P. 1
38673275-Apendicita-acută

38673275-Apendicita-acută

|Views: 900|Likes:
Published by Ene Gina

More info:

Published by: Ene Gina on Mar 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/22/2013

pdf

text

original

Apendicita acută

Motivul pentru care am ales tema ,, Îngrijirea pacienţilor cu apendicita acuta” este acela ca in timpul efectuării stagiului practic în secţia de Chirurgie am întâlnit frecvent aceasta afecţiune chirurgicala. Deşi este o afecţiune ce se rezolva relativ uşor din punct de vedere chirurgical, asistenta medicala trebuie să acorde îngrijirile necesare ca în oricare alta afecţiune, chirurgicală sau nu. În cazul apendicitei acute trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra copiilor şi vârstnicilor, categorii de vârsta la care boală se manifesta diferit faţă de persoana adultă. De asemenea se are în vedere prevenirea infecţiilor care se produc uneori din vina noastră, a cadrelor medii pentru ca nu educam pacientul, nu-l informam, deşi ştim foarte bine ca este mai bine sa previi decât sa tratezi. Un alt motiv pentru care mi-am ales aceasta tema este faptul ca CHIRURGIA este specialitatea mea preferata. De-a lungul stagiilor practice efectuate in secţia de Chirurgie am învăţat multe lucruri, de la asistente medicale si medici cu multa experienţa profesionala. In plus am avut satisfacţia sa ajut mulţi oameni care m-au făcut fericita cu un simplu MULTUMESC, dar spus din toata inima. Îngrijirile acordate in apendicita acuta sunt: - pregătirea preoperatorie a pacientului, pregătirea psihica este foarte importanta deoarece chiar si o intervenţie minora, este ceva nou pentru pacient. - îngrijirile postoperatorii acordate bolnavului din momentul in care este scos din sala de operaţie, dintre acestea foarte importanta este urmărirea funcţiilor vitale ale pacientului care ne ajuta sa observam apariţia unor complicaţii postoperatorii nedorite.

Datoria noastră este sa avem grija de toţi pacienţii, indiferent de afecţiunea pe care o au si fără sa minimalizam importanta ei, chiar daca este apendicita acuta.

CUPRINS PARTEA TEORETICA DEFINITIE NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ETIOLOGIE FORME CLINICE SIMPTOMATOLOGIE DIAGNOSTIC TRATAMENT

EVOLUTIE COMPLICATII PARTEA PRACTICA CULEGEREA INFORMATIILOR STABILIREA NEVOILOR AFECTATE PLANURI DE INGRIJIRE FOI DE TEMPERATURA TEHNICI DE INGRIJIRE FOLOSITE TABEL CU MEDICAMENTE UTILIZATE ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU APENDICITA ACUTA BIBLIOGRAFIA

adeseori el este imobilizat prin aderente secundare unor procese patologice (inflamatorii). apendicele poate lua poziţii variate şi faţă de cec. transformat în organ limfoid. Aceasta fixare se poate datora unei dispoziţii particulare a peritoneului ceco-apendicular. joasă. caracterizată printr-un ansamblu anatomo-clinic. de tulburări generale şi locale. El este implantat în cec. Variaţiile de sediu au o mare importanţă din punct de vedere al semiologiei apendicitei. încât uneori poate chiar să se angajeze întrun sac herniar. al complicaţiilor posibile ale apendicitei. împreună cu cecul. la 2-3 cm sub vărsarea ileonului şi are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform. La făt şi nou-născut. Apendicele vermiform (Appendix vermiformis). precum şi în alegerea inciziei şi a tehnicii operatorii în apendicectomie. Apendicele vermiform sau simplu „apendicele” este un segment rudimentar al intestinului gros. El îl va urma pe acesta în diferite poziţii (normală. Rareori are direcţie rectilinie. este spiralat. de cele mai multe ori descrie o ansă cu concavitatea medială. al explorării punctelor dureroase apendiculare. apendicele prelungeşte în jos fundul cecului şi abia pe la vârsta de 5 ani dobândeşte forma şi poziţia sa definitivă. . uneori înşelător. Alteori peritoneul îl fixează de organele din jur. Forma fetală se poate păstra rareori şi la adult (2-3% din cazuri). înaltă. deci mobil. El este legat de ileonul terminal printr-o cuta peritoneala –mezoapendicele.NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE DEFINIŢIE Apendicita este o boala chirurgicala deosebit de frecventă. în loja cecală. flexuos etc. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE. Mijloace de fixare Apendicele poate fi liber. Are o lungime variabila între 612 cm şi un diametru între 5-8 mm. În afară însă de situaţia lui determinată de poziţia cecului. sau fixat.care îi permite o mobilitate destul de mare. provocată de inflamaţia apendicelui ileo-cecal. Situaţie Apendicele este situat în fosa iliacă dreaptă. ectopică).

de aici posibilitatea unei flebite sau chiar a erodării vaselor urmate de hemoragii mari. iar mezoapendicele este foarte scurt particularităţi care creează dificultăţi tehnice chirurgului. fascia iliaca. intern şi ascendent. Vine in raport: înapoi – cu muşchiul iliac si fascia sa. apendicita este urmata de formarea unor aderente. înainte – cu fundul cecului si cu peretele abdominal anterior. ţesutul subperitoneal. Inflamaţia apendicului se poate propaga la psoas (psoita) si sa constituie un semn pentru diagnosticul apendicitei (semnul lui Blumberg). lateral – cu ligamentul inghinal si spina iliaca antero-superioara. medial – cu cecul. In cazul apendicelui descendent pelvian. după Testut-Lafforgue este următoarea: apendice descendent. Medial – cu ansele intestinului subţire.când apendicele are o lungime normală . Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent (42% după TestutLafforgue). dedesubtul cecului. Apendicele intern (17% după Testut-Lafforgue) se îndreaptă spre interiorul cavităţii peritoneale si ia contact cu ansele ileale.Raporturile apendicelui variază după poziţia sa faţă de cec. Se găseşte in partea mediala a fosei iliace interne. Clasificarea poziţiilor apendicelui. iar vârful sau . Înainte – cu peretele abdominal anterior si uneori cu anse ileale. muşchiul psoas. Adeseori se situează paralel cu ultima ansa ileală. Vârful sau extremitatea inferioara poate veni in contact cu vasele iliace externe si cu vasele testiculare (sau ovariene). Pe lângă care trădează interesarea acestor organe.poate ajunge pana la strâmtoarea superioara a pelvisului. Lateral – cu fundul cecului. sau chiar lipseşte. extern. inflamaţia lui se va putea propaga la organele din bazin. In aceasta situaţie raporturile lui sunt următoarele: Înapoi – repauzează succesiv pe peritonul fosei iliace. Apendicele extern (26% după Testut-Lafforgue) coboară pe dinapoia fundului cecului pana in unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu fosa iliaca interioara. .

Fibrele circulare au poziţia obisnuita. moniliforma. Daca cecul e liber. apendicele are o cavitate canaliculara (cilindrica. precum si foliculi limfatici) – nu are caractere . Raporturile cu aceste formaţiuni sunt depind de gradul de acolare a cecului la fosa iliaca interna si de lungimea apendicului. neacolat. Daca cecul e mai puţin mobil sau chiar fixat. ea are caracterele generale structurii intestinului gros. Cavitatea sa contine mucus. atunci apendicele se insinuează in ţesutul celular extraperitoneal. iar la făt meconiu. Tunica submucoasa particulare. cat si apendicele prezinta cele patru tunici constitutive ale intestinului. iar apendicele e scurt sau încolăcit. înapoia cecului si chiar a colonului ascendent. formatiuni nervoase.Apendicele ascendent sau retrocecal (13% după Testut-Lafforgue) se insinuează retrograd. se prelungesc in peretele apendicului formand un strat continuu. Înainte – apendicele vine in raport cu cecul si colonul ascendent (abcesele de origine apendiculara se pot deschide in aceste organe). chim intestinal. muşchiul iliac si fascia iliaca. de aceea cele mai frecvente perforatii sunt cele apicale. retrocecocolica. atunci el se situează in recesul peritoneal retrocecal. (are structura obisnuita. Structura cecului si apendicelui Atât cecul. partial obliterata). Fibrele longitudinale grupate in cele trei tenii ale cecului. Conformatie interioara La interior. Ea contine vase sanguive si limfatice. Raporturile lui sunt: Înapoi – cu peritoneul fosei iliace. Tunica musculara La nivelul cecului. La vârful apendicelui musculatura este mai subţire. Vârful apendicelui urca in regiunea lombara si uneori stabileşte cu rinichiul drept si cu ţesutul adipos – celular perirenal ( de aici posibiltatea ca un abces apendicular sa simuleze un abces perinefretic). detritusuri celulare. între fascia iliaca si fascia de coalescenta.

Peritoneul apendicular poate avea dispozitiuni variate. cele doua foite ale extremitatii inferioare amezenterului se despart si trec una pe fata anterioara. adera intern la cele doua organe. Aceasta dispozitie complexa rezulta din modul de evolutie ontogenetica a segmentelor ileo-ceco-apendiculare.Tunica mucoasa a cecului e identica cu cea din intestinul gros. mai voluminoasa. Peritoneul apendicular Pe apendicele vermiform peritoneul se comporta ca si o ansa intestinala. Caracterul de organ limfoid a făcut sa i se atribuie denumirea de „tonsila abdominala”. peritoneul ceco-apendicular. In schimb mucoasa apendicului – pe langa glande LIEBERKüHN si numeroase celule argentafine endocrine – se caracterizeaza prin prezenta unui numar extrem de mare de foliculi limfatici. ca si la cec. La nivelul deschiderii ileonului in colon. cat si pentru implicatiile chirurgicale care decurg de aici. importanta atât din punct de vedere al raporturilor cecului. pe care le invelesc complet. Ea emite in vecinatatea unghiului ileocolic: 1) artera cecala anterioara. a mezoului initial si a fenomenelor coalescenta care se produc in aceasta regiune. 2) artera cecala posterioara. Îl inveleste complet si apoi formeaza un mezoapendice. dublata de stratul subseros. . Vase si nervi Arterele cecului porovin din artera ileocolica (ramura a arterei mezentrice superioare). Uneori apendicele este retroperitoneal. Tunica seroasa. situati in corion se extind si cuprind aproape intreaga submucoasa. care. ci e fixat la perotoneul fosei iliace. care se fixează pe cec si pe ileon. trece inpoaia varsarii ileonului in cec si vascularizeaza fata posterioara si fundul cecului. Ea are o dispozitie complexa. trece prin plica cecala la fata anterioara a cecului. Uneori mezoapendicele nu este liber. si alta pe fata posterioara a cecului si a apendicelui.

iar de aici in nodurile mezenterice superioare. apendicelui si ileonului terminal insotesc vasele sanguine respective. rar dubla. Ele se strang in vena ileocolica (tributata venei mezentrice superioare deci – deci teritoriul port – ceea ce explica posibilitatea formarii unor abcese hepatice consecutive unei apendicite supurate). Ele iau nastere din retelelede capilare limfatice situate in tunica submucoasa (sau in musculara). mentionam vena apendiculara care insoteste in mod constant artera omonima. 2) Cele posterioare se indreapta sper un grup de noduri cecale posterioare. Vasele eferente ale cecului. 3) Vasele limfatice ale apendicelui merita mai multa atentie. atunci venele lor stabilesc comunicari cu cele ale regiunii lombo-iliace. Distingem trei grupe de vase limfatice: 1) Cele anterioare converg sper cateva noduri cecale anterioare situate in plica cecala vasculara. Unele se opresc in nodurile situate la baza mezoapendicelui.3) artera apendiculara. Cand cecul si apendicele au o situaţie retroperitoneala. In acest mod se explica inocularea microbiana a peritoneului in absenta sau inaintea perforarii apendicelui. Venele sunt satelite arterelor. Pe aceasta cale infectia se poate propaga in spatiul peritoneal. . apoi in marginea libera a mezoapendicelui si se ramifica in peretii apendicelui. stabilesc comunicari cu retele subseroase nu numai ale apendicelui si cecului ci si ale colonului sau a unor regiuni mai indepartate. de obicei unica. situate de-a lungul arterei omonime. Limfaticele joaca un mare rol patologia regiunii. Din cele trei grupe de noduri (cecal anterior. in special cele plecatedin foliculi limfoizi. La nivelul apendicelui reteaua limfatica stabileste stranse comunicari cu foliculii limfoizi ai organului. coboara inapoia ileonului. cecal posterior si apendicular) limfa este colectata in grupul de noduri ileocolice. este supusa unor variaţii mai ales in privinta originii sale . Altele.

apendicita se intalneste cel mai frecvent intre 20-60 de ani. APENDICITA ACUTA Apendicita este o boala chirurgicala deosebit de frecventa. Este un organ limfo-adenoid. diferenta este explicata de alimentatie. Calea de acces este prin laparotomie iliaca dreapta. dispus in fund de sac la locul de unire a cecului cu ileonul. caracterizata printr-un ansamblu anatomoclinic foarte variat. uneori inselator. Cai de acces Explorarea ceco-apendicelui se face prin palparea peretelui abdominal.In cazul unui ceco-apendice retroperitoneal. „reflexogen” explicat frecventa inflamatiei sale. constituind un punct nodal. apoi frecventa descreste cu vârsta. Inervatia este furnizata prin plexurile periarteriale. cu structura nervoasa bogat reprezentata. a durerilor si iradierea lor. Explorare. ETIOLOGIE. Importanta ce o prezinta in patologie este diproportionat de mare in raport cu insemnatatea mica care o are in anatomie si biologie. Apendicele este un diverticul stramt a cecului. cu o lungime variabila. care favorizeaza staza materiilor fecale si infectia. pe cale de disparitie. . reteaua limfatica a sa se poate anastonoza cu limfaticele peretelui abdominal superior. de 5-12cm. bogatia sa in interoceptori si asezarea sa la locul unde cele trei tenii ceco-colice se intalnesc. in forma de canal stramt. de mare foos este si examenul radiologic (după ingurgitarea unei paste radio-opace). infectia se poate propaga la ţesutul celular retroperitoneal. Ca si in cazul venelor. de catre fibrele vegetative provenite di plexul celiac. Rara in primii doi ani. de tulburări generale si locale. provocata de inflamaţia apendicelui ileo-cecal. devenind iaras rara după 60 de ani. apendicele fiind un organ regresiv. Este mai des intalnita la barbat decât la femeie. Dispozitia diverticulara.

febra tifoida pot determina apendicita acuta. anginele. prin lovituri repetate in fosa iliaca dreapta (la tamplari). Apendicita acuta traumatica. Apariţia apendicitei acute „epidemice” in cursul anginelor este atribuita asemanarii structurii anatomice ce exista intre amigdale si apendice („amigdala abdomenului”). se produce: prin contact direct (apendicita exogena). pojarul. colecistita sau poisalpiux perforat). enterocolita. Apendicita acuta „exogena”. calculi stercorali. cudurile apendicului. colecistita (apendiculo-colecistita). pe cale limfatica sau pe cale nervoasa. determinand tulburări de digestie si alterari neurotrofice cecoapendiculare. deja inflamati. febrele eruptive (scarlatina. Corpii straini intra-apendiculari (ace.Conditiile favorizate sunt numeroase: dispozitia anatomica a segmentului ceco-colic ce favorizeaza staza stecorala. inflamaţia apendicului de origine enterogena. Infectiile intestinale cronice: colita dreapta. prin reflexe viscero-viscerale. pulonefrita. prinpropagare. Ea ameninta viata bolnavului salvat de peritonita. daca nu se practica odata cu rezectia organului perforat si o apendicectomia. samburi. exagerand virulenta microbilor aflati intr-o cavitate inchisa. oxuri) pot astupa incomplet lumenul apendicelui si pot ulcera mucoasa. Infectiile acute: gripa. . de origine peritonica se produce unoeriin cursul peritonitelor acute extra-apendiculare (prin ulcer perforat. dizenteria pot determina. dand nastere unui proces complex anatomo-clinic: acolo-tiflo-apendicita. datorita bogatiei sale in foliculi limfoizi. Infectia apendiculara de la organele vecine inflamate: anexita dreapta (apendiculo-anexita). Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusiv vegetal modifica pH-ul digestiv. poziţia retrocecala care favorizeaza „autoinfectia” prin exaltarea virulentei florii microbiene. rubeola). este determinata de excitatia receptorilor atât de numerosi ai regiunii ileo-cecoapendiculare.

gonado-apendicular in perioada prese si intalneste la fetele Se tinere intermenstruala. sustinuta mai ales de Aschoff. respectiv la nivelul foliculilor limfoizi. Doua ipoteze incearca sa explice mecanismul prin care germenii patogeni patrund in peretele apendicular: ipoteza endogena (enterogena) si ipoteza hematogena. Infectia microbiana se localizeaza. strabatand si infectand mucoasa. gangrenoase. prin compresiunea pe care o exercita tractiunile uterului marit de volum asupra organelor pelviene si prin congestia viscerala consecutiva hiperfoliculinimiei. Conditile favorizante descrise. ci de o flora asociata si extrem de variata. Acesta ipoteza este considerata demajoritatea autorilor calea obisnuita de infectie. Bacilul coli este prezent in . se realizeaza pe cale sanguina. Inflamaţia apendiculara nu este provocata de un agent cauzal microbian unic. cel putin pentru unele observatii. se constata anaerobi: bacili funduliformis. streptococ. la nivelul foliculilor limfatici din stratul submucos. Ipoteza hematogena pretinde ca patrundera infectiei in peretele apendicular. pneumucoc. iar peritonita apendiculara este o peritonita bacteriana. Exista unele dovezi clinice si experimentale asupra veridiciatatii ipotezei hematogene. actionand izolat sau mai des asociat insumat. bacilul Friedländer. stafilococ. fragilis. Apendicita ar putea fi in acest caz manifestarea locala a unei infectii generale. apendicitei este dominata de infectie. datoreaza hiperfoliculinei. Bacteriologic s-a constat o flora microbiana polimorfa. determina apendicita acuta sau cronica. provocata de o flora microbiana virulenta. perfringens. ramosus. afirma ca germenii patrund in lumenul apendicelui in perete.Apendicita la gravide este favorizata mecanic. in primul rand. In forme grave. care prin hiper-acetilcolinogenezadetermina o disleinezie apendiculara puternica. in care domina colibacilul. Ipoteza endogena (enterogena). Sindromul hiperfoliculinice. alcatuita din: colibacil. PATOGENIA.

indiferent daca sunt subiective sau obiective. fie prin realizarea asazisei „cavitati inchise” – ipoteza lui Diulafoy – si prin aceasta duc la cresterea virulentei virusilor aflati in mod obisnuit in lumenul apendicular. evacueaza corpul strain in cec. fragilis. bride. fiecare dintre acestea insotindu-se de mai multe semne si simptome. daca apendicele. . perforata si gangrenata. cuduri. in ansamblu. cropoliti. fie prin leziuni ale mucoasei care devin porti de intrare. fiind prezente in diferite grade de intensitate in orice forma a apendicitei acute. Factorii mecanici pot fifoarte diferiţi: corpi straini. lactis aerogenis. carora li se atribuie rolul de declansa procesul inflamator in apendicita. trecand de la forma simpla catarala. paraziti intestinali. clostridium welchii). Apendicita acuta se situeaza pe treapta cea mai inalta ca frecventa in randul urgentelor operatorii abdominale. mai mult sau mai putin particulare. fusiformis. SIMPTOMATOLOGIE. Se mai pot intalni in cazuri mai rare pneumococul si tificul. la formele supurata. prin contractiile lui. In aczul corpilor straini. Alaturi de el se intalnesc diplococi. Aceasta varietate lezionara genereaza o diferentiere neta intre fenomenele determinate de un proces inflamator cantonat strict endoapendicular si cele determinate de un proces care intereseaza – si in ce grad – seroasa peritoneala. Alaturi de infectie.majoritatea cazurilor. Variabilitatea factorilor etiopatogenici si a regiunilor anatomo-patologici permite izolarea mai multor forme clinice. majoritatea acestora . aceasta situaţie se manifesta printr-o colica apendiculara fara fenomene inflamatorii. enterococi. ramosus. care reprezinta cauza determinanta a apendicitei acute participa si cauze favorizante reprezentate in primul rand de factori mecanici multipli. Procesul inflamator se poate prezenta sub multiple aspecte care sunt dependente atât de regiunea strict apendiculara cat si de regiunile vecine. insa. in forme grave exista o asociatie in care participa si germeni ai gangrenei gazoase (perfriugens. streptococi.

pentru ca la incrucisearea liniei bispinoase cu marginea laterala a tecii dreptului sa se gaseasca punctul descris de Sonnenburg.Durerea spontana sau provocata. si este urmarea excitarii. in general. pentru ca la 3-4cm lateral de ombilic sa fie situat punctul descris de Morris.. culcandu-se pe partea dreapta cu coapsa respectiva flectata pe bazin. a insertiei mezopaendicelui pe pereteleabdominal dorsal. In momente de criza dureroasa bolnavul ia adeea o poziţie antalgica. poate fi localizata insa. Se considera ca durerea si localizarea sunt datorate iritarii terminatiilor nervoase ale formatiunilor de origine spinala cuprinse in grosimea mezoapendicelui si a seroasei peritoneale. este punctul descris de Lanz. Pe linia bispinoasa. intre limitele . Este localizata in fosa iliaca dreapta si are un caracter net difuzat. ca atare a locului in care ramuri ale plexului nervos patrund in mezoapendice. pe linia spinoombilicala. pelvian. apare justificata recomandarea de a se folosi elementul durere in diagnosticul suferintei apendiculare. cum corespondenta lor topografica poate fi adesea inselatoare. si paraombilical. a caror valoare clinica o consideram dubitativa si a caror cercetare in anumite forme evolutive a boli pot fi chiar daunatoare. prin palpare profunda a zonei de proiectie parietala. putand cuprinde intreg abdomenul. care delimiteaza aria cuprinsa intrespina iliaca antero-superioara si marginea laterala a tecii muschiului drept. Pentru a delimita aceasta zona au fost descrise o serie de „puncte dureroase”. la unirea treimei externe cu treimea medie. Este limpede ca identificarea stricata acestor puncte este greu de făcut. este punctul descris de McBurney. Durerea provocata este un semn patognomonic pentru apendicita. Astfel. lombar etc. este intotdeauna prezenta. care dateaza de obicei de cateva zile. la insertia acestuia cu marginea tecii dreptului. Durerea spontana – colica sau criza apendiculara – survine de obicei in plina sanatate aparenta sau pe fondul unei stari de disconfort digestiv. in functie de poziţia apendicelui si in special a zonei bolnave a acestuia. orientundu-se după apariţia provocata acesteia in triunghic descris de Iacobovici. aparent paradoxal.

este pozitiva. atât durerea cat si apararea musculara. iar palparea mai profunda determina apararea musculara. care este cu ata mai accentuata. modificari de tranzit) – fenomene acompaniate in marea majoritate a cazurilor de ascensiune termica si de hiperleucocitoza. pe bolnav asezat in dicubit lateral stang. Apararea musculara localizata la nivelul fosei iliace drepte poate merge pana la contractura. pune in evidenta. Apararea musculara poate lipsi la inceput. si nu de alte date clinice care pot fi mult mai inselatoare. Elementul clinic durere are in mod indiscutabil o valoare majora si este bine ca atitudinea medicului care consulta. Tuseul rectal sau vaginal ne va furniza . după cum ele pot fi prezente si ca urmare a altor procese inflamatorii abdominale. Este prezenta hipersenzatia cutanata. Criza apendiculara se insoteste de tulburări digestive mai mult sau mai putin accentuate (greata. varsaturi. Hiperestezia cutanata se caracterizeaza printr-o sensibilitate excesiva a tegumentelor fosei iliace drepte. cardinale pentru iritarea peritoneului. Ambele aceste ultime semne. dar apasarea asupra crestei iliace. care consta in decompresiunea brusca a peretelui abdominal. abdomenul este suplu la palparea superficiala si urmeaza miscarile respiratorii. imbracand aspectul unei colici renale sau uterale. Orice efort insa. accentueaza durerea din fosa iliaca si imobilizeaza abdomenul. bolnavul sa fie ghidat de acesta. Obiectiv. cu cat procesul inflamator apendicular este mai avansat.spinoombilicala si bispinoasa. In aceasta eventualitate durerea este in majoritatea cazurilor localizata lombar sau lomboabdominal. in acest caz manevra Blumberg. intrucat acestea pot fi constatate si la persoane de indemne de orice suferinta apendiculara acuta. primul. La palpare. si mai cuseama tusea. Interpretarea valorica a semnelor dureroase trebuie facuta numai in cadrul fenomenelor de ansamblu prezentate de bolnav. fosa iliaca este libera. pot sa lipseasca in cazul in care apendicele este in poziţia retrocecala.

Daca depaseste 120batai/minut si are amplitudine redusa (depresibil) este semn semn de evolutie defavorabila si trebuie grabita interventia operatorie. Febra poate lipsi la batrani si in formele hipertoxice. aratand in acest caz un pronostic rau. Apariţia diareee semnifica existenta unei complicaţii. care produce edem al peretelui rectal. mai ales la tineri si copii.Tensiunea arteriala este de obicei normala. Scade numai in stari toxice grave la bolnavii cu apendicita acuta gangrenoasa sau chiar peritonita. Frisonul nu este in totdeauna prezent. daca bolnavul îl semnaleaza este un semn de evolutie grava. fapt care trebuie sa grabeasca interventia operatorie. colica renala. . Ele sunt următoarele: . eventual. Pulsul este. trebuie mentionat ca fenomenul obisnuit in apendicita este constipatia. In formele hipertoxice. . Alte boli acute confundabile cu apendicita: ulcerul gastric sau duodenal perforat. de obiceimai accelerat. de asemenea crescuta.colica hepatica. astfel de adeseori valoarea leucocitozei poate fi un bun criteriu de diagnostic diferential. numarul de leucocitelor poate fi normal sau cu tendinta de leucopenie. Febra nu este prea mare. Examene de laborator Leucocitoza poate da indicii pretioase asupra stadiului si. Ea scade brusc cand se produce perforatia apendicelui sau fistulizarea unui abces apendicular cavitar. spre gangrenare sau abcedare. numai in formele grave urca pana la 390C. pancreatita acuta. nu dau o leucocitoza asa de ridicata. apar frecvent. are de obicei valori de peste 8000-10. dar. asupra evolutie bolii.Greata si varsaturi. Simptomele generale sunt provocate de toxiinfectia plecata de la apendice. . preced uneori apariţia durerii.Constipatia sau diareea.informatii despre fundul de sac Douglas. mergand in concordanta cu infectia peritoneuluisi temperatura. Viteza de sedimentare a hematiilor este.000globule albe/mm3 (adeseori si mai mult).

In anexita acuta. In schimb in colica renala se gasesc aproape totdeauna hematii. examenele de laborator nu stabilesc diagnosticul ci ajuta numai la stabilirea lui. Stabilirea diagnosticului pozitiv al apendicitei acute reprezinta o necesitate absoluta. dat fiind evolutia mprevizibila a bolii. bolnava prezinta: antecedente genitale. puls normal. colica nefretica se insoteste de durere localizata in regiunea lombara. Enterocolita acuta se caracterizeaza prin dureri difuze abdominale. hiperestzie cutanata si contractura sau parare musculara – este suficienta pentru a sugera diagnosticul. sunt concordante cu hemograma si ne pot ajuta mult pentru a stabili diagnosticul de hemoragie interna. Laboratorul ne poat arata in acest din urma caz o hemoglobina si un hematocrit evident scazut. scaune diareeice. de asemenea pot sa apara leucocite si hematii in urina in cazul in care odata cu apendicita acuta exista si o afecţiune renala sau vezicala. S-au vazut multe cazuri de apendicita acuta gangrenoasa cu leucocitoza normalsau uşor crescuta. diagnosticul de cauzalitate devine mai dificil. care prezinta un accentuat risc de agravare intr-un interval de timp extrem de scurt. Este bine sa se stie ca. DIAGNOSTICUL. Daca intr-o faza evolutiva precoce sau in perioada de criza clasica triada simptomatica – durere. in sedimentul urinarse constata hematii si leucocite frecvente. disurie. polakiurie.Hemoglobina si hematocritul Apendicita acuta poate fi considerata cu o sarcina extrauterina rupta urmata de o hemoragie interna. care prezinta durere localizata in hipocondrul drept. Paloarea bolnavei. intr-o faza evolutiva mai avansata. iradiata ascendent in umar. dureri deasupra arcadei femurale. mai ales in apendicita acuta. Diagnosticul diferential se face cu:colica hepatica. este des bilaterala. uneori si leucocite. In apendicita acutanu se gasesc hematii si leucocite in urina. Examenul de urina este foarte util pentru a deosebi apendicita cuta de colica renala.lipotimia. iradiata descendent spre organel genitale. Adenita acuta .

ser clorurat hipertonic asociat cu retrohipofiza. apendicitei acute sunt variabile. Tratamentul postoperator se axeaza pe: combaterea infectilor prin antibiotice administrate sub controlul antibiogramei. completata cu anestezia de baza (mialogiu). prin care se introduc antibiotice diluate in ser fiziologic. corectarea tulburarilor hidroelectrolitice. variabilitate care a fost marita prin antibiotice. combaterea parezei intestinale prin aspiratie gastroduodenala. antibiotice si veccinoterapie Delbet. redusa 0.5-20/00 datorita antibioticelor. de inflamatie limfocitara cu folicuri tuberculosi. iar microscopica. repaus digestiv (regim hidric). TRATAMENT. rar izolat. Se folosesc tuburi de material plastic sau de cauciuc. temporara. granulatii TBC. Drenajul este indicat in caz de peritonita cu lichid purulent sau cand hemostaza a fost deficitara. EVOLUTIA SI COMPLICATII. deseori asociata cu tuberculoza ileocecala. iradiate mezoceliac. albastru de metilen intravenos. se intalneste mai des la copil si adult asociindu-se cu ascita. Mortalitatea in apendicita acuta. solutii polielectrolitice. sub controlul ionogramei. cu exceptia plastronului apendiicular. repaus psihic. fara aparare musculara.mezenterica intalnita la copii limfatici cu antecedente TBC se manifesta prin dureri in fosa iliaca dreapta. Leziunile sunt numai atenuate in . adenopatie mezo-apendiculara. poate fi inca scazuta prin depistarea precoce si interventia chirurgicala cat mai aproape de inceputul bolii. Tuberculoza apendiculara. atunci cand exista prin ser glucozat. Astfel se asigura functia de drenaj a tuburilor. Apendicectomia se efectueaza sub anestezie generala sau anestezie locala cu novococaina 1%. etc… . Tendinta de a inlocui tratamentul chirurgical al apendicitei acute cu antibioterapia atenueaza tabloul clinic general si local. punga cu gheata aplicata pe fosa iliaca. asigurand o vindecare aparenta. Tratamentul apendicitei acute este chirurgical de urgenta. care se trateaza prin repaus fizic (la pat).

De remarcat ca intensitatea reactiei exsudative nu este obligatoriu direct proportionala cu gravitatea leziunii. Palpatoriu. Daca durerea permite percutia. ca si acutizarea permantizarea durerii. In eventualitatea propagarii lente catre seroasa a procesului inflamator si cand acesta este determinat de germenicu o virulenta slaba sau evolueaza pe un organism integru. determinand compicatii: peritonita in doi timpi sau abces. dimpotirva. . Plastronul reprezinta un bloc visceral de protectie si limitare a focarului septic – in cazul de fata apendicular. ceea ce se insoteste de o cedare treptata a tuturor fenomenelor subiective sau obiective. la acestea se adauga tulburarile de tranzit. după surprinarea tratamentului cu antibiotice. Formarea si evolutia plastronului se insotesc de ascensiune termica si hiperleucocitoza. Evolutia procesului inflamator se poate face catre vindecare sau cronicizare. sau. adesea blocul aderential apare mai intins. se produce limitarea acestuia printr-o peritonita circumscrisa de reactie. El poate constatat la 24-48 de ore de la debutul crizei apendiculare. dar se poate constitui si mai tarziu. care induce formarea de aderente in jurul apendicului inflamat. plastronul prezinta o zona de impastrare dureroasa nedepresibila care uneori este aderenta la tegumentul regiunii respective. la cateva zile după aceasta. aceasta va inregistra submatitate. catre agravare. constituindu-se asa – zisul „plastron”. disproportionat fata de gravitatea reala a leziunii cel determina. din faza locala. procesul inflamator cuprinde si seroasa.evolutia lor. endoapendiculara. a peritonului parietal ventral. cu participarea ileonului terminal. in cazuri mai avansate. In aceasta ultima situaţie. determinand o accentuare a semnelor clinice. Deseori. leziunile apendiculare reincep sa evolueze. epiploanului si. Subliniem ca frecventa pulsului si leucocitoza sunt cel mai putin influentate de tratamentul cu antibiotice. marcate de si de semnele generale obisnuiteale oricarui proces septic evolutiv. dar nu vindecate. in special constipatia.

Uneori. evolutia spontanase face catre formarea unui „abces”. a carui evolutie poate imbrca doua aspecte: peritonita generalizatain 2 timpi. fara a fi absolut necesar ca aceasta sa corespunda unei adevarate ectopii viscerale.Plastronul poate evolua catre rezolutie. după care aceasta difuzeaza rapid in tot abdomenul si devine externa la orice miscare. temperatura si leucocitoza scad. ceea ce ar oferi un element de diagnostic diferential de faza initiala a peritonitei chimice. in care caz trazitul se reia. violenta. care reprezinta consecinta urmatoarelor secvente succesive: criza apendiculara –> formarea abcesului –> deschiderea acestuia in marea cavitate. poate fi mai caracteristica pentru o corespondenta anatomopatologica. Este posibil chiar ca simptomatologia sa aiba o alta topografie. . sau – eventualitatea cea mai grava – se deschide catre marea cavitate. Adesea. procesul supurativ se deschide spontanintr-un organ cavitar. iar prin palpare usoarase constata reducera centripeta a limitelor exterioare ale impastarii. după cum sunt forme in care acestea mici nu corespund. dealtfel ca si in alte afectiuni – in care simptomatologia nu este proportionala cu leziunea anatomopatologica. fistulizeaza la pule. o anumita simptomatologie. ca si prin exacerbarea tuturor semnelor generale. Ascensiunea termica (390C) este rapida. care este rezultatul succesiunii: criza apendiculara –> retrocedarea fenomenului –> reaparitia acestora in urma perforatiei organului. Nu intotdeauna iodentificarea abcesului este usoara. Perforatia apendiculara – careia ii corespunde o peritonita purulenta primitiva – este marcata de durerebrusca. In schimb. fiind in functie de situaţia apendicului si de localizarea perforatiei – catre baza sau catre varf. Sunt cazuri – si nu foarte rare. producand peritonita generalizata. peritonita generalizata in 3 timpi. Abcesul apendicularse constata prin perceperea palpatorie a ramolirii portiunii centrale a plastronului. cel putin in unele valente diagnostice. insa.

Pregatirea generala la care sunt supusi toti bolnavii inainte de interventie consta din: . in cateva ore de la debut instalanduse starea de soc toxicoseptic.pregătirea psihică a pacientului si lamurirea lui asupra felului cum va decurge operatia. .explorarea capacitatii de aparare a organismului. Evolutia este foarte rapida. in timp ce reactia locala este moderata si contractura abia se contureaza. variaza in raport cu motivul pentru care se face interventia. Apendicita toxica corespunde unei infectii intestinale cu germeni foarte virulenti. precum si de timpul avut la dispozitie pana in momentul in care se face operatia. colonului. prin reechilibrare hidroelectrolitica. . vitaminizarea si la nevoi alimentarea speciala. .stabilirea datei operatiei in functie de starea bolnavului. Aspectul exterior al organului este normal. marcat de paloarea si alterarea faciesului bolnavului. semnele generale sunt sunt dintre cele mai grave. contrastand cu cianoza buzelor si a extremitatilor. a gradului de reactivitate si rezistenta fata de şocul operator. vezica urinara si toaleta bolnavului. in scopul pregatirii lor.intarirea rezistentei organismului. normalizarea proteinemiei.Gangrena apendiculara – careia ii corespunde o peritonita septica difuza se caracterizeaza prin prezenta fenomenelor grave de toxemie. cu starea generala a bonavului. stomacului. vaginului. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU APENDICITĂ ACUTĂ PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVILOR Ingrijirea bolnavilor inainte de interventia chirurgicala. . reactia peritoneala este minima. . dar se produc leziuni hepato-renale si fenomene toxice grave. care depasesc ca reactie intesitatea peritoneala.golirea si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului.

senzatiile de durere si. Posibilitatea de a aplica masurile de mai sus este in functie de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea bolnavilor. inlaturand suferintele psihice. stari de anemie etc. Majoritatea lor sunt obsedati de frica interventiei. prelungirea somnului fiziologic si acordarea unei alimentatii corespunzatoare. Inainte de interventii chirurgicale. insa data poate fi stabilita intre limite destul de largi. pentru a se putea consulta cu ei asupra operatiei care-l intereseaza. reprezentand singura rezolvare pentru bolnav. Pentru corectarea acestui neajuns se recurge la regimul de protectie prin inlaturarea factorilor care au o influenta negativa asupra analizatorilor. prin asigurarea repausului activ si pasiv. operatii necesare dar neurgente.pregatirea bolnavului in vederea introducerii in sala de operatie. Pregatirile speciale cuprind masurile aplicate numai in cazul anumitor interventii chirurgicale si la anumiti bolnavi. ceea ce le scade rezistenta organismului fata de socul operator. Din acest punct de vedere interventiile chirurgicale se impart in: a) b) operatii necesare si urgente. insuficienta hepatica. cand interventia trebuie executata imediat. Este bine daca bolnavul nou este plasat intr-un salon unde sunt internati bolnavi cu aceeasi afectiune. cand interventia se poate executa la orice data. bolnavii trebuie feriti de traumatisme psihice. stari caşectice. asigurand astfel timp suficient pentru pregatirile preoperatorii. nelinistea.. tulburari de circulatie. ca: diabetul zaharat. Asistenta va contribui ca bolnavul sa-si formeze convingerea . Ele difera de la caz la caz si au ca scop reechilibrarea unor deficiente functionale ale organismului. putandu-se pastra timpul necesar pentru pregatirea bolnavului. cand interventia trebuie executata indiferent de starea bolnavului. c) operatii care nu sunt absolut necesare si deci nici urgente.

asigurand insa cheltuielile energetice necesare. Eventualele tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic sau ale proteinemiei vor fi corectate. La bolnavii trecuti de 50 de ani. Carentele de proteine se vor restabili printr-o alimentatie corespunzatoare si prin transfuzii de plasma si de sange sau albumina umana. va recolta sange si pentru determinarea glicemiei si a ureei sanguine si se va ingriji de examinarea electrocardiografica a bolnavului. Hidratarea si mineralizarea organismului se vor face. precum si pentru determinarea proteinemiei. Aportul de potasiu se poate face si pe cale bucala. In cazul bolnavilor caşectici se vor lua in cansiderare si necesitatile pentru remontarea lor. In preajma unei interventii mai mari se vor face recoltarile necesare si pentru determinarea concentratiei ionilor de Na.R. Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte regimul dietetic adecvat bolii de baza.ca este bine ingrijit si se gaseste in siguranta. La cererea medicului va pregati bolnavii pentru probele functionale ale aparatului circulator si respirator. de a masura tensiunea arteriala si de a asigura trimiterea bolnavilor la radioscopie pulmonara. pentru hemograma completa. Daca perioada de ingrijire preoperatorie este mai lunga.. reactia V. de a determina timpul de sangerare. depistand anumite stari alergice fata de anumiti alergeni medicamentosi sau alimentari. in funcţie de necesitatile si starea organismului. Rezultatele examinarilor de laborator vor fi notate pe foaia de observatie ca sa poata fi urmarite de medicul operator.L. dupa tehnica obisnuita. ceea ce il linisteste si il face sa accepte cu incredere interventia. coagulare si grupa sanguina. asistenta are sarcina de a executa recoltarile pentru examenul complet de urina.D. In problema explorarii capacitatii de aparare si a gradului de rezistenta a organismului. . asistenta va putea observa modul de reactie a organismului bolnavului fata de diferite medicamente sau alimente. Cl si K.

. iar in ziua interventiei raman nemancati pentru a preveni varsaturile. daca acest lucru nu este posibil. La femei.In vederea restabilirii echilibrului hidroelectrolitic. tuşeşte sau prezinta alte semne ale unei boli acute supraadaugate. nestiind ca trebuie sa fie operat. interventia nu se va face in perioada menstruala. Daca interventia trebuie facuta de urgenta si bolnavul a mancat in ziua respectiva.). Din acest motiv. Capacitatea bolnavului de a suporta operatia este maxima atunci cand rezultatul examinarilor clinice si paraclinice dau valori cat mai apropiate de cele normale (tablou sanguin. In caz de stenoza pilorica se vor executa spălaturi stomacale zilnice. Se vor evita si perioadele de imbolnaviri acute supraadaugate. asistenta trebuie sa raporteze imediat acest lucru medicului. va fi sondat de asistenta. ciclul menstrual. daca in ziua fixata pentru interventie bonavul devine palid. sau alte afectiuni intercurente. Stabilirea datei operatiei este in functie de starea bolnavului. Golirea intestinului gros se va face prin clisme evacuatoare sau spălături intestinale in seara zilei dinaintea intervenţiei si in dimineaţa operaţiei. bolnavii nu mai iau decat lichide. subfebril. intrucat indicatia operatorie este mai serioasa decat pericolul izvorat din interventia executata in cursul tulburarilor supraadaugate afectiunii de baza. cunoscand ca dezechilibrul manifestat fie prin deshidratare fie prin hiperhidratare si edeme scade de o potriva rezistenta organismului. bonavul isi goleste vezica urinara sau. Inainte de interventie. In cazul operatiilor de urgenta. asistenta trebuie sa urmareasca atat pierderile cat si aportul de lichide. In seara zile dinainte operatiei. atunci stomacul se va goli prin spălătura gastrica. proteinemie etc. glicemie. încă cu câteva zile înainte de intervenţie. interventia se executa imediat fara sa se ia in consideratie starea bolnavului.

starea bolnavului si după complicaţiile sau accidentele postoperatorii. Îngrijirile din aceasta perioada variază după natura operaţiei. In vederea aducerii in sala de operaţie. bolnavul va fi încurajat si calmat de asistenta prin cuvinte de îmbărbătare. Somnul bolnavului din noaptea dinaintea intervenţiei trebuie asigurat cu medicamente hipnotice. iar înainte de a-l duce in sala de operaţie. i se face o clisma evacuatoare. i se v-a face toaleta generală cu o zi inainte de interventie. a narcozei.2 ore înainte de operaţie. Bolnavul . Aceasta perioada durează de la câteva zile la câteva luni. Protezele dentare vor fi îndepărtate si pastrate in bune conditii. toaleta se va rezuma la spălarea minuţioasa a regiunii supuse intervenţiei. Se va acorda o deosebita importanta îndepărtării cu ajutorul unor tampoane a urmelor de murdărie din ombilicul bolnavului în special în preajma intervenţiilor abdominale. căci contribuie la epuizarea fizică. Bolnavul va fi imbracat in lenjerie curata. Dimineaţa cu 1 ½ . INGRIJIREA BOLNAVILOR DUPA INTERVENTII CHIRURGICALE Numim perioada postoperatorie intervalul dintre sfârşitul operaţiei si completa vindecare a bolnavului. ceea ce asigura o mai buna rezistenta fata de intervenţie. indicate de medic. după indicaţia medicului. parul i se leaga cu un batic alb de tifon sau panza. anestezia de bază. Asistenta care a îngrijit bolnavul in perioada preoperatorie. Toaleta generală nu trebuie lăsată pentru ziua intervenţiei.Indiferent de interventia la care va fi supus bolnavul. deoarece teama lui devine maxima in ziua intervenţiei chirurgicale. Daca starea bolnavului contraindică efectuarea toaletei generale completa la pat. însoţeşte bolnavul in sala de operaţie si rămâne lângă el pana va fi narcotizat si preluat de personalul care îl îngrijeşte pe timpul operaţiei.

temperatura este totuşi mai scăzută faţă de cea din sala de operaţie si aceasta impune masuri de precauţie. încearcă sa îşi desfacă pansamentul. punga de gheata. vata. Temperatura din salon nu va depăşi 200C. în primele ore se va păstra chiar o stare de obscuritate. fata va fi protejata cu tifon pentru a fi ferita de curenţii de aer si de a preîntâmpina complicaţiile pulmonare. Îngrijirea bolnavului în perioada postnarcotică În perioada postnarcotică. bolnavul se poate scula. câteva şerveţele. foarte atente. Câteodată bolnavul are numai greaţă şi face eforturi pentru a voma.necesita in aceasta perioada o supraveghere si o îngrijire bolnavului. după operaţie este bine să fie plasat într-o camera cât mai izolată. asfixiere etc. până la revenirea completa a conştiinţei. bolnavul va fi supravegheat. tulburări de respiraţie. Transportul bolnavului de la sala de operaţie in salon se face cu targa sau caruciorul port targa. Langa patul bolnavului se pregateste sursa de oxigen cu umidificator. pansament. Daca intervenţia s-a făcut în narcoza şi bolnavul doarme în primele ore lumina semiobscura îl va ajuta în perioada de trecere la somnul fiziologic. seringa si substante medicamentoase calmante. căci după narcoza pot sa survină complicaţii: căderea înapoi a limbii. tăviţa renala. El nu poate fi lăsat nici un minut singur. plosca. Chiar daca coridorul de legătura este încălzit. circulaţie. alteori elimină conţinutul stomacal: suc gastric. urinarul. O temperatura mai ridicată produce transpiraţie ceea ce contribuie la deshidratarea bolnavului. eventual mucozităţi faringiene. garou. traversa. Pentru ai proteja sistemul nervos. cardiotonice. alcool. cu puţine paturi. de aceasta depinzând de multe ori nu numai rezultatul operaţiei dar si viata Pregătirea salonului şi a patului Încă din timpul operaţiei se pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavului. Patul se pregăteşte cu lenjerie curata. Bolnavul este învelit cu grija. . poate intra în agitaţie. muşama. eventual colac de cauciuc. Lumina să fie redusă şi difuză. Funcţiile scoarţei cerebrale nefiind încă restabilite. bila.

iar celalalt rămâne întins pentru a da mai multa stabilitate acestei poziţii. se mai poate aşeză bolnavul în timpul somnului în decubit lateral.Pentru a preveni pericolul de asfixie. de multe ori bolnavul nefiind in stare sa semnaleze singur modificarile survenite in starea lui. căderea înapoi a limbii şi aspirarea mucozităţilor în trahee după anestezia generală. Aspectul general al bolnavului Asistenta va urmari aspectul general al bolnavului: culoarea fetei. Picioarele distale ale patului se pot ridica. În acest fel se uşurează drenarea mucozităţilor şi eliminarea vărsăturilor. Poziţia în decubit orizontal fiind obositoare. iar capul se intoarce intr-o parte. pentru imbunatatirea circulatiei cerebrale sau dupa unele interventii ortopedice pentru asigurarea contraextensiei se foloseste pozitia Trendelenburg. fără pernă. sprijinit cu suluri în aceasta poziţie. la bolnavii cu escare si după intervenţii dorsale se utilizează poziţia în decubit ventral. Tot ceea ce elimina bolnavul prin drenaj postural sau vărsături trebuie imediat înlăturat prin aspiraţie sau tamponare pentru a evita respirarea lor in căile respiratorii. împiedicând astfel tendinţa de alunecare a bolnavului. Sub genunchi se fixează un sul sau o perna cilindrica. a tegumentelor si a mucoaselor indica de multe ori . Poziţia Fowler nu poate fi folosita după anumite intervenţii. Bolnavul este culcat cu fata in jos. daca felul operaţiei o permite. fără nici un efort muscular. In caz de anemie posthemoragica. Încă din seara zilei în care a fost operat se recomandă poziţia Fowler. pentru ca bolnavul să-şi poartă menţine membrele inferioare flectate. cu faţa spre lumină. Supravegherea bolnavului in primele zile dupa operatie In perioada postoperatorie asistenta va supraveghea activitatea tututror organelor si aparatelor. sub torace se aseaza o perna. Membrul inferior dinspre planul patului se flectează. Astfel. după trezirea bolnavului el este aşezat într-o poziţie mai comoda. La paturile cu somiere articulate poziţia Fowler poate fi asigurată şi prin aranjarea corecta a segmentelor somierei.

revenirea pulsului la normal se face mai greu. Persistenta ei sau ridicarea ei treptata indica de cele mai multe ori o complicatie in evolutia postoperatorie (infectie. supuratia hematomului). fenomene inflamatorii. ferind insa regiunea pansata si va lua toate masurile pentru a preveni aparitia escarelor. Respiratia poate fi ingreunata de un pansament abdominal sau toracic prea strans. Ea va supraveghea si intretine perfecta stare de curatenie pielea prin bai partiale. Modificarile de puls pot semnala apartia complicatiilor: de exemplu.) Aparatul cardio-vascular Asistenta va urmari pulsul de mai multe ori pe zi. Temperatura Temperatura se masoara de cel putin doua ori pe zi. In primele zile dupa interventie se intalnesc des stari subfebrile cauzate de resorbtia detritusurilor din plaga. Aparatul excretor In primele ore dupa operatie. suprimand orice presiune exercitata asupra regiunilor predispuse si activand circulatia prin metode cunoscute. In caz de dispnee sau respiratie superficiala se anunta medicul si la indicatia lui se administreaza oxigen sau medicamente adecvate. bolnavul in general nu urineaza. frecventa si amplitudinea respiratiei. iar la indicatia medicului si de mai multe ori. care permit interpretarea justa a cauzei ce o produce (dureri. Urina din primele 24 de ore se colecteaza notand caracteristicele ei macroscopice. febra poate surveni si dupa anestezia rahidiana. pneumonie. Secretiile traheobronsice vor fi indepartate prin aspiratie. o hemoragie interna etc. Dupa operatii grele si la bolnavii slabiti. dar curand dupa interventie revine la normal. junghi etc. Aparatul respirator se supravegheaza stabilind timpul. . pulsul filiform . frecventa pulsului creste si devine moale. Datorita pierderei de sange si a narcozei. Cresterea in aceste cazuri este insotita si de alte fenomene. Dupa 6-12 ore insa se va solicita bolnavul sa-si goleasca vezica urinara in cazul in care nu s-a lasat sonda permanenta in vezica urinara. Se vor . pulsul bradicardic si amplu dupa interventii intracraniene indica compresiune cerebrala. tuse.complicatii postoperatorii.

Dupa contraindicate.urmari mai departe frecventa si caracterul mictiunilor. In acest scop se poate aplica un termofor deasupra vezicii urinare sau pe regiunea perineala. Daca s-a largit. Primul scaun spontan are loc in general in a treia zi. dupa De multe ori in urma interventiilor chirurgicale se instaleaza o retentie urinara. Daca bolnavul are suferinte abdominale. interventia pe intestinul gros clismele sunt in general . dureri. functiile digestive se restabilesc in a doua zi dupa interventie si se manifesta prin eliminarea spontana de gaze. ei au de cele mai multe ori scaun spontan. Aparatul digestiv Asistenta va supraveghea si ingriji bolnavul in timpul varsaturilor. In general. in special interventii asupra rinichilor si a cailor urinare. La bolnavii mobilizati precoce functia digestiva se restabileste mai repede. la 12 ore se provoaca mictiunea. Frecventa si caracterul scaunului se noteaza in foaia de temperatura a bolnavului. Intarzierea eliminarii gazelor provoaca balonari si dureri abdominale. precedata de o clisma uleioasa. Va urmari daca are sughituri. mucoaselor bucale si abdomenul bolnavului. s-a departat. Sa va avea grija ca termoforul sa nu se puna in apropierea plagii operatorii. Supraveghearea pansamentului imediat ce bolnavul este adus in salon de la sala de operatie se examineaza pansamentul. caldura putand provoca o hemoragie. Ea va urmari cu atentie restabilirea functiei tubului digestiv. in aceste cazuri se introduce in rect tubul de gaze sterilizat prin fierbere si uns cu o substanta lubrefianta. greutate in regiunea epigastrica etc. se va putea schimba pozitia bolnavului. Retentia urinara fiind uneori provocata sau favorizata si de neobisnuita de a urina in pozitie culcat. semne de iritatie peritoneala. Daca bolnavul nu poate urina spontan. se recomanda provocarea scaunului prin clisma evacuatoare. Asistenta trebuie sa supravegheze aspectul limbii. care prin vasodilatatie locala produsa si actiunea antispastica usureaza deschiderea sfincterului vezical.

In cazul pansamentului compresiv se verifica circulatia regiunilor subiacente si invecinate. cand se scot si firele de sutura. astfel se va recurge la: . pentru identificarea germenilor si antibiograma. Se controleaza de mai multe ori pe zi plaga daca nu sangereaza. pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulbularilor de circulatie. Dupa operatii aseptice daca pansamentul ramane uscat si bolnavul nu prezinta dureri locale sau febra. Se examineaza plaga. .el va fi intarit cu o fasa noua suprapusa. care are rolul primordial in coordonarea activitatii tuturor organelor. Durerile cele mai intense apar in primele 24 de ore dupa interventie. . el va fi desfacut numai dupa 6 sau 7 zile. precum si cu tipul de activitate nervoasa superioara a bolnavului. Combaterea durerilor postoperatori si ridicarea moralului bolnavului O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului nervos al bolnavului. La nevoie se fac recoltari pentru insamantari pe medii de cultura. dureri) si generale (febra) pe care le prezinta bolnavul. pansamentele se pot face la intervale mai mari.asezarea lui in pozitii de menajare a punctelor dureroase. daca pansamentul nu s-a udat de puroi sau urina etc.utilizarea agentilor fizici si mecanici. frecventa schimbarii pansamentului se va face in raport cu semnele locale (exsudate. Intesitatea este in raport cu locul.linistirea bolnavului. Datorita traumatismului operator. ajungand la intensitate maxima noaptea dupa care se diminueaza treptat si dispar in curs de 36-48 de ore. bolnavul sufera dureri postoperatorii. felul interventiei. Daca plaga supureaza. Cu ocazia schimbarii pansamentelor se va lucra cu grija si cu blandete pentru a evita provocareaa durerilor inutile. . Pentru combaterea durerii se va folosi un complex de masuri tinand seama de factorii etiologici care au provocat-o. tegumentele din jur si secretiile existente. fara sa se desfaca cel aplicat in sala de operatie. Cand exsudatia scade. . Daca mai jos de regiunea lezata apar edeme sau cianoza se va largi pansamentul.

Linistirea bolnavului are o importanta foarte mare in primele zile.tratamentul medicamentos calmant. Punga cu gheata trebuie aplicata cu precautie bine izolata de tegumente prin prosoape si bine inchisa pentru a nu uda pansamentul. In acest scop trebuie sa se incerce si schimbarea mediului in care se gaseste bolnavul. In combaterea durerilor postoperatorii un rol important il are repausul plagii operatorii care se asigura printr-o buna pozitie a bolnavului in pat favorizand circulatia in tesuturi si evitand compresiunea terminatiilor nervoase. Dintre agentii fizici frigul aplicat local sub forma de punga cu gheata are o actiune buna asupra durerilor localizate. Acesti bolnavi vor fi supravegheati cu atentie si mai mare. Bolnavul trebuie sa se convinga ca se va vindeca. Administrarea medicamentelor hipnotice si calmante exclude si insomnia postoperatorie. dupa caz. lamurirea bolnavului. supravegherea permanenta. reducand deci pericolul de hemoragie. atat de frecventa in primele zile dupa interventie administrarea . la indicatia medicului calmante injectabile. Ingrijirea atenta serioasa. Pe langa diminuarea durerii. in liniste si in intuneric. cand durerea postoperatorie este mai violenta se poate administra bolnavului. cu sistem nervos labil se tin in inhibitie curativa de protectie cu ajutorul substantelor medicamentoase. Persoanele agitate. nelinistite. atentand la starea de neliniste si inbunatatindu-i dispozitia. Bolnavii suporta cu greu durerile si sufera din cauza fricii de durere si neliniste pentru reusita interventiei. asupra modului de evolutie si de regresare treptata a durerilor in perioada postoperatorie vor avea efect pozitiv asupra starii sale. Emotiile si enervarile de orice fel trebuie in orice caz evitate. prin interzicerea vizitelor sau invers admiterea lor si favorizarea lor. In primele zile. micsoreaza prin vasoconstrictie afluxul de ssange spre plaga operatorie.. si aceasta convingere va exercita cea mai calmanta influenta asupra scoartei sale cerebrale.

zeama de fructe in cantitati mici si repetate. Senzatia de sete va fi potolita prin stergerea buzelor si a limbii cu un tifon ud sau prin clatirea cavitatii bucale cu apa. Alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie va fi strict individualizata . peristaltismul intestinal si functia excretoare se inbunatatesc. . daca s-a restabilit functia digestiva si tranzitul intestinal s-a normalizat se poate da piureuri de cartofi. Calea fiziologica este cea bucala. In urma miscarilor. si alte alimente semilichide: gris cu lapte etc. de starea generala a bonavului si de felul anesteziei. apa minerala. ceai cu lamaie. zeama de fructe. pe cale rectala sau daca este posibil per os dupa indicatia medicului. Rehidratarea si alimentarea bolnavului Din cauza pierderii de lichide din timpul interventie si restrictie de alimentatie. schimbarile nutritive sunt mai active. bolnavul prezinta o intensa senzatie de sete. bolnavii devin mai increzatori in fortele proprii si in vindecarea lor. Dupa a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala. Daca bolnavul prezinta varsaturi. pentru ca bolnavul sa nu se obisnuiasca cu ele. Indiferent de felul operatiilor se va evita regimul de foame prelungit. circulatia sanguina devine mai activa. nu se permite ingerarea lichidelor. ventilatia pulmonara se intensifica si se pune in miscare intreaga musculatura. Pentru restabilirea echilibrului hidric se vor da bolnavului lichide in cantitate suficienta pe cale parenterala. In general alimentatia se incepe cu lichide: ceai. se va continua prin perfuzii intravenoase. limonada. daca bolnavul nu varsa. se pot administra apa. cate o inghititura la 10-15 minute. lapte apoi se continua cu supe strecurate. Pe langa aceasta. Mobilizarea bolnavului trebuie facuta cat mai curand. de legume. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei. Cand alimentarea bolnvilor pe cale bucala nu este posibila. Incepand din a 3-a zi.lor se intrerupe insa de indata ce este posibil.

. transportandu-i cu caruciorul. Daca le este frica sau prezinta tulburari de echilibru nu se va insista. Prin mobilizare precoce se pot evita multe complicatii tardive ca trombozele venoase. escarele. se va incepe mobilizarea lui in pat. pneumoniile hipostatice. admitandu-le sa mearga pe picioare in salon. insotiti de un brancardier sau de asistenta.Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala pot fi mobilizati imediat dupa interventie. daca bolnavul nu se poate ridica. Bolnavul isi va misca membrele inferioare si va schimba pozitia in pat cu fereastra deschisa va executa exercitii de respiratie. mobilizarea se poate incepe din prima zi dupa operatie. Dupa interventii obisnuite in narcoza fara drenaj si fara complicatii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->