unei persoane fizice este o problema ce tine de conditia juridica a strainului, prin urmare acestui aspect i se aplica intotdeauna legea tarii in care se desfasoara activitatea comerciala. (Cetatenii) Persoanele fizice ce provin din state membre ale UE si din state membre ale spatiului economic-european pot desfasura in Romania activitati economice in toate domeniile in mod individual sau infiintand asociatii familiale. Decretul lege 54 / 1990 ( abrogat ) prevedea ca singura modalitate de desfasurare a activitatii comerciale pe teritoriul Romaniei de catre persoanele fizice straine infiintate de sucursala sau reprezentante. Persoanele fizice straine isi desfasoara activitatea comerciala pe teritoriul Romaniei cu respectarea legilor romane privind in principal autorizarea si functionarea lor. Comerciantii persoane juridice Societati comerciale cu participare straina Sunt societati comerciale cu participare straina societatile constituite pe teritoriul Romaniei direct sau prin infiintare de filiale si sucursale cu capital integral strain sau prin asociere cu persoane fizice sau juridice romane indiferent ca acestea s-au constituit de la inceput ca atare sau elementul strain a intervenit ulterior prin dobandirea de parti sociale sau actiuni ( in cadrul capitalului initial sau modificat ) precum si prin dobandirea de obligatiuni si alte asemenea efecte de comert emise de societate. Societatile comerciale cu participatie straina se pot infiinta in oricare din formele prevazute de L 31 / 1990 si pot desfasura activitate comerciala in toate domeniile de activitate cu exceptia acelora ce sunt interzise prin lege. Societatile comerciale cu participarea straina respecta legislatia nationala ( romana ) in ceea ce priveste functionarea sa. Exista insa, anumite domenii in care capitalul strain este supus aprobarii unor instituii specializate: -in cazul societatii de asigurari si reasigurari ; -in cazul societatii bancare ; -in cazul societatii de investitii financiare ; -in cazul societatii de servicii de investitie financiare ; -in cazul societatii care opereaza pe piata de capital ; Institutii care avizeaza acest capital strain : -Comisia pentru supravegherea asigurarilor ; -BNR ; -Comisia nationala a valorilor mobiliare ; Aceste societati comerciale cu participare straina sunt persoane juridice romane Nationalitatea societatilor comerciale - atributia de intentificare este data conform legilor romane de sediul social al acestora. L 31 /1990: "societatile comerciale cu sediu in Romania sunt persoane juridice romane" Societatile comerciale straine

Sunt societati comerciale straine societatile ce isi au sediul social in afara teritoriului Romaniei. Aceste societati pot desfasura activitati comerciale in Romania prin infiintare de filiale, sucursale, agentii, birouri si reprezentante. Notiunea de reprezentanta include atat notiunea de agentie cat si pe cea de birou. Infintarea de sucursale si fliliale de catre societatile comerciale straine Sucursalele - sunt dezmembraminte fara personalitate juridica a societatii mama, nu au obiect de activitate distinct si nici patrimoniu propriu, reprezinta extinderi in teritoriu a unei societati comerciale. Filialele - sunt dezmembraminte cu personalitate juridica. Ele au un obiect propriu de activitate, au patrimoniu propriu si organe proprii de conducere. Cu toate acestea filiala este dependenta exonomic de societatea mama prin capitalul social detinut in principal de aceasta din urma. Conditii de infiintare si de functionare a sucursalelor Societatilor Comerciale pe teritoriul Romaniei. Sucursalele sunt guvernate de Legea societatii mama, de legea ce guverneaza statutul organic al acesteia. Capitalul juridic a sucursalei v-a fi apreciata in functie de dispozitiile legii societatii mama. Societatile comerciale straine pot infiinta sucursale pe teritoriul Romaniei daca sunt indeplinite doua conditii: 1)Legea statului organic al societatii mama permite extinderea activitatii societatii pe teritoriul altor state sub forma sucursalelor ; 2)Exista prevedere expresa in actul constutiv al societatii mama privind posibilitatea infiintarii de sucursale. In ceea ce priveste obtinerea autorizatiilor de functionare si functionarea sucursalei societatii comerciale straine pe teritoriul Romaniei trebuie respectate pevederile legii romane. Desi sucursala nu beneficiaza de personalitate juridica ea poate fi chemata in judecata pe teritoriul in care functioneaza in ceea ce priveste actele si faptele savarsite pe acest teritoriu daca beneficiaza de o anumita autonomie financiara daca are organe de conducere si cont in banca. Filialele - sunt persoane juridice distincte si infiintandu-se pe teritoriul Romaniei sunt persoane juridice romane. Filialele sunt guvernate de legea roamana atat in privinta constituirii lor cat si in privinta functionarii si lichidarii. CURS 4 Reprezentantele societatilor comerciale straine Terminlogic in majoritatea izvoarelor de drept se utilizeaza notiunea de reprezentanta, insa practic intalnim utilizata si notiunea de agentie sau de birou pentru a desemna reprezentanta unei societati comerciale straine Reprezentantele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica a societatii mama reprezinta o extindere in teritoriul strain a acestora. Nu au calitatea de subiect de drept international. Reprezentanta are prin urmare urmatoarele caracteristici :

-nu au personalitate juridica ; -nu are capital propriu ca in cazul filialelor si intr-o anumita masura al sucursalelor ; -incheie acte juridice si savarsesc acte materiale in numele si pe seama societatii mama ; -activitatea comerciala desfasurata de reprezentante se subsemneaza in cadrul activitatii societatii mama astfel cum este aceasta prevazuta in actul constitutiv al societatii mama. Constituirea reprezentantelor se face cu respectarea legii tarii in care se doreste deschiderea acestora si numai in conditiile in care legea societatii mama permite deschiderea de reprezentante. In Romania reprezentantele se pot constitui in baza decretului 122/1990 privind autorizarea functionarii reprezentatelor societatilor comerciale straine si organizatiilor economice straine. In cadrul notiunii de organizare econommic straina includem si persoanele fizice straine (comercianti). Autorizatia de functionare a unei reprezentante este eliberata in prezenta de catre Ministerul Economiei si Comertului. Reprezentarile societatii comerciale straine nu reprezinta investitie straina in sensul prevederilor O.U.G. 92/1997 privind investitiile straine impreuna cu intregul pachet de legi aferent acestei ordonante. Sucursalele si filialele societatilor comerciale straine reprezinta investitie straina. Recunoasterea internationala a persoanelor juridice a societatilor comerciale. Nu exista conventii internationale privind recunoasterea persoanelitatea juridica a unor societati comerciale. Majoritatea cazurilor de drept consacra principiul recunoasterii internationale a persoanelor juridice a societatilor comerciale daca societatea comerciala este legal constituita conform legii tarii in care si-a declarat sediul social conform actului constitutiv. Daca aceasta conditie este indeplinita recunoasterea internationala in cauza se produce automat. Societati comerciale si conflicte de legi Conflicte legi exista in momentul in care unui act juridic sau fapt juridic i se pot aplica 2 sau mai multe legi ale unor tari diferite. Conflictele de legi trebuie solutionate intotdeauna de regula prin intermediul normelor conflictuale ce stabilesc o singura lege aplicabila actului sau faptului juridic. Conflictele de legi pot aparea si in cazul societatii comerciale, in cazul diferitelor aspecte ce privesc subscrierea de actiuni, parti sociale sau parti de interes, transmiterea acestora, lichidarea societatii comerciale, fuziunea si divizarea acestora si falimentul lor. Stabilim nationalitatea unei societati comerciale in functie de sediul social declarat si prevazut in actul constitutiv. In functie de nationalitatea unei societati comerciale determinam legea aplicabila a acelei societati ( LEX SOCIETATIS ) stabilim legea capacitatii constituirii, functionarii si lichidarii societatii. Prin urmare LEX SOCIETATIS este cea care dispune sub urmatoarele aspecte: -capacitatea societatii ; -dobandirea si pierderea calitatii de asociat, drepturile si obligatiile asociatilor ; -modalitatea de desemnare, alegere a organelor de conducere competentele acestor organe ; -persoanele ce au calitatea de reprezentare a societatii comerciale ; -modalitatea de lichidare a sociatatii si evident modalitatea de modificare a acesteia.

A)Conflicte de legi privind subscrierea actiunilor societatilor comerciale Pentru o corecta abordare a acestei problematici mentionam ca conflictele de legi pot aparea nu prin simplul fapt al operatiunii de subscriere de actiuni ci datorita modalitatilor specifice de realizare a subscrierii: -oferta de subscriere manevrata fie direct de catre societatea emitenta, fie prin intermediul unor societati de valori mobiliare sau institutii de credit - bancile, ce au dreptul de a efectua asemenea operatiuni a) In cazul in care oferta de subscriere este instrumentata de societatea emitenta subscrierea este guvernata de legea societatii, indiferent de nationalitatea sau cetatenia subscriitorilor ; b) In cazul in care oferta de subscriere a actiunilor se realizeaza prin intermediul societatilor de valori mobiliare sau bancilor acestea actioneaza ca si intermadiar al societatii emitente sau numai pe seama societatii emitente ( comisionar sau mandatar ) ; In aceasta situatie operatiunii de subscriere ii aplicam in relatiile dintre societatea emitenta si intermadiar aplicam legea contractului LEX VOLUNATIS daca partile au ales aceasta lege si in lipsa legea tarii intermediarului ( sediul social al acestuia ). - in relatiile dintre societatea emitenta si subscriitor subscrierea v-a fi guvernata de legea societatii emitente. B)Conflictele legi ce apar la trasmiterea actiunilor partilor societatii si partilor de interestrasmitere ulterioara subscrierii. In aceasta problema este necesar sa distingem in primul rand intre fractiuni ale capitalului social al societatilor comerciale ce reprezinta titluri nominative si cele la purtator. Avem in vedere transmisiunea titlurilor intervenita ulterior subscrierilor de la societatea emitenta. a)In cazul titlurilor nominative ce reprezinta titluri de valoare ( actiuni ) transmiterea acestora este guvernata de legea societatii comerciale emitente deoarece in majoritatea tarilor transmisiunea acestora opereaza prin mentiune pe titlu si in registrul actionarilor ce este tinut de regula de societatea comerciala emitenta. b)In cazul titlurilor nominative ce nu reprezinta titluri de valoare ( parti sociale si parti de interes ) in sistemul in care LEX FORI considera aceasta transmisiune ca fiind o cesiune de creanta ea v-a fi guvernata de legea creantei cedate. Daca LEX FORI considera aceasta transmisiune o operatiune SUI GENERIS acesteia ii aplicam legea societatii emitente. c)In cazul titlurilor la purtator transmisiunea acestora v-a fi guvernata de legea tarii in care intervine transmisiunea acestora in relatiile dintre dobanditorii succesivi si in relatiile dintre acestia si terti. C)Conflictele de legi si falimentul societatilor comerciale Falimentul reprezinta o procedura speciala general unitara concursala, colectiva si egalitara prin care se satisfac creantele creditorilor debitorului din bunurile acestuia. Datorita diferentelor dintre legislatiile nationale, in doctrina si in practica s-au evidentiat 2 teorii principale. a) teoria unitatii si universalitatii falimentului - conform acestei teorii nu poate exista decat un singur faliment competent in deschiderea falimentului fiind tribunalul tarii in care se afla centrul afacerilor debitorului, in sens de domiciliu al persoanei fizice si sedoi social al

celei juridice, acest tribunal aplicand legea tarii sale si fiind competent in luarea tuturor masurilor privind falimentul. Aceasta procedura priveste toate bunurile debitorului toate bunurile debitorului, indiferent unde se afla acestea, avand deci efect universal. Argumentele in favoarea acestei teorii: -urmarirea tuturor bunurilor debitorului ; -egalitatea creditorilor ( in functie de rangul lor ) ; Deficienta acestei teorii se releva prin incapacitatea tribunalului ce instrumenteaza falimentul de a-si extinde competentele dincolo de limitele statului sau. CURS 5 b) teoria pluralitatii si teritorialitatii - este teoria in temeiul careia urmeaza a se pronunta atatea falimente distincte cate sunt necesare, dupa cum debitorul are in diferite state fie sediul, fie bunuri, fie creditori. In acceptiunea acestei teorii fiecare faliment in parte este independent unul fata de celalalt si nu produce efecte in afara tarii forului care l-a pronuntat. Argumentul adus in favoarea acestei teorii este acela al competenti legislative strans legata de competenta jurisdictionala urmarirea bunurilor debitorului neputandu-se realiza fara concursul autoritatilor locale. Aceasta se poate exercita exclusiv pe teritoriul unui stat anume teritorialitatea fiind o consecinta a suveranitatii statelor si a protejarii intereslor creditorilor nationali. Reglementarile europene in materia falimentului Din prezentarea anterioara se reliefeaza imposibilitatea de a se ajunge la solutii corespunzatoare in problema falimentului pe calea practicii intemeiate pe legi nationale. Dificultatile ce apar in determinarea persoanelor ce pot fi supuse falimentului, a masei credale, fata de posibilitatea aplicarii unor legi diferite are continut diferit, se impune tot mai mult cautarea unor solutii pe calea conventiilor internationale. In aceasta directie se impun reglementarile comerciantilor europeni. Deoarece Conventia Europeana privind falimentul transfrontalier din 1995 nu a fost ratificata si de catre Regatul Unit al Marii Britanii, conventia nu a intrat in vigoare. Parlamentul European in 1999 a adoptat o rezolutie prin care invita comisia sa sa prezzinte o propunere de directiva sau regulament in acelasi domeniu. Astfel la 29 mai 2000 Consiliul Uniunii Europene a adoptat la Bruxelles Regulamtul nr 1346 / 2000 privind procedurile de faliment. Acest Regulament a fost prevazut sa intre in vigoare la 31 mai 2002. Activitatile societatilor comerciale sau intreprinderilor au tot mai frecvent efecte transfrontaliere si de acea sunt supuse reglementarilor dreptului comunitar. Falimentul acestora afecteaza buna functionare a pietei interne si de aceea este necesar ca partile sa nu fie tentate sa deplaseze activele sau procedurile dintr-un stat in altul cu scopul de a-si ameliora situatia lor juridica ( FORUM SHOPPING ). Intrucat aceste obiective nu pot fi realizate pe deplin la nivel national, se justifica o actiune la nivel comunitar. Domeniile de aplicare.

1)Regulamentul se limiteaza la dispozitiile privind competenta deschiderii procedurii de faliment si la luarea deciziilor privind direct aceasta procedura. Este necesar ca aceste norme sa fie cuprinse intr-un document comunitar obligatoriu si direct aplicabil in toate statele membre. 2)Regulamentul v-a fi aplicabil procedurilor de faliment indiferent daca debitorul este persoana fizica sau juridica, comerciant sau necomerciant. Sunt excluse din sfera de aplicare a regulamentului procedurile de faliment privitoare la societatile de asigurari, institutiile de credit, societatile de valori mobiliare si organismele de plasament colectiv. 3)Regulamentul considera ca nu este practic sa fie instituita o procedura de faliment unica pentru toata comunitatea. Se considera ca varianta optima admisibilitatea unei proceduri de faliment principale, deschisa in toate tarile membre precum si a unei proceduri de faliment secundare. 4)Regulile de competenta stabilite prin acest Regulament se liminteaza la competenta internationala desemnand statele membre ale caror jurisdictie pot deschide o procedura de faliment. 5)Competenta teritoriala in cadrul acelui stat membru urmeaza sa fie determinata de legea nationala a statului respectiv. Jurisdictia competenta pentru deschiderea unei proceduri principale de faliment trebuie sa fie abilitata pentru a dispune masuri provizorii si conservatoare chiar in momentul deschiderii procedurii. 6)Anterior deschiderii procedurii principale de faliment, deschiderea unei proceduri de faliment in statul membru in care debitorul poseda o intreprindere nu ar putea fi ceruta decat de creditorii locali si creditorii intreprinderii locale sau numai atunci cand legea statului membru in care debitorul are centrul principal al activitatii nu ar permite deschiderea unei proceduri principale. Cand o procedura principala se deschide, procedurile teritoriale devin secundare. 7)Pe langa protejarea intereslor locale, procedurile secundare de faliment pot urmari si alte obiective.Ele sunt justificate de patrimoniul prea complex al debitorului sau de catre deosebirile importante intre diferentele sistemului de drept. Se pot crea dificultati complexe prin extinderea efectelor legii statului de deschidere asupra teritorului celorlalte state in care se afla activele. Pentru aceste motive sindicul procedurii principale poate cere deschiderea unei proceduri secundare in interesul administrarii eficiente a patrimoniului. 8)Realizarea eficienta a procedurii falimentului necesita coordonarea procedurilor paralele, prin stransa cooperare intre difericit sindici, aceasta presupune un schimb suficient de informatii. 9)Orice creditor avand resedinta obisnuita ori sediul in comunitate v-a trebui sa aiba dreptul sa-si declare creanta in orice procedura ed faliment in curs in comunitate in privinta bunurilor debitorului. 10)Regulamentul prevede recunoasterea imediata a deciziilor privind deschiderea, desfasurarea si inchiderea procedurii de faliment. De indata ce o procedura de faliment este deschisa intr-un stat membru, jurisdictia competenta sau sindicatul ii informeaza individual pe creditorii cunocuti care au resedinta, domiciliul sau sediul in celelalte state membre. 11)Legea aplicabila procedurii principale este legea statului membru pe teritoriul caruia este deschisa ( la fel si pentru procedura secundara ).

Alte subiecte ale raportului de drept 1)Regiile autonome -se organizeaza si functioneaza in planuri strategice ale economiei nationale precum si in unele domenii apartinand altor ramuri stabilite de guvern. Conform art 3 Reg aut. sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara. In limitele celor stabilite de BNR Reg aut. poate sa efectueze operatiuni de incasari, plati lei sau valuta prin casierie proprie. Conform L 15 / 1990 operatiunea de incasari si plati externe se efectueaza prin Banca de Comert exterior. Din aceste prevederi reiese capacitatea regiilor autonome de a efectua operatiuni de comert international. 2)Asociatiile si fundatiile - Conform art 48 / OG 26 / 2000 asociatiile si fundatiile pot desfasura orice alte activitati economice directe daca acestea au caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice. Conform art 47 / OG 26 / 2000 pot participa la comertul international si direct 3)Statul - Conform cartei drepturilor si indatoririlor economice ale statelor adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 3281 / 1984 statul are dreptul de a participa la comertul international. Conform decretului 31 / 1954 art 25 statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu si ca subiect de drepturi si obligatii Statul participa astfel in raporturile mentionate mai sunt prin Ministerul Finantelor, exceptie facand cazurile in care legea stabileste alte organe. Domeniile de participare a statului la raporturile de drept a comercialului international sunt: -incheierea de contracte sub forma acordurilor -emisiunea de tituluri de valori lansate pe piete financiare internationale -participa la litiugiu comercial international in baza conventiilor. In aceasta situatie statul participa la comertul international ca titular al patrimoniului propriu iar in gestionarea acestui patrimoniu fiind vorba de raporturile de drept privat si nu public. 4)Societatile transnationale Existenta acestori tipuri de societati este datorita recunoasterii si aplicarii principiului libertatii contractuale. Societatile transnationale sunt acele societati care de la infiintaree au o structura ce include elemente fara caracter national si lipsite de legatura juridica cu un anumit stat. ex-capitalul este obligatoriu multinational pentru ca el provine de la asociati persoane fizice sau juridice din tara. O astfel de societate transnationala nu are nationalitatea nici unei tari in care si-a fixat sediul social deci ea nu este supusa nici unei legislatii nationale ca si LEX SOCIETATIS. Statutul organic al societatii este guvernat de LEX CONTRACTUS si anume de prevederile actelor constitutive de societati. In cazul acestor societati chiar si competenta jurisdictionala privind solutionarea litigiilor sau functionarea / incetarea societatii este atribuita unor organisme internationale: -instante judecatoresti cu caracter international ; -arbitraj international ;

Grupurile de societati comerciale Sunt reglementate diferit si sub denumiri specifice in diferite sisteme de drept. In Germania druparile de societati comerciale imbraca forma concernului sau trustului. In Franta se numesc grupuri de interese. In SUA si Marea Britanie se numesc holdinguri sau trusturi. Concernul - reprezinta acea grupare de societati in care o societate dominanta reuneste sub o conducere unica una sau mai multe societati comerciale care vor depinde de ea. Concernul se constituie fie prin contract de dominare, fie prin contract de incorporare ( a nu se confunda incorporarea cu absorbtia ). Grupul de interes - este un hibrid, o entitate ce contine atat elemente proprii asociatiilor in participatie cat si elemente specifice societatilor comerciale. Grupul de interes are personalitate juridica proprie. Holdingurile - societatea astfel numita asigura conducerea economiei si detine controlul asupra unor societati numite subsidiare. Sunt considerate subsidiare acele societati in care societatea numita holding este actionara si detine controlul ( mai mult de jumatate din capitalul social). Trustul - este un grup de societati comerciale care isi pierd autonomia deoarece sunt subordonate total unei conduceri centralizate. Conducerea centralizata se bazeaza pe un contract de dominare si o conducere unica centralizata independenta de existenta unei societati dominante. Grupurile de societati - alaturi de societati multinationale se remarca prin cele mai puternice entitati economice actuale, iar cunoasterea reglementarilor specifice acestora reprezinta un avantaj profesional incontrolabil. CURS 6 CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE In aceasta materie contractele trebuie sa indeplineasca atat criteriul comercialitatii cat si criteriul internationalitatii. In functie de calificarea ca si contract comercial international a unui contract vom putea face aplicarea principiilor si uzantelor internationale, a prevederilor legale derogatorii din materia comertului international. Clasificarea contractelor comerciale internationale Abordam problematica clasificarii contractelor comerciale internationale in functie de criterii specifice comertului international ce se adauga criteriilor clasice 1)In functie de operatiunea comerciala ce face obiectul contractului exista contracte comerciale internationale -propriuzise si contracte de import-export, de mandat de transport etc -contractul de cooperare economico-tehnico-stiintifica 2)Dupa durata lor exista: -contracte de lunga durata - se considera in general ca fiind de lunga durata contractele cu o durata de peste 5 ani. Se constituie ca fiind de lunga durata acel contract in care cel putin obligatia uneia dintre parti urmeaza a se executa la anumite momente ulterioare incheierii contractului implicand o anumita desfasurare in timp a acestuia. Datorita duratei lor in

aceste contracte se utilizeaza clauze de mentinere si de adoptare a contractului precum si clauze de indexare a pretului contractului. -contracte de scurta durata ( cu executare imediata ) Dupa tipul lor: - contracte traditionale : vanzarea - cumpararea, depozit, mandat, transport etc -contracte moderne: consulting-ul, enginering-ul, factoring-ul, leasingul. Dupa structura lor: - contracte unitare ( prin natura lor ) in care exista un singur acord de vointa: c. de vanzare, c. de mandat, transport -c. complexe - care prin structura lor contin 2 sau mai multe acorduri de vointa ce au un scop economic comun creandu-se o entitate juridica distincta cu regim juridic propriu: contrapartida sau brokerul, leasingul, garantia bancara etc. Importanta incheierii contractelor comerciale internationale Momentul incehierii contractelor - contractele se considera incheiate in momentul in care se realizeaza acordul de vointa al partilor, in momentul in care oferta de a contracta se intalneste concordand cu acceptarea ofertei. Conform acelorasi norme conflictuale obiective, daca prin natura contractului sau prin vointa ofertantului expedierea acceptarii nu este necesara sau nu este ceruta contractul se va considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei intreprinde executarea contractului. Momentul incheierii contractului prezinta importanta sub urmatoarele aspecte: -in functie de acest moment se determina capitalul partilor contractante ; -se determina momentul in care curg efectele acelui contract ; -se determina daca una din partile contractante era supusa procedurii falimentului ; -in functie de momentul determinarii contractelor determinam legea aplicabila acestuia in caz de conflict in timp a legilor ; -determinam locul incheierii contractului in cazul in care acelui contract i se aplica o lege determinata conform normelor conflictuale obiective LEX LOCI CONTRACTUS ( legea locului incheierii contractului ). Determinam locul incheierii contractului in functie de momentul incheierii contractului. Contractele comerciale internationale sunt incheiate avandu-se ca principal reper principiul liberatii de vointa a partilor contractante consacrata in legislatia romana in principal in art 969 c.civil. In baza acestui principiu partile contractante pot incheia orice tip de contract cu orice fel de clauze. Acest principiu fiind pe deplin aplicabil atat persoanelor fizice cat si juridice de drept privat sau de drept public. Conform acestui principiu partile au posibilitatea de a alege legea aplicabila contractului de a exclude competenta instantelor judecatoresti in solutionarea eventualelor litigii cu consecinte arbitrarii litigiului prin arbitraj institutionalizat sau ad-hoc cu aplicarea legilor obiective sau in echitate. Incheierea contractelor pe baza de conditii generale In practica comerciala internationala, in majoritatea cazurilor contractul de incheie pe baza de conditii generale, pe baza de contraste tip sau standard. In elabirarea acestor tipuri de contracte un rol important il are Comisia Natiunilor Unite, Banca Mondiala, Federatia Internationala a Inginerilor Consilieri si alte institutii, organizatii profesionale

Conditiile generale reprezinta un contract in care sunt prevazute clauze ce reprezinta sau se doresc a reprezenta norme uniforme intr-o materie, caluze ce privesc toate aspectele unui anumit tip de contract, urmand ca partile contractante sa asimileze aceste conditii generale si in conditiile speciale sa prevada numai caluze particulare privind pretul, cantitatea, termenul de livrare, data livrarii etc. Aceste contracte incheiate in baza conditiilor generale primesc si o interpretare uniforma din partea institutiilor emitente, interpretare care insa prezinta valoare reala numai in cazul arbitrarii litigiului. In principiu, incheierea contrctului in baza conditiilor generale este facultativa indiferent de domeniu, insa in anumite doenii se impune prin caiete de sarcini incheierea contractelor pe vaza de conditii generale. Contractele tip difera de cele incheiate pe baza conditiilor generale prin faptul ca el contine spatii albe in interiorul clauzelor ce privesc numele partilor, obiectul contractului, data livrarii, modalitatea de livrare etc. In practica comertul international se utilizeaza incheierii contractelor sub conditie suspensiva: -obtinerea licentei de import-export ; -deschiderea creditorului de catre cumparatorul din strainatate si ajungerea acestuia la banca vanzatorului ; -realizarea de mostre si omologarea acestora . Contractul nu se considera incheiat decat in momentul realizarii conditiilor suspensive, moment in care contractul se consolideaza retroactiv. CURS 7 DREPTUL APLICABIL CONTRACTELOR Determinarea dreptului aplicabil contractelor reprezinta una din problemele primordiale ce se ridica ori de cate ori se incearca un demers juridic privitor la un contract comercial international. Aceasta problema apare numai in cazul contractelor comerciale internationale datorita elementelor de extraneitate continut de acesta ce face posibila existenta unui conflict de legi. Legea aplicabila contractului guverneaza conditiile de valabilitate ale contractului si efectele acestuia. Prin exceptie, capacitatea partilor v-a fi determinata intotdeauna de legea personala a acestora ( LEX PATRIAE sau LEX DOMICILI sau legea nationala ). Problema determinarii legii aplicabile contractului prezinta o foarte mare importanta nu numai avand in vedere guvernarea efectelor acesteia de LEX CONTRACTUS ci mai ales avand in vedere faptul ca in situatia ivirii unui litigiu se ridica succesiv urmatoarele probleme : -la stabilirea tarii si a instantei competente sa solutioneze acest litigiu ; -importanta fata de faptul ca judecatorul fiecarei tari v-a avea o interpretare proprie a efectelor contractului ; -dupa determinarea instantei competente se ridica problema legii aplicabile litigiului: LEX FORI sau legea straina iar in cazul aplicarii legii straine se pune problema regimului juridic al acesteia, ai aprobarii legii straine si problema controlului corect aplicarii a legii straine. -dupa pronuntarea hotararii judecatoresti se pune problema recunoasterii efectelor acestuia in afara teritoriului tarii in care a fost pronuntata recunoasterea conditionata si dreptul

corect a aplicarii a legii normal competente, chiar daca aceasta este o lege straina de legea forului. Determinarea dreptului aplicabil contractelor Dreptul aplicabil contractelor este determinat fie prin vointa partilor ca modalitate subiectiva de determinare, fie prin utilizarea unor criterii obiective de localizare a unui contract in spatiul unor sisteme de drept A)Determinarea drepturilor aplicabile contractelor prin vointa partilor Posibilitatea partilor contractante de a alege legea aplicabila contractelor lor reprezentand o parctica curenta cu rolul de a inlatura conflictele de legi. Partile contractante au posibilitatea alegerii legii aplicabile contractului ( LEX CAUSAE ) aceasta posibilitate fiind recunoscuta pe majoritatea sistemelor de drept cu conditia ca la alegere sa fie prevazuta expres in contract sau sa rezulte neindoielnic din continutul acestuia sau din alte circumstante. Este posibil ca numai o parte din contract, ca numai anumite clauze ale acestuia sa fie guvernate de legea aleasa de parti. Alegerea legii aplocabile contractului prin vointa partilor este considerata indeplinind caracteristicile unei veritabile norme conflictuale subiective numita LEX VOLUNTATIS. Fundamentul posibilitatii alegerii legii contractului il reprezinta principiul libertatii de vointa a partilor: -partile decid incheierea contractului si caluzele acestuia prin urmare au aceeasi libertati privind legea aplicabila acestuia. Clauza prin care partile aleg legea aplicabila contractului se numeste ELECTIO JURIS. Prin dreptul sau legea aplicabila contrctului intelegem intregul sistem de drept al unei tari respectiv normele dreptului material cu explucerea normelor conflictuale deoarece ELECTIO JURIS are rolul de a inlatura aplicabilitatea normelor conflictuale. a)Exista situatii in care partile unui contract fac referire la un anumit sistem de drept sau la o anumita lege a unei tari pentru a preciza sau pentru a completa continutul contractului, pentru a guverna anumite efecte sau toate efectele contractului. Procedand in acest fel, partile nu aleg legea aplicabila contractului, pentru determinarea acesteia fiind necesara doar utilizarea normelor conflictuale obiective. b)Legea straina aplicabila contractului ridica problema regimului juridic al acesteia, de care judecatorul trebuie sa tina seama. Potrivit legii, legea straina se v-a bucura de exact acelasi regim juridic ca si legea tarii forului., judecatorul avand aceleasi obligatii pentru stabilirea adevarului juridic. In cazul aplicarii legii straine unui contract, prezenta cunoasterii dreptului de catre judecator nu se mai aplica a.i. partile au obligatia de a pune la dispozitia judecatorului legea sau legile straine atestate fie de Ministerul Justitiei, fie de Ministerul de Externe al tarii legilor respective. Judecatorul are posibilitatea de a utiliza orice alte mijloace in vederea cunoasterii continutului legii straine. In cazul in care continutul legii straine nu poate fi determinat solutia nu v-a fi aceea a respingerii actiunii, judecatorul fiind obligat sa solutioneze cauza, aplica legea aplicabila contractului stabilit in mod obiectiv, fie prin aplicarea legii tarii forului. c)Limitari aduse drepturilor partilor de a alege legea aplicabila contractului

1)Ordinea publica - exceptia de ordine publica se releva numai in cazul aplicarii legii straine in raport de care legea forului va analiza respectarea sau nerespectarea principiilor fundamentale ale legii tarii forului. In cazul in care legea straina aleasa de parti contravine ordinii publice a tarii forului, legea straina nu se v-a aplica . 2)Frauda la lege Si in acest caz problema fraudei la lege se pune numai cand contractul este guvernat de o lege straina ed legea tarii forului. Prin frauda la lege ( in aceasta materie ) se intelege acea situatie in care partile unui contract isi creeaza cu intentie frauduloasa mijloace sau metode de inlaturare a legii normal competente a guverna contractul, acest lucru realizandu-se in principal prin: -introducerea in mod artificial a unui element de extraneitate ce atrage de la sine posibilitatea paritiei unui conflict de legi si dreptul partilor de a alege o alta lege a contractului sau prin modificarea punctului de legatura. 3)Contractul fara lege Conform unor conceptii subiectiviste ce largesc seomnificatia principiului libertatii contractuale a partilor este posibil ca partile unui contract sa incheie acel contract fara nici o referire la o lege aplicabila acestuia in mod independent de orice sistem de drept al oricarei tari, fiind suficient prin el insusi pentru a produce efecte. Aceasta conceptie nu poate fi primita deoarece nici un drept subiectiv nu exista decat daca este recunoscut de un drept pozitiv de lege. Contractul produce efectele prevazut de art 969 c.civil pentru ca legea ii acorda aceste efecte. Vointa partilor contractante produce efecte in mod indirect si numai pentru ca legea acorda acele puteri vointei partilor. Prin urmare, nu poate exista contract fara lege aplicabila iar daca partile au inlaturat expres aplicarea unei legi aceasta v-a fi determinata potrivit normelor conflictuale obiective. 4)In practica si in doctrina s-a pus problema posibilitatii partilor de a alege o lege cu care contractul nu are nici o legatura. Cele mai multe sisteme de drept recunosc aceasta posibilitate partilor contractante. L 105 / 1992 Contractul v-a fi guvernat de legea apleasa prin consens de parti. Argumentele in favoarea aceastei conceptii : -nu exista restrictii legale in aceasta directie, legaturi interne de natura economica a contractului cu o anumita lege, dorinta partilor contractante de a alege legea cea mai completa, moderna intr-un anumit domeniu. In mod clasic se exemplifica posibilitatea partilor in aceasta directie prin invocarea practicii. SUA cere prin cel de-al doilea RESTATEMENT acorda partilor acest drept dar intr-o modalitate mandata si circumstantiata. Legea aleasa sa fie aleasa in mod rezonabil, adica sa existe anumite pete de legatura intre contract si acea lege precum si in situatia in care legile normal incidente ar prezenta neclaritati sau imperfectiuni. CURS 8 In cazul in care partile contractante indica aplicarea unor uzante din anumite domenii sau din anumite teritorii ( reguli INCOTERMS ) publicatii ale Camera interioara de la Paris etc. contractului sau unor prevederi contractuale sau daca fac referire la aplicarea unor contracte tip sau conditii generale nu suntem in prezenta alegerii dreptului aplicabil contractului. Prin urmare, in cazul in care prevederile uzantelor nu sunt suficiente,

contractul nu v-a fi supus legii tarii acelor uzante determinandu-se legea contractului in mod obiectiv conform normelor contractuale. Dreptul aplicabil contractului in lipsa alegerii acestuia prin vointa partilor. In cazul in care partile nu determina dreptul aplicabil contractelor, acest drept -LEX CAUSAEv-a fi stabilit obiectiv in conformitate cu normele conflictuale ale forului. Criteriile de determinare a legii aplocabile contractelor oferite si continute de normele conflictuale ale diferitelor sisteme de drept sunt in majoritatea lor identice. Se utilizeaza puncte de legatura ale contractului, astfel conform celor mai multe sisteme de drept contractul v-a fi guvernat de legea tarii cu care aceasta prezinta cele mai stranse legaturi instituindu-se prezumtia celei mai stranse legaturi cu legea tarii in care debitorul prestatiei caracteristice isi are domiciliul resedinta fondul de comert sau sediul statutar in momentul incheierii contractului. Prin exceptie de la aceasta prezumtie in cazul contractelor ce privesc drepturi imobiliare sau care au ca obiect punerea la dispozitia unei persoane pe o perioada de timp determinata a folosintei unui bun imobil, contractul v-a prezenta legaturile cele mai stranse cu legea tarii in care se afla acel bun imobil. Prin prestatie caracteristica se-ntelege: -prestatia persoanei care in temeiul unui contract de inchirieri sau a altor contracte similare pune la dispozitie unei alte persoane folosinta unui bun mobil ; -prestatia depozitoarului, antreprenorului, mandatarului, si in general a oricarei persoane care in temeiul unui contract translativ sau a altora similare asigura instrainarea unui bun mobil. -prestatia garantului din contractele de garantie si de cautiune si a altora similare. In cazul in care o persoana interesata dovedeste ca din alte circumstante contractul prezinta legaturi mai stranse cu legea unui alt stat, aceasta prezumtie indicata mai sus poate fi rasturnata. In cazul in care legea contractului nu poate fi determinata in functie de prestatia caracteristica contractului v-a fi guvernata cat priveste conditiile de fond de legea locului incheierii contractului. Domeniul de aplicare al legii contractului Legea aplicabila contractului ( se aplica ) guverneaza : -operatiunea de determinare a naturii juridice a contractului si interpretarii clauzelor acestuia ; -modalitatea de executare a obligatiilor contractuale ; -consecintele neexecutarii totale sau partiale a obligatiilor contractuale si determinarea despagubirilor ; -cauzele de nulitate si consecintele nulitatii contractelor ; -conditiile de forma si de publicitate ale contractului ; -consimtamantul partilor in ceea ce priveste legea aplicabila contractului . In ceea ce priveste modalitatea de executare a contractului ea trebuie sa respecte elgea tarii de executare. Creditorul obligatiilor v-a respecta legea tarii executarii acestora in luarea masurilor privitoare la impiedicarea neexecutarii privitoare la remedierea sau inlaturarea consecintelor neexecutarii si in ceea ce priveste luarea masurilor de diminuare a prejudiciilor cauzate de neexecutare.

In cazul in care partile contractante se afla in tari diferite in momentul incheierii contractului nerespecatarea conditiilor de forma ale acestuia prevazute de legea contractului v-a fi nesanctionata daca una din partile contractante a respectat conditiile de forma stabilite de legea tarii in care se afla in acel moment. Acest neajuns poate fi acoperit si de reprezentantul uneia dintre parti ( imputernicit cu incheierea contractului ) care indeoplineste conditiile de forma ale tarii in care se fla in momentul incheierii contractului. Limba contractului - reprezinta un aspect extrem de important avand in vedere semnificatia diferita a unor notiuni utilizate in functie de limba utilizata: -LIQUIDED DAMAGES ( cu semnificatia in limba engleza, de penalitati, in limba romana utilizandu-se pentru a desemna notiunea de daune interese sub forma personalitatilor, cuvantul penalitati si existand tendinta realizarii echivalentul cuvantului englezesc PENALTY. In limba engleza acest cuvant are semnificatia unei pedepse penale si conform legii intrebuintarea acestui cuvant intr-un contract atrage nulitatea clauzei; REPUDIA - in limba engleza are semnificatia denuntarii contractului, in timp ce in limba romana principala semnificatie este aceea de a alunga. Partile sunt cele care aleg limba aplicabila contractelor tinandu-se cont ca aceasta limba prezinta efecte majore asupra efectelor contractului. Limba contractului este si limba in care se v-a desfasura un eventual proces arbitral. Interpretarea contractului - este una dintre cele mai importante si dificile operatiuni. Aceasta operatiune intervine numai in cazul in care clauzele contractuale prezinta neclaritati. Prin aceasta operatiune se intelege stabilirea semnificatiei juridice a acordului partilor contractante.Interpretarea contractelor intervine nu numai in caz de litigiu deoarece aceasta interpretare ajuta sau decide efectele exacte ale contractului. Interpretarea contractului se v-a face conform legii contractului. In practica si in doctrina comertului international s-au impus reguli de interpretare a contractului sub forma de principii. Principiul bunei credinte - este regula conform careia contractul v-a fi interpretat in acord cu principiul bunei- credinte si loialitatii specifice dreptului comertului international. Se admite de toate sistemele de drept faptul ca buna credinta in aceasta materie are un alt continut decat cel prevazut de dreptul international. IN aceasta materie, manifestarea bunei - credinte este respectarea uzantelor, cutumelor si a altor reguli dintr-un domeniu. Intentia comuna a partilor - reprezinta regula conform careia contractul v-a fi interpretat in concordanta cu vointa reala a partilor contractante. Pentru determinarea vointei reale a partilor contractante se utilizeaza un criteriu subiectiv si unul obiectiv. Se considera necesar a exista concordanta intre sensul literal al cuvintelor utilizate si vointa reala a partilor. In cazul in care vointa reala nu poate fi determinata se considera ca aceasta v-a fi exact aceeasi vointa pe care ar fi avut-o alte parti ale unui contract similar in mod rezonabil. Se utilizeaza ca si criteriu obiectiv de determinare a vointei reale a partilor contractante negocierile purtate de acestea precum si uzantele si toate celelalte practici in domeniu. Majoritatea doctrinei si jurisprudentei in materie considera ca interpretarea contractului ce

v-a face in functie de sensul normal al cuvintelor utilizate ( sensul dat de limba contractului si semnificatia juridica a legii contractului ) completat cu toate sensurile diferite de practica comerciala internationala. CURS 9 Principiul POTIUS UT VALEANT Este regula de interpretare conform careia daca o clauza este susceptibila de mai multe intelesuri ea v-a fi interpretata intotdeauna in sensul in care produce efecte juridice, aceasta deoarece este de neconceput ca partile contractante sa nu fi avut intentia de a se obliga juridic. Aceasta regula de interpretare a clauzelor contractuale e prevazuta in majoritatea sistemelor de drept si s-a impus si in comertul international. Interpretarea dupa natura contractului reprezinta regula conform careia o caluza contractuala v-a fi interpretata in sensul ce se potriveste cel mai bine cu latura contractului. Clauzele contractuale se vor interpreta intotdeauna unele prin altele dandu-i-se fiecareia semnificatia ce rezulta din intregul contract. Clauzele contractuale in cazul in care se folosesc expresii obisnuite in comertul international se vor interpreta in conformitate cu practica comerciala internationala. Clauzele generale ale contractelor comerciale internationale. Aceste clauze sunt clauze obligatorii in contractele comerciale internationale de livrare de marfuri sau prestarea de servicii. 1) Clauze privind partile contractante, nume, denumire, domiciliu, sedii. 2)Clauze privind marfa sau serviciul ce face obiectul contractului cu indicarea exacta a denumirii marfii sau a caracteristicilor acesteia in cazul in care urmeaza sa fie produsa sau achizitionata 3)Clauze privind cantitatea marfii, privind locul, momentul si modalitatea de determinare a cantitatii In practica comerciala internationala se utilizeaza frecvent clauza de toleranta cantitativa, de regula de 10%. Atunci cand se utilizeaza aceasta clauza, predarea unei cantitati de marfa cu " - " sau cu " + " ce se incadreaza in coeficientul de toleranta, nu atrage raspunderea contractuala a furnizorului pentru neexecutarea obligatiilor de predare si nici obligatiile beneficiarului de plata suplimentara. 4)Clauze privind calitatea marfurilor si a serviciilor in care trebuie sa se indice cu exactitate calitatea acestora, persoana ce v-a face controlul calitatii, receptionarea calitativa a acestora, locul receptionarii calitative la furnizor in vama la frontiera sau la beneficiar. 5)Clauze privind reclamatiile, cantitatea si calitatea marfurilor si serviciilor: conditiile in care pot face reclamatii termenul inauntrul caruia se fac aceste reclamatii. 6)Clauze prin garantia pentru calitatea marfurilor si serviciilor. 7)Clauze privind ambalarea si marcarea marfurilor . 8)Clauze privind livrarea marfurilor: -momentul ( data ) livrarii ; -locul livrarii ; -obligatia de preluare a marfurilor.

9)Clauze privind pretul contractului. Partile contractelor comerciale internationale stabilesc pretul atat pe unitate de masura sau pe bucata cat si pe valoarea totala a bunurilor sau serviciilor furnizate. Partile au posibilitatea stabilirii unui pret determinabil, sau de asemenea posibilitatea indicarii ca pret atat pretul curent cat si in acest caz daca legea romana este legea contractului pretul se v-a stabili in functie de pretul bursei sau mercurialelor de la locul incheierii contractului sau in lipsa dupa cel al celei mai apropiate piete sau conforme pretului stabilit prin orice mijloc de proba. Exista posibilitatea numirii unui tert pentru stabilirea pretului contractului. 10)Clauze privind moneda de cont si moneda de plata a pretului contractului, privind modalitatea de plata a pretului contractului. Modalitati de plata a pretului In comercial international se utilizeaza atat modalitati de plata traditionale cat si cele moderne A)Plata marfa contra marfa, in compensatie, troc. B)Plata prin compensatie poate avea la baza fie un acord de clearing fie o conventie intre partile contractante, participante la comertul international. In cazul actelor de clearing acestea au la baza un acord guvernamental incheiat intre 2 sau mai multe state. In cazul platii prin compensare utilizate intre parteneri privati nu este necesar sa existe un acord guvernamental. La nivel mondial plata prin ( in ) compensatie vizeaza toata gama de produse si servicii atinge valori de miliarde de dolari impunand infiintarea de departamente specializate in plata in compensatie in cadrul companiilor multinationale si in cadrul marilor banci precum si aparitia unor firme specializate in intermedierea platii in compensatie. Acordul de clearing Este acel acord in baza caruia se realizeaza o compensare a creantelor reciproce nascute din livrari de marfuri si prestari servicii intre parteneri contractuali din 2 sau mai multe tari, parti ale acordului. Prin delurarea contractelor comerciale internationale in baza unui acord de clearing exista relatii juridice nu numai intre partile unui contract comercial international ci si intre tarile semnatare ale acordului si bancile desemnate sa evidentieze, sa supravegheze, sa detina continurile de clearing. Partile contractului au posibilitatea de a stabili pretul contractului dar moneda de plata v-a fi intotdeauna modena de clearing. Platile efectuate de catre importatori vor fi evidentiate in conturile de clearing ale caror titulari sunt bancile desemnate iar beneficiarii platii vor primi pretul de la aceste banci. Plata prin compensatie a dus la aparitia operatiunilor de SWITCH si a firmelor de SWITCH. Aceste firme preiau marfa primita in compensatie de catre un comerciant ce nu o poate utiliza sau nu doreste sa o vanda singur. Aceasta preluare se face la un pret mai mic numit DISAGIO. B)Plata prin numerar - pe cale de disparitie in comerntul international ; C)Plata prin cec ; D)Plata prin titluri de credit, cambie si bilet la ordin ;

E)Plata prin ordin de plata prin care titularul unui cont bancar da ordin bancii sale sa vireze o suma de bani din contul sau in contul unei alte persoane deschis la aceeasi banca sau la o alta banca ; In prezent plata pretului in contractele internationale presupun in majoritatea cazurilor existenta conturilor bancare ale partenerilor si transferurilor internationale de fonduri. Ca si in transfer international de fonduri cea mai moderna modalitate este data de sistemul SWIFT ce reprezinta un sistem computerizat de transmitere a mesajelor. SWIFT - prescurtarea de la numele sistemului. Societatea pentru transferuri financiare interbancare mondiale. In cadrul acestui sistem exista la primul nivel 4 centre de comutare : 2 la Amsterdam. 1 la Bruxelles si 1 la ... Transferurile de fonduri si transmiterea de mesaje ce face numai prin intermediul acestor centre. ele comunicand intre ele. Nici o banca dintr-o anumita tara nu poate transmite mesaje direct acestor centre. La al 2lea nivel exista concentratoare nationale care preiau mesajele dintr-o anumita zona geografica mesaje ce vor fi transmise catre centrul de comutare la care sunt afiliate. La nivel national in cadrul fiecarei banci ce face parte din sistem exista ordinatoare de ce supravegheaza ordinele de transmitere a mesajelor Plata documentara prin : - acuditiv documentar; - incasso In materia acreditiv documentar beneficiem de o codificare si o uniformizare a uzantelor din aceasta materie realizata de camera internationala de comert de la Paris prin publicatia 500. CURS 10 Acreditivul bancar Prin acreditiv bancar intelegem orice aranjament prin care o banca la cererea sau la instructiunile unui client ( Ordonator ) se obliga sa plateasca unei alte persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia sau sa accepte si sa plateasca efecte de comert ( cambii ) trase de catre beneficiar sau sa autorizeze o alta banca sa plateasca sau sa negocieze toate acestea contra documentelor cu conditia ca acestea sa fie conforme cu conditiile stipulate in acreditiv. Incasso-ul - reprezinta o modalitate de tratare, de negociere de catre o banca a documentelor comerciale / sau financiare in scopul obtinerii acceptarii platii sau plata pretului sau remiterea documentelor comerciale si / sau financiare. Clauze privind raspunderea contractuala Si in contractul comercial international international partile trebuie sa stipuleze clauze in baza carora sa se sanctioneze nu executarea culpabila a obligatiilor contractuale. Acest lucru se realizeaza de regula prin clauzele penale prevazute atat pentru situatie de intarziere in executare cat si pentru cele de neexecutare a obligatiilor.

In materie sunt utilizate clauzele numite obiect solvent. Daca exista aceasta clauza intr-un contract debitorul unei obligatii contractuale, de regula debitorul platii pretului nu poate ppune celeilalte parti nici o exceptie bazata pe neexecutarea obligatiei corelative si nu v-a putea solicita rezolutiunea contractului pana cand el insusi nu si-a executat obligatia sa. Prin urmare, el trebuie sa plateasca pretul contractului urmand din acel moment sa se indrepte cu toate actiunile sale impotriva partenerului contracual. El are dreptul in aceste conditii si la restituirea prestatiei de executare. Clauza privind solutionarea litigiilor. Si in materia dreptului international se nasc litigii din contractele incheiate, aceste litigii fiind solutionate prin intermediul arbitrajului. In aceasta directie partile introduc in contractele lor clauze compromisorii prin care se inlatura competenta instantelor judecatoresti statale privitor la acele litigii. Aceste clauze compromisorii obliga partile sa deduca litigiul viitor spre solutionare arbitrajului. Clauzele compromisorii sunt independente de contractele in care sunt inserate. Clauze privind alegerea drepturilor aplicabil Se numeste PACTUM DE LEGE UTENDA Clauze de mentinere a valorii contractului Prin aceste clauze se urmareste inlaturarea, micsorarea sau impartirea riscurilor monetare in legatura cu pretul contrctului cauzate de inflatie de diferenta de curs valutar si altele 1)Clauza de indexare - Prin aceasta clauza partile stabilesc un etalon ( aur, petrol, valuta forte ) corespunzator pretului contractului. In functie de valoarea etalonului stabilit la data platii pretului se v-a stabili si concret pretul contractului 2)CLauza de revizuire a pretului - Pretul contractului este stabilit si in functie de pretul materiei prime a transportului, de pretul mainii de lucru, a fortei de munca, a asigurarilor, energiei si altele. In conditiile fluctuatiei preturilor elementelor ce contribuie la stabilirea pretului contractului, contractual vanzatorul sau prestatorul are posibilitatea modificarii revizuirii pretului contractului in functie de modificarea acestor preturi. Aceasta revizuire se face in general in baza unor formule matematice stabilite de parti sau uzuale intre domenii de activitate. Clauzele de consolidare valutara Prin aceste clauze partile stabilesc moneda de cont, ca si moneda in care este stabilit pretul contractului, stabilesc moneda de plata ( moneda in care se efectueaza plata pretului si pentru eliminarea riscurilor valutare au posibilitatea stabilirii unei paritati fixe a monedei de cont in raport cu moneda de plata ). Partile au posibilitatea neindicarii unei paritati fixe cu indicarea unui curs de schimb valutar minim sau maxim. Clauzele de adaptare a contractelor comerciale internationale Clauza ofertei concurente - prin aceasta clauza vanzatorul, furnizorul sau prestatorul se obliga sa furnizeze marfuri sau servicii cocontractantului in aceleasi conditii de pret, calitate si contitate oferite de un concurent al sau beneficiarului.

Aplicabilitatea caluzei ofertei concurente intervine ulterior incheierii unui contract. Beneficiarul clauzei ofertei concurente privind o asemenea concurente, proba dificila in conditiile in care de cele mai multe ori tertul impune pastrarea confidentialitatii ofertei. De regula se apeleaza in aceasta directie la un arbitru, la o persoana neutra pentru verificarea ofertei concurente. In cazul in care promitentul accepta oferta concurenta contractul v-a continua modificat in functie de continutul ofertei concurente. In situatia refuzarii ofertei concurente beneficiarul clauzei opteaza fie pentru incetarea contractului, fie pentru suspendarea lui avand posibilitatea sa incheie un alt contract cu emitentul ofertei concurente. Clauza clientului cel mai favorizat Este acea clauza in temeiul careia vanzatorul sau prestatorul se obliga fata de beneficiar ca in cazul in care ulterior incheierii contractului v-a acorda altor parteneri contractuali conditii mai favorabile in cadrul aceluiasi tip de contracte, de aceste conditii mai favorabile sa beneficieze automat si beneficiarul din contractul initial ( contractul comercial international ). Promitentul are obligatia sa notifice beneficiarului modificarea contractului la conditiile mai favorabile acordate unui alt partener. Si in cazul clauzei ofertei concurente si in cazul clauzei ofertei clientului cel mai favorizat acestea pot fi stipulate in favoarea ambelor parti contractante. Contractul se modifica la conditiile pietei : oferta concurenta sau clientul favorizat. CURS 11 Clauzele de adaptare ale contractelor comerciale internationale Clauza de forta majora - intotdeauna acestei clauze in randul clauzelor de adaptare a contractelor comerciale internationale se justifica prin efectele pe care le produce forta majora. Suspendarea contractului pe perioada actiunii fortei majore cu modificarea, adaptarea, reviziuirea clauzelor contractuale dupa incetarea cazului de forta majora daca partile au avut prevederi exprese in acest sens. In general, in situatia de forta majora se recurge la arbitraj pentru a se stabili daca este oportuna si posibila modificarea contractului dupa incetarea ofertei majore. Se recurge la introducerea in contractul comercial international a unei clauze de forta majora definita in varianta combinata: definitia sintetica a fortei majore ( se socotesc cazuri de forta majora toate imprejurarile, situatiile, evenimentele care intervin dupa incheierea contractante in imposibilitatea absoluta de executare a obligatiilor contractuale ) Denifitia analitica in care sunt enumerate toate cazurile de forta majora ( sunt cauze exoneratoare de raspundere daca intervin dupa incheierea contractului si sunt independente de vointa partilor contractului grevele, inundatiile, cutremurele, razboiul, conflictele armate, confiscarile, interdictiile s.a. Daca in contract se prevede posibilitatea modificarii contractului dupa incetarea cazului de forta majora, aceasta adaptare se poate realiza cu conditia realizarii unei proceduri prealabile.

Partea care se fla sub imperiul fortei majore trebuie sa notifice celeilalte parti forta majora si sa o dovedeasca. Dovada fortei majore se face prin prezentarea unui certificat eliberat in aceasta directie de autoritatile publice competente: camera de comert si indici, diferite ministere. Cazurile de forta majora notorii nu trebuiesc dovedite. Partea care invoca forta majora trebuie sa faca dovada ca situatia de forta majora a pus-o pe ea in omposibilitatea absoluta de executare a obligatiilor contractuale. In contract se precizeaza de regula termenii, modalitatile, conditiile, in care trebuie facuta notificarea. Neindeplinirea acestor conditii atrage raspunderea partilor pentru prejudiciile cauzate celeilalte parti, prejudicii nascute datorita neconformitatii notificarii. Partea notificata poate accepta sau respinge cazul de forta majora. In situatia respingerii se ajunge la litigiu. In situatia acceptarii cazului de forta maora urmeaza tratative pentru modificarea clauzelor contractuale, modificarea impusa de forta majora. Neintelegerile dintre parti sub acest aspect vor fi solutionate de catre instanta. Clauza de impreviziune sau de HARDSHIP O modificare a circumstantelor ce au determinat incheierea contractului poate conduce la incetarea contractului sau la modificarea lui sau la suspendarea acestuia. Prin situatia de HARDSHIP intelegem toate acele imprejurari, evenimente, intervenite dupa incheierea contractului independente de vointa vreunuia din partile contractante, evenimente ce determina o ingreunare substantiala a obligatiilor uneia din parti, efecte prejudiciabile ce nu ar fi echitabil sa fie suportate doar de partea care le sufera. Aceste evenimente nu pot fi prevazute de nici una din partile contractante si de nici o alta persoana rezonabila aflata in aceeasi situatie. In cazul in care exista o clauza de HARDSHIP intr-un contract comercial international partea aflata sub imperiul HARDSHIP-ului v-a trebui sa il notifice celeilalte parti impreuna cu o propunere de modificare a contractului. Cealalta parte are posibilitatea de a refuza fie acceptarea situatiei de HARDSHIP fie modificarea contractului. In ambele situatii neintelgerile vor fi solutionate de catre instanta. Partea poate accepta situatia de HARDSHIP precum si de propunerile de modificare. Hardshipul trebuie dovedit. Diferenta majora intre forta majora si hardship consta in aceea ca in cazul forte majore, obligatia nu poate fi executata de partea ce o invoca si in cazul hardshipului aceasta obligatie poate fi executata, dar in conditii foarte dificile. Contractul de vanzare cumparare internationala de marfuri Diversitatea prevederilor legislative conflictuale de legi au determinat necesitatea adoptarii unor conventii uniforme in anumite domenii de activitate. In ceea ce priveste vanzarea internationala de marfuri contract de prima importanta in activitatea comerciala internationala acest deziderat s-a realizat prin adoptarea conventiei de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri. Romania a aderat la aceasta conventie prin L 24 / 1991. Notiune - prin contractul de vanzare de marfuri se intelege vanzarea furnizarea de marfuri sau produse ce urmeaza a fi fabricate sau produse.

Se exclude din continutul notiunii acea vanzare in care beneficiarul produselor sau marfurilor furnizeaza o parte substantiala din elementele necesare fabricarii sau producerii precum si acele cazuri in care obligatia principala a debitorului acestei obligatii este de a furniza manopera sau alte asemenea servicii A)Caracterul comercial al vanzarii internationale de marfuri Caracterul comercial al unui asemenea contract nu prezinta importanta pentru Conventia de la Viena. Pentru a intra sub incidenta acestei conventii, contractul trebuie sa aiba caracter international in intelesul acestui act ( conventiei ) In cazul in care comercialitatea contractului ar prezenta importanta sub aspectul efectelor contractului aceast caracter v-a fi determinat de lex contractus. In cazul in care comercialitatea contractelor prezinta importanta sub aspectul formei contractului acest caracter v-a fi determinat de legea locului incheierii contractului si in cazul in care comercialitatea contractului prezinta importanta sub aspectul capacitatii partilor contractante se v-a avea in vedere legea personala a acestora. Caracterul international al vanzarii internationale de marfuri Conventia de la Viena prevede ca v-a fi international acel contract incheiat intre 2 parti ce isi au sediul social resedinta, stabilimentul principal situati in tari diferite daca aceasta situatie este cunoscuta cel mai tarziu in momentul incheierii contractului. Conditie suplimentara privind internationalitatea contractelor cu incidenta asupra aplicarii conventiei unui contract - conventia se v-a aplica - daca partile contractante au stabilimentul in tari diferite, tari ce sunt semnatare ale conventiei, dar si in cazul in care normele de drept international privat fac trimitere la aplicarea conventiei. - conventia nu se aplica - vanzatorilor de marfuri achizitionate pentru folosinta persoanala familiala, casnica, a cumparatorului daca aceasta destinatie a fost cunoscuta de vanzator in momentul incheierii contractului. - vanzarilor la licitatii a bunurilor aflate sub sechestru si in general tuturor vanzarilor efectuate prin intermediul unei autoritati publice ; - vanzarilor de nave, aeronave, aeroglisoare ; - vanzarilor de valori mobiliare, de efecte de comert, de moneda ; CURS 12 Conventia de la Viena reglementeaza doar formele contractului de vanzare internationala de marfuri si efectele acelui contract in ceea ce priveste drepturile si obligatiile partilor. Conventia nu reglementeaza conditiile de fond cerute de valabilitatea contractului si nici efectele acestuia in ceea ce priveste transmiterea proprietatii asupra marfurilor si raspunderea partilor pentru leziunile sau decesele provocate unei terte persoane de marfa. Forta sau obligativitatea conventiei Conventia se aplica intotdeauna contractelor de vanzare internationala de marfuri cu executarea unei prevederi contractuale exprese.

Forma contractului de vanzare internationala de marfuri Conventia de la Viena consacra consensualismul in ceea ce priveste incheierea contractelor cu exceptia situatiilor in care una din partile contractante convoca obligativitatea incheierii contractului in forma scrisa, obligativitate impusa de legea statului sau, stat contractant cre a notificat depozitarului conventiei aceasta derogare. Incheierea contractului de vanzare internationala de marfuri In aceasta materie conventia contine derogari in ceea ce priveste oferta de a contracta si acceptarea ofertei. In viziunea conventiei oferta de a contracta devine obligatorie din momentul primirii ei de catre destinatar ( se consacra teoria receptiunii fata de ceea ce stim noi ). Se considera acceptare a ofertei chiar si acele acceptari care contin elemente complementare sau suplimentare care nu afecteaza in mod substantial oferta ( cele care nu se refara la pret, la locul predarii si termenul acestuia, la cantitatea si calitatea marfurilor, la raspunderea partilor si la solutionarea litigiilor dintre acestea ). Acceptarea ofertei este obligatorie din momentul ajungerii ei la ofertant ( se consacra si in acest caz teoria receptiunii ). Precizari ale notiunii utilizate de conventie 1)Contraventia la contract are semnificatia incalcarii contractului. Contraventia esentiala - la contract este orice incalcare a contractului de catre una din partile contractante prin care se cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu prin care o priveaza in mod substantial de la ceea ce era in drept sa se astepte de la contract cu exceptia cazului in care partea in culpa nu a putut prevedea un asemenea efect, efect ce nu ar fi putut fi prevazut de nici o alta persoana rezonabila aflata in aceeasi situatie. Obligatiile partilor. Obligatiile vanzatorului - obligatiile vanzatorului sunt in principiu aceleasi ca ale oricarui cumparator din contractul de V-C ; - obligatia de a preda marfa - obligatia de a preda documentele asupra marfii ; - obligatia de a transmite proprietatea asupra marfii ; - obligatia de a garanta cumparatorului impotriva viciilor si imprejurarii ecivtiunii in aceasta materie incluzandu-se toate problemele legate de conformitatea marfii Predarea marfurilor Vanzatorul are obligatia de a preda marfurile in lipsa in prevederile contractuale prevazute exprese contrare la locul in care isi are sediul in momentul incheierii contractului. Cu toate acestea exista anumite elemente care pot circumstantia aceasta obligatie fara a exista in acest sens o prevedere contractuala. a)in cazul in care marfa urmeaza a fi transportata vanzatorul are obligatia de a preda marfa transportatorului indicat de cumparator; b)in cazul in care bunul ce face obiectul contractului este un bun indivizibil determinat sau este un bun generic determinat ce urmeaza a fi prelevat dintr-o masa determinata sau urmeaza sa fie produs sau fabricat in toate cazurile partile cunoscand in meomentul

inceheirii contractului ca el se v-a afla intr-un anumit loc determinat. bunul v-a fi predat in acel loc. c)in cazul in care vanzatorul are obligatia transportului marfurilor pe cheltuiala sa sau a cumparatorului el are obligatia sa asigure acest transport pana la locul de destinatie convenit. d)in cazul in care vanzatorul nu are obligatia asigurarii marfurilor el are obligatia de a pune la dispozitia cumparatorului toate documentele si informatiile necesare asigurarii. e)in cazul in care marfa nu este individualizata prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfa sau pe documentele asupra marfii vanzatorul are obligatia de a remite cumparatorului aviz de expeditie a marfurilor in care se individualizeaza marfa. Termenul de livrare a marfii Sub acest aspect conventia distinge 2 situatii: a)In cazul in care prin contract se stabileste un termen fix de livrare vanzatorul are obligatia de a preda marfa la acel termen ; b)in cazul stabilirii unui termen determinabil sau a unui interval de timp, vanzatorul are obligatia predarii marfurilor in intervalul acelui interval cu exceptia cazului in care conform contractului optiunea de alegere a momentului predarii marfurilor apartine cumparatorului. In cazul predarii marfii inainte de termenul fixat, cumparatorul are posibilitatea de a accepta sau de a refuza acea predare. Predarea documentelor asupra marfii In cazul in care vanzatorul are obligatia de a preda documentele asupra marfii el trebuie sa le remita exact la momentul si in forma prevazuta prin contract. In cazul unei predari anticipate a documentelor vanzatorul poate inlatura, remedia orice neconformitati ale acestor documente pana la termenul fixat, constatat fara ca prin aceasta sa cauzeze cumparatorului inconveniente sau cheltuieli nerezonabile. Conformitatea marfurilor cu stipulatiile contractuale. Conventia considera ( in lipsa unei prevederi contractuale contrare exprese ca marfurile sunt conforme daca: - sunt adecvate intrebuintarii obisnuite a marfurilor de acelasi tip ; - sunt adecvate oricaror intrebuintari speciale aduse la cunostiinta vanzatorului expres sau tacit de catre cumparator in momentul incheierii contractului sau cand aceasta intrebuintare speciala a fost lasata la aprecierea vanzatorului sau cand acesta trebuie in mod rezonabil sa o aprecieze; - poseda calitatile esantionului sau modelului prezentat de catre cumparator ; - sunt ambalate in mod adevcat pentru marfuri de acelasi tip si in lipsa unor obisnuinte in acest sens sunt ambalate intr-o maniera adecvata conservarii si protejarii acestora Raspunderea vanzatorului pentru neconformitatea marfii Vanzatorul raspunde pentru orice neconformitate a marfurilor daca aceasta neconformitate exista in momentul transmiterii riscurilor asupra marfurilor ( moment ce corespunde de regula cu momentul predarii marfurilor ) chiar daca aceasta neconformitate se v-a evidentia ulterior acestei transmiteri. Vanzatorul v-a raspunde daca aceste neconformitati sedatoreaza

culpei si chiar in situatia in care culpa acestuia reprezinta incalcarea obligatiei de garantie in baza careia marfa trebuie sa fie adevata intrebuintarilor normale sau speciale sa isi pastreze caracteristicile si calitatile. In directia atragerii raspunderii vanzarii pentru neconformitatea marfii, conventia prevede posibilitatea ca cumparatorul sa solicite despagubire chiar si in cazul in care vanzatorul ce preda anticipat marfa, inlatura neconformitatea acesteia adaugand marfa neconforma contitativ, inlaturand deficientele marfii neconforme calitatii sau predand marfa de inlocuire. In directia constatarii neconforme marfii conventia obliga pe cumparator sa examineze marfa in cel mai scurt termen din momentul predarii. Daca marfa este transportata, cumparatorul are obligatia examinarii acestuia din momentul primirii ei. In cazul in care marfa este revanduta, redirijata, expediata de cumparator, vanzatorul cunoscand despre aceasta redirectionare in momentul incheierii contractelor examinarea marfii poate fi amanata pana la momentul ajungerii acesteia la noua destinatie. Reclamarea neconformitatii marfii Cumparatorul are obligatia denuntarii neconformitatilor cu indicarea exacta a naturii defectului prin notificare intr-un termen rezonabil de la constatarea acestor neconformitati, termenul ce nu poate depasi 2 ani de la data remiterii efective a marfurilor, daca nu exista un alt termen stabilit contracual sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai reclama neconformitatea. Vanzatorul nu poate invoca neexaminarea marfii si nici nereclamarea in termen a neconformitatii marfurilor daca cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca aceasta neconformitate. Vanzatorul are obligatia de a garanta cumparatorul contra evictiunii In viziunea conventiei aceasta obligatie se concretizeaza in obligarea vanzatorului de a preda marfuri libere de orice drept sau pretentie a unui tert intemeiate pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuala cand drepturile sau prentia sunt fundamentate pe proprietatea industriala sau intelectuala - conform legii statului in care marfurile sunt revandute sau reexepdiate ; - conform legii statului in care cumparatorul isi are sediul ; Vanzatorul nu v-a raspunde pentru dreptul sau pretentia unei terte persoane cand cumparatorul cunoaste in momentul incheierii contractului sau ar fi trebuit sa cunoasca despre acestea si nici atunci cand vanzatorul a utilizat pentru producerea marfurilor modele si desene furnizate de cumparator.