Particularitati de constructie a unui personaj dintr-o nuvela V.

12

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in anul 1881, in volumul de debut Nuvele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra satului. Moara cu noroc este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central, personajele relative putine pun in evidenta evolutia personajului principal.Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa, veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica si prin natura conflictului. Titlul fixeaza spatiul unde se vor derula intamplarile, in Ardeal, la Moara cu noroc.Sintagma care da titlul nuvelei Moara cu noroc este mai degraba ironica, dupa cum se deduce si din deznodamantul nuvelei, acest nume demonstreaza ca distanta dintre noroc si ghinion e tot mai mica intr-o lume in care castigul inseamna crima si inselaciune. Tema sustine carcaterul psihologic al nuvelei si anume:efectele nefaste si dezumanizante ale dorinte de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Din perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, iar din perspectiva moralizatoare se prezinta consecintele dramatice ale setei de inavutire. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Nuvela este alcatuita din 17 capitole, aceasta avand un subiect concentrate cu deschideri bogate. Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc care este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. Intriga subliniaza aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, charismatic, seful porcarilor si al turmelor de proci din imprejurimi care tulbura echilibrul familiei. In desfasurarea actiunii, cu toate ca Lica reprezinta un pericol pentru Ghita si pentru familia lui nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui, si nici tendintei de imbogatire. Punctul culminant arata cum Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica , isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in

bratele samadarului.Ana este omorata de Ghita, la randul lui Ghita este omorat de Raut, iar Lica se sinucide. Deznodamantul consta in incendiul teribil, in noaptea de Pasti a Morii cu noroc, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt copii si batrana. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior, trait de Ghita care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pea tat de contradictorii:dorinta de a ramane un om cinstit, pe de-o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica , pe de alta parte.Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala. In nuvela , accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe cimplexitatea personajelor. Simetria dintre incipit si final se realizeaza prin descrierea drumului.Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc Apoi ea lua copiii si pleca mai departe. Stilul nuvelei este sobru. concis, fara podoabe. Monologul interior, de factura traditionala,monologul interior adresat, stil indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologica a personajului principal. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functia simbolica si de anticipare.Naratiunea obiectiva isi realizeaza funcia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje. Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice:limbajul regional, ardelenesc, limabjul popular, oralitatea.Intelesul classic-moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sensinte rostite de batrana la inceputul si sfarsitul nuvelei. Ghita, personajul principal al nuvelei este surprins intr-un process de dezumanizare. Caracterizarea directa facuta de autor ii prezinta in primul rand personajului statutul initial: cizmar sarac, bun meserias, harnic, modest, bland si cumsecade.Acesta hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc nu numai pentru a trai mai bine, ci si pentru a fi respectat.Personajului I se schiteaza un portret fizic inal si spatos, dar si un portret moral de tot ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de nimic. Ghita este carcaterizat si de alte personaje cum ar fii : Lica Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minteMa simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine si de Ana Ghita nu e decat o muiere imbracata cu haine barbatesti.Personajul se si autocarcaterizeaza

printr-un monolog interior sarmanii mei copii, voi nu mai aveti,cum avusesera parintii vostri, un tata om cinstis.Tatal vostru e un ticalos. Caracterizarea indirecta reiesre din gandurile si faptele personajului care tradeasa conflictul interior.Portretul moral este alcatuit dintr-o serie de trasaturi contradictorii .Odata intrat in relatie cu Samadaul se interiorizeaza, se transforma intr-un om sumbru. Oscileaza intre dorinta de a redeveni onest si tentatia irezinstibila a imbogatirii, devine victima Samadaului care ii descopera slabiciunea.Sentimentul nesigurantei il stapaneste si are efecte devastatoare cum ar fii tensiunea din interiorul sau care creeaza spaima, neincrederea in ziua de maine, devine brutal cu Ana, constientizeaza caderea sa morala se simtea ticalos si slab in el insusi.Scaparea nu mai era posibila decat prin moarte, si cum Ana reprezenta amintirea aceea ce fusese luminos si bun, Ghita o ucide, omarand astfel reminiscenta a ceea ce fusese el candva Simt numai ca mi sa pus ceva de-a curmezisul in cap si ca nu mai pot trai, iara pe tine nu pot sa te las vie in urma mea. In opinia mea, dezumanizarea lui Ghita , produsa de obsesia imbogatirii, pune exemplar in evidenta viziunea lui Slavici despre societatea rurala romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX lea.Prin verosimilitatea personajului si prin analiza psihologica a acestuia, autorul nuvelei Moara cu noroc construieste un personaj complex care ramane prototip neidealizat al universului rural romanesc.