Sunteți pe pagina 1din 5

Academicianul erban ieica, aa cum l-am cunoscut

Prestigiul numelui ieica imi era cunoscut cu mult inainte de a-l cunoate personal pe academicianul erban ieica. In anii 30, cand eram elev la liceul Fraii Buzeti din Craiova m numram printre rezolvatorii de probleme din prestigioasa revist Gazeta Matematic i dintr-o culegere pe care noi, cei ce o foloseam, o botezasem I..I.C. dup iniialele numelor autorilor ei, nimeni alii decat sprijinitorii, sau, cum le plcea lor s li se spun stalpii Gazetei Matematice, Ion Ionescu, Gheorghe ieica, Andrei Ioachimescu i Vasile Cristescu. La liceu, profesorul meu de matematic ne vorbea adesea de Gheorghe ieica, prezentandu-l ca pe unul dintre marii notri matematicieni, recunoscut ca atare atat in ar, cat i in strintate. Mai tarziu, cand eram elev la coala Politehnic din Bucureti, l-am avut pe Radu ieica, fratele lui erban ieica, cadru didactic la cursul de fizic, iar pe domnioara Gabriela ieica, sora lui erban ieica, timp de doi ani, asistent la cursul de mecanic. Pe academicianul erban ieica l-am cunoscut personal mult mai tarziu, in anul 1963, cand am fost ales membru corespondent al Academiei, participand impreun la diferitele manifestri tiinifice ale inaltului for de cultur al rii. Mai apropiat sufletete de dansul mam simit ins, incepand cu anul 1967, cand am fost alei, dansul vicepreedinte, iar eu secretar general al Academiei. Imi amintesc i astzi cu plcere de edinele sptmanale ale Biroului Prezidiului Academiei, alctuit, in afar de noi doi, din academicienii Miron Nicolescu, preedinte, tefan Milcu, Athanasie Joja, Remus Rdule, vicepreedini i profesorul Florin Ciorscu, membru corespondent. Imi amintesc cu plcere, dei problemele pe care le aveam de rezolvat nu erau deloc simple. Ne amintim c, in acea perioad a existat o stare conflictual intre Conducerea Superioar de Stat i de Partid i Academie. La congrese ale partidului comunist roman unitile de cercetare erau apreciate ca feude care se moteneau din tat in fiu i erau acuzate c nu contribuie prin activitatea lor la dezvoltarea economiei noastre naionale. Ne amintim c in acea perioad au fost desfiinate indemnizaiile membrilor Academiei, precum i cele de care se bucurau doctorii i doctorii doceni in tiine. Ne amintim de desfiinarea plii cumulului, de dificultile tot mai mari care se fceau oamenilor de tiin i cercettorilor in legtur cu deplasrile in strintate sau cu procurarea de reviste i cri de specialitate din alte ri. In sfarit ne amintim de perioada in care institutele i centrele de cercetare au trebuit s prseasc Academia pentru a fi incadrate in instituii in care nu se fcea cercetare tiinific sau in care cercetarea tiinific nu era principala activitate. Toate aceste probleme erau discutate in edinele Biroului Prezidiului Academiei. M impresiona atmosfera care domnea in timpul discuiilor, tactul cu care era analizat fiecare problem in parte, modul de a o soluiona diminuand, atat cat era posibil, starea conflictual cu conducerea de stat i de partid, fr a face ins rabat la demnitatea Academiei, operaie care nu era deloc simpl. M impresiona logica impecabil a academicianului erban ieica, sinceritatea sa, claritatea cu care se exprima, simplitatea soluiei pe care o propunea i, mai presus de toate, sinceritatea sa. Nu se considera a-toate-tiutor. Nu se jena s spun: In aceast problem nu m pricep. Dorina conducerii superioare de a umili Academia nu avea limite. S-a mers pan acolo, incat s se obin de la preedintele Academiei o adres prin care Academia insi s solicite ca institutele sale s treac la uniti economice pentru a putea contribui mai eficient la dezvoltarea economiei naionale. O mai mare umilin era greu de imaginat. S-a intamplat ca preedintele Academiei, acad. Miron Niculescu, s fie plecat in strintate i ca lociitor pentru cateva zile s fi fost numit academicianul erban ieica. Considerand c rspunderea ce-i revenea era prea mare, dansul a convocat o edin lrgit a Prezidiului Academiei. In cadrul acestei edine a luat cuvantul i academicianul Grigore Moisil care, intre altele, a spus: Tovari, spunei NU! Dac nu suntei in stare s spunei NU, incetai s

mai fii oameni de tiin! Putei s ajungei ru, ru de tot, puteti s ajungei... ce zic eu! Putei s ajungei... minitri! In fond, ce sunt minitri altceva decat nite oameni care nu sunt in stare s spun NU? Pan la urm, in unanimitate, Prezidiul a spus NU! i academicianul erban ieica a comunicat acest rezultat Conducerii Superioare de Stat i de Partid. Firete c acest rspuns negativ al Prezidiului Academiei nu a influenat cu nimic hotrarea deja luat de forurile superioare de stat i de partid i unitile de cercetare au prsit unul cate unul inaltul for cultural al rii. In calitatea sa de vicepreedinte al Academiei Romane, academicianul erban ieica rspundea i de Secia de tiine matematice. La un moment dat preedintele acestei secii, academicianul Gheorghe Vrnceanu s-a plans c nu mai poate ine edintele lunare ale seciei din cauza rfuielilor pe care academicianul Grigore Moisil le are cu unii membri ai seciei, perturband buna desfurare a lucrrilor. Academicianul erban ieica a trebuit s participe la o asemenea edin, la care academicianul Moisil a incercat s-l enerveze. erban ieica ia rspuns: Domnule Moisil, s tii c eu nu m supr cand vrei dumneata; eu m supr cand vreau eu. i pan la urm atmosfera in secia de matematici a revenit la normal. Tactul i logica au avut catig de cauz. Cel mai bine l-am cunoscut i apreciat pe acade-micianul erban ieica, ceva mai tarziu, in noiembrie 1984, cand am fost ales preedinte al Academiei. Conducerea Academiei era descompletat. Academicianul erban Poterfi, vicepreedinte al Academiei, decedase in 1978 i nu mai fusese inlocuit, iar profesorul George Ciucu, secretarul general al Academiei, era ambasadorul rii noastre in Belgia. Rmseser trei vicepreedini: acad. Cristofor Simionescu la Iai, acad. Ioan Anton la Timioara i acad. erban ieica la Bucureti. Practic lucram cu acad. erban ieica i prin telefon cu ceilali doi vicepreedini. Ne intalneam o dat pe lun la Bucureti, la o edin de Birou al Prezidiului, la care mai invitam i pe academicianul tefan Pascu, preedintele Filialei din Cluj a Academiei. Personalul din administraia central fusese redus la 7 persoane, inclusiv portarul i un mecanic instalator. Academicianul erban ieica i cu mine lucram in aceeai camer, in care se fcea focul de la 5-8 dimineaa, pentru c, dup ora 8 presiunea gazelor era extrem de sczut. M-a impresionat de la inceput sinceritatea dansului. La primul contact, care a avut loc a doua zi dup ce fusesem ales (sau numit, vrei s spunei) preedinte al Academiei Romane mi-a spuso direct in fa: In locul dumitale, l-a fi preferat pe academicianul tefan Pascu de la Cluj. i eu l-a fi preferat pe academicianul tefan Pascu, i-am rspuns eu. Realitatea era c i eu m-am simit stingher. Plria pe care o purtam acum era prea mare pentru capul meu. De aceea mi-am scos-o, in sensul c m-am purtat ca mai inainte de a fi avut aceast funcie inalt; cu toi cei pe care i-am cunoscut. Mi-am dat seama c preedintele Academiei nu este un ministru oarecare, ce d ordine subalternilor si i c este primus inter pares. Mai mult decat atata, nu m puteam considera nici mcar egal (pares cum spune dictonul) cu membrii Academiei, muli dintre acetia savani recunoscui ca atare pe plan mondial. Ca urmare am adoptat fa de colegul meu de birou o atitudine de profund respect. I-am vorbit despre o conferin, intitulat Matematica i arta, inut de tatl lui, matematicianul Gheorghe ieica, la Ateneul Roman i al crei manuscris se afl la Biblioteca Academiei. In incheierea conferinei se arta c arhitectul care a conceput cldirea Ateneului a dispus pe plafonul slii o serie de medalioane pe care sunt inscrise numele unor domenii ale culturii ca: astronomia, muzica etc. Este interesant c pe medalioanele ce incadreaz scena sunt scrise, pe cel din stanga Matematica i pe cel din dreapta Arte decorative. I-am mrturisit academicianului erban ieica faptul c, de cate ori m duc la Ateneu i privesc la aceste dou medalioane, m gandesc cu respect la marele matematician roman Gheorghe ieica.

Altdat i-am vorbit despre frumoasele ore de seminar de mecanic de la Politehnic, sub conducerea sorei dansului, domnioara Gabriela ieica. Incet, incet, intre noi s-a instaurat o atmosfer de afeciune reciproc. Intr-o zi, in biroul nostru a intrat profesoara de la facultatea de drept a Universitii din Bucureti, Sanda Ghimpu i mi-a oferit o cravat foarte frumoas din partea dansei. O cunoateam de mai mult vreme. Colaboram cu dansa in cadrul comisiilor Marii Adunri Generale, dansa fiind membr in Comisia Juridic iar eu preedinte al Comisiei de invmant, tiin i cultur. Nu tiu pentru ce mi-a fcut acest cadou. Nu mi-a solicitat nimic. I-am mulumit, am admirat frumuseea cravatei i am intreinut o scurt conversaie, prilej pentru academicianul erban ieica s m tachineze zile in ir. Tot atunci, in 1984, a aprut la Editura Academiei, volumul Mecanica cuantic elaborat de academicianul erban ieica. Am surprins momentul in care se pregtea s-mi ofere un exemplar i s-mi scrie o dedicaie. Am intervenit i l-am rugat s scrie ce dorete in dedicaia respectiv, fr s se refere la calitatea mea de preedinte al Academiei, pe care am considerat-o intotdeauna ca o glum fcut pe socoteala mea i a Academiei. Dand curs rugminii mele, mi-a scris urmtoarea dedicaie: Olteanului, prietenului etc... (dac a inira toate titlurile, n-ar ajunge pagina; de aceea le-am menionat numai pe cele mai importante!) profesor doctor docent academician Radu Voinea, in semn de deosebit apreciere (Fr obligaia de a citi cele ce urmeaz) erban ieica. Dup cateva zile i-am spus: V rog s m iertai, dar n-am putut respecta condiia pe care mi-ai pus-o in dedicaie, de a nu citi volumul Mecanica cuantic. Partea intiia a crii, in care este vorba de funcii proprii, valori proprii etc. este atat de frumos scris, incat am citit-o la veioz. De obicei eu citesc o carte tiinific, avand alturi un caiet in care imi notez chestiunile pe care nu le ineleg la prima lectur. N-am avut nevoie de un asemenea caiet. Academicianul erban ieica m-a intrebat atunci: Dar partea a doua a volumului i-a plcut? Partea a doua trata Teoria spinilor. M-a pus atunci dracul s rspund: N-am citit-o. Mi-a fost team s nu m inep! (Spinii din mecanica cuantic, dup cum se tie, nu au nici-o legtur cu plantele, numite in mod curent spini). Replica profesorului nu s-a lsat ateptat: Dar de doamna Ghimpu nu i-a fost team? Imi expunea adesea intamplri amuzante din viaa dansului. Este cunoscut c familia academicianului erban ieica avea o vil la Buteni unde petrecea weekendul. Plecau din Bucureti cu un tren personal (rapidul i acceleratul nu opreau in Buteni). Mi-a povestit odat c in compartimentul in care cltoreau, pe canapeaua din fa stteau un ran i o doamn. ranul avea un bagaj foarte mare, aa c o parte din el, i anume o paporni uria, din care ieeau capul i gatul unei curci, era aezat deasupra locului unde sttea doamna. La un moment dat, doamna, indignat s-a adresat ranului: Domnule, s-a spart o sticl din papornia dumitale! ranul, calm, i-a rspuns: N-am, cucoan, nici o sticl in paporni! Acad. erban ieica a tras imediat concluzia logic: Atunci s-a spart curca ! Imi expunea, de asemenea, intamplri amuzante cu cadre didactice de la Universitatea din Bucureti. Se tie c academicianul Caius Iacob s-a luptat mult vreme s introduc la universitile specializate matematic-mecanic i in cele din urm a reuit. Dei nu era membru de partid, argumentul su principal in susinerea acestei specializri era volumul Dialectica naturii a lui Engels, in care tiinele fundamentale ale naturii erau, cum ii plcea academi-cianului Caius Iacob s spun: mecanica, virgul, fizica, chimia i biologia. Catedra de mecanic de sub conduce-rea academicianului Caius Iacob, asigura predarea acestui curs la toate facultile Universitii, inclusiv la facultatea de fizic. La un moment dat din lips de ore, erban ieica a luat cursul de mecanic pentru facultatea de fizic, de la catedra lui Caius Iacob, la catedra lui. Bineineles c academicianul Caius Iacob a protestat. Rspunsul acade-micianului erban ieica a fost: Dumneata faci cursul de mecanic de dinainte de virgul. La facultatea de fizic este nevoie de cursul de mecanic de dup virgul!

Un alt fapt pe care mi l-a relatat a fost in legtur cu profesorul Dan Barbilian, care, in iarna 1940-1941 venea la Universitate in cma verde i cu o curea diagonal, ca un legionar convins ce era. A urmat urmtorul dialog cu profesorul erban ieica: Nu v este frig, numai in cma, domnule Barbilian? Nu. Pe dedesubt am un cojoc (i i-a desfcut puin cmaa) A! Ai un cojoc secund! Firete, aluzia era la volumul Joc secund al poetului Ion Barbu, nume sub care era cunoscut in literatur matematicianul Dan Barbilian. Participand odat la un congres internaional la Varna i-am vorbit despre frumoasa cldire de pe litoralul bulgresc al Mrii Negre, special construit pentru asemenea manifestri tiinifice. I-am spus c, intalnindu-l intampltor pe Ion Gheorghe Maurer, primul ministru al Romaniei, l-am intrebat de ce nu amenajm i noi pe litoralul romanesc al Mrii Negre ceva asemntor, iar dansul m-a intrebat: Cate zile pe an este folosit aceast cldire? L-am intrebat apoi pe academicianul erban ieica ce prere are de acest rspuns. Dansul mia replicat: Vezi, dumneata, eu folosesc cciula doar trei luni pe an, dar nu m pot lipsi de cciul! Intr-o zi i-am pus urmtoarea problem: am auzit c la Institutul de Fizic Atomic, din cauza condiiilor dificile, o parte dintre salariai lucreaz numai 6 ore pe zi i au un concediu de odihn mai lung. Nu mi se pare logic. Cred c dac lucreaz numai 6 ore pe zi, ar trebui s aib un concediu de odihn normal, ca i ceilali salariai. Care este logica unui concediu de odihn mai lung? Academicianul erban ieica mi-a rspuns: Este logic. Gandete-te i dumneata ce face un om la serviciu. Se odihnete. Ori salariaii de care vorbeti dumneata se odihnesc numai 6 ore pe zi. Ca urmare, au nevoie de un concediu de odihn mai lung! Imi vorbea adesea despre literatura i filosofia greac fa de care avea o admiraie deosebit. A inut i cateva conferine cu acest subiect. Era un bun cunosctor al limbii eline vechi. Mi-a spus c a invat-o cand a avut in tineree o afeciune grav care l-a silit s stea la orizontal, in pat, un interval de timp indelungat. Admiram comentariile de veritabil critic literar pe care le fcea asupra literaturii antice greceti. In ceea ce privete problema educaiei, cea mai grea problem a omenirii din toate timpurile, avea opinii interesante. Dansului i-a aparinut celebrul paradox: Nu exist educaie. Exist numai exemplu. Intr-adevr, zadarnic prinii cer copiiilor lor s fie cumini i s vorbeasc frumos, dac ei se ceart i-i spun cuvinte urate in faa copiiilor; zadarnic preotul le predic enoriailor s triasc in limitele moralei cretine, dac el nu le practic in familia lui, in gospodria lui etc. M-a impresionat pasiunea lui pentru muzic. In tineree erban ieica urmase i Conservatorul de muzic i era un fin cunosctor al marii literaturi muzicale. Era indrgostit de muzica lui Johann Sebastian Bach. Vorbea cu adanc inelegere i sensibilitate despre Arta Fugii i Marea Miss in si minor, despre Patimile dup Ioan i Oratoriul de Crciun, despre Concertele Brandenburgice sau despre alte piese celebre din opera creatorului din Leipzig, fascinante prin frenezie i construcie logic, prin tensiune dramatic i lirism rscolitor. Dimineaa, cand venea la birou, btea in u primele acorduri din Simfonia a cincea, a destinului, a lui Beethoven, acel solo de tob, Ta-ta-ta, Ta!, dup care deschidea ua, ori la mine, ori la Marin Aiftinc, doctor in filosofie i secretar tiinific al Academiei, i spunea: Am venit! La birou, academicianul erban ieica umplea zeci, poate sute de pagini cu matrici, in timp ce fuma, fuma foarte mult, cum se spune igare de la igare. Fuma i bea cafea dup cafea, de fapt nechezol (un surogat despre care se spunea c ar fi fost orz prjit). Soia lui, medic, probabil ii interzisese acas s mai fumeze, din cauza unei afeciuni pulmonare, afeciune care s-a dovedit a fi fost un cancer. Dup 23 martie 1985 n-a mai venit pe la

Academie. La 27 martie era aniversarea zilei sale de natere cand a implinit 77 de ani. Marin Aiftinc i-a dus acas, din partea colectivului de la Academie, drept cadou dou discuri, cu muzic de Bach: Ofrand muzical i Oratoriul de Crciun, iar eu i-am urat la telefon, noi succese la matrici, aluzie la faptul c susinuse doctoratul cu celebrul laureat al Premiului Nobel, Karl Werner Heisenberg, care folosise calculul matricial in studiul mecanicii cuantice, metod acceptat i de erban ieica. Mi-a transmis sperana c ne vom revedea in curand. Din pcate timpul n-a mai avut rbdare. Dou luni mai tarziu, la 28 mai 1985, academicianul erban ieica ne-a prsit pentru totdeauna. El va rmane in mintea i inima celor care l-au cunoscut un exemplu de puritate sufle-teasc, de demnitate i principialitate, de francheea cu care ii spunea i motiva prerile, de logic impecabil, de claritate de cristal, un exemplu de OM (scris cu majuscule), in cel mai inalt sens al acestui cuvant. i dac este adevrat c sufletul este nemuritor, atunci cu siguran, sufletul lui este aici, undeva, printre noi. A btut la u primele acorduri din simfonia a V-a de Beethoven i, vzand aula plin, a spus: Am venit... i m bucur c nu m-ai uitat. Acad. Radu P. Voine