Tema I . INDIVIDUL SI GRUPUL IN ORGANIZAIE.

COMPORTAMENTUL ORGANIZAIONAL

In cadrul organizaiilor este foarte important studierea comportamentului indivizilor si grupurilor, ce poate s asigure capacitatea de a inelege cum pot fi conduse in mod eficace si cum s structurm mai bine organizaiile. Scopurile studierii comportamentului organizaional sunt cele de 1. anticipare (comportamentul constant care apare in organizaii permite unele previziuni asupra viitoarelor sale apariii), 2. explicare (de ce apar aceste comportamente) si 3. de determinare a comportamentului (managementul acestuia, in sensul realizrii obiectivelor si scopurilor organizaionale propuse). Personalitatea are o mare influen asupra comportamentului organizaional iar studiile in domeniu au desprins o serie de dimensiuni care o definesc si o caracterizeaz: extraversiunea (gradul de sociabilitate al oamenilor), stabilitatea emoional (gradul de control emoional), agreabilitatea (msura in care o persoan este prietenoas si abordabil), constiinciozitatea (gradul de responsabilitate al oamenilor si orientarea lor ctre realizri), deschiderea la nou (flexibilitatea si receptivitatea la nou). Alturi de aceste dimensiuni, exist o serie de caracteristici specifice ale personalitii, care, la randul lor, influeneaz comportamentul organizaional, caracteristici surprinse de G. Johns in lucrarea Comportament organizaional: locul controlului (un set de convingeri referitoare la faptul c se poate

controla comportamentul cuiva prin diferite fore, exterioare (soart, noroc) sau interioare (iniiativa proprie, voina etc.), automonitorizarea (msura in care oamenii observ si isi regleaz comportamentul lor in cadrul social si in relaiile umane) si autostima (gradul in care o persoan se autoevalueaz pozitiv). Concepia organizaiei despre om este foarte important, deoarece ea influeneaz mijloacele de aciune in cadrul organizaiei, ea genereaz un anumit comportament in cadrul organizaiei. Factorii care influeneaz concepia despre om in cadrul organizaiei sunt: tipul de societate, tipul de organizaie, evoluia progresului tehnic, particularitile concrete ale fiecrei organizaii in parte. Teoria X (Mc. Gregor) promoveaz concepia conform creia omul obisnuit este lipsit de ambiie, trebuie constrans pentru a fi determinat s munceasc, in acelasi timp este o persoan care evit responsabilitile si este dominat de nevoia de securitate. Teoria Y (Mc. Gregor) sutine c oamenii dispun de capacitatea de autocontrol, ei dispun de motivaie intrinsec si isi doresc s isi assume responsabiliti. Psihologia managerial-organizaional are ca obiect de studiu omul concret, asa cum apare el influenat si determinat de cadrele si mediile organizaionale si determinand, la randul lui, aceste medii. Omul din mediul organizaional este omul care dezvolt caracteristici specifice mediului organizaional de apartenen. De-a lungul istoriei noiunii, acesta a fost numit de specialisti om: economic, industrial,

administrativ, organizaional, raional, social, complex, mecanic, instrumental, asociativ, birocratic. O clasificare ampl ii aparine lui Edgar Schein, care descrie patru modele ale omului organizational, si anume: A. Modelul de om economic si raional consider c omul este motivate indeosebi de stimulente economice si va incerca s obin un maxim de castig, obiectivul final fiind satisfacerea placerilor; el este un element pasiv, usor de manipulat si controlat de organizaie. B. Modelul de om social consider c omul este motivat de trebuine sociale, nevoia de statut si nevoia de relaiile cu ceilali (nevoia de participare si relaii informale); el rspunde pozitiv la cerinele organizaiei (dar numai dac aceasta satisface nevoile sociale ale membrilor si). Desi s-au obinut rezultate pozitive in ceea ce priveste climatul psihosocial, munca a rmas in esen aceeasi, o munc simplificat si care nu a pus in valoare capacitile oamenilor, motiv pentru care s-a conturat un nou model. C. Modelul de om care se autoactualizeaz bazat pe principiul muncii imbogite, pe nevoile de realizare a capacitilor si talentelor oamenilor, pe o munc creativ si cu sens. Omul este motivat in munc de diverse trebuine, incepand de la trebuinele primare pana la cele superioare, el vede organizaia ca pe un spaiu propice pentru autorealizare, pentru crestere. Corespunztor acestui model, Mc.Gregor a elaborat Teoria Y, potrivit creia munca poate deveni o activitate plcut iar oamenii, in condiii favorabile, pot s-si asume responsabiliti, sunt capabili de autodisciplin si autocontrol. Si acest model a avut unele lipsuri, in sensul c problemele organizaiilor s-au limitat doar la aspectele psihologice ale relaiilor interpersonale; ca urmare, a fost elaborat cel mai nou model. D. Modelul de om complex caracterizat de faptul c omul este o fiin extrem de complex, cu reacii complexe si caracterizat de o larg varietate de motivaii. El este capabil s invee noi motive in cadrul experienelor si interaciunilor sale cu ceilali. Omul este determinat atat de complexitatea motivaiilor, intereselor si potenialitilor sale cat si de complexitatea mediului social si organizaional. Conform acestui model, japonezul William G. Ouchi a elaborat Teoria Z, care are ca punct central participarea. Important nu este individul singular, conductor, ci reeaua, grupul, care realizeaz funciile specifice managementului. In cadrul unei organizaii, rareori munca este individual; dimpotriv, ea presupune diviziunea sarcinilor si coordonarea eforturilor mai multor persoane in vederea realizrii cu succes a obiectivelor. Grupul aduce cu sine o nou psihologie, si anume psihologia de grup sau colectiv, un nou gen de comportament, comportamentul de grup, a crui structur, funcionalitate si finalitate sunt mult mai complexe decat comportamentul individual. Efectele produse de grup sunt mult mai puternice si extinse decat cele produse de individ. Noiunea de grup de munc a aprut ca urmare a cercetrilor efectuate de E. Mayo. El a ajuns la concluzia c oamenii din mediile industriale dezvolt grupuri, cel mai adesea ca mijloace de aprare impotriva constrangerilor formale, dar si pentru a-si satisface o serie de nevoi socioumane. Notiunea de echip de munc i se datoreaz lui Leavitt, care a avansat idea potrivit creia echipa de munc reprezint unitatea de baz a organizaiei. Leavitt vorbea chiar despre organizaia-echip. Un grup const din oameni care muncesc impreun, dar pot munci si unul fr cellalt. O echip este un grup de oameni care nu-si pot face munca, cel puin nu eficient, fr ceilali membri ai echipei lor. Toate echipele sunt grupuri pentru c au oameni cu relaii unificate, dar nu toate grupurile sunt echipe acestea din urm conin

oameni care sunt inui impreun de interdependena lor si de nevoia lor de a colabora pentru atingerea scopurilor comune. Proiectarea organizaional este o activitate menit s asigure buna funcionalitate viitoare a unui obiectiv organizaonal. Aceast activitate trebuie desfsurat inaintea infiinrii organizaiei sau a unui nou departament. Tipurile de proiectare organizaonal se pot reduce la dou, ce vizeaz asigurarea funcionalitii optime si eficiente a obiectivului organizaiei : - Proiectarea material: opereaz cu factori neinsufleii, poate fi realizat anticipat, in intregime si cu mult precizie; - Proiectarea uman: opereaz cu factori vii, de o natur complex si cu o dinamic excepional si nu se realizeaz anticipat, in intregime si nici in amnunt. S-au conturat dou concepii ce pun accentul pe rolul factorilor psihologici in formarea unui grup: concepia sociometric (J. Moreno) si concepia dinamicii grupului (K. Lewin). Reconstrucia grupului de munc vizeaz: inlturarea cauzelor care au produs perturbri in funcionalitatea grupului optimizarea funcionrii lui in plan relaional psihosocial si productiv ACTIVITATEA DE ORGANIZARE Activitatea de organizare asigur atat realizarea obiectivelor organizaiei, cat si existena ca atare a acesteia, precum si a membrilor ei. Organizarea este esenial pentru individ, dar mai ales pentru grupuri si sistemul organizaional, acestea din urm neexistand anterior organizrii. Sub aspect psihosocioorganizaional, organizarea are urmtoarele caracteristici: - este expresia nevoii de participare a membrilor organizaiei la definirea si indeplinirea scopurilor organizaiei; - este un factor de eficacitate pentru grup si organizaie; - presupune raionalitatea. Exist dou tipuri de organizare, aflate in interaciune si interdependen: 1. procesual (descompunerea in elemente componenete a proceselor de munc si apoi regruparea lor intr-un tot unitar); 2. structural (preia rezultatele organizrii procesuale, incadrandu-le in structure organizatorice). Structurile organizatorice reprezint dispunerea logic, raional a elementelor ce compun organizaia (posturi de munc, funcii, compartimente /departamente, relaiile dintre ele); ele reprezint modul in care o organizaie isi imparte munca in sarcini specifice si realizeaz coordonarea acestora sau modul in care grupurile si membrii individuali ai organizaiei sunt reunii (organizai) pentru a-si indeplini munca. Elementele componente ale organizrii procesuale si structurale sunt: a) activitile (de cercetare-dezvoltare, de producie, comercial, economic/financiarcontabil, de personal, de marketing); b) compartimentele (de conducere, de stat-major, funcionale, operaionale/productive, auxiliare); c) relaiile/legturile dintre compartimente (de stat-major, funcionale, ierarhice sau operaionale, de cooperare, auxiliare, de reprezentare).

Diviziunea muncii se desfsoar in dou moduri : - pe vertical (imprirea autoritii pentru planificarea si luarea deciziilor ) - pe orizontal (grupeaz in posturi si compartimente activitile de baz care trebuie indeplinite pentru atingerea scopurilor organizaiei). Diviziunea vertical a muncii este caracterizat de autonomie, control si comunicarea intre nivele ierarhice . Diviziunea orizontal a muncii este strans legat de proiectarea postului si de difereniere. Diferenierea reprezint predispoziia managerilor din departamente separate de a avea viziuni diferite in termeni de obiective, ritm de lucru si stil in relaiile interpersonale. Coordonarea este procesul prin care se faciliteaz sincronizarea, comunicarea si feed-back-ul intre responsabiliti. Gary Johns distinge cinci metode principale de coordonare: 1. Supravegherea direct 2. Standardizarea proceselor de munc 3. Standardizarea abilitilor personale 4. Adaptarea reciproc 5. Standardizarea rezultatelor Alte metode de coordonare: 6. Integrarea.Procesul prin care se obine coordonarea intre compartimente difereniale 7. Rol de legatur. O persoan care este desemnat s asigure coordonarea intre compartimentul propiu si altul. Autorul evideniaz urmtoarele caracteristici structurale tradiionale: Aria de control. Numrul de subordonai supravegheai direct de un superior ierarhic. Organizaia plat. Este o organizaie cu relativ puine niveluri ierarhice de autoritate. Organizaia inalt este o organizaie cu relativ multe niveluri ierarhice de autoritate. Formalizarea se refer la msura in care rolurile de munc sunt detaliat definite de ctree organizaie. Centralizarea reprezint msura in care puterea decizional este localizat intr-o anume parte a organizaiei. Complexitatea este msura in care o organizaiei imparte munca vertical, orizontal si geografic. Structuri mecaniciste. Structuri organizaionale caracterizate prin inlime, specializare, centralizare si formalizare. Structuri organice. Structuri organizaionale caracterizate prin aplatizare, descentralizare, specializare si formalizare reduse. Organizaiile reea. Legturi intre organizaii specializate care pentru coordonare se bizuie foarte mult pe mecanismele pieei. Reducerea de personal. Reducerea intenionat a dimensiunii forei de munc cu scopul de a imbuni eficacitatea sau eficiena organizaional.

In funcie de gradul lor de formalizare, structurile organizatorice se clasific in: 1. structuri formale (a. birocratice ierarhic-liniare, funcionale, mixte, bazate pe grupuri parial suprapuse; b. adhocratice - grupurile operative; c. matriceale, in sase pri corpul operaional, varful strategic, managementul mediu, tehnostructura, personalul de supoirt logistic, ideologia - ; d. orizontale); 2. structuri informale, neoficiale, psihologice aprute ca urmare a interaciunii indivizilor intr-o situaie de grup. Intre structurile formale si cele informale pot exista relaii de tolerare reciproc, iar de cele mai multe ori relaii de organizare defensiv a unora in raport cu celelalte, in funcie de mai muli factori: gradul de structurare a formalului si informalului relaiile dintre liderii formali si cei informali stilul de conducere varsta membrilor organizaiei pregtirea profesional trsturile de personalitate mrimea grupului Structurile formale pot reprezentate grafic prin organigram, iar cele informale prin sociogram. Intervenia psihosociologului, in scopul ameliorrii si optimizrii structurilor organizatorice, se poate realiza in trei faze ale ciclului functional organizaional: a) faza de proiectare a structurilor b) faza de implementare a structurilor c) faza asimilrii si funcionrii ca atare a structurilor.