Sunteți pe pagina 1din 1

MAMA de Mircea suntIMBREANU

A fost odata o mama tinara si frumoasa. Ce sa mai spun despre dinsa ca so aveti mai bine in fata ochilor? Semana cu mama, fiecaruia dintre voi, copii. Semana atit de bine, incit ceea ce va voi povesti nici nu mai este o poveste. Sau daca vreti, este povestea oricarei mame. Copiii ei nu bagau de seama multe lucruri la dinsa. Nici ca e tinara si frumoasa, nici - uneori ca e obosita si ingindu-rata, nici ca e adesea vesela si bucuroasa ca un copil. Ea era mama... I7u4120iz65fxp Un singur lucru era cu neputinta sa nu-l observe. Mama putea oricind sa se lipseasca de un lucru al ei. Ea, dintre toti ai casei, spunea cel mai arareori cuvintele: "A mea", "al meu". Ar fi putut sa nu le spuna deloc. Si totusi n-ar fi putut. Caci spunea aceste cuvinte zilnic, doar ca le spunea ca orice mama: - Baiatul meu, fetita mea, copiii mei... Mama, care putea sa renunte la orice pe lume, niciodata n-ar fi renuntat sa rosteasca cu mindrie: "copilul meu". Citeodata insa, cuvintele acestea le rostea inabusit, cu greutate., - Cine a murdarit peretii casei? - Baiatul meu, raspundea mama, piecindu-si fruntea. - Ce rochita patata.... A cui esti fetito? - Fetita mea,1 zicea mama rusinata. - Cine tipa atit de tare?_ - Copiii mei, spunea ea, st glasul parca lacrima, era stins, abia auzit. Ea insasi parea ca imbtrineste dintr-o data, ca nu mai e tinara si frumoasa. Adesea insa spunea aceste cuvinte raspicat, in auzul tuturor. cand era. de pilda intrebata: - Cine e acest copil harnic? - Baiatul meu, raspundea mama si ochii ii straluceau. - Ce frumos vorbeste mititica asta. Cine e? - Fetita mea, zicea mama bucuroasa. - Ce curati sunt acesti copii. Ai cui sunt oare? - sunt copiii mei, spunea mama si in glasul ei era mindrie, chipul i se lumina, iar dinsa parea pe data tinara si frumoasa ca o zina. Si timpul a trecut, copiii au crescut, mama nu mai era nici tinara si nici atit de frumoasa. Dar nimeni nu baga de seama aceasta. Caci copiii se straduiau mereu sa-i dea prilejul sa spuna necontenit, raspicat, in auzul tuturor, cu mindrie, cuvintele: - Copiii mei! Era izvorul tineretii mamei. Si mama parea mereu tinara si frumoasa!