Sunteți pe pagina 1din 2

GRIGORE URECHE (1590-1647) Primul cronicar care isi imbraca opera in limba romana si, in acelasi timp, ne da si un nou

tip de cronica este Grigore Ureche. Din datele sarace care s-au pastrat cu privire la viata lui, aflam ca el e fiul boierului moldovean Nestor Ureche, care, pe la sfirsitul sec. al XVIlea, ocupa in Moldova postul de mare vornic al Tarii de Jos. El ridica manastirea Secu, pe care o inzestreaza cu danii mari. Nu se cunoaste cu precizie data nasterii lui Grigore Ureche. Se crede ca el s-a nascut in jurul anului 1590 si, deci, el isi petrece o parte din copilarie si din anii de scolaritate in Polonia. Miron Costin, in Descrierea Moldovei si a Munteniei, scrisa in poloneza, afirma ca Ureche [a fost] mare vornic in Tara de Jos a Moldovei el a invatat la scolile libere. Grigore Ureche a lasat o singura opera, care, in forma in care s-a pastrat, are urmatorul titlu: Carte ce se cheama letopiset, ce intr-insa spune cursul anilor si descalecarea Tarii Moldovei si viata domnilor. Aceasta opera n-a ajuns insa pina la noi nici in copii mai aproape de original, ci intr-o redactie amplificata cu interpolari, cea mai veche din anul 1670, facute de catre Simeon Dascalul, un carturar de pe la jum. sec. al XVII-lea. Cronica lui Grigore Ureche, pastrata in mai multe copii-manuscrise in redactia amplificata de catre Simeon Dascalul, cuprinde evenimentele din trecutul Moldovei de la descalecatul lui Dragos Voda pina la a doua domnie a lui Aron Voda (anii 1359-1595). Ea a fost scrisa in ultimii ani ai vietii cronicarului, si anume intre anii 1642-1647. Simeon Dascalul a copiat si a amplificat aceasta cronica imediat dupa moartea lui Grigore Ureche. Continutul letopisetului se rezuma la urmatoarele: in Predislovia lui Grigore Ureche se arata scopurile pe care le urmareste istoria, si anume de a lasa izvod pre urma si bune si rele, sa ramiie si feciorilor si nepotilor de invatatura, despre cele rele sa se fereasca si sa se socoteasca, iara pre cele bune sa urmeze si sa se invete si sa se indirepteze. Vorbind despre resturile de monumente istorice, urme de cetati, movile si santuri, arata ca tara a trecut prin multe razboaie, fiindca ea este asezata in calea rautatilor . Apoi urmeaza capitolul De inceputul damnilor Tarii Moldovei si viata lor. Se dau numele primelor domnitori si anii lor de domnie. Pe Alexandru cel Bun Grigore Ureche il socoate un domnitor carele multe lucruri bune au facut in tara. Domnia lui Stefan cel Mare, care a fost ales domn pentru vitejia lui de catre boierii mari si mici, se povesteste cu multe amanunte si cu o vadita simpatie.

Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de statu, minios si degraba a varsa singe nevinovat; de multe ori pe la ospete omora fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi, si unde nu gindiai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insusi se viriia, ca vazindu-l ai sai sa nu indarapteaze Intreaga cronica contine toata istoria Moldovei, in unele capitole mai pe larg, in altele mai pe scurt si toate reprezentind o unitate complexa. Cronica lui Grigore Ureche are o deosebita insemnatate pentru istoria literaturii vechi si pentru istoriografia noastra. Este prima cronica scrisa in romana, care a ajuns pina in vremurile noastre. Scrisa in spirit critic, cu toate ca are si unele date gresite, aceasta cronica este un izvor foarte pretios pentru istoriografia noastra.