Max Weber si alegerile din Romnia Tipuri de autoritate, tipuri de cultura Mirel Palada Analist Senior, Institutul PRO

August 2000 n rndurile care urmeaza vom aplica teoria weberiana a autoritatii asupra esichierului politic romanesc, incercand sa tragem cateva concluzii privind posibila evolutie viitoare a candidatilor la functii publice importante, indeosebi la Presedintie. Tipologia weberiana a autoritatii Una din teoriile politice cunoscute, referitoare la legitimarea autoritatii (Max Weber), face distinctia intre autoritatea charismatica si autoritatea rational-legala. Autoritatea bazata pe charisma se centreaza in jurul unor personalitati puternice, prezentand calitati innascute de onducator, in care oamenii investesc incredere si carora le acorda, in consecinta, sprijin neconditionat. Exemple celebre sunt, de-a lungul istoriei, Alexandru Macedon, Caesar, Napoleon, Hitler, Ghandi, Churchill. Una din caracteristicile distinctive ale acestui tip de legitimare a autoritatii care reprezinta de altfel si principala sa problema o reprezinta identitatea dintre sursa autoritatii (acea calitate ce legitimeaza puterea in ochii oamenilor, conferindu-i eficienta) si agentului acesteia (individul care o personifica). Altfel spus, autoritatea este insasi persoana in cauza, calitatile sale exceptionale: Letat cest moi, cum afirma Ludovic al XIV-lea. O data disparut liderul charismatic, autoritatea isi pierde legitimitatea si nu se mai poate exercita. Spre deosebire de autoritarea legitimata in mod charismatic, autoritatea rationallegala sau birocratica, dupa cum o mai denumeste Weber se legitimeaza pe baza unor reguli bine definite, ce constituie in acest caz sursa autoritatii. Exemple de astfel de reguli bine definite sunt: Constitutia unei tari, corpul de legi, Codul Penal, Codul de circulatie rutiera. Acestea pot fi transmise si puse in aplicare indiferent de persoanele care le pun in practica, adica de agentii autoritatii. Autoritatea nu este generata ad-hoc de calitatile innascute ale functionarului birocratic, ci de puterea legitimatoare a ansamblului de reguli bine definite care se afla in spatele acestuia. Acest tip de autoritate caracterizeaza societatile moderne si contemporane. In acest caz, accentul se pune pe functii si functionari, pe birocratie atat in acceptiunea sa pozitiva, cat si in cea negativa a termenului, pe caracterul impersonal al autoritatii, pe eficienta si drepturi egale, pe persoane interschimbabile.

2. Aplicare la peisajul politic romnesc Aceasta tipologie a autoritatii poate fi aplicata cu folos Romaniei ultimilor 10 ani. Dupa cum stim, istoria noastra post-decembrista ne ofera suficiente exemple de orientare a vietii politice in jurul unor personalitati charismatice. Ion Iliescu, Petre Roman, C V Tudor, Miron Cosma, mai nou Traian Basescu sunt cu totii personalitati puternice, spre care s-au indreptat sau se indreapta increderea neconditionata a multor romani. Aceste personaje politice au convins mai ales prin charisma personala. Retorica lor, stapanirea de sine, capacitatile innascute de conducator au avut o mare greutate in castigarea increderii populatiei si, in consecinta, in accederea la putere, adica in exercitarea autoritatii. Ce se observa insa de ceva timp in peisajul politic romanesc este concurenta dintre cele doua tipuri de legitimare a autoritatii. Avem, astfel, de a face, pe de o parte, cu recursul la charisma, ce aduce la putere politicieni precum cei mai sus mentionati. Pe de alta parte insa, mai recent, se observa in dezbaterile publice un din ce in ce mai mare accent pus pe (stat, politie, administratie) si pe teme politice, indiferent de persoanele care le vehiculeaza. Aceste teme se organizeaza in jurul unor ideologii economice sau politice (social-democratie, liberalism, etatism, protectionism, globalizare, privatizare, strategii de dezvoltare economica, vot uninominal), sau in strinsa legatura, de altfel, cu primele in jurul unor probleme sociale (coruptie, ineficienta administrativa, saracie, intreprinderi falimentare, categorii defavorizate, caini vagabonzi, somaj) si au drept factor comun accentul pus pe eficienta. Personajele n discutie La aceasta intretaiere de surse de legitimare a autoritatii se afla cel putin trei candidati la presedintie Teodor Melescanu, Theodor Stolojan si Mugur Isarescu, cat si proaspatul Primar al Capitalei, Traian Basescu. Acestia imprumuta cate ceva din fiecare din tipurile de legitimare a autoritatii: Sunt personaje suficient de puternice pentru a reusi sa atraga increderea oamenilor. Dintre acestia, de departe, Basescu este cel mai charismatic, iar Stolojan si Isarescu acumuleaza in momentul de fata cele mai ridicate nivele de incredere in sondajele de opinie: intre 60% si 70%. Prezinta o istorie profesionala incarcata cu atribute functionaresti, de oameni priceputi in costume gri. Melescanu e perceput ca Ministru de Externe, Stolojan drept fost premier si inalt functionar la Banca Mondiala, Isarescu drept fostul Guvernator al Bancii Nationale si actualul Prim-Ministru, Basescu Ministru al Transporturilor (mai recent, cel care darama tarabe si face curatenie in Bucuresti).

 Actuala lor strategie de promovare politica este axata (poate, cu exceptia lui Melescanu) pe teme electorale eficienta, probleme sociale, programe de guvernare, gestionare a banilor si mai putin pe stratageme afective (retorica, infatisare, gesturi eroice) specifice liderului charismatic. Pentru ca alegerile locale au trecut deja si Basescu a iesit castigator, ne vom concentra in continuare discutia pe cei trei candidati la Presedintie . 3. Autoritatea in tranzitie si tranzitia autoritatii Una din marile lor provocari in campania electorala o va reprezenta felul in care vor sti sa se legitimeze in fata acelei majoritati a votantilor ce tin de cultura de supravietuire. Dupa cum aratam si in alta parte (Asteptarile Romnilor, Ed. Fundatiei PRO, 2000), o mare parte a populatiei se incadreaza in aceasta cultura a supravietuirii. Specific acesteia este recursul la legitimarea charismatica a autoritatii, cu alte cuvinte, recursul la liderul izbavitor. In consecinta, ei se asteapta de la politicienii de mai sus sa se comporte politic precum niste lideri charismatici: sa fie siguri pe ei, sa fie in stare sa polemizeze cu succes, ba chiar cu agresivitate, sa ia copii in brate si sa ii pupe, sa stranga maiini si sa stie sa promita cu zambetul pe buze, dar mai ales sa fie convingatori. Problema este insa urmatoarea: capacitatea critica a acestui tip de votant s-a rafinat consistent pe parcursul ultimilor ani. Pe de o parte, acest votant ce tine de cultura de supravietuire s-a cam saturat de discursuri prea transparent populiste si stie sa le recunoascamai bine decat acum 4 ani. Pe de alta parte insa, el asteapta in continuare sa i se promita rezolvarea fara durere a problemelor sale de catre o personalitate puternica in care sa-si investeasca increderea si, in consecinta, votul. Vrea ca in campania electorala sa se discute despre problemele sale (somaj, saracie, preturi etc.), dar nu intelege mare lucru din discursurile complicat-ermetice pe care acestia le au si in care vehiculeaza mai mult termeni tehnici si plictisitori. In cazul acestor votanti, rationamentul este de tipul Imi place Stolojan pentru ca Iliescu m-a dezamagit si pentru ca Stolojan pare a fi eficient, de aceea imi place liberalismul propavaduit de acesta, si nu de tipul Imi plac ideile liberale, de aceea imi place Stolojan, pentru ca le vehiculeaza, asa cum se intimpla in cazul votantilor ce tin de cultura dezvoltarii. Pentru acestia din urma nu are atat de multa importanta daca programul liberal este propus de Stolojan, Vosganian, Athanasiu sau de catre alt personaj politic. Ei voteaza programul liberal (sau socialdemocrat, sau conservator, dupa caz). In cazul apartinatorilor culturii supravietuirii insa, acestia recurg in continuare la legitimarea autoritatii de tip charismatic, doar ca, fiind dezamagiti de liderii charismatici mai vechi precum Iliescu, C V Tudor ori Miron Cosma, isi redirectioneaza increderea neconditionata spre acele personalitati politice mai noi precum Stolojan sau Isarescu. Astfel se explica si

nivelurile record de incredere (60-70%) de care acestia se bucura in ultimul timp in sondajele de opinie.

Strutocamila autoritatii rational-charismatice. Noii candidati la Presedintie se confrunta cu o majoritate a electoratului care se afla la jumatatea drumului dintre apetenta pentru autoritate charismatica si autoritate birocratica. Acest tip de electorat vrea personalitati politice care sa prezinte calitati ce tin de autoritatea rational-legala (imagine de expert, de birocrat eficient, imunizat la coruptie), in care insa va investi incredere nu conform legitimarii legal-rationale (imi place ce tip de politica propune, deci il aleg), ci conform logicii legitimarii charismatice (imi place el personal, deci il aleg). De aceea, politicenii in cauza, daca vor sa fie votati, vor avea ingrata sarcina de a imbina discursul axat pe teme electorale cu o imagine mesianica. Cu alte cuvinte, de a fi Stefan cel Mare si Vlad Tepes in costume gri de functionari.