SCHINDUFUL

Info, cuprins

Schinduf (Trigonella foenum-graecum) este o plant iubitoare de cldur, care la noi crete doar cultivat n sudul i sud-estul rii. Din punct de vedere fitoterapeutic, valoroase sunt seminele (boabele) care se formeaz n pstile plantei. Proprieti, recomandri Fina de schinduf, rezultat din mcinarea boabelor, luat ca atare sau infuzat (o linguri zilnic ntr-o can cu ap) este: hipocolesterolemiant, hipotrigleridemiant,hipoglicemiant, secretolitic, estrogenic , tonic general, tonic muscular, antiastenic, galactogog, spermicid (inhib viabilitatea spermatozoizilor), antistreptococic, uor laxativ, vitaminizant i mineralizant. Datorit acestor proprieti, fina de schinduf se folosete ca tonic neuro-muscular i ca stimulent metabolic, fiind recomandat n special n astenie, surmenaj, debilitate fizic, digestie i metabolism lent. Schinduful mai stimuleaz lactaia, scade colesterolul ru i nivelul trigliceridelor circulante i micoreaz glicemia. De asemeni, seminele mcinate ale acestei plante, uureaz respiraia i ajut la eliminarea mucozitilor pulmonare, mai ales n cazul formelor de bronit cu tuse seac. Att efectul hipoglicemiant, ct i cel hipocolesterolemiant este semnificativ, schinduful fiind recomandat diabeticilor i celor care sufer de ateroscleroz. Fina de schinduf n contact cu apa sau cu lichidele digestive (saliv, suc gastric, etc.) duce la formarea unor mucilagii cu rol curativ i protector asupra mucoaselor stomacului i intestinelor, administrarea sa fiind recomandat n catarele digestive, n gastrit i n caz de constipaie. Se poate recurge la schinduf, ca la un supliment, att n cura de ngrare ct i n aceea de slbire, mai ales cnd greutatea corporal inadecvat este asociat sau cauzat de tulburri ale glandei tiroide. Deoarece n compoziia seminelor de schinduf se gsete mult niacin, aceste boabe sunt recomandate n hipovitaminoza i avitaminoza PP (pelagr). Ca adjuvant, schinduful se utilizeaz n tratamentul cancerului. Este recomandat n urmtoarele forme (dup A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke):

- cancer de gt, - cancer abdominal (de stomac, de colon, al intestinului subire, de ficat, de splin), - cancer de sn, - cancer genital (testicular, vulvar, uterin), - cancer renal, - Cancer de rect. Extern, prin aciunea antiinflamatoare local, fina de schinduf, sub form de comprese, se aplic pe zonele afectate de abcese, furuncule sau panariiu.

Ce beneficii aduce schinduf?

- Reduce colesterolul din sange. - Reduce simptomele de menopauza. - Reduce lipsa poftei de mancare. - Imbunatateste digestia. - Contribuie la cresterea sanilor, la femei. - Poate creste productia de lapte al mamelor care alapteaza. - Determina sporirea dorintei sexuale. - Ajuta in pierderile de memorie. - Incetineste procesul de imbatranire.

Informatii nutritionale pentru 100 de grame de schinduf

- 323 kcal. - Grasimi: 6.4 grame. - Carbohidrati: 58.4 grame. - Proteine: 23 grame.

Ce vitamine si minerale contine schinduful?

- Vitamine: retinol, niacina, acid ascorbic si piridoxina. - Minerale: fier, zinc si potasiu.

Ce proprietati terapeutice are schinduful?

- Indicat n stari de anemie, convalescenta, astenie fizica si astenie psihica, nevroze si anorexie. - Previne aparitia diabetului. - Este recomandat celor care sufera de arteroscleroza.

Care este dezavantajul consumului de schinduf?

- Nu se administreaza femeilor insarcinate.

Planta este cunoscuta de cinci milenii si a fost folosita, pentru prima data, de egipteni. Se spunea ca fusese adus pe pamant special pentru femei, de insasi

zeita Isis, pentru a le reda sanatatea, pofta de viata si puterea de seductie. Astazi este insa cert ca poate vindeca o multime de boli Era la mare pret in randul nobililor de rang inalt de la curtea faraonului. Si medicii egipteni pretuiau schinduful pentru ca era planta care-i ajuta pe soldati sa se refaca rapid dupa ranile facute in lupta, ii ajuta pe cei varstnici sa-si mentina tineretea si vigoarea. De altfel, originea schindufului este o mare enigma pentru cercetatorii de azi, intrucat el era folosit concomitent in Egiptul Antic, in India si in China - trei leagane ale civilizatiei, intre care comunicarea era practic inexistenta cu 4.0005.000 de ani in urma. Indienii credeau ca schinduful detoxifiaza organismul, ajutand la vindecarea bolilor de plamani si a anorexiei. Chinezii, in schimb, spuneau ca schinduful conserva si multiplica in organism energia fundamentala Qi, ajutand astfel la mentinerea tineretii biologice, pana la varste inaintate. Nu se stie cand au ajuns semintele acestei plante in Dacia, dar, cu siguranta, acum 2000 de ani, cand Dioscoride a intocmit tratatul sau de farmacologie, schinduful era folosit in mod curent de vracii din Carpati. Numele dacic era Scindof (de unde si denumirea actuala) si era folosit contra bolilor de piept si a celor digestive, pentru a le revigora pe lauze, pentru vindecarea ranilor si pentru tratarea ulcerelor. Dupa perioada sa de glorie din Antichitate, in mod curios, schinduful a intrat intr-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca planta furajera, deoarece stimuleaza fenomenul cresterii masei musculare la animale. De doar cateva decenii, oamenii de stiinta si-au propus sa studieze in laboratoare misterele terapeutice ale acestei plante atat de apreciate in vechime, iar efortul nu i-a dezamagit. Proprietati tamaduitoare Se intrebuinteaza de peste 6000 de ani, fiind regasit in Papirusul Ebers. Se utiliza la tratarea ranilor, inflamatiilor, contuziilor, abceselor, dar mai ales ca afrodisiac. ' depurativ ' diuretic ' stimulent al lactatiei ' cicatrizant si antiinflamator ' stimuleaza metabolismul sistemului nervos central, metabolismul glucidic, lipidic ' dezinfecteaza si cicatrizeaza epiteliul renal sau cel al pieli in cazul in care se foloseste extern ' stimuleaza secretiile salivare, gastrice, intestinale, usureaza digestia ' reduce cantitativ menstruatia ' sporeste numarul leucocitelor, fiind indicat persoanelor suferinde de cancer (mamar, ovarian) ' regleaza functionarea pancreasului ' stimuleaza apetitul ' detoxifiaza organismul ' previne si trateaza bronsitele cronice. Atentie! Este toxic si nu este indicata folosirea acestei plante in cantitate mare sau de catre cei cu suferinte renale. De asemenea, este contraindicat gravidelor. Ce trateaza ' abcese ' alergie, anemie, anorexie, astenie fizica si intelectuala ' boala Basedow ' cefalee, celulita, cistite, colesterol crescut, colita, colon iritabil, diabet, diaree, dispepsii, dizenterie ' fibrom uterin hemoragic ' hepatita acuta, hipercolesterolemie, hiperglicemie, impotenta sexuala, inflamatii ale ganglionilor limfatici, inflamatii ale mucoasei bucale si vaginale ' obezitate ' reumatism poliarticular, sciatica, scleroza in placi ' sterilitate atat la femei, cat si la barbati. Mod de folosire Pulbere - se macina semintele cu rasnita de cafea apoi se cerne cu sita de faina si se ia o lingurita rasa sub limba pentru 10 minute, dupa care se inghite cu apa. Se ia de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute inaintea meselor. Ideal ar fi sa se macine cu 5-10 minute inainte de administrare, pentru a nu se

oxida. Se poate tine in borcan inchis ermetic, dar nu mai mult de 4 zile. Pulbere cu miere - seminte macinate cu rasnita de cafea. O lingurita de pulbere si una de miere. Se vor consuma in cursul unei zile 2-3 lingurite de acest amestec. Are efecte binefacatoare mai ales la cei care fac chimioterapie, in diabet sau alte afectiuni pancreatice de diverse forme, dar are eficienta maxima si in tratarea impotentei si frigiditatii. Se poate face acest tratament pentru perioade lungi de timp, eventual in asociatie si cu alte plante. Macerat - o lingurita de planta maruntita se lasa pentru 8 ore in 250 ml apa la temperatura camerei dupa care se strecoara. Se va consuma in cursul unei zile. Se pot consuma 3 cani pe zi in tratarea afectiunilor enumerate la tratamentul cu pulbere cu miere. Infuzie combinata - o lingurita de seminte maruntite se pune pentru 8 ore in 100 ml de apa. Se strecoara. Peste lichidul ramas se adauga 150 ml si se da in clocot. Se acopera 15 minute, dupa care se strecoara. Se consuma in cursul unei zile. Se pot consuma 2-3 cani pentru afectiuni ale pancreasului, cu 15 minute inainte de fiecare masa. Decoct - doua lingurite de seminte se macina si se pun in apa imediat pentru a nu se oxida. Se fierb 5 minute si se consuma 2-3 cani pe zi de catre persoanele care sufera de plamani, inclusiv TBC, pentru refacerea organismului si crestere in greutate. Extern - doua lingurite de planta maruntita se pun in 250 ml de apa si se fierb 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot aplica comprese pentru diverse rani sau intoxicatii cu eruptie cutanata. Bai - o mana de planta in la 5 litri apa clocotita, apoi strecurata in cada, in care se sta pentru 30 minute. Cataplasme - se macina fin cu rasnita seminte de schinduf apoi se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta - se pune pe ganglionii inflamati sau infectati. Se tine timp de o ora, apoi se spala local cu ceai de musetel. Retete Cancer ovarian - infuzia combinata de schinduf este de un imens ajutor pentru mentinerea sanatatii femeilor de varsta a treia. Schinduful previne eliminarile masive de calciu care duc la aparitia osteoporozei, ajuta la mentinerea tonusului tesuturilor, ceea ce ajuta la prevenirea prolapsului (in special uterin), preintampina aparitia cancerului mamar si ovarian prin reglarea glandelor endocrine. De asemenea, ajuta la pastrarea fortei musculare, element foarte important la aceasta varsta. Se fac cure a cate 30 de zile, timp in care se vor consuma 3 cani de infuzie combinata de schinduf pe zi. Pentru un gust mai placut si pentru potentarea efectelor schindufului se pot adauga la preparare si putin busuioc si fenicul. Cefalee - se aplica extern compresa calda care se va tine doua ore. Se repeta de 2-3 ori pe zi. Celulita - se aplica o cataplasma cu planta fiarta in care se pun si putina menta si otet. Cataplasma se tine vreme de o ora-doua si apoi se indeparteaza. Are efect calmant, antiinflamator si antipruriginos (combate senzatia de mancarime si poate fi folosit si pentru intoxicatii).

Schinduf
Etichete: condiment

[+] Mareste fotografia Denumire stiintifica: trigonella foenum-graecum Denumiri populare: molotru, schindut, sfandig, fan grecesc Are tulpina erecta, inalta de 30-50 cm, ramificata numai la partea superioara, asemanatoare cu a sulfinei si a molotrului albastru (Trigonella melilotus-coerulea), cu care este inrudit. Frunzele sunt trifoliate, asemanatoare trifoiului, au aprox. 2 cm lungime si sunt grupate cate trei pe petiol, de culoare verde-gri, forma ovala, cu marginile zimtate si striuri pronuntate. Florile sunt albastru-liliachii, solitare sau reunite cate doua la subtioara frunzelor. Din ele se formeaza pastai subtirele si usor arcuita, de 10-15 cm, terminate cu un cioc lung, care contin 10-20 seminte ovale, ascutite putin la un capat, brune-galbui, cu o mireasma patrunzatoare, specifica, comuna intregii plante.

Beneficii / Utilizare Schinduf:

Schinduful are un miros picant; chiar si dupa o simpla atingere, el persista mult timp pe mana. Exista varietati, atat cultivate, cat si salbatice care infloresc din mai pana in iunie. Climatul cel mai potrivit este unul mediteraneean. Schinduful este o planta anuala care se maturizeaza in patru luni, iar recoltarea se face cand pastaile sunt uscate (VII-VIII). Planta se scoate din pamant, cu radacina cu tot si se usca intrega. Semintele sunt apoi separate si uscate din nou. Ele se folosesc in tarile asiatice drept condiment: fie uscate, adaugate in amestecuri traditionale - curry, fie incoltite, ca o verdeata picanta, in salate. Printre utilizarile traditionale ale schindufului se numara si cea de planta furajera. In special in tinuturi mai uscate din Orientul Mijlociu, Africa de nord si Spania se cultiva inca in acest scop. In agricultura, planta se preteaza si ca ingrasamant verde, imbogatind solul cu elemente nutritive. Schinduful este originar din zona de est a Marii Mediteraneene, dar se gaseste cultivat si la noi, mai ales in sudul tarii, de-a lungul Dunarii, probabil adus din Bulgaria, unde se foloseste mult, impreuna cu cimbrul, drept condiment. Legenda acestei plante spune ca s-a nascut undeva pe Valea Nilului, in urma cu mai bine de cinci milenii, fiind cunoscuta si folosita, pentru prima data, de egipteni. Se spunea ca fusese adusa pe pamant, special pentru femei, de insasi zeita Isis. Era la mare pret in randul nobililor de rang inalt de la curtea faraonului. Medicii egipteni o foloseau ca planta care-i ajuta pe soldati sa se refaca rapid dupa ranile dobandite in lupta, iar pe cei varstnici, sa-si mentina tineretea si vigoarea.

Originea schindufului este o mare enigma pentru cercetatori, deoarece, el era folosit concomitent in Egiptul Antic, in India si in China - trei leagane ale civilizatiei, intre care comunicarea era practic inexistenta cu 4.000-5.000 de ani in urma. Indienii il foloseau ca detoxifiant al organismului, ajutand la vindecarea bolilor de plamani si a anorexiei, iar chinezii spuneau ca schinduful conserva si multiplica in organism energia fundamentala Qi, ajutand la mentinerea tineretii biologice, pana la varste inaintate. Semintele acestei plante au ajuns si in Dacia. Nu se stie cand, dar, cu siguranta, acum 2000 de ani, schinduful era folosit in mod curent de vracii din Carpati, acest lucru fiind mentionat de Dioscoride in tratatul sau de farmacologie. Numele dacic era Scindof. Era folosit contra bolilor de piept, pentru tratarea celor digestive, pentru a le revigora pe lauze, pentru vindecarea ranilor si tratarea ulcerelor. Schinduful, dupa perioada sa de glorie din Antichitate, in mod curios, a fost dat uitarii, fiind folosit mai mult ca planta furajera, deoarece stimuleaza fenomenul cresterii masei musculare la animale si intrebuintat ca planta medicinala, fiind cultivate doar prin gradinile manastirilor. De doar cateva decenii oamenii de stiinta si-au propus sa studieze in laboratoare misterele terapeutice ale acestei plante, atat de apreciata in vechime, iar efortul nu i-a dezamagit. Astazi este cert ca poate vindeca o multime de boli. Constituenti generali Printre conponentii nevolatili, responsabili pentru gustul amar, putem aminti: furostanol glycosides si pe cei de potential interes pentru industria farmaceutica: derivatii de sterol, diosgenin si trigonellin. Schinduful contine numai o cantitate infima de ulei esential, din care hemiterpenoid ?-lactone, sotolon, furthermore, n-alkanes, sesquiterpenes, alkanoles si lactones, ce par a fi cei mai importanti componenti aromanti. Semintele contin fosfor , fier, calciu, mangan, etc Preparate obtinute din schinduf: Pulberea Se obtine prin macinarea semintelor cu rasnita electrica de cafea, dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal ar fi sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asa incat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Pulberea din seminte de schinduf se poate pastra intr-un borcan ermetic inchis, tinut la rece si la intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa, de 4 ori /zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Pulberea cu miere Seminte macinate cu rasnita de cafea. O lingurita de pulbere si una de miere. Se vor consuma in cursul unei zile 2-3 lingurite de acest amestec. Are efecte binefacatoare mai ales asupra celor care fac chimioterapie, in diabet sau alte afectiuni pancreatice de diverse forme, dar are eficienta maxima si in tratarea impotentei si frigiditatii. Se poate face acest tratament pentru perioade lungi de timp, eventual in asociere si cu alte plante. Maceratul O lingurita de planta maruntita se lasa pentru 8 ore in 250 ml apa la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se va consuma in cursul unei zile. Se pot consuma 3 cani pe zi in tratarea

afectiunilor enumerate la tratamentul cu pulbere cu miere. Infuzia combinata Se combina extractia la rece cu cea la cald, procedeu care ajuta la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de schinduf se lasa la inmuiat in cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu 1/2 cana de apa fierbinte, dupa care se lasa la racit, 20 minute. Se strecoara, se combina cele doua extracte si se beau cate 3 cani / zi, cu 15 min. inaintea meselor principale. Decoctul Doua lingurite de seminte se macina si se pun in apa imediat pentru a nu se oxida. Se fierb 5 minute si se consuma 2-3 cani/zi de catre persoanele care sufera de plamani, inclusive TBC, pentru refacerea organismului si cresterea in greutate. Cataplasmele Se obtin din 2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de schinduf, care se combina cu un amestec in proportii egale de apa calduta cu otet, pentru a forma o pasta ce va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel, timp de minimum 2-3 ore. Sau se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta - se pune pe ganglionii inflamati sau infectati. Se tine timp de o ora, apoi se spala local cu ceai de musetel. Compresele Doua lingurite de planta maruntita se pun in 250 ml de apa si se fierb 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot aplica comprese pentru diverse rani sau intoxicatii cu eruptie cutanata. Bai O mana de planta la 5 litri apa clocotita, apoi strecurata in cada, in care se sta pentru 30 minute. Schinduful este: depurativ, diuretic, stimulent al lactatiei, cicatrizant si antiinflamator. El stimuleaza metabolismul sistemul nervos central, metabolismul glucidic, lipidic, dezinfecteaza si cicatrizeaza epiteliul renal sau cel al pielii. In cazul in care se foloseste extern, stimuleaza secretiile salivare, gastrice, intestinale, usureaza digestia, reduce cantitativ menstruatia, sporeste numarul leucocitelor, fiind indicat persoanelor suferinde de cancer (mamar, ovarian), regleaza functionarea pancreasului, stimuleaza apetitul, detoxifiaza organismul, previne si trateaza bronsitele cronice. Cu schinduf se trateaza : abcese, alergie, anemie, anorexie, astenie fizica si intelectuala, boala Basedow, cefalee, celulita, cistite, colesterol crescut, colita, colon iritabil, diabet, diaree, dispepsii, dizenterie, fibrom uterin hemoragic, hepatita acuta, hipercolesterolemie, hiperglicemie, impotenta sexuala, inflamatii ale ganglionilor limfatici, inflamatii ale mucoasei bucale si vaginale, obezitate, reumatism poliarticular, sciatica, scleroza in placi, sterilitate atat la femei, cat si la barbati etc. Tratamente de uz intern Valori crescute ale colesterolului Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfarsitul iernii, cand alimentatia este cea mai bogata in grasimi saturate. Se fac tratamente cu pulbere de schinduf, administrate in doze repetate, cu o durata de 3 luni. Se ia, inaintea meselor principale, cate 1

lingurita de pulbere de 4 ori/zi. Reduce asa-numitul "colesterol rau" (LDL), intervenind in metabolismul lipidelor, protejand sistemul cardiovascular de aparitia ateromului, arteriosclerozei si a ischemiei cardiace.

Diabetul de tip II insulinodependent Infuzie combinata de schinduf, cate 2-3 cani/zi, in cura de 12 luni. Tratamentul incepe gradat: in prima saptamana se bea doar 1 cana/zi, in cea de a doua saptamana, 2 cani/zi, in a treia saptamana se beau zilnic, 3 cani de infuzie combinata de schinduf. Aceasta gradare a tratamentului trebuie corelata cu un control permanent, zilnic, al glicemiei si cu o indrumare medicala speciala. Schinduful este un hipoglicemiant puternic in timp, care va necesita reducerea gradata a dozelor de insulina. Atunci cand este tinut si un regim alimentar corect, este posibil ca gratie actiunii schindufului, sa se poata chiar renunta complet la dozele de insulina injectate zilnic. Diabetul de tip II non-insulinodependent 4 lingurite de pulbere de schinduf /zi, in cura de 3-6 luni. Pe timpul tratamentului se va verifica glicemia la minim 2 saptamani, pentru a inregistra progresele si pentru a putea fi ajustat restul medicatiei hipoglicemiante. Diabetul de tip I (juvenil) Se administreaza pe termene lungi (6 luni cu cate 1 luna de pauza), cate 2 cani de infuzie combinata/zi. In acest caz, tratamentul cu schinduf, are doar rol de adjuvant, ajutand la reducerea dozei de insulina si contracarand efectele secundare ale diabetului (in special asupra sistemului cardiovascular).
Alaptarea Se beau zilnic 2 cani de lapte cald, in care se pune cate 1/2 lingura de seminte de schinduf si de marar (semintele celor doua plante se asociaza adesea, avand o actiune galactogena extrem de puternica). Administrarea semintelor de schinduf in perioada alaptarii, ajuta la sporirea cantitatii de lapte si la mentinerea sanatatii mamei, imbunatatindu-i apetitul si metabolismul.

Anorexia (lipsa patologica a apetitului alimentar) Se trateaza cu o doza unica de schinduf: 2 lingurite de pulbere se amesteca bine cu 2 linguri de miere lichida, iar preparatul rezultat se consuma cu 1-2 ore inaintea mesei principale. Acest amestec mareste apetitul si ajuta, in acelasi timp, la asimilarea corecta a alimentelor. Contra anorexiei care apare in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi, hepatita acuta) se bea infuzia combinata de schinduf - cate 1/2 cana, cu 1 ora inainte de masa. Sterilitatea la femei si la barbati Se face un tratament de 6 luni, timp in care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf /zi. Este o planta recomandata mai ales in cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masa corporala redusa, cu mult tesut adipos sau cu probleme legate de glicemie si colesterol, crescute. Este foarte bine potentat tratamentul si de administrarea in paralel a unei alte plante celebre: branca-ursului. Menopauza Curele dureaza cate 30 de zile, timp in care se beau 3 cani de infuzie combinata de schinduf / zi. Pentru un gust mai placut si pentru potentarea efectelor schindufului, se poate adauga la preparare, putin busuioc si fenicul. Infuzia combinata de schinduf vine in ajutor mentinerii sanatatii femeilor de varsta a treia. Schinduful previne eliminarea masiva de calciu care duce la aparitia osteoporozei, ajuta la mentinerea tonusului tesuturilor, ajuta la prevenirea prolapsului (in special uterin), preintampina aparitia cancerului mamar si ovarian prin reglarea activitatii endocrine. De asemenea, ajuta la pastrarea fortei musculare, element foarte important in contextul acestei varste.
Colita, colon iritabil

Se bea dimineata 1/2 l de infuzie combinata de seminte de schinduf. Are efecte antiinflamatoare asupra intestinului, reduce balonarea si spasmele, normalizeaza flora intestinala. In cazul durerilor abdominale are si efecte usor calmante. Tratamente de uz extern Cefalee Se aplica extern compresa calda care se va tine doua ore. Se repeta de 2-3 ori/zi

Ulcere varicoase Pe locul afectat se aplica cataplasma cu seminte de schinduf, se pastreaza 1 ora, dupa care se spala usor cu apa calduta si se lasa sa se usuce la aer. Daca ulcerul are tendinta de infectare, se face mai intai un tratament cu tinctura de arnica, aplicata local si abia apoi se aplica cataplasma cu schinduf, care are efect cicatrizant si de grabire a regenerarii tesuturilor. Eczeme cu mancarimi Se prepara cataplasma de schinduf cu otet si apa, la care se mai adauga 1 lingura de pulbere de menta. Cataplasma se tine vreme de 1-2 ore, apoi se indeparteaza. Are efect calmant, antiinflamator si antipruriginos (combate senzatia de mancarime).
Tratamente de infrumusetare Cresterea sanilor Administrarea de infuzie combinata de schinduf, in care se adauga tinctura de marar (1 lingurita de tinctura la o cana de infuzie), cate 3 doze /zi, duce la cresterea in volum, a sanilor, cu pana la 30%. Ambele plante actioneaza rapid, intr-un interval de timp de ordinul saptamanilor, avand o actiune similara hormonilor feminini (estrogeni). Efectele sunt spectaculoase, insa este necesara consecventa. Aceasta, deoarece pentru mentinerea efectelor, este necesara o cura de 21 de zile, reluata la 2 saptamani.

Silueta Se administreaza cate 6 lingurite de pulbere/zi, in cure de 2 luni, cu 2-3 saptamani de pauza. In antichitate, femeile foarte slabe, care doreau sa-si rotunjeasca formele, foloseau schinduf. De fapt, ea nu determina ingrasarea in sine, ci ajuta la cresterea proportiei de tesut muscular, favorizand dezvoltarea musculaturii in detrimentul adipozitatilor. La persoanele care fac tratament cu schinduf s-a demonstrate ca celulita se dezvolta mai lent. Parul si unghiile Acestea devin mai rezistente cand se administreaza regulat schinduf, deoarece are efecte remineralizante si vitaminizante directe si, ajuta la asimilarea acestor substante nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia cate 1 lingura zilnic.
Shinduful- condiment Condimentul schinduf este format de semintele din pastaile plantei. Aroma lor este iute si puternica, patrunzatoare, specifica, ca si intreaga planta care emana un miros puternic, usor asemanator cu leusteanul. Semintele au un iz si un gust dulce-amarui, amintind de zaharul-ars. El devine mai pronuntat cand semintele de schinduf sunt prajite. Macinate, au o aroma picanta si aromata. In Orient, semintele de schinduf sunt bine cunoscute in calitate de condiment, intrand crude sau uscate si macinate, in compozitia unui complex picant de arome, care se prezinta ca o pudra galbuie, numita curry. Componenta difera, existant tot atatea retete de curry, cate firme producatoare sunt sau chiar mai multe. Un ingredient obligatoriu insa, in cele mai multe din ele, este schinduful, care contribuie la alcatuirea acestui condiment, prin gustul sau, asemanator cu al ghimbirului. Ea este mult folosita in India, de unde au preluat-o englezii, care au facut-o cunoscuta si apreciata in multe tari din Europa.

Indienii folosesc si frunzele proaspete care sunt consumate ca vegetale si preparate ca spanacul, sau uscate si utilizate drept condiment. Semintele de schinduf sunt tari. Ele trebuie uscate si prajite putin, inainte de folosire, apoi se macina foarte usor. Prajirea excesiva le face sa fie amare. Pudra de schinduf se foloseste in cantitati mici, alaturi de alte condimente, fiindca le poate acoperi. Daca este folosit ca ingredient la prepararea pastei de curry, schinduful trebuie tinut in apa peste noapte pentru a se inmuia si a fi amestecat usor cu celelalte ingrediente. Schinduful, desi este un condiment cunoscut din vechime, nu prea mai este utilizat in Europa. Multi europeni nu se pot acomoda cu aroma sa, el fiind mai mult intrebuintat in Asia occidentala, centrala si sudica. Schinduful este popular, de asemenea, si in sudul Indiei unde apare in amestecurile de condimente sambaar-podi (tamil) si panch phoron (bengalez). Este prezent si in amestecul georgian khmeli-suneli. O indelungata traditie in utilizarea frunzelor de schinduf o regasim in Iran, cel mai cunoscut exemplu este ghorme sabzi. Este un sos gros, preparat din legume verzi sau uscate - praz, ceapa, fasole - si diverse plante aromatice, ca: schinduf, patrunjel, menta, frunze de coriandru, arpagic. Sosul capata gustul caracteristic prin adaugarea de lamai verzi uscate. Khoreshte ghorme sabzi este o mancare de berbec gatit innabusit in acest sos aromat. Mici cantitati de schinduf se regasesc si in continutul amestecului de condiment etiopian traditional, berber. Intrebuintarea schindufului ca si condiment este regasita acum 6000 de ani in Papirusul Ebers, in Africa de nord si de est, ba chiar il gasim mentionat ca fiind utilizat si in procesul mumificarii. Ne poate surprinde raspandirea acestui condiment amarui, dar din punct de vedere culinar, gustul amarui al unor mancaruri si preparate este o tema larg raspandita pe intregul glob care naste discutii pro si contra. Contraindicatii, reactii adverse * Planta nu se recomanda a fi administrata in timpul sarcinii. * Principiile din semintele din schinduf pot interactiona in mod negativ cu medicamentele anticoagulante. * Deoarece semintele speciei contin substante care in organism se pot comporta ca precursori ai hormonilor steroizi, se recomanda sa nu se administreze copiilor care inca nu au depasit pubertatea. * Nu s-au semnalat reactii adverse in urma administrarii preparatelor pe baza de seminte de schinduf.