Sunteți pe pagina 1din 3

Relatia dintre incipit si final intr-o nuvela studiata V.

11

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in anul 1881, in volumul de debut Nuvele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra satului. Moara cu noroc este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central, personajele relative putine pun in evidenta evolutia personajului principal.Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa, veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica si prin natura conflictului. Titlul fixeaza spatiul unde se vor derula intamplarile, in Ardeal, la Moara cu noroc.Sintagma care da titlul nuvelei Moara cu noroc este mai degraba ironica, dupa cum se deduce si din deznodamantul nuvelei, acest nume demonstreaza ca distanta dintre noroc si ghinion e tot mai mica intr-o lume in care castigul inseamna crima si inselaciune. Tema sustine carcaterul psihologic al nuvelei si anume:efectele nefaste si dezumanizante ale dorinte de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Din perspectiva sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, iar din perspectiva moralizatoare se prezinta consecintele dramatice ale setei de inavutire. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Nuvela este alcatuita din 17 capitole, aceasta avand un subiect concentrate cu deschideri bogate. Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc care este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. Intriga subliniaza aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, charismatic, seful porcarilor si al turmelor de proci din imprejurimi care tulbura echilibrul familiei. In desfasurarea actiunii, cu toate ca Lica reprezinta un pericol pentru Ghita si pentru familia lui nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui, si nici tendintei de imbogatire. Punctul culminant arata cum Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se

razbuna pe Lica , isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in bratele samadarului.Ana este omorata de Ghita, la randul lui Ghita este omorat de Raut, iar Lica se sinucide. Deznodamantul consta in incendiul teribil, in noaptea de Pasti a Morii cu noroc, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt copii si batrana. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior, trait de Ghita care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pea tat de contradictorii:dorinta de a ramane un om cinstit, pe de-o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica , pe de alta parte.Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala. In nuvela , accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe cimplexitatea personajelor. Ghita este cel mai complex personaj al nuvelei, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de imbogatire.Acestui personaj I se face o carcaterizare directa facuta de autor, prin care personajul este mohorat, violent, are gesture de brutalitatea fata de sotia sa, in momentul cand acesta o suspecteaza pe Ana ca il inseala cu Lica.Personajul se autocaracterizeaza Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?.Ghita este caracterizat direct si de Lica ca fiind un om de nadejde tu esti om,Ghita, dar treptat Lica distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie materiala si sociala.Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale, sfarsitul lui si a cello care-l inconjoara fiind un mod inevitabil tragic. Stilul nuvelei este sobru. concis, fara podoabe. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functia simbolica si de anticipare.Naratiunea obiectiva isi realizeaza funcia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje. Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice:limbajul regional, ardelenesc, limabjul popular, oralitatea.Intelesul classic-moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sensinte rostite de batrana la inceputul si sfarsitul nuvelei. Incipitul are semnificatii profunde, care se rasfrang asupra intregii actiuni.Nuvela se deschide printr-un precept moral Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.Aceste cuvinte stau la baza intregii actiuni, fixand destinul personajelor in functie de resprectarea sau nerespectarea lor. Finalul nuvelei este moralizator si symbolic, confirmand justetea preceptului initial, simetric prin cuvintele batranei Se vede c-au lasat ferestrele

deschise!.Finalul inverseaza semnificatia titlului si asaza sub semnul destinului implacabil asa le-a fost data viata celor doi soti.Imaginea femeii care-si ia nepotii si pleaca este incurajatoare, deoarece s-ar putea ca intr-o alta lume care respecta norma morala, acestia sa aiba alt destin. In opinia mea, simetria dintre incipit si final rezuma intreaga evolutie a subiectului nuvelei Moara cu noroc, oferind o imagine comprimata a confruntarii dintre lumea traditionala sic ea capitalista, fara a uita sa rosteasca vedicte moralizatoare in legatura cu excesele pe care aceasta tensiune sociala si psihologica le poate produce.