CURS SELECTIV DE LOGICA JURIDICA - pt.

FR

Paralimbajele - limbajul trupului, gesturilor(privirea,atitudinea,pozitia).Relatia dintre limbaj-gandire - in istoria stiintei, intr o conceptie initiala s a considerat ca gandirea e echivalenta limbajului. Limbajul ar fi aspectul gandirii ,in timp ce gandirea, latura interioara a limbajului. Ulterior s a considerat ca gandirea ar fctiona independent iar limbajul nu ar face decat sa exteriorizeze rez. rationamentelor. Mai apoi, intr o alta faza s a ajuns la concluzia ca gandirea si limbajul nu pot fi echivalente, identice ci sunt entitati distincte, dar interdependente. Lipsa de identitate dintre gandire si limbaj se resimte cel putin in 2 situatii: 1)cand avem o idee relativ clara, in minte dar nu gasim cuvintele potrivitate pt a o exprima. 2)cand ne autoimpunem un control rational asupra a ceea ce vorbim.Cand acest control se pierde, vorbirea noastra, devine ilogica,irationala,si neiteligibila. Este cazul situatiilor de neglijenta, in starile febrile,in stare de ebrietate,sau in situatiile de restructurale patologica mentala.Si totusi cuvantul ca element central al limbajului are UN ROL FUNDAMENTAL IN STRUCTURAREA GANDIRII. Pt copilul mic, cuvintele sunt doar simple sonoritati fara sens. Asociate in mod repetat cu aceleasi obiecte,fiinte,fenome,relatii,persoane,cuvintele directioneaza atentia, se fixeaza si inlesnesc treptat=treptat operatiile gandirii. Astfel incat fiecare cuvant devine un pct de fixare a semnificatiilor. Initial, semnificatiile cuvintelor, sunt legate de experienta individului= fiecare poate intelege in felul lui. Treptat, semnificatiile sunt corectate si precizate tot mai mult de societate. Cu alte cuvinte, societatea si experientele noastre in cadrul soctetatii, ne obliga la rationalizarea si socializarea gandirii. Pentru a ne face in ultima instanta de semenii nostri, pt a deveni rationali, logici in ganduri, exprimare,gesturi,atitudini, trebuie sa eliminam din semnificatia cuvintelor ceea ce este prea personal sau prea afectiv, adica sa cizelam limbajul facandu-l impersonal, riguros, precis, clar,rational,universal. Concomitent cu cizelarea limbajului se face datorita interdependentei si cizelarea gandirii.

Functiile limbajului - O prima fctie este aceea de Comunicare - a doua este cea Practica - se refera la caapcitatea acestuia de a influenta semenii in sensul de a i determina la actiune sau de a i opri de la o act. deja pornita.Exista o varianta simpla a fctiei practice knd se utilizeaza termeni ca :"vino", pleaca ,stai ,aseaza te". Exista si varianta complexa a fctiei practica - arta oratorica/retorica, knd se influenteaza mase mari de oameni. Fctai practica poate fi considerata si o fctie reglatoare a conduite proprii sau a conduitei altora. Cand ne reglam prop. conduita. PERSUASIUNEA - CAPACITATEA DE A CONVINGE PE CINEVA DE UN ANUMIT LUCRU SAU A I DESTRUCTURA O CONVINGERE SI A O INLOCUI CU ALTA. Aceasta e influentata de cateva elemente: 1)de caracteristicile sursei persuasive. Respectiv credibiliatte, atractivitate sau puterea ori dreptul de a recompensa sau sanctiona. 2)Persuasiunea mai e influentata si de caracteristicile mesajului. sa fie logic, coerent, convingator. 3)caracteristicile receeptorului,masura in care e dispus sa accepte, masura in care e dispus sa accepte mesajul, masura in care e atent.De aceea e ff importanta in cazul exercitarii persuasiunii si punerea in garda a receptorului, atentionarea cu privire la intentia cu privire la sursa persuasiunii. A 3a fctie a limbajului - fctia ludica de joc. Copiii au tendinta de a inventa cuvinte sonore, retin poezioare, dar si adultii sa joaca cu limbajul dezlegand rebusuri, facand bancuri, glume, catrene, cu precizarea ca jocul limbajului a adultilor au o profunzime mai mare, o incarcatura logica. A4a fctie - afectiva - consta in faptul ca prin cuvinte se pot exprima stari emotionale - bucuria, dispretul,panica,frica. Atat prin continutul celor spuse cat mai ales prin caracteristicile extralingvistice. A5a fctie - catartica - capacitatea limbajului de a elibera de tensiune. Fctie terapeutica (de aici vine acesta denumire) este vorba de faptul ca : povesti cuiva, a relata suferintele, temerile, echivaleaza cu o reducere a tensiunii emotionale.Pt realizarea acestei functii se recurge la o serie de tactici cum sunt; injuria,barfa,defaimarea,calomnia,demigrarea.

Fctiile limbajului - cu privire la individ- fctie de integrare(mediul social). Fctia de dezvaluire - a sinelui, a personalitatii in fata celorlalti. Fctia valorizatoare prin fctia acesta, ne facem cunoscute celorlalti pctele noastre forte.

In cadrul grupului - fctia productiva - limbajul perminte cooperarea inter individuala in rpoblemele din sarcina grupului. Fctia facilitatoare a coeziunii. Fctia rezolutiva a problemelor grupului. Fctia de valorizare a grupului. 2 forme de limbaj - interior si exterior. Cel interior - este cel pe care se sprijina gandirea. Limbajul exterior este de 3 feluri:oral in forma monologului si a dialogului ,limbajul trupului. Dialogul poate fi situativ sau contextual. Situativ e atunci knd cei care participa la dialog au inform. comune despre sub. sau tema pusa in discutie astefel incat pt a 3 persoana, dialogul are adesea sens partial.cONTEXTUAL- INTELESUL e deplin. Limbajul scris e mai dificil k nu beneficieaza de anaosurile momicopantomimice si totul tre. realizatt din constructia frazei. Limbajul trupului - prin limbajul corpului., mimica, ochi, gura, putem transmite mesaje. Limbajul juridic - gandirea juridca e inseparabila d elimbaj pt ca in ultima instanta insusi dr. e o profesie a cuvintelor. Prin intermediul cuv. sunt formulate, fixate, toate normele juridice. Totalitatea termenilor utilizati in dom. dr constituie universul discursului juridic. Avantajul discursului juridic sau al limbajului jurudic specializat consta in eliminarea ambiguitatilor pr care le presupune limbajul natura. In limbajul antural avem de aface cu sinonime, omonime. O particvularitate a limbajului juridc o reprz. abundenta d ereguli de maxime, de adagii, de argumente care adesea sunt formulate in limba latina. Utilizarea amximelor si adagiilor in latina inlatura un rsic major - acela de a se altera sensul original, prin tarducerea in aoricerare limab folosita. MAXIMELE sau reg. juridice sunt in fond scurte definitii ale unor principii. Adagiile sunt formule generale concise si usor de retinut care ofera o sugestie, in sit. in acre avem de aface cu o lege obscura, insuficienta. Ex de adagii: idem est non esse et non probari - a nu proba op fapta e acelasi lucru cu a nu exista a cea fapta. orce afirmatie tre. snsotita de probe. Un alt exemplu: error cummunis facit ius - eroarea comuna face drept. Nemo cen setul ignorare legem - nimeni nu poate invoca necunoasterea legii. uN ALT ADAGIO: NULLa poena sine lege - nici o pedeapsa fara lege, nulla regula sine exceptione, malla gramatica non chalta - gramatica deficitara nu afecteaza validitatea unui act juridic.

REGULI DE INTERPRETARE A JURIDICITATII - lacuna juridica.Lacuna juridica (lacuna legii, lacuna dr.) consta in libsa intr un sist, de dr. a unei norme care sa poata fi aplicata la un caz determinat. Tot lacuna juridica exisa si in sit. knd norma e incompleta si pe baza ei nu poate fi formulata nici o solutie. Existenta lacunei juridice si modul lor de complinire constituie una dintre temele centrale ale logicii juridice. lacunele juridice sunt in ultima instanta inerente oricarui sist. de dr. pt. ca orice lege este in fapt o creatie umana, si ca tot ce e uman pate fi incompleta, limitata, incerta sau o lege nu poate epuiza, acoperi, intr un simplu text ensamblul rel. soc. care se pot crea intre oameni atat acelor prezemte cat mai ales a celor viitoare. lacuna nu este similara cu antinomia, daca lacuna consta in libsa unei regelm. unui sist, de dr. privitoare la un caz determinant. Antinomia este un conflict, incompatibilitate intre norme care se bat cap in cap. si consta la dificultatea de a alege o solutie din 2 sau mai multe solutii contradictorii. Situatia de conflict a legilor numita de unii autori si LACUNA LOGICA A DR. poate fi solutionata prin 2 metode: 1)in cazul unei diferente ierarhice a nrmelor de ex: dif dintre o norma constitutionala si una ordinara se aplica legea situata pe o pozitie superioara. Conform principiului "lex superior derogat lex inferiori". 2) in cazul unor legi plasate pe acelasi nivel ierarhic se aplica ultima lege, conform principiului lex posterior derogat lex anteriori. Pt ca o antinomie sa fie perfecta si sa genereze o lacuna logica a dr. este necesar ca 2 norme sa fie promulgate in aceeasi zi, sa se afle pe acelasi nivel ierarhic, iar contradictia sa priveasca aceeasi actiune, acelasi subiect si aceleasi circumstante. In dr international privat exista numeroase cazuri de antinomii pt ca avem de a face nu cu 1 ci cu 2 sau mai multe sisteme juridice la care cele 2 norme sunt inaplicabile. Cand rezolvarea antinomiei nu e posibila cu nici un chip, se creaza o lacuna in dr. Tipuri de antinomii in practica: - sitiuatia in care 2 norme de dr. tre aplicate la aceasi relatie juridica, dar ele sunt simultam inaplicabile. Ex: casatoria sau adoptia unor persoane de nationaliatte diferita, cand legiuitorii celor 2 tari au prevazut solutii divergente la aceasta situatie. O alta situatie: legea nationala contravine oridinii publice internationale. Alta cauza: cea in care e imposibil sa aplicam simultan doua norme asa cum sunt ele enuntate ,formulate. In acest caz este vb de o antinomie d einterpretare care este rezolvabila recurgand la o alta tehina de interpretare. In concluzie, de cele mai multe ori acest gen de conflicte, pot fi rezolvate printr o tehnica de interpretare, cum ar fi apelul la interpretarea extensiva, apelul la spiritul legii, apelul la spiritul epocii, sau apelul la

intentiile legiutorului, dar validitatea cestei rezolvari este relativa, adesea poate sta sub semnul intrebarii.

Regula ab-absurdum sau ab-absurdo-sensum. Aceasta regula este similara cu procedeul cunoscut in mate. sub denumirea de reducere la absurd. Si consta in stabilirea adevaqrului unei teze de demonstrat prin infirmarea tezei sau ideii care o contrazice. Aceatsa regula AB absurdum presupune 2 operatii: - admiterea ca teza sau ideea si implicit teza contrara ar fi adevarate. - dovedirea falsitatii tezei contrarii cu ajutorul inferentei bazate pe anumite argumente. In acest mod, din falsitatea unei judecati, decurge in mod necesar adevarul tezei,solutiei,etc contrare. Plecand de la 2 teze contradictorii, acest procedeu determina obtinerea din teza presupus adevarata a unor consecinte false de unde prin rationament a contrario se ajunge la considerarea celeilalte teze ca fiind adevarata. Regula ab-absurdum se foloseste de regula in cauze controversate si in mod deosebit, pt combaterea unor argumente ce se invoca in sustinerea sau in sprijinul,tezei,etc contrare. Pe langa regulile d einterpretare extensiva, aexista si niste arg. care se pot utiliz. in acelasi sens.Unul dintre acesta este arg.PER A ACONTRARIO(arg. a contrario sensum). Acest arg. se bazeaza pe una din legile fundamentale ale logicii, legea tertiului exclus, acre spune indirect, "dintre 2 notiuni care se leaga reciproc adica sunt contradictorii, numai una este adevarata, cealalta este falsa, a 3a posibilitate neexistand".

In conformiate cu acest principiu, ori de cate ori un text de lege prevede un anumit lucru, implicit el neaga contrariul. Valoarea acestui argument per a contrario este totusi relativa intrucat nu intotdeauna tacerea legii poate fi luata spre exemplu drept echivalenta cu o solutie contrara celei prev. expres de lege. Arg. per a contrario impune cel putin 2 reguli indeosebi in materia probatoriului, care insa fctioneaza doar atunci knd apreciereaq valorii unei probe este aceeasi pt. toti participantii la proces. Aceste reguli sunt: - un mijloc de proba nu poate dovedi ca un eveniment a avut loc si in acelasi timp ca el nu a avut loc. - un arg. probatoriu nu poate sa dovedeasca si in acelasi timp sa nu dovedeasca acelasi lucru despre acelasi fapt prin intermediul aceluias mijloc de proba. Aceeptarea unui arg. probatoriu sau a unui mijloc de proba exclude acceptarea mijlocului de proba opus. Adica, un justitiabil nu va putea avansa intr o situatie data un arg. de proba oarecare si cu acelasi prilej si opusul sau. Un alt arg utilizat in interpretarea extensiva e arg. ratiunii superioare(ratiunii mai puternice sau arg a fortiori ratione). Acvest arg. extinde aplicarea unei norme la un caz neprev de norma in sit. in care motivele avute in vedere la stabilirea acestei norme, se regasesc cu mai mukta tarie in respectivul caz. De ex: daca intr un parc public este interzis a se calca p iarba cu atat mai mult este interzis a se parca autoturisme, a se sapa gropi a se rupe flori a se taia arbori,etc. Chiar daca aceste cazuri enumerate nu sunt expres prev de lege, ele se pot incrimina prin extinderea normei care interzice calcarea ierbii. In acest mecanism consta practic argumentul a fortiori ratione, el implicand compararea a 2 situatii de tarii diferite si extinderea prevederilor de la situatia mai slaba la cea mai tare. In acelasi sens daca instanta este dispusa sa accepte declaratia unui martor oarecare, cu atat mai mult ea tre sa accepte declaratia expertului deoarece , aceasta e mai puternica.

Criterii logice de utilizare a reg. de interpretare a legilor. - Cel conform caruia norma juridica tre. interpretata in sensul in care sa se aplice si nu in sensul inlaturarii aplicarii ei. In fond normele juridice sunt create pt. a fi aplicate, altfel ele nu isi mai au rostul. - Acolo unde legea nu distinge nici noi, nu trebuie sa distingem. Acest criteriu, se refera la faptul ca interpretul unui text de lege, text conceput in termeni generali NU ARE voie sa-i restranga aplicatia si nici sa creeze vreun fel de distinctii in cadrul normei pt. a solutiona diferentiat sau preferential unele situatii. - Exceptiile sunt de stricta interpretare. Conform acestui criteriu, textele de exceptie tre sa si gaseasca aplicare exclusiv la situatiile la care se refera neputand fi extinse si la alte impoteze sau cazuri. Un caz particular al acestei reguli in constituie interpretarea legii speciale in rap. cu legea generala. In acest caz legea speciala constituie exceptia iar legea generala, regula. Cel mai adesea raportul lege-generala, lege-speciala se instituie intre 2 acte de aceeasi valoare juridica, in cadrul aceluiasi act normativ intre normele de principiu si normele d eexceptie. Rezolvarea problemei raportului dintre legea generala si legea speciala se face conform urm. reguli: - legea speciala deroga(se abate)de la cea generala - legea generala nu deorga de la cea speciala. Tre. avut in vedere ca termenii de general si special in acest context sunt relativi. In sensul ca raportul general special se realizaeaza prin compparatie ca operatie logica, adica o dispozitie poate fi considerata speciala in rap. cu o alta dispozitie cu o aplicare mai larga dar in acelasi timp, ea poate fi si o norma generala fata de o dispozitie cu o sfera de aplicatie mai restransa.

CONSTRUCTIILE JURIDICE Avem in vedere 3 concepte: acela de construct juridic, de prezumtie si de fictiune. Constructia juridica este un procedeu logic, complex, care are drept scop sa ofere solutiilor legale o configurare consistenta sintetica, logica. Constructiile apar ca niste idei generale in drept in masura sa-si exprime si sa-si explice propria logica interioara. Intrucat acestea se prod. in planul mental, in planul ideilor, conceptelor, denumirea lor corecta este aceea de constructe. De ex.: conceptele de stat, aptrimoniu, dr. subectiv,etc. sunt constructe. In situatia in care se refera la realtii soc. concrete cu care au legatura, constructele juridice se transforma adesea in institutii juridice. Fctia acestora fiind aceea de a induce un element de coerenta logica in complexul, ansamblul de reglementari juridice. De ex: incazul institutiei transmisiunii succesorale, constructul juridic acre leaga intre ele diferitele elem. ale acestei institutii, il constituie ideea potrivit careia, eredele(mostenitorul) chemat la succesiune continua persoana defunctului. Constructul useaza de procedeul artificial al fictiunii spre a oferi unn principiu explicativ pt variatele reguli care se pot grupa in jurul acestui principiu, ci conduce implicit la ealizarea scopurilor urmarite de legiuitor. CELE MAI UTILIZATE procedee de realizare a constructelor juridice sunt prezumtiile si fictiunile. In esenta, prezumtia consta in transformarea unei probabbilitati intr-o certitudine. Prezumtia e un artificiu si in nici un caz, o fortare sau o deformare a realitatii ci are un rol atat economic cat si de stabilitate juridica. De cele mai multe ori probabilitatea pe acre se bazeaza prezumtia este stabilita fie pe baze stintifice, fie pe evidente faptuale.De aici rezultand si deosebirea dintre procedeul prezumtiei si cel al fictiunii.

In cazul prezumtiei se tinde la o justa reflectare a realitatii pe cand in cazul fictiunilor avem de aface cu o deformare voita , constienta a faptelor reale in scopul atingerii unor obiective de politica legislativa.

Fundamentarea adevarului juridic - in general fundamentarea sau intemeierea este o operat. logica prin care se indica temeiul, baza afirmatiilor facute. Temeil ueste o judecata, in sensul ei logic sau un sir de judecati din care se poate deriva o noua judecata/asertiune. In doemniul juridic, cele mai imp. forme ale fundamentarii sunt demonstratia si argumentarea. Delimitatrea intre cele 2 forme de fundamentare se face dupa criteriul valorii cognitive a premizelor, astfel demonstratia se caarcterizeaza prin premize certe care se impun datorita vizibilitatilor, evidentelor intuitive, in timp ce argumentarea se deruleaza pe opinii, pareri care pot fi in anumite circumstante, doar premise probabile dar care sunt acceptate de toata lumea. Daca demonstratia tine doar de logica formala fiind alc. din lanturi de silogisme, rationamente, argumentarea recurge in principal la logoca informala si la retorica. Daca demonstratia poate fi corecta/incorecta, argumentarea poate fi confingatoare ori din potriva, slaba mai putin conving. demonstratia se utilizeaza atunci knd textul de lege in care se incadreaza faptele este cunoscut, argumentatia este folosita in cazu lacunei, obscuritatii legii, din aceasta cauza in argumentatie, pctul de plecare tre sa fie admisde auditoriul care urm. a fi convins. Demonstratia si argumentarea pot fi folosite atat pt. a proba temeiul legal al unei asertiunicat si pt a proba un adevar faptil.

Avem de a face cu o demonstratie knd judecatorul aduce drept proba o pata de sange acre poate fi atribuita acuzatului cu ajutorul anaizei ADN. Dupa cum, avem de a face cu o argumentare atunci knd acelasi procuror arata ca acuzatul s-a aflat in apropierea locului in care a fost gasita crima omorului. Sau ca ameninatt-o pe aceasta de mai multe ori cu moartea iar hainele cu acre acuzatul a fost imbracat in ziua respectiva si care ar fi putut fi patate cu sange au disparut.

Posibilele argumente irelevante in fundamentarea adevarului juridic: Argumentul la persoana -cand se face referire la calitatile personale ale inculpatului :intergitate, repectabilitate, mediu de provenienta relevat. Arg. prin care se afce referire la pozitia oficiala a persoanei, la competenta sa la statutul sau social. Argumentul prin apelul la opinia poporului. ---=----- prin apelul la mila. Arg. prin apelul la modestie. Se face apel la ideea de modestie a unui acuzator in rapport cu o persoana cu o fctie publica. Arg prin apelul la ignoranta prin care se incearca acreditarea ideii prin acre o afirmatie, acuzatie prin acre apartine uni om sinplu este falsa din capul locului si nedemna de a fi luata in considerare, ca apartine unui ignorant. Arg. prin flaatrea valitatii care consta in incercarea de a obt. adeziunea interlocutoruli, sprijinul/intelegerea unui martor advers, buna vointa judecatorului prin flatarea acestuia din urma. Arg. bastonului.

TEORIA SI LOGICA INTREBARILOR Intrebarile numite si propozitii interogative detin un loc special si au o inportanta speciala atat in activitatea stiintifica propriu zisa cat si in preocuparile noastre

practice de zi cu zi. Studiul si analiza intrebarilor reprez. continutul unei discipline speciale numita logica interogativa sua logica intrebarilor. Se mai numeste si logica erotetica, erotema in greaca inseamna intrebare. Intre aplicatiile logicii interogative intalnim deopotriva sisteme de intrebari cu particularitati si caracteristici speciale cum sunt de ex. instrumentele folosite in cercetarile psiho-soc. => interviul, ancheta soc, sondajele de opinie, dar intalnim si sisteme de intrebari necesare juristilor in diferitele etape esentiale ale activitatii lor. Interogatoriul, ancheta sau detectia comportamentului simulat. Pt justa solutionare a caz. cu care se confrunta, investigatorul si mai apoi magistratul au nevoie de anumite inform. pe care nu le pot obt. decat prin intermediul intrebarilor. Intr o prima faza , aceste inform. vor viza faptele persoanelor inplicarte intr o anume cauza, ce s-a petrecut, unde cum, knd, din ce motive, in ce scop, in ce connditii. Pt ca raspunsurile la astfel de intrebari sa poate fi valorificate ca probe pro sau contra anumitor ipoteze legate de fapta, investigatorul, acnchetatorul, magistratul tre sa respecte o serie de exigente privind felul in care intrebarile se formuleaza si se adreseaza. Analiza logica a intrebarilor. O intrebaRE autentica poate fi recunoscuta dupa anumite caracteristici. In limbajul oral, dupa intonatie, sau dupa contextul iin care e formulat, in limbajul scris intrebarea e recunoscuta dupa ?. De regula, o intrebare nu exprima o inormatie ci o solicita. Exceptie fac poate intrebarile retorice acre sunt utilizate ac mijloace de convingere si care mascheaza un continut informational. Intrebarea este aparenta, in fapt este vb de o informatie mascata, potrivit careia orice incalcare a legii se sanctioneaza. Intrebarile autentice; CELE CARE SUNT LIPSITE DE continut informational sunt, in consecinta utilizate in sit. in care avem nevoie de anumite informaii despre ceva necunoscut, incert si care tre descoperit. Intrebarile au prin natura lor, constructia lor un caracter imperativ. Ele seamana cu un ordin, o cerinte ferma. Daca cel acre adreaseaza intrebarea se poate numi investigator, anchetator, cercetator stintific,etc cel caruia i se adreseaza poarta

numele de respondent si poate fi: un cetatean, un elev, martor la un fapt, un banuit, suspect, un inculpat. Raspunsul la o intrebare este ceea ce se cheama respuns cognitiv si poate fi adevarat, fals, sau problematic. O intraebare in general e constituita din 2 parti: - o particula interogativa, ex cine ce knd, unde ce pt ce, etc. - "datul" intrebarii, este partea din raspunsul asteptat care apare si in constructia intrebarii si in schema de raspuns a respondentului. Datul intrebarii, o substituire , dupa cum urm. cine e inlocuit cu un nume d pers, knd inloc. cu o ora si data, ce inlocuit cu descrierea faptei, de ce inloc cu prezentarea motivelor, in ce scop, inloc cu descreierea obiectivului. Se mai poate obs. ca raspunsurile asteptate sunt prefiguarate prin insasi constructia intrebarilor.Intrebarea sugereaza la ce anume tre sa se refera raspunsul si cum ar treb. sa fie formulat.Din acest motiv se considera ca intrebarile in general, au o fctie directional sugeratoare. Dincolode faptu l ca ele reprez. un factor stimulativ, catalizator pt reactiile respondentului.

Tipurile de intrebari - diversitatea larga a intrebaarilor pe de o parte iar pe de alta parte necesitatea necesitatii adecvate acestora, impune un minim efort de clasificare a lor. Orice intrebare implica o solicitare si atunci un prim criterui de clasificare a intrebarilor il constituie tipul de solicitare pe care il introduc intrebarile in sine. Din acest pct de vedere, avem 2 tipuri de intrebari: decizionale si completive(cunoscand la randul lor 2 forme - intrebari deschise si inchise). Prin intrebarile decizionale se solicita respondentului sa aleaga un raspuns din 2 sau mai multe care ii sunt oferite prin insasi constructia intrebarii si care cel mai adesea sunt exclusive unu fata de altu.

ex: persoana in cauza purta o haina,geaca sau un tricou? Respondentul are practic 3 variante de raspuns exclusive: purta o haina, purta o geaca sau purta un tricou. La aceste 3 variante posibile in practica se poate adauga o a4-a sau o a5a varianta: persoana in cauza purta o camasa sau o bluza saau o a5a varianta, persoana nu purta nimic. O astfel de intrebare decizionala poate avea si o forma mai simpla si cea mai simpla forma a intrebarii decizionale, persoana in cauza era imbracata cu ceva sau nu purta nimic? In acest caz nu exista decat 2 variante posibile de raspuns: da era imbracata cu... sau nu nu era imbracata cu nimic. In aceeasi ordine de idei, intrebarea poate fi una decizionala plurala: de ex: cu ce eraimbracata persoana respectiva: o camasa, o bluza, un tricou, un maieu, helanca sau nu purta nimic.? Intru cat raspunsul la o astfel de intrebare nu poate fi decat singural sau unic de ex: purta o bluza, camasa, ori varianta nu purta nimic. Intrebarea este de tipul decizionala plurala exclusiva. Daca la variantele ENUMERATE am adauga si articolele: palton, haina, geaca , sacou pluover, intrebarea ar deveni de un alt tip: intrebare decizionala plurala neexclusiva: purta o bluza si un pulover, nu purta nimic,etc. Intrebarile completive: se solicita informatii care permit completarea unor lacune de cunoastere referitoare la o anumita situatie , intamplare, fenomen, persoana, etc. Lacuna a carei completare se urmareste de catre cel ce intreaba, este sugerata oarecum de insasi configurarea intrebarii care se pune respondentului. Ex: ce poti sa mi spui despre... sau ce parere aveti despre.... sau ce stiti despre...ce s-a intamplat in data de..sau la Pavilionul expozitional... Intrebarile completive pot si deschise in aceste intrebari nu se sugereaza un raspuns sau o chema posibila de raspuns. Nu este foarte clar pt. respondent ce se vrea de la el, ce i se cere sau cum ar trebui sa raspunda si prin urmare, el are dificultati in formularea unor raspunsuri, clare precise, satisfacatoare. Intrebarile completive inchise contin sau macar sugereaza posibilitatile de raspuns, acestea seamana cu intrebarile decizionale, simple sau plurale exclusive sau

neexclusive la acre respondentul tre. sa opteze pt. varinatele care le considera adevarate. Un alt criterio de clasificare a intrebarilor => particula interogativa utilizata in constructia intrebarilor: ce cine, unde cand cum din ce scop/motiv??? acestea sunt part. interog. dupa care evidentiem intrebari referitoare la evenimente, persoane, tip, locuri, moduri, scopuri, motivatii,etc,etc. Datul intrebarii: avem intrebari factuale si normative. Prin intrebarile factuale, se solicita informatii concrete:unde este, cine a ...?? Prin intrebarile normative se solicita anumite "instructiuni" care trebuie urmate pt. a solutiona o problema. Dupa domeniu, sunt intrebari cu domeniul vid: intrebari aberante, inconsistente, fanteziste la care nu se poate raspunde, nu e necesar sa se raspunda, sau e inutil sa se raspunda. Si intrebari cu domeniul concret, se pot referi la orice domeniu din realiatate. Un al 5lea criteriu il reprez. contextul in care intrebarile sunt formulate: intrebari priprii contextului stiintific si intrebari proprii contextului didactic. Intrebarile prorpii contextului stiintific, se utilizeaza in situatia lacunelor de informare, de cunoastere, fie ea institutionala. Intrebarile didactice sunt specifice activitatile didactice. Intrebarile profesorilor: ex: intrebari test, intrebari ajutatoare, intrebari pregatitoare si intrebari incuietoare, intrebari capcana sau intrebari indirecte, Aceste intrebari pot fi completive, decizioanle si pot fi organizate in forma unor teste grila, extenporale, lucrari de control, teze, lucrari scrise sau clasica ascultare orala la clasa. Tipuri de intrebari in domeniul juridic. Aceste intrebari din domeniul juridic se insrcriu intr o paleta larga si intrunesc trasaturi specifice celor ...... Situatiile din cadrul activitatii uridice, care impun folosirea intrebarilor sunt: anchetele, interogatoriile, audierile si bio-detectia judiciara, iar persoanele

competente sa formuleze asemenea intrebari sunt: anchetatorul, procurorul, politistul,avocatul, judecatorul sau specialistul in bio-detectie. Cea mai generala clasificare a intrebarilor din dom. dr. cuprinde intrebari prealabile sin intrebari privid faptele. Intrebarile preabalie se pot adresa suspectului invinuitului, inculpatului si martorilor si se refera pe de o parte la date persoanle(nume, varsta,,etcc) pe de alta parte la fondul cauzei. Intrebarile privind faptele tre. abordate, analizate in raport cu o serie de elemente si anume: pozitia respondentului in respectivul context juridic, apoi in fctie de starea psihica a respondentului, apoi in raport cu nivelul cultural al respondentului.

In raport cu pozitia celui care formuleaza si adreseaza formularile, intr un fel ne ilumineaza anchetatorul, pshihologul, judecatorul,procurarul,etcc apoi ele tre. analizate si in contextul anchetei in curs si in raport cu scopul urmarit prin respectivele intrebari. Alte intrebari utilizate in activitatea juridica sunt intrebarile de sprijin, de completare, de precizare, de control, de detaliu, sau intrebari ajutatoare, neutre si intebari critice.

Exigente in formularea si adresarea intrebarilor specifice dreptului.

exigente in formularea si adresarea intrebarilor 1. intrebarile sa fie concise, clare, precise. 2. intrebarile sa fie accesibile respondentului, adaptate capacitatilor mentale ale acestuia

3. intrebarile in deosebi in modul de adresare nu tre. sa implice elemente de intimidare. 4. intrebarile tre. sa fie neutre, sub aspectul sugerarii sau inducerii unor varinate de raspuns 5. intrebarile tre. sa fie neutre si sub aspectul incarcaturii emotionale care a putea fi transferata de la cel care intreaba la respondent. 6. intrebarile nu trebuie sa sugereze respondentului in mod explicit sau implicitideea unor promisiuni care nu pot fi respectate.

Analiza logica a raspunsurilor 1 raspunsuri adevarate si false. 2. raspunsuri adecvate sau inadecvate. 3. raspunsuri complete sau incomplete/partiale 4. directe, explicite sau raspunsuri indirecte/implicite 5. raspunsuri consistente sau inconsistente 6. raspunsuri simple/monosilabice sau supraincarcate. 7. raspunsuri aberante.

ptr examen . Limbajul uman si fctiile sale, - limbajul juridic,- laguna juridica,- tipuri de lacune,reg. de interpretate logica a legilor,- interpretare extensiva a legilor,- criterii logice de utilizare aregulilor de interpretare a legilor-constructii;e juridice, -fundamentarea adevarului juridic,- teoria si logica intrebarilor, - analiza logica a intrebarilor,- tipuri de intrebari in drept,-exigente in formularea si adresarea intrebarilor.