Sunteți pe pagina 1din 6

Clara Bianca Mihai, grupa 412

CURS 9 DIP Legea aplicabila unor formate speciale Legea aplicabila unor contracte de prestari servicii In Roma: art. 4 alineatul (1) lit d, exista o prevedere potrivit careia contractul de prestari servicii e reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii. Textul e general, dar exista si reglementari speciale privind 2 constracte care au functia de contracte de prestari servicii: 1) contractul de franciza 2) contractul de distributie Contractul de franciza este reglementat de legea tarii unde isi are resedinta obisnuita beneficiarul francizei. Contractul de distributie este reglementat de legea tarii unde isi are resedinta obisnuita distribuitorul. CONTRACTUL DE INTERMEDIERE= contractul de mandat, comisionul, agentia, intermedierea ocazionala, consignatia, expeditia si alte asemenea onorarii. In lipsa de lex voluntatis ( legea aleasa de parti) se va aplica textul general al art 4 al (1) lit d si anume legea tarii in care isi are resedinta obisnuita intermediarul. Intermediarul este prestatorul de servicii. Acesta se numeste criteriul al 2-lea. Aceeasi regula se aplica si la mandatar, comisionar, agent, intermediarul ocazional, consignator, expeditor. Criterul 3 corespunde art. 4 alin (3). Nu se exclude aplicarea criteriului 3 de regula un asemenea contract are o legatura mai stransa cu o alta tara decat cea in care debitorul prestatiei caracteristice isi are resedinta obligatorie -> contractul va fi localizat in sfera acelei legi. Domeniul legii aplicabile contractelor de intermediere poate fi stabilit prin aplicarea prin analogie a art 12 din Roma 1, care se refera la domeniul legii contractelor in general. La intermediere, in aplicarea art 12, apar cateva aspecte specifice pentru ca la contractele de intermediere observam 2 categorii de raporturi juridice: -interne, adica intre principali (mandant, comitent) -externe, adica intre intermediari si terti Raporturile juridice interne: In domeniul legii aplicabil intermedierii intra aspectele referitoare la: - puterile conferite intermediarului - intinderea lor - incetarea puterilor intermediarului - consecintele depasirii intermediarului a puterilor conferite si problema mandatului aparent - problema daca intermediarul poate delega un alt intermediar - problema actului cu sine insusi - regimul clauzei de neconcurenta - repararea prejudiciului. Raporturile juridice externe ( dintre reprezentati si terti)

Situatia difera in functie de puterile oferite intermediarului, si anume dupa cum: ->intermediarul actioneaza in numele si pe seama principalului intr-un raport juridic de tip mandat ->in nume propriu si pe seama principalului ca in contractul de comision ->in numele si pe seama lui insusi intr-o relatie de interdependenta si colaborare cu principalul ( ex: contr. de agentie, franciza si distributie) Exista un principiu conform caruia in domeniul legii aplicabile contractelor de intermediere intra numai efectele fata de terti ale executarii contractului de intermediere, numai aspectele strict legate de imprejurarea ca raportul contractual principal dintre principal si terti, reprezentat si terti a fost incheiat prin intermediari. Celelalte aspecte privind contractele pe care intermediarul le incheie cu tertul, acelea sunt supuse legii proprii acelui contract. In domeniul contractelor de prestari servicii intra si prestarea de servicii financiare sau contractele bancare. Aceste contracte bancare ridica mari probleme de legea aplicabila. Deoarece Roma 1 nu le reglementeaza in mod special, nu avem alta solutie decat sa aplicam normele conflictuale aplicabile contractelor de prestari servicii in general. Se va aplica legea aleasa cu precizarea ca aici lex voluntatis se exprima foarte frecvent prin vointa partilor de a receptiona in contracte anumite clauze prestabilite care iau forma contractelor de adeziune propuse de banci, dar si conditii generale, contracte tip propuse de organisme bancare neutre pe care partile pot sa le receptioneze contractual. In cazul in care nu s-a facut o determinare a legii aplicabile si trebuie sa se procedeze la o localizare obiectiva vom aplica art. 4 al (2) din Roma 1: intre institutiile de credit (banca) si clientul sau se va aplica legea prestatorului de servicii (legea debitorului prestatiei caracteristice) => legea bancii. In cazul in care este vorba despre institutii de credit care actioneaza succesiv, in aceasta ipoteza se va aplica legea resedintei obisnuite a bancii care are fata de cealalta banca, calitatea de intermediar. Ce intra in domeniul legii aplicabile contractelor bancare? a) contractele de credit bancar: deschidere de credit cont curent, creditorul documentar; b) contractele de garantie bancare: contr. de cautiune, fideiusiune bancara, garantie bancara autonoma; c) contr. de depozit bancar Factoring este o operatiune complexa prin care o persoana care este vanzator de bunuri, executant de lucrari sau prestator de servicii si care se numeste aderent,cedeaza creantele sale, materializate in facturi impotriva unor terti carora le-a vandut bunuri sau prestat servicii, catre o societate de factoring numita factor, si care de regula functioneaza ca o institutie de credit ce se subroga in drepturile aderentilor inpotriva clientilor lor, avand dreptul de a urmari creantele dupa ce l-a dazdaunat pe aderent (i-a platit valoarea facturilor). Operatiunea in comertul international merge mai departe si anume factorul caruia i se cedeaza facturile (factor la export) retransmite aceste facturi catre o societate de factoring din tara debitorului, alta decat cea a tarii creditorului si care se numeste factor la import. Exemplu: Vanzatorul B din Romania Cumparatorul B din SUA Factorul la export este C, o banca romaneasca Factorul la import este D, banca din SUA A emite o factura impotriva lui B pt valoarea bunului vandut, pe care o cedeaza lui C C ii cedeaza factura lui D, care il va urmari pe B

Legea aplicabila contr de factoring este in lipsa de lex voluntatis, legea tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul=factorul. In relatia dintre cei 2 factori se va aplica legea factorului la import pt ca el presteaza un serviciu fata de factorul la export. CONTRACTUL DE LOCATIUNE Nu are nici el o regelementare speciala dpdv al DIP. O distinctie trebuie facuta dupa cum este vorba despre de o locatiune mobiliara sau una imobiliara. In lipsa de lex voluntatis se va aplica legea locatorului (proprietarul bunului mobil). Locatiunea imobiliara-> Roma 1 are in vedere art 4 al (1), litera c, art 4 al (1), litera d Art. 4 al (1) lit c: contr privind dr de locatiune asupra unui imobil e reglementat de legea unde se afla imobilul. Art 4 al (1), litera d: locatiunea imobiliara care are ca obiect dreptul de folosinta al unui imobil pe maximum 6 luni consecutive => se aplica legea resedintei obisnuite a proprietarului. CONTRACTELE DE GARANTIE 1) Contractele de garantie personala (fideiusiunea, cautiunea) 2) Contractele de garantie bancara autonoma Roma 1 nu are o prevedere speciala cu privire la ele, motiv pt care in lipsa de lex voluntatis se aplica legea tarii in care isi are resedinta obisnuita garantul, adica partea care emite garantia (legea fideiusorului). La garantiile reale, pentru aspectele lor contractuale se va aplica o lege diferita dupa cum este vorba de o garantie mobiliara, cum e contractul de gaj, sau o garantie imobiliara, de ex contractul de ipoteca. La contractele de garantie reala mobiliara,gajul, se aplica legea garantului, a debitorului care garanteaza prin gaj. La garantiile reale imobiliare precum ipoteca, se aplica legea situarii imobilului. Legea aplicabila modurilor de transmitere, transformare si stingere a obligatiilor este legea aplicabila cesiunii de creanta, subrogatie, etc. Legea aplicabila cesiunilor de creanta-> art. 14 al (1): raporturile dintre cedent si cesionar cu privire la o creanta fata de un tert (debitor cedat) in cazul unei cesiuni de cr. snt reglementate de legea care se aplica contr. dintre cedent si cesionar. Art. 14 al(2): Exceptia: legea care reglementeaza creanta cedata va fi cea care va determina caracterul cesionabil al acestei creante, raportul dintre cesionar si debitorul cedat, conditiile in care cesiunea este opozabila debitorului cedat, caracterul liberator al prestatiei executate de debitorul cedat. 2 idei: a) art 14 al (1) Regula: Rap dintre cedent si cesionar sunt supuse legii contr prin care cedentul transmite cesionarului creanta pe care el o are asupra debitorului cedat (tertul). Asadar raportul e supus legii contr de cesiune. Legea contr de cesiune poate fi lex voluntatis sau legea dintr-o localizare obiectiva, legea cotr de cesiune difera in functie de natura juridica a acelui contract Exemple: cesiunea pretului-> vanz-cump cu obiect=o creanta=> se aplica legea contr de V-C Donatie->legea contr de donatie Imprimut->legea contr de imprumut b) art 14 al (2) Exceptia: nu legea contractului de cesiune, ci legea creantei cedate va regelementa cele 4 aspecte mentionate anterior: caracterul cesionabil al acestei creante, raportul dintre cesionar si debitorul cedat, conditiile in care cesiunea este opozabila debitorului cedat, caracterul liberator al prestatiei executate de debitorul cedat. Legea

creantei cedate este legea care guverneaza raporturile dintre cedent si debitorul cedat. Aceasta lege este legea contractului, daca obligatia debitorului isi are izor contractual sau legea delictului, daca izvorul este unul delictual. In Roma 1 se reglementeaza similar legea aplicabila cesiunii de creanta cu legea aplicabila subrogatiei. SUBROGATIA Poate fi conventionala sau legala. Pentru subrogatia conventionala se aplica art 14 ca si pt cesiunea de creanta: raporturile dintre creditor si subrogat cu privire la un tert (debitor cedat) in cadrul unor subrogari conventionale sunt reglementate nu de legea care se aplica contr dintre cred si subrogat, ci legea care reglementeaza .......(aici nu am apucat sa scriu) este cea care determina aceleasi 4 elemente. a) Situatia regula Relatiile dintre creditor si subrogat,adica contractul dintre platitor (solvens)-subrogatul si debitor, prin care platitorul se subroga in drepturile creditorului impotriva debitorului( tertului) sunt supuse legii contractului de subrogare. Contractul de subrogare poate imbraca forme complexe: ca de exemplu contr de asigurare facultative. In contr. de asigurare facultativa soc de asigurari care l-a dezdaunat pe creditor se subroga in drepturile acestuia impotriva persoanei vinovate de producerea riscului, tertul debitor. b) Exceptia Prin derogare de la cele 4 elemente mentionate se aplica legea care reglementeaza creanta cu privire la care a avut loc subrogatia, adica legea raportului juridic originar, initial dintre creditor si debitor( tert al contractului de subrogatie). Acest raport juridic poate fi contractual sau delictual, se va aplica pentru cele 4 elemente legea contractului. Subrogatia legala Art 15: Daca in temeiul unei obligatii contractuale o persoana (creditorul) are o creanta impotriva altei persoane (debitorul) si daca un tert are obligatia legala de a dezinteresa pe creditor, legea care reglementeaza obligatia determina daca tertul e indreptatit sa exercite impotriva debitorului drepturile pe care creditorul le avea in temeiul legii aplicabile raporturilor dintre creditor si debitor. Art 15 reglementeaza un singur aspect si anume legea aplicabila dreptului de regres al persoanei care are obligatia legala de a il plati pe creditor (tertul care are obligatia de a il dezdauna pe creditor) impotriva debitorului. Pentru acest drept de regres se aplica legea raportului juridic dintre platitorul solvens si creditor.

Normele conflictuale in material obligatiilor necontractuale Regulamentul nr 864/2007 al PE si al Consiliului privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale ( Roma 2)-> a intrat in vigoare la 11 Ian 2009.

1) 2)

Normele conflictuale in materia faptelor juridice licite: imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri, plata nedatorata. Normele conflictuale in materia faptelor juridice ilicite

1) Legea aplicabila imbogatirii fara just temei-> art 10 Roma 2. De aici rezulta 4 solutii: a) Daca o obligatie necontractuala care decurge din imbogatirea fara just temei, inclusiv plata nedatorata, se refera la un raport existent intre parti, precum cel rezultat dintr-un contract sau dintr-o fapta ilicita, raport strans legat de respectiva imbogatire fara justa cauza, aceasta obligatie e reglementata de legea care reglementeaza raportul vizat. Solutia se refera la situatia in care, de exmplu este vorba de restituirea prestatiei in cazul anularii contractului, in acest caz imbogatirea fara justa cauza e legata de de un raport juridic existent intre parti si in consecinta se va aplica legea acelui raport. b) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita conform criteriului de mai sus, iar partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara, in momentul producerii faptului, se va aplica legea acelei tari. c) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita potrivit solutiilor de mai sus, se va aplica legea tarii in care s-a produs imbogatirea fara justa cauza (legea locului) d) Daca circumstanta ca obligatia necontractuala rezultata din imbogatirea fara justa cauza are o legatura mai stransa cu o alta tara decat de la a, b,c se aplica legea acelei tari. 2) Legea aplicabila gestiunii de afarceri, pe care Roma 2 o numeste negotiorum gesto. Intalnim 4 solutii conflictuale, identice ca ratiune. a) Obligatia necontractuala ce decurge din gestiunea de afaceri se refera la un acord juridic existent intre parti, raport strans legat de respectiva gestiune de afaceri, aceasta obligatie e reglementata de legea acelui raport. b) Daca nu se aplica a), iar partile au resedinta obisnuitain aceeasi tara in momentul producerii faptului cauzator de prejudicii, se aplica legea tarii respective. c) Daca nu se aplica a sau b, se aplica legea locului unde s-a produs gestiunea de afaceri. d) Legea proprie a contractului daca din circumstante=> clar ca gestiunea de afaceri are vadit o legatura mai stransa cu o alta tara decat cele de la a,b sau c.

Roma 2 reglementeaza o obligatie extracontractuala ce priveste operatiunile care au loc inainte de semnarea unui contract. Culpa incontrahendo (in incheierea unui contr)

Exista 2 solutii conflictuale principale: A) Legea aplicabila obligatiilor necontractuale acre decurg din intelegerile la care se ajunge inainte de semnarea unui contract, indiferent daca respectivul contract afost semnat sau nu este legea aplicabila contractului in cauza, sau mai bine zis ar fi fost aplicabila daca acel contract ar fi fost semnat. Potrivit principiului ACCESORIUM SEQUITUR PRINCIPALE. B) Daca legea aplicabila nu poate fi stabilita potrivit criteriului de la A, se va aplica una din cele 3 legi: a) legea statului in care s-a produs prejudiciul b) legea tarii in care isi au resedinta obisnuita partile in momentul producerii faptului, daca au resedinta ob in aceeasi tara. c) Daca rezulta din circumstante ca respectivul raport are o legatura mai stransa cu legea altei tari decat cele de la a sau b, se aplica legea acelei tari. Legea aplicabila delictului Exista o norma generala si mai multe norme speciale. Norma generala e prevazuta in art 4 si este exprimata prin 3 idei: - o regula - o exceptie de la regula - o clauza derogatorie. Regula: art 4 al 1: legea aplicabila faptului ilicit este legea tarii in care s-a produs prejudiciul, indiferent de tara in care a avut loc faptul ce a cauzat prejudicii si de tarile in care s-ar manifesta efectele. Exceptia: art 4 al 2: in cazul in care persoana raspunzatoare pentru faptul ilicit si persoana care a suferit prejudiciul isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii prejudiciului=> se aplica legea acelei tari. Clauza derogatorie: legea proprie a delictului In cazul in care => din circumstante ca fapta ilicita are in mod vadit o legatura mai stransa cu o alta tara decat cea la care se refera solutiile de mai sus, se va aplica legea acelei tari. Normele speciale sunt reglementate in alte texte din Roma 2 si anume textele de la art 5-9.