Pentru

o clipa mam scufundat prea adanc in propria-mi minte, acolo, rapus de propriile- mi instincte, de furii nebanuite, de rani adanci ce spumega cu sete si ma sorb dinauntru cu o pofta crancena ma strabatui pe indelete pana acolo ca la un momentdat ma lasai consumat de o foame ce ea insasi ma mananca, imi rupe carnea cu dintii ei ca de cutite neascutite, zdrobindu-ma la fiecare imbucatura. Da, sunt furios, furia asta o inteleg numai in legatura cu existenta, existenta este numai obiectul gandirii, suntem nebuni, nebuni de tot, ne gandim propria existenta si ne intrebam de ce ne doare, nebunia este in acest caz cea mai cruda arma impotriva inexistentei, ma trezesc dimineata cu gandul disperarii. Atunci nu exist, este singura clipa cand dispar din lume si ma contopesc cu nevazutul si cu nemarginitul. Nu sunt mort doar pentru ca gandesc, pai la fel de bine cum traiesc pentru ca gandesc viata, mor pentru ca astern moartea in minte. Nu mor cand sunt in cumpana cu moartea, moartea este reversul vietii insa cum viata apare numai prin gandire si cum un nebun este mort prin insasi faptul ca nu gandeste asa mor cand gandirea dispare sau isi focalizeaza intreaga atentie intr-un singur spatiu inchis. Nebunia nu este logica cum insasi moartea nu este, incercam sa descriem nebunia prin fapte, nebunia este doar aperenta faptelor, este prea subiectiva iar superficialul isi face loc in aceasta ecuatie, nimic subiectiv nu este neaparat logic, insasi nebunia nu poate fi logica, deoarece omul nu este decat rodul gandirii sale.

Moartea este un simplu pas in directia gresita, paralel - relativ, totul este relativ, traim sau nu ?, cum stim ca nu suntem decat niste nebuni ce isi mai miros inca foarte putin totusi, gandirea de undeva departe in mintea lor, cum stiu ca eu scriu aceste cuvinte si ca nu altul inaintea mea le-a scris iar eu ca un presupus nebun in mintea mea aparent le gandesc ? Gandirea de aici rezultata este egala cu viata iar viata este rezultatul gandiri, oarecum pleonastic dar, imperativ necesara sublinierea. Dar inexistenta nu este egala cu moartea pentru ca moartea insasi este relativa si privita din anumite puncte de vedere ea nu exista efectiv, un nebun este mort dar el exista si deoarece exista toti ceilati spun ca el traieste dar nu este deloc asa de simplu. Sa presupunem "acest"scriitor, care a trait acum o mie de ani, a fost faimos, insa pentru noi scrierile sale sunt vi si de aici "acesta" traieste in insasi faptul ca este gandit de noi