Sunteți pe pagina 1din 272

Majoritatea programelor PHP folosesc formulare HTML pentru a prelucra datele de la utilizator si pentru a afisa rezultatele calculelor.

In cadrul acestui articol, va explic cum sa creati formulare HTML care permit paginilor dumneavoastra sa interactioneze cu utilizatorul. Proiectarea unui formular - alegeti controale care sunt adecvate pentru categoria de date pe care le aduna si pentru interactiunile pe care le furnizeaza. - Etichetati cu claritate fiecare control, astfel incat utilizatorul sa inteleaga functia acestuia. - In masura posibilitatilor, aliniati etichetele si marginile din stanga ale controalelor. Structura unui formular bine proiectat este asemanatoare cu aceea a unei pagini de ziar, fiind compusa dintr-o serie de coloane in cadrul carora fiecare element vizual este aliniat cu elementele plasate deasupra, respectiv dedesubtul sau. Puteti obtine acest tip de structura folosind tabele HTML sau eticheta <BR>. - Grupati controalele corelate si separati fiecare asemenea grup de celelalte grupuri prin incorporarea de spatii albe in structura dvs. - Secventa de controale din formular trebuie sa fie asemanatoare cu ordinea in care le va manipula utilizatorul. In caz contrar, utilizatorul va fi obligat sa piarda timp navigand de la un control la altul. Este important sa retineti ca acestea sunt doar indrumari, nu reguli. Nefiind reguli, puteti opta pentru incalcarea lor, din cand in cand. Pentru a determina daca o varianta de proiectare este superioara alteia, este util sa cereti parerea unui utilizator. Daca nici utilizatorul nu va poate fi de ajutor, obtineti asistenta unui alt programator. In cel mai rau caz, straduiti-va sa va puneti dvs. insiva in rolul unui utilizator al formularului. Intrebati pe utilizator sau pe inlocuitorul acestuia daca formularul este clar, usor de utilizat si eficient. In caz afirmativ, este momentul sa treceti mai departe si sa creati efectiv formularul HTML. Crearea unui formular HTML Daca procesul de proiectare este bazat pe oportunism, procesul de creare a unui formular, pornind de la structura dvs. este mai direct. Mai intai, creati schita HTML elementara, care va contine controalele din formular. Apoi, incorporati controalele in structura; in particular, un formular HTML trebuie sa includa un buton de expediere pe care utilizatorul executa clic pentru a trimite serverului datele din formular. Deoarece o singura pagina HTML poate contine mai multe formulare, puteti repeta de mai multe ori etapele intermediare ale acestui proces. Crearea structurii HTML Structura HTML pe care o folositi pentru a include un formular nu este deloc diferita, de fapt, de cea folosita pentru includerea unei pagini HTML obisnuite. De exemplu, iata o structura caracteristica paginilor HTML: <HTML> <HEAD> <TITLE>Titlul paginii este introdus aici</TITLE> </HEAD> <BODY> Continutul paginii sau al formularului este introdus aici </BODY> </HTML> In interiorul corpului unei pagini HTML care contine un formular puteti folosi orice eticheta HTML obisnuita. Pentru a descrie formularul in sine, folositi eticheta FORM, care are urmatoarea forma: <FORM METHOD="metoda" ACTION="url"> Atributul METHOD al etichetei FORM poate lua una din valorile GET sau POST. Pentru moment, specificati intotdeauna valoarea POST. Atributul ACTION specifica adresa URL a scriptului PHP care prelucreaza datele adunate prin intermediul formularului. Adresa URL poate fi o adresa completa (de genul http://www.pagina_mea.ro/prelucrare_formular.php), respectiv o adresa partiala, care specifica o locatie relativa la locatia paginii curente (de genul prelucrare_formular.php). Intre eticheta <FORM> si eticheta sa </FORM> corespunzatoare, plasati controalele formularului. Ca incepator, este mai bine sa folositi in mod consecvent metoda POST, deoarece alegerea intre metodele GET si POST este destul de complicata. Ca regula empirica, multi programatori folosesc GET pentru formulare care executa o cautare sau o interogare, respectiv POST pentru formulare care actualizeaza o baze de date sau un fisier. Doua dezavantaje ale metodei GET sunt acelea ca impune o limita asupra cantitatii de date care pot fi trimise scriptului de prelucrare si ca transfera datele prin atasarea sirurilor codificate la adresa URL a scriptului de prelucrare. Astfel, datele trimise prin metoda GET pot fi vizualizate de catre utilizator. Un avantaj al metodei GET este acela ca utilizatorii pot insera semne de carte in rezultatele unei interogari sau al unei cautari care foloseste

metoda GET, dar nu pot executa aceeasi operatie in cazul unei interogari sau al unei cautari care foloseste metoda POST. Incorporarea controalelor Aceasta sectiune descrie doua controale elementare pe care le veti folosi frecvent: caseta cu text si butonul de expediere. O caseta cu text permite utilizatorului sa tasteze informatii care pot fi apoi trimise unui script PHP. Casetele cu text sunt frecvent folosite pentru a obtine date precum numele utilizatorului, adresa sa postala sau adresa de e-mail. Pentru a crea o caseta cu text, scrieti o eticheta HTML care are urmatoarea forma elementara: <INPUT TYPE="TEXT" NAME="text"> Atributul NAME atribuie casetei cu text un nume, astfel incat continutul sau sa fie accesibil unui script PHP. Numele pe care il atribuiti unui control trebuie sa fie unic in cadrul formularului si trebuie sa respecte regulile pentru denumirea variabilelor PHP, cu exceptia faptului ca numele nu trebuie sa inceapa cu simbolul $. Cu alte cuvinte, numele trebuie sa inceapa cu o litera si nu trebuie sa contina alte caractere in afara literelor, a cifrelor si a caracterelor de subliniere; in particular, numele nu trebuie sa contina spatii. HTML nu are o eticheta </INPUT> deci nu incercati sa combinati o eticheta <INPUT> cu o asemenea eticheta. Un buton de expediere permite utilizatorului sa trimita serverului continutul unui formular. Fiecare formular HTML trebuie sa aiba un buton de expediere. Pentru a crea un buton de expediere, scrieti o eticheta HTML care are urmatoarea forma elementara: <INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="text"> Atributul VALUE specifica textul care trebuie sa apara pe suprafata butonului de expediere. In continuare este un exemplu de formular care include casete cu text ce preiau numele si adresa de e-mail a utilizatorului: EXEMPLU <HTML> <HEAD> <TITLE> Numele si adresa de e-mail ale utilizatorului </TITLE> </HEAD> <BODY> <FORM METHOD="POST" ACTION="prelucrare_formular.php"> <H3>Numele si adresa de e-mail ale utilizatorului</H3> <BR>Nume: <BR><INPUT TYPE="TEXT" NAME="numele_utilizatorului"> <BR>Adresa de e-mail: <BR> <INPUT TYPE="TEXT" NAME="adresa_email"> <BR> <BR><INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite datele"> </FORM> </BODY> </HTML> REZULTAT

Numele si adresa de e-mail ale utilizatorului


Nume: Adresa de e-mail:

Observati utilizarea etichetelor <BR> pentru alinierea etichetelor si a controalelor, precum si numele atribuite controalelor de tip caseta cu text. Cand utilizatorul executa clic pe butonul de expediere, datele introduse de utilizator sunt trimise scriptului prelucrare_formular.php (in acest caz este doar o demonstratie si apasarea butonului va afisa aceasta pagina). Lucrul cu formulare multiple In interiorul corpului unei pagini HTML se pot include mai multe formulare. Daca procedati astfel, nu uitati sa inserati o eticheta </FORM> anterior etichetei <FORM> a urmatorului formular. Browserul utilizatorului va face indigestie daca suprapuneti formularele intr-o pagina. Exemplu Rezultat

<HTML> <HEAD> <TITLE> Numele si adresa de e-mail ale utilizatorului </TITLE> </HEAD> <BODY> <FORM METHOD="POST" ACTION="prelucrare_formular.php"> <H3>Numele si adresa de e-mail ale utilizatorului</H3> <BR>Nume: <BR><INPUT TYPE="TEXT" NAME="numele_utilizatorului"> <BR>Adresa de e-mail: <BR> <INPUT TYPE="TEXT" NAME="adresa_email"> <BR> <BR><INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite datele"> </FORM> <FORM METHOD="POST" ACTION="prelucrare_formular2.php"> <H3>Numerele de telefon si fax ale utilizatorului</H3> <BR>Numar de telefon: <BR><INPUT TYPE="TEXT" NAME="telefon"> <BR>FAX: <BR><INPUT TYPE="TEXT" NAME="fax"> <BR> <BR><INPUT TYPE="SUBMIT" VALUE="Trimite datele"> </FORM> </BODY> </HTML>

Numele si adresa de e-mail ale utilizatorului


Nume: Adresa de e-mail:

Numerele de telefon si fax ale utilizatorului


Numar de telefon: FAX:

Cand utilizatorul executa clic pe butonul de expediere, datele incluse in campurile formularului care contine butonul pe care s-a executat clic sunt trimise la server. Astfel, serverul primeste fie un nume si o adresa de e-mail, fie numerele de telefon si fax, nu continutul tuturor celor patru campuri. Vizualizarea campurilor unui formular Exemplu <?php // afisarea datelor introduse in formularele anterioare phpinfo() ?> Rezultat

In cazul in care pe server este restrictionata aceasta comanda (ca si in cazul serverului acesta, din motive de securitate) mai jos aveti un alt script cu care puteti vedea variabilele introduse de catre utilizator: Exemplu <?php /* acest script este doar pentru exemplificare, nu este complet deci este posibil sa contina erori */ // afisarea datelor introduse in formularele Rezultat Pentru a se afisa ceva aici completati oricare formular de pe aceasta pagina

anterioare $numele_utilizatorului = $_POST['numele_utilizatorului']; $adresa_email = $_POST['adresa_email']; $telefon = $_POST['telefon']; $fax = $_POST['fax']; // daca nu a fost completat nici un formular afiseaza: if (($numele_utilizatorului == "") or ($adresa_email == "") or ($telefon == "") or ($fax == "")) { echo "Pentru a se afisa ceva aici completati oricare formular de pe aceasta pagina"; echo "<br><br>"; } echo $numele_utilizatorului; echo "<br>"; echo $adresa_email; echo "<br>"; echo $telefon; echo "<br>"; echo $fax; ?>

Crearea casetelor cu text personalizate In sectiunea precedenta am prezentat sintaxa elementara pentru crearea unei casete cu text. Cu toate acestea, HTML furnizeaza numeroase atribute suplimentare care va permit sa modificati aspectul si comportamentul unei casete cu text. Iata sintaxa completa pentru crearea unei casete cu text: <INPUT TYPE="TEXT" NAME="text" SIZE="numar" MAXLENGTH="numar" VALUE="text"> Atributele TYPE si NAME sunt obligatorii, celelalte atribute sunt optionale. Atributul SIZE, care este dat sub forma unui numar de caractere, stabileste dimensiunea vizibila a casetei cu text, atributul MAXLENGTH specifica numarul maxim de caractere pe care utilizatorul are permisiunea de a le tasta. Valoarea atributului MAXLENGTH o poate depasi pe aceea a atributului SIZE, in care caz continutul controlului defileaza spre dreapta atunci cand utilizatorul a introdus SIZE caractere. Atributul VALUE constituie o valoare care este afisata initial in caseta cu text. Crearea de suprafete cu text Ca o caseta cu text, o suprafata cu text permite unui utilizator sa introduca text. Cu toate acestea, o suprafata cu text poate permite utilizatorului sa introduca mai multe linii de text, in timp ce o caseta cu text permite utilizatorului sa introduca o singura linie. Iata sintaxa pentru crearea unei suprafete cu text: <TEXTAREA NAME="text" ROWS="numar" COLS="numar" WRAP="wrap"> Atributele NAME si ROWS sunt obligatorii, atributele COLS si WRAP sunt optionale. Atributul ROWS specifica numarul liniilor de text vizibile in suprafata cu text; deoarece suprafata de text defileaza dupa ce a fost umpluta, utilizatorul poate introduce linii suplimentare. Atributul COLS specifica numarul coloanelor de text vizibile in suprafata cu text; deoarece suprafata cu text se deruleaza sau se infasoara dupa ce s-a umplut, utilizatorul poate introduce linii mai lungi. Atributul WRAP specifica maniera de infasurare a textului in interiorul suprafetei cu text. Atributul WRAP poate avea urmatoarele valori: - off - Infasurarea cuvintelor la sfarsitul liniei de text este dezactivata; utilizatorul poate introduce caractere de sfarsit de linie pentru a forta infasurarea liniilor - virtual - Liniile par infasurate, dar caracteristica de infasurare a liniilor nu este trimisa la server - physical - Infasurarea cuvintelor la sfarsitul liniei este activata - soft - Identic cu virtual - hard - Identic cu physical O eticheta <TEXTAREA> trebuie combinata cu o eticheta </TEXTAREA>. Orice text care apare intre etichete va fi prezentat drept continut initial al controlului de tip suprafata cu text. Crearea casetelor cu parola Daca o aplicatie impune unui utilizator sa introduca o parola, puteti crea o caseta cu text in acest

scop. Totusi, cand utilizatorul introduce parola, orice persoana aflata in apropiere poate vizualiza parola, situatie care duce la o posibila bresa de securitate. In loc de a se folosi o caseta cu text pentru introducerea de informatii confidentiale, trebuie sa folositi o caseta cu parola. Pentru a crea o caseta cu parola, folositi aceeasi sintaxa ca si cea utilizata pentru crearea unei casete cu text, cu exceptia faptului ca specificati PASSWORD (parola) in loc de TEXT ca valoare a atributului TYPE: <INPUT TYPE="PASSWORD" NAME="text" SIZE="numar" MAXLENGTH="numar" VALUE="text"> Atributele unei casete cu parola au aceeasi semnificatie ca si acelea ale unei casete cu text. Crearea casetelor de validare Pentru date care pot avea numai una din doua valori, cum ar fi "pornit" sau "oprit", caseta de validare este controlul ideal. De exemplu, caseta de validare este un control adecvat pentru a permite utilizatorului sa opteze pentru livrarea rapida a unui colet. In cazul in care caseta de validare corespunzatoare este valida, coletul va fi livrat mai rapid; in caz contrar, coletul se va deplasa cu mijloacele obisnuite. Pentru a crea o caseta de validare, folositi urmatoarea sintaxa: <INPUT TYPE="CHECKBOX" NAME="text" CHECKED VALUE="text"> Atributul TYPE este obligatoriu; atributele NAME, CHECKED si VALUE sunt optionale. Daca atributul CHEKED apare, caseta de validare va fi selectata in mod prestabilit; in caz contrar, caseta de validare nu este selectata initial. Atributul VALUE specifica valoarea care este trimisa serverului in cazul in care caseta de validare este selectata; daca atributul nu este specificat, se va trimite valoarea on (activat). Crearea butoanelor radio Ca si casetele de validare, butoanele radio pot avea numai una din doua valori. Cu toate acestea, butoanele radio sunt organizate in grupuri, iar la un moment dat poate fi activat un singur buton radio din cadrul unui grup; toate celelalte trebuie sa fie dezactivate. (se aseamana ca la un chestionar grila cu mai multe raspunsuri, pe care trebuie sa il alegeti pe cel corect - acelasi lucru se intampla si cu un grup de butoane radio - la un moment dat nu poate fi activ decat unul). De exemplu, puteti folosi un set de trei butoane radio pentru a permite utilizatorului sa specifice tipul de ambalaj pentru cadou: fara ambalaj, cu ambalaj simplu sau sofisticat. Numai unul dintre cele trei butoane radio poate fi activat; la un loc, setul de butoane radio ofera utilizatorului o tripla optiune. Pentru a crea un buton radio, sintaxa este urmatoarea: <INPUT TYPE="RADIO" NAME="text" CHECKED VALUE="text"> Retineti ca aceasta este aceeasi sintaxa folosita pentru crearea unei casete de validare, cu deosebirea ca atributul TYPE are valoarea RADIO in locul valorii CHECKBOX. Atributele unui buton radio au aceeasi semnificatie ca si acelea ale unei casete de validare. Totusi, atributul NAME este obligatoriu pentru butoanele radio, chiar daca este optional pentru casetele de validare. Toti membrii unui set de casete de validare prezinta aceeasi valoare a atributului NAME. Crearea de selectii O selectie este un meniu care defileaza, de unde utilizatorul poate alege una sau mai multe optiuni. De exemplu, intr-o selectie pot fi enumerate garniturile pentru pizza, astfel incat un utilizator sa poata selecta orice combinatie de garnituri pe care o doreste. Pentru a crea o selectie, folositi urmatoarea sintaxa: <SELECT NAME="text" MULTIPLE SIZE="numar">etichetele OPTION se insereaza aici</SELECT> Eticheta <SELECT> este folosita in combinatie cu eticheta </SELECT>. Intre cele doua etichete este introdusa o serie de etichete OPTION. Intr-o eticheta SELECT, numai atributul NAME este obligatoriu. Atributul MULTIPLE arata ca utilizatorul poate alege mai multe optiuni mentinand apasata tasta CTRL si executand clic pe aceasta. In absenta atributului MULTIPLE, utilizatorul poate selecta o singura optiune. Daca specificati atributul MULTIPLE, trebuie sa specificati si un atribut NAME, care atribuie un nume de tablou ca nume al controlului. De exemplu, un control de tip selectie care permite utilizatorului sa aleaga mai multe garnituri pentru desert trebuie denumit folosind sintaxa garnitura[], nu garnitura. Comportarea unei selectii care permite o singura optiune este echivalenta cu aceea a unui set de butoane radio, dar aspectul unei selectii este diferit de acela al unui set de butoane radio. Atributul SIZE specifica numarul optiunilor vizibile. Prin utilizarea unui buton de derulare in jos sau a unei bare de defilare, utilizatorul poate manipula selectia pentru a obtine accesul la restul optiunilor si a alege dintre acestea. Asa cum am spus, o selectie este asociata cu una sau mai multe optiuni. Pentru a crea o optiune care urmeaza a fi utilizata in cadrul unei selectii, folositi urmatoarea sintaxa: <OPTION SELECTED VALUE="text">continutul optiunii este inserat aici</OPTION> Eticheta <OPTION> este combinata cu o eticheta </OPTION>. Textul dintre aceste etichete este cunoscut sub numele de continut al optiunii. Continutul optiunii apare in controlul SELECT. Multi programatori HTML omit eticheta </OPTION>, caz in care textul optiunii se extinde pana la

urmatoarea eticheta <OPTION> sau </SELECT>. Totusi nu este recomandat din motive de compatibilitate intre browsere. Ambele atribute ale etichetei OPTION sunt optionale. Daca apare atributul VALUE, valoarea sa este trimisa serverului atunci cand este selectata optiunea asociata; in caz contrar, continutul optiunii este trimis la server. Atributul SELECTED arata ca optiunea corespunzatoare este selectata initial; in caz contrar, optiunea respectiva nu este selectata initial. Crearea campurilor ascunse Uneori este utila crearea asa-numitelor campuri ascunse. Valorile campurilor ascunse sunt trimise la server alaturi de valorile altor controale; cu toate acestea, utilizatorul nu are posibilitatea de a vizualiza sau manipula valorile campurilor ascunse. Campurile ascunse se utilizeaza frecvent in cadrul unei serii de formulare. De exemplu, datele introduse de utilizator in primul formular din serie pot fi necesare in formularele ulterioare. In loc de a determina utilizatorul sa introduca datele in fiecare formular, datele pot fi stocate intr-un camp ascuns, creat si initializat de scriptul care prelucreaza primul formular. Astfel, utilizatorul este scutit de o munca suplimentara si sunt preintampinate eventualele erori, care ar fi putut aparea daca utilizatorul nu ar fi introdus aceleasi date in formularele ulterioare. Sintaxa este: <INPUT TYPE="HIDDEN" NAME="text" VALUE="text"> Numai atributele TYPE si NAME sunt obligatorii; cu toate acestea, controlul este practic inutil in absenta atributului VALUE, a carui valoare este trimisa in mod automat la server in momentul expedierii formularului. Trimiterea unui fisier catre server prin intermediul unui formular Puteti permite utilizatorului sa aleaga un fisier si apoi sa trimita serverului continutul fisierului creand un control de tip fisier, prin intermediul urmatoarei sintaxe: <INPUT TYPE="FILE" NAME="nume" ACCEPT="tip_mime" VALUE="text"> Atributul TYPE este singurul obligatoriu; cu toate acestea, in general, apare si atributul NAME. Atributul VALUE specifica un nume de fisier prestabilit. Atributul ACCEPT specifica formatul continutului fisierului. Pot fi indicate mai multe formate, dar fiecare format trebuie separat de vecinii sai prin intermediul unei virgule. Formatul este specificat folosind un cod MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions). Tabelul urmator descrie formatele folosite cel mai frecvent: TIP MIME application/msexcel application/msword application/pdf application/postscript application/ppt application/zip audio/midi audio/x-wav image/gif image/jpeg image/TIFF text/HTML text/plain text/richtext video/mpeg video/quicktime video/x-msvideo Microsoft Excel Microsoft Word Adobe Acrobat Postscript Microsoft PowerPoint Date comprimate in format ZIP Musical Instrument Digital Interface (MIDI) Windows Audio Format (WAV) Compuserve Graphics Interchange Format (GIF) Joint Photographics Expert Group (JPEG) Tagged Image Format (TIF) HTML Text simplu Rich Text Format (RTF) Secventa video Secventa video Secventa video TIP DE DATE EXTENSII DE FISIER xls doc, dot exe pdf ai, eps, ps ppt zip mid, midi wav gif jpeg, jpg, jpe tif, tiff htm, html txt rtf mpg, mpv, mpe, mpeg qt, mov avi

application/octet-stream Binara

Eticheta FROM de delimitare trebuie sa aiba POST ca valoare a atributului sau METHOD. De asemenea, trebuie sa includa un atribut ENCTYPE cu valoarea multipart/form-data. Iata sintaxa pe care trebuie sa o folositi: <FORM METHOD="POST" ENCTYPE="multipart/form-data" ACTION="url"> Este posibil ca serverul pe care aveti pagina sa nu fie configurat astfel incat sa accepte fiecare tip

MIME. In accest caz trebuie sa vorbiti cu administratorul serverului, pentru a putea incarca fisiere pe server. Exemplu de formular Am creat mai jos un exemplu care contine casetele descrise pana acum (mai putin cele cu camp ascuns si cel de incarcare a unui fisier pe server), cu scopul de a intelege mai bine fiecare functie in parte: Exemplu <form name="form1" method="post" action=""> <input type="text" name="textfield">Textfield<br> <br> <textarea name="textarea"></textarea>Textarea<br> <br> <input type="password" name="textfield2">Textfield pentru parole <br> <br> <input type="checkbox" name="checkbox" value="checkbox">Checkbox<br> <br> <input name="checkbox2" type="checkbox" value="checkbox" checked> Checkbox cu valoarea checked<br> <br> <input name="radiobutton" type="radio" value="radiobutton"> Radio buton<br> <br> <select name="select"> <option selected>optiunea 1</option> <option>optiunea 2</option> <option>alegerea 3</option> </select> List / Menu<br> <br> <p> <label> <input name="RadioGroup1" type="radio" value="radio" checked> Radio</label> Group1<br> <label> <input type="radio" name="RadioGroup1" value="radio"> Radio</label> Group1 </p> </form> Link-ul autorului: www.tutoriale.far-php.ro Acest articol face parte dintr-o serie de 2 articole: Crearea formularelor HTML Alte notiuni referitoare la expedierea unui formular Textfield Textarea Textfield pentru parole Checkbox Checkbox cu valoarea checked Radio buton List / Menu Radio Group1 Radio Group1 Rezultat

Fanache A. Remus

www.farsoft.far-php.ro - portofoliu http://www.farsoft.far-php.ro

Top vot tutoriale Tutorial complet HTML Tutorial complet PHP Asigura-te ca pagina ta se incarca repede Tutorial complet CSS Clonarea unei imagini (persoane/ obiect) Instalare Apache, MySQL si PHP in Windows Tutoriale populare Tutorial complet HTML Tutorial complet PHP Tutorial complet CSS Tutorial complet JavaScript (prima parte) Instalare Apache, MySQL si PHP in Windows HTML / PHP Contact Form-Mailer Generator Parteneri Tutoriale HTML Tutoriale CSS Script Generator Free Mini Games Hormigon & Pavimento Tutoriale Web 2.0 Articole pentru parinti Linkuri Utile Tutoriale WEB Tutoriale CSS

Cloud tag
tutorial, photoshop, html, css, javascript, flash, php, mysql, grafica 3D, tutorial, coduri, scripturi, generator de coduri, cursuri php

2006-2012 etutoriale

Design by: catalin&cristian | Valid XHTML | CSS RSS Feed

Home | Site Map |

Primul exemplu in crearea unui script PHP Trebuie sa stiti ca intotdeauna codul php este delimitat cu etichetele <? si respectiv ? > sau <?php si respectiv ?>

Sa luam ca exemplu urmatorul cod: <?php echo 'Salut, acesta este primul meu script PHP'; ?> Intram in directorul unde am instalat serverul web (in cazul nostru: C:\Program Files\EasyPHP-1.8\) si accesam directorul WWW. Acesta este directorul radacina de unde serverul nostru stie sa listeze paginile. Cream o noua pagina cu numele: primul_script.php, insa aveti grija ca nu cumva sa aveti extensiile ascunse, deoarece, daca dati click dreapta / new / text document si il redenumiti in primul_script.php , acesta va avea numele de primul_script.php.txt deoarece extensia .txt este ascunsa. Ca sa vedeti daca aveti extensiile ascunse, creati un text document apasand click dreapta / new / text document si, daca numele documentului text o sa fie New Text Document.txt, inseamna ca totul este ok, daca numele o sa fie New Text Document, inseamna ca extensia este ascunsa. Pentru a o arata, trebuie sa facem o setare in windows si anume: deschideti My Computer apoi apasati sus de tot pe meniul Tools, apoi Folder Options, apoi View, apoi cautati unde scrie Hide extensions for known file types si debifati casuta.

Dupa aceasta mica pauza cu configurarea extensiilor in Windows, ne vom intoarce la primul nostru script PHP. Ati creat fisierul primul_script.php in C:\Program Files\EasyPHP-1.8\www si pentru a-l accesa deschideti un browser (Internet Explorer sau Mozilla Firefox) si tastati adresa: http://localhost/primul_script.php

Dupa cum vedeti, textul este afisat in pagina cu ajutorul constructiei echo, care este delimitata de ghilimelelemagice . Acestea pot fi si duble insa in nici un caz una simpla si cea de inchidere dubla: si sau si . Este bine de stiut ca in scriptul PHP puteti ingloba si HTML si anume: <?php echo 'Acesta este un script ce contine si <b>HTML</b> <br> <a href="pagina_mea.php">Legatura catre pagina mea</a>'; ?> Realizati un fisier cu numele php_cu_html.php puneti codul inauntru, salvati si accesati in browser http://localhost/php_cu_html.php

Trebuie sa stiti ca atunci cand gresiti vreo sintaxa, PHP-ul va arata o eroare care va indica unde ati gresit (pe parcurs veti invata si cum sa depanati aceste erori). Aceasta eroare apare numai in cazul in care in php.ini (fisierul de configurare a php-ului) are setat display_errors = On si error_reporting = E_ALL. Revenind la erorile ce pot apare in script, in cazul in care gresiti sintaxa, luam urmatorul exemplu: <?php echo 'Acesta este un script scris gresit"; ?> Puneti acest cod intr-un fisier numit script_cu_eroare.php Accesati scriptul: http://localhost/script_cu_eroare.php

Observati de ce este bine si recomandat sa folositi un editor PHP cum este PHP Edit, deoarece linia de inchidere nu mai este rosie, ci este albastra, fapt care ne indica ca ceva nu este in regula, si ne face sa fim mai atenti la liniile din preajma ei. Uitandu-ne la poza de mai sus observam ca primim o eroare in loc sa ni se afiseze texult Acesta este un script scris gresit. Luati codul si modificati constructia echo apoi salvati si vizualizati din nou in browser <?php echo 'Acesta este un script scris gresit'; ?>

Observati ca nu mai apare eroarea. De ce? Asta va las pe voi sa vedeti. In constructia echo se poate pune orice fel de text insa aveti grija ca pot fi cazuri in care sa existe conflicte cu ghilimelele magice si anume: <?php echo 'Conflict cu ghilimelele magice <br> <a href= ' pagina_mea.php ' >Legatura catre pagina mea</a>'; ?>

Dupa cum vedeti, eroarea ne spune ce este gresit in constructia noastra, si anume vedem ca exista conflict intre gilimelele magice sau cu ghilimele normale din interiorul constructiei echo. Ca sa fiu mai explicit, ghilimelele din <a href=pagina_mea.php>Legatura catre pagina mea</a> fac conflict cu ghilimelele magice din delimitarea constuctiei echo: echo ; In acest caz, avem doua posibilitati de rezolvare a problemei si anume: 1) Putem inlocui ghilimelele din interiorul legaturii a href cu ghilimele duble si asa vom scapa de conflictul cu ghilimelele magice simple din PHP. (Ghilimelele standard din interiorul unui cod HTML sunt ghilimele duble insa se pot ivi cazuri in care sa aveti si insa asta mai rar). <?php echo 'Conflict cu ghilimelele magice <br> <a href= " pagina_mea.php " >Legatura catre pagina mea</a>'; ?> 2) Putem sa le anulam folosind o linie inversa \ aplicata in fata ghilimelelor din interiorul legaturii a href (aceasta anuland practic acele ghilimele) si anume: <?php echo 'Conflict cu ghilimelele magice <br> <a href= \' pagina_mea.php \' >Legatura catre pagina mea</a>'; ?> Realizati aceste modificari pe rand si vizualizati in browserul dumneavoastra.

Aceste conflicte dintre ghilimelele simple magice si ghilimele simple din cod HTML sunt intalnite mai rar in HTML insa mare atentie atunci cand introduceti in scripturi PHP un cod JavaScript deoarece aici se folosesc mai des ghilimele simple. <?php echo '<html> <head><title>PHP cu JavaScript</title> <script language="JavaScript"> function alertare () { alert('Acesta este un test PHP ce contine JavaScript') } </script> </head> <body onLoad="alertare()"> <p>Un script PHP ce contine JavaScript</p> </body> </html>'; ?> Puneti codul intr-un fisier php_cu_javascript.php, salvati si apoi vizualizati in browser accesand http://localhost/php_cu_javascript.php

Vedeti aceeasi eroare ca cea explicata mai sus, efectuati modificarile, si anume din linia alert('Acesta este un test PHP ce contine JavaScript') schimbati in alert(\'Acesta este un test PHP ce contine JavaScript\') sau alert(Acesta este un test PHP ce contine JavaScript), apoi testati din nou in browser. Observati faptul ca eroarea a disparut iar codul JavaScript a fost executat. Nota: Toate exemplele pentru constructia echo si erorile aparute, au fost facute numai pentru constructia echo ce este delimitata de ghilimele magice simple, insa, dupa cum stiti / banuiti, erorile pot aparea si atunci cand constructia echo este

delimitata de ghilimele magice duble, si va voi da un singur exemplu, iar restul de exemple le puteti aplica prin cele de mai sus. Exemplu: <?php echo "Acesta este un exemplu de conflict cu ghilimele magice duble <br> <a href="pagina_mea.php">Legatura catre pagina mea</a>"; ?> Puneti codul intr-un fisier conflict_ghilimele_duble.php, salvati si apoi vizualizati in browser accesand http://localhost/conflict_ghilimele_duble.php Apoi reparati eroarea si testati din nou in browser <?php echo "Acesta este un exemplu de conflict cu ghilimele magice duble <br> <a href=\"pagina_mea.php\">Legatura catre pagina mea</a>"; ?> sau <?php echo "Acesta este un exemplu de conflict cu ghilimele magice duble <br> <a href='pagina_mea.php'>Legatura catre pagina mea</a>"; ?> Cu speranta ca ati inteles constructia echo si ghilimelele magice, voi trece mai departe, insa nu inainte de a va da un sfat, si anume sa folositi tot timpul in constructiile voastre echo, ghilimele simple. Este bine de stiut ca in scripturi PHP puteti anula bucati de cod sau puteti comenta linii din script. De exemplu: <?php echo 'Un cod PHP comentat'; // Aceasta este un comentariu care nu se afiseaza in browser // echo 'O linie din cod PHP care nu este afisata'; ?> Exista o alta posibilitate care se foloseste la inlaturarea temporara a unei bucati de cod PHP din pagina, si anume: <?php echo 'Aici este un text'; /* echo 'Aici un altul'; echo 'Bine ai venit oriceon'; echo 'Un alt text'; */ ?> Aceasta se foloseste pentru a nu fi nevoiti sa adaugam // la fiecare linie din script pentru a o anula. Setam /* si la sfarsit */ si scapam mai usor de cod

Scrierea scripturilor PHP elementare


Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP Invatati sa documentati si sa executati un script PHP

Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, scrierea chiar si a unui script PHP complex este relativ simpla, necesitand doar un editor de texte obisnuit. In aceasta lectie veti invata modul de creare si de executare a programelor PHP, veti invata sa creati scripturi PHP simple, care afiseaza in navigatorul web un text simplu. De asemenea, veti invata sa va documentati scripturile, astfel incat dumneavoastra si alte persoane sa puteti intelege rapid scopul si structura acestora. Mai intai trebuie sa instalati un server web (Apache) si modulul pt. limbajul PHP, acestea sunt gratuite, le puteti gasi pe net si instala pe fiecare, dar pentru incepatori e recomandat un program care le are deja configurate (si cu MySQL), precum WampServer, sau sa incarcati scriptul pe un server web unde este instalat PHP. Daca nu aveti deja instalat PHP, descarcati de aici -> WampServer, dezarhivati si instalati programul. (cand este pornit, veti observa o iconita specifica in colltul cu ceasul). Fisierele .php in care veti scrie scripturile trebuie sa le salvati in directorul www din "wamp", apoi, ca sa le testati scrieti in browser adresa http://localhost/fisier.php

1. Scrierea scripturilor PHP


Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte obisnuit. Puteti folosi orice editor de texte doriti. Sub Microsoft Windows puteti utiliza programul Windows Notepad. Daca preferati, puteti folosi editoare specializate, gen Notepad++. Totusi, trebuie sa tineti cont sa fie un editor de text ce salveaza fisierele cu format text obisnuit simplu. Daca folositi UNIX sau Linux, puteti crea scripturi PHP folosind un program precum "vi", "emacs" sau "pico". Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.
Nota : - Unele editoare de texte, precum "Notepad++" sau "vi", asigura un suport special pentru scrierea programelor PHP. De exemplu, au o caracteristica de colorare a elementelor de sintaxa ce determina scrierea diferitelor elemente ale codului PHP in culori diferite. Procedeul de colorare a elementelor de sintaxa faciliteaza depistarea erorilor din programele proprii.

2. Scrierea scheletului programelor PHP


Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP. Practic, aceste linii pot fi asimilate copertelor unei carti, care pastreaza unitatea programului dumneavoastra PHP. Intre aceste doua linii vor fi scrise instructiunile PHP. Pentru a incepe sa scrieti un program PHP, deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele doua linii : <?php ?> - Acesta este un cod de inceput si nu afiseaza nimic. Apoi, salvati scriptul dumneavoastra sub forma de fisier text, in directorul "www" din "wamp", cu un nume care respecta urmatoarele reguli:

Este recomandat ca numele fisierului sa fie alcatuit numai din caractere minuscule, cifre si liniute. Utilizarea de spatii, majuscule si alte caractere ar putea crea probleme pe sisteme de operare diferite. Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php. Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului dumneavoastra, astfel incat sa-l puteti identifica rapid dupa saptamani sau chiar luni de la crearea acestuia. Veti descoperi ca liniutele sunt utile pentru separarea cuvintelor care alcatuiesc numele fisierului, marind astfel lizibilitatea acestuia. De exemplu, un fisier care contine un script PHP ce va permite sa vizualizati salariile angajatilor poate primi numele "saarii-angajati.php". Chiar si la mult timp dupa crearea fisierului respectiv, nu veti avea probleme in a determina scopul acestuia.

3. Afisarea datelor de iesire intr-un browser Web


Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:

Obtin date de la un utilizator. Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtine accesul la datele stocate in fisiere si baze de date si le manipuleaza. Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza. Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla. Asa cum paragrafele unui text scris sunt compuse din propozitii, programele PHP sunt alcatuite din instructiuni. Regulile care controleaza formarea propozitiilor se numesc sintaxa. Acelasi termen este folosit si pentru a desemna regulile care guverneaza formarea instructiunilor PHP. Iata un exemplu pentru crearea instructiunii PHP care trimite date de iesire la un browser Web, astfel incat acestea sa fie vizibile pentru un utilizator: <?php echo "scrieti aici un text oarecare"; ?> Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si virgula (;). Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser. Ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, in cazul nostru "scrieti aici un text oarecare" (se pot folosi si ghilimele simple). In locul propozitiei "scrieti aici un text oarecare" puteti plasa aproape orice text, cu exceptia altor ghilimele. Totusi, pentru moment, trebuie sa includeti numai litere, cifre, spatii si semne de punctuatie folosite in alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct si virgula, punctul, semnul de intrebare si semnul exclamarii. De asemenea, puteti include caracterele < >, folosite pentru delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica membrul de inchidere al unei perechi de etichete HTML. De exemplu, iata o instructiune PHP care are drept date de iesire un fragment dintr-un vers din Scrisoarea a III-a de Eminescu: <?php echo "<h2> Iata vine-un sol de pace</h2>"; ?> - Ca sa vedeti rezultatul, salvati fisierul cu acest cod in directorul www din "wamp", de exemplu cu denumirea teste.php si apelati in browser adresa http://localhost/teste.php (programul WampServer trebuie sa fie pornit). Perechea de etichete H2 determina formatarea datelor de iesire ca titlu HTML de nivel 2.

Scripturile PHP pot fi incluse si in fisiere cu cod HTML, ca in urmatorul exemplu (dar salvate cu extensia ".php"): <!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Test PHP</title> </head> <body> <?php echo "<h4> Exemplu de script PHP inclus in HTML</h4>" ; ?> </body> </html> In browser va aparea : Exemplu de script PHP inclus in HTML
Pot fi incluse si scripturi mai complicate ce contin zeci sau chiar sute de linii, atata timp cat acestea sunt incluse intre cele doua linii specifice limbajului PHP: <?php ?>

4. Documentarea unui script PHP


In afara de a furniza nume descriptive fisierelor ce contin scripturile dumneavoastra PHP, e necesar sa includeti in interiorul fiecarui script atat comentarii care sa permita unui cititor sa determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referitoare la script. De exemplu, puteti include un comentariu care precizeaza numele autorului scriptului si ce face acesta. Iata un model sintactic pentru comentariile PHP: // Scrieti aici comentariul dumneavoastra (pe o singura linie) Dupa cum se poate vedea, un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu. n continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere doriti, inclusiv caractere speciale. Iata un exemplu simplu de script PHP care include comentarii: <?php // Script de la MarPlo.net // Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator. echo "Acesta este un script foarte simplu."; ?>
Nota: Fiecare linie a comentariului trebuie sa inceapa cu doua caractere slash //. Totusi, puteti crea un comentariu din mai multe linii si in alte moduri. Iata un exemplu: /* Acesta este un comentariu pe mai multe linii. Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii. */ Pentru a adauga un comentariu alcatuit din mai multe linii, scrieti la inceput caracterele /*, iar la sfarsit trebuie sa se incheie cu caracterele */. Intre cele doua perechi de caractere, puteti scrie orice text doriti, folosind oricate linii doriti.

5. Executarea unui script PHP


Dupa ce ati creat un script PHP, veti dori sa-l executati. Sa luam un alt exemplu, ce contine cod HTML si comentarii: Deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele linii :

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Test PHP</title> </head> <body> <?php // Script test // Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator. echo "Primul meu script PHP."; ?> </body> </html>

Salvati fisierul cu numele test-script.php Daca ati instalat un server de PHP pe calculatorul dumneavoastra, salvati fisierul in directorul www al serverului. Deschideti browserul si scrieti adresa URL http://localhost/test-script.php Daca nu aveti instalat un server de PHP pe calculator, incarcati (prin FTP) fisierul testscript.php pe un server pe web unde este instalat PHP. Dupa ce v-ati incarcat fisierul cu scriptul, sunteti pregatit pentru a obtine accesul la acesta. Deschideti browserul Web si apelati adresa URL asociata scriptului dumneavoastra. Adresa URL trebuie sa fie alcatuita din adresa URL identificata de administratorul serverului unde ati incarcat scriptul, urmata de un slash (/), urmata de numele fisierului care contine scriptul dumneavoastra. Daca adresa URL se incheie deja cu un caracter slash, nu trebuie sa mai inserati inca un asemenea caracter inainte de numele scriptului dumneavoastra. De exemplu, daca domeniul serverului unde ati incarcat scriptul e http://www.marplo.net/ ca adresa URL a catalogului care contine scripturile dumneavoastra PHP, puteti obtine accesul la scriptul dumneavoastra prin intermediul adresei URL http://www.marplo.net/testscript.php Daca ati tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastra, iar scriptul respectiv nu contine erori, veti vedea datele de iesire ale scriptului dumneavoastra. Felicitari! Ati devenit programator PHP! In browser va aparea: Primul meu script PHP.

Tipuri de siruri si variabile


nvatati tipul variabilelor in PHP nvatati sa folositi ghilimele si caractere escape pentru a specifica valori de tip sir speciale

Numere si siruri, tipul variabilelor


Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Programele PHP folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales din cifre, n timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri speciale. Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, n mod caracteristic, datele se stocheaza sub forma de numere atunci cnd se doreste executarea unor operatii matematice

asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate ntr-un mod care permite efectuarea de calcule. Pe de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza ntelegerea lor de catre operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu este numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a vizualiza datele. Practic, puteti asimila numerele cu un mod de stocare a datelor n interiorul calculatorului. Sirurile se pot asimila unui mod de stocare a datelor n afara calculatorului. Aceste doua mari categorii de date: numere si siruri, formeaza opt tipuri principale de variabile :

- Boolean - Integer - Float - String - Array - Object - Resource - Null

In mod normal tipul variabilelor nu este specificat explicit; acesta va fi evaluat de catre interpretorul PHP la momentul run-time (in momentul executarii scriptului).

1. Tipul boolean

Variabilelele de tipul boolean pot lua doar doua valori : FALSE sau TRUE
Variabilele de alt tip decat boolean pot fi convertite la tipul boolean prin operatorul cast (bool) sau (boolean), plasate inaintea valorilor, desi in general nu e nevoie de aceasta converrire, valoarea fiind automat recunoscuta de PHP.

2. Tipul integer

PHP foloseste doua categorii de numere: ntregi (tipul integer) si duble, cu virgula (tipul float) Variabilele integer reprezinta numerele intregi, ele pot fi specificate in format zecimal, hexazecimal sau octal. Numerele ntregi reprezinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si numerele negative. Cu alte cuvinte, n PHP termenul de ntreg are aceeasi semnificatie ca si n matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat n PHP sub forma de ntreg. Scrierea numerelor PHP este simpla. Un ntreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care i alcatuiesc valoarea. Daca valoarea este negativa, scrieti un semn minus imediat la stnga numarului. Evitati sa scrieti spatii sau virgule ca parte a unui ntreg PHP. Iata cteva exemple de numere PHP ntregi : 215678 - Numar in reprezentare zecimala 0x1A8; - Numar in reprezentare hexazecimala (reprezinta: 1*16*16 + 10*16 + 8 = 424 (in zecimal)) 067 - Reprezinta: 6*8 + 7 = 55 (in zecimal) Valorile minime, respectiv maxime pe care le poate lua o variabila de tip integer depind de

sistemul de operare pe care ruleaza modulul PHP. De exemplu pentru un sistem Windows valoarea unui integer se memoreaza pe 32 de biti: 31 bit pentru numar si un bit pentru semn. In acest caz valorile unui intreg se afla in intervalul :-213 repectiv: 213. Daca incercam sa folosim un integer cu valori care ies din acest inteval vor avea de-a face cu un fenomen de depasire : integer overflow. In acest caz interpretorul PHP converteste acesta valoare intr-o valoare de tip float (care are un interval mai extins de valori).
In PHP simpla impartire a doua valori intregi va produce ca rezultat o variabila de tip float. Pentru a obtine doar partea intreaga acestui rezultat putem folosi operatorul cast (int) in fata rezultatului. Ex.: echo (int)8.7; (va returna 8) Pentru a rotunji rezultatul la intregul cel mai apropiat de valoarea reala se poate folosi functia round(), unde intre paranteze se adauga valoarea. Ex.: echo round(8.7); (va returna 9)

3. Tipul float

Reprezinta variabile de tip real [numerele cu virgula], (n lb. engleza se foloseste punctul zecimal n loc de virgula). De exemplu 2.5 In general, numerele duble (tipul float) sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pna la 1,8 x 10 la puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie. Iata cteva exemple de numere duble (tipul float)

123.4567 1.2e3;

- Numar de tip float - Reprezinta: 1.2 * 103

4. Tipul string

Reprezinta o insiruire de caractere, fiecare caracter este memorat pe 1 byte; setul de caractere este limitat la 256 valori distincte. Dimensiunea sirurilor poate fi oricat de mare in PHP, nu exista specificatii care sa limiteze numarul maxim de caractere dintr-un sir. Spre deosebire de ntregi si de numere float, care contin cifre, sirurile pot contine orice caracter. Ca atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume, fraze si adrese. In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri: 1) Un mod simplu de a declara un sir este prin delimitarea cu ghilimele simple (' ') Daca dorim ca sirul sa contina caracterul ' va trebui sa inseram inaintea lui caracterul escape \. Daca dorim ca sirul sa contina caracterul \ va trebui sa dublam acest caracter. Acest comportament este exemplificat in exemplul urmator: <?php $var1 = 'Acesta este un sir de test'; echo 'Curs \'PHP\''; echo '<br />Vrei sa stergi C:\\*.* ?'; echo '<br />Variabila var1=$var1';

echo "<br />Variabila var1=$var1"; ?>

In browser va aparea: Curs 'PHP' Vrei sa stergi C:\*.* ? Variabila var1=$var1 Variabila var1=Acesta este un sir de test
Observati diferenta dintre ultimile doua linii! In penultima linie, unde s-a folosit gilimele simple pentru delimitarea sirului, variabila $var1 nu este expandata adica nu este afisat valoarea variabilei var1=Acesta este un sir de test ci exact textul scris (numele ei). Pentru a realiza afisarea valorii variabilei si nu numele acesteia, se folosesc ghilimelele duble, precum in ultima linie a exemplului de mai sus.

2) O alta metoda pentru a specifica un sir n PHP este prin folosirea ghiimelelor duble (" "). Daca intr-un sir delimitat prin ghilimele duble vrem ca acesta sa afiseze numele unei variabile, nu valoarea acesteia, adaugam un caracter backslash (\) inaintea numelui variabiei. Exemplu; echo "Numele variabilei este \$var"; Acest cod va afisa Numele variabilei este $var, oricare ar fi valoarea variabilei "$var". Caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse ntre ghilimele duble (" "); De exemplu, sirul reprezentnd numele fizicianului care a formulat teoria relativitatii este "Albert Einstein". Asa cum s-a explicat, un sir poate contine date numerice; de exemplu, "3.14159". Daca se doreste adaugarea de ghilimele duble intr-un sir delimitat de ghilimele duble, se adauga caracterul \ in fata acestora. Exemplu; echo "Numele programului este \"PHP\"."; Prin delimitarea cu ghilimele duble PHP faciliteaza includerea n siruri a unor caractere speciale, precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente escape care reprezinta caractere speciale. Iata secventele escape folosite n PHP:

\n - salt la linie noua \r - retur de car (rand nou) \t - caracter de tabulare pe orizontala \\ - backslash \$ - simbolul dolarului \ - ghilimele duble

Ca exemplu, iata un sir care include un retur de car, urmat de un salt la linie noua: "Salut, lume!\r\n".
Retineti ca fiecare secventa escape ncepe cu un backslash (\). Pentru a include un backslash ntr-un sir, trebuie sa folositi doua caractere backslash.

Pe langa imbricarea variabilelor in cadrul sirurilor delimitate prin ghilimele duble, PHP pune la dispozitie operatorul de concatenare a sirurilor: . (punct) . Acest operator adauga un sir la sfarsitul altui sir. De exemplu: <?php $nume = 'Popescu'; $prenume='Costel';

echo 'Numele de familie este '.$nume. 'iar prenumele este '.$prenume; ?>

In browser va aparea: Numele de familie este Popescu iar prenumele este Costel In anumite situatii este necesar sa accesam unul dintre caracterele unui sir. Pentru aceasta putem folosi parantezele{} ca in exemplul de mai jos: <?php $var1 = 'Acesta este un sir de test'; echo $var1{0}; // Afisaza A (primul caracter din sir) echo $var1{2}; // Afisaza e (al treilea caracter din sir) ?> Rezultatul afisat va fi Ae 3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri In acest caz delimitatorul este ("<<<"); acesta trebuie urmat de un identificator unic, dupa care urmeaza sirul de caractere, iar secventa se incheie din nou cu identificatorul mentionat. Identificatorul de incheiere trebuie sa se afle in prima coloana a liniei, acesta poate contine caractere alfanumerice dar neaparat trebuie sa inceapa cu o litera, nu cu o cifra sau alt semn. Veti intelege mai bine studiind exemplu de mai jos: <?php $var1 = <<< EOT Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc. EOT; echo $var1; ?> Rezultatul afisat va fi: Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.

5. Tipul array

Reprezinta un vector de valori (care creaza o matrice, vezi Lectia 9 despre matrice), fiecare element al matricei are asociat o cheie. Aceasta cheie va fi folosita ulterior la identificarea unui element specific at matricei. In PHP tipul array se mai numeste si tip map ordonat, deoarece elemente vectorului sunt ordonate dupa campul cheie. Variabilele de tip array si lucrul cu acestea vor fi prezentate mai detaliat in lectiile urmatoare. Iata un exemplu simplu de variabile array: <?php $fructe[0] = 'mere'; $fructe[1] = 'caise'; $fructe[2] = 'piersici'; ?>

6. Tipul object

Reprezinta de fapt instanta unei clase declarate in PHP. O clasa este o structura care contine variabile membru si functii membru. Variabilele de tip object si lucrul cu acestea vor fi prezentate detaliat in lectiile urmatoare.

7. Tipul resource

Este un tip special de variabila care pastreaza o legatura spre resurse externe. Exemple de resurse externe: manipulatori pentru deschidere de fisiere, conectare la baze de date, compresia fisierelor, resurse COM, etc...

8. Tipul NULL

Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare. O variabila se considera a avea valoarea Null daca:

- este setata explicit prin atribuirea valorii NULL - nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile - variabila a fost stearsa prin functia unset();

Putem afla tipul unei variabile folosind functia gettype() care returneaza un string (sir) continand tipul variabilei cercetate. Observati si studiati exemplul de mai jos <?php $var1 = TRUE; $var2 = 100; $var3 = 23.88; $var4 = "Nume"; $var[5] = "fructe"; echo gettype($var1); echo '<br />'.gettype($var2); echo '<br />'.gettype($var3); echo '<br />'.gettype($var4); echo '<br />'.gettype($var[5]); echo '<br />'.gettype($var6); ?> In browser va aparea: boolean integer double string string NULL
Observati ca utima linie afisata este NULL, asta deoarece $var6 nu are nici o valoare determinata

Variabile si operatori PHP


ntelegeti diferenta dintre valori literale si variabile nvatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor n expresii nvatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare

1. Valori literale si variabile


Categoriile de valori despre care ati nvatat pna acum se numesc valori literale. Deseori, este convenabil sa atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit n algebra. O valoare cu nume se numeste variabila, deoarece este posibila modificarea valorii asociate numelui. Prin contrast, o valoare literala este fixa. In limbajul PHP variabilele sunt reprezentate prin semnul $ urmat de numele variabilei. Numele variabilei este case sensitive, adica conteaza daca numele este scris cu litere mari sau mici. Intotdeuna numele variabilelor trebuie sa inceapa cu o litera sau o liniuta de subliniere (_) si poate fi urmat de litere sau cifre. Iata cateva exemple de nume de variabila:

$var $Numar $_elemente

Pentru a asocia o valoare unei variabile, veti scrie ceea ce se numeste o instructiune de atribuire. Iata un exemplu simplu: $temperatura = 33.5; Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifica instructiunea ca fiind o instructiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita variabilei, n acest exemplu, valoarea este data de valoarea literala dubla (float) 33.5. Caracterul punct si virgula (;) marcheaza sfrsitul instructiunii. Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literala. De asemenea, puteti atribui valoarea unei variabile catre o alta variabila, prin scrierea unei instructiuni de atribuire astfel: $castigator = $nume; n acest caz, valoarea variabilei $nume devine valoarea variabilei $castigator. Acest procedeu se numeste atribuire prin referinta. Astfel o modificare facuta asupra lui $nume se va propaga automat si asupra variabilei $castigator. Iata exemplul de mai sus asa cum va aparea intr-un script PHP simplu : <?php $nume = "Cosmin"; $castigator = $nume; echo $castigator; ?> Rezultatul afisat va fi: Cosmin Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei. De exemplu, instructiunea de atribuire $x = 3; Atribue variabilei $x tipul integer. Daca instructiunea de atribuire $x = 3.5; va fi executata ulterior, variabila $x devine de tip float.
Desi instructiunile de atribuire din limbajul PHP si ecuatiile matematice folosesc ambele semnul egal, cele doua notiuni sunt foarte diferite, deoarece atribuirea nu este acelasi lucru cu egalitatea. Atribuirea este o operatie care nlocuieste o valoare cu o alta. Pe de alta parte, egalitatea este o relatie ntre doua valori. Cnd doua valori sunt egale, acestea ramn egale pentru totdeauna. Totusi, puteti atribui o valoare unei variabile si ulterior puteti atribui aceleiasi variabile o alta valoare. Cu alte cuvinte, egalitatea este permanenta; atribuirea nu este.

Variabilele declarate mai sus sunt definite de utilizator. In PHP exista si alte variabile numite "variabile predefinite" care rezida in nucleul PHP, sunt alocate automat de catre modulul PHP, si sunt accesibile in program. In continuare enumeram citeva dintre aceste "Variabile Superglobale" (accesibile din toate scripturile PHP):

$GLOBALS contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent. $_SERVER variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa scriptul curent $_GET variabile furnizate scriptului prin adresa URL $_POST variabile furnizate scriptului prin metoda HTTP POST (in general prin formulare) $_COOKIE variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie $_FILES furnizeaza scriptului fisierele uploadate $_SESSION variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului

2. Operatori
Pentru a va ajuta sa efectuati calcule si prelucrari ale datelor, PHP include o diversitate de operatori si functii utile. Cnd combinati valorile literale si variabilele cu operatori si functii, construiti ceea ce este cunoscut sub numele de expresii. Operatorii sunt simboluri specifice care realizeaza o actiune specifica in cadrul unei expresii. Operatorii actioneaza asupra variabilelor prezente in expresie. De exemplu in cadrul expresiilor matematice vom folosi operatori aritmetici.

$a + $b $a - $b $a * $b $a / $b $a%$a $a +=$b $a -=$b $a *=$b $a /=$b $a++ $a--

Adunare : a+b Scadere : a-b Inmultire: a*b Impartire: a/b Moule :restul impartirii lui a la b Echivalent cu: $a = $a + $b Echivalent cu: $a = $a - $b Echivalent cu: $a = $a * $b Echivalent cu: $a = $a / $b Incrementare ; Ecivalent cu $a = $a +1 Decrementare; Echivalent cu $a = $a -1

O proprietate interesanta a operatorului de mpartire este aceea ca returneaza o valoare ntreaga daca ambii sai operanzi sunt ntregi si rezultatul este un ntreg; n caz contrar, returneaza o valoare cu virgula (de tip float). Astfel, instructiunea de atribuire $x = 10/3; atribuie valorii $x valoarea cu virgula 3.3333333333333, chiar daca operanzii operatorului de mpartire sunt ambii ntregi. Similar operatorului de mpartire, operatorul modulo executa o mpartire; cu toate acestea, operatorul modulo returneaza restul, nu ctul mpartirii. De exemplu, prin mpartirea lui 10 la 3 se obtine ctul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire

$x = 10%3; atribuie variabilei $x valoarea 1. Operatorii de incrementare $a++ si decrementare $a-- au un efect diferit daca sunt scrisi ++$a respectiv --$a In primul caz, daca avem de exemplu $x= $a++; i-se atribue lui $x valoarea variabilei $a dupa care se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) Dar daca avem $x = ++$a= se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) dupa care i-se atribue lui $x noua valoarea a lui $a
Ca n matematica, PHP evalueaza operatorii de nmultire si de mpartire anterior operatorilor de adunare, respectiv scadere. Aceasta caracteristica se numeste precedenta. Datorita precedentei, instructiunea $x=1+2*3; atribuie variabilei $x valoarea 7, chiar daca operatorul de adunare apare naintea celui de nmultire. Se respecta regulile din matematica. Daca doriti sa controlati precedenta unei expresii, puteti folosi paranteze. De exemplu, instructiunea $x=(1+2)*3; atribuie variabilei $x valoarea 9, deoarece partea inclusa ntre paranteze a expresiei este evaluata prima, asa cum se procedeaza n algebra.

In afara de acesti operatori numerici, PHP include un operator de concatenare a sirurilor (.), denumit uneori operator de unire, deoarece functia sa consta n unirea sirurilor. Sa observam urmatorul exemplu: <?php $var1 = 'Ionescu'; echo 'Numele candidatului este '.$var1; $var2 = 'Candidat: '; $var2 .= $var1; echo "<br />$var2"; ?> Rezutatul afisat va fi: Numele candidatului este Ionescu Candidat: Ionescu In exemplul de mai sus se observa folosirea operatorului de concatenare . (punct) Acest operator adauga la sfarsitul sirului curent noul sir furnizat ca parametru. Expresia $a .= 'Sir de test' este echivalenta cu : $a = $a . 'Sir de test'.

3. Functii
n afara de operatori, PHP include functii care executa operatii utile. Iata unele exemple de functii:

abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x' ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat superior floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la ntregul imediat inferior max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n' strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f' sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'

n afara de acestea, PHP include multe alte functii. Consultati site-ul www.php.net

Majoritatea functiilor necesita una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de argumente. De exemplu, functia "sqrt" necesita un argument (aici este 'x') care specifica valoarea a carei radacina patrata trebuie calculata. Unele functii, precum min si max, preiau un numar nedefinit de argumente. Alte functii nu necesita nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o functie n mod corespunzator, trebuie sa cunoasteti:

Numele functiei Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista Numarul argumentelor preluate de functie Semnificatia fiecarui argument

Iata un exemplu simplu care foloseste o functie pentru calculul lungimii laturilor unui patrat, daca este cunoscuta aria patratului:

$latura=sqrt($arie);

Retineti modul n care argumentul functiei este inclus ntre paranteze, precum si modul n care functia si argumentul sau sunt folosite ntr-un mod asemanator cu o valoare literala sau o variabila. Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei "max", care preia mai multe argumente:

$punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);

Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta determinand valoarea cea mai mare a argumentelor din paranteza. Observati ca fiecare argument este separat de vecinul sau printr-o virgula.

Utilizarea formularelor HTML


nvatati sa trimiteti date prin formulare HTML nvatati sa preluati date trimise prin GET si POST

1. Proiectarea unui formular


Principalele sarcini n proiectarea unui formular HTML le constituie alegerea controalelor HTML care vor fi incluse n formular, selectarea amplasamentului controalelor si alegerea numelui acestora. Studiati lectia HTML despre Formulare, aceasta explica modul de realizare a fiecarui obiect dintr-un formular HTML si va va ajuta sa invatati rolul acestor elemente HTMLL.

2. Crearea unui formular


Un formular HTML trebuie sa contina un buton de expediere, submit, pe care utilizatorul executa clic pentru a trimite datele din formular la scriptul PHP. Formularele se creaza folosind etichete specifice incadrate in tag-ul <form> </form> ca in exemplul de mai jos:

<form action="script.php" method="post"> Nume:<input type="text" name="nume" /> <br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite formular" /> </form>

In browser se va vedea: Nume: Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>. Atributul "action" indica fisierul cu scriptul care va primi datele de la formular si reprezinta una dintre cele mai importante precizari. Fiecare element, camp dintr-un formular trebuie sa aibe un nume distinct, dat prin atributul "name"; acest nume este folosit de scriptul PHP la care sunt trimise datele, astfel, scriptul PHP recunoaste datele din campul respectiv folosind numele acestuia.

3. Utilizarea metodelor GET si POST


Atributul "method" poate avea doua valori : GET si POST. Diferenta intre metodele GET si POST consta in modul in care informatia din formular este transmisa scriptului care o prelucreaza. - Metoda GET trimite toate informatiile adunate ca parte a adresei URL; aceste informatii sunt vizibile pentru utilizator. - Metoda POST transmite informatia intr-o maniera invizibila pentru utilizator si poate transmite o cantitate mai mare de date decat GET. Folosind exemplul de formular de mai sus, metoda GET va transmite serverului o adresa URL ca cea de mai jos:

http://www.marplo.net/script.php?nume=Popescu

iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:

http://www.marplo.net/script.php

Metoda GET permite transmiterea unui volum limitat de informatii catre server; de asemenea nu este recomandata folosirea acestei metode in cazul in care dorim sa transmitem date personale(de exemplu parolele introduse intr-un formular pot fi vizualizate de oricine in browserul de Web).

4. Receptionarea datelor de la un formular HTML


In general datele din formular sunt preluate de scriptul PHP prin urmatoarea formula:

$_POST['nume'] - daca este folosit method="post" $_GET['nume'] - daca este folosit method="get"

- unde "nume este valoarea atributului name al elementului din formularul HTML. Sa luam un exemplu practic de formular HTML care trimite date (prin method="post") la un script PHP unde acestea vor putea fi vizualizate. Salvam scriptul de mai jos intr-un fisier pe care-l numim "test-form.php" <?php $nume = $_POST['nume']; $email = $_POST['email']; $parola = $_POST['parola'];

echo "Nume = $nume"; echo "<br />E-mail = $email"; echo "<br />Parola = $parola"; ?>

Scriem urmatorul cod HTML intr-un alt fisier "form.html", pe care-l salvam in acelasi director cu scriptul PHP de mai sus. <!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd"> <html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="ro" lang="ro"> <head> <meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8" /> <title> Test-Form </title> <head> <body> <form action="test-form.php" method="POST"> Nume:<input type="text" name="nume" /> <br />Email:<input type="text" name="email" /> <br />Parola:<input type="password" name="parola" /> <br /><input type="submit" name="submit" value="Trmite datele" /> </form> </body> </html> In browser va aparea: Nume: Email: Parola: Completam datele din formular, de exemplu: la Nume : Popescu, la Email : plomar@uv.ro si Parola : parola_mea Dupa ce am competat datele, apasam clic pe butonul "Trimite datele", acestea vor fi trimise la scriptul PHP "test-form.php", care le va prelucra si va afisa urmatorul rezultat: Nume = Popescu E-mail = plomar@uv.ro Parola = parola_mea Sa intelegem exemplu de mai sus. Folosind formularul de mai sus, atributul NAME din fiecare eticheta INPUT atribuie fiecarei casete cu text un nume, astfel scriptul PHP va putea recunoaste datele scrise in casete. In scriptul "test-form".php" vom accesa variabilele:

$nume va primi informatia introdusa in campul Nume $email va primi informatia introdusa in campul Email $parola va primi informatia introdusa in campul Parola

Deoarece cunoastem metoda prin care trimitem datele catre scriptul PHP, "POST", am folosit variabila PHP globala _POST pentru a prelua datele din formular:

$_POST['nume'] $_POST['email'] $_POST['parola']

Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser

Variabile PHP globale: _GET si _POST reprezinta de fapt variabile de tip array, fiecare element se poate accesa prin cheia a sa; in cazul nostru cheia fiecarui element este data de atributul : NAME al casetelor din formular

5. Trimiterea de date unui script prin adresa URL


In afara de a expedia unui script datele printr-un formular, puteti expedia date cu ajutorul adresei URL a paginii. Pentru aceasta, atasati la sfarsitul adresei URL un semn al ntrebarii (?) si apoi includeti o serie de perechi "nume-valoare" (separate prin &), ca in exemplu urmator:

http://www.marplo.net/fisier.php?nume1=valoare1&nume2=valoare2

Exemplul include numai doua perechi "nume-valoare"; cu toate acestea, puteti include oricte asemenea perechi doriti (separate prin caracterul &), in functie de limita impusa de browser. Pentru a prelua si folosi datele dintr-o astfel de adresa URL, folositi in interiorul scriptului PHP expresia "$_GET['nume'], ca in exemplu urmator"

$var1 = $_GET['nume1'] $var2 = $_GET['nume2']

Unde "nume1" si "nume2" sunt numele variabilelor din adresa URL, iar "$var1" si "$var2" sunt variabilele care vor fi folosite in scriptul PHP (din "fisier.php") si a caror valori vor fi "valoare1" respectiv "valoare2" continute in adresa URL. Daca doriti sa trimiteti unui script, prin intermediul adresei sale URL, caractere speciale precum un semn al intrebarii, un semn egal sau un ampersand, se poate crea confuzie. Pentru a functiona corect, un sir trebuie sa fie codificat URL. Pentru a codifica URL un sir, caracterele speciale se nlocuiesc cu echivalentele lor hexazecimale, precedate de un simbol procent (%). Pentru alte detalii, consultati lectia despre Utilizarea caracterelor speciale, subtitlul 4 ( Conversia adreselor URL). De exemplu, forma codificata URL a sirului "la multi ani!" este %22la multi ani%21%22. Adresa URL rezultanta se numeste "sir de interogare" si nu poate contine spatii. Daca doriti sa trimiteti un spatiu ca parte a unui sir de interogare, trimiteti n locul spatiului un semn plus (+). Iata un exemplu de sir de interogare care codifica numele autorului acestui site:

http://www.marplo.net/script.php?autor=Mar+Plo

Unele dintre cele mai comune caractere speciale si echivalentele lor codificate URL sunt prezentate n tabelul de mai jos:

Caracter special . > ^ ~ + , / :

Echivalentul codificat URL *%2e %3e %5e %7e %2b %2c %2f %3a

; = > [ \ ] _ { | } tab spatiu ! # $ % & ` ( ) @ `

%3b %3c %3d %3e %5b %5c %5d %5f %7b %7c %7dc %09 %20 %21 %22 %23 %24 %25 %26 %27 %28 %29 %40 %60

Variabile de mediu si erori


nvatati sa obtineti accesul la valorile variabilelor de mediu nvatati despre depanarea si tratarea erorilor

1. Obtinerea si utilizarea datelor de la o variabila de mediu


Variabilele de mediu sunt folosite pentru stocarea optiunilor si a parametrilor care personalizeaza mediul de aplicatie. Aplicatiile pot obtine accesul la valorile variabilelor de mediu si in functie de acestea si pot ajusta comportamentul. De exemplu, calea de cautare a programelor MS-DOS este stocata ntr-o variabila de mediu denumita PATH. In general, comenzile sistemelor de operare sunt folosite pentru a configura variabilele de mediu si pentru a stabili valorile acestora. Cu toate acestea, unele aplicatii manipuleaza valorile variabilelor de mediu. Att serverul Web Apache, ct si serverul de aplicatie PHP folosesc variabile de mediu pentru a prezenta informatii de stare. Unele dintre cele mai importante variabile de mediu folosite de Apache si PHP sunt rezumate n tabelul de mai jos. Numeroase servere Web, altele dect Apache, furnizeaza o parte din aceste variabile de mediu sau chiar pe toate.

Multe dintre aceste variabile reflecta caracteristicile cererii HTTP care a solicitat executia PHP. Puteti vizualiza toate variabilele de mediu disponibile pentru programele PHP prin invocarea functiei phpinfo() si vizualizarea datelor de iesire generate de aceasta. Vizualizarea datelor unei variabile de mediu se poate face folosind variabila $_SERVER si o cheie (intre paranteze patrate) ce repreinta numele variabilei de mediu.

De exemplu, pt. afisarea domeniului serverului unde ruleaza scriptul echo $_SERVER['SERVER_NAME'];

Descriere - Lungimea, n octeti, a corpului cererii. - Tipul MIME al datelor din corpul cererii. - Calea care constituie radacina arborelui catalogului cu DOCUMENT_ROOT documente al serverului Web. - Returneaza ersiunea protocolului CGI (Common Gateway GATEWAZ_INTERFACE Interface) folosit de serverul Web. HTTP_ACCEPT - Continutul antetului HTTP Accept. - Continutul antetului HTTP Accept-Charset:, care specifica HTTP_ACCEPT_CHARSET seturile de caractere ntelese de client. - Continutul antetului HTTP Accept-Encoding:, care HTTP_ACCEPT_ENCODING specifica tipurile de continuturi ntelese de client. - Continutul antetului HTTP Accept-Language:, care HTTP_ACCEPT_LANGUAGE specifica limbajele preferate de client. - Continutul antetului HTTP Connection:, care indica HTTP_CONNECTION optiunile solicitate de client. - Continutul antetului HTTP Host:, care indica numele de HTTP_HOST gazda, folosit de client la prezentarea cererii. - Adresa URL a paginii Web care a trimis clientul la pagina HTTP_REFERER curenta. - Continutul antetului HTTP user-Agent, care indica tipul si HTTP_USER_AGENT versiunea browser-ului folosit. PATH - Calea de executie asociata cu mediul serverului. - Sirul de interogare, daca exista, prin care a fost accesata QUERY_STRING pagina. REMOTE_ADDR - Adresa IP a clientului (vizitatorului). REMOTE_HOST - Numele de gazda al clientului. REMOTE_PORT - Adresa portului clientului de unde a pornit cererea. - Metoda de cerere HTTP folosita; de exemplu, GET, REQUEST_METHOD POST, PUT sau HEAD. REQUEST_URI - URI folosit pentru accesul la pagina curenta. URI este

Variabila de mediu CONTENT_LENGTH CONTENT_TYPE

SCRIPT_FILENAME SCRIPT_NAME SERVER_ADMIN SERVER_HOST SERVER_PORT SERVER_PROTOCOL SERVER_SIGNATURE SERVER_SOFTWARE

alcatuit dintr-un URL si un sir optional de interogare. - Numele de cale absolut al scriptului curent. - Adresa URL a scriptului curent. - Adresa de e-mail a administratorului serverului Web. - Numele de gazda asociat serverului Web care prelucreaza cererea. - Portul folosit de serverul Web pentru comunicatii. - Numele si versiunea protocolului prin intermediul caruia s-a executat cererea. - Sirul care identifica versiunea serverului Web si numele de gazda folosit pentru prelucrarea cererii. - Sirul care identifica programul server Web si versiunea acestuia.

- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER Puteti obtine accesul la variabila de mediu folosind variabila $_SERVER care este de fapt un Array in care cheile elementelor sunt numele variabilelor de mediu De exemplu, urmatoarea instructiune echo trimite browserului adresa IP a clientului (vizitatorului): <?php $ip = $_SERVER['REMOTE_ADDR']; echo "Adresa dv. IP este $ip"; ?>
Afisarea sau nu a acestor variabile globale depinde de permisiunile facute la configurarea serverului PHP si de datele transmise.

2. Depanarea unui script


Uneori, n locul datelor de iesire ale scriptului dumneavoastra, puteti vedea unul din urmatoarele:

Textul scriptului, n loc de datele de iesire ale acestuia O caseta de dialog, prin care sunteti ntrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul Un mesaj n care se spune ca scriptul nu exista Un mesaj n care se spune ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a obtine accesul la script Un mesaj n care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar daca scriptul n sine este corect. - Daca vedeti textul scriptului dumneavoastra sau o caseta de dialog prin care sunteti ntrebat daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul, este posibil ca extensia fisierului script sa fie incorecta sau ca serverul PHP sa nu functioneze. Desi fisierele script PHP trebuie sa aiba, n general, extensia .php, este posibil (dar mai rar) ca un administrator de sistem sa configureze un server PHP astfel nct acesta sa impuna o alta extensie de fisier. Astfel, daca scriptul dumneavoastra esueaza din unul dintre aceste doua motive, luati legatura cu administratorul dumneavoastra de sistem.

- Daca vedeti un mesaj n care se spune ca scriptul nu exista, este posibil ca dumneavoastra sa fi tastat incorect adresa URL. Verificati daca ati tastat corect adresa URL identificata de administratorul dumneavoastra de sistem, precum si daca ati atasat corect la aceasta numele fisierului care contine scriptul, folosind un slash numai daca adresa URL identificata de administratorul dumneavoastra de sistem nu se ncheie cu acest caracter. - Daca vedeti un mesaj n care se arata ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a obtine accesul la script, poate ca este necesar sa modificati permisiunile fisierului script. Pentru a afla cum trebuie procedat, consultati-va cu administratorul de sistem. - Daca vedeti un mesaj n care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare, verificati daca nu a aparut vreuna din urmatoarele probleme:

O eroare de tastare, cum ar fi scrierea gresita a cuvntului echo O eroare de punctuatie, cum ar fi paranteze, ghilimele sau punct si virgula, lipsa sau inserate gresit Neincluderea sau includerea eronata a liniilor de delimitare a scriptului, n speta <?php si ?> Un marcaj de comentariu ( / / ) care lipseste sau care a fost introdus gresit De exemplu, iata un script care contine un tip de eroare frecvent ntlnit. Puteti identifica eroarea? <?php // Acest script contine o eroare de sintaxa echo "Salut, World Wide Web!; ?> Din script lipseste caracterul ghilimele duble de nchidere, care trebuie sa delimiteze expresia de tip text. Daca ncercati sa executati acest script, puteti vedea doar o pagina goala sau o eroare similara celei prezentate n continuare. Parse error. Parse error in /home/bmccarty/public_html/php/module-01/syntax-error.php On line 7 Mesajul de eroare ncearca sa va indice sursa erorii, indicnd numarul liniei la care s-a produs eroarea. Totusi, remarcati ca mesajul va ndruma spre linia 7 a unui script care contine numai 4 linii. Din moment ce ghilimelele duble de nchidere lipsesc, serverul PHP cauta dincolo de sfrsitul scriptului pentru a gasi ghilimelele duble respective. Ca atare, serverul PHP este oarecum derutat cu privire la sursa erorii. Morala este aceea ca nu puteti conta n totalitate pe serverul PHP pentru a determina locatia erorii; folositi numarul de linie furnizat de server numai ca ndrumar pentru a depista locatia probabila a erorii.

3. Tratarea erorilor
Modulul PHP poate fi configurat astfel incat sa afiseze erorile intilnite in codul PHP. Acest lucru poate fi foarte util in cazul depanarii programelor. Pentru a activa afisarea erorilor exista doua metode:

- modificarea parametrului display_errors din fisierul de configurare "php.ini" - folosirea functiei ini_set(display_errors);

In cazul primei metode trebuie sa avem drepturi de administrator pentru a modifica fisierul php.ini. Nu se recomanda setarea parametrului display_errors la valoarea 1(TRUE) in cazul site-urilor de productie; mesajele de eroare afisate nu sint folositoare utilizatorului. Pe de alta parte aceasta ar contribui la marirea riscului unui atac. A doua metoda consta in folositrea functiei ini_set, care permite unui script sa redefineasca

temporar un parametru din fisierul de configurare php.ini. Consideram un exemplu de cod in care intentionat incercam sa citim variabile care nu exista: <?php ini_set('display_errors',1); echo "Valoarea transmisa este ".$var; ?> In exemplul de mai sus daca variabila cu nume: "var" nu exista PHP va afisa un mesaj de eroare de genul: Notice: Undefined variable: var Putem determina tipurile de erori pe care le semnaleaza PHP folosind functia: error_reporting(). Aceasta preia o constanta care specifica nivelul la care se afiseaza erorile.

error_reporting(E_ALL) - semnaleaza toate tipurile de erori error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE) - semnaleaza toate erorile in afara de anunturi error_reporting(0) - dezactiveaza acesta caracteristica. Exemplu : <?php ini_set('display_errors',1); error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE);
echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase']; ?>

Testati acest exemplu pentru a vedea rezultatul.

Constante si tipuri de variabile


nvatati sa definiti si sa utilizati constantele nvatati sa folositi variabilele dinamice nvatati sa convertiti valorile dintr-un tip n altul

n aceasta lectie vom discuta despre constante si variabile dinamice. Puteti scrie programe PHP utile si complexe fara a utiliza constante sau variabile dinamice. Daca utilizarea constantelor poate facilita citirea programelor dumneavoastra, variabilele dinamice au un efect contrar. Din acest motiv, n general se recomanda evitarea variabilelor dinamice, mai ales de catre programatorii PHP ncepatori. Totusi, va puteri afla n situatia de a lucra la un program PHP scris de o persoana care foloseste aceste variabile; prin urmare, trebuie sa aveti cunostinte despre variabilele dinamice, indiferent daca le folositi sau nu n propriile dumneavoastra programe.

1. Utilizarea constantelor
O constanta este pur si simplu o valoare care este... constanta, cu alte cuvinte o valoare care nu se modifica, n acest sens, constantele sunt opusele variabilelor, deoarece valoarea unei variabile se poate modifica pe durata executiei unui program. Pentru a defini o constanta, folositi functia define(). Sa consideram urmatorul exemplu:

define("PI", 3.14159);

- Aceasta instructiune defineste constanta "PI", atribuindu-i valoarea 3.14159. Dupa ce a fost definita, o constanta se poate folosi n cadrul unei expresii. De exemplu, puteti calcula aria unui cerc dupa cum urmeaza:

$arie = PI * $raza * $raza;

- Observati ca referintele la o constanta nu folosesc simbolul dolarului. Astfel, o constanta poate fi cu usurinta deosebita de o variabila. Multi programatori scriu numele constantelor folosind numai majuscule, ceea ce le face si mai simplu de identificat. O functie conexa, defined(), poate determina daca o anumita constanta a fost definita. De exemplu, cu ajutorul urmatoarei instructiuni PHP puteri determina daca fost definita constanta Pi:

echo defined("PI");

- Retineti ca numele care va fi testat este delimitat prin ghilimele duble. Functia defined() returneaza valoarea 1 (unu) daca respectiva constanta a fost specificata; n caz contrar, returneaza zero In acest exemplu, instructiunea echo va afisa valoarea 1. Pe lnga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora. Sa presupunem ca ati scris un program care contine multe calcule ce folosesc valoarea 3,14159, iar ulterior ati descoperit ca trebuia sa folositi valoarea mai exacta 3,1415926535898. Descoperirea si modificarea fiecarei aparitii a valorii originale poate fi o activitate mare consumatoare de timp. Dar, daca ati definit o constanta pentru reprezentarea valorii, numarul 3,14159 va aparea o singura data n program si va fi necesara doar o singura modificare a constantei. Valoarea "pi" este folosita extrem de frecvent n unele calcule. Pentru comoditate, PHP furnizeaza o functionalitate mai indicata dect definirea unei constante cu valoarea pi, functia pi() returneaza valoarea respectiva, cu 14 cifre semnificative (3.1415926535898). Astfe, puteti calcula aria unui cerc folosind urmatoarea expresie:

$arie= pi() * $raza * $raza;

2. Lucrul cu variabile dinamice


Daca o constanta poate spori lizibilitatea si simplitatea modificarii programelor, variabilele dinamice ngreuneaza ntelegerea si posibilitatea de a opera schimbari n program. Iata un exemplu simplu de variabila dinamica, denumita "$$film" : <?php $oameni_buni = 12; $film = "oameni_buni"; echo $$film; ?> O variabila dinamica este denumita folosind doua simboluri ale dolarului ($$) si este asociata cu o variabila obisnuita care are un nume similar si include un singur simbol al dolarului. In exemplul de mai sus, variabila dinamica $$film este asociata cu variabila obisnuita, dar cu aceasi nume, $film. Valoarea unei variabile obisnuite da numele (fara un simbol al dolarului) unei a doua variabile ordinare, n exemplu nostru, a doua variabila obisnuita este $oameni_buni.

Valoarea acestei a doua variabile obisnuite este valoarea variabilei dinamice: n exemplu, aceasta este valoarea 12. Deci valoarea variabiei dinamice $$film, si care va fi afisata de functia "echo" este 12. O variabila dinamica nu contine, practic, propria sa valoare. n schimb, contine amplasamentul unde se poate gasi valoarea; cu alte cuvinte, numele unei alte variabile. Daca variabilele dinamice vi se par derutante, asa e, variabilele dinamice sunt derutante. Sunt rar folosite, uneori este posibila reducerea dimensiunilor unui program folosind una sau mai multe variabile dinamice.

3. Lucrul cu tipuri de variabile


In lectia 2 ati invatat despre tipul variabilelor: Boolean, Integer, Float, String, Array, Object, Resource, Null. . O consecinta a caracterului dinamic al tipurilor de variabile din limbajului PHP este aceea ca nu trebuie sa specificati tipul variabilelor. PHP determina tipul variabilei n functie de tipul ultimei valori atribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu va scuteste de problemele legate de tipuri. Trebuie sa cunoasteti tipurile acceptate si ceea ce se ntmpla cnd n cadrul expresiilor se folosesc doua sau mai multe tipuri. Sa luam n considerare urmatorul script PHP scurt:

$x = 1; $y = 2.5; $z = $x+$y; echo $z;

- Instructiunea de atribuire care stocheaza o valoare n variabila $z este interesanta, deoarece expresia din membrul drept include un operand Integer (ntreg) si un operand de tip float. Ce valoare va aparea la iesire? Raspunsul corect este 3.5, o valoare de tip float. Cnd o expresie aritmetica foloseste mai multe tipuri de variabile, PHP executa conversia automata a tipului. Daca unul dintre operanzi este de tip float, PHP trateaza ceilalti operanzi ca si cum ar fi de tip float, executa calculele si returneaza rezultatul ca valoare de tip float. Este important sa ntelegeti faptul ca prin conversia de tip nu se modifica tipurile variabilelor unei expresii; acestia sunt pur si simplu tratati ca si cum ar fi fost de un alt tip. In cadrul exemplului, variabila $x ramne de tip nteger, chiar daca PHP o trateaza ca o valoare de tip float pentru a executa calculele. Sirurile (variabilele de tip string) pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Sa examinam urmatorul exemplu:

$x = 1; $y = $x+ "inca 1"; echo $y

- Aici cuvntul "inca" din sirul text este ignorat. Valoarea afisata este 2, adica suma dintre valoarea variabilei $x si valoarea numerica a sirului text, care este 1. Valoarea numerica si tipurile unui sir sunt determinate prin respectarea urmatoarelor reguli:

1. Daca sirul ncepe cu o valoare numerica, valoarea sirului este data de valoarea numerica respectiva; n caz contrar, valoarea sirului este zero. 2. Daca un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea numerica, tipul variabilei rezultante este float; n caz contrar, tipul valorii rezultante este un ntreg.

4. Conversia manuala a tipului variabilelor


Daca preferati, puteti prelua controlul conversiei tipului variabilei sau puteti modifica tipul unei variabile. Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteti converti fortat un operand de la un tip la altul, proces cunoscut sub numele de "conversie fortata de tip" sau pur si simplu conversie fortata. n continuare, este dat un exemplu unei astfel de conversie de tip, unde puteti vedea modul de efectuare a acesteia:

$x = 1; $y = 2.5; $z = $x + (int)$y; echo $z

Conversia fortata de tip, si anume (int), determina tratarea variabilei $y ca pe un ntreg (integer), iar valoarea acesteia devine 2, n loc de 2.5, care este valoarea reala a variabilei $y. Astfel valoarea lui $z care va fi afisata de expresia "echo" este 3. Tabelul urmator indica si alte conversii fortate de tip care se pot folosi si expresiile care trebuesc utiizate:

Conversie fortata (int), (integer) (real), (double), (float) (string) (array) (object)

Rezultat - Conversie fortata la ntreg - Conversie fortata la dublu - Conversie fortata la sir - Conversie fortata la tablou (matrice) - Conversie fortata la obiect

O alta modalitate de a trata o variabila ca si cum ar fi de un tip specificat este folosirea unor functii specifice. Ca exemplu de utilizare a uneia dintre functiile respective, luati n considerare si studiati urmatorul exemplu: <?php $x = 1.5; $y = intval($x);
echo $x; echo "<br />$y"; ?>

Rezultatul afisat va fi: 1.5 1 Valoarea 1.5 este afisata ca valoare a variabilei $x, iar valoarea l este afisata ca valoare a variabilei $y. Tabelul urmator prezinta si alte functii foosite pentru a trata o variabila ca si cum ar fi de alt tip.

Functie Operatie doubleval(), floatval()- Trateaza argumentul ca fiind de tip dublu. intval() - Trateaza argumentul ca fiind de tip ntreg. strval() - Trateaza argumentul ca fiind de tip string

Nici conversia normala si nici cea fortata nu modifica tipul unei variabile. Ambele mecanisme determina tratarea variabilelor doar in expresia respectiva ca si cum ar fi de un alt tip. Totusi, modificarea tipului unei variabile este posibila prin utilizarea functiei settype(). Acest procedeu este ilustrat n urmatorul exemplu:

$x = 1.5; settype($x,"integer"); echo $x; // Va afisa valoarea 1

- Tipul variabilei $x va fi schimbat in "integer", astfel valoarea afisata a variabilei $x este 1, deoarece fractia zecimala se pierde atunci cnd functia settype() converteste valoarea float la o valoare ntreaga. Valorile posibile pentru al doilea argument al functiei settype(), si anume argumentul care specifica tipul dorit, sunt:

"integer" "double" "string" "array" "object"

Sa ne amintim din lectia 2 ca exista o functie conexa, gettype(), care returneaza un sir care indica tipul variabilei specificate. Scriptul urmator afiseaza "integer", care indica tipul variabilei $x: $x = 1; echo gettype($x);

- O lista cu mai multe functii utile in lucru cu tipuri de variabile si valorile lor gasiti la pagina -> Functii pentru tipuri de variabile si valori.

Scrierea instructiunilor PHP conditionale (I)


nvatati sa definiti si sa folositi valorile de tip adevarat/fals nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunile if si else

1. Utilizarea valorilor de tip adevarat/fals


Majoritatea programelor utile nu se comporta n exact acelasi mod la fiecare rulare a acestora, n schimb, programele iau decizii, executnd uneori o operatie si alteori alta, n functie de circumstante. Programele PHP iau decizii prin evaluarea unor expresii conditionale si executa instructiuni bazate pe rezultatele acestor evaluari. Expresiile conditionale sunt asimilate ca avnd una din doua valori: TRUE (adevarat) sau FALSE (fals). Uneori, expresiile conditionale se mai numesc si expresii booleene, n onoarea matematicianului care le-a studiat, George Boole. Constanta TRUE are valoarea l, iar FALSE are valoarea 0. O modalitate utila de a forma o expresie conditionala consta n utilizarea operatorilor logici pentru compararea a doua valori numerice. Sa luam urmatorul exemplu:

$a<1;

Aceasta expresie conditionala foloseste operatorul <, care are, n esenta, aceeasi semnificatie ca n algebra. Expresia are valoarea TRUE daca si numai daca valoarea variabilei $a este mai mica dect 1; n toate celelalte cazuri, are valoarea FALSE. Puteti forma expresii conditionale complexe prin unirea a doua expresii conditionale cu ajutorul unui operator logic. De exemplu, expresia urmatoare este adevarata daca ambele expresii conditionale care o compun sunt adevarate:

$a < 1 AND $b < 1

Cu alte cuvinte, expresia este adevarata daca att variabila $a, ct si variabila $b au valori mai mici dect 1. PHP furnizeaza un set de asemenea operatori relationali, prezentati pe scurt n tabelul de mai jos.
Puteti folosi operatorii logici pentru compararea sirurilor; cu toate acestea, un sir care apare ntr-o expresie conditionala este convertit la o valoare numerica nainte de evaluarea expresiei. Deseori, se ajunge la rezultate neasteptate, n general, valorile sirurilor trebuie sa fie comparate folosind o functie de comparare a sirurilor; aceste functii vor fi explicate n lectiile urmatoare.

Operatori logici Operator Descriere $a < $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica dect valoarea lui $b. $a > $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare dect valoarea lui $b. $a >= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare sau egala cu valoarea lui $b $a <= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica sau egala cu valoarea lui $b $a = $b - TRUE daca valoarea lui $a este egala cu valoarea lui $b. - TRUE daca $a si $b sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b au $a == $b acelasi tip si aceeasi valoare $a != $b - TRUE daca valoarea lui $a este diferita de valoarea lui $b - TRUE daca $a si $b nu sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b nu $a !== $b sunt de acelasi tip si aceeasi valoare $x AND $y - TRUE daca att $x, ct si $y sunt adevarate $x && $y - TRUE daca att $x, ct si $y sunt adevarate. $x OR $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata. $x || $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata. $x XOR $y - TRUE daca numai una din expresiile $x sau $y este adevarata. !$x - TRUE daca $x este FALSE NOT $x - TRUE daca $x este FALSE
Retineti ca puteti prefixa o expresie conditionala cu operatorul !, care inverseaza valoarea "TRUE" sau "FALSE" a operandului sau.

Observati ca PHP foloseste doi operatori logici care executa aceeasi operatie (AND si &&) respectiv (OR si ||). Cu toate acestea, operatorii difera din punctul de vedere al precedentei - caracteristica care determina ordinea n care sunt executate operatiile n timpul evaluarii expresiilor. Operatorii && si || au o precedenta relativ ridicata, n timp ce operatorii AND si OR au o precedenta relativ redusa. Este la fel ca in aritmetica unde, intr-o ecuatie ca aceasta: a + b * c se executa intai inmultirea si apoi adunarea, chiar daca ordinea lor este alta (daca nu sunt

folosite paranteze). La fel si in PHP, se pot folosi paranteze rotunde pentru a controla ordinea executarii operatiilor. Pentru comoditate, puteti forma expresii conditionale fara un operator logic. De exemplu, daca $a este o variabila numerica, puteti folosi expresia $a ca expresie conditionala. Expresia este considerata ca avnd valoarea FALSE daca valoarea variabilei $a este zero, respectiv valoarea TRUE daca valoarea variabilei respective este diferita de zero. Daca folositi un sir ca expresie conditionala, expresia are valoarea FALSE daca sirul este vid sau daca are valoarea speciala "\0", care simbolizeaza un octet cu valoarea zero. Similar, utilizarea unei valori nedefinite ca expresie conditionala determina obtinerea valorii FALSE. Daca folositi un tablou sau un obiect ca expresie conditionala, aceasta are valoarea FALSE daca tabloul sau obiectul sunt vide (fara vreo valoare); n caz contrar, expresia are valoarea TRUE.

2. Scrierea instructiunilor "if"


Expresiile conditionale sunt esentiale pentru scrierea instructiunilor conditionale, prin care se iau decizii. Una dintre cele mai simple si folosite instructiuni conditionale este instructiunea : if.

If(conditie) { Instructiune(1); Instructiune(2); ..................

} - Dupa cum se observa dupa if urmeaza o pereche de paranteze rotunde in interiorul carora se plaseaza conditia, adica o expresie logica a carei rezultat poate fi TRUE sau FALSE. Daca si numai daca rezultatul expresiei logice (conditia) este TRUE se vor executa instuctiunile : Instructiune(1), apoi Instructiune(2), etc... Se observa ca acest set de instructiune se plaseaza intre acolade. Doar intr-un singur caz aceste acolade nu sunt necesare si anume: in cazul in care este scrisa doar o singura instructiune. Daca rezultatul expresiei logice dintre paranteze rotunde este FALSE , setul de instructiuni dintre acolade nu se va executa, controlul programului va trece mai departe. Iata inca un exemplu, practic: <?php $numar = 12; if ($numar > 10) echo "Acesta este un numar mai mare decat 10"; ?> - Atunci cnd este executat scriptul, instructiunea if evalueaza expresia conditionala $numar > 10, care este adevarata (TRUE) numai daca valoarea variabilei $numar este mai mare dect 10. Daca valoarea variabilei $numar este mai mare decat 10, se va executa instructiunea echo, in caz contrar programul va trece mai departe.
In general, limbajul PHP ignora spatiile albe. In mod conventional, o instructiune asociata unei instructiuni "if" este scrisa decalat n raport cu aceasta. Acest procedeu este recomandat deoarece prin utilizarea sa este facilitata citirea programului.

Utilizarea instructiunii "else"


Sa presupunem ca doriti sa executati o instructiune atunci cnd o conditie este TRUE si o alta instructiune cnd conditia este FALSE. Instructiunea else va permite sa procedati astfel, dupa cum urmeaza:

If(conditie) { Instructiune(1); Instructiune(2); .................. Instructiune(3); Instructiune(4); ..................

} else {

} In acest din urma caz daca expresia logica din paranteze: conditie este adevarata se vor executa instructiunile: Instructiune(1); Instructiune(2); , iar daca valoarea expresiei logice : conditie are valoarea FALSE se vor executa instructiunile: Instructiune(3); Instructiune(4); Instructiunea asociata unei instructiuni if sau else poate fi ea nsasi o instructiune if. O asemenea instructiune if se numeste "instructiune if imbricata". Iata un exemplu de instructiune if imbricata: <?php $numar = 88; if ($numar > 10) if ($numar > 100) echo "Acesta este un numar mai mare decat 100"; else echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10"; else echo "Acesta este un numar mic"; ?> Exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mare decat 100" daca valoarea variabilei $numar depaseste 100; n caz contrar, daca valoarea variabilei $numar este mai mare dect 10 si mai mica decat 100, se afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10". Daca valoarea variabilei $numar este mai mica sau egala cu 10, exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mic". Instructiunile if imbricate pot deveni extrem de dificil de nteles daca numarul de instructiuni si nivelul de imbricare nu sunt relativ reduse. Deci trebuie sa le folositi cu economie. O instructiune corelata att cu instructiunea if, ct si cu instructiunea else, este instructiunea elseif. Cnd este folosita corect, poate fi mai simplu de nteles dect o instructiune if imbricata, logic echivalenta cu aceasta. Iata un exemplu de instrutiune elseif: <?php $numar = 88; if ($numar > 100 ) echo "Acesta este un numar mai mare decat 100"; elseif ($numar > 10) echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10"; elseif ($numar > 1) echo "Acesta este un numar mic"; else echo "Acesta este un numar foarte mic"; ?> Exemplul extinde functionalitatea exemplului anterior, afisnd mesajul "Acesta este un numar foarte mic" pentru valori ale variabilei $numar mai mici sau egale cu 1. ntr-un caz general, cu o instructiune if si cu o instructiune else poate fi asociat un numar mult mai mare de instructiuni elseif. PHP evalueaza expresiile conditionale n mod succesiv,

pornind de la expresia conditionala asociata instructiunii "if". PHP executa instructiunea asociata primei expresii conditionale care are valoarea TRUE; daca nici o expresie conditionala nu are valoarea TRUE, PHP executa instructiunea asociata cu instructiunea else. Este permisa omiterea instructiunii else, caz n care nu este executata nici o instructiune daca nici una din expresiile conditionale nu are valoarea TRUE.-

Scrierea instructiunilor PHP conditionale (II)

nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunea switch si instructiunile conexe acesteia nvatati sa ntelegeti si sa scrieti instructiunile while, do while si for

1. Scrierea instructiunilor switch, break si default


In cazul in care vrem sa comparam valoarea unei singure variabile cu o succesiune de valori, in locul instructiunii "if" putem folosi instructiunea switch: De exemplu, sa presupunem ca valoarea variabilei $numar este l, 2 sau 3, reprezentnd respectiv dimensiunile "mica", "medie" si "mare". Iata un mic script care afiseaza dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar, folosind functia switch alaturi de break si default care vor fi explicate mai jos: <?php switch($numar) { case(1): echo "mic"; break; case(2): echo "mediu"; break; case(3): echo "mare"; break; default: echo "Acesta nu este un cod valabil"; } ?> - Actiunea unei instructiuni switch este determinata de valoarea unei expresii ntregi, nu de valoarea unei expresii conditionale. Numele variabilei este dat ntre parantezele care urmeaza dupa cuvntul cheie switch. Acoladele delimiteaza o serie de instructiuni case si o instructiune default optionala, fiecare dintre instructiunile cuprinse ntre acolade putnd avea instructiuni asociate. Cnd este executata, instructiunea switch ncearca sa stabileasca o identitate ntre valoarea variabilei sale si valoarea asociata unei instructiuni case. Se vor executa instructiunile asociate primei instructiuni "case" pentru care identitatea respectiva este valabila. Daca valoarea variabilei din instructiunea switch nu corespunde nici uneia din valorile asociate instructiunilor case, se vor executa instructiunile asociate instructiunii default, daca exista o asemenea instructiune (ne este obligatorie). Un procedeu de programare indicat consta n aceea ca fiecare instructiune case din cadrul unei instructiuni switch sa se ncheie cu o instructiune break. ; Instructiunea break determina ncheierea executiei instructiunii switch, sare peste "caseurile" ramase si se executa codurile care mai sunt (daca exista) dupa "switch". n absenta instructiunii "break", executia trece la urmatoarea instructiune "case" sau "default", fapt nedorit n majoritatea cazurilor.

Nu este necesar sa folositi numere ntregi consecutive n instructiunile case ale unei instructiuni switch. Daca preferati, puteti folosi numere ntregi non-consecutive, numere cu virgula sau siruri.

2. Operatorul ? :
Operatorul conditional ?:, denumit uneori "operator ternar" sau "operator ntrebare-doua puncte", constituie o alta modalitate de a scrie decizii n PHP. Acest operator formeaza o expresie care se poate folosi n multe contexte PHP. Iata sintaxa de utilizare a acestuia:

expresie-conditionala ? valoare-TRUE : valoare-FALSE

Observati cum semnul ntrebarii este separat de caracterul doua puncte prin valoarea valoareTRUE. Operatorul conditional si evalueaza expresia conditionala. Daca expresia este evaluata la valoarea TRUE, operatorul conditional returneaza valoarea valoare-TRUE; n caz contrar, returneaza valoarea valoare-FALSE. De exemplu, sa luam n considerare urmatoarea instructiune de atribuire, care foloseste un operator conditional:

$a = ($b > $c) ? 10 : 20

Aceasta instructiune de atribuire compara valorile variabilelor $b si $c. Daca valoarea variabilei $b este mai mare dect aceea a variabilei $c (adica TRUE), atunci variabilei $a i este atribuita valoarea 10; n caz contrar, variabilei respective i este atribuita valoarea 20.

3. Scrierea instructiunilor "for"


Instructiunea for este o instructiune bucla sau o instructiune iterativa; cu alte cuvinte, o instructiune care executa n mod repetat instructiunile asociate. Sintaxa generala a instructiunii for este urmatoarea:

for(expresie1; conditie; expresie2) { Instructiune(1); Instructiune(2); Instructiune(3); .............

} expresie1 se executa o singura data si anume la inceputul instructiunii; conditie este o expresie logica ; instructiunea for se executa atita timp cat valoarea expresiei : conditie are valoarea TRUE. De fiecare data dupa executia instructiunilor dintre acolade se executa : expresie2. Iata un exemplu practic de utilizare a unei instructiuni for: <?php $suma = 0; for ($n=1; $n<=3; $n++) { $suma += $n; echo "<br /> Suma intregilor de la 1 la $n este $suma."; } ?> Rezultatul afisat va fi:

Suma intregilor de la 1 la 1 este 1 Suma intregilor de la 1 la 2 este 3 Suma intregilor de la 1 la 3 este 6 n exemplu se calculeaza suma ntregilor cuprinsi ntre l si 3. Pentru aceasta, mai nti se initializeaza variabila $suma la valoarea 0. Apoi se executa o instructiune for care incrementeaza n mod repetat valoarea variabilei $suma. Pentru a vedea cum functioneaza mecanismul acestei instructiuni, sa examinam componentele instructiunilor for. Instructiunea "for" include trei expresii, care apar ntre paranteze; fiecare expresie este separata de vecina sa printr-un caracter punct si virgula(;).

Prima expresie este expresia de initializare. Aceasta se executa atunci cnd PHP ajunge la instructiunea for. In exemplu, expresia de initializare atribuie valoarea variabilei $n, ($n=1) variabila denumita "variabila de ciclare" sau "index". A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie conditionala care indica daca se executa sau nu corpul instructiunii, n general, face referire la variabila de ciclare. In cadrul exemplului, expresia de test compara valoarea variabilei $n cu valoarea 3 ($n <= 3). Expresia de test este evaluata pentru prima data imediat dupa evaluarea expresiei de initializare. Cea de-a treia expresie este expresia pas. n general, aceasta modifica una sau mai multe variabile la care se face referire n expresia test. n cadrul exemplului, expresia pas incrementeaza valoarea variabilei $n ($n++). Dupa care se trece la corpul instructiunii for, aici, instructiunea $suma += $n si echo "Suma intregilor de la 1 la $n este $suma."; reprezinta corpul instructiunii for. Dupa executarea corpului functiei se verifica din nou expresia de test (conditie) dintre paranteze, daca rezultatul este TRUE se trece mai departe la expresia "pas" (a treia din paranteze) si mai departe la corpul functiei for. Dupa aia din nou la expresia de test dintre paranteze..., pana cand rezultatul este FALSE (in exemplu nostru, $n>3)
Instructiunea for este utila pentru numarare si executarea n mod repetat a unor actiuni.

4. Scrierea instructiuni while


Practic, instructiunile while si do while reprezinta versiuni "manuale" ale instructiunii for. Daca o instructiune for are trei expresii, o instructiune while sau do while una singura, si anume expresia de test (conditia). Fara o expresie de initializare sau o expresie pas, instructiune "for" opereaza n acelasi mod ca o instructiune "while". n consecinta, urmatoarele doua instructiuni sunt echivalente:

for ( ; $i<= 3; ) { $suma += $i; } while ($i <= 3) { $suma ++ $i; } Instructiunea while executa un set de instructiuni atita timp cit valoarea expresiei "conditie" este adevarata: Forma generala a instructiuni while este urmatoarea :

while(conditie) { Instructiune(1); Instructiune(2); Instructiune(3);

............. } Setul de instructiuni Instructiune(1), Instructiune(2), etc... se vor executa atita timp cit valoarea expresiei logice "conditie" are valoarea TRUE. Sa studiem un exemplu practic: <?php $n = 0; $suma = 0; while ($n <= 3) { $suma = $suma +$n; $n++; } echo "Suma este $suma"; ?> In scriptul de mai sus avem la inceput (in afara lui "while") $n = 0 si $suma = 0, se verifica conditia din paranteza a functiei while ($n<=3), cum aceasta este TRUE (deoarece la aceasta etapa $n = 0), se trece la executarea corpului functiei unde : $suma = $suma + $n si $n++ (adica $n = $n + 1), astfel acum $n va fi egal cu 1, se verifica din nou conditia din paranteze, care este TRUE ($n fiind acum egal cu 1), se executa iar corpul functiei..., si tot asa se executa aceasta "bucla" pana cand la verificarea conditiei din paranteze rezultatul este FALSE, in acest moment se incheie executia functiei while si se trece mai departe la urmatoarea functie (in cazul nostru: echo "Suma este $suma";, unde dupa executia functiei while $suma a devenit egala cu 6). In browser va aparea urmatorul rezultat: Suma este 6

5. Scrierea instructiuni do while


Diferenta dintre instructiunea while si instructiunea do while este urmatoarea: daca la instructiunea while se verifica intai conditia si numai daca rezultatul este TRUE se trece la executarea corpului functiei, in cazul functiei do while intai se executa corpul functiei si dupa aceea se verifica conditia. De la do while corpul functiei va fi executat cel putin o singura data, indiferent de rezultatul conditiei. Forma generala a instructiuni do while este urmatoarea :

do { Instructiune(1); Instructiune(2); Instructiune(3); ............. } while(conditie); Iata exemplul prezentat la functia while, de data aceasta folosind functia do while : <?php $n = 0; $suma = 0; do { $suma = $suma +$n; $n++; } while ($n <= 3); echo "Suma este $suma"; ?> Rezultatul va fi acelasi: "Suma exte 6".

n general, este bine sa fiti prudent si sa folositi instructiunea while, care evalueaza o conditie de test nainte, de executarea corpului acesteia. Astfel, se evita executarea eronata a corpului buclei.

Utilizarea matricelor (array) - (1)


nvatati modul de utilizare a matricelor pentru stocarea mai multor valori nvatati cum sa accesati datele unei matrice (tablou) Parcurgerea unui Array secvential

1. Utilizarea matricelor
Deseori este convenabila stocarea mai multor valori ntr-o variabila. O asemenea variabila se numeste matrice (Array sau "tablou"), iar valorile individuale se numesc elementele matricei. Aici, "matrice", "Array" sau "tablou" reprezinta acelasi lucru (in varianta engleza: Array), fapt pentru care vom folosi orcare dintre aceste denumiri. Fiecare element al unei matrici are doua elemente importante: cheia si valoarea elementului. Matricele pot fi create folosind doua medode principale:

1 - utilizand direct instructiunile de atribuire 2 - folosind sintaxa array() despre care am vorbit in Lectia 2 despre tipul variabilelor.

1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire Pentru a crea o matrice, atribuiti unui element al matricei o valoare si o cheie. De exemplu, urmatoarea instructiunea de atribuire:

$clasa[1] = "geometrie";

creeaza un tablou denumit "$clasa" si un element cu valoarea "geometrie" identificat prin cheia "1". Pentru a stoca n matrice o a doua valoare, puteti folosi urmatoarea instructiune de atribuire:

$clasa[2] = "algebra";

Pentru a obtine acces la un element al matricei, specificati numele matricei si valoarea cheii. De exemplu, instructiunea de atribuire

$clasa_mate = $clasa[1];

Atribuie valoarea "geometrie" variabilei $clasa_mate. Cheile folosite pentru identificarea elementelor unei matrice nu trebuie sa fie obligatoriu numere consecutive; nici macar nu trebuie sa fie numere. De exemplu, iata instructiuni de atribuire care creeaza o matrice ce stocheaza preferinte n materie de fructe:

$preferinte[Nelu] = "cirese"; $preferinte[Radu] = "mere"; $preferinte[Gabi] = "pere";

2. Crearea de matrice folosind sintaxa array() Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a unui tablou PHP consta n utilizarea functiei array(). Iata un exemplu simplu, care creeaza un tablou avnd drept chei valori ntregi consecutive:

$limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");

Deoarece valoarea cheilor nu a fost specificata, acestea vor fi automat trecute de program ca numere intregi consecutive, incepand de la "0" (prima cheie va avea valoarea '0', a doua cheie va avea valoarea '1', ...) Aceasta instructiune creeaza o matrice care contine urmatoarele asocieri:

0 => Perl 1 => PHP 2 => Python Daca doriti sa asociati unei valori o anumita cheie, puteti folosi operatorul =>, astfel:

$limbaje = array(10=>"Perl", "PHP", "Python");

Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:

10 => Perl 11 => PHP 12 => Python Ca si n cazul utilizarii unei instructiuni de atribuire pentru crearea unei matrice valorile cheilor nu trebuie sa fie consecutive si nici macar ntregi:

$limbaje = array("PHP"=>"Ridicat", "Python"=>"Mediu", "Perl"=>"Redus"); Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:

PHP => Ridicat Python => Mediu Perl => Redus

2. Matrici multi-dimensionale
Este posibil ca un element al matricei sa fie de asemenea o matrice. In acest caz avem de-a face cu o matrice multi-dimensionala. Sa luam un exemplu practic : <?php $multiDimArray[firstLine] = array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha");

$multiDimArray["nextLine"] = array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta"); echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][2]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"]; ?>

Sau putem scrie acelasi script si astfel (rezultatul e acelasi) :


<?php $multiDimArray = array("firstLine"=>array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha"), "nextLine"=>array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta")); echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"][1]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][2]; echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"]["a"]; echo "<br />".$multiDimArray["nextLine"]["b"]; ?>

Rezultatul afisat va fi urmatorul : 10 20 20 alpha beta In exemplul de mai sus am declarat un array cu 2 linii si 3 coloane. Prima linie este identificata de array-ul cu numele "fisrtLine", iar ce-a de-a doua linie este identificata de "nextLine".
Observati de asemenea foloasirea in functia "echo" a operatorului de concatenare "." impreuna cu "<br />" (care este un element din XHTML), pentru ca la afisarea in browser fiecare rezultat al functiei "echo" sa fie trecut pe o linie noua. In caz contrar rezultatele ar fi fost pe aceeasi linie : 10 20 20 alfa beta

3. Accesul la datele unui tablou


Cnd ati stocat date ntr-un tablou, puteti obtine acces la valoarea unui element al tabloului sau i puteti modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului. De exemplu, sa presupunem ca folositi urmatoarele instructiuni pentru a crea un tablou:

$x = array(1=>10, 2=>100, 3=>1000);

Puteti obtine acces la valoarea asociata cheii 2 prin intermediul unei instructiuni ca aceasta:

$y = 3*$x[2];

Similar, puteti modifica valoarea asociata cheii 3 prin intermediul unei instructiunu ca aceasta:

$x[3] = 101;

4. Parcurgere Array

Uneori, n loc de a obtine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica, doriti sa obtineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. De exemplu, sa presupunem ca doriti sa determinati daca n tablou exista o anumita cheie sau valoare. Sau sa presupunem ca tabloul reprezinta preturi si doriti sa micsorati fiecare valoare cu 10 procente. Operatii de acest gen implica parcurgerea iterativa a tabloului sau, altfel spus, accesul la fiecare element al tabloului. - Parcurgerea unui Array secvential Un Array ale carui chei sunt valori ntregi consecutive se numeste "Array secvential". n general, valoarea cea mai mica a unei chei dintr-un tablou secvential este zero; totusi, puteti crea un tablou secvential folosind valoarea 1 sau orice alta valoare ntreaga ca valoare minima a cheii. n cazul n care cunoasteti valoarea minima a cheii unui tablou secvential, puteti parcurge tabloul folosind o bucla for. Pentru aceasta, initializati variabila de bucla la valoarea cea mai redusa a cheii. Folositi functia count() pentru a forma expresia de test (conditia) a buclei. Functia count() returneaza numarul elementelor dintr-un tablou. Iata un exemplu simplu <?php $limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python"); $limita = count($limbaje); for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { echo "<br />$i => $limbaje[$i]"; } ?> Prima variabila $imbaje creeaza tabloul. Cea de-a doua variabila $limita foloseste instructiunea count() pentru a obtine numarul elementelor din tablou. Instructiunea for foloseste variabila bucla $i pentru a parcurge iterativ (element cu element) tabloul; corpul instructiunii include o instructiune echo care afiseaza cheia si valoarea fiecarui element din tablou. Datele de iesire vor fi astfel: 0 => Perl 1 => PHP 2 => Python Sa ne concentram asupra problemei de a determina daca un tablou contine o anumita valoare. Iata un exemplu: <?php $limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python"); $cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta $limita = count($limbaje); for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]"; if ($cauta == $limbaje[$i]) { echo "<br />$cauta este un limbaj excelent."; } } ?> Prima variabila $imbaje creeaza tabloul n care se va cauta. Cea de-a doua instructiune atribuie valoarea "PHP" variabilei $cauta; (n exemplu, se cauta n tablou valoarea stocata n variabila $cauta). Dupa comentariu (care incepe cu //), urmatoarea instructiune obtine numarul elementelor din tablou si stocheaza aceasta valoare n variabila $limita.

Instructiunea for functioneaza ca mai nainte; de data aceasta nsa, corpul sau contine alte instructiuni si se executa o alta operatie. O instructiune echo afiseaza valoarea fiecarui element al tabloului pe masura ce parcurgerea tabloului avanseaza. Instructiunea if testeaza fiecare element si afiseaza un mesaj daca valoarea elementului este una si aceeasi cu valoarea variabilei $cauta. Iata rezultatul rularii exemplului: Determinarea unei identitati cu Perl Determinarea unei identitati cu PHP PHP este un limbaj excelent. Determinarea unei identitati cu Python

Instructiunea break
Observati ca parcurgerea continua chiar si dupa gasirea valorii cautate. Cnd se cauta ntr-un tablou, executia cautarii poate fi oprita dupa gasirea elementului dorit; continuarea parcurgerii in Array nu face dect sa iroseasca resursele calculatorului, fara a afecta rezultatele operatiei. Pentru a opri executia unei parcurgeri, puteti folosi instructiunea break, care determina ncheierea imediata a buclei care o contine. Iata cum se poate revizui exemplul anterior, astfel nct sa includa o instructiune break: <?php $limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python"); $cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta $limita = count($limbaje); for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { echo "<br />Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]"; if ($cauta == $limbaje[$i]) { echo "<br />$cauta este un limbaj excelent."; break; } } ?> Acum, dupa stabilirea unei identitati, instructiunea break provoaca sistarea buclei for. Iata datele de iesire rezultate, care acum omit examinarea inutila a elementului tabloului asociat cu limbajul "Python": Determinarea unei identitati cu Perl Determinarea unei identitati cu PHP PHP este un limbaj excelent.

Instructiunea continue
O instructiune corelata cu instructiunea break este continue. Instructiunea continue opreste secventa curenta a buclei, determinnd evaluarea imediata a expresiilor de incrementare si de test. Ca un exemplu, sa presupunem ca doriti sa cautati n tabloul $limbaje pentru a determina numarul limbajelor care au nume scurte, adica nume alcatuite din maximum 4 caractere. Iata un exemplu care executa aceasta prelucrare a datelor: <?php $limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python"); $scurt = 0; $limita = count($limbaje); for ($i = 0; $i < $limita; $i++) { $n = strlen($limbaje[$i]); echo "<br />$limbaje[$i] are $n caractere lungime"; if ($n > 4) continue;

$scurt++; } echo "<br />Au fost gasite $scurt limbaje cu nume scurte."; ?>

O instructiune de atribuire stabileste valoarea initiala a variabilei $scurt la zero, folosita pentru a numara numele scurte gasite. Instructiunea for se aseamana celor folosite anterior. Corpul acestei instructiuni difera, desigur, de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilita ca fiind egala cu numarul caracterelor care compun numele limbajului, folosind functia strlen(), care calculeaza lungimea unui sir. Daca instructiunea if stabileste ca elementul curent al tabloului face referire la un limbaj cu nume lung, se executa instructiunea continue. Instructiunea continue determina trecerea parcurgerii la urmatorul element din tablou, fara a mai executa expresia "$scurt++"; daca nu au mai ramas elemente n tablou, bucla for si ncheie executia. La finalizarea parcurgerii, o instructiune echo afiseaza numarul numelor scurte de limbaje gasite n tablou. Iata rezultatul: Perl are 4 caractere lungime PHP are 3 caractere lungime Python are 6 caractere lungime Au fost gasite 2 limbaje cu nume scurte. - O lista cu 37 functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array

Utilizare Array (matrice) - (2)


Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array

Parcurgerea unui Array asociativ Lucrul cu functii lista Sortarea matricelor Transformarea matricelor in siruri si a sirurilor in matrice (array)

1. Parcurgerea unui Array asociativ


In lectia precedenta a fost prezentata modalitatea de citire a elementelor din matrice secventiala - adica matrice ale caror chei sunt numere intregi consecutive. Tablourile de date pot avea si elemente ale caror chei pot fi numere aleatoare sau chiar cuvinte, aceste matrici se numesc "matrici asociative" (non-secventiale). Pentru citirea datelor dintr-un Array asociativ se poate folosi instructiunea foreach care simplifica parcurgerile de acest gen. Instructiunea foreach are urmatoarea forma generala:

foreach (tablou as $cheie => $valoare) {corp}

- Instructiunea parcurge n mod iterativ (element cu element) tabloul denumit "tablou", stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor "$cheie" si "$valoare" aferente fiecarui element al tabloului. Iata un exemplu simplu: <?php $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");

foreach ($limbaje as $index => $limbaj) { echo "<br />$index =>$limbaj"; } ?>

// parcurge iterativ tabloul

- Remarcati ca instructiunea echo face pur si simplu referire la valorile variabilelor $index si $limbaj, carora li se atribuie n mod automat valorile cheii, respectiv elementului curent. 10 =>Perl 20 =>PHP 21 =>Python Cateodata este nevoie sa parcurgem datele unui tablou multi-dimensional. Pentru a parcurge matricea, folositi instructiuni foreach imbricate: Pentru a invata modul de parcurgere a unui Array multi-dimensional, sa studiem urmatorul exemplu: <?php $date = array("PHP"=>array("simplu", "popular"), "Python"=>array("simplu", "nepopular"), "Pearl"=>array("dificil", "popular")); foreach ($date as $limbaj => $valoare) { foreach($valoare as $cheie =>$caracteristica) { echo "<br />$limbaj : $caracteristica"; } } ?> - Instructiunea foreach exterioara obtine cate un Array asociat cu fiecare limbaj; a doua instructiune foreach, interioara, parcurge fiecare Array obtinut de prima instructiune foreach. Iata rezultatul: PHP : simplu PHP : popular Python : simplu Python : nepopular Pearl : dificil Pearl : popular

2. Lucrul cu functii lista


n afara de modalitatile de parcurgere a matricelor, PHP ofera numeroase functii care va permit traversarea tablourilor, deplasndu-va nainte sau napoi prin elementele acestuia. Prima dintre aceste functii este current(), care returneaza valoarea curenta a tabloului. Functia current() foloseste un pointer intern de tablou, pe care PHP l creeaza pentru fiecare tablou. (Cnd creati un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel nct sa faca referire la primul element al tabloului). Functiile next() si prev() modifica pointerul intern al tabloului si se pot folosi alaturi de functia current() pentru a parcurge un tablou. Functia next(), asa cum i arata si numele, modifica pointerul intern al tabloului astfel nct acesta sa faca referire la urmatorul element, n timp ce functia prev() modifica pointerul intern al tabloului astfel nct acesta sa faca referire la elementul anterior. Iata un exemplu care prezinta modul de operare al functiilor mentionate: <?php $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python"); $curent = current($limbaje); echo "<br />functia current() a returnat $curent"; $urmator = next($limbaje); echo "<br />functia next() a returnat $urmator"; $urmator = next($limbaje); echo "<br />functia next() a returnat $urmator";

$anterior = prev($limbaje); echo "<br />functia prev() a returnat $anterior"; ?>

Iata datele de iesire ale exemplului: functia current() a returnat Perl functia next() a returnat PHP functia next() a returnat Python functia prev() a returnat PHP
Observati modul n care sunt utilizate functiile prev() si next() pentru deplasarea napoi, respectiv nainte, n interiorul tabloului.

3. Functia key()
Functia key() este corelata cu functia current(). Daca functia current() returneaza valoarea asociata elementului curent, functia key() returneaza cheia asociata elementului curent. Iata un exemplu care ilustreaza modul de operare al acestei functii: <?php $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python"); $curent = current($limbaje); $cheie = key($limbaje);
echo "<br />functia current() a returnat $curent"; echo "<br />functia key() a returnat $cheie"; ?>

Iata datele de iesire ale exemplului: functia key() a returnat 10

4. Functia each()
O alta functie utila n parcurgerea tablourilor este each(). Functia each() returneaza perechea "cheie-valoare" care se afla la pozitia curenta din tabloul specificat. Perechea "cheie-valoare" este returnata sub forma unui Array asociativ cu patru elemente, dupa cum urmeaza:

Cheie Valoare 0 - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta 1 - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta key - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta value - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
- Observati ca puteti folosi valoarea cheie "0" sau "key" pentru a obtine accesul la componenta cheie a perechii "cheie-valoare"; similar, puteti folosi valoarea cheie "1" sau "value" pentru a obtine accesul la componenta valoare a perechii "cheie-valoare". Pentru a intelege mai bine cum se foloseste functia each(), studiati exemplul urmator: <?php $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python"); $fiecare = each($limbaje); $zero = $fiecare[0]; $unu = $fiecare[1]; $cheie = $fiecare['key]; $valoare = $fiecare['value];

echo "<br />zero=$zero"; echo "<br />unu=$unu"; echo "<br />cheie=$cheie"; echo "<br />valoare=$valoare"; ?>

Iata datele de iesire ale exemplului: zero=10 unu=Perl cheie=10 valoare=Perl

5. Functia list()
O alta functie utila n lucrul cu tablouri este functia list(), aceasta va permite sa atribuiti valori la numeroase variabile n cadrul unei instructiuni. Functia list() este deseori folosita cu functia each(), deoarece functia list() faciliteaza accesul separat la cheia si la valoarea returnate de functia each(). Forma generala de utilizare a functiei list() este urmatoarea: list($var1, $var2, .., $varn) = valoare_tablou; Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeste o valoare din tabloul "valoare_tablou". ntr-un fel, functia list() este opusa functiei array(), deoarece functia list() mparte un tablou ntr-o serie de valori scalare, n timp ce functia array() construieste un tablou dintr-o serie de valori scalare. Iata un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a functiei list(): <?php $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python"); list($cheie, $valoare) = each($limbaje); echo "<br />cheie = $cheie, valoare = $valoare"; $urmator = next($limbaje); echo "<br />urmator = $urmator"; ?> Iata datele de iesire ale exemplului: cheie = 10, valoare = Perl urmator = Python
PHP contine peste 40 de functii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, functia array_search() faciliteaza cautarea ntr-un tablou. Pentru informatii despre aceasta functie si despre alte functii utilizate n lucrul cu tablouri, vizitati site-ul www.php.net.

6. Sortarea tablourilor
Sortarea reprezinta o alta operatie frecvent aplicata tablourilor. PHP furnizeaza o suita de functii care faciliteaza sortarea unui tablou. De exemplu, un tablou poate fi creat dupa cum urmeaza: $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python"); Apoi, doriti sa sortati tabloul n ordine alfabetica, in functie de numele limbajului de programare. Pentru aceasta, pur si simplu invocati functia sort(): sort($limbaje); Dupa sortare, continutul tabloului apare in ordinea cum se poate vedea mai jos:

0 => PHP 1 => Perl

2 => Python

Observati ca secventa de sortare sau secventa de aranjare (cum este numita uneori) este sensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule. Deoarece litera "H" mare este sortata inaintea literei "e" mic, PHP apare nainte de Python n datele de iesire sortate. Iata un exemplu practic de folosire a functiei sort() : <?php $arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan'); sort($arr); foreach($arr as $key=>$nume) { echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume"; } ?> Rezultatul afisat este urmatorul : Cheie=0 Valoare=Avram Cheie=1 Valoare=Cristian Cheie=2 Valoare=Dan Cheie=3 Valoare=Popescu - Se observa ca instructiunea sort($arr) sorteaza matricea $arr dupa campul valoare (oridine alfabetica). - Observam de asemenea ca valorile campului cheie a fost alterata, fara sa conteze valoarea sau ordinea cheilor. Daca dorim sa sortam in ordine inversa alfabetic, folosim functia rsort() Iata acelasi exemplu, da cu functia rsort() <?php $arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan'); rsort($arr); foreach($arr as $key=>$nume) { echo "<br />Cheie=$key Valoare=$nume"; } ?> Acum rezultatul afisat este urmatorul : Cheie=0 Valoare=Popescu Cheie=1 Valoare=Dan Cheie=2 Valoare=Cristian Cheie=3 Valoare=Avram - Se observa ca si in acest caz au fost alterate valorile initiale ale cheilor. Pentru a sorta matricea "$arr" pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare se folosesc functiile asort(), respectiv arsort(). Incercati-le singuri. In afara de acestea mai sunt si alte functii utile pentru sortarea tablourilor. Iata un tabel care prezinta functiile folositoare pentru sortarea unui tablou, impreuna cu rezultatul aplicarii fiecarei functii. Vom lua ca model pentru exemplificare urmatoarea matrice:

$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");

Functie Operatia efectuata sort() - Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine alfabetica, fara sa se tina cont de cheile initiale

Rezultat 0 => PHP 1 => Perl

asort()

rsort

arsort

ksort

krsort

2 => Python 20 => PHP - Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine alfabetica, pastrand 10 => Perl corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare 21 => Python 0 => Python - Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine invers alfabetica, fara sa se 1 => Perl tina cont de cheile initiale 2 => PHP 21 => Python - Sortarea unui tablou n functie de valoare, in ordine invers alfabetica, pastrand 10 => Perl corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare 20 => PHP 10 => Perl - Sortarea unui tablou n functie de cheie, in ordine ascendenta 20 => PHP 21 => Python 21 => Python - Sortarea unui tablou n functie de cheie, in ordine descendenta 20 => PHP 10 => Perl
O modalitate de a executa o cautare fara sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule ar fi utilizarea functiei natcasesort(), care sorteaza un tablou folosind o ordine care nu este sensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule. O alta modalitate consta n a utiliza functia usort() sau una dintre functiile sale conexe, n speta uksort() si uasort(). Functia usort() sorteaza valorile din tablou si returneaza un tablou secvential; functia uksort() sorteaza cheile tabloului, iar functia uasort() sorteaza un tablou asociativ. De exemplu, urmatoarele instructiuni creeaza un tablou si l sorteaza ntr-o maniera insensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule:

$limbaje = array("Perl", "PHP", "Python"); usort($limbaje, "strcmpcase"); foreach($limbaje as $key=>$nume) { echo "<br />$key => $nume"; } Functia strcmpcase() este o functie din biblioteca PHP care compara doua siruri fara a tine cont de majuscule sau minuscule. Functia returneaza o valoare negativa daca primul sir este mai mic dect al doilea, zero daca sirurile sunt identice, respectiv o valoare pozitiva daca primul sir este mai mare dect al doilea. Rezultatul va fi :

0 => Perl 1 => PHP 2 => Python Pentru mai multe informatii despre functia usort() si despre functiile sale conexe, examinati site-ul www.php.net

Transformarea sirurilor in matrice si invers

PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru conversia intre siruri si matrice. Acestea pot fi utile in situatii in care valoarea matricelor trebuie memorate in baza de date. Pentru a transforma un sir intr-o matrice folosim functia explode(). Sintaxa aceste functii este:

$matrice = explode(" ", $sir);

- In loc de spatiul dintre (" "), ca indiciu de separare, poate fi scris orice caracter; dupa cum se doreste impartirea sirului. Iata un exemplu: <?php $sir = "Popescu Avram Cristian Dan"; $matrice = explode(" ",$sir); foreach($matrice as $key=>$nume) { echo "<br />Cheie = $key Valoare = $nume"; } ?> Acest cod va produce urmatorul rezultat: Cheie = 0 Valoare = Popescu Cheie = 1 Valoare = Avram Cheie = 2 Valoare = Cristian Cheie = 3 Valoare = Dan Pentru a transforma o matrice intr-un sir, folosim functia implode(). Sintaxa aceste functii este:

$sir = implode(" ", $matrice);

- In loc de spatiul dintre (" "), ca semn de separare a elementelor in sir, poate fi scris orice caracter; dupa cum se doreste crearea sirului. In continuare, pentru exemplificare, folosind exemplul de mai sus, sortam matricea "$matrice" alfabetic si apoi transferam matricea intr-un alt sir , de aceasta data sortat (Observati folosirea caracterelor ( \" ) in expresia echo, pentru ca la iesire rezultatul sa contina ghilimele): <?php $matrice = array("Popescu", "Avram", "Cristian", "Dan"); sort($matrice); $sir = implode(" - ",$matrice); echo "<br />Sirul rezultat : \"$sir\""; ?> Acest cod va produce urmatorul rezultat: Sirul rezultat : "Avram - Cristian - Dan - Popescu" Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array - O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array - Lectia 10 Utilizare matrice - array ... <<-- Anterior ----------- Urmator -->> Utilizare functii

Utilizarea functiilor

nvatati sa apelati functiile nvatati sa atribuiti unei variabile numele unei functii

nvatati sa ascundeti mesajele de eroare generate n timpul executiei unei functii nvatati sa folositi date si scripturi aflate n fisierele externe nvatati sa definiti propria functie Am folosit pana acum de mai multe ori termenul de functii. In cadrul acestei lectii veti nvata mai multe despre utilizarea functiilor si despre modul de definire a propriilor dumneavoastra functii. Functiile reprezinta secvente de cod care sunt apelate foarte frecvent in cadrul codului PHP. Folosirea intensiva a functiilor contribuie la o structurare mai buna a codului; ideea este ca o problema complexa sa o divizam in mai multe sub-probleme, fiecare astfel de subproblema sa fie executata in cadrul unei functii. Pe de alta parte folosirea frecventa a functiilor duce la micsorarea cantitatii de cod scris; prin urmare vom avea un cod care se executa mai eficient.

1. Utilizarea unei functii


Pentru a folosi o functie, scrieti numele functiei, urmat de o pereche de paranteze. De exemplu, functia rand(), care genereaza un numar ntreg aleator, poate fi apelata astfel:

rand()

Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentnd valori, de intrare care influenteaza operarea si rezultatul functiei. Pentru a specifica argumente, acestea se insereaza ntre paranteze; daca specificati mai mult de un argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul sau printr-o virgula. Argumentul unei functii poate fi o valoare literala, o variabila sau o expresie. Unele functii PHP au argumente optionale, care pot fi specificate sau omise, n conformitate cu intentiile dumneavoastra. De exemplu, functia rand() are doua argumente optionale. Primul argument al functiei indica valoarea ntreaga aleatoare cea mai mica pe care o va returna functia; al doilea argument indica valoarea cea mai mare. Daca omiteti ambele argumente, functia returneaza o valoare cuprinsa ntre 0 si cel mai mare rezultat posibil. Puteti folosi valoarea returnata de o functie ntr-o expresie, astfel valoarea va fi accesibila n mod repetat fara a se invoca functia de mai multe ori Iata un exemplu in care functia rand() returneaza o valoare aleatoare cuprinsa intre 1 si 500, atribuind valoarea unnei variabile "$nr" :

$nr = rand(1, 500); echo $nr;

Cnd se produce o eroare n timpul executiei unei functii, PHP genereaza mesaje de eroare. Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. n acest caz, puteti suprima generarea mesajelor de eroare prin adaugarea in fata numelui functiei a caracterului @. De exemplu,, pentru a suprima mesajele de eroare care pot aparea n timpul executiei functiei "f()", scriem aceasta functie dupa cum urmeaza:

y = @f(x);

Totusi, indicat este sa scrieti scripturi care sa nu genereze erori, ascunderea lor nu rezolva problema ce cauzeaza eroarea.

O functie utila, recomandata a fi folosita in script-uri este functia isset() si este cel mai des folosita cu "if()". isset() preia ca argument de obicei o variabila si arata daca aceasta a fost sau nu setata.

De exemplu: isset($nr)

- Functia returneaza TRUE daca variabila "$nr" are setata o valoare (diferita de NULL), in caz contrar returneaza FALSE. Aceasta functie este foarte utila in determinarea caror comenzi sa fie executate in functie daca o anumita variabila a fost setata sau nu. Previne aparitia unor erori care apar in cazuri de variabile nule si ajuta si la securitate. De exemplu, sa presupunem ca avem un cod PHP care vrem sa fie executat numai daca prin adresa URL o fost transmisa o variabila "id", adica o adresa de forma http://www.domeniu.site/script.php?id=un_id, folosim functia isset() astfel: <?php if (isset($_GET['id'])) { // Se executa codul dorit } ?> - $_GET['id'] preia valoarea lui "id" din URL, iar functia isset() verifica daca aceasta valoare exista (daca in URL este "id=ceva"). Daca aceasta exista, returneaza TRUE iar functia "if", avand astfel valoarea TRUE, va executa codul dintre acoladele ei.
Functia isset() este utila si pentru situatii de verificarii a inexistentei unei variabile, prin adaugarea caracterului (!) in fata ei. Astfel daca o anumita variabila rezulta a nu fi setata, ii atribuim o valoare sau executam un anume cod special pt. asta. Exemplu: if (!isset($_GET['id'] { die('Pagina apelata este inaccesibila.'); }

2. Utilizarea fisierelor incluse


Functiile PHP va permit sa obtineri accesul la programe PHP scrise anterior, create ntrun alt fisier extern. Pentru aceasta puteti folosi functia require(), care are urmatoarea forma:

require("nume_fisier")

Cnd este ncarcat un script PHP care contine o instructiune require, continutul fisierului specificat este inserat si executat n script, nlocuind instructiunea require. De exemplu, sa presupunem ca realizam un site in PHP care este alcatuita din mai multe pagini, iar fiecare pagina contine in partea de sus acelasi cod HTML. In loc sa scriem de fiecare data, pentru fiecare pagina, acelasi cod HTML, il scriem o singura data intr-un fisier separat (de exemplu "antet.php") iar in paginile unde vrem sa fie inclus codul HTML folosim functia require() Prin insertia instructiunii la nceputul scriptului din fiecare pagina PHP, ca in exemplu urmator: <?php require("antet.php"); ?> - cu aceasta determinati programul PHP sa includa continutul fisierului "antet.php" ca si cum continutul respectiv ar face parte din acel script. Acest procedeu poate simplifica ntretinerea site-ului, deoarece informatiile standard pot fi tinute ntr-un singur fisier, ceea ce le face usor de localizat si de modificat.

O alta functie, similara instructiunii require este functia include(). Spre deosebire de functia require() care introduce datele din fisierul extern intocmai cum sunt scrise, functia include() este o instructiune executabila ce determina evaluarea scriptului PHP din fisierul extern si codul acestuia este executat ca si cum ar fi aparut n textul scriptului unde este inclus. Sintaxa functiei include() este urmatoarea:

include("nume_fisier.php");

Functia corelata require_once() asigura faptul ca fisierul specificat este inclus o singura data ntr-un script dat. n cazul n care creati fisiere externe care si ele folosesc instructiunea require pentru a include continutul altor fisiere externe, puteti gasi instructiunea require_once utila.

3. Definirea unei functii


n afara de a utiliza functiile din biblioteca de functii a limbajului PHP, va puteti defini si folosi propriile functii. Pentru a defini o functie, in PHP functiile incep intotdeauna cu declaratia: function, ca in exemplul urmator:

function nume_functie(nume_argument) { Aici se insereaza corpul functiei

} Cuvntul cheie "function", "numele_functiei" si "nume_argument" alcatuiesc antetul functiei. Termenul de corp al functiei se refera la instructiunile incluse ntre acolade care urmeaza dupa antetul functiei. Instructiunile din corpul functiei sunt executate atunci cnd functia este apelata. Numele functiilor nu prezinta sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule; ca atare, "f()" si "F()" reprezinta referiri la aceeasi functie. Daca doriti sa definiti o functie care nu are argumente, puteti omite "nume_argument"; daca doriti sa definiti o functie cu mai multe argumente, puteti include argumente suplimentare dupa "nume_argument", fiecare argument fiind separat de vecinul sau printr-o virgula. Parantezele si numele argumentelor incluse ntre acestea poarta numele de lista cu argumente. Ca exemplu, iata o functie care calculeaza aria unui dreptunghi: <?php function arie($lungime, $latime) { return $lungime * $latime; } ?> Lista cu argumente a functiei "arie()" include argumentele $latime si $inaltime. Corpul functiei este alcatuit dintr-o singura instructiune; cu toate acestea, corpul unei functii poate contine mai multe instructiuni. Daca doriti ca o functie sa returneze o valoare, trebuie sa determinati functia sa execute o instructiune return care furnizeaza valoarea respectiva. Instructiunea return determina sistarea executarii functiei; nu este necesar ca aceasta sa fie ultima instructiune fizica din corpul functiei. Daca definiti o functie care nu are nici o instructiune return (sau pentru date de iesire, precum "echo"), functia va returna valoarea speciala NULL.

4. Apelarea unei functii definite de utilizator


O functie definita de utilizator poate fi apelata ca orice functie. De exemplu, iata o instructiune care apeleaza functia "arie()" din exemplul anterior:

<?php function arie($lungime, $latime) { return $lungime * $latime; } $rezultat = arie(5,3); echo "Aria exte : $rezultat"; ?>

Valorile argumentelor 5 si 3 le nlocuiesc pe acelea ale argumentelor din corpul functiei, care se comporta ca si cum ar fi fost scrisa astfel:

return 5*3

Rezultatul afisat al acestui script va fi : Aria exte : 15

5. Terminarea executiei unui script


O instructiune return determina sistarea executiei functiei care o contine. In cazul n care doriti sa sistati prelucrarea unui ntreg script, puteti invoca functia exit(). Iata un exemplu simplu: <?php function stop() { exit(); } echo "<br />Unu..."; echo "<br />Doi..."; stop(); echo "<br />Trei..."; ?> Dupa executie, scriptul afiseaza: Unu... Doi... Rezultatul acestui script include cuvintele "Unu" si "Doi", dar nu si cuvntul "Trei". Prin apelarea functiei "stop()" se executa corpul functiei respective; la invocarea functiei, exit(), executia scriptului se ncheie.

6. Functii recursive
Este posibil ca o functie din PHP sa se auto-apeleze. O functie care procedeaza astfel se numeste "functie recursiva". Totusi, daca nu aveti experienta de programare, este recomandat sa nu scrieti functii recursive. Cu toate acestea, puteti scrie accidental sau intalni o asemenea functie, deci este util sa stiti unele notiuni referitoare la aceasta. Studiati scriptul urmator care defineste si invoca o functie recursiva simpla: <?php function recursor($nr) { $nr++; if ($nr<8) { return recursor($nr); }
return $nr; } $x = recursor(3);

echo $x; ?>

- Daca rulati acest script, rezultatul afisat va fi 8. - Variabila "$x" primeste ca valoare functia "recursor()" careia ii transmite ca argument numarul 3. - Functia "recursor()" incrementeaza cu o unitate valoarea argumentului, prin "$nr++;" care devine 4, apoi conditia "if ($nr<8)" verifica daca aceasta variabila din functie e mai mica decat 8, in caz afirmativ se executa comanda "return recursor($nr);" care sisteaza executia altui cod din functie si auto-apeleaza iar functia (cu noua valoare a lui "$nr" ca argument) care iar incrementeaza valoarea lui "$nr" si verifica din nou conditia care iar autoapeleaza functia, ... si tot asa pana cand "$nr" va avea valoarea 8 si la verificare conditiei "if" aceasta returneaza FALSE si se trece mai departe la executia comenzii "return $nr;" care va returna 8 ca valoare a variabilei "$x". Functia "echo" va afisa valoarea lui "$x", adica 8.

7. Definirea argumentelor prestabilite


PHP va permite sa definiti functii cu argumente prestabilite. Daca apelati o functie care are un argument prestabilit, dar nu furnizati nici o valoare pentru argumentul respectiv, argumentul ia o valoare prestabilita specificata la inceput. Iata un exemplu simplu, studiati-l cu atentie: <?php function impozit_vanzari($cantitate, $rata = 0.0725) { return $cantitate * $rata; }
$cumparaturi = 123.45; echo "<br />cumparaturi = $cumparaturi"; $impozit1 = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.09); echo "<br />impozit1 = $impozit1"; $cumparaturi = 123.45; echo "<br /><br />cumparaturi = $cumparaturi"; $impozit2 = impozit_vanzari($cumparaturi); echo "<br />impozit2 = $impozit2"; ?>

Rezultatu afisat va fi: cumparaturi = 123.45 impozit1 = 11.1105 cumparaturi = 123.45 impozit2 = 8.950125 - Functia impozit_vanzari preia doua argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate, si un argument prestabilit, denumit $rata. Daca apelati functia si furnizati un singur argument, valoarea argumentului respectiv se considera ca fiind valoarea argumentului $cantitate, iar valoarea 0.0725 se foloseste ca valoare a argumentului $rata. Astfel, la prima invocare a functiei, pentru "impozit1", $rata are valoarea 0.09, specificata drept al doilea argument al functiei. Cu toate acestea, la a doua invocare a functiei, pentru "impozit2", $rata are valoarea 0.0725 deoarece este specificata valoarea unui singur argument, si astfel "$rata" a preluat valoarea prestabilita initial. - O lista cu mai multe functii php matematice este la pagina -> Functii PHP matematice - De asemenea, o lista cu functii utile in lucrul mai avansat cu functii gasiti la pagina -> Functii

pentru lucru cu functii

Variabile si referinte in functii


nvatati sa folositi variabile globale, locale si statice nvatati sa folositi referintele

Variabilele functiilor in PHP sunt de doua tipuri principale:


Variabile globale Variabile locale

Variabilele globale sunt create n exteriorul functiei, n timp ce variabilele locale sunt create n interiorul unei functii.

1. Utilizarea variabilelor globale


Asa cum s-a explicat anterior, variabilele globale sunt cele declarate n afara oricarei functii. Totalitatea locurilor unde este accesibila o variabila se numeste "domeniu de existenta al variabilei". Variabilele globale nu pot fi accesibile din interiorul corpului unei functii; cu alte cuvinte, domeniul de existenta al unei variabile globale, nu include corpurile functiilor. Daca doriti sa obtineti accesul la o variabila globala n cadrul unei functii, puteti extinde domeniul de existenta al variabilei prin specificarea in functie a numelui variabilei, n cadrul unei instructiuni GLOBAL. Instructiunea GLOBAL are urmatoarea forma:

GLOBAL variabila1, variabila2, variabila3;

Iata un exemplu concludent : <?php $var1 = 135; $var2 = 250; function Suma() { return $var1 + $var2; } echo "Suma este ". Suma(); ?> - Functia "Suma()" foloseste variabilele $var1 si $var2 declarate anterior, dar aceste variabile nu au domeniu de valabilitate in interiorul functiei. Prin urmare rezultatul functiei este NULL. Pentru a rezolva aceasta problema vom declara cele doua variabile ca fiind variabile globale, ca in exempul urmator: <?php $var1 = 135; $var2 = 250; function Suma() { GLOBAL $var1, $var2; return $var1 + $var2; } echo "Suma este ". Suma(); ?>

- In exemplul de mai sus declaratia: "GLOBAL $var1, $var2" face ca variabilele $var1 si $var2 sa fie recunoscute si in interiorul functiei. - Puteti scrie si cu litere mici "global", dar e mai usor de recunoscut cu litere mari. O alta metoda prin care putem solutiona aceasta problema este prin folosirea variabilei PHP predefinite $GLOBALS, dupa cum puteti vedea in exemplu urmator: <?php $var1 = 135; $var2 = 250; function Suma() { return $GLOBALS['var1'] + $GLOBALS['var2']; } echo "Suma este ". Suma(); ?> $GLOBALS este o variabila predefinita, este de fapt un array ; elementele acestei matrice au cheia egala cu numele variabilelor declarate si valoarea egala cu cea a variabilelor declarate. $GLOBALS este o variabila superglobala, ea va fi recunoscuta in orice script. Puteti folosi oricare din cele doua variante prezentate: instrucrtiunea GLOBAL sau variabila $GLOBALS. In cele doua exemple prezentate mai sus rezultatul afisat va fi acelasi : Suma este 385

2. Utilizarea variabilelor locale


Variabilele locale sunt create in interiorul functiei si sunt distruse cand se ncheie apelul la functia respectiva. n consecinta, variabilele locale sunt disponibile numai pe durata executiei functiei asociate. Argumentele functiilor constituie un tip important de variabila locala. Cu toate acestea, puteti crea o variabila locala prin simpla atribuire a unei valori unei variabile din interiorul unei functii. Pentru a ilustra deosebirea dintre variabilele locale si cele globale, iata un script care defineste o variabila locala denumita "$x" si o variabila globala cu acelasi nume: <?php function v_local() { $x = 5; echo "<br />In corpul functiei x = $x"; } $x = 2; echo "<br />In corpul scriptului x = $x"; v_local(); echo "<br />In corpul scriptului x = $x"; ?> Cand executati acest script, veti primi urmatoarele rezultate: In corpul scriptului x = 2 In corpul functiei x = 5 In corpul scriptului x = 2 Remarcati diferenta dintre cele doua variabile $x, chiar daca numele variabilelor este acelasi. Cand este apelata functia v_local(), $x ia valoarea 5, in rest, inainte si dupa, ia valoarea 2. Domeniul de existenta al variabilei globale $x nu se extinde n interiorul corpului functiei v_local(), iar domeniul de existenta al variabilei locale $x nu se extinde dincolo de corpul functiei respective. Cu alte cuvinte, domeniile de existenta ale celor doua variabile sunt complet distincte.

3. Utilizarea variabilelor statice

Uneori este nevoie ca o variabila locala sa-si pastreze valoarea de la un apel al functie asociate la altul. Altfel spus, nu doriti ca variabila sa fie distrusa la ncheierea apelului la functie. Pentru acest lucru puteti folosi instructiunea STATIC (la fel cu "static"). Forma instructiunii STATIC este similara cu aceea a instructiunii GLOBAL.

STATIC $var1, $var2, $var3;

O variabila afisata ntr-o instructiune STATIC este cunoscuta sub numele de "variabila statica". Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a unei variabile statice: <?php function v_local() { $x = $x + 1; echo "<br /> x = $x"; } function v_static() { STATIC $x; $x = $x + 1; echo "<br /> x = $x"; } v_local(); v_local(); v_local();
v_static(); v_static(); v_static(); ?>

Daca rulati acest script, veti primi urmatoarele rezultate: x=1 x=1 x=1 x=1 x=2 x=3 Observati ca variabila locala $x, definita n cadrul functiei v_local(), este creata din nou la fiecare apelare a functiei, n consecinta, valoarea sa este ntotdeauna afisata ca fiind egala cu 1. Prin contrast, variabila statica $x, definita n cadrul functiei v_static(), si pastreaza valoarea de la un apel al functiei la urmatorul; ca atare, valoarea sa creste de fiecare data cnd este executata functia.

4. Utilizarea referintelor
In mod prestabilit, argumentele transferate unei functii PHP sunt transmise prin valoare, ceea ce nseamna ca valorile argumentelor sunt copiate si functiile utilizeaza copii ale valorilor argumentelor lor, nu argumentele n sine. Ca o consecinta, o functie PHP nu poate modifica valorile argumentelor sale. Totusi, puteti stabili ca o functie sa aiba posibilitatea de a modifica valoarea unui argument, specificnd ca argumentul sa fie transferat prin referinta. Cnd un argument este transferat prin referinta, valoarea sa nu este copiata; functia lucreaza cu valoarea argumentului si are libertatea de a modifica acea valoare. Pentru a specifica faptul ca un argument urmeaza a fi transferat prin referinta, inaintea argumentului va fi adaugat un caracter ampersand (&). Puteti atasa acest caracter la

argument n antetul functiei sau n apelul la functie. Iata un exemplu care prezinta apelul prin valoare si apelul prin referinta: <?php function p_valoare($a) { $a = 1; } function p_referinta(&$a) { $a = 1; }
$b = 0; p_valoare($b); echo "<br /> \$b = $b"; $b = 0; p_valoare(&$b); echo "<br /> \$b = $b"; $b = 0; p_referinta($b); echo "<br /> \$b = $b"; ?>

Dupa rulati acest script, veti obtine urmatoarele date de iesire: $b = 0 $b = 1 $b = 1 Retineti ca scriptul contine doua functii, si anume "p_valoare()" si "p_referinta()". Fiecare functie preia un singur argument, denumit $a. Antetul functiei "p_referinta()" specifica faptul ca argumentul sau este transferat prin referinta; argumentul functiei "p_valoare()" este transferat prin valoare. Primul paragraf al programului invoca functia "p_valoare()", transfernd argumentul prin valoare. n consecinta, functia lucreaza cu o copie a argumentului sau, iar valoarea variabilei $b nu se modifica. Cel de-al doilea paragraf al programului invoca de asemenea functia "p_valoare()"; dar, foloseste un caracter ampersand (&) pentru a determina transferul prin referinta al valorii variabilei $b. n consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 n 1. Cel de-a treilea paragraf al programului invoca functia "p_referinta()". Antetul functiei respective foloseste un caracter ampersand (&) pentru a specifica faptul ca valoarea argumentului sau este transferata prin referinta, n consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma din 0 n l.
Prin utilizarea referintelor se evita suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor si implicit se obtine o viteza mai mare de executie a programului. Cu toate acestea, programele devin astfel mai dificil de nteles, iar referintele sau apelurile prin referinta pot cauza erori de program. Cel mai indicat este sa evitati referintele, acolo unde este posibil, si sa definiti functii care returneaza valori, si nu functii care modifica valorile propriilor argumente. In versiunile PHP 5+, transmiterea la functiei a unui parametru prin referinta "Call-time passby-reference", p_valoare(&$b), a fost scoasa din uz. Dar poate fi activata din php.ini, daca aveti acces, prin setarea 'true' la "allow_call_time_pass_reference".

Lucrul cu siruri (1)

nvatati sa utilizati secvente escape suplimentare pentru a include n siruri caracterele speciale nvatati sa utilizati codurile ASCII nvatati sa creati date de iesire formatate n Lectia 2 au fost prezentate sirurile, tipul de date PHP care stocheaza texte, n aceasta lectie veti nvata mai multe despre utilizarea sirurilor.

1. Crearea si afisarea sirurilor


Sa recapitulam notiunile elementare ale sirurilor

Valorile de tip sir sunt secvente de caractere incluse ntre ghilimele duble sau simple Puteti include un caracter special n cadrul unui sir folosind o secventa escape care reprezinta caracterul special. Variabilele pot fi de tip string si li-se poate atribui o valoare de tip sir. Operatorul de concatenare, punct, ( . ) se poate folosi pentru unirea sirurilor. PHP poate converti n mod automat o valoare numerica ntr-un sir, respectiv valoarea unui sir ntr-un numar.

Secventele escape folosite n PHP:

\n - salt la linie noua \r - retur de car (rand nou) \t - caracter de tabulare pe orizontala \\ - backslash \$ - simbolul dolarului \" - ghilimele duble \xxx - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar in octal \xnn - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar n hexazecimal

2. Secvente escape si cod ASCII


Ultimele doua secvente escape prezentate mai sus folosec un cod ASCII (America Standard Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter. Codurile ASCII sunt valori ntregi, care sunt cuprinse ntre 0 si 255; fiecare litera sau simbol folosit frecvent n limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII asociat literei A este 65, iar codul asociat cifrei l este 49. Prima secventa escape necunoscuta (\xxx) va permite sa folositi reprezentarea n octal (baza 8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentata n octal sub forma 101. Ca atare, puteti reprezenta litera A folosind secventa escape "\101". Cea de-a doua secventa escape necunoscuta (\xnn) va permite sa folositi reprezentarea hexazecimala (n baza 16) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentat sub forma hexazecimala 41. Ca atare, puteti reprezenta litera A cu ajutorul secventei escape "\41". Valoarea unui numar zecimal este suma produselor dintre fiecare cifra care l compune si o putere a lui 10. De exemplu, numarul zecimal 123 are valoarea l x 10 la puterea 2 + 2 x 10 la puterea 1 + 3 x 10 la puterea 0 = 1x100 + 2x10 + 3x1.

Puteti determina valoarea unui numar reprezentat folosind o alta baza prin nlocuirea lui 10 cu valoarea bazei respective ntr-o expresie ca aceea prezentata anterior. De exemplu, valoarea hexazecimala 123 este echivalenta cu valoarea zecimala l x 16 la puterea 2 + 2 x 16 la puterea 1 + 3 x 16 la puterea 0 = l x 156 + 2 x 16 + 3 x l = 291. Similar, valoarea n octal 123 este echivalenta cu valoarea zecimala 1x8 la puterea 2 + 2x8 la puterea 1 + 3x8 la puterea 0 = 1x64 + 2x8 + 3xl=83. Daca vi se pare complicat sa calculam astfel, nu intrati n panica; n continuare veti nvata sa determinati valoarea n octal sau hexazecimal echivalenta cu orice valoare zecimala, folosind functii PHP.

3. Utilizarea codurilor ASCII


Numeroase functii PHP sunt deosebit de folositoare la utilizarea codurilor ASCII. Aceste functii sunt enumerate n tabelul urmator.

Functii folositoare n utilizarea codurilor ASCII Functie Descriere chr(/n) - Returneaza caracterul avnd codul ASCII dat de "n" - Returneaza valoarea hexazecimala echivalenta cu valoarea dechex(n) zecimala data de "n" - Returneaza valoarea n octal echivalenta cu valoarea zecimala decoct(n) data de "n" - Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea hexdec(n) hexazecimala data de "n" - Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea n octal octdec(n) data de "n" ord(c) - Returneaza codul ASCII echivalent caracterului "c"
Iata un exemplu de utilizare a functiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzator unui anumit caracter: <?php $c = "A"; $n = ord($c); echo "<br /> Valoarea ASCII a caracterului $c este $n"; ?> Scriptul va afisa urmatorul rezultat: Valoarea ASCII a caracterului A este 65 Iata un exemplu care afiseaza echivalentele n octal, respectiv hexazecimal al caracterelor ASCII ale caror coduri sunt cuprinse ntre 33 si 40: <?php for ($i=33; $i<40; $i++) { $c=chr($i); $octal = decoct($i); $hex = dechex($i); echo "<br /> $i (octal $octal, hex $hex): caracter - $c"; } ?> Scriptul va afisa urmatorul rezultat: 33 (octal 41, hex 21): caracter - ! 34 (octal 42, hex 22): caracter - " 35 (octal 43, hex 23): caracter - # 36 (octal 44, hex 24): caracter - $ 37 (octal 45, hex 25): caracter - %

38 (octal 46, hex 26): caracter - & 39 (octal 47, hex 27): caracter - '

4. Crearea datelor de iesire formatate


PHP include doua functii utile pentru generarea datelor de iesire formatate, n speta printf() si sprintf(). Functia printf() afiseaza datele sale de iesire, n timp ce functia sprintf() returneaza datele sale de iesire sub forma unei valori sir. n general, fiecare functie preia doua sau mai multe argumente. Primul argument este un sir, denumit sir de formatate, care specifica formatul datelor de iesire, iar celelalte argumente specifica valorile care vor constitui datele de iesire. Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei sprintf(): <?php $num = 8.7; echo $num; $num = sprintf("%05.2f", $num); echo '<br>'. $num; ?> - Rezultatul afisat va fi: 8.7 08.70 - Cu ajutorul expresiei "%05.2f", sprintf() formateaza numarul din $num astfel incat acesta sa fie format din 5 caractere dintre care unul punct (.) si 2 zecimale. Iata si doua exemple de utilizare a functiei printf(): <?php $n = 8; printf("Valoarea lui n este: %d", $n); ?> - Va afisa "Valoarea lui n este: 8". Al doilea exemplu, putin mai complicat, prezinta modul de utilizare a functiei printf() cu mai multe argumente pentru datele de iesire: <?php $sir = 'Aceasta este lectia %d din cursul %s'; $num = 13; $tip = 'PHP'; printf($sir, $num, $tip); ?> - Includerea datelor formatate in sir se face in ordinea adaugarii variabilelor intre parantezele functiei "sprintf()". - Va afisa "Aceasta este lectia 13 din cursul PHP". Sirul de formatare consta dintr-o serie de caractere si directive ordinare. Un caracter ordinar este orice caracter, n afara caracterului "%". Caracterele ordinare sunt pur si simplu copiate la iesire. Directivele reprezinta secvente de caractere care ncep cu simbolul "%"; aceste determina modul n care va fi formatat argumentul corespunzator. O directiva simpla, cum este cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter "%" urmat de un specificator de tip, precum "d", care arata ca argumentul trebuie tratat ca numar zecimal. Cu toate acestea, o directiva mai sofisticata poate include urmatoarele componente, care trebuie sa apara n ordinea indicata:

Specificator de completare (optional): - Un specificator de completare precizeaza caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul pna la dimensiunea ceruta a sirului, n cazul n care caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu spatii. Specificatorul de completare poate fi un caracter spatiu sau un 0 (zero). Un specificator de completare de tip spatiu este folosit frecvent cu sirurile, iar un specificator de completare zero se foloseste mai ales alaturi de numere. Un alt caracter de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn al citarii ('). De exemplu, pentru a completa un rezultat cu liniute de subliniere, specificati '_ drept caracter de completare. Specificator de aliniere (optional): - Un specificator de aliniere indica daca rezultatul trebuie sa fie aliniat la stnga sau la dreapta. Daca specificatorul de aliniere este omis, rezultatul va fi aliniat la dreapta; daca se indica o cratima (-) drept specificator de aliniere, rezultatul va fi aliniat la stnga. Specificator de latime (optional): - Un specificator de latime este un ntreg care determina numarul minim de caractere ale rezultatului; sau, daca argumentul este de tip double, numarul minim de caractere situate la stnga punctului zecimal. Daca rezultatul contine un numar mai redus de caractere, atunci va contine si caractere de completare. Specificator de precizie (optional): - Un specificator de precizie este un punct zecimal, urmat de un ntreg care determina numarul de cifre dupa punctul zecimal pe care trebuie sa le contina rezultatul. Specificatorul de precizie nu are nici un efect pentru alte tipuri dect double (float). Specificator de tip (obligatoriu): - Specificatorul de tip determina modul de tratare si afisare a argumentului.

Tabelul urmator prezinta specificatorii de tip disponibili.

Specificatorii de tip PHP folositi la formatarea sirurilor Specificator de Descriere tip - Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca valoare b binara - Trateaza argumentul ca pe un ntreg si afiseaza caracterul cu c aceeasi valoare ASCII ca si argumentul - Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca valoare d zecimala - Trateaza argumentul ca pe o valoare de tip double si l f afiseaza ca valoare cu virgula mobila - Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca pe o o valoare scrisa n octal s - Trateaza argumentul ca pe un sir si l afiseaza - Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca numar x hexazecimal, cu litere scrise cu minuscule - Trateaza argumentul ca pe un ntreg si l afiseaza ca numar X hexazecimal, cu litere scrise cu majuscule
Daca doriti sa inserati simbolul procentului n datele de iesire ale unui apel la functia printf() sau sprintf(), inserati doua caractere "%".

Tabelul urmator prezinta rezultatele aplicarii a diferite siruri de formatare valorilor selectate. Studiati tabelul si verificati daca ati nteles corect modul de operare a specificatorilor din cadrul fiecarui sir de formatare. Remarcati ca, n cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce automat o rotunjire. Spatiile au fost nlocuite prin accente circumflexe(^), pentru a facilita determinarea numarului de spatii si a amplasarii acestora.

Exemple de rezultate ale utilizarii a diferite siruri de formatare Valoare Format Rezultat 100 %d 100 100 %b 1100100 100 %o 144 100 %x 64 100 %f 100.000000 12.345 %^-10f 12.345000^^^^^^^^ 12.345 %^10f ^^^^^^^^12 .345000 12.345 %^-10.2f 12.35^^^^^^^^ 12.345 %10.2f ^^^^^^^^12.35 test %^-10s test^^^^^^ test %^10s *^^^^^^test
Daca utilizarea functiilor printf() si sprintf() pentru formatarea numerelor pare cam greoaie, puteti folosi functia number_format(), care returneaza o valoare de tip sir continnd un rezultat formatat. Puteti apela functia cu unul, doua sau patru argumente:

number_format(numar) number_format(numar, zecimale) number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)

- Argumentul "numar" specifica valoarea numerica pe care doriti sa o formatati. - Argumentul "zecimale" specifica numarul dorit de cifre zecimale. - Argumentul "punct_zecimal" precizeaza caracterul ce se va folosi drept punct zecimal. - Argumentul "separator_mii' precizeaza caracterul care se va folosi ca separator al miilor. n mod prestabilit, rezultatul este formatat fara zecimale, este inserat un punct (.) naintea cifrelor care compun partea zecimala, respectiv se foloseste o virgula (,) pentru separarea miilor. De exemplu, apelul la functia number_format(1.234, 2) returneaza valoarea 1.23 Functia PHP sscanf(), este complementara functiei printf(). Daca functia printf() genereaza date de iesire formatate, functia sscanf() citeste un sir, l interpreteaza prin referirea la un sir de formatare si stabileste valorile variabilelor specificate n functie de continutul sirului. Sa luam n considerare urmatorul exemplu: <?php $subiect = "08,25,2008"; $n = sscanf($subiect, "%d,%d,%d", &$luna, &$zi, &$an); echo "Au fost gasite $n valori"; echo "<br /> luna = $luna"; echo "<br /> zi = $zi";

echo "<br /> an = $an"; ?>

Datele de iesire ale acestui script sunt: Au fost gasite 3 valori luna = 8 zi = 25 an = 2008 - O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu siruri gasiti la pagina -> Functii pentru siruri

Lucrul cu siruri (2)


nvatati sa maniupulati sirurile folosind diferite functii Invatati sa lucrati cu subsiruri

1. Manipularea sirurilor
PHP contine peste 70 de functii care lucreaza cu siruri. Aceasta sectiune descrie cateva functii pe care este posibil sa le utilizati frecvent. Aceste functii va permit sa obtineti lungimea unui sir, sa eliminati dintr-un sir caracterele de tip spatiu alb, sa convertiti caracterele unui sir n majuscule sau minuscule si altele. - Functia strlen() returneaza lungimea sirului specificat ca argument al functiei. Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei strlen(): <?php $s = "Acesta este un sir"; $n = strlen($s); echo "<br /> Lungimea sirului este: $n"; ?> Scriptul de mai sus va afisa: Lungimea sirului este: 18 - Numeroase functii PHP va permit sa eliminati caracterele de tip spatiu alb de la una sau ambele extremitati ale unui sir. Iata un exemplu; care prezinta modul de operare al acestor functii: <?php $s = " Acesta este un sir "; $n = strlen($s); echo "<br /> Lungimea sirului este: $n";
$trim =chop($s); // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului $n = strlen($trim); echo "<br /> Lungimea sirului este: $n"; $trim = ltrim($s); // Elimina spatiile albe din partea stanga a sirului $n = strlen($trim); echo "<br /> Lungimea sirului este: $n"; $trim = rtrim($s); // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului $n = strlen($trim); echo "<br /> Lungimea sirului este: $n"; $trim = trim($s); // Elimina spatiile albe din ambele parti a sirului $n = strlen($trim); echo "<br /> Lungimea sirului este: $n"; ?>

Scriptul de mai sus va afisa: Lungimea sirului este: 36 Lungimea sirului este: 27 Lungimea sirului este: 27 Lungimea sirului este: 27 Lungimea sirului este: 18 Urmatorul tabel prezinta Functiile PHP de eliminare a caracterelor din siruri:

Functii PHP de eliminare a caracterelor din siruri Functie chop(s) ltrim(s) rtrim(s) trim(s) Descriere - Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu rtrim() - Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la extremitatea din stnga a sirului - Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu chop() - Returneaza valoarea lui 's', eliminnd spatiile albe de la ambele extremitati

- Functia strtoupper() returneaza valoarea argumentului, convertita la majuscule. - Functia strtolower{) returneaza valoarea argumentului, convertita la minuscule. - Functia ucfirst{) returneaza valoarea argumentului, cu primul caracter din sir majuscula. Nici una din functii nu modifica valoarea argumentului, valoarea convertita este cea returnata ca rezultat al functiei. Iata un scurt exemplu, care prezinta modul de operare a acestor functii: <?php $s = "abcdefg"; $rezultat = strtoupper($s); $rezultat2 = ucfirst($s); echo "<br />strtoupper('$s'): $rezultat"; echo "<br />ucfirst('$s'): $rezultat2"; $s = "ABCDE"; $rezultat = strtolower($s); echo "<br />strtolower('$s'): $rezultat"; ?> Scriptul de mai sus va afisa: strtoupper(abcdefg): ABCDEFG ucfirst(abcdefg): Abcdefg strtolower(ABCDE): abcde

2. Compararea sirurilor
PHP furnizeaza patru functii care sunt deosebit de utile pentru compararea sirurilor. Aceste functii sunt enumerate n tabelul urmator. Fiecare functie returneaza o valoare al carei semn determina rezultatul comparatiei; nu trebuie sa ncercati sa interpretati valoarea returnata efectiva.

Functii PHP de comparatie ntre siruri Functia Descriere

strcasecmp(s1, s2)

- Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai mic dect 's2', o valoare mai mare dect zero daca 's1' este mai mare dect 's2', respectiv 0 n celelalte cazuri. - Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai mic dect 's2', o valoare mai mare dect zero daca 's1' este mai mare dect 's2', respectiv 0 n celelalte cazuri. - Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule. La comparatie sunt luate n considerare un numar de 'n' caractere. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai mic dect 's2', o valoare mai mare dect zero daca 's1' este mai mare dect 's2', respectiv 0 n celelalte cazuri. - Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta ntre majuscule si minuscule. La comparatie sunt luate n considerare un numar de 'n' caractere. Returneaza o valoare mai mica dect zero daca 's1' este mai mic dect 's2', o valoare mai mare dect zero daca 's1' este mai mare dect 's2', respectiv 0 n celelalte cazuri.

strcmp(s1, s2)

strncasecmp(s1, s2, n)

strncmp(s1,s2, n)

Iata un scurt exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii: <?php $s1 = "abcd"; $s2 = "ABCE"; $rezultat = strcasecmp($s1, $s2); echo "<br /> Functia strcasecmp a returnat $rezultat"; $rezultat = strcmp($s1, $s2); echo "<br /> Functia strcmp a returnat $rezultat"; $rezultat = strncasecmp($s1, $s2, 3); echo "<br /> Functia strncasecmp returnat $rezultat"; $rezultat = strncmp($s1, $s2, 3); echo "<br /> Functia strncmp a returnat $rezultat"; ?> Scriptul de mai sus va afisa: Functia strcasecmp a returnat -1 Functia strcmp a returnat 1 Functia strncasecmp returnat 0 Functia strncmp a returnat 1 Datele de iesire va arata ca functia strcasecmp() a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mic dect "ABCE", in schimb, functia strcmp(), la fel ca si functia strncmp(), a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mare dect "ABCE". Aceasta s-a ntmplat deoarece literele minuscule au n secventa ASCII o pozitie superioara literelor scrise cu majuscule; litera 'A' are valoarea ASCII 65, iar litera 'a' are valoarea ASCII 97. De asemenea, datele de iesire arata ca functia strncasecmp() a identificat sirul "s1" ca egal cu "s2", deoarece au fost luate in considerare numai primele 3 caractere.

3. Descoperirea si extragerea sub-sirurilor


PHP include numeroase functii care gasesc si extrag sub-tiruri, adica parti dintr-un sir. Cele mai importante functii de acest gen sunt rezumate n tabelul urmator:

Functii PHP de extragere si cautare Functie strchr(s1,s2) Descriere - Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pna la sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia strstr() executa aceeasi operatie - Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pna la sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Sirurile 's1' si 's2' sunt comparate fara a se tine cont daca literele sunt majuscule sau minuscule - Returneaza pozitia (nr. intreg) a primei aparitii a sirului 's2' n 's1'.Daca 's2' nu este gasit, functia returneaza FALSE - Returneaza toate sirurile 's1' de la ultima aparitie a sirului 's2' si pna la sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. La comparatie este folosit numai primul caracter al sirului 's2' - Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pna la sfrsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia strchr() executa aceeasi operatie

stristr(s1,s2)

strpos(s1,s2) strrchr(s1,s2)

strstr(s1,s2)

substr(s, starf) - Returneaza portiunea sirului 's' specificata de indexul ntreg 'start' substr(s, start, lung) respectiv de indexurile 'start' si 'lung'. Prima pozitie a sirului este pozitia 0.
Iata un exemplu simplu, care prezinta modalitatile de utilizare a mai multor functii de extragere si cautare: <?php $s = "the cat on the mat near the bat"; $b = "at"; $n = strpos($s, $b); echo "<br /> strpos(\"$s\", \"$b\"): $n";
$s = "the cat on the mat near the bat"; $b = "at"; $n = strchr($s, $b); echo "<br /> strchr(\"$s\", \"$b\"): $n"; $s = "the cat on the mat near the bat"; $b = "at"; $n = strrchr($s, $b); echo "<br /> strrchr(\"$s\", \"$b\"): $n"; $s = "the cat on the mat near the bat"; $rezultat = substr($s, 4, 3); echo "<br /> substr(\"$s\", 4, 3): $rezultat"; ?>

Studiati cu atentie scriptul si tabelul de mai sus pentru a intelege datele de iesire. Iata si datele de iesire: strpos("the cat on the mat near the bat", "at"): 5 strchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at on the mat near the bat

strrchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at substr("the cat on the mat near the bat", 4, 3): cat O potentiala dificultate n utilizarea functiei strpos() consta n aceea ca poate fi greu de sesizat diferenta dintre valoarea returnata 0, care arata ca sub-sirul a fost gasit n pozitia initiala a sirului, si valoarea returnata FALSE, care arata ca sub-sirul nu a fost gasit. Iata un scurt exemplu care indica un mod adecvat de testare a valorii returnate de functia strpos(), astfel nct sa se poata face diferenta ntre cele doua rezultate: <?php $poz = strpos($s1, $s2); if ($poz == FALSE) { echo "<br /> sub-sirul nu a fost gasit"; } ?> Procedeul prezentat foloseste operatorul de identitate (==) pentru a determina daca valoarea returnata este identica - nu doar aritmetic egala - cu valoarea FALSE.

4. nlocuirea unui sub-sir


O operatie frecvent folosita n programare consta n gasirea unui sub-sir si nlocuirea sa cu o valoare noua. PHP are doua functii deosebit de utile pentru asemenea operatii, si anume str_replace() si substr_replace(). Mai jos sunt prezentate pe scurt aceste functii. Remarcati ca functia str_replace() noteaza sub-sirul prin valoarea sa, n timp ce functia substr_replace() noteaza sub-sirul prin pozitia sa n interiorul sirului subiect.

str_replace(cauta, nlocuire, subiect) - Se cauta n sirul 'subiect' sub-sirul 'cauta'; daca sub-sirul este gasit, returneaza valoarea 'subiect', nlocuindu-se prima aparitie a sirului 'cauta' cu 'nlocuire'. substr_replace(subiect, nlocuire, start, lungime) - Returneaza valoarea 'subiect', nlocuind sub-siruf care ncepe de la 'start' si avnd lungimea 'lungime' cu sirul 'nlocuire'. Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii: <?php $subiect = "the cat on the mat near the bat"; echo "<br /> Subiect : $subiect";
$cauta = "cat"; $inlocuire = "DOG"; $rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect); echo "<br /> str_replace : $rezultat"; $inlocuire = "CAT"; $rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 4, 3); echo "<br /> substr_replace : $rezultat"; ?>

Iata si rezultatul exemplului : Subiect : the cat on the mat near the bat str_replace : the DOG on the mat near the bat substr_replace : the CAT on the mat near the bat - O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu siruri gasiti la pagina -> Functii pentru siruri

Expresii regulate, regex

Invatati sa scrieti si sa utilizati expresii regulate Invatati sa verificati sirurile in functie de expresii regulate

1. Scrierea expresiilor regulate (Regex)


Expresiile regulate (regex) sunt un sir de caractere sablon care descriu multimea cuvintelor posibile care pot fi formate cu acele caractere, respectand anumite reguli. Aceste expresii regulate folosesc paranteze (rotunde, patrate, acolade) prin care formeaza regulile de formare a cuvintelor. Utilitatea cea mai frecventa a unei expresii regulate consta n a recunoaste daca un sir contine sau nu cuvinte sau sub-sir care pot fi formate prin expresia regulata respectiva.

De ex.: expresia m[ai]r poate forma cuvintele: mar si mir

Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice vocala. Puteti face aceasta folosind expresia regulata [aeiou]. Prin includerea valorilor posibile ntre paranteze, formati o expresie regulata echivalenta cu formularea "alege oricare din aceste valori". Daca doriti sa permiteti si utilizarea, majusculelor, puteti scrie [aeiouAEIOU]. Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice caracter scris cu minuscule. Puteti scrie: [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz]. Sau puteti folosi o forma mai compacta [a-z], unde prin cratima se ntelege "o serie de caractere consecutive". Sa presupunem ca doriti sa specificati intr-o expresie regulata sirurile "sat", "mat" si "lat". Pentru aceasta, aveti nevoie de expresia regulata [sml]at. Semnificatia acestei expresii regulate este urmatoarea: "alege oricare din literele 's', 'm' si 'l' si scrie dupa litera respectiva literele 'at'". Daca un accent circumflex (^) este primul simbol mentionat ntre parantezele drepte, acesta are ca efect inversarea semnificatiei expresiei regulate plasate ntre paranteze.

De exemplu, expresia regulata [^a-z] corespunde oricarui caracter care nu este o litera mica. Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata se poate repeta, expresia regulat va fi urmata de o pereche de acolade, care includ limitele superioara si inferioara ale repetitiei.

De exemplu, expresia regulata [aeiou]{1,4} corespunde sirurilor care pot contine intre 1 si 4 vocale. Pentru a specifica repetarea mai multor parti ale unei expresii regulate, includeti partile respective ntre paranteze rotunde.

De exemplu, expresia regulata ([sml]at){1 ,2} corespunde unui numar de una sau doua repetari ale oricaruia dintre sirurile "sat", "mat" sau "lat".

Pentru a simplifica scrierea de reguli intr-o expresie regulata se folosesc anumite caractere "speciale" Sa presupunem ca doriti sa reprezentati o nmultire intre doua numere, puteti obtine ceva de genul [0-9]*[0-9]. Totusi, aceasta expresie regulata nu are semnificatia dorita, deoarece '*' este un factor de repetitie, nu un caracter dintr-un sir. Pentru a dezactiva semnificatia speciala a caracterului '*', trebuie sa-l prefixati cu un caracter backslash: [0-9]\*[0-9]. Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite caractere la inceput, prefixati expresia regulata cu un accent circumflex "^". De

exemplu, expresia regulata ^[sml]at corespunde sub-sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la nceputul sirului subiect. Similar, pentru a arata ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include anumite caractere la sfarsit, anexati la expresia regulata un simbol al dolarului "$". De exemplu, expresia regulata [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca acestea apar la sfrsitul sirului subiect. Iata o lista cu mai multe caractere speciale si rolul lor in expresiile regulate:

^ - indica inceputul liniei $ - indica sfarsitul liniei . - (punct) orice caracter [] - un caracter dintre cele din paranezele patrate [^] - orice caracter, in afara celor din paranezele patrate \ - scoate din contextul formari expresiei caracterul care urmeaza + - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta odata si de cate ori e posibil (de la 1 la infinit) * - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta de cate ori e posibil sau niciodate (de la 0 la infinit) ? - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta ce mult odata <> - un cuvant intreg (|) - lista de optiuni SAU {m, n} - repetarea expresiei de la "m" la "n" ori Iata cateva exemple de expresii regulate:

(.*) - Reprezinta toate caracterele (prin .) repetate de cate ori e posibil (dat de *) <salut> - Cuvantul "salut" (ci|co)tim - Reprezinta "citim" si "cotim" ^The .* hack$ - Sirurile care incep cu "the " si se sfarsesc cu " hack" ^www.[a-z0-9]+.ro$ - Reprezinta sirurile "www.---.ro" unde '---' poate fi orice litera sau cuvant ce contine litere mici si numere (^-\+[0-9]*) - Orice numar care incepe cu "-" sau "+" ^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$ Expresie regulata pentru adrese de e-mail

2. Utilizarea expresiilor regulate


PHP include numeroase functii care lucreaza cu expresii regulate. Tabelul urmator descrie unele din aceste functii.

Functii PHP pentru expresii regulate Functie ereg ereg_replace Descriere - Executa o identificare cu o expresie regulata (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6) - nlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi

folosita preg_replace) eregi - Executa o identificare cu o expresie regulata insensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6) - nlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate insensibile la diferenta ntre majuscule si minuscule (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi folosita preg_replace) - Cauta in sir caracterele sau sablonul care se potriveste cu expresia regulata din functie si o inlocuieste cu alte valori date - Divide un sir ntr-un tablou folosind o expresie regulata (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi folosita preg_split) - Creaza o expresie regulata, insensibila la diferenta ntre majuscule si minuscule, dintr-un sir care contine o expresie regulata (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)

eregi_replace preg_replace split

sql_regcase

In continuare este dat un exemplu cu functia ereg(). Forma simpla a functiei ereg() preia doua argumente: un sir care contine o expresie regulata si un sir subiect. Functia returneaza TRUE daca expresia regulata corespunde unui sub-sir al sirului subiect; n caz contrar, returneaza FALSE. - Iata un exemplu: <?php $model = "[sml]at"; $subiect = "La noi in sat"; $rezultat = ereg($model, $subiect); if ($rezultat) { echo 'Model inclus in subiect'; } ?> - In acest script, variabila $rezultat primeste valoarea TRUE, deoarece sirul 'subiect' contine sub-sirul "sat", care corespunde expresiei regulate. Pentru verificare, instructiunea "if" verifica daca "$resultat" este TRUE si in caz afirmativ executa comanda dintre acolade, "echo" care afiseaza 'Model inclus in subiect'. - Pentru a verifica daca un sir contine numai litere si numere, puteti folosi direct functia ctype_alnum() - Deoarece functiile "ereg" au fost deprecate incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulate din PHP 6, este indicat sa nu le mai folositi, cunoasterea lor e necesara daca le intalniti in scripturi mai vechi. Acestea au fost inlocuite cu functii "preg_" (Perl-Compatible). Mai multe detalii si exemple despre aceste functii gasiti in manualul Expresii regulate (compatibile Perl. Expresiile regulate compatigile Perl se adauga intre caractere "/". De exemplu sablonul ([a-z09]+) se foloseste /([a-z0-9]+)/. Iata un exemplu cu preg_grep(), aceasta returneaza un array compus din elementele unei matrice care contin sablonul, expresia regulata cautata. Acest exemplu va returna doar acele elementele dintr-o matrice care contin in ele sub-sirurile "casa" sau "masa".

<?php $matrice = array('123casa', 'abc masa', '12-xy', '$asa_0/', '123abc casa'); $filtru = preg_grep("/([cm]asa)/", $matrice); print_r ($filtru); ?> // Afiseaza elementele matricei

- Variabila "$matrice" contine un Array cu mai multe elemente cu siruri. - In variabila $filtru e preluat rezultatul functiei "preg_grep()" a carei prim parametru este un sablon de expresie regulata (adaugata intre ghilimele duble), iar al doilea este matricea in care e cautat sablonul. - Cu functia "print_r()" se va afisa elementele matricei obtinute in variabila "$filtru". Rezultatul afisat e urmatorul: Array ( [0]=>123casa [1]=>abc masa [4]=>123abc casa ) - Un ultim exemplu util, folosim functia preg_replace() si o expresie regulata pentru a elimina caracterelor speciale dintr-un sir <?php $sir = 'Sir& ce contine*a <caractere: speciale? /in co@nte>xt'; $sir = preg_replace("/([^ A-Za-z0-9_]+)/", "", $sir); echo $sir; ?> In acest exemplu avem un sir (stocat in variabila $sir) ce contine diferite caractere mai putin uzuale. Functia "preg_replace", impreuna cu expresia regulata "/(^ A-Za-z0-9_]+)/", pastreaza in $sir numai literele, cifrele, caracterul '_' si spatiu. Instructiunea "echo" va afisa urmatorul rezultat: Sir ce continea caractere speciale in context

Utilizarea variabilelor cookie


nvatati care este modul de functionare a variabilelor cookie nvatati sa creati, sa obtineti accesul la variabilele cookie si sa le stergeti nvatati sa specificati optiunile dintr-o variabila cookie

1. Accesul la variabilele cookie


Valorile majoritatii variabilelor dispar atunci cnd scriptul PHP care le contine si ncheie executia. Spre deosebire de acestea, valorile variabilelor cookie se pot pastra un timp indefinit. Pentru ca valorile lor sa se poata pastra, browserul utilizatorului stocheaza variabilele cookie n unitatea de hard-disc a utilizatorului. Majoritatea navigatoarelor de Web au posibilitatea sa activeze/dezactiveze cookie-urile. Trebuie sa tineti cont de acest lucru cand doriti sa folositi cookie in scripturile dv., totusi, comform statisticilor, in jur de 1% dintre utilizatori au optiunea cookie dezactivata. PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru transmiterea cookie-urilor de la server la browser, si modalitati de citire a cookie-urilor. Pentru a citi cooki-urile puteti utiliza variabila PHP de tip tablou $_COOKIE sau $_HTTP_COOKIE_VARS, acestea contin numele si valoarea fiecarei variabile cookie curenta. Daca doriti sa obtineti acces la acest tablou, puteti folosi un program ca urmatorul:

Foreach($_COOKIE as $nume => $valoare) echo "<br /> $nume => $valoare";

- $_COOKIE['numeCookie'] este o variabila super-globala, putand fi accesata si in functii fara a mai specifica "global".

2. Crearea unei variabile cookie


Un lucru important de retinut este faptul ca cookie-urile trebuie sa fie transmise la browser inaintea oricarei alte informatii. Pentru a evita problemele, asigurati-va ca un script PHP care stabileste o valoare a unei variabile cookie este plasat n partea superioara a fisierului, fara caractere de tip spatiu alb care sa-l preceada. De asemenea, stabiliti valoarea variabilei cookie nainte de a executa o instructiune 'echo' sau o alta instructiune PHP care trimite browserului date de iesire. Pentru a crea o variabila cookie, folositi functia setcookie(), care are urmatoarea forma:

setcookie(numeCookie, valoare, expirare)

- Argumentul 'numeCookie' specifica numele variabilei cookie, iar argumentul 'valoare' specifica valoarea variabilei. - Valoarea variabilei cookie este automat transmisa "urlencode" si cand este primita e automat decodata. - Argumentul 'expirare' indica momentul expirarii variabilei cookie; dupa ora specificata, variabila cookie nu mai este accesibila. n general, este convenabil sa se specifice momentul expirarii folosind functia time(), care returneaza intervalul de timp (exprimat n secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteti adauga o valoare de tip decalaj (offset), care specifica intervalul de timp pe durata caruia variabila cookie trebuie sa fie accesibila. Folosind aceasta functie se pot transmite mai multe cookie-uri succesiv; protocoalele Web limiteaza insa la maximum 20 numarul cookie-urilor ce pot fi trimise aceluiasi utilizator. De exemplu, sa luam n considerare urmatoarea instructiune:

setcookie("fruct", "banana", time()+3600);

Aceasta instructiune creeaza o variabila cookie denumita 'fruct', care are valoarea 'banana'. Variabila cookie va fi disponibila timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa. Daca preferati, puteti specifica momentul expirarii folosind functia mktime(). Aceasta functie are urmatoarea forma:

mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)

De exemplu, urmatoarea instructiune creeaza o variabila cookie care expira la o secunda dupa miezul noptii primei zile a anului 2009:

Setcookie("fruct", "banana", mktime(0, 0, 1, 1, 1, 2009));

3. Stergerea unei variabile cookie


Deoarece o variabila cookie are o data de expirare, aceasta va fi stearsa automat la un oarecare interval de timp dupa crearea sa. Totusi, puteti sterge o variabila cookie imediat. Pentru aceasta, fixati momentul expirarii variabilei cookie la un moment de timp in trecut. De exemplu, pentru a sterge o variabila cookie denumita 'fruct', puteti folosi urmatoarea instructiune:

setcookie("fruct", "", time()-3600);

Aceasta instructiune stabileste timpul de expirare cu o ora (3600 de secunde) n urma. Remarcati ca valoarea variabilei cookie este exprimata sub forma unui sir vid (""); din moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibila, valoarea sa nu mai are importanta.

4. Specificarea accesului la o variabila cookie si alte optiuni


Functia setcookie() poate prelua maximum sase argumente. Iata formatul complet al functiei setcookie():

setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, secure)

Argumentele 'nume', 'valoare' si 'expirare' au fost descrise n sectiunea precedenta. - Argumentul 'cale' va permite sa specificati calea URL asociata variabilei cookie. n mod prestabilit, variabila cookie este disponibila pentru scripturile din catalogul care contine scriptul n care a fost configurata variabila respectiva, precum si pentrul scripturile din subcataloagele aferente catalogului respectiv. n particular, scripturilor din cataloagele parinte ale catalogului care contine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie. Pentru a pune variabila cookie la dispozitia scripturilor dintr-un anumit catalog si cataloagele sale, specificati o valoare a argumentului 'cale'. De exemplu, pentru a pune variabila cookie la dispozitia ntregului arbore de cataloage, specificati " /" ca valoare a argumentului cale; pentru a face variabila cookie disponibila n catalogul "/test" si n sub-cataloagele sale, specificati "/test/" ca valoare a argumentului 'cale'. - Daca nu este specificat nici un argument 'domeniu', o variabila cookie este disponibila numai pentru scripturile din domeniul Web care a creat variabila respectiva. Argumentul 'domeniu' va permite sa specificati numele de domeniu asociat unei variabile cookie. n consecinta, variabila cookie va fi disponibila numai pentru siturile Web din cadrul domeniului specificat. De exemplu, sa presupunem ca un script din serverul Web http://www.subdomeniu.domeniu.com creeaza o variabila cookie. n mod prestabilit, variabila cookie este disponibila numai pentru gazda respectiva. Cu toate acestea, puteti face variabila cookie disponibila pe ntreg domeniul 'subdomeniu.domeniu.com', specificnd "subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului 'domeniu'. - Argumentul 'secure' este o valoare ntreaga, care specifica daca variabila cookie trebuie trimisa prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificati valoarea l pentru a mpiedica transmiterea variabilei cookie n cazul n care conexiunea nu este sigura; pentru a permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obisnuite, specificati valoarea 0.

Lucrul cu fisiere (1)


Invatati sa obtineti atributele unui fisier Invatati despre privilegiile unui fisier si utilizarea acestora Invatati sa deschideti si sa inchideti fisiere

1. Obtinerea atributelor unui fisier


Privilegiile asociate unui fisier sau unui catalog determina operatiile pe care le poate executa un utilizator cu fisierul sau catalogul respectiv. Pentru a adauga un fisier intr-un director, folosind PHP, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in acel director, de asemenea, pentru a adauga date intr-un fisier, trebuie sa aveti permisiunea de scriere in fisierul respectiv. Aceste permisiuni sunt date (configurate) de administratorul sistemului respectiv. PHP furnizeaza numeroase functii care va permit sa obtineti informatii care descriu un fisier. Tabelul urmator rezuma cele mai cunoscute dintre aceste functii.

Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier Functie file_exists() fileatime() filectime() filegroup() filemtime() fileowner() fileperms() filesize() filetype() is_dir() is_file() is_readable() is_writable() Descriere - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista, respectiv FALSE n caz contrar - Returneaza timpul de acces la fisier sub forma de amprenta de timp UNIX. - Returneaza timpul de modificare al i-nodului (structura de date care contine informatii despre fisiere UNIX - N. T.) sub forma de amprenta de timp UNIX. - Returneaza identificatorul numeric al grupului care detine fisierul - Returneaza momentul de timp al modificarii fisierului sub forma de amprenta de timp UNIX - Returneaza identificatorul numeric de utilizator al fisierului - Returneaza permisiunile fisierului - Returneaza dimensiunea fisierului, n octeti - Returneaza tipul fisierului, n speta "fifo", "char", "dir", "block", "link", "file" sau "unknown" - Returneaza TRUE daca directorul specificat exista; n caz contrar, returneaza FALSE - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista; n caz contrar, returneaza FALSE - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si poate fi citit; n caz contrar, returneaza FALSE - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si se poate scrie n acel fisier; n caz contrar, returneaza FALSE

Functiile fileowner() si filegroup() returneaza fiecare un identificator numeric; puteti converti identificatorul numeric ntr-un sir prin invocarea functiei posix_getpwuid() cu un identificator de utilizator, respectiv a functiei posix_getgrgid() cu un identificat de grup. Acestea returneaza informatii despre identificatorul precizat. Iata un exemplu in care puteti vedea, si intelege mai bine, cum sunt folosite functiile rezentate in tabelul anterior (fisierul 'test.txt' care va fi folosit de functii se afla in acelasi director cu scriptul php): <?php $filename = "test.txt";
$result = file_exists($filename); echo "<br /> file_exists(): $result"; $result = fileowner($filename); echo "<br /> fileowner(): $result"; $result = filegroup($filename); echo "<br /> filegroup(): $result"; $result = filetype($filename);

echo "<br /> filetype(): $result"; $result = filesize($filename); echo "<br /> filesize(): $result"; $result = fileatime($filename); $result = date("m/d/Y H:i", $result); echo "<br /> fileatime(): $result"; $result = filectime($filename); $result = date("m/d/Y H:i", $result); echo "<br /> filectime(): $result"; $result = filemtime($filename); $result = date("m/d/Y H:i", $result); echo "<br /> filemtime(): $result"; $result = fileperms($filename); $result = decoct($result); echo "<br /> fileperms(): $result"; $result = is_file($filename); echo "<br /> is_file(): $result"; $result = is_dir($filename); echo "<br /> is_dir(): $result"; $result = is_readable($filename); echo "<br /> is_readable(): $result"; $result = is_writable($filename); echo "<br /> is_writable(): $result"; ?>

Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele file_exists(): 1 fileowner(): 0 filegroup(): 0 filetype(): file filesize(): 5 fileatime(): 08/28/2008 00:00 filectime(): 08/28/2008 10:49 filemtime(): 08/28/2008 11:32 fileperms(): 100666 is_file(): 1 is_dir(): is_readable(): 1 is_writable(): 1 - O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

2. Privilegii de fisier
Privilegiile asociate unui fisier (sau director) determina operatiile pe care utilizatorii le pot efectua cu fisierul (sau directorul) respectiv. = Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcatuite din cte trei caractere fiecare; cu alte

cuvinte, trei triade. Prima triada indica privilegiile acordate posesorului fisierului. Cea de-a doua triada indica privilegiile acordate membrilor grupului posesor al fisierului. Cea de-a treia triada indica privilegiile acordate altor utilizatori. Cele 3 caractere care alcatuiesc un grup sunt reprezentate, in sistemele UNIX, prin urmatoarele tri litere: 'r', 'w' si 'x'; acestea reprezinta:

r - fisierul poate fi citit w - se poate scrie n fisier x - continutul fisierului poate fi executat Caracterele unei triade apar ntotdeauna n secventa 'rwx'. Daca o anumita litera este nlocuita de o cratima (-), privilegiul asociat nu este accesibil. De exemplu, sa examinam privilegiile specificate in urmatorul exemplu:

rwxr-xr--

Aceste caractere au urmatoarea semnificatie:


"rwx", posesorul fisierului poate citi, scrie sau executa fisierul "r-x", membrii grupului posesor al fisierului pot citi sau executa fisierul, dar nu pot scrie n fisier "r--", alti utilizatori pot citi fisierul, dar nu pot scrie n fisier sau executa continutul fisierului
Privilegiul 'x' este semnificativ numai pentru fisierele care includ un continut executabil, cum sunt fisierele binare executabile (.exe) sau anumite categorii de scripturi.

Posesorul unui fisier poate modifica privilegiile asociate fisierului emitnd comanda chmod (aceasta functioneaza in sistemele de operare UNIX). Aceasta comanda are doua forme. O forma va permite sa specificati privilegiile folosind cifre scrise n octal; cealalta va permite sa le specificati folosind litere. Pentru a specifica privilegiile folosind cifre n octal, calculati valoarea numerica a fiecarei triade. Pentru aceasta, nsumati numerele corespunzatoare fiecarui privilegiu disponibil din cadrul triadei. Numerele asociate privilegiilor sunt urmatoarele:

r-4

w-2 x-1 De exemplu, privilegiul "rwx" are valoarea 4 + 2 + 1 = 7. Similar, privilegiul "r-x" are valoarea 4 + l = 5, iar privilegiul "r--" are valoarea 4. Dupa ce ati calculat valoarea numerica a fiecarei triade, formati un numar din trei cifre scris n octal, care este alcatuit din valoarea numerica a privilegiilor utilizatorilor, valoarea numerica a privilegiilor membrilor grupului, si valoarea numerica a privilegiilor altor utilizatori. Astfel, privilegiile "rwxr-xr--" corespund valorii n octal 754.

3. Modificarea privilegiilor unui fisier


Pentru a modifica privilegiile unui fisier, folositi functia chmod(), care are urmatoarea forma:

chmod(nume_fisier, mod)

Argumentul 'nume_fisier' specifica numele si calea de acces a fisierului ale carui privilegii urmeaza a fi modificate, iar argumentul 'mod' specifica privilegiile dorite, n general, se prefera exprimarea privilegiilor sub forma unui numar scris n octal. Pentru aceasta, prefixati valoarea folosind cifra 0. De exemplu, puteti atribui unui fisier "text.txt" privilegiile "rwxr-xr--" specificnd pentru 'mod' valoarea 0754, functia "chmod" va fi chmod("text.txt", 0754) Pentru ca functia chmod() sa se execute cu succes, PHP trebuie sa ruleze sub contul utilizatorului posesor al fisierului. Functia returneaza TRUE n caz de reusita, respectiv FALSE n caz contrar. Pentru a modifica grupul posesor al unui fisier, invocari functia chgrp(), care are forma:

chgrp("nume_fifier", grup)

- Unde "grup" este un nume sau numar care desemneaza grupul respectiv.
Functiile chmod() si chgrp() nu functioneaza sub Microsoft Windows.

4. Deschiderea unui fisier


Inainte de a putea citi sau scrie ntr-un fisier, trebuie sa deschideti fisierul folosind functia fopen().

fopen("nume_fisier", "mod")

- unde 'nume_fisier' specifica numele si calea spre fisierul care urmeaza a fi deschis, iar 'mod' indica tipul de acces dorit. Modurile de deschidere a unui fisier sunt urmatoarele:

r - Permite doar citirea fisierului r+ - Citire sau scriere de la inceputul fisierului w - Creaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existente w+ - Citire sau scriere; la scriere , creeaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existente a - Adaugare; Creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului existent a+ - Citire sau scriere; la scriere, creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului existent x - Doar scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta exista x+ - Citire sau scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta exista b - Deschide fisierul in mod binar Functia fopen() returneaza FALSE daca PHP nu a reusit sa deschida fisierul, n caz contrar, returneaza o valoare care contine un ntreg, numit "identificator de fisier", care se foloseste pentru identificarea unui fisier de catre functiile care executa operatii cu fisiere. De exemplu, instructiunea urmatoare deschide fisierul 'carte.txt' pentru citire:

$fh = fopen("carte.txt", "r");

Sub Microsoft Windows, fisierele ASCII si fisierele binare sunt tratate n mod diferit. Cnd deschideti un fisier binar sub Windows, specificati "b" ca al doilea caracter al modului; de

exemplu, "rb" pentru citire, "wb" pentru scriere, "a+b" pentru citire si adaugare. Daca nu procedati astfel, citirile din fisier si alte operatii se vor ncheia prematur sau vor esua.

5. Verificarea finalizarii unei operatii cu un fisier


Operatiile cu fisiere (inclusiv cele legate de deschiderea, citirea unui fisier si scrierea ntrun fisier) pot esua dintr-o varietate de motive. Deci, este important sa verificati daca fiecare operatie s-a ncheiat cu succes. Iata o modalitate n care puteti proceda: <?php $fh = fopen("carte.txt", "rb"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt."; } ?> Functia fopen() returneaza FALSE daca nu reuseste sa deschida fisierul. In acest caz, scriptul executa instructiunea echo care afisaza un mesaj. O forma alternativa mai simpla foloseste operatorul OR (SAU): <?php ($fh = fopen("carte.txt", "rb")) OR die("Nu a fost deschis fisierul carte.txt."); ?>

6. Inchiderea unui fisier


Un fisier deschis consuma resursele sistemului. Cnd un script a terminat de utilizat un fisier, scriptul trebuie sa nchida fisierul, elibernd aceste resurse. La sfrsitul unui script, PHP nchide n mod automat fisierele deschise. Totusi, la programare se recomanda sa nchideti fisierele mai rapid, ori de cte ori este posibil. Pentru a nchide un fisier, folositi functia fclose():

fclose(identificator_fisier)

- 'identificator_fisier' este identificatorul fisierului, returnat la deschiderea acestuia cu functia fopen() Iata un exemplu caracteristic de deschidere, utilizare si nchidere a unui fisier: <?php $fh = fopen("carte.txt", "rb"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt."; } // Aici se insereaza instructiunile care folosesc fisierul deschis fclose($fh); ?>
Functia fclose() returneaza valoarea TRUE daca fisierul a fost nchis cu succes. Testarea acestei valori este rareori necesara, deoarece nu se mai pot face prea multe dupa ce s-a ratat o ncercare de a nchide un fisier.

Lucrul cu fisiere (2)


nvatati sa cititi datele dintr-un fisier nvatati sa afisati continutul unui fisier nvatati sa scrieti date intr-un fisier

1. Citirea dintr-un fisier


PHP furnizeaza o varietate de functii pentru citirea fisierelor. Una dintre acestea este fread(), care are urmatoarea forma: fread(identificator_fisier, lungime) Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(), iar argumentul 'lungime' specifica numarul maxim de octeti care vor fi cititi. Octetii cititi din fisier sunt returnati sub forma de valoare de tip sir. Daca operatia de citire ntlneste sfrsitul fisierului, PHP va returna mai putin de lungime octeti data. Iata un exemplu de citire si de afisare a unui text dintr-un fisier, folosind functia fopen() (Fisierul "carte.txt" folosit ca test in exemplele de mai jos trebuie sa se afle in acelasi director in care este si scriptul php): <?php $fh = @fopen("carte.txt", "rb"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt."; } else { $s = fread($fh, 256); echo "<br /> Citeste: $s"; fclose($fh); } ?> Exemplul citeste maximum 256 de octeti din fisier daca fisierul a fost deschis. - Am folosit caracterul @ in fata functiei "fopen()" pentru a impedica afisarea erorilor de la server in cazul cand fisierul nu poate fi deschis. Este deja functia "if()" care verifica si afiseaza mesaj in caz de nedeschidere a fisierului. Pentru a citi un numar mai mare sau mai mic de octeti, modificati valoarea argumentului lungime al functiei fread().
PHP include o functie conexa, denumita fgetc(), care citeste un octet din fisierul specificat.

Pentru a citi si a afisa ntregul continut al fisierului, puteti folosi functia filesize() pentru a furniza valoarea argumentului lungime, astfel: <?php $nume = "carte.txt"; $fh = @fopen($nume, "rb"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt."; } else { $l = filesize($nume); $s = fread($fh, $l); echo "<br /> Citeste: $s"; fclose($fh); } ?>

2. Citirea unei linii de text


Se obisnuieste frecvent citirea linie cu linie a unui text dintr-un fisier. Functia fgets() citeste o linie dintr-un fisier; functia are urmatoarea forma: fgets(identificator_fisier, lungime) - Argumentul 'identificator_fisier' este o valoare returnata de functia fopen(); aici, argumentul 'lungime' specifica numarul maxim de octeti dintr-o linie care vor fi cititi, minus o unitate, pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei (acesta poate fi omis si va citi

toata linia). Octetii cititi din fisier sunt returnati ca valoare de tip sir. Iata un exemplu care prezinta modul de citire si de afisare a primilor 125 octeti din prima linii a unui fisier : <?php $nume = "carte.txt"; $fh = @fopen($nume, "rb"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt."; } else { $s = fgets($fh, 126); echo "<br /> Citeste: $s"; fclose($fh); } ?> - In exemplul de mai sus, daca prima linie din fisierul "carte.txt" are mai mult de 125 de caractere, va afisa doar primele 125, daca are mai putin de 125 de caractere, va afisa doar caracterele care sunt incluse in prima linie.

3. Citirea linie cu linie a unui ntreg fisier


n general, dintr-un fisier trebuie citit mai mult dect prima linie a acestuia. Pentru aceasta, un script trebuie sa dispuna de o modalitate de a determina momentul cnd fisierul a fost citit n totalitate. Functia feof() are chiar acest scop, returnnd o valoare care arata daca s-a ajuns sau nu la sfrsitul fisierului. Functia are urmatoarea forma: feof(identificator_fisier) Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(). Functia feof() returneaza TRUE daca fisierul specificat este la sfrsit; n caz contrar, returneaza FALSE. Iata cum se poate folosi functia feof() pentru a controla procesul de citire a unui ntreg fisier, linie cu linie: <?php $nume = "carte.txt"; $fh = @fopen($nume, "rb"); if (!$fh) { echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis"; } while (!feof($fh)) { $s = fgets($fh, 256); echo "<br /> Citeste : $s"; } fclose($fh); ?> - Instructiunea "while" asigura faptul ca functia fgets() este apelata n mod repetat, pna la citirea tuturor liniilor. O alta modalitate simpla de a citi linie cu linie un ntreg fisier consta n a folosi functia file(). Aceasta functie returneaza un tablou n care fiecare element contine o linie a fisierului specificat. Iata un exemplu care foloseste functia file() pentru a citi si pentru a afisa continutul unui fisier: <?php $tablou = file("carte.txt"); foreach ($tablou as $s) { echo "<br /> Citeste : $s";

} ?> Aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiere de foarte mari dimensiuni, deoarece n tablou este ncarcat ntregul continut al fisierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie superioara celei disponibile.

4. Afisarea continutului unui fisier


PHP furnizeaza doua functii care faciliteaza afisarea continutului unui fisier. - Una dintre functii, fpassthru(), necesita un argument care specifica identificatorul fisierului care urmeaza sa fie afisat:

$fh = fopen("carte.txt", "rb"); fpassthru($fh); Dupa ce a afisat fisierul, functia l nchide automat. - Cealalta functie, readfile(), necesita numai numele sau calea fisierului:

readfile("carte.txt");

5. Navigarea printr-un fisier


Fiecare fisier are un pointer asociat care indica pozitia octetului unde se va produce urmatoarea operatie. Puteti folosi functia rewind() pentru a readuce pointerul la nceputul fisierului. Functia are urmatoarea forma ('identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen()): rewind(identificator_fisier)
Nu puteti readuce pointerul unui fisier la nceputul propriu-zis al unui fisier daca fisierul a fost deschis pentru un acces de tip atasare, adica ntr-unul din modurile 'a' sau 'a+'.

Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei rewind() pentru a afisa de doua ori continutul unui fisier: <?php $nume = "carte.txt"; $fh = @fopen($nume, "rb"); if (!$fh) { echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis"; } while (!feof($fh)) { $s = fgets($fh, 256); echo "<br /> Citeste : $s"; } // Deruleaza la inceputul fisierului si reia redarea acestuia rewind($fh); while (!feof($fh)) { $s = fgets($fh, 256); echo "<br /> Citeste \$s : $s"; } fclose($fh); ?> Daca se produce vreo eroare, functia rewind() returneaza zero. Desi functia rewind() este utila n caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fisier la nceputul fisierului nu este chiar att de frecventa.

Functia fseek() furnizeaza o mai mare flexibilitate, permitndu-va sa pozitionari pointerul de fisier astfel nct sa puteti citi sau scrie n orice punct al fisierului. Functia are doua forme, cea mai simpla fiind urmatoarea: fseek(identificator_fisier, offset) unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'offset' este pozitia dorita a pointerului de fisier, specificata n octeti, n raport cu nceputul fisierului. In caz de reusita, functia fseek() returneaza 0; n caz contrar, returneaza -l . O forma alternativa a functiei asigura un grad superior de flexibilitate, avand urmatoarea forma: fseek(identificator_fisier, offset, baza) unde 'identificator_fisier' si 'offset' au semnificatiile definite anterior, iar 'baza' ia una ; dintre urmatoarele valori:

SEEK_SET, care stabileste pozitia pointerului de fisier n raport cu nceputul fisierului SEEK_CUR, care stabileste pozitia pointerului de fisier n raport cu valoarea curenta a pointerului SEEK_END, care stabileste pozitia pointerului de fisier relativ la sfrsitul fisierului Valoarea argumentului 'offset' poate fi pozitiva, negativa sau zero. De exemplu, pentru a pozitiona pointerul cu 1000 de octeti nainte de sfrsitul fisierului, emiteti urmatorul apel de functie:

fseek($fh, -1000, SEEK_END)

Pentru a obtine valoarea curenta a pointerului de fisier, folositi functia ftell(), care are urmatoarea forma:

ftell(identificator_fisier)

Functia returneaza valoarea curenta a identificatorului de fisier, respectiv valoarea zero daca functia esueaza.

6. Scrierea ntr-un fisier


Pentru a scrie intr-un fisier se foloseste functia fwrite(), aceasta are urmatoarea forma: fwrite(identificator_fisier, date); - Unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'date' este o valoare sir care determina datele care urmeaza a fi scrise. Daca executia functiei reuseste, returneaza numarul octetilor scrisi; n caz contrar, returneaza valoarea l. Iata un exemplu care prezinta modul de scriere a datelor ntr-un fisier: <?php $nume = "carte.txt"; $fh = @fopen($nume, "ab"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt."; } else { $ok = fwrite($fh, "Acestea sunt datele adaugate \n"); echo "<br /> Rezultatul scris este: $ok"; fclose($fh);

} ?>

Acest script va avea urmatoarele date de iesire: Rezultatul scris este: 30 - Programul prezentat n exemplul anterior scrie n fisierul "carte.txt" o linie de text. Deoarece fisierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt atasate la fisier; cu alte cuvinte, datele sunt scrise la sfarsit, dupa toate datele existente n fisier. Observati ca a fost scris si un caracter de terminare a liniei ("\n"), astfel nct fisierul sa poata fi citit linie cu linie la un moment de timp ulterior. Daca lucrati cu un fisier text, n general e util sa includeti un caracter de terminare a liniei la sfrsitul fiecarei linii scrise n fisier. Programul din exemplu scrie n fisier o singura linie de text. Totusi, puteti scrie mai multe linii, daca doriti. Daca apelati functia fwrite() din interiorul unei bucle, aveti posibilitatea de a scrie mai multe linii. Dupa ce ati scris toate liniile de care aveti nevoie, nchideti fisierul prin apelarea functiei fclose(). PHP mai furnizeaza si o forma alternativa a functiei fwrite():

fwrite(identificator_fisier, date, lungime);

Aceasta forma include un al treilea argument, si anume "lungime", care va permite sa specificati numarul maxim de octeti care vor fi scrisi.
Argumentul "lungime" al functiei fwrite() trebuie utilizat atunci cnd se scrie n fisiere binare sub Microsoft Windows. Windows prefera secventa de terminare a liniei "\r\n". Atunci cnd scrieti programe PHP pentru sisteme Windows, este de preferat sa folositi secventa "\r\n" de terminare a liniei. - PHP dispune de o alta functie pentru scrierea fisierelor, fputs(). Totusi, n afara de nume, fputs() este similara cu functia fwrite().

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

Lucrul cu fisiere (3)


Invatati sa blocati si sa obtineti accesul exclusiv la un fisier Invatati sa copiati, sa redenumiti si sa stergeti un fisier Studiati un script PHP util pentru incarcarea de fisiere in server

1. Obtinerea accesului exclusiv la un fisier


Web-ul ridica o problema speciala pentru dezvoltatorii de programe, deoarece mai multi utilizatori pot avea acces simultan la un singur script PHP. Uneori, accesul simultan poate avea ca rezultat date incorecte. Pentru a vedea cum se poate produce aceasta, sa luam n considerare urmatorul script, care reprezinta un contor pentru numarul de deschideri a unei pagini. <?php $contor = "ctr.txt"; $fh = @fopen($contor, "r+b"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt."; } else { $s = fgets($fh, 7); $count = (int) $s; $count = $count + 1;

rewind($fh); fwrite($fh, $count); echo "<br /> Nr. vizitari: $count"; fclose($fh); } ?>

Remarcati functiile pe care le foloseste scriptul pentru a executa operatiile cu fisiere. Programul deschide fisierul "ctr.txt" pentru citire si scriere, preia datele din acesta, care sunt un numar intreg, mareste acel numar cu o unitate, intoarce pointerul la inceputul fisierului "rewind" dupa care rescrie noul numar, afiseaza numarul si inchide fisierul. Secventa de cod descrisa mai sus poate creea probleme in cazul in care, de exemplu doi utilizatori diferiti acceseaza acelasi fisier, in acelasi timp, cand contoarul este, de exemplu, la numarul 100. Amandoi vor incrementa numarul 100 cu o unitate si va rescrie in fisierul "ctr.txt" 101; in final, contoarul va arata 101, in loc de 102 cum ar fi trebuit (deoarece au fost 2 vizitatori). Pentru a evita astfel de conflicte PHP pune la dispozitia utilizatorilor o metoda prin care se poate bloca accesul temporar la un fisier. Pe durata blocarii, un alt utilizator nu va mai putea scrie/citi din acest fisier. De aceea durata blocarii trebuie sa fie limitata. Functia care realizeaza blocarea este flock(), care are urmatoarea forma:

flock(identificator_fisier, operatie)

- Unde "identificator_fisier" este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(). Argumentul "operatie" este o constanta sau o expresie care poate avea urmatoarele valori:

LOCK_SH - Blocare partajata in scopuri de citire LOCK_EX - Blocare exclusiva in scopuri de scriere LOCK_NB - Blocare fara fixare LOCK_UN - Eliminarea blocarii Iata cum se foloseste procesul de blocare, vom folosi acelasi exemplu, contoarul de mai sus, de data aceasta imbunatatit. <?php $contor = "ctr.txt"; $fh = @fopen($contor, "r+b"); if (!$fh) { echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt."; } else { flock($fh, LOCK_EX); $s = fgets($fh, 7); $count = (int) $s; $count = $count + 1; rewind($fh); fwrite($fh, $count); flock($fh, LOCK_UN); echo "<br /> Nr. vizitari: $count" fclose($fh); } ?> - De data aceasta scriptul blocheaza fisierul "ctr.txt" pe timpul citirii si scrierii acestuia, astfel nct accesul simultan sa nu cauzeze o numarare eronata.

Blocare se face imediat dupa ce a fost deschis fisierul, cu "LOCK_EX", si se incheie imediat dupa rescrierea in fisier, prin deblocare acestuia "LOCK_UN".

2. Copierea unui fisier


O functie care faciliteaza copierea fisierelor, este copy(). Functia copy() are urmatoarea forma: copy (sursa, destinatiea) Unde "sursa" este numele si calea fisierului care urmeaza a fi copiat, iar "destinatie" este numele sau calea copiei. Functia returneaza TRUE daca operatia de copiere reuseste; n caz contrar, returneaza FALSE. Iata un exemplu n care este prezentat modul de utilizare a functiei copy(): <?php $ok = copy("test.txt", "test.txt.bak"); if (!$ok) { echo "Copierea nu a reusit."; } ?> Exemplul creeaza o copie a fisierului "test.txt", cu numele "test.txt.bak", in acelasi director. Functia copy() va suprascrie fisierul destinatie, daca acesta exista.

3. Modificarea numelui unui fisier


Functia care va permite sa modificati numele unui fisier este rename(), aceasta care are urmatoarea forma: rename(nume_vechi, nume_nou) Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a fisierului, iar "nume_nou" este numele dorit. Functia returneaza TRUE daca operatia de modificare a numelui a reusit; n caz contrar, returneaza FALSE. Iata un exemplu de utilizare a functiei rename(): <?php $ok = rename("test.txt", "teste.dat"); if (!$ok) { echo "Modificarea numelui nu a reusit."; } ?> - Exemplu modifica numele fisierului "test.txt" in "teste.dat".

4. Stergerea unui fisier


Functia care va permite sa stergeti un fisier este unlink(), aceasta care are urmatoarea forma: unlink(nume_fisier) Unde "nume_fisier" este numele si calea fisierului care va fi sters. Functia returneaza TRUE daca operatia de stergere a reusit; n caz contrar, returneaza FALSE. Iata un exemplu de utilizare a functiei unlink(): <?php $ok = unlink("test.txt"); if (!$ok) { echo "Stergerea fisierului nu a reusit."; } ?> - Exemplu sterge fisierului "test.txt".

Retineti ca PHP trebuie sa aiba acces de scriere la catalogul n care se vor executa operatiile de copiere, redenumire sau stergere; n caz contrar, PHP nu va putea executa aceste operatii.

5. Incarcarea unui fisier in server


Pentru incarcarea unui fisier in server, se folosesc formulare HTML impreuna cu un script PHP de incarcare care foloseste functia move_uploaded_file() pentru operatia de upload. Pentru a crea un formular de ncarcare, specificati ENCTYPE="multipart/form-data" n eticheta FORM si includeti un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE". Iata un exemplu de script PHP si formular HTML care incarca fisierele in server: <?php if(isset($_POST['submit'])) { $uploadpath = "upload/"; // Modifica aici directorul de upload $uploadpath = $uploadpath . basename( $_FILES['fisier']['name']); if(move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'], $uploadpath)) { echo"Fisier: ". basename( $_FILES['fisier']['name']). " a fost incarcat"; } else { echo "Eroare la urcarea fisierului pe server, mai incerca o data!"; } } ?>
<form action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF']; ?>" method="post" enctype="multipart/formdata"> Alege fisierul: <input type="file" name="fisier" /> <br /> <input type="submit" name='submit' value="Trimite" /> </form>

- Cnd utilizatorul apasa pe butonul de "Trimite", scriptul PHP preia datele si va incarca fisierul dorit in server - O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

Utilizarea cataloagelor (Directoare)


Invatati sa obtineti si sa modificati directorul de lucru curent Invatati sa manipulati caile de acces si privilegiile la un director Invatati sa cititi continutul unui director, sa-l redenumiti si sa creati noi directoare Cele mai importante functii pentru utilizarea cataloagelor va permit sa obtineti catalogul de lucru si sa lucrati cu acesta, sa manipulati cai de acces, sa cititi continutul unui director, sa vizualizati si sa modificati privilegiile unui director, precum si sa creati si sa stergeti cataloage. In acest context, numele "catalog" si "director" reprezinta acelasi lucru.

1. Obtinerea si modificarea directorului de lucru


Functia getcwd() returneaza numele catalogului curent de lucru. Functia nu necesita argumente si poate fi utilizata astfel: $cdir = getcwd();

Pentru a schimba catalogul curent de lucru, puteti folosi functia chdir(), care are urmatoarea forma: chdir(nume_director) - Unde "nume_director" este calea sau numele catalogului de lucru dorit. Functia returneaza TRUE daca operatia reuseste; n caz contrar, returneaza FALSE. De exemplu, daca in directorul curent se afla alt director "temp", pentru a face din "temp" catalogul curent de lucru, folositi functia chdir() dupa cum urmeaza: <?php $ndir = chdir("temp/"); ?>

2. Manipularea cailor de acces


PHP include numeroase functii utile pentru manipularea cailor de acces. Functia dirname() preia calea de acces la un fisier si returneaza toata calea, mai putin componenta finala a caii specificate, n cazul n care componenta finala este un fisier, functia va ajuta sa izolati numele fisierului de restul caii. De exemplu, daca se da calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia va returna "plomar/curs-php/lectii". Functia are urmatoarea forma: dirname(cale_fisier) Functia basename() executa operatia complementara, returnnd numai componenta finala a caii specificate. De exemplu, daca este data calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia "basename()" va returna "lectia1.php". Functia are urmatoarea forma: basename(cale_fisier) Daca doriti sa executati mai multe operatii cu o cale, functia pathinfo() va poate fi de folos. Aceasta functie returneaza un tablou care include patru elemente (al patrule incepand de la versiunea PHP 5.2.0):

1. dirname - rezultatul invocarii functiei dirname() avnd ca argument calea respectiva 2. basename - rezultatul invocarii functiei basename() avnd ca argument calea respectiva 3. extension - extensia fisierului (daca exista) dat de rezultatului functiei basename() 4. filename - numele fisierului dat de rezultatului functiei basename(), dar fara extensie Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei pathlnfo() : <?php $path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php'); foreach ($path_parts as $num => $val) { echo "<br /> $num => $val"; } ?> Datele de iesire ale scriptului de mai sunt urmatoarele : dirname => plomar/curs-php/lectii basename => lectia1.php extension => php filename => lectia1 Un alt mod in care puteti utiliza si afla valorile returnate de functi pathinfo() este urmatorul:

<?php $path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php'); echo "<br />". $path_parts['dirname'], "\r\n"; echo "<br />". $path_parts['basename'], "\r\n"; echo "<br />". $path_parts['extension'], "\r\n"; echo "<br />". $path_parts['filename'], "\r\n"; ?>

Acest exemplu va returna urmatoarele date de iesire : plomar/curs-php/lectii lectia1.php php lectia1

3. Vizualizarea si modificarea privilegiilor directoarelor


Pentru a vizualiza privilegiile unui director, puteti folosi aceleasi functii utilizate pentru vizualizarea privilegiilor fisierelor, prezentate in Lectia 17 in tabelul "Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier". folosind ca argument numele sau calea directorului. Aceste functii va permit sa vizualizati o varietate de caracteristici ale directoarelor, inclusiv privilegiile de catalog, care sunt returnate de functia fileperms(). Pentru a modifica privilegiile unui director, folositi functia chmod() care a fost descrisa in Lectia 17 la sectiunea "Modificarea privilegiilor unui fisier". Utilizati aceasta functie exact asa cum ati folosi-o pentru a stabili privilegiile de fisier, folosind ca argument un director.
Pentru a putea atribui sau schimba privilegiile unui director sau fisier, modulul PHP instalat trebuie sa aiba drepturi de modificare a directoarelor /fisierelor specificate.

4. Citirea continutului unui director


PHP furnizeaza trei functii care va permit sa cititi continutul unui catalog, ca si cum catalogul ar fi un fisier. Aceste functii sunt:

1. opendir() - deschide directorul pentru citire 2. readdir () - citeste o intrare dintr-un catalog 3. closedir() - nchide catalogul, elibernd resursele alocate de functia opendir() Rezultatul apelarii functiei readdir() este un sir care contine numele urmatorului fisier sau subdirector din catalogul deschis. Functia returneaza FALSE atunci cnd au fost citite toate intrarile din catalog. Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii pentru citirea continutului unui catalog: <?php $dc = @opendir("home/plomar/curs-php"); if (!$dc) { echo "Directorul nu a putut fi deschis"; } else { while ($ok = readdir($dc)) { echo "<br /> $ok"; } closedir($dc); } ?> Datele de iesire ale exemplului pot fi similare cu cele prezentate mai jos :

style imgs lectia scripts index.php - Sau puteti folosi functia scandir($dir). Aceasta preia intr-un Array numele tuturor directoarelor si fisierelor din directorul "$dir". In caz de nereusita returneaza False.

5. Crearea unui director


Pentru a crea un director, utilizati functia mkdir(), care are urmatoarea forma: mkdir(nume_dir, mod) - Unde "nume_dir" este calea sau numele directorului care va fi creat, iar "mod" reprezinta privilegiile care trebuie acordate noului catalog. In mod normal, prima cifra a argumentului mod trebuie sa fie 0, astfel nct PHP sa-l perceapa ca pe o valoare scrisa n octal. Revizuiti Lectia 17 , sectiunea "Privilegii de fisier" Functia returneaza TRUE daca creeaza catalogul; n caz contrar, returneaza FALSE. De exemplu, pentru a crea un catalog denumit "lucru" si pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-x-x", utilizati functia mkdir() dupa cum urmeaza: <?php $cd = mkdir("lucru", 0751); if ($cd) echo "Directorul a fost creat"; else echo "Directorul nu a putut fi creat"; ?> Pentru a modifica numele unui director, puteti folosi functia rename(), care are urmatoarea forma: rename(nume_vechi, nume_nou) Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a directorului, iar "nume_nou" este numele nou dorit. - O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu directoare gasiti la pagina -> Functii pentru fisiere si directoare.

Utilizarea de sesiuni PHP


Invatati sa creati sesiuni in PHP Invatati sa lucrati cu variabile din sesiuni si sa stergeti datele sesiunii

1. Despre sesiuni, crearea unei sesiuni PHP


Sesiunea reprezinta o modalitate prin care PHP retine informatii de la o pagina la alta. Odata cu initializarea unei sesiuni, utilizatorul poate pastra anumite variabile chiar daca in continuare viziteaza si alte pagini ale site-ului. In principiu informatia se pastreaza pana la inchiderea browser-ului, sau pana cand utilizatorul distruge in mod intentionat sesiunea curenta. Lucrurile se desfasoara ca in felul urmator: in momentul cand un user s-a logat la site, PHP atribuie acestuia un identificator unic de sesiune : SID. Acest SID este inglobat intr-un coockie cu numele PHPSESSID si trimis apoi catre browserul utilizatorului. Daca browserul nu suporta cookie-uri sau acestea sunt dezactivate, atunci acest SID este adaugat la adresa URL. In acelasi timp se creeaza pe server un fisier cu numele SID. In continuare daca utilizatorul doreste sa stocheze anumite informatii, acestea vor fi practic scrise in acest fisier

SID de pe server. Sesiunile au urmatoarele avantaje:

- Pot fi folosite chiar daca browserul utilizatorului nu suporta cookie-uri sau daca acestea sunt dezactivate. - Permit stocarea unui volum mare de informatii, spre deosebire de cookie-uri care sunt limitate in aceasta privinta. - Sunt mai sigure in raport cu cookie-urile deoarece informatiile nu sunt transmise in mod repetat intre client si server. Initializarea unei sesiuni se face cu functia :

session_start()

Aceasta trebuie sa fie printre primele linii de cod dintr-un script PHP, deoarece apelul acestei functii trebuie facut inainte de trimiterii catre browser-ul Web a vreunui cod HTML sau chiar a unui spatiu vid. Daca folosim stocarea iesirii in buffer, instructiunea session_start() nu trebuie inserata neaparat la inceputul codului. Instructiunea session_start() nu este necesare daca in fisierul de configurare "php.ini", variabila "session.auto_start" are valoarea TRUE. Pentru a intelege mai bine modul de lucru cu sesiuni si functia session_start(), folosim un exemplu in care avem o pagina principala "a.php" unde cream o variabila cu numele "userName", atribuindu-i valoarea "MarPlo", pe care o stocam intr-o sesiune PHP, pagina contine o legatura catre o alta pagina "b.php", aceasta din urma va folosi functia session_start() pentru a prelua, prin sesiune, valoarea variabilei "user_name" din pagina "a.php", astfel putem folosi valoarea acestei variabile intr-un script din pagina "b.php". Continutul fisierului "a.php" este urmatorul: <?php //Fisierul a.php
session_start(); if(!isset($_SESSION['userName'])) $_SESSION['userName'] = "MarPlo"; ?> <!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> <html> <body> Aceasta este pagina "a.php" <?php echo "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName']; ?> <br />Legatura <a href="b.php">spre pagina b.php</a> </body> </html>

Continutul fisierului "b.php" este urmatorul: <?php


//Fisierul b.php session_start(); ?>

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Pagina b.php</title> </head> <body> Aceasta este pagina b.php <?php echo "<br />Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName']; ?> </body> </html>

Observati ca atribuirea, respectiv citirea variabilelor se face folosind variabila super-globala : _SESSION. Deschizand prima pagina, "a.php", va fi afisat urmatorul rezultat Aceasta este pagina "a.php" Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo Legatura spre pagina b.php Cand apasam click pe link-ul "spre pagina b.php", se va deschide aceasta pagina, afisand urmatorul continut: Aceasta este pagina "b.php" Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo - In acest exemplu se observa ca pagina "b.php" detine informatii despre variabila de sesiune creata in pagina "a.php".

2. Manipularea variabilelor sesiunii.


In anumite momente ar putea fi util sa aflam identificatorul sesiunii curente. Pentru aceasta folosim functia session_id(), ca in exemplul urmator: <?php echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID este:". session_id();
//Va afisa un rezultat asemanator cu: "Identificatorul sesiunii curente SID este:2846240682abf24a09f42664fc03bbf3" ?>

Functia session_id() accepta un parametru. Astfel putem seta un anumit SID pentru sesiunea curenta. In acest caz trebuie sa apelam functia session_id() inainte de functia : session_start(), ca in exemplul urmator: <?php session_id('123abc'); session_start(); echo "<br /> Identificatorul sesiunii curente SID = ". session_id();
//Va afisa rezultatul: "Identificatorul sesiunii curente SID = 123abc" ?>

Deoarece variabilele de sesiune pot fi citite de alti utilizatori neautorizati, nu este indicat sa pastram aici informatii esentiale cum sint parolele. Pentru a creea un minimum de securitate putem codifica aceste informatii, folosind functtile de codare oferite de PHP:

md5() sau crypt()

- Functia md5(sir_de_caractere) codifica sirul de caractere furnizat ca parametru si returneaza un sir de 32 charactere hexazecimale. Aceasta functie foloseste algoritmul de criptare: "RSA Data Security, Inc. MD5 Message-Digest Algorithm". Iata un exemplu de utilizare al acestei codificari: <?php $user = "MarPlo"; $codificat = md5($user); echo "<br /> user codificat = $codificat";
// Va afisa: "user codificat = 0a460e3d95526f05a0064154ad94a378" ?>

Consideram cazul in care avem o variabila de sesiune "$parola" care pastreaza o parola si dorim sa codificam si sa transmitem acrasta variabila astfel incat utilizatorii neautorizati sa nu o poata folosi. Pentru aceasta folosim functia md5(), pentru a o cripta. Mai mult initializam o variabila globala cu numele "$secret", careia ii atribuim ca valoare un sir de caractere oarecare. In continuare, inainte de a introduce parola intr-o sesiune PHP, concatenam valorile "$secret" si "$parola" si criptam rezultatul. Astfel, chiar daca cineva reuseste sa decripteze variabila de sesiune, este putin probabil sa poata separa sirul "$secret" creat de noi. Este bine sa pastram acest fisier intr-un director pretejat, cum ar fi cu un nivel mai sus decat directorul pentru pagini de Web. Iata cum se prezinta exemplul prezentat mai sus. (consideram o variabila "$passtest" care verifica daca valoarea acesteia este egala cu parola): <?php $secret = 'abcgfd43599oopjhfdxcaqq30pmnvcx'; $parola = 'mypass'; $cod = md5($secret. $parola); session_start(); $_SESSION['parola'] = $cod;
// Consideram variabila "$passtest" pentru a testa daca valoarea acesteia este egala cu parola if (md5($secret. $passtest) == $_SESSION['parola']) echo "Parola acceptata"; else echo "Parola nu este valida"; ?>

Astfel, daca valoarea variabilei "$passtest", care poate fi obtinuta de exemplu dintr-un formular HTML, este identica cu parola pastrata de noi, va fi afisat mesajul "Parola acceptata".

3. Stergerea unei sesiuni


Pentru a putea sterge o sesiune este necesar sa incepem scriptul PHP cu instructiunea: session_start(), ca intotdeauna cand folosim sesiuni. Pentru a sterge toate variabilele memorate in matricea $_SESSION folosim:

unset($_SESSION);

Pentru a sterge doar o variabila memorata in sesiune folosim :

unset($_SESSION['nume_variabila']);

Datele sesiunii sunt memorate in server in fisiere temporare. Pentru a sterge datele sesiunii din server folositi:

session_destroy()

Iata un exemplu care ilustreaza aceasta procedura: <?php // Initializeaza datele sesiunii session_start(); // Sterge tabloul $_SESSION unset($_SESSION); // Sterge datele de sesiune din server session_destroy(); echo "<br /> Sesiunea curenta a fost inchisa"; ?>

Optiuni pentru utilizarea caracterelor speciale


Invatati rolul optiunilor "magic_quotes" Invatati sa convertiti caracterele speciale prin schimbarea semnificatiei acestora utilizand functii PHP Invatati sa convertiti caracterele speciale specifice HTML si cele din sirurile folosite pentru adrese URL

1. Ghilimelele magice
Apar situatii cand dorim sa introducem ghilimele in interiorul unui textintr-o baza de date, dar SQL nu permite nglobarea unor ghilimele simple n interiorul valorii unui sir. Probleme similare pot aparea la introducerea unui text ce contine caractere speciale precum: \ + * ? ^ ( $ ), si care sunt trimise la un script PHP. PHP include functii si facilitati pentru rezolvarea acestor situatii. Fisierul de initializare PHP ("php.ini") contine optiuni de configurare care determina modul n care PHP controleaza datele provenite de la o sursa externa, cum sunt un formular HTML, un fisier text sau o baza de date. Optiunea magic_quotes_gpc specifica modul n care PHP manipuleaza operatiile HTTP: GET si POST, precum si operatiile dintre PHP si MySQL sau cele cu variabile cookie. Daca optiunea este activata (ON), PHP prefixeaza automat ghilimelele simple, ghilimelele duble, caracterele backslash si caracterele nule (caracterele a caror valoare ASCII este 0) care apar ntr-o variabila HTTP, cu un caracter backslash (\). Optiunea magic_quotes_runtime specifica modul n care PHP manipuleaza datele de origine externa. Daca aceasta optiune este activata, PHP ignora automat ghilimelele simple si duble care apar n datele externe, inclusiv datele din formularele HTML, din fisiere si baze de date. Daca este activata optiunea magic_quotes_sybase, aceasta modifica efectul optiunilor magic_quotes_gpc si magic_quotes_runtime, astfel nct un caracter de tip ghilimele simple sa fie prefixat cu un alt caracter de tip ghilimele simple, nu cu un backslas. Dar, n general, accesul la aceste comenzi din fisierul "php.ini" il are administratorul de sistem iar utilizatorii obisnuiti nu trebuie sa aiba posibilitatea de a aduce modificari n fisier. Astfel, pot fi folosite functii PHP care sa seteze aceste optiuni pe durata scriptului respectiv. Functiile get_magic_quotes_gpc() si get_magic_quotes_runtime() returneaza fiecare valoarea optiunii PHP corespunzatoare setate in fisierul "php.ini". Mai mult, puteti folosi functia set_magic_quotes_runtime() pentru a specifica valoarea optiunii magic_quotes_runtime pentru restul duratei scriptului PHP curent. De exemplu, pentru a dezactiva optiunea magic_quotes_runtime, invocati functia

set_magic_quotes_runtime(0);

Alternativ, pentru a activa aceasta optiune intr-un script, folositi functia

set_magic_quotes_runtime(1);

2. Conversia caracterelor speciale si anularea acesteia


PHP poate converti ghilimelele simple si duble dintr-un sir, folosind functia addslashes(). Daca PHP nu este configurat astfel nct sa converteasca aceste caractere din sir n mod automat, atunci trebuie sa executati manual aceasta modificare. Pur si simplu utilizati functia addslashes(), transferndu-i ca argument sirul text. Aceasta adauga caracterul backslash "\" pentru conversia caracterelor de tip ghilimele simple, ghilimele duble, backslash si caractere nule
Aceasta conversie nu trebuie confundata cu o alta, si anume conversia de tip, care foloseste caracterul backslash (\). Conversia mentionata n acest capitol consta din modificarea semnificatiei anumitor caractere, pentru a preveni o interpretare eronata a acestora de catre programele specializate, precum MySQL. Din acest motiv, toate conversiile mentionate n acest capitol fac referire la modificarea semnificatiei unor caractere, nu la conversiile de tip.

De exemplu, pentru a converti continutul sirului "$text" si a plasa rezultatul n variabila "$modificat", invocati functia dupa cum urmeaza:

$modificat = addslashes($text);

Functia stripslashes() executa operatia complementara de anulare a conversiei, elimina caracterele backslash inserate. Pentru a anula conversia sirului "$modificat" si a plasa rezultatul n variabila "$nemodificat", utilizati functia dupa cum urmeaza:

$nemodificat = stripslashes($modificat)

O alta functi utila pentru conversia caracterelor speciale este quotemeta(), aceasta va insera un backslash nainte de fiecare aparitie a urmatoarelor caractere: . \ + * ? [ ^ ] ( $ ). Ca si addslashes(), functia quotemeta() se foloseste in mod similar, prelund ca argument sirul text.

3. Conversia textelor HTML


Cnd lucrati cu texte HTML, conversia executata de functia addslashes() nu este suficienta, deoarece HTML este sensibil si la alte caractere speciale dect cele convertite de functia addslashes(). In schimb puteti folosi functia htmlspecialchars(). Aceasta converteste caracterele la care HTML este sensibil. Functie este utila cand se doreste ca un anumit sir sa nu contina marcaje HTML, ceea ce poate fi important in modul de operare a unei aplicatii, cum ar fi un tabel HTML. Functia are urmatoarea forma:

htmlspecialchars("text" [,stil_ghilimele])

Unde "text" specifica sirul care contine textul ce urmeaza a fi convertit, iar argumentul optional "stil_ghilimele" specifica modul de conversie a ghilimelelor simple, respectiv duble. Valorile permise ale optiunii "stil_ghilimele" sunt:

ENT_COMPAT - precizeaza ca trebuie convertite numai ghilimelele duble ENT_QUOTES - precizeaza ca trebuie convertite ambele tipuri de ghilimele ENT_NOQUOTES - precizeaza ca nu trebuie convertit nici un tip de ghilimele

De exemplu, pentru a converti toate caracterele HTML speciale, inclusiv ambele tipuri de ghilimele, din sirul "$texthtml", utilizati functia dupa cum urmeaza:

$conversie = htmlspecialchars($texthtml);

Functia htmlspecialchars() executa urmatoarele conversii:

Caracter & (ampersand) "(ghilimele duble) '(ghilimele simple) < (mai mic dect) > (mai mare dect)

Rezultatul conversiei &amp; &quot; (numait cnd este specificat opiunea ENT_COMPAT sau ENT_QUOTES) &#39; (numai cnd este specificat opiunea ENT_QUOTES) &lt; &gt;

O functie PHP conexa, htmlentities(), converteste toate caracterele cu echivalente n entitati HTML. Este acceptat setul de caractere ISO-8859-1 Si o alta functie utila pentru conversia textelor HTML este functia n12br(). Aceasta insereaza tag-ul <br /> anterior fiecarui caracter de tip linie noua care se gaseste in argumentul sau.

4. Conversia pentru adresele URL


Cnd doriti sa codificati in PHP date ca parte a unei adrese URL, puteti folosi functia urlencode(). Aceasta functie nlocuieste fiecare caracter non-alfanumeric (cu exceptia spatiilor) cu un simbol al procentului (%), urmat de doua cifre hexazecimale care contin valoarea ASCII a caracterului. Spatiile sunt codificate sub forma de simboluri ale adunarii (+). O functie conexa, n speta rawurlencode(), executa o conversie similara; cu deosebirea ca nlocuieste spatiile cu %20, conform RFC 1738, standardul Internet pentru codificarea adreselor URL. Functiile urldecode() si rawurldecode() executa operatii complementare. Aceste functii sunt utile la crearea adreselor URL care includ perechi 'nume-valoare'. De exemplu, sa presupunem ca avem un script PHP care trebuie sa creeze o pagina HTML ce contine o hiperlegatura spre adresa URL a unui motor de cautare. Termenul de cautare trebuie transmis n forma codificata URL, pentru ca serverul Web si browserul sa nu se "impiedice" de caracterele speciale. Pentru a codifica datele pentru o adresa URL, puteti folosi o metoda ca in exemplul urmator:

echo <a href="www.sitecautare.com?cuvantcheie='. urlencode($text).

'">; Ca sa intelegeti mai bine aceste moduri de conversie, puteti studia amanuntit exemplul urmator: <?php
// Variabila $a contine textul ca va fi convertit

$a = "abc 123 ' <br /> / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ?"; $b = addslashes($a); $c = stripslashes($b); $d = quotemeta($a); $e = htmlentities($a); $f = urlencode($a); echo '<br /> Conversie addslashes() = '. $b; echo '<br /> Anulare conversie addslashes() = '. $c; echo '<br /> Conversie quotemeta($a) = '. $d; echo '<br /> Conversie caractere HTML = '. $e; echo '<br /> Conversie pt. adrese URL = '. $f; ?>

Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele: Conversie addslashes() = abc 123 \' / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \\ ] { @ } : ; = ? Anulare conversie addslashes() = abc 123 ' / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ? Conversie quotemeta($a) = abc 123 ' / < & > \( % \) \* , \$ \. # \^ ! \[ \\ \] { @ } : ; = \? Conversie caractere HTML = abc 123 ' <br /> / < & > ( % ) * , $ . # ^ ! [ \ ] { @ } : ; = ? Conversie pt. adrese URL = abc+123+%27+%3Cbr+%2F%3E+%2F+%3C+%26+%3E+%28+ %25+%29+ %2A+%2C+%24+.+%23+%5E+%21+%5B+%5C+%5D+%7B+%40+%7D+%3A+%3B+%3D+ %3F

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (1)


nvatati modul in care este structurata o baza de date nvatati modul de proiectare a unei baze de date nvatati sa creati baze de date MySQL si tabele nvatati sa stergeti si sa modificati tabele dintr-o baza de date MySQL

Acesta lectie explica bazele de date relationale si modul de utilizare a acestora. Spre deosebire de fisiere, bazele de date prezinta multe avantaje, inclusiv o mai mare protectie a integritatii datelor si asigurarea partajarii datelor. In aceasta lectie va fi prezentat SQL, limbajul standard pentru crearea, accesul si manipularea bazelor de date relationale. Detaliile (cu precadere sintaxa SQL sunt cele referitoare la MySQL, cel mai popular limbaj de baze de date folosit cu PHP.

1. Structura unei baze de date relationale


O baza de date relationale stocheaza datele n tabele, iar fiecare tabel stocheaza in coloane informatii despre un anumit tip de element. In continuare puteti vedea un tabel caracteristic dintr-o baza de date relationala care prezinta personalitati istorice ale Americii.

PersoanaID 001 002 003

Nume George Washington John Adams Thomas Jefferson

AnNastere 1732 1735 1743

Primul rnd al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloana. Fiecare rnd al tabelului, altul dect primul rnd, descrie o singura personalitate. De exemplu, al doilea rnd descrie o personalitati pe nume George Washington. Fiecare coloana, descrie un anumit atribut al personalitatii De exemplu, a doua coloana

contine numele personalitatilor, iar a treia coloana contine anii n care s-au nascut acestia. Pentru a se putea face referire, mai usor, la un anumit rnd al tabelului, se obisnuieste ca fiecare tabel sa contina o coloana care identifica n mod unic fiecare rnd. Aceasta coloana se numeste "cheia primara" a tabelului. In exemplul prezentat, coloana numita "PersoanaID" serveste drept cheie primara. Daca nici o coloana nu contine o valoare unica pentru fiecare rnd, se pot combina valorile mai multor coloane pentru a crea o "cheie primara compusa". O baza de date relationala se numeste astfel datorita capacitatii sale de a stabili relatii ntre date din mai multe tabele. Urmatorul exemplu prezinta doua tabele si o relatie ntre acestea.

PersoanaID 001 002 003

Nume George Washington John Adams Thomas Jefferson

AnNastere 1732 1735 1743

Meserie Arhitect General Filozof

PersoanaID 003 001 002

Al doilea tabel contine informatii despre meseriile caracteristice ale persoanelor prezentate in exemplul anterior. Mai precis, tabelul identifica persoana cu o anumita meserie. Numele meseriei serveste drept cheie primara a tabelului, care mai contine, n afara de aceasta, o singura coloana. Coloana respectiva stocheaza atributul "PersoanaID" din primul tabel, al persoanei care cunoaste meseria descrisa de un anumit rnd. De exemplu, angajatul cu numarul 003 este arhitect. Retineti ca "PersoanaID" este att cheia primara a tabelului original, dar si o coloana din noul tabel. Coloana "PersoanaID" a noului tabel se numeste "cheie externa"; desi nu este cheia primara a noului tabel, este cheia primara a unui alt tabel. Aplicatia software care gazduieste o baza de date se numeste "sistem de gestiune a bazelor de date" (SGBD). Exista multe sisteme de gestiune a bazelor de date, printre cele mai populare asemenea sisteme se numara: DB2 , Interbase , MySQL , Oracle , Postgresql , SQL Server , Sybase . MySQL este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date destinat utilizarii cu PHP, n mare masura deoarece este gratuit. Totusi, prin intermediul PHP este posibil accesul la aproape orice SGBD modern. Bazele de date relationale nteleg SQL (Structured Query Language), un limbaj relativ simplu, folosit pentru solicitarea datelor. In ciuda simplitatii sale, SQL este un limbaj foarte puternic, care poate obtine accesul la date stocate n mai multe tabele, poate filtra datele dorite si poate sorta, rezuma si afisa rezultatele. n general, bazele de date relationale si stocheaza datele ntr-un singur fisier sau catalog. Aceasta caracteristica de organizare faciliteaza administrarea datelor, deoarece executarea copiei de siguranta, respectiv restaurarea unui singur fisier sau catalog se realizeaza mai usor. Sistemele de gestiune a bazelor de date relationale necesita mai multe cicluri de procesor pentru a satisface o cerere de date dect cele necesare pentru accesul la un fisier normal, dar ofera protectie sporita a datelor, iar pentru accesul la distanta usureaza traficul deoarece majoritatea operatiilor sunt efectuate de programul SQL, astfel singurele date transmise in retea ar fi rezultatul cerut.

2. Proiectarea unei baze de date


Cand creati un tabel intr-o baza de date, este important sa tineti cont de "cheia primara" si sa va bazati pe aceasta. Coloanele dintr-un tabel trebuie sa se bazeze pe cheia primara n totalitatea sa.

O alta operatie importanta este specificarea unui tip de date pentru fiecare coloana. Majoritatea bazelor de date relationale accepta urmatoarele tipuri de date generale:

Caracter ntreg Zecimal Data si ora Binar

Tabelul urmator rezuma tipurile de date cele mai frecvent utilizate, acceptate de MySQL si de majoritatea bazelor de date relationale. MySQL accepta multe alte tipuri de date, dar acestea sunt cele mai folosite.

Principalele tipuri de date din MySQL Tip de date BLOB CHAR(m) DATE DECIMAL DECIMAL(m,d) DOUBLE DOUBLE (m, d) FLOAT(m,d) INTEGER INTEGER UNSIGNED NUMERIC NUMERIC (m, d) REAL REAL(m, d) SMALLINT SMALLINT UNSIGNED TIME TIMESTAMP TIMESTAMP(m) VARCHAR(m) Descriere - Date binare arbitrare, cu o lungime maxima de 65535 octeti - Un sir de caractere de lungime fixa, cu un maxim de m caractere, unde m este mai mic dect 256. Pentru obtinerea lungimii dorite, se insereaza spatii finale - O data n format an-luna-zi; de exemplu 2008-10-15 - Un numar zecimal, reprezentat sub forma de sir cu "m" cifre, din care "d" se afla la dreapta punctului zecimal. Daca "m" si "d" sunt omise, n mod prestabilit se vor utiliza valorile 10 si 0 - Un numar cu virgula mobila, cu dubla precizie, avnd o latime de afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula. - Un numar cu virgula mobila, cu simpla precizie, avnd o latime de afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula - Un ntreg pe 32 de biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED, domeniul de valori este cuprins ntre 0 si 4294967295; n caz contrar, domeniul este cuprins ntre valorile -2147483648 si 2147483647 - Similar cu DECIMAL - Similar cu DOUBLE - Un ntreg pe 16 biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED, domeniul de valori este cuprins ntre 0 si 65535; n caz contrar, domeniul este cuprins ntre valorile 32768 si 32767 - Ora n format ora-minut-secunda; de exemplu, 08-20-00. O valoare de tip data si ora, n format an-luna-zi ora-minut-secunda; de exemplu, 197601-05 00:00:00. Aceasta reprezentare este similara celei returnate de functiile UNIX. Pt. stocare valoarea este transformata din timpul curent in UTC si transformata invers la solicitarea datei. - Un sir caracter de lungime variabila, cu un maximum de "m" caractere,

unde m este mai mic dect 256 pentru versiuni MySQL anterioare 5.0.3, iar pt. cele mai noi limita este 65 535 bytes. Spatiile finale au fost eliminate
Iata cateva indicatii pentru selectarea tipurilor de date:

- Alegeti BLOB ca tip pentru datele pe care nu trebuie sa le manipulati si la care nu veti obtine acces prin intermediul limbajului SQL. - Alegeti un tip data sau ora adecvat pentru coloanele care contin date calendaristice sau ore. - Alegeti un tip numeric pentru coloanele folosite pentru numere sau n calcule. o - Pentru cantitati foarte mari sau foarte mici, alegeti DOUBLE ca tip de date. o - Pentru coloane care contin numere fara parte zecimala de dimensiuni medii, alegeti SMALLINT sau INTEGER ca tip de date. o - Pentru alte coloane care contin date numerice, alegeti DECIMAL ca tip de date. - Alegeti CHAR sau VARCHAR ca tip pentru celelalte coloane, chiar si pentru cele care contin cifre, cum ar fi un cod postal.

3. Crearea unei baze de date MySQL si a unui tabel


Dupa atata teorie, sa trecem la lucruri mai practice. La nceput, o baza de date nu contine tabele. Pentru a crea o baza de date si apoi un tabel ntr-o baza de date, folositi un sub-limbaj SQL special, cunoscut sub numele de Data Definition Language (DDL). Puteti emite comenzi DDL si alte comenzi SQL prin intermediul unui interpretor SQL sau prin intermediul PHP. Pentru inceput va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL folosind un interpretor SQL. In lectiile urmatoare va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL utiliznd PHP. Dupa ce aveti instalat MySQL, deschideti iterpretorul "MySQL Command Line Client" (asemanator cu, "Command Promt") in care scrieti comenzile SQL (n general, SQL nu este sensibil la diferenta ntre majuscule si minuscule. Deci, puteti scrie comensile cum preferati, cu majuscule sau minuscule). Ca regula, dupa scrierea comenzilor, la sfarsit trebue sa fie caracterul "punct si virgula" (;) Pentru a crea o baza de date, folositi urmatoarea comanda:

CREATE DATABASE nume_db;

Unde "nume_db" este numele bazei de date care va fi creata. Inainte de a crea un tabel sau a lucra cu alte comenzi intr-o baza de date, trebuie sa intrati in baza de date existenta, acest lucru se face folosind comanda:

USE nume_db;

Unde "nume_db" este numele bazei de date. Cu aceeasi comanda "USE nume_db" se schimba si baza de date in care vrem sa lucram. Pentru a crea un tabel ntr-o baza de date, emiteti comanda "CREATE TABLE", care are urmatoarea forma:

CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, );

Unde "tabel" este numele tabelului, "coloana" este numele unei coloane, "tip" este tipul datelor incluse n coloana, se poate specifica un numar nedefinit de coloane. De exemplu, comanda urmatoare creeaza un tabel numit "carte", care contine coloanele "carteid", "titlu" si "pret": CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10), titlu VARCHAR(255), pret decimal(5,2)); - n afara tipului de date, intre paranteze, puteti specifica si alte atribute optionale ale unei coloane:

NOT NULL - Fiecare rnd trebuie sa contina o valoare a coloanei asociate; valorile nule nu sunt permise. DEFAULT valoare - Daca nu este data o valoare a coloanei asociate, se va presupune valoarea specificata. AUTO INCREMENT - MySQL va repartiza n mod automat un numar de serie ca valoare a coloanei asociate. PRIMARY KEY - Coloana asociata este cheia primara a tabelului care o contine. Iata un exemplu ceva mai complicat de creare a unui tabel, care foloseste unele din aceste atribute optionale: CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10) PRIMARY KEY, titlu VARCHAR(255) NOT NULL, pret DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00);

4. Stergerea si modificarea unui tabel


Stergerea unui tabel sau a unei coloane este un act irevocabil, datele fiind definitiv sterse. Pentru a sterge un tabel, scrieti urmatoarea comanda:

DROP TABLE tabel;

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi sters. Dupa crearea unui tabel, l puteti modifica prin emiterea unei comenzi "ALTER TABLE", care are mai multe forme. Urmatoarea forma a comenzii va permite sa stergeti o coloana din tabel:

ALTER TABLE tabel DROP coloana;

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, iar "coloana" este numele coloanei care va fi stearsa. O alta forma a comenzii va permite sa adaugati o noua coloana n tabel:

ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiuni];

Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, "coloana" este numele coloanei care va fi adaugata, "tip" este tipul noii coloane, iar "[optiuni]" constituie toate optiunile dorite, precum PRIMARY KEY. De exemplu, pentru a adauga coloana "pretnou" la tabelul "carte", scrieti comanda: ALTER TABLE carte ADD pretnou DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00; Pentru a vedea toate bazele de date create in MySQL, folositi urmatoarea comanda:

SHOW DATABASES;

Pentru a vedea toate tabelele dintr-o baza de date din MySQL, folositi urmatoarea comanda:

SHOW TABLES;

Pentru a vedea toate coloanele dintr-un tabel, si atributele acestora, folositi urmatoarea comanda:

SHOW COLUMNS FROM tabel;

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (2)


Invatati sa acordati si sa revocati privilegii de acces intr-o baza de date SQL Invatati sa accesati datele stocate intr-o baza de date SQL Invatati sa modificati datele si tabelul dintr-o baza de date Invatati sa sortati si sa grupati datele de iesire

1. Acordarea si revocarea privilegiilor de acces


Cnd un utilizator ncearca sa obtina acces la o baza de date relationala, aplicatia care gazdueste baza de date (in cazul nostru MySQL) verifica daca utilizatorul are permisiunea de a executa operatia. Administratorul de sistem poate folosi comanda MySQL "GRANT" pentru a autoriza un utilizator sa obtina accesul la un tabel din baza de date. Comanda are urmatoarea forma:

GRANT ALL ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY parola;

Unde "tabel" este numele tabelului, "utilizator" este numele contului de utilizator, iar "parola" este parola pe care o va furniza utilizatorul pentru a-si proba identitatea. Alternativ, administratorul de sistem poate autoriza un utilizator sa obtina acces la orice tabel dintr-o baza de date specificata, folosind urmatoarea forma a comenzii "GRANT":

GRANT ALL ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY parola;

De exemplu, comanda urmatoare autorizeaza pe utilizatorul "Marius" sa obtina acces la toate tabelele din baza de date numita "testdb", ori de cte ori utilizatorul furnizeaza parola "mypassword": GRANT ALL ON testdb.* TO Marius IDENTIFIED BY mypassword; Comanda "REVOKE" se poate folosi pentru retragerea privilegiilor acordate anterior, interzicerea accesului. Comanda are urmatoarele forme:

REVOKE ALL ON tabel FROM utilizator; REVOKE ALL ON baza_de_date.* FROM utilizator;

De exemplu, pentru a revoca toate privilegiile (din toate bazele de date) utilizatorului "tip_rau", scrieti comanda:

REVOKE ALL ON *.* FROM tip_rau;

Comanda "GRANT" are si o forma mai complexa pentru a autoriza accesul numai la anumite coloane specificate. Forma avansata a acestei comenzi este:

GRANT privilegiu (coloane) ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola; sau GRANT privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola; - Unde "privilegiu" este privilegiul care urmeaza a fi extins, "coloane" sunt coloanele carora li se aplica privilegiul, iar "tabel", "baza_de_date", "utilizator" si "parola" au semnificatiile cunoscute. Sunt permise si forme similare ale comenzii REVOKE:

REVOKE privilegiu (coloane) ON tabel FROM utilizator; sau REVOKE privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* FROM utilizator; ntre privilegiile posibile se numara urmatoarele:

INSERT - care permite adaugarea de date in coloana specificata SELECT - care permite accesul de citire la rndurile care contin coloana specificata UPDATE - care permite actualizarea rndurilor care contin coloana specificata De exemplu, pentru a permite unui utilizator sa obtina accesul la o coloana, fara a o modifica, puteti folosi o secventa de comenzi similara cu urmatoarea: REVOKE ALL ON carte FROM Marius; GRANT SELECT(carteid, titlu, pret), INSERT(carteid, titlu, pret), UPDATE(carteid, titlu, pret) ON carte TO php IDENTIFIED BY 'mypassword'; REVOKE INSERT(pret) ON carte FROM Marius; REVOKE UPDATE(pret) ON carte FROM Marius; - Prima comanda revoca toate privilegiile de la nivelul tabelului; n caz contrar, aceste privilegii le vor elimina pe cele situate la nivel de coloana. Pentru a vedea privilegiile acordate unui anumit utilizator, folositi urmatoarea comanda:

SHOW GRANTS FOR nume_utilizator;

Caracteristica privilegiilor furnizata de MySQL este mai sofisticata si furnizeaza mult mai multe optiuni. Pentru mai multe informatii, consultati manualul SQL de la adresa www.mysql.com

2. Accesul la datele dintr-o baza de date, interogarile SQL


n afara de Data Definition Language, SQL include Data Manipulation Language (DML). DML va permite sa formati interogari, care obtin accesul la datele aflate ntr-o baza de date relationala si raporteaza aceste date. De asemenea, puteti folosi DML pentru a insera, actualiza si sterge rndurile dintr-un tabel. Cea mai elementara forma de interogare este comanda "SELECT" simpla.

Cea mai simpla interogare raporteaza toate coloanele din toate rndurile unui tabel. Interogarea are urmatoarea forma:

SELECT * FROM tabel;

- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va obtine accesul. Aceasta comanda va afisa un tabel cu fiecare rnd pe o linie separata. Datele de iesire includ numele coloanelor si linii care separa coloanele. Daca doriti sa selectati numai anumite coloane sau sa raportati coloanele ntr-o anumita ordine, puteti folosi urmatoarea forma a comenzii "SELECT":

SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;

- Unde "tabel" este numele tabelului, iar "coloana1" si "coloana2" sunt coloanele la care se va obtine accesul si al caror continut va fi afisat. Puteti specifica mai multe coloane, separate prin virgula. Daca vreti sa fie selectate numai acele rnduri care satisfac un anumit criteriu, clauza "WHERE" va permite sa specificati o conditie; rndurile care nu satisfac conditia nu sunt raportate. De exemplu, iata o interogare care raporteaza un singur rnd: SELECT titlu, pret FROM carte WHERE carteid=1; Forma conditiilor folosite n sub-limbajul DML al limbajului SQL este similara cu aceea a conditiilor PHP. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori relationali:

= <> != < > <= =>

Egalitate Inegalitate Inegalitate, diferit de Mai mic decat Mai mare decat Mai mic sau egal cu Mai mare sau egal cu

Puteti compara valoarea unei coloane cu aceea a altei coloane, respectiv valoarea unei coloane cu o valoare string. Valorile string SQL (sirurile) trebuie sa fie incluse ntre ghilimele simple, nu ntre ghilimelele duble.
Cnd unei coloane nu i-a fost repartizata nici o valoare, SQL i atribuie valoarea speciala NULL. De asemenea, programatorii pot atribui n mod explicit valoarea NULL unei coloane. Comparatiile obisnuite cu valori NULL, care folosesc operatorii de (in)egalitate, vor returna un rezultat fals. Totusi, puteti folosi operatorul special "<=>". care compara valorile tinnd cont de valoarea NULL. Daca folositi acest operator pentru a compara doua valori NULL, se obtine un rezultat adevarat.

SQL include si numerosi operatori de comparatie non-algebrici:

Operator x BETWEEN y AND z x LIKE y x NOT LIKE y x IN (y1, y2)

Descriere Adevarat, daca valoarea lui x este cuprinsa ntre valorile lui y si z Adevarat daca valoarea lui x este echivalenta cu modelul y Adevarat daca valoarea lui x nu este echivalenta cu modelul y Adevarat daca valoarea lui x este un membru al listei y1, y2. Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri

x NOT IN (y1, y2) x IS NULL x IS NOT NULL

Adevarat daca valoarea lui x nu este un membru al listei y1, y2. Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri Adevarat daca x are valoarea NULL Adevarat daca x nu are valoarea NULL

Sub-limbajul folosit pentru specificarea modelelor asociate operatorului "LIKE" este diferit de cel folosit de PHP. Meta-caracterul "%" corespunde unui numar de zero sau mai multe caractere, iar meta-caracterul "_" corespunde unui singur caracter. Modelele, precum sirurile, sunt incluse ntre ghilimele simple. - De exemplu, modelul '%ar%' corespunde oricarui sir care contine sub-sirul 'ar', inclusiv siruri precum 'ar', 'arc' si 'un zar'. Pentru a plasa un caracter "%" sau "_" ntr-un sir test, folositi secventa "\%" sau "\_"; ca n PHP. Ca si PHP, sub-limbajul DML din SQL va permite sa formati expresii logice care combina expresiile relationale. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori logici:

AND , && - SI, adevarat daca ambii operanzi sunt adevarati OR , || - SAU, adevarat daca un operand este adevarat NOT , ! - NU, adevarat daca operandul este fals

De exemplu, urmatoarea interogare raporteaza rndurile care au pretul de carte mai mare dect 11 sau al caror titlu include sub-sirul 'Curs': SELECT titlu, pret FROM carte WHERE pret>11 OR titlu LIKE %Curs%;
Pentru a compara o valoare cu o expresie regulata n MySQL, folositi urmatoarea forma: x REGEXP y, unde "x" este valoarea care va fi testata, iar "y" este o expresie regulata, delimitata prin ghilimele simple.

3. Modificarea datelor dintr-o baza de date


Sub-limbajul SQL, Data Manipulation Language, include comenzi care va permit sa inserati rnduri noi ntr-un tabel, sa actualizati una sau mai multe coloane ale rndurilor existente, respectiv sa stergeri rnduri dintr-un tabel. Pentru a insera un nou rnd ntr-un tabel, folositi comanda "INSERT", care are urmatoarea forma:

INSERT INTO tabel VALUES (valoare1, valoare2);

- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va adauga rndul. - "valoare1" este valoarea pentru prima coloana din tabel, iar "valoare2" este valoarea celei de-a doua coloane din tabel. Se pot da mai mult sau mai putin de doua valori; numarul valorilor date ar trebui sa fie egal cu acela al coloanelor din tabel. O coloana poate primi si valoarea "NULL", cu exceptia situatiilor cnd definitia coloanei nu permite. O forma mai buna (si recomandata) a comenzii INSERT specifica numele coloanelor carora le sunt atribuite valorile:

INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);

Unde coloana denumita "coloana1" primeste valoarea "valoare1", iar coloana denumita "coloana2" primeste valoarea "valoare2".

Pot fi specificate mai mult sau mai putin de doua coloane si valori. Numarul coloanelor specificate trebuie sa fie egal cu numarul valorilor specificate. Coloanele care nu sunt denumite n comanda "INSERT" si care nu au o valoare prestabilita (DEFAULT) primesc valoarea NULL, cu exceptia situatiilor cnd valoarea respectiva nu este permisa (n acest caz, comanda INSERT esueaza). Daca doriti sa adaugati mai multe randuri intr-un tabel, intr-o singura inserare, puteti folosi urmatoarea forma a comenzii INSERT:

INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2), (valoare3, valoare4), (valoare5, valoare6);

Pentru a modifica valoarea unui rnd sau mai multor rnduri existente ntr-un tabel, folositi o comanda "UPDATE", care are urmatoarea forma:

UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2 WHERE conditie;

- Unde "tabel" este numele tabelului ale carui rnduri urmeaza sa fie modificate, "coloana1" este numele primei coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare1" este valoarea care va fi repartizata n "coloana1", "coloana2" este numele celei de-a doua coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare2" este valoarea care va fi repartizata n "coloana2", iar "conditie" identifica rndul sau rndurile care urmeaza a fi actualizate, dupa o anumita conditie. Poate fi actualizat un numar mai mare sau mai mic de coloane. Daca se doreste ca toate randurile coloanei sa fie actualizate, clauza "WHERE" poate fi omisa. De exemplu, comanda urmatoare modifica din coloana "titlu" numele asociat cartii in "Curs2", in randul unde coloana "pret" are valoarea 5. UPDATE carte SET titlu=Curs2 WHERE pret=5; Pentru a sterge un rnd dintr-un tabel, folositi comanda "DELETE", care are urmatoarea forma:

DELETE FROM tabel WHERE conditie;

Daca se vrea a fi sterse toate rndurile tabelului, clauza WHERE poate fi omisa. De exemplu, comanda urmatoare sterge rndul din tabelul "carte" asociat titlului "Curs2": DELETE FROM carte WHERE titlu='Curs2';

4. Sortarea si gruparea
Deseori, este important ca datele sa fie raportate ntr-o anumita secventa. Puteti specifica ordinea de raportare a rezultatelor interogarii folosind clauza "ORDER BY", care are urmatoarea forma:

ORDER BY valoare

Daca se vor folosi mai multe cmpuri de sortare, acestea vor fi separate prin virgula. Daca doriti sa indicati o sortare descendenta, n locul uneia ascendente, specificati "DESC" dupa valoare.

De exemplu, pentru a ordona toate cartile n functie de pret, de la cel mai mare la cel mai mic, respectiv dupa titlu pentru un pret egal, puteti folosi urmatoarea interogare: SELECT pret, titlu FROM carte ORDER BY pret DESC, titlu; Pentru a include numai titlurile care au un pret mai mare de 50, adaugati o clauza WHERE la comanda SELECT: SELECT pret, titlu FROM carte WHERE pret>50 ORDER BY pret DESC, titlu; SQL include functii care va permit sa raportati valori diferite, valori utile, precum un numar al rndurilor tabelului. Iata cele mai importante functii in acest sens:

Descriere - Numarul rndurilor din tabel - Numarul rndurilor din tabel care contin o valoare count(coloana) diferita de NULL n coloana specificata - Numarul valorilor distincte diferite de NULL care count(distinct coloana) apar n coloana specificata - Valoarea mijlocie (medie) a coloanei numerice avg(coloana) specificate min(coloana) - Valoarea minima din coloana specificata max(coloana) - Valoarea maxima din coloana specificata sum(coloana) - Suma valorilor din coloana specificata
De exemplu, interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu al acestora: SELECT count(*), avg(pret) FROM carte; - Datele de iesire vor fi afisate pe o singura linie. Clauza SQL "AS" specifica un nume nou pentru o coloana sau expresie. Numele specificat este folosit ca titlu n rapoartele SQL. Clauza "AS" este utila n lucrul cu functiile din tabelul anterior, va ajuta sa identificati mai usor datele de iesire. De exemplu, interogarea precedenta poate fi rescrisa pentru a include o clauza "AS", astfel: SELECT count(*) AS Carte_Numar, avg(pret) AS Pret_Mediu FROM carte; O alta clauza utila este "GROUP BY", aceasta are urmatoarea forma:

Functie count(*)

GROUP BY coloana-sortare

- Unde "coloana-sortare" este numele sau valoarea unei coloane, specificata ntr-o clauza "ORDER BY", care trebuie sa urmeze dupa clauza "GROUP BY". De exemplu, avem un tabel "carte" cu 4 coloane (carteid, titlu, anul si pret), interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu pentru fiecare an (anul) n parte: SELECT count(*), avg(pret) FROM carte GROUP BY anul ORDER BY anul; Pentru a include n datele de iesire numai grupurile selectate, specificati clauza "HAVING" imediat dupa clauza "GROUP BY". Clauza "HAVING" are urmatoarea forma:

HAVING conditie

De exemplu, pentru a include numai cartile al caror atribut "anul" are valoare mai mare dect 1980, srieti urmatoarea interogare: SELECT count(*), avg(pret) FROM carte GROUP BY anul HAVING anul>1980 ORDER BY anul; Mai jos sunt afisati operatorii matematici folositi in SQL:

+ Adunare Scadere * Inmultire / Impartire | SAU, la nivel de bit & SI la nivel de bit >> Deplasare la dreapta << Deplasare la stanga _ Complement la nivel de bit

Notiuni fundamentale despre bazele de date si SQL (3)


Invatati principalele expresii si functii folosite in MySQL Invatati sa preluati datele, prin "unire", din mai multe tabele Invatati sa executati instructiuni MySQL scrise intr-un fisier extern

1. Expresii si functii
SQL va permite sa formati expresii folosind valori din coloane, valori literale si functii. Ca si n PHP, puteti controla ordinea de evaluare a expresiilor SQL folosind paranteze pentru a delimita sub-expresiile care trebuie evaluate mai intai. Tabelele urmatoare rezuma functiile MySQL frecvent folosite

Functii matematice frecvent folosite n MySQL Functie Descriere abs(x) - Valoarea absoluta a lui x atan(x) - Arc tangenta lui x, unde x este dat n radiani - Arc tangenta lui y/x, unde semnele ambelor argumente sunt folosite atan2(y,x) pentru a determina cadranul cercului trigonometric ceiling(x) - Cel mai mic ntreg care nu este mai mic dect x cos(x) - Cosinusul lui x, unde x este exprimat n radiani exp(x) - Baza logaritmilor naturali (e) ridicata la puterea x floor(x) - Cel mai mare ntreg care nu este mai mare dect x log (x) - Logaritmul natural al lui x mod(x,y) - Restul mpartirii x/y power(x,y) - x la puterea y - Valoare aleatoare cu virgula, mai mare sau egala cu zero si mai rand(x) mica dect unu

sign(x) sin(x) sqrt(x) tan(x)

- Valoarea -1, 0 sau 1, dupa cum valoarea lui x este negativa, zero sau pozitiva - Sinusul lui x, unde x este dat n radiani - Radacina patrata a lui x - Tangenta lui x, unde x este dat n radiani

\Functii sir frecvent folosite n MySQL Functie Descriere ascii(s) - Codul ASCII al octetului celui mai din stnga al sirului s char(n) - Caracter al carui cod ASCII este n concat(s1, s2) - Concatenarea sirurilor s1 si s2; cu alte cuvinte, s2 atasat la s1 lcase(s) - Sirul s, unde toate majusculele au fost transformate n minuscule left(s,n) - Primii n octeti ai sirului s, de la stnga la dreapta length(s) - Numarul octetilor din sirul s - Pozitia primei aparitii a lui s1 n s2, respectiv zero daca s1 nu se locate(s1, s2) gaseste n s2 ltrim(s) - Sirul s, cu eliminarea spatiilor de nceput right(s,n) - Primii n octeti din sirul s, de la dreapta la stnga - Sirul s1, completat la dreapta cu sirul s2 pna cnd rezultatul are rpad(s1,n,s2) lungimea n rtrim(s) - Sirul s, cu spatiile finale eliminate space(n) - Un sir alcatuit din n spatii substring(s,m,n) - Sub-sir al lui s, care ncepe de la pozitia m si care are lungimea n trim(s) - Sub-sir al lui s, cu spatiile initiale si finale eliminate ucase(s) - Sirul s, cu toate minusculele convertite n majuscule Functii MySQL de data si ora frecvent utilizate Functie Descriere dayofmonth(d) - Ziua din luna a datei specificate (1-31) - Ziua din saptamna a datei specificate (1 =duminica, 2=luni,, dayofweek(d) 7=smbata) dayofyear(d) - Ziua din an a datei specificate (1-366) hour(t) - Partea orelor din momentul de timp mentionat (0-23) minute(t) - Partea minutelor din momentul de timp mentionat (0-59) month(d) - Luna datei specificate (1-12) now() - Data si ora curenta second(t) - Partea secundelor din momentul de timp mentionat (0-59)

week(d) year(d)

- Saptamna din an a datei specificate (0-53) - Partea anilor din momentul de timp mentionat (1000-9999)

Functii specifice MySQL Functie Descriere database() - Returneaza numele bazei de date deschise get_lock(s,n) - Obtine o blocare a bazei de date - Returneaza o suma de control a sirului s, calculata dupa algoritmul md5(s) MD5 - Returneaza sirul s, criptat folosind algoritmul aplicat de MySQL password(s) parolei release_lock(s) - Anuleaza blocarea unei baze de date user() - Returneaza numele utilizatorului curent version() - Returneaza numarul versiunii MySQL
2. Uniri
SQL va permite sa obtineti accesul la mai multe tabele ntr-o singura interogare, n general, aceasta operatie se executa pentru ca datele dintr-un tabel sa poata fi folosite cu date din alt tabel. De exemplu, sa presupunem ca baza de date este asemanatoare celei prezentate mai jos, unde avem doua tabele, primul numit "persoane" iar cel de-al oilea numit "meserii", si o relatie cheie externa - cheie primara (persoanaid) asociaza cele doua tabelele.

persoanaid 001 002 003

nume George Washington John Adams Thomas Jefferson

AnNastere 1732 1735 1743

meserie Arhitect General Filozof

persoanaid 003 001 002

Sa examinam urmatoarea interogare: SELECT nume, meserie FROM persoane, meserii WHERE persoane.persoanaid=meserii.persoanaid; - Constructiile "persoane.persoanaid" si "meserii.persoanaid" se numesc "nume definite", prima se refera la coloana "persoanaid" din tabelul "persoane", iar a doua se refera la coloana "persoanaid" a tabelului "meserii". - Clauza WHERE asigura o echivalenta ntre valoarea cheii externe din tabelul "meserii" cu aceea a cheii primare din tabelul "persoane", (n absenta clauzei WHERE, se va stabili o corespondenta ntre fiecare rnd din tabelul cu meserii si fiecare rnd din tabelul cu persoane; un asemenea rezultat, numit "produs cartezian", contine n general multe rnduri - majoritatea nedorite - si ca atare trebuie evitat). - Rezultatul interogarii de mai sus este un raport care indica numele si meseria asociata fiecarui angajat prezentat n tabelul "meserii". O interogare ca aceasta, care combina date din mai multe tabele, se numeste "unire". Sunt posibile si uniri mai complexe, care implica trei sau mai multe tabele. Daca un rnd dat din tabelul principal (aici "persoane") nu are nici un rnd asociat n tabelul cu detalii (aici "meserii"), rndul respectiv din tabelul principal nu va aparea n datele de iesire ale unei uniri. In cazul acesta, pentru a determina aparitia acestei nregistrari din tabelul principal,

se poate folosi o categorie speciala de unire, cunoscuta sub numele de "unire la stnga" sau "unire exterioara la stnga". Iata un exemplu: SELECT nume, meserie FROM persoane LEFT JOIN meserii ON persoane.persoanaid=meserii.persoanaid; Aceasta interogare va afisa toate persoanele, indiferent daca acestea au sau nu asociata o meserie. Persoanele fara o meserie au specificatia NULL n coloana corespunzatoare meseriei.

3. Executarea instructiunilor dintr-un fisier extern


Comenzile MySQL pot fi scrise si intr-un fisier extern (editat de exemplu, in Windows, cu Notepad), acest fisier se numeste "script de shell". Scriptul din fisierul extern poate fi executat din fereastra de comanda MySQL (MySQL Command Line Client), utilizand comanda:

SOURCE nume_fisier

Unde "nume_fisier" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul de shell. De exemplu, scriem urmatoarele comenzi intr-un fisier numit "lucru.txt" pe care-l salvam in directorul "C:/teste". CREATE DATABASE lucrudb; USE lucrudb; GRANT ALL ON lucrudb.* TO php IDENTIFIED BY 'mypass';
CREATE TABLE angajat ( angajatnr SMALLINT PRIMARY KEY, nume VARCHAR(50), ore SMALLINT, departament CHAR(16), salariu DECIMAL(8,2), data_angajare DATE); INSERT INTO angajat ( angajatnr, nume, ore, departament, salariu, data_angajare) VALUES ( 1, 'George Washinton', 40, 'Contabilitate', 500.00, '2007-10-04'), ( 2, 'John Adams', 35, 'Marketing', 1000.00, '2007-10-11'), ( 3, 'Thomas Jefferson washinton', 20,

'Vanzari', 1300.00, '2007-07-02');

- Pentru a executa acest script, scriem in fereastra de comanda MySQL: SOURCE C:/teste/lucru.txt MySQL va executa comenzile din script ca si cum acestea ar fi scrise direct in linia de comanda. Exemplul de mai sus va crea o baza de date noua, numita "lucrudb", va acorda utilizatorului "php" toate drepturile in utilizarea acestei baze de date, dupa care va crea tabelul "angajat", cu 6 coloane ("angajatnr", "nume", "ore", "departament", "salariu", "data_angajare") in care v or fi adaugate trei linii.

PHP MySQL - Introducere si Tipuri de Date


MySQL este cea mai populara aplicatie open-source de baze de date folosita cu PHP. O baza de date de obicei contine una sau mai multe tabele, folosita pentru a stoca informatii pe categori. Tabelele contin coloane si inregistrari (randuri) cu date. Mai jos este un exemplu de tabel folosit pentru a stoca informatiile utilizatorului (nume, email, parola):

id 1 2 3

name Marius MarPlo I_AM

password faith peace love

email name@domain.net user@domain.com address@domain.net

- Aceasta tabela contine trei inregistrari /randuri (unu pentru fiecare persoana/utilizator) si patru coloane (id, name, password, email)

Reguli de sintaxa MySQL


Fiecare baza de date si fiecare tabela este indentificata printr-un nume. Regulile de baza MySQL pentru nume de baze de date, tabele, si coloane sunt:

Numele poate avea maxim 64 de caractere. Poate contine numai litere, numere, si sublinia (indicat fara spatii). Numele poate incepe cu un numar, dar nu poate contine numai numere. O tabela nu poate avea doua coloane cu acelasi nume si o baza de date nu poate avea doua tabele cu acelasi nume. Numele tabelelor si coloanelor sunt case-sensitive ("Php" e diferit de "php").

Tipuri de date MySQL


Cand se creaza un tabel in MySQL, trebuie definit tipul de date pe care fiecare coloana il va contine. Exista trei tipuri principale: Text (strings), Numere, Data si Ora; si doua tipuri secundare: Liste predefinite si Date binare. Tipul de date dicteaza ce informatie poate fi stocata si cum, acesta influenteaza si performanta generala a bazei de date.

Tabelul de mai jos listeaza tipurile de date folosite pentru MySQL, cu o scurta descriere si cat spatiu ocupa.

Tip Stocare text

Marime

Descriere

Diferenta dintre "Tipurile de date pentru text" consta in numarul maxim de caractere ce poate fi stocat intr-un camp individual, modul de tratare a spatiilor, si daca se poate seta o valoare initiala. lungime bytes Un camp cu lungime fixa de la 0 la 255 de caractere. Accepta o valoare initiala.

CHAR(lungime) VARCHAR(lungime) TINYTEXT TEXT MEDIUMTEXT LONGTEXT Stocare numere TINYINT(lungime) SMALLINT(lungime) MEDIUMINT(lungime) INT(lungime)

lungime + Camp cu lungime variabila de la 0 la 65,535 caractere. 1 or 2 Accepta o valoare initiala. bytes lungime + 1 bytes Un sir cu lungime maxima de 255 characters

lungime + Un sir cu o lungime maxima de 65,535 caractere. Nu 2 bytes poate defini o valoare initiala. lungime + Un sir cu o lungime maxima de 16,777,215 caractere 3 bytes lungime + 4 bytes 1 byte 2 bytes 3 bytes 4 bytes Un sir cu o lungime maxima de 4,294,967,295 caractere Interval de la 128 la 127. Sau de la 0 la 255 unsigned Interval de la 32,768 la 32,767. Sau de la 0 la 65,535 unsigned Interval de la 8,388,608 la 8,388,607. Sau de la 0 la 16,777,215 unsigned Interval de la 2,147,483,648 la 2,147,483,647. Daca coloana este declarata UNSIGNED, intervalul este de la 0 la 4,294,967,295 Interval de la 9,223,372,036,854,775,808 la 9,223,372,036,854,775,807. Sau de la 0 la 18,446,744,073,709,551,615 unsigned

Aceste tipuri de date reprezinta numere in diferite forme.

BIGINT(lungime) FLOAT(lungime, decimals) DOUBLE(lungime, decimals) DECIMAL(lungime, decimals)

8 bytes

Numar mic cu virgula (cu zecimale). Deoarece PHP va 4 bytes formata numerele in functie de calcule, se recomanda sa folosesti FLOAT fara parametri optionali. 8 bytes lungime + 1 or 2 Numar mare cu zecimale Un tip DOUBLE care permite un numar fix de zecimale. Inainte de MySQL 5.0.3, tipul de date

Tip

Marime bytes

Descriere DECIMAL a fost stocat ca un sir, ca sa nu poata fi folosit cu functii SQL, cum ar fi SUM() O data stocata ca YYYY-MM-DD. Intervalul este de la 1000-01-01 la 9999-12-31 Data si ora, afisat in format YYYY-MM-DD HH:MM:SS Un timestamp (de obicei generat automat de calculator). Poate contine valori ce reprezinta date de la inceputul lui 1970 pana in Januarie 2038. Coloanele TIMESTAMP sunt afisate in acelasi format ca si coloana DATETIME. Ora in format HH:MM:SS

Stocare data si timp DATE DATETIME

MySQL stocheaza data intr-un singur format: YYYY-MM-DD 3 bytes 8 bytes

TIMESTAMP

4 bytes

TIME Stocare liste predefite

3 bytes

MySQL te lasa sa stochezi doua tipuri de liste predefinite (pot fi vazute ca echivalente pentru radio butonul si caseta de verificare). 1 or 2 bytes Acest tip de coloana stocheaza o singura alegere din lista predefinita, fiecare coloana poate avea una din mai multe valori posibile

ENUM

SET

Aceast tip de coloana stocheaza zero sau mai multe inregistrari din lista predefinita. Ca si ENUM, cu 1, 2, 3, 4, exceptia ca fiecare coloana poate avea mai mult de o or 8 bytes valoare din mai multe valori posibile, sau mai multe inregistrari dintr-o lista predefinita. Lista poate contine cel mult 64 de inregistrari. Stocheaza date binare, ca imaginile. Pana la 255 bytes Pana la 64kB Pana la 16MB Pana la 4GB

Storing binary data TINYBLOB BLOB MEDIUMBLOB LONGBLOB

- Parametri (lungime, decimal) sunt optionali, dar pentru motive de performanta, ar trebui specificati pentru a restrictiona cata informatie sa fie stocata in oricare din coloane. Bazele de date sunt de obicei mai rapide cand lucreaza cu coloane care au marimea fixata. - Foloseste VARCHAR pentru elemente de text scurte si TEXT pentru cele mai lungi. - Foloseste DECIMAL pentru a stoca valori pt. bani. - Pentru data si ora, este indicat sa folositi TIMESTAMP daca doriti sa inregistrati in acel camp un punct fix in timp (de exemplu data cand o inregistrare a fost introdusa in baza de date). Folositi DATETIME daca data/ora pot fi setate si schimbate arbitrar. La tipul TIMESTAMP data si ora este setata automat cu timpul curent cand se face INSERT sau UPDATE, daca nu se specifica o valoare pentru acel camp.

- Nu este o buna idee sa folosesti date binare. Solicita prea mult baza de date, si nu se pot afisa imagini direct din baza de date. Aceasta lectie e doar pentru o scurta introducere, si puteti reveni ca sa verificati tipul de date care doriti sa fie folosit. In tutorialul urmator puteti invata cum sa va conectati la serverul MySQL cu PHP, sa creati o baza de date si tabele, utilizand interfata MySQLi (MySQL Improved).-

PHP MySQL - utilizare MySQLi


PHP are trei moduri diferite prin care se poate conecta si interactiona cu baza de date MySQL : extensia MySQL originala (cu functii), MySQL Improved (MySQLi, obiect-orientat), sau PHP Data Objects (PDO, obiect-orientat). Ele nu pot fi amestecate in acelasi script. Extensia originala MySQL nu mai este activ dezvoltata si nu este recomandat pentru proiecte PHP-MySQL noi. Documentatia PHP descrie MySQLi ca fiind optiunea preferata recomandata de MySQL pentru proiecte noi.

Conectare la MySQL
Inainte de a putea accesa informatii din baza de date , trebuie creata o conexiune cu serverul MySQL. Pentru a va conecta la un server MySQL cu PHP si MySQLi, se creaza o instanta de obiect mysqli, cu formula new mysqli(), la care se adauga datele de conectare. - Sintaxa:
$conn = new mysqli($servername, $username, $password, $database, $port);

- $servername - Specifica serverul la care sa se conecteze. Daca adaugati valoarea NULL sau un sir gol "", serverul va folosi valoarea standard: "localhost". - $username - Specifica numele de utilizator la baza de date MySQL. - $password - Specifica parola utilizatorului pentru conectare. - $database - Optional. Numele bazei de date care contine tabelele. - $port - Optional. Specifica port-ul prin care se face conectarea la serverul MySQL, standard este 3306 - Exemplu: <?php // conectare la server $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'dbname'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } ?> - Aceast cod face conectarea la baza de date numita "dbname", si stocheaza conexiunea in instanta de obiect $conn. Daca exista erori la conexiune, mysqli_connect_errno() returneaza codul de eroare.

Inchiderea unei conexiuni

Conexiunea va fi inchisa automat cand scriptul se termina. Se recomanda totusi sa inchideti conexiunea mai devreme, cand scriptul nu o mai foloseste. Acest lucru va elibera memoria folosita de conexiune. Pentru a inchide o conexiune se foloseste metoda close() din clasa MySQLi. - Exemplu: <?php // conectare la server $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'dbname'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // ceva cod $conn->close(); // alt cod PHP ?> // termina conectarea

Creare baza de date cu MySQLi


Pentru a stoca informatii in MySQL, este nevoie de o baza de date. Comanda CREATE DATABASE este folosita pentru a crea o baza de date in MySQL. - Sintaxa:
CREATE DATABASE database_name

Pentru a face un script PHP sa execute instructiunile SQL, mai intai trebuie sa creati o instanta de obiect mysqli, care va contine conexiunea la server, apoi folositi metoda query() din clasa MySQLi. - Sintaxa:
mysqliObj->query($sql_query)

- mysqliObj - este instanta de obiect mysqli, creata cu new mysqli() - $sql_query - este un sir cu instructiuni SQL. Aceasta metoda trimite interogarea sau comanda la serverul MySQL, va returna obiectul rezultat, sau TRUE la succes, FALSE in caz de eroare. Exemplul urmator creaza o baza de date numita "tests": <?php // conectare la serverul MySQL $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) {

exit('Conectare nereusita: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql cu CREATE DATABASE $sql = "CREATE DATABASE `tests` DEFAULT CHARACTER SET utf8 COLLATE utf8_general_ci"; // executa interogarea $sql pe server pentru a crea baza de date if ($conn->query($sql) === TRUE) { echo 'Baza de date "tests" a fost creata'; } else { echo 'Error: '. $conn->error; } $conn->close(); ?> - Cand doriti sa creati o noua baza de date, se adauga doar primele trei argumente la obiectul mysqli (servername, username si password). Dar daca vreti sa folosesti un port specific, adaugati un sir gol "" pentru argumentul ce reprezinta numele bazei de date : Exemplu: new mysqli('localhost', 'root', 'pass', '', port) - Instructiunea suplimentara: DEFAULT CHARACTER SET utf8 COLLATE utf8_general_ci seteaza baza de date sa foloseasca UTF-8 charset pentru codarea caracterelor. Exemplul de mai sus creaza o baza de date numita "test", afisaza "Baza de date "tests" a fost creata", sau un mesaj de eroare in caz de esec. $conn->error (sau poate fi folosit mysqli_error($conn) ) returneaza un sir cu o descriere a ultimei erori(daca exista).
Comenzile SQL sunt case-insensitive, astfel puteti folosi "CREATE DATABASE" sau "create database". Dar numele tabelelor si coloanelor sunt case-sensitive.

Creare tabel in MySQL


Dupa ce ati realizat o conexiune la o baza de date, puteti crea tabele in ea. Tabelele sunt elementele care stocheaza datele in baza de date. Pentru a crea un tabel in MySQL, se foloseste comanda CREATE TABLE, apoi se apeleaza metoda query(). - Sintaxa:
CREATE TABLE `table_name` ( `nume_coloana1` tip_date, `nume_coloana2` tip_date, `nume_coloana3` tip_date, .... )

- tip_date specifica tipul de date pe care o coloana le poate contine. Pentru o lista cu tipurile de date MySQL, vedeti lectia precedenta: PHP MySQL - Introducere si Tipuri de date. Dupa "tip_date", se pot specifica si alte atribute optionale pentru fiecare coloana:

NOT NULL - Fiecare rand trebuie sa contina o valoare in acea coloana, valorile null nu sunt permise. DEFAULT value - Seteaza o valoare initiala care este adaugata cand nici o alta valoare nu este transferata UNSIGNED - Poate fi folosit pentru numere, seteaza sa fie folosite doar numere pozitive si zero. AUTO INCREMENT - MySQL va mari automat valoarea din randul urmator cu 1 de fiecare data cand o noua inregistrare este adaugata. PRIMARY KEY - Este folosit pentru a identifica unic randurile dintr-un tabel. Coloana cu setarea PRIMARY KEY este de obicei un ID numeric, si in general folosita cu AUTO_INCREMENT Fiecare tabel ar trebui sa aiba o coloana primary key. Valoarea ei trebuie sa fie unica pentru fiecare inregistrare din tabel. - Exemplu: <?php // conectare la serverul MySQL $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql pentru CREATE TABLE $sql = "CREATE TABLE `users` ( `id` INT(6) UNSIGNED AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY, `name` VARCHAR(25) NOT NULL, `pass` VARCHAR(18) NOT NULL, `email` VARCHAR(45), `reg_date` TIMESTAMP ) CHARACTER SET utf8 COLLATE utf8_general_ci"; // Executa interogarea $sql query pe server pentru a crea tabelul if ($conn->query($sql) === TRUE) { echo 'Table "users" successfully created'; } else { echo 'Error: '. $conn->error;

} $conn->close(); ?> - Acest cod va crea un tabel numic "users" in baza de date "tests", cu cinci coloane (id , name , pass , email si reg_date), seteaza coloana 'id' ca campul primary key. In imaginea de mai jos puteti vedea descrierea tabelului "users".

In comenzile SQL este recomandat ca numele de tabel si coloane sa fie adaugat intre apostrof ` ` (caracterul de langa butonul cu numerul 1 pe tastatura). Aceasta este sintaxa corecta dar nu este strict necesara.

PHP MySQL - INSERT INTO


Dupa ce o baza de date si tabelele ei au fost create, puteti sa adaugati informatii in ele. Cateva reguli de sintaxa:

In PHP, interogarea SQL trebuie sa fie scrisa intre ghilimele. Valorile de tip String (sir), din interogarea SQL, trebuie sa fie intotdeauna intre ghilimele. Valorile numerice si NULL nu trebuie adaugate intre ghilimele.

Introducere date in tabel MySQL


Pentru a adauga inregistrari noi intr-un tabel MySQL, se foloseste comanda INSERT INTO. Exista doua metode prin care o interogare INSERT poate fi scrisa: 1) Prima metoda nu specifica numele coloanelor unde datele for fi introduse, ci doar valorile lor. - Sintaxa:
INSERT INTO nume_tabel VALUES (valoare1, valoare2, valoare3, ...)

In aceasta metoda, trebuie sa specificati o valoare pentru fiecare coloana, chiar daca este NULL. Daca sunt cinci coloane in tabel, trebuie sa adaugati cinci valori, separate prin virgula. 2) Pentru a doua metoda se specifica atat numele coloanei /coloanelor cat si valorile care vor fi intoduse: - Sintaxa:
INSERT INTO nume_tabel (coloana1, coloana2, coloana3,...) VALUES (valoare1, valoare2, valoare3,...)

Aceasta este in general metoda preferata, deoarece puteti adauga doar coloanele care vor primi valori. Orice coloana caruia nu ii este atribuita o valoare va fi tratata ca NULL (sau ii va fi data valoarea default, daca aceasta este definita). Daca o coloana nu poate avea valoarea NULL (a fost definita ca NOT NULL) si nu are o valoare default, nespecificand o valoare va genera eroare. Daca o coloana este AUTO_INCREMENT sau TIMESTAMP, nu este nevoie sa fie specificata in interogarea SQL, serverul MySQL va seta si adauga valoarea automat. Pentru ca PHP sa execute comenzile SQL, trebuie sa folosesti metoda mysqli query() . - Urmatorul exemplu adauga o noua inregistrare in tabelul "users" . Acest exemplu foloseste tabelul "users" creat in lectia anterioara, cu cinci coloane (id , name , pass , email si reg_date). Campul "id" este AUTO_INCREMENT, deci nu trebuie specificat in interogarea SQL, serverul MySQL va adauga automat valoare pentru el. La fel si pentru "reg_date", care este setat TIMESTAMP. <?php // conectare la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql pentru users INSERT INTO $sql = "INSERT INTO `users` (`name`, `pass`, `email`) VALUES ('Marius', 'faith', 'name@domain.net')"; // Trimite interogarea $sql la MySQL pentru a introduce valorile if ($conn->query($sql) === TRUE) { echo 'Datele au fost adaugate'; } else { echo 'Error: '. $conn->error; } $conn->close(); ?> - Mai intai se creaza instanta de obiect mysql cu identificatorul de variabila $conn. Apoi, se defineste sirul cu instructiunea SQL, salvat intr-o variabila numita $sql. Apoi se apeleaza metoda query() , si in acelasi timp se verifica valoarea returnata pentru a determina daca datele au fost adaugate. Exemplul de mai sus adauga un rand in tabelul "users", cu valoarea "Marius" in coloana "name", valoarea "faith" in campul "pass", si "name@domain.net" pentru "email". Valorile pentru celelalte coloane ("id" si "reg_date") sunt adaugate automat de serverul MySQL.

MySQL permite INSERT cu mai multor randuri in acelasi timp, separate prin virgula. - Sintaxa:
INSERT INTO nume_tabel (coloana1, coloana2, coloana3,...) VALUES (valoareA1, valoareA2, valoareA3,...), (valoareB1, valoareB2, valoareB3,...), (valoareC1, valoareC2, valoareC3,...)

Exemplu urmator adauga doua noi randuri in tabelul "users", cu o singura interogare. <?php // conectare la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql pentru users, INSERT INTO (doua randuri) $sql = "INSERT INTO `users` (`name`, `pass`, `email`) VALUES ('MarPlo', 'peace', 'user@domain.net'), ('I_AM', 'love', 'address@domain.net')"; // Trimite interogarea $sql la MySQL pentru a introduce valorile if ($conn->query($sql) === TRUE) { echo 'Datele au fost adaugate'; } else { echo 'Error: '. $conn->error; } $conn->close(); ?>

Obtinere ID, auto generat de INSERT


Daca aveti un tabel cu o coloana AUTO_INCREMENT care stocheaza un id numeric, puteti folosi metoda insert_id() a obiectului mysqli pentru a prelua ID-ul generat in ultima operatiune INSERT. - Exemplu: <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests');

// verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql pentru users, INSERT INTO $sql = "INSERT INTO `users` (`name`, `pass`, `email`) VALUES ('PloMar ', 'love_light', 'a_name@domain.net')"; // Executa interogarea $sql pentru a prelua ID auto-generat if ($conn->query($sql) === TRUE) { echo 'ID-ul este: '. $conn->insert_id; } else { echo 'Error: '. $conn->error; } $conn->close(); ?> Returneaza: ID-ul este 4
Daca tabelul nu are o coloana cu atributul AUTO_INCREMENT sau daca interogarea nu este o comanda INSERT sau UPDATE, insert_id() va returna zero.

Adaugare date din formular in baza de date


Formularele HTML sunt de obicei folosite pentru a trimite date la un script pe server. Aceste date pot fi adaugate si intr-o baza de date. Pentru a introduce date dintr-un formular intr-o baza de date MySQL, trebuie creat un formular HTML si un script PHP care receptioneaza date din formular. Exemplu de formular HTML si un script PHP care poate fi folosit pentru a adauga valorile din formular in tabelul "users". Formularul HTML <!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd"> <html> <head> <title>Formular HTML pentru insert users</title> </head> <body> <form action="insert.php" method="post">

Name: <input type="text" name="name" /><br /> Password: <input type="text" name="pass" /><br /> E-mail: <input type="text" name="email" /><br /> <input type="submit" valoare="Trimite" /> </form> </body> </html> Cand un utilizator apasa pe butonul "Trimite", datele din formular sunt trimise la scriptul din fisierul "insert.php". Fisierul "insert.php": - preia valorile din formular cu variabila $_POST, - filtreaza aceste valori cu functii strip_tags() si trim() (pentru a sterge posibile tag-uri si spatii goale de la inceput si sfarsit), - foloseste un tipar RegExp si functia preg_match() pentru a verifica daca valoarea de la "email" e o adresa de email corecta, - daca toate datele sunt corecte, se face conectarea la o baza de date (cu instanta mysqli), stocheaza valorile intr-un Array asociativ ($adds), si le filtreaza cu metoda mysqli_real_escape_string(), - seteaza comanda INSERT INTO , apoi, metoda query() trimite interogarea SQL la serverul MySQL si o noua inregistrare va fi adaugata in tabelul "users". Cod PHP in pagina "insert.php" <?php $erors = array(); // seteaza un array gol care va contine erorile $regexp_mail = '/^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$/'; // RegExp pt adresa de e-mail // Verifica daca sunt primite date din formular if (isset($_POST['name']) && isset($_POST['pass']) && isset($_POST['email'])) { // sterge tag-urile si spatiile goale de la inceputul si sfarsitul valorilor $_POST = array_map("strip_tags", $_POST); $_POST = array_map("trim", $_POST); // verifica daca toate campurile din formular sunt completate corect // (adresa de email si numarul minim de caractere din "name" si "pass") if (!preg_match($regexp_mail, $_POST['email'])) $erors[] = 'Adresa de e-mail incorecta'; if (strlen($_POST['name'])<3) $erors[] = 'Numele trebuie sa contina minim 3 caracte'; if (strlen($_POST['pass'])<6) $erors[] = 'Parola trebuie sa contina minim 6 caracte'; // daca nu sunt erori ($error array gol) if(count($erors)<1) { // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests');

// verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // stocheaza valorile intr-un Array, filtrand caracterele speciale pt. a fi folosite in comanda SQL $adds['name'] = $conn->real_escape_string($_POST['name']); $adds['pass'] = $conn->real_escape_string($_POST['pass']); $adds['email'] = $conn->real_escape_string($_POST['email']); // interogarea SQL pentru userr, INSERT INTO $sql = "INSERT INTO `users` (`name`, `pass`, `email`) VALUES ('". $adds['name']. "', '". $adds['pass']. "', '". $adds['email']. "')"; // Trimite interogarea $sql la MySQL pentru a introduce valorile if ($conn->query($sql) === TRUE) { echo 'Datele au fost adaugate'; } else { echo 'Error: '. $conn->error; } $conn->close(); } else { // altfel, daca au aparut erori erori, le adauga intr-un sir si le printeaza echo implode('<br />', $erors); } } else { echo 'Nu sunt date de la formular'; } ?>
-PHP

MySQL - SELECT, ORDER BY

Cand baza de date are cateva inregistrari in ea, puteti prelua informatia stocata, folosind comanda SELECT. O interogare SELECT returneaza randuri selectate de la unul sau mai multe tabele. - Sintaxa:

SELECT nume_coloana/e FROM nume_tabel

- "nume_coloana/e" - este numele coloanei sau coloanelor care vor fi selectate. Pentru a selecta mai multe coloane, adaugatile separate prin virgula: SELECT coloana1, coloana2, coloana3 FROM nume_tabel Pentru a selecta toate coloanele, punti un asterisc (*): SELECT * FROM nume_tabel Ca sa fie trimisa comanda SQL la baza de date MySQL si pentru a prelua datele selectate, se foloseste metoda query() a obiectului mysqli. Cand este folosita cu interogari SELECT, aceasta metoda returneaza un obiect care contine randurile de date, sau False in caz de eroare. Pentru a parcurge datele returnate si sa obtineti cate un rand din ele, puteti folosi metoda fetch_assoc. Metoda fetch_assoc() returneaza un array asociativ ce contine randurile preluate, cheile din array reprezinta numele coloanelor. Cu o bucla while() puteti prelua informatiile din fiecare rand stocat in acel array. Pentru a afla numarul de randuri returnat de o interogare SELECT, se foloseste proprietatea num_rows, aplicata la obiectul rezultat. - Urmatorul exemplu selecteza si afiseaza datele stocate in coloanele "id", "name" si"pass" din tabelul "users". <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql SELECT $sql = "SELECT `id`, `name`, `pass` FROM `users`"; // executa interogarea si retine datele returnate $result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afiseaza datele din fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br /> id: '. $row['id']. ' - name: '. $row['name']. ' - pass: '. $row['pass']; } }

else { echo '0 rezultate'; } $conn->close(); ?> - Acest exemplu stocheaza datele (obiectul rezultat) returnate de metoda query() in variabila $result , foloseste proprietatea "num_rows" sa verifice daca $result contine cel putin un rand. Apoi, cu bucla while() trece prin toate inregistrarie din obiecul rezultat, folosind metoda "fetch_assoc()" pentru a retine datele din fiecare rand intr-un Array in variabila $row. Fiecare apelare a fetch_assoc() returneaza urmatorul rand in setul de rezultate, pana cand nu mai sunt, si returneaza False. Pentru a accesa valorile din fiecare rand, se foloseste variabila PHP $row si cheia cu numele coloanei ($row['id'], ...). Codul de mai sus va afisa: id: 1 - name: Marius - pass: faith id: 2 - name: MarPlo - pass: peace id: 3 - name: I_AM - pass: love id: 4 - name: PloMar - pass: love_light
Asterisc (*) poate fi folosit pentru a selecta toate coloanele: "SELECT * FROM nume_tabel", dar este mai bine sa specificati doar coloanele care vreti sa fie selectate, deoarece procesul de selectare poate fi mai rapid.

Optiunea LIMIT
Cu optiunea LIMIT puteti sa determinati numarul de inregistrari pe care MySQL le va returna: - Sintaxa:
SELECT nume_coloana/e FROM nume_tabel LIMIT skip_nr, ret_nr

"skip_nr" este optional, ii spune bazei de date cate randuri sa sara din rezultate. "ret_nr" seteaza numarul maxim de inregistrari ce vor fi returnate. - Exemplu: <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql SELECT $sql = "SELECT `id`, `name`, `pass` FROM `users` LIMIT 2"; // executa interogarea si retine datele returnate $result = $conn->query($sql);

// daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afiseaza datele din fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br /> id: '. $row['id']. ' - name: '. $row['name']. ' - pass: '. $row['pass']; } } else { echo '0 rezultate'; } $conn->close(); ?> Optiunea "LIMIT 2" spune MySQL sa returneze primele 2 randuri din rezultat. Acest exemplu va afisa: id: 1 - name: Marius - pass: faith id: 2 - name: MarPlo - pass: peace

ORDER BY
ORDER BY specifica ordinea de sortare a resultatelor. - Sintaxa:
SELECT nume_coloana/e FROM nume_tabel ORDER BY nume_col ASC|DESC

"nume_col" poate fi o singura coloana, o lista de coloane separate prin virgula, sau o expresie ca RAND(), pentru a obtine o ordine aleatorie. Cand se ordoneaza dupa mai mult de o coloana, a doua coloana e folosita in sortare doar daca valorile din prima coloana sunt egale. Ordinea de sortare standard este ascendenta (ASC) (az, 09), iar optiunea ASC poate fi omisa. DESC (descrescator) inverseaza ordinea. - Exemplu: <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogarea sql SELECT $sql = "SELECT `id`, `name`, `pass` FROM `users` ORDER BY `name`"; // executa interogarea si retine rezultatul

$result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afiseaza datele din fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br /> id: '. $row['id']. ' - name: '. $row['name']. ' - pass: '. $row['pass']; } } else { echo '0 results'; } $conn->close(); ?> - Acest cod selecteaza toate datele stocate in tabelul "users" , si sorteaza rezultatul in ordine alfabetica dupa coloana "name". Exemplul de mai sus va afisa: id: 3 - name: I_AM - pass: love id: 1 - name: Marius - pass: faith id: 2 - name: MarPlo - pass: peace id: 4 - name: PloMar - pass: love_light Puteti folosi ORDER BY cu optiunea LIMIT. Exemplu: "SELECT `id`, `name`, `pass` FROM `users` ORDER BY `name` LIMIT 2" Daca vreti sa ignore randurile duplicate (care au aceleasi valori), se foloseste optiunea DISTINCT:
SELECT DISTINCT nume_coloana/e FROM nume_tabel

- Se pot de asemenea selecta coloane din tabele diferite, in aceeasi interogare SQL, vedeti tutorialul Select in doua tabele MySQL.

PHP MySQL - WHERE si LIKE


Utilizare WHERE si operatori pentru a cauta valori specifice
Pentru a cauta valori specifice, pentru a extrage doar acele inregistrari care respecta anumite criterii, se adauga o clauza WHERE in interogarea SELECT. Clauza WHERE este folosita pentru a filtra inregistrarile. Se adauga dupa numele tabelului. - Sintaxa:
SELECL nume_coloana/e FROM nume_tabel WHERE conditie

"conditie" - poate fi una sau mai multe expresii conditionale care specifica criteriul de selectare. Aceste expresii conditionale pot folosi operatori de comparatie, aritmetici si logici.

Tabelul urmator prezinta operatorii cei mai des folositi cu WHERE in instructiunile MySQL:

Operator = < > <= >= != (also <>) IS NOT NULL IS NULL BETWEEN min AND max NOT BETWEEN min AND max IN(val1, val2, val3) OR AND

Semnificatie Egal Mai mic decat Mai mare decat Mai mic sau egal cu Mai mare sau egal cu Nu este egal cu Are valoare Nu are valoare

Exemplu WHERE `id`=3 WHERE `id`<3 WHERE `id`>3 WHERE `id`<=3 WHERE `id`>=3 WHERE `id`!=3 WHERE `id` IS NOT NULL WHERE `email` IS NULL

Intr-un interval specific (min WHERE `id` BETWEEN 2 AND si max) 4 Nu este in intervalul (min si WHERE `id` NOT BETWEEN 2 max) AND 4 Se gaseste in lista de valori Unde una din conditii este adevarata Unde amandoua conditii sunt adevarate WHERE `id` IN(1, 3, 4) WHERE `id`>3 OR `name`='MarPlo' WHERE `id`>3 AND `name`='MarPlo'

- Exemplu (selecteaza toate randurile din tabelul "users" care au "name=MarPlo" si afiseaza "id" si "email" din ele): <?php // conectare la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } $name = 'Marplo'; // Interogare sql SELECT $sql = "SELECT `id`, `email` FROM `users` WHERE `name`='$name'"; // executa interogarea si retine rezultatele // seteaza numele intr-o variabila

$result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afisaza datele pentru fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br /> id: '. $row['id']. ' - email: '. $row['email']; } } else { echo '0 results'; } $conn->close(); ?> - Dupa cum observati, nu e necesar sa selectati coloana la care aplicati conditia WHERE. Coloanele specificate dupa SELECT dicteaza ce coloane sa returneze, iar coloanele adaugate dupa WHERE determina ce randuri vor fi returnate. - Nota, in interogarea $sql este folosita variabila ($name) care contine numele, aceasta variabila este adaugata intre ghilimele simple in interogare pentru ca MySQL sa preia valoarea ei ca tip sir (string). Exemplul de mai sus va afisa: id: 2 - email: user@domain.net Clauza WHERE poate fi folosita si cu optiunile ORDER BY si LIMIT pentru a ordona si limita datele selectate. Exemplu: $sql = "SELECT `name`, `pass` FROM `users` WHERE `id`>2 ORDER BY `name` LIMIT 2"; In instructiunile SQL se pot adauga si expresii cu calcule matematice, folosind caracterele adunare (+), scadere (-), inmultire (*), impartire (/), si procent (%). Exemplu: $sql = "SELECT `name`, `pass` FROM `users` WHERE `id`=($x + $y)";

LIKE, NOT LIKE


LIKE si NOT LIKE sunt termeni folositi pentru identificare valori de tip sir, in combinatie cu urmatoarele caractere:

% - reprezinta orice secventa de caractere sau niciuna. _ (o sublinie), reprezinta exact un caracter.

Acesti termeni sunt folositi cu clauza WHERE, iar cautarea este case-insensitive (fara diferenta intre litere mari si mici). Exemple de interogari cu LIKE /NOT LIKE <?php

// ... #sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `name` LIKE 'mar%'"; // ... ?> - Aceasta clauza WHERE se potriveste cu MarPlo, marius, Mars, si asa mai departe, dar nu Omar. <?php // ... #sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `name` NOT LIKE '%mar'"; // ... ?> - Aceasta clauza WHERE se potriveste cu Mar, Omar, Romar, si asa mai departe, dar nu cu Mars. ('%mar%' se potriveste cu Mars, Marius, Romars, etc.). <?php // ... #sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `name` NOT LIKE 'mar%'"; // ... ?> - Aceasta interogare va returna toate randurile ale caror valoare "name" nu incepe cu Mar. <?php // ... #sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `name` LIKE 'mar_'"; // ... ?> - Aceasta interogare va returna toate randurile ale caror valoare "name" incepe cu Mar si are patru caractere (Mars, Mara, mar8, etc.).
Interogarile cu termeni LIKE sunt in general mai lente deoarece nu pot profita de indexi. Pentru a cauta un simbol procent (%) sau o sublinie (_) in text, le precedati cu backslash, in acest mod ( \% sau \_ ). Sublinia poate fi folosita in combinatie cu ea insasi; (exemplu, LIKE '_ _' va cauta orice combinatie de doua litere).

Cuvantul cheie LIKE trebuie sa fie intotdeauna urmat de un sir, chiar daca termenul cautat este limitat la numere.

PHP MySQL - UPDATE


Dupa ce ati adaugat randuri in tabelul MySQL, puteti sa modificati datele inregistrate, folosind comanda UPDATE. Instructiunea UPDATE este folosita pentru a modifica sau actualiza informatiile existente intrun tabel. - Sintaxa:
UPDATE nume_tabel SET coloana1=valoare, coloana2=valoare2, ... WHERE o_coloana=o_valoare

- Clauza WHERE este importanta intr-o interogare UPDATE , specifica serverului MySQL care inregistrare sau inregistrari trebuie actualizate. Daca omiteti clauza WHERE, vor fi afectate toate randurile! - Comanda UPDATE este trimisa la serverul MySQL cu metoda query() a obiectului mysqli. - Exemplu In lectiile anterioare a fost creat un tabel numita "users" si am adaugat cateva randuri in el. Asa arata primele doua inregistrari.

id name password 1 Marius 2 MarPlo faith peace

email name@domain.net user@domain.com

reg_date 2011-03-24 09:51:46 2011-03-24 10:10:27

In acest exemplu vom modifica adresa de email pentru utilizatorul cu "name" MarPlo. <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql UPDATE $sql = "UPDATE `users` SET `email`='new_mail@domain.net' WHERE `name`='MarPlo' AND `id`=2"; // executa interogarea si verifica pentru erori if (!$conn->query($sql)) { echo 'Error: '. $conn->error;

} $conn->close(); ?> Dupa cum observati, clauza WHERE pune doua conditii cu operatorul "AND" (WHERE `name`='MarPlo' AND `id`=2), ii spune serverului MySQL sa actualizeze numai randurile care au "name='MarPlo'" si "id=2". Setand aceste doua conditii, putem fi siguri ca numai acel rand va fi modificat, nu un alt rand cu acelasi nume. De asemenea, puteti sa aplicati optiunea LIMIT pentru a seta cate randuri sa fie actualizate. Exemplu: $sql = "UPDATE `users` SET `email`='new_mail@domain.net' WHERE `name`='MarPlo' AND `id`=2 LIMIT 1"; Dupa actualizare, primele doua randuri din tabelul "users" vor arata asa:

id name 1 Marius 2 MarPlo

password faith peace

email name@domain.net new_mail@domain.com

reg_date 2011-03-24 09:51:46 2011-03-27 10:20:58

- Deoarece "reg_date" este o coloana de tip TIMESTAMP (cu atribute: on update CURRENT_TIMESTAMP ), serverul MySQL a modificat si valuarea ei, actualizand-o cu data si ora curente (din momentul efectuarii UPDATE). Daca vreti ca o instructiune UPDATE sa nu schimbe valoare coloanei TIMESTAMP, cand creati tabelul trebuie sa nu adaugati atributul "on update" , ci doar DEFAULT ( `coloana_data` TIMESTAMP NOT NULL DEFAULT CURRENT_TIMESTAMP ). - Daca executati o interogare UPDATE care nu modifica nici o valoare (deoarece conditia WHERE nu se potriveste nici unui rand), nu va returna vreo eroare si nici nu va afecta vreun rand. - Este indicat sa nu schimbati valoarea unei coloane de tip PRIMARY KEY (in exemplul de mai sus, coloana "id").-

PHP MySQL - DELETE


Comanda DELETE este folosita pentru a sterge randuri din tabel. - Sintaxa:
DELETE FROM nume_tabel WHERE conditie

Clauza WHERE conditie este foarte importanta, ea specifica exact care rand sau randuri trebuie sterse. Este important sa o folositi, deoarece randurile sterse nu mai pot fi recuperate, decat daca aveti undeva salvata baza de date. Daca nu adaugati WHERE, serverul MySQL va sterge toate inregistrarile din tabel, lasandu-l gol. Instructiunea DELETE este trimisa la serverul MySQL cu metoda query() a obiectului mysqli. - Exemplu In lectiile anterioare a fost creat un tabel "users" si am adaugat cateva date in el. Aici puteti vedea cum arata primele 3 randuri.

id name 1 Marius

password faith

email name@domain.net

reg_date 2011-03-24 09:51:46

2 MarPlo 3 I_AM

peace love

new_mail@domain.com address@domain.net

2011-03-27 10:20:58 2011-03-24 10:10:27

In acest exemplu vom sterge inregistrarile din tabel, care au name='MarPlo': <?php // Conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', 'pass', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare DELETE $sql = "DELETE FROM `users` WHERE `name`='MarPlo'"; // executa interogarea si verifica daca exista erori if (!$conn->query($sql)) { echo 'Error: '. $conn->error; } $conn->close(); ?> - Acest cod va sterge toate randurile din tabelul "users" care au name='MarPlo', astfel, daca in acest tabel sunt mai multi useri (inregistrari) cu numele "MarPlo", MySQL le sterge pe toate. Ca sa fiti sigur care inregistrare va fi stearsa, puteti sa adaugti inca o conditie in clauza WHERE (cu operatorul AND), care impreuna cu prima specifica mai exact ce rand sa fie sters. De asemenea, se poate aplica optiunea LIMIT ca sa specificati cate randuri sa fie sterse, din cele conform conditiei. Example: $sql = "DELETE FROM `users` WHERE `name`='MarPlo' AND `id`=2 LIMIT 1"; Dupa stergere, primele trei randuri din tabelul "users" vor arata asa:

id 3

name I_AM

password faith love

email name@domain.net address@domain.net a_name@domain.net

reg_date 2011-03-24 09:51:46 2011-03-24 10:10:27 2011-03-24 14:39:49

1 Marius

4 PloMar love_light

- Dupa cum se observa, randul cu name='MarPlo' (id=2) a fost sters. - Daca se executa o interogare DELETE care nu sterge nici o inregistrare (deoarece conditia WHERE nu se potriveste cu nici un rand), nu veti primi nici o eroare, si nu va fi afectat vreun rand. Pentru a sterge complet un tabel, se foloseste DROP TABLE:

DROP TABLE nume_tabel Pentru a sterge o intreaga baza de date, cu toate tabelele si informatiile din ea, se foloseste DROP DATABASE: DROP DATABASE database_name -

MySQL Alias si functii


Alias
Un alias este creat folosing termenul AS urmat de un nume case-sensitive. Se foloseste in interogari SELECT pentru a da unei coloane un nume diferit in rezultatele returnate. - Exemplu: In exemplele din aceasta lectie se foloseste urmatorul tabel, denumit "sites":

id 1 2

site www.marplo.net www.coursesweb.net

nr 5 8

reg_date 2011-03-28 07:56:53 2011-03-28 07:57:40

Acest exemplu selecteaza inregistrarile din coloana "site" si le returneaza intr-un alias numit "st". // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql $sql = "SELECT `site` AS st FROM `sites`"; // executa interogarea si retine rezultatele $result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afisaza datele din fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br />'; print_r($row); } }

else { echo '0 rezultate'; } $conn->close(); ?> In resultatele obtinute, valorile coloanei "site" vor fi returnate intr-un alt nume de coloana, denumita 'st'. Afiseaza: Array ( [st] => www.marplo.net ) Array ( [st] => www.coursesweb.net ) Se pot folosi mai multe aliasuri intr-o interogare SELECT, cate unul pentru fiecare coloana: SELECT coloana1 AS nume1, coloana2 AS nume2 FROM nume_tabel Aliasurile sunt de obicei folosite cu functii, pentru a returna rezultatul unei functii asociat cu un nume (dupa cum vedeti in exemplu de mai jos). - In mod standard, SQL nu suporta folosirea de aliasuri in interogari care au conditionala WHERE.

Functii MySQL
Cele mai multe din functiile MySQL sunt folosite cu interogarea SELECT pentru a formata datele returnate, dar puteti folosi functii MySQL si cu alte tipuri de interogari. Pentru a aplica o functie intr-o instructiune SELECT, la valoarea unei coloane, interogarea va arata astfel: - Sintaxa:
SELECT coloana1, FUNCTIE(coloana2), coloana3 FROM nume_tabel

Nu trebuie sa lasati spatii intre numele functiei si parateza ei.

Functii pentru Text


Functiile pentru text sunt folosite cand se lucreaza cu siruri, pot fi aplicate fie cu numele coloanelor fie cu valori specifice. Tabelul de mai jos contine cateva din cele mai utilizate functii MySQL pentru lucru cu text ("t", poate fi text sau numele unei coloane).

Functie CONCAT(t1, t2, ...) CONCAT_WS(S, t1, t2, ...) LENGTH(t) LEFT(t, y) RIGHT(t, x) TRIM(t) UPPER(t)

Returneaza Un nou sir de forma "t1t2". Un nou sir de forma t1St2S... (ignora coloanele care nu au valori) Numarul de caractere din "t". Caracterul "y" cel mai aproape de partea stanga din "t". Caracterul "x" cel mai aproape de partea deapta din "t". "t" cu spatiile de la capete sterse. "t" cu litere mari.

Functie LOWER(t) SUBSTRING(t, x, y) expr REGEXP patern

Returneaza "t" cu litere mici. caracterele "y" din "t", incepand de la index "x" (indexat de le 0). Executa o cautare in "expr", dupa o expresie regulata specificata la "patern".

- In urmatorul exemplu vom folosi functia CONCAT() pentru a uni intr-un singur sir valorile a doua coloane ("site" si "nr"), separate de o liniuta. Acest sir va fi returnat cu un titlu de alias numit "str": <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests'); // verifica in caz de eroare la conectare if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql $sql = "SELECT CONCAT(`site`, ' - ', `nr`) AS str FROM `sites`"; // executa interogarea si stocheaza rezultatele $result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afisaza datele pentru fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br />'. $row['str']; } } else { echo '0 rezultate'; } $conn->close(); ?> Aliasul "str" este cheia in array ce contine valorile returnate. Codul de mai sus va returna:

www.marplo.net - 5 www.coursesweb.net - 8 Pentru lista completa cu functiile MySQL pt. text, vedeti manualul MySQL: Functii pentru siruri.

Functii numerice
Functiile numerice sunt folosite in lucrul cu numere, pentru a efectua operatii matematice. Ca si celelalte functii, ele pot fi utilizate fie cu numele coloanelor fie cu valori specifice. In tabelul urmator sunt prezentate cateva din functiile numerice MySQL ("n", poate fi un numar sau numele unei coloane).

Functia ABS(n) AVG(col) CEILING(n) FLOOR(n) FORMAT(n1, n2) MIN(col) MAX(col) MOD(n1, n2) POW(n1, n2) RAND() ROUND(n1, n2) SQRT(n) SUM(col)

Returneaza Valoarea absoluta a lui "n". Valoarea mijlocie (medie) a coloanei specificate. Urmatorul cel mai mare numar intreag dupa "n". Valoarea intreaga a lui "n". "n1" formatat ca un numar cu "n2" zecimale si cu virgula la fiecare 3 spatii. Valoarea minima din coloana specificata. Valoarea maxima din coloana specificata. Resultatul impartirii lui "n1" la "n2". La fel ca si expresia cu simbolul procent (n1%n2) "n1" la puterea "n2" Un numar aleatoriu intre 0 si 1.0 "n1" rotunjit la "n2" zecimale. Radical din "n". Suma valorilor din coloana specificata.

- In urmatorul exemplu vom selecta coloana "nr", cu functia POW() aplicata ei, urmata de un alias care va contine valoarea returnata de functia POW(): <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); }

// interogare sql $sql = "SELECT `nr`, POW(`nr`, 3) AS pow3 FROM `sites` ORDER BY pow3"; // executa interogarea si stocheaza rezultatele $result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // afiseaza datele din fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo '<br /> POW('. $row['nr']. ', 3) - '. $row['pow3']; } } else { echo '0 rezultate'; } $conn->close(); ?> Afiseaza: POW(5, 3) - 125 POW(8, 3) - 512 - Functia RAND() poate fi folosita pentru a returna randurile intr-o ordine aleatorie: SELECT * FROM nume_tabel ORDER BY RAND() Pentru lista completa cu functii numerice MySQL, vedeti manualul MySQL: Functii numerice si operatori

Functii pentru Data si Ora


Coloanele specifice pt. Data si Ora din MySQL sunt destul de flexibile. Daca vreti sa faceti calcule bazate pe o anume data sau sa returnati numai numele zilei din saptamana, MySQL are o functie pentru aproape fiecare scop de lucru cu Data si Ora. Tabelul urmator contine cateva din cele mai utilizate functii MySQL pt. lucru cu data si ora. Ele pot fi aplicate fie cu numele coloanelor, fie cu valori specifice ("dt", poate fi o valoare sau numele unei coloane).

Functie HOUR(dt) MINUTE(dt) SECOND(dt) DAYNAME(dt) DAYOFMONTH(dt)

Returneaza Ora din "dt". Minutul din "dt". Secundele din "dt". Numele zilei din saptaana a datei din "dt". Numarul zilei din luna a datei din "dt".

Functie MONTHNAME(dt) MONTH(dt) YEAR(dt) CURDATE() CURTIME() NOW()

Returneaza Numele lunii din an a datei din "dt". Valoarea numerica a lunii din an, a datei din "dt". Anul din "dt". Data curenta. Ora curent. Data si ora curenta.

Timpul Unix (numarul de secunde trecute de la "1 Ianuarie UNIX_TIMESTAMP(dt) 1970 00:00:00 GMT" pana la momentul curent sau pana la data specificata).
- Urmatorul exemplu afiseaza numele zilei din saptamana cand ultimul site a fost inregistrat: <?php // conecteaza la baza de date "tests" $conn = new mysqli('localhost', 'root', '', 'tests'); // verifica conexiunea if (mysqli_connect_errno()) { exit('Connect failed: '. mysqli_connect_error()); } // interogare sql $sql = "SELECT `id`, `site`, DAYNAME(`reg_date`) AS weekday FROM `sites` ORDER BY `reg_date` DESC LIMIT 1"; // executa interogarea si stocheaza rezultatele $result = $conn->query($sql); // daca $result contine cel putin un rand if ($result->num_rows > 0) { // parcurge si afiseaza datele din fiecare rand din $result while($row = $result->fetch_assoc()) { echo 'Ultimul site web: '. $row['site']. ' , id: '. $row['id']. ' - a fost inregistrat intr-o zi de '. $row['weekday']; } } else { echo '0 results'; }

$conn->close(); ?> Afiseaza: Ultimul site web: www.coursesweb.net , id: 2 - a fost inregistrata intr-o zi de luni Daca doriti sa preluati timpul UNIX dintr-o coloana de tip "Data si Timp", folositi urmatoarea formula: SELECT UNIX_TIMESTAMP(coloana_data) AS nume_alias FROM nume_tabel Exista multe alte functii pt. data si ora, puteti vedea lista completa in manualul MySQL: Functii pentru Data si Ora.

Utilizarea bazelor de date folosind PHP


Conectare la serverul MySQL folosind functiile PHP Detectare erori aparute in lucrul cu bazele de date Creare baze de date si tabele folosind functii PHP Adaugare date in tebel folosind PHP

Faptul ca limbajul PHP a devenit atat de popular se datoreaza in mare masura faptului ca acesta contine suport de functii pentru lucrul cu bazele de date.

1. Conectarea la serverul MySQL


Pentru a utiliza o baza de date MySQL, avem nevoie de o conexiune la serverul de baze de date. Aceasta conexiune va fi utilizata ca punct de access pentru comenzi mysql. Pentru a va conecta la un server MySQL, utilizati functia mysql_connect(), a carei sintaxa este urmatoarea: mysql_connect(nume_gazda, nume_utilizator, parola) Unde "nume_gazda" este numele gazdei, serverul pe care ruleaza serviciul MySQL, "nume_utilizator" este numele utilizatorului care se conecteaza la serverul MySQL, iar "parola" este parola MySQL asociata utilizatorului. In cazul in care serverul MySQL ruleaza pe calculatorul dv. personal, parametrul "nume gazda" este in general "localhost". In alte cazuri, daca serverul MySQL ruleaza pe un alt computer, va trebui sa specificati adresa computerului pe care ruleaza serverul MySQL. Functia returneaza FALSE n caz de esec; n caz contrar, returneaza o valoare denumita identificator de legatura, care serveste ca instrument de manipulare pentru accesul la serverul MySQL. Iata un exemplu de utilizare a functiei mysql_connect(): <?php $conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); print "Connected to MySQL <br />"; ?> In acest exemplu, serverul MySQL ruleaza pe "localhost" ca si modulul PHP, utilizatorul este "Marius" iar parola "mypass". Dupa executia acestui script, daca nu se reuseste conectarea la MySQL, va aparea mesajul "Unable to connect to MySQL", in caz de reusita, apare mesajul "Connected to MySQL"
n mod prestabilit, functia mysql_connect() se conecteaza la serviciul MySQL prin intermediul portului 3306, portul MySQL standard. Daca doriti sa obtineti accesul la un server

MySQL care ruleaza pe un port non-standard, puteti atasa un caracter doua puncte si numarul portului dorit la argumentul care contine numele gazdei; de exemplu, "localhost:3308".

2. Incheierea conexiunii la serverul MySQL


Pentru terminara unei conexiuni la serverul MySQL se foloseste instructiunea: mysql_close();. Aceasta functie inchide conexiunea curenta. Functia returneaza TRUE n caz de reusita; n caz contrar, returneaza FALSE. n general, nu este necesara invocarea functiei mysql_close(), deoarece PHP nchide automat conexiunile deschise cu bazele de date atunci cnd un script si ncheie executia. Iata un exemplu de conectare la serverul MySQL si inchidere a conexiunii folosind functia mysql_close(): <?php $conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); // Aici adaugati datele necesare lucrului cu serverul MySQL
mysql_close(); ?>

3. Detectarea aparitiei erorilor


Biblioteca MySQL din PHP furnizeaza doua functii de verificare a erorilor, si anume mysql_errno() si mysql_error(). Fiecare functie returneaza un rezultat care reflecta eroarea, daca aceasts exista. Nici una din cele doua functii nu necesita argumente. Functia mysql_errno() returneaza un cod numeric de eroare, n timp ce functia mysql_error() returneaza un sir care descrie eroarea. Daca nu s-a produs nici o eroare, codul numeric al erorii este zero si descrierea are ca valoare un sir vid. Informatiile de eroare sunt disponibile numai daca este activa o conexiune cu serverul MySQL. Prin urmare, intai trebuie sa se reuseasca conectarea la MySQL. Iata cum puteti folosi functiile respective pentru a verifica modul de operare a functiei mysql_select_db() (aceasta selecteaza baza de date pentru lucru): <?php $conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL");
print "Connected to MySQL<br />"; mysql_select_db("lucrudb"); if (mysql_error()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); } ?>

Daca se reuseste conexiunea la serverul MySQL si baza de date cu numele "lucrudb" este inexistenta, rezultatul afisat de exemplul de mai sus va fi urmatorul: Connected to MySQL 1049 : Unknown database 'lucrudb'

4. Eliminarea mesajelor de eroare si a avertismentelor nedorite


Numeroase functii PHP pot produce erori sau mesaje de avertizare care i pot deruta pe utilizatorii siturilor Web sau le pot cauza neplaceri. PHP furnizeaza functia error_reporting(), care va permite sa eliminari mesajele nedorite. Functia are urmatoarea forma:

error_reporting(mask) unde "mask" specifica tipul mesajelor care vor fi raportate. Daca specificati zero ca valoare a atributului "mask" (error_reporting(0)), nu va fi raportat nici un mesaj. Daca specificati "E_ALL" in loc de "mask" (error_reporting(E_ALL)), vor fi raportate toate mesajele. Sau, o alta metoda pentru oprirea mesajelor de eroare, explicata in lectiile anterioare, este adaugand @ inaintea functiei.

4. Crearea si selectarea unei baze de date.


O functie importanta in lucrul cu bazele de date este mysql_query(), care are urmatoarea forma: mysql_query("interogare") sau mysql_query("interogare", "id_con") - "interogare" este un sir ce contine comenzile SQL care urmeaza a fi executate (in PHP, comenzile SQL nu trebuie sa se ncheie cu un caracter punct si virgula). - "id_con" este identificatorul de conectare returnat de functia mysql_connect(), daca acesta este omis se foloseste ultima legatura deschisa cu aceasta functie. Functia mysql_query() returneaza TRUE daca serverul a reusit sa execute interogarea; n caz contrar, returneaza FALSE. - Important: pentru ca sa puteti lucra cu baze de date in PHP trebuie sa cunoasteti comenzile SQL necesare. Cele mai importante au fost prezentate in lectiile 22, 23 si 24 Pentru a crea o noua baza de date folosim comanda SQL "CREATE DATABASE numeBazaDeDate;", pe care o putem lansa de la o consola MySQL, sau o putem apela de la un script PHP prin intermediul functiei mysql_query(). Iata un exemplu prin care creem baza de date "lucrudb": <?php $conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); $createdb = mysql_query("CREATE DATABASE lucrudb"); if ($createdb) echo "Baza de date lucrudb a fost creata <br />"; else echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); mysql_close(); ?> - Dupa executarea acestui script, daca totul este corect, va fi creata baza de date "lucrudb" si va fi afisat mesajul "Baza de date lucrudb a fost creata". Dupa ce programul a obtinut o conexiune cu serverul MySQL, inainte de a lucra cu tabelele dintr-o baza de date MySQL, programul trebuie sa selecteze baza de date respectiva. Pentru aceasta, folositi functia mysql_select_db(), care are urmatoarea forma:

mysql_select_db(baza_de_date)

Unde "baza_de_date" este numele bazei de date la care urmeaza a se obtine acces. Functia returneaza TRUE daca poate obtine accesul la baza de date, respectiv FALSE n caz contrar. Iata un exemplu de selectare a bazei de date "lucrudb": <?php $conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); $selectdb = mysql_select_db('lucrudb');

if ($selectdb) echo "Baza de date lucrudb a fost selectata <br />"; else echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); mysql_close(); ?>

5. Crearea tabelelor
Dupa conectare si selectarea bazei de date putem crea tabele in cadrul bazei de date selectate. Pentru aceasta folosim limbajul SQL CREATE TABLE numeTabel (coloana1, coloana2, ...); impreuna cu functia mysql_query(). In exemplul urmator cream tabelul cu numele "carti" care contine urmatoarele campuri:

Nume camp id nume autor gen data_intrare pret

Tip Identificator unic, Not Null, cheie primara Char(30) Char(25) Char(10) Date Decimal(12,2)

In stanga, la "Nume Camp", sunt trecute coloanele tabelului, iar in dreapta tipul acestora, coloana cu nume "id" fiind cheia primara. De asemenea, folosim indicatorul "AUTO_INCREMENT" pentru a preciza faptul ca MySQL va repartiza o valoare secventiala unica n coloana care serveste drept cheie primara a tabelului. Iata si scriptul PHP pentru creacrea tabelului: <?php $conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); $selectdb = mysql_select_db('lucrudb'); if (!$selectdb) echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); $sql = "CREATE TABLE `carti` (id INT UNSIGNED AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY, nume varchar(30) NOT NULL, autor varchar(25) , gen varchar(10) NOT NULL, data_intrare date, pret decimal(12,2))"; if (mysql_query($sql, $conn)) echo "Tabelul carti a fost creat <br />"; else echo "Tabelul carti nu a putut fi creat deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); mysql_close(); ?> In exemplul de mai sus, variabila "$sql" contine comanda SQL pentru crearea acestui tabel. Instructiunea mysql_query($sql, $conn), executa aceasta comanda si in cazul in care rezultatul este TRUE se trimite la iesire sirul: "Tabelul carti a fost creat". In cazul in care instructiunea SQL nu a putut fi executata, functia mysql_query($sql) intoarce valoarea FALSE, afisand eroarea din cauza careia tabelul nu a putut fi creat.

6. Adaugarea de date in tabel


Dupa ce aveti tabelul creat in baza de date MySQL puteti adauga date in el, pentru aceasta se foloseste functia mysql_query("interogare") unde "interogare" este urmatoarea comanda:

INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, ...) VALUES ('date1', 'date2', ...) - unde `nume_tabel` este numele tabelului in care se adauga datele - "coloana1, coloana2, ..." sunt numele coloanelor in care se doreste adaugarea datelor - "date1, date2, ..." sunt datele care vor fi adaugate, tinandu-se cont de ordinea si numarul lor cu cea a coloanelor Iata un exemplu, in care se foloseste tabelul "carti" creat mai sus <?php $conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); $selectdb = mysql_select_db('lucrudb'); if (!$selectdb) echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUES ('Glossa', 'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8')"; if (mysql_query($sql, $conn)) echo 'Datele au fost adaugate'; else echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); mysql_close(); ?>

- In acest exemplu, datele "'Glossa', 'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8'" vor fi adaugate in coloanele "nume, autor, gen, data_intrare, pret" in aceeasi ordine in care sunt scrise si datele si coloanele. - Daca au fost adaugate cu succes, apare mesajul "Datele au fost adaugate", in caz contrar apare mesajul de eroare. Daca doriti sa adaugati mai multe linii in tabel, printr-o singura interogare, puteti folosi urmatorul model <?php // Aici adaugati comenzile pt. conectare si selectarea bazei de date
$sql = "INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, coloana3) VALUES ('date1', 'date2', 'date3'), ('valoare1', 'valoare2', 'valoare3'), ('text1', 'text2', 'text3')"; if (mysql_query($sql)) echo 'Datele au fost adaugate'; else echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); mysql_close(); ?> Observati sintaxa de scriere corecta a interogarilor MySQL in PHP, numele tabelului se scrie intre caracterele ( ` ` ) si valorile intre ghilimele simple ( ' ' )

Utilizarea bazelor de date folosind PHP (2)


Invatati sa verificati rezultatul interogarilor care nu returneaza randuri de tabel Invatati sa prelucrati rezultatele intergarilor SELECT

Invatati sa afisati randuri si coloane din tabel

1. Verificarea interogarilor care nu returneaza rnduri de tabel


Din punctul de vedere al limbajului PHP, exista doua categorii de interogari SQL, ambele fiind emise folosind functia mysql_query().

Interogarile SELECT, care returneaza rnduri ale unui tabel Interogarile UPDATE, INSERT si DELETE, care nu returneaza rnduri ale unui

tabel Pentru a verifica daca o interogare UPDATE, INSERT sau DELETE a avut efectul dorit, puteti folosi functia mysql_affected_rows(), care returneaza numarul rndurilor afectate de interogarea cea mai recenta. O alta functie utila este mysql_insert_id(). Cand introduceti un rand intr-un tabel a carui cheie primara este de tipul AUTO_INCREMENT, functia mysql_insert_id() determina valoarea cheii primare atribuite de MySQL. Functia returneaza valoarea zero daca interogarea precedenta nu a generat o valoare AUTO_INCREMENT. Ca atare, functia trebuie apelata la putin timp dupa interogarea care a inserat rndul in tabel, astfel nct o alta interogare ulterioara sa nu modifice rezultatul. Iata un exemplu de utilizare a functiilor mysql_affected_rows() si mysql_insert_id() impreuna cu iterogarea INSERT (care adauga randuri in tabel). Folosim baza de date "lucrudb" si tabelul "carti", create in Utilizare baze de date cu PHP. <?php $conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass") or die("Unable to connect to MySQL"); $selectdb = mysql_select_db('lucrudb'); if (!$selectdb) echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); $sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUE ('Carte2', 'Autor2', 'Educativ', '2008-9-16', 11.00)"; if (mysql_query($sql)) echo "Datele au fost adaugate in tabelul carti <br />"; else echo "Datele nu au fost adaugate in tabelul carti deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(); $nranduri = mysql_affected_rows(); $id = mysql_insert_id(); if ($nranduri == -1) { echo "INSERT nu a putut sa adauge datele"; } else echo "Au fost adaugate $nranduri randuri, cheia primara = $id" ; mysql_close(); ?> Dupa ce s-a facut conectarea la serverul MySQL si s-a reusit selectarea bazei de date, variabila "$sql" contine comanda SQL pentru introducerea unui nou rand in tabelul "carti", prin intermediul functiei mysql_query($sql) se introduce datele in baza de date, variabila "$nranduri" preia de la functia mysql_affected_rows() numarul de randuri afectate (aici introduse) iar variabila "$id" va avea (prin "mysql_insert_id()") valoarea cheii primare atribuite de MySQL. Daca nu apare nici o eroare, rezultatul afisat de acest script este urmatorul: Datele au fost adaugate in tabelul carti Au fost adaugate 1 randuri, chea primara = 2

Functia mysql_insert_id() poate returna un rezultat incorect pentru coloanele MySQL de tipul BIGINT [BIGINT este un tip de valoare care suporta numere cu 20 de cifre, folosit pentru campurile integer (spre deosebire de MEDIUMINT care suporta numere de la 0 la 16.777.215 (3 bytes) sau INT care suporta numerele de la 0 la 4.294.967.295 (4 bytes)]. Dupa efectuarea unei interogari INSERT, In locul functiei mysql_insert_id() se poate folosi functia LAST_INSERT_ID(), aceasta returneaza valoarea atribuita de MySQL unei coloane AUTO_INCREMENT, indiferent de tipul coloanei. Mai mult, apelurile ulterioare in script la functii MySQL nu afecteaza rezultatul returnat de LAST_INSERT_ID(), care este afectat numai de operatiile INSERT n care sunt implicate coloane AUTO_INCREMENT. Totusi, spre deosebire de "mysql_insert_id()", LAST_INSERT_ID() necesita o interogare suplimentara la MySQL. Iata un exemplu care prezinta modul de obtinere a valorii LAST INSERT ID(): <?php $sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUE ('Carte3', 'Autor3', 'Gen3', '2008-9-16', 8.30)"; $insert = mysql_query($sql); if (!$insert) { echo "<br /> Cmanda INSERT a esuat: ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $interogare = "SELECT LAST_INSERT_ID() FROM `carti`"; $rezultat = mysql_query($interogare); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $rand = mysql_fetch_row($rezultat); echo "<br /> Ultimul ID repartizat: $rand[0]"; mysql_close(); ?> Dupa executarea acestui script, daca nu apare vreo eroare, rezultatul afisat va fi de genul: Ultimul ID repartizat: 3 Functia last_insert_id() returneaza rezultatul corect numai dupa ce a fost efectuata o comanda INSERT. Functia mysql_affected_rows() numara numai rndurile efectiv modificate de catre o interogare UPDATE. Rndurile n cazul carora vechea si noua valoare din coloana sunt identice nu se numara printre rndurile afectate. De asemenea, o interogare DELETE care nu contine o clauza WHERE va determina functia mysql_affected_rows() sa returneze valoarea zero, indiferent de numarul rndurilor sterse din tabel. O modalitate simpla de a determina daca stergerea tuturor rndurilor unui tabel a reusit consta n a emite o interogare care returneaza numarul rndurilor existente n tabel. De exemplu: <?php $sql = "SELECT COUNT(*) FROM `carti`"; $result = mysql_query($sql); $nr = mysql_fetch_row($result); echo $nr[0]; ?> Daca interogarea returneaza valoarea zero, demonstreaza stergerea tuturor rndurilor din tabel.

2. Prelucrarea rezultatelor interogarilor SELECT

Interogarile SELEC returneaza ca rezultate rnduri de tabel. Rndurile unui tabel sunt incluse ntr-o structura de date numita "set de rezultate". Prelucrarea setului de rezultate returnat de o interogare SELECT implica parcurgerea rndurilor setului de rezultate. O modalitate de parcurgere a rndurilor unui set de rezultate este prin utilizarea unei instructiuni "WHILE".

1. Intai se verifica daca numarul de randuri returnat este 0 folosind functia mysql_num_rows(), transferndu-i ca argument valoarea returnata de functia mysql_query() 2. Daca numarul de randuri este 0 inseamna ca interogarea SELECT nu a returnat nici un rand din tabel, 3. Daca numarul de randuri este diferit de 0, se executa o instructiune WHILE impreuna cu una din functiile: o mysql_fetch_assoc() (sau mysql_fetch_array() cu parametru "MYSQL_ASSOC"). - sunt similare, adauga datele intr-o matrice asociativa unde pentru fiecare element avem chei cu numele coloanelor iar valoarile lor sunt datele din randul respectiv. o mysql_fetch_row(). - adauga datele intr-o matrice asociativa unde pentru fiecare element avem chei cu numere consecutive (incepand de la 0) care reprezinta ordinea coloanelor iar valoarile lor sunt datele din randul respectiv o mysql_fetch_object(). - aduce rezultatele randului sub forma de obiect cu perechile $rand>coloana 4. Pentru a prelucra coloanele stocate n matrice, depinde de functia folosita. - pentru mysql_fetch_assoc() (sau mysql_fetch_array()) puteti folosi o sintaxa de genul $rand['coloana'] - pentru mysql_fetch_row() puteti folosi o instructiune "foreach", prin care parcurgeti datele din fiecare element a matricei - pentru mysql_fetch_object() puteti folosi o sintaxa de genul $rand>'coloana' - Aceste functii returneaza FALSE daca nu mai exista rnduri n setul de rezultate Ca sa intelegeti mai bine, voi arata cate un exemplu cu fiecare in parte (voi folosi acelasi tabel, "carti"). Studiati-le cu atentie si exersati-le singuri. Nu s-au mai introdus in aceste exemple instructiunile pentru conectarea la serverul MySQL si pentru selectarea bazei de date, le adaugati dumneavoastra. De exemplu, daca doriti sa aflati toate datele din anumite coloane puteti folosi functia mysql_fetch_assoc() astfel: <?php $interogare = "SELECT `nume`, `autor` FROM `carti`"; $rezultat = mysql_query($interogare); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) { echo '0 rezultate'; }

else { while ($rand = mysql_fetch_assoc($rezultat)) { echo '<br />'. $rand['nume']. ' - '. $rand['autor']; } } ?>

- Variabila "$rand" devine o matrice ale carei chei sunt numele coloanelor iar valorile lor sunt datele coloanelor respective din randul curent; instructiunea WHILE parcurge fiecare rand. Iata acest exemplu, dar cu functia mysql_fetch_array(). In plus, in interogare SQL voi adauga numele coloanelor prin variabile, ca sa vedeti cum se lucreaza si cu variabile. <?php // Variabilele cu numele coloanelor $col1 = 'nume'; $col2 = 'autor';
// Interogarea SQL folosind si variabile $interogare = "SELECT `$col1`, `$col2` FROM `carti`"; $rezultat = mysql_query($interogare); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) { echo '0 rezultate'; } else { while ($rand = mysql_fetch_array($rezultat, MYSQL_ASSOC)) { echo '<br />'. $rand['nume']. ' - '. $rand['autor']; } } ?> Cel de-al doilea argument al functiei mysql_fetch_array() este optional. Totusi, daca nu specificati MYSQL_ASSOC ca valoare a argumentului, PHP returneaza un tablou in care valoarea cheilor vor fi numerele si numele coloanelor.

- Comform datelor adaugate in tabelul "carti", aceste doua exemple vor afisa urmatorul rezultat Glossa - Mihai Eminescu Carte2 - Autor2 Carte3 - Autor3 Daca doriti sa afisati toate datele din fiecare coloana de pe fiecare rand al tabelului, puteti folosi functia mysql_fetch_row() astfel: <?php $interogare = "SELECT * FROM `carti`"; $rezultat = mysql_query($interogare); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) { echo '0 rezultate'; } else { while ($rand = mysql_fetch_row($rezultat)) { foreach ($rand as $coloana) { echo "| $coloana |";

} echo "<br />"; } } ?>

- Exemplul de mai sus v-a afisa urmatorul rezultat, in functie de datele din tabel: | 1 || Glossa || Mihai Eminescu || poezie || 0000-00-00 || 8.00 | | 2 || Carte2 || Autor2 || Educativ || 2008-09-16 || 11.00 | | 3 || Carte3 || Autor3 || Gen3 || 2008-09-16 || 8.30 | Daca doriti sa obtineti acces la valoarea unei anumite coloane, puteti face referire la elementul din tablou folosind o cheie a tabloului. De exemplu, daca rezultatul functiei mysql_fetch_row() este stocat n variabila "$rand", puteti obtine acces la prima coloana folosind sintaxa "$rand[0]", la a doua coloana folosind sintaxa "$rand[1]" etc. Iata un exemplu in care este utilizata functia mysql_fetch_object(), iar in interogarea SQL este adaugata si o conditie WHERE si o variabila "$nr". <?php $nr = 3; $interogare = "SELECT `nume`, `autor` FROM `carti` WHERE `id`<'$nr'"; $rezultat = mysql_query($interogare); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) { echo '0 rezultate'; } else { while ($rand = mysql_fetch_object($rezultat)) { echo '<br />'. $rand->nume. ' - '. $rand->autor; } } ?> - Testati singuri pentru a vedea rezultatul.
Precizare: - Comform sintaxei MySQL cu PHP, numele tabelelor si coloanelor se scriu intre caracterele ` ` (semnul din stanga tastei 1), desi functioneaza si fara, asa e corect, comform standardului, si e necesar in cazul numelor de tabele /coloane formate din mai multe cuvinte. - Variabilele, cum e aici $nr se scriu intre ghilimele simple ' '

Lucrul cu baze de date MySQL, seturi de rezultate

Invatati sa obtineti date privind: numarul coloanelor, numele si lungimea coloanelor dintr-un tabel MySQL Invatati sa obtineti informatii privind indicatorii MySQL asociati coloanelor si tipul fiecarei coloane Invatati sa aflati numele tabelului care contine o anumita coloana si sa parcurgeti non-secvential randurile unui tabel MySQL Biblioteca de functii MySQL a limbajului PHP include functii care va permit sa obtineti informatii despre un set de rezultate, inclusiv:

Numarul coloanelor din setul de rezultate Numele fiecarei coloane Lungimea fiecarei coloane Indicatorii MySQL asociati coloanei Tipul MySQL al fiecarei coloane Numele tabelului MySQL care contine coloana

1. Obtinerea numarului coloanelor dintr-un tabel MySQL


Pentru a obtine numarul coloanelor dintr-un set de rezultate, utilizati functia

mysql_num_fields()

Aceasta foloseste ca argument valoarea returnata de functia mysql_query(). Iata un exemplu in care functia mysql_num_fields() determina numarul coloanelor dintr-o interogare care selecteaza toate coloanele folosind specificatorul SQL pentru toate cmpurile "*", astfel puteti afla numarul de coloane dintr-un tabel: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $nr_campuri = mysql_num_fields($rezultat); echo "<br /> Numar campuri: $nr_campuri"; mysql_close(); ?>

2. Obtinerea numelui unei coloane


Pentru a obtine numele unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia

mysql_field_name()

Aceasta returneaza numele coloanei din setul de rezultate. Functia preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc. Iata un exemplu care determina numele primei coloane dintr-un tabel MySQL: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $nume = mysql_field_name($rezultat, 0); echo "<br /> Coloana 1 : $nume"; mysql_close(); ?>

3. Obtinerea lungimii unei coloane


Pentru a obtine lungimea unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia

mysql_field_len()

Aceasta returneaza lungimea maxima a coloanei din setul de rezultate. Functia preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc. Iata un exemplu care determina lungimea maxima a coloanei doi dintr-un tabel MySQL: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $lungime = mysql_field_len($rezultat, 1); echo "<br /> Lungime Coloana 2 - $lungime"; mysql_close(); ?>

4. Obtinerea indicatorilor MySQL asociati unei coloane


Pentru a obtine indicatorii SQL asociati unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia

mysql_field_flags()

Aceasta preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc. Functia mysql_field_flags() raporteaza urmatorii indicatori:

AUTO_INCREMENT BINARY BLOB ENUM MULTIPLE_KEY NOT_NULL PRIMARY_KEY TIMESTAMP UNIQUE_KEY UNSIGNED ZEROFILL

- Daca la o coloana sunt asociati mai multi indicatori, fiecare indicator este separat de vecinii sai prin intermediul unui singur spatiu. Iata un exemplu care determina indicatorii asociati primei coloane dintr-un tabel MySQL: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $indicatori = mysql_field_flags($rezultat, 0); echo "<br /> Indicatorii Coloanei 1 : $indicatori"; mysql_close(); ?>

5. Obtinerea tipului MySQL al unei coloane

Pentru a obtine tipul MySQL al unei coloane dintr-un tabel MySQL, folositi functia

mysql_field_type()

Aceasta preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc. Principalele tipuri MySQL returnate de functia mysql_field_type() sunt prezentate in Baze de date SQL, in tabelul "Principalele tipuri de date din MySQL". Iata un exemplu care determina tipul primei coloane dintr-un tabel MySQL: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $tip = mysql_field_type($rezultat, 0); echo "<br /> Tip Coloana 1 : $tip"; mysql_close(); ?>

6. Determinarea tabelului MySQL asociat unei coloane


Pentru a determina tabelul MySQL (daca exista) asociat unei anumite coloane, folositi functia

mysql_field_table()

Aceasta preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat cu prima coloana este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc. n cazul n care coloana contine o valoare calculata sau daca respectiva coloana nu este asociata n alt mod cu un tabel MySQL, functia returneaza un sir vid. Iata un exemplu care determina tabelul asociat primei coloane din setul de rezutate: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $tabel = mysql_field_table($rezultat, 0); echo "<br /> Nume tabel : $tabel"; mysql_close(); ?>

7. Obtinerea structurii complete a setului de rezultate


Daca doriti obtinerea mai multor caracteristici ale setului de rezultate, o functie utila poate fi:

mysql_fetch_field()

Aceasta functie returneaza un obiect ale carui proprietati contin o varietate de informatii cu privire la coloana unui tabel MySQL. Proprietatile sunt urmatoarele:

blob - are valoarea 1 n cazul n care coloana este de tip BLOB max_length - lungimea maxima a coloanei; multiple_key - are valoarea 1 n cazul n care coloana este o cheie non-unica name - numele coloanei not_null - are valoarea 1 n cazul n care coloana nu poate contine valoarea NULL numeric - are valoarea 1 n cazul n care coloana este numerica primary_key - are valoarea 1 n cazul n care coloana este o cheie primara table - numele tabelului MySQL caruia i apartine coloana type - tipul MySQL al coloanei unique_key - are valoarea 1 n cazul n care coloana este o cheie unica unsigned - are valoarea 1 n cazul n care coloana este de tip UNSIGNED zerofill - are valoarea 1 n cazul n care coloana este completata cu zerouri functia mysql_fetch_field() preia doua argumente: valoarea returnata de functia mysql_query() si indexul coloanei care va fi descrisa. Indexul asociat primei coloane este 0, indexul asociat celei de-a doua coloane este l etc. Iata un exemplu care prezinta modul de obtinere si descriere a structurii complete a setului de rezultate pentru prima coloana dintr-un tabel MySQL: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $info = mysql_fetch_field($rezultat, 0); echo "<br /> Coloana 1: "; echo "<PRE> blob: $info->blob max_length: $info->max_length multiple_key: $info->multiple_key name: $info->name not_null: $info->not_null numeric: $info->numeric primary_key: $info->primary_key table: $info->table type: $info->type unique_key: $info->unique_key unsigned: $info->unsigned zerofill: $info->zerofill </PRE>"; mysql_close(); ?> Pentru a obtine aceste proprietati pentru toate coloanele din tabel, folositi o instructiune "for", dupa exemplul de mai jos, care parcurge fiecare coloana, folosind ca limita a numarului de coloane valoarea returnata de functia mysql_num_fields() <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } $nr_campuri = mysql_num_fields($rezultat); for ($i=0; $i<$nr_campuri; $i++) {

echo "<br /> Coloana $i: "; $info = mysql_fetch_field($rezultat); if ($info) { echo "<PRE> blob: $info->blob max_length: $info->max_length multiple_key: $info->multiple_key name: $info->name not_null: $info->not_null numeric: $info->numeric primary_key: $info->primary_key table: $info->table type: $info->type unique_key: $info->unique_key unsigned: $info->unsigned zerofill: $info->zerofill </PRE>"; } else { echo "Necunoscut"; } } mysql_close(); ?>

8. Accesul non-secvential la coloanele unui set de rezultate


Functiile mysql_fetch_row() si mysql_fetch_array() returneaza, n general, rndurile dintr-un set de rezultate n mod secvential, incepand de la primul rand al tabelului. Totusi, functia mysql_data_seek() permite obtinerea accesului la rndurile unui set de rezultate ntr-o maniera non-secventiala, . Functia are forma:

mysql_data_seek(rezultat, numar_rand)

Unde "rezultat" este valoarea returnata de functia mysql_query(), iar "numar_rand" este indexul rndului la care doriti sa obtineti accesul. Primul rnd al tabelului este numerotat cu 0, al doilea cu 1 etc. Functia returneaza TRUE daca executia reuseste, respectiv FALSE n caz contrar. Apoi, o invocare ulterioara a functiei mysql_fetch_row() sau a functiei mysql_fetch_array() va returna rndul din pozitia specificata in functia mysql_data_seek(). Studiati urmatorul exemplu, care obtine accesul la al treilea rnd al setului de rezultate returnat de o interogare anterioara: <?php $sql = "SELECT * FROM `nume_tabel`"; $rezultat = mysql_query($sql); if (mysql_errno()) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } if (!mysql_data_seek($rezultat, 2)) { echo "<br />". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). "<br />"; } else { $rand = mysql_fetch_array($rezultat, MYSQL_ASSOC); foreach ($rand as $coloana) { echo "| $coloana |";

} } mysql_close(); ?>

- Acest exemplu afiseaza datele din randul trei pentru fiecare coloana a tabelului MySQL.

Trimitere date la o adresa de e-mail


Part. 2

Invatati sa trimiteti mesaje si date dintr-un formular la o casuta de e-mail.

Este util sa avem pe o pagina din site un formular prin care vizitatorii sa poata trimite mesaje la o adresa de e-mail. Am putea lasa pe pagina doar adresa de e-mail la care vizitatorii sa ne poata contacta, dar aceasta metoda (comoda pt. webmaster) nu este indicata. In primul rand din cauza programelor bot care circula pe net si colecteaza adresele de e-mail de pe site-uri pentru ca mai tarziu sa transmita mail-uri spam. In al doilea rand este mai simplu si mai rapid pentru vizitator sa trimita mesajul direct de pe site. In cadrul acestei lectii este explicat un mod simplu de utilizare a limbajului PHP pentru a expedia la o adresa de e-mail date sub forma de text, preluate de la un formular HTML. Pentru a putea expedia datele la adresa de mail, scripturile PHP trebuie sa fie capabile de a obtine accesul la serviciile SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Daca folositi serviciile oferite de un "web hosting", majoritatea au implementate aceste functii. Daca folositi propriul sistem pentru gazduirea site-ului, sau pentru teste, este nevoie sa aveti instalat si un server SMTP, acesta preia datele prelucrate de modulul PHP si le trimite la adresa de e-mail.

Expedierea mesajelor de e-mail


Configuratia PHP standard accepta expedierea mesajelor de e-mail prin intermediul SMTP (abreviere de la Simple Mail Transfer Protocol). Acesta este protocolul standard folosit pentru transferul mesajelor de e-mail, prin intermediul Internetului. Mesajele de e-mail sunt alcatuite din doua parti: o serie de antete de mesaj si un corp.

- Antetele de mesaj indica adresa destinatarului si subiectul mail-ului, precum si alte informatii. - Corpul contine mesajul in sine. Pentru a trimite datele la o adresa de e-mail, se foloseste functia mail(), care preia 3 argumente principale, avand urmatoarea forma:

mail($to, $subject, $message)

Unde, in ordinea argumentelor:

- primul argument, aici variabila "$to", va contine adresa de e-mail a destinatarului (unde va fi trimis mesajul) - al doilea argument, aici variabila "$subject", va contine subiect-ul mail-ului - al treilea argument, aici variabila "$message" va contine mesajul Functia "mail()" poate contine si alte adrese de e-mail optionale, astfel un al patrulea argument poate fi "From", care indica adresa de e-mail a expeditorului (cel care trimite mesajul). Functia ar avea astfel urmatoarea forma:

mail($to, $subject, $message, $from )

- Variabila "$from" trebuie sa contina in sir cuvantul "From: " inaintea adresei de e-mail, adica asa: $from="From: adresa@de.mail"; - Daca argumentul "$from" nu este specificat, serverul va transmite automat aceasta adresa (in functie de cum este configurat). Astfel, cand primim mail-ul, pe langa subiect vom avea adresa expeditorului, si daca nu este specificata, putem vedea ceva de genul "nobody@localhost.ro" Datele pentru aceste argumente, in special al treilea (aici "$message"), pot fi preluate dintr-un formular HTML, folosind functia "$_POST". Functia "mail()" returneaza TRUE daca mail-ul a fost acceptat pentru expediere, in caz contrar returneaza FALSE. Iata un script PHP simplu care va trimite mesaje la o adresa de e-mail: <?php // Verifica daca au fost trimise datele de la formular if (isset($_POST['email']) && isset($_POST['mesaj'])) { $to = 'adresa_ta@de.mail'; // Adresa unde va fi trimis mesajul $subiect = 'Mesaj de pe site'; $mesaj = $_POST['mesaj']; $from = 'From: '. $_POST['email'];
// PHP trimite datele la serverul de e-mail if (mail($to, $subiect, $mesaj, $from)) { echo 'Mesajul a fost trimis cu succes.'; } else { echo 'Eroare, mesajul nu a putut fi expediat.'; } } ?>

- Intai se verifica (cu isset()) daca au fost trimise date de la formularul HTML. Fara aceasta verificare, s-ar expedia mesaje de e-mail ori de cate ori cineva (intentionat) acceseaza direct fisierul php cu scriptul. - Variabilele "$mesaj" si "$from" preiau datele adaugate de vizitator in campurile unui formular HTML care au atributele 'name="mesaj"' si 'name="email"'. Daca functia "mail()" este executata cu succes, va apare mesajul "Mesajul a fost trimis cu succes.", in caz contrar va afisa "Eroare, mesajul nu a putut fi expediat.". Un model de cod HTML pentru crearea formularului care trimite datele la scriptul php de mai sus este urmatoru: <h3>Trimiteti mesaj</h3> <form name="form" method="post" action="nume_script.php">

<label>E-mail : </label> <input type="text" name="email" size="20" /> <br /> <label>Scrie mesajul : </label> <br /> <textarea name="mesaj" cols="35" rows="6"></textarea> <br /> <input type="submit" value="Trimite" /> </form>

- "nume_script.php" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul php de mai sus. In browser va apare:

Trimiteti mesaj
E-mail : Scrie mesajul :

La sectiunea Mailer gasiti un "mailer" mai complet.

- In Partea 2 invatati cum sa trimiteti mail-uri cu PHP care pot cotine tag-uri HTML si cod CSS. Part. 2

Creare imagini cu PHP


Invatati sa creati si sa afisati imagini cu PHP Invatati sa afisati mai multe imagini generate de PHP in aceeasi pagina

Pe langa crearea de cod de tip text (HTML, XML, ...), PHP poate fi folosit si pentru crearea si manipularea de imagini cu diferite formate (GIF, PNG, JPEG, WBMP si XPM). PHP are implemetat cateva functii pentru lucru cu informatii legate de imagini, cum ar fi lungimea, latimea sau extensia imaginii. Pentru crearea de noi imagini sau manipularea celor existente este necesar sa aveti instalat in PHP o librarii GD cu functii pentru imagini. Pentru mai multe informatii despre cerinte si instalare librarie GD, vizitati GD library. - Daca folositi WampServer sau Xampp, acestea au deja incluse librarii GD. Puteti afla informatii despre libraria GD instalata folosind functia gd_info(), aceasta returneaza o matrice cu informatii despre libraria GD inclusa. Exemplu: <?php var_dump(gd_info()); ?>

1. Crearea imaginilor
Pentru crearea unei imagini cu PHP sunt esentiali urmatorii pasi:

- Definirea identificatorului de imagine si suprafata de baza a imaginii. - Stabilirea culorilor fundalului, formei sau a textului din imagine. - Trimiterea datelor de iesire cu imaginea creata. - Eliberarea memoriei asociata creeri imaginii.

Cam asta e, pe scurt, partea teoretica, acum sa trecem la practica, voi prezenta pas cu pas un script PHP simplu care va afisa in browser o imagine PNG formata dintr-un dreptunghi cu

fundal albastru si in interior un text. Scriptul este urmatorul: <?php $text = 'Textul din imagine';
// setare dimensiuni suprafetei de baza $height = 40; $width = 170; // definirea imaginii $im = imagecreate($width, $height); // setare culori $fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250); $text_color = imagecolorallocate($im, 255, 255, 255); // finalizarea imaginii imagefill($im, 0, 0, $fundal); imagestring($im, 4, 10, 15, $text, $text_color); // trimiterea datelor de iesire header('Content-type: image/png'); imagepng($im); // curatarea memoriei imagedestroy($im); ?>

- Acest script va afisa urmatorul rezultat

Sa studiem acest script - Pentru inceput am setat variabila "$text" ce contine textul care va fi adaugat in imagine, si variabilele "$height" si "$width" care reprezinta dimensiunile imaginii. - In continuare avem "$im = imagecreate($width, $height)", functia imagecreate() returneaza un identificator de imagine ce creaza suprafata de baza a imaginii, prelund ca argumente dimensiunile acesteia (in pixeli).

- Ca alternativa se poate folosi o imagine deja existenta, peste care sa adaugati testul, pentru aceasta se foloseste functia imagecreatefrompng("nume.png") (sau "imagecreatefromjpeg()", "imagecreatefromgif()"; in functie de tipul imaginii), exemplu: $im = imagecreatefrompng("img.png") - Urmatorul pas este definirea culorii pentru fundal si pentru text, pentru aceasta se foloseste functia imagecolorallocate(), aceasta returneaza un identificator de culoare care va fi folosit pentru accesarea culorii si preia 4 argumente: primul argument este identificatorul de imagine creat cu "imagecreate()" (in script este in variabila "$im"), urmatoarele trei argumente reprezinta valorile RGB (Red, Green, Blue) pentru stabilirea culorii. - Pentru adaugarea culorii de fundal se foloseste functia imagefill(), care preia 4 argumente (in script avem "imagefill($im, 0, 0, $fundal);"), argumentele sunt:

- identificatorul de imagine - urmatoarele doua argumente definesc coordonatele X si Y de start pentru umplerea culorii (0, 0)

- ultimul argument reprezinta identificatorul de culoare folosit (aici cel din variabila $fundal) - Pentru adaugarea textului in cadrul imaginii se foloseste functia imagestring(), aceasta preia 6 argumente:

1. - identificatorul de imagine 2. - tipul fondului folosit, care poate fi un numar intre 1 si 5, reprezentand fonturi prestabilite o - ca alternativa se poate folosi functia imageloadfont(), pentru includerea de alte fonturi 3. - al treilea argument reprezinta distanta, in pixeli, fata de marginea din stanga a imaginii 4. - al patrulea argument reprezinta distanta, in pixeli, fata de marginea de sus a imaginii 5. - al cincilea argument reprezinta sirul introdus 6. - ultimul argument este culoarea textului - Urmatotul pas este trimiterea datelor de iesire pentru afisarea in browser.

- Pentru aceasta intai scriptul spune browser-ului ca trimite o imagine si nu test sau HTML, se face acest lucru folosind functia header() cu tipul MIME al imaginii "header('Content-type: image/png')". Daca doriti ca imaginea sa fie de tip JPEG (sau GIF) inlocuiti "png" cu "jpeg" (sau "gif"), astfel 'Content-type: image/jpeg'. - dupa ce s-au trimis datele pentru "header", se trimit datele imaginii utilizand functia imagepng() (sau "imagejpeg()", "imagegif(); in functie de tipul imaginii") care preia ca argument identificatorul de imagine (in script avem "imagepng($im)") o Ca alternativa, imaginea poate fi scrisa intr-un fisier, in loc sa fie afisata in browser o salvati pe server, pentru aceasta se adauga un al doilea parametru la "imagepng()" reprezentand numele fisierului, exemplu "imagepng($im, "img.png")" si nu se mai scrie functia "header()". (trebuie sa aveti permisiuni de scriere pe server) - In final s-a folosit functia imagedestroy() (care foloseste ca argument identificatorul de imagine) pentru eliberarea resurselor de memorie folosite la crearea imaginii.

2. Utilizarea imaginilor create cu PHP


Deoarece un header poate fi trimis numai o data pentru o pagina, si asta este singura cale de a spune browser-ului ca sunt trimise date de imagine, poate deveni mai dificil cand se doreste crearea si afisarea mai multor imagini cu PHP. In acest caz: a) Puteti folosi scriptul pentru a salva imaginea pe server (dupa cum a fost explicat mai sus) si apoi folositi etichete <img> pentru afisarea imaginii - Exemplu: <?php $text = 'Textul din imagine';
// setare dimensiuni $height = 50; $width = 170; $im = imagecreate($width, $height);

// setare culori $fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250); $text_color = imagecolorallocate($im, 255, 255, 255); // finalizarea imaginii imagestring($im, 4, 10, 15, $text, $text_color); // salvarea imaginii pe server imagepng($im, "img.png"); // curatarea memoriei imagedestroy($im); ?> <img src="img.png" alt="Afisare 1" /> --- <img src="img.png" alt="Afisare 2" />

- Acest script va afisa urmatorul rezultat

--b) O alta metoda este scrierea intr-un fisier php extern a scriptului care genereaza si afiseaza imaginea, apoi apelati scriptul PHP in atributul src, ca in exemplul urmator: <img src="script_img.php" alt="Afisare 1" /> --- <img src="script_img.php" alt="Afisare 2" /> - Unde "script_img.php" este fisierul PHP care genereaza si afiseaza imaginea - In urmatoarea lectie, Lectia 33, sunt prezentate mai multe functii utile in lucrul cu imagini generate de PHP.

Functii utile pentru lucrul cu imagini


Invatati si exersati diferite functii pentru crearea si manipularea imaginilor Invatati sa copiati si sa redimensionati suprafete din imagini

In aceasta lectie sunt prezentate, cu exemple, cateva functii utile pentru lucrul cu imagini generate de PHP.

1. Functia imageline()
- Aceasta functie deseneaza o linie in cadrul imaginii, sintaxa generala este urmatoarea:

imageline("identificator_im", "x1", "y1", "x2", "y2", "id_culoare")

Unde

- "identificator_im" reprezinta identificatorul de imagine returnat de o functie pentru crearea imaginii, cum e "imagecreate", "imagecreatetruecolor" sau "imagecreatefrompng" (pt. imagine PNG) - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) pentru punctul de incepere a liniei (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus)

- "x2" si "y2" reprezinta coordonatele de final (x, y) pentru punctul de terminare a liniei (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus) - "id_culoare" reprezinta identificatorul de culoare folosit pentru culoarea liniei (returnat de functia "imagecolorallocate") Iata un exemplu: <?php // setare dimensiuni $height = 40; $width = 170; // definirea cadrului de baza a imaginii $im = imagecreate($width, $height);
// setare culori $fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250); $line_color = imagecolorallocate($im, 200, 220, 8); // crearea imaginii imagefill($im, 0, 0, $fundal); imageline($im, 50, 10, 120, 10, $line_color); imageline($im, 40, 20, 130, 20, $line_color); // trimiterea datelor de iesire header('Content-type: image/jpeg'); imagejpeg($im); // curatarea memoriei imagedestroy($im); ?>

// prima linie // a doua linie

- Comentariile necesare sunt deja in codul scriptului. - Functia "imageline()", folosita de 2 ori, va crea doua linii dupa coordonatele dintre paranteze. - Rezultatul accestui script este imaginea de mai jos

2. Functia imagearc()
- Aceasta functie deseneaza un arc de cerc centrat pe anumite coordonate date. Sintaxa generala este urmatoarea:

imagearc("identificator_im", "x1", "y1", "width", "height", "start", "end", "id_culoare") Unde

- "identificator_im" reprezinta identificatorul de imagine returnat de o functie pentru crearea imaginii, cum e "imagecreate", "imagecreatetruecolor" sau "imagecreatefrompng" (pt. imagine PNG) - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) pentru centrul arcului de cerc (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus) - "width" si "height" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, arcului de cerc. - "start" reprezinta unghiul de inceput al arcului de cerc, in grade

- "end" reprezinta unghiul de sfarsit al arcului de cerc, in grade. 0o este localizat la pozitia orei 3, arcul de cerc fiind desenat in sensul acelor ceasornicului. - "id_culoare" reprezinta identificatorul de culoare folosit pentru culoarea liniei arcului de cerc (returnat de functia "imagecolorallocate") Iata un exemplu: <?php // setare dimensiuni $height = 100; $width = 100; // definirea imaginii $im = imagecreate($width, $height);
// setare culori $fundal = imagecolorallocate($im, 10, 10, 250); $cerc_color = imagecolorallocate($im, 220, 220, 8); $arc_color = imagecolorallocate($im, 250, 2, 2); // crearea imaginii imagefill($im, 0, 0, $fundal); imagearc($im, 30, 25, 20, 20, 0, 360, $cerc_color); imagearc($im, 70, 25, 20, 20, 0, 360, $cerc_color); imagearc($im, 50, 44, 70, 70, 25, 150, $arc_color); // trimiterea datelor de iesire header('Content-type: image/jpeg'); imagejpeg($im); // curatarea memoriei imagedestroy($im); ?>

// primul cerc // al doilea cerc // ultimul arc de cerc

- Comentariile necesare sunt deja in codul scriptului. - Functia "imagearc()", folosita de 3 ori, va crea arce de cerc dupa coordonatele dintre paranteze. (Testati singuri scriptul, modificand valorile argumentelor) - Rezultatul accestui script este imaginea de mai jos

- Observati ca pot fi create cercuri complete sau arce de cerc, in functie de valoarea in grade a argumentului sapte ("end"). - Pentru a desena un arc de cerc (sau cerc) cu suprafata colorata, nu doar linia de margine, folositi functia "imagefilledarc()".

3. Functia getimagesize()
- Aceasta functie returneaza o matrice cu mai multe elemente ce contin date despre tipul si dimensiunile imagini. Mai importante sunt primele 2 elemente din matrice (index 0 si 1) care reprezinta lungimea, respectiv inaltimea imaginii; si al patrulea element (index 3) care este un sir cu dimensiunile imaginii.

Iata un exemplu: <?php $img = 'imagini/image.png'; // calea catre fisierul cu imaginea $size = getimagesize($img); echo "$size[0] - $size[1] <br /> $size[3]"; ?> - "getimagesize()" preia ca argument imaginea si stocheaza datele (matricea) in variabila "$size". - acest script va afisa un rezultat similar cu cel de mai jos (depinde de imaginea folosita) 270 - 100 width="270" height="100"

4. Functia imagecopy()
- Aceasta functie copie o portiune dintr-o imagine data. Sintaxa generala este urmatoarea:

imagecopy("identificator_im2", "identificator_im1", "x2", "y2", "x1", "y1", "width", "height") Unde

- "identificator_im2" reprezinta identificatorul celei dea doua imagini, rezultata prin suprafata copiata - "identificator_im1" reprezinta identificatorul primei imagini (sursa), din care va fi copiata portiunea - "x2" si "y2" reprezinta coordonatele de start (x, y) din cadrul celei dea doua imagini, punctul de unde va incepe adaugarea imaginii rezultata prin suprafata copiata - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) din prima imagine, de unde va incepe copierea (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus) - "width" si "height" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, suprafetei copiate. Iata un exemplu:

- Avem initial aceasta imagine - In continuare urmatorul script va copia si afisa o portiune din imagine

<?php // preluarea imaginii sursa $im1 = imagecreatefrompng('imgs/marplo.png'); // definirea identificatorului si a cadrului pt. imaginea 2 // care va rezulta cu suprafata copiata $im2 = imagecreatetruecolor(170, 50); // Copierea suprafetei imagecopy($im2, $im1, 10, 0, 30, 10, 170, 50);

// datele de iesire header('Content-Type: image/png'); imagepng($im2); // eliberarea memoriei imagedestroy($im2); imagedestroy($im1); ?>

- "imagecopy()" va copia o suprafata din prima imagine, reprezentata prin "$im1" si o va incadra in cea dea doua imagine, reprezentata prin "$im2" (conform coordonatelor date). - Acest script va returna urmatorul rezultat:

5. Functia imagecopyresized()
- Aceasta functie copie si redimensioneaza o portiune dintr-o imagine data. Sintaxa generala este urmatoarea:

imagecopyresized("identificator_im2", "identificator_im1", "x2", "y2", "x1", "y1", "width2", "height2", "width1", "height1") Unde

- "identificator_im2" reprezinta identificatorul celei dea doua imagini, rezultata cu suprafata copiata si redimensionata - "identificator_im1" reprezinta identificatorul primei imagini (sursa), din care va fi copiata portiunea - "x2" si "y2" reprezinta coordonatele de start (x, y) din cadrul celei dea doua imagini, punctul de unde va incepe adaugarea imaginii rezultata prin suprafata copiata si redimensionata - "x1" si "y1" reprezinta coordonatele de start (x, y) din prima imagine, de unde va incepe copierea suprafetei (in pixeli, in raport cu marginea din stanga si de sus) - "width2" si "height2" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, suprafetei rezultata dupa redimensionare. - "width1" si "height1" reprezinta lungimea, respectiv inaltimea, suprafetei copiate. Iata un exemplu:

- Avem initial aceasta imagine - In continuare urmatorul script va copia, redimensiona si afisa o portiune din imagine
<?php // preluarea imaginii sursa

$im1 = imagecreatefrompng('imgs/marplo.png'); // definirea identificatorului si a cadrului pt. imaginea 2 // care va rezulta cu suprafata copiata si redimensionata $im2 = imagecreatetruecolor(80, 20); // Copierea si redimensionarea suprafetei imagecopyresized($im2, $im1, 0, 0, 10, 10, 80, 20, 170, 50); // datele de iesire header('Content-Type: image/png'); imagepng($im2); // eliberarea memoriei imagedestroy($im2); imagedestroy($im1); ?>

- "imagecopyresized()" va copia o suprafata din prima imagine =, reprezentata prin "$im1" si o va redimensiona si incadra in cea dea doua imagine, reprezentata prin "$im2" (conform coordonatelor date). - Acest script va returna urmatorul rezultat: - Pentru copierea si redimensionarea imaginii cu "resambling", puteti folosi functia imagecopyresampled().
O lista completa cu functiile care pot fi folosite pentru lucrul cu imagini in PHP gasiti aici Functii pentru imagini

Creare PDF cu PHP


Part. 2

In aceasta lectie veti invata cum sa creati documente PDF cu PHP

Pe langa date de tip text sau imagini, cu PHP puteti crea si documente in format PDF (care pot fi citite cu Adobe Acrobat Reader), utile in special cand se doreste scoaterea la imprimanta a paginilor. Pentru crearea documentelor de tip PDF pot fi utilizate functii care folosesc libraria PDFlib. Pentru a folosi functiile specifice acestei librarii trebuie sa aveti PDFlib instalat si activat in modulul PHP. Incepand cu versiunea PHP 5 si PDFlib 6 functiile acesteia sunt apelate ca metodele unei clase. Pe langa faptul ca unele sisteme nu au instalata sau activata aceasta librarie de functii, trebuie sa tineti cont la scrierea programului si de versiunile PHP si PDFlib pe care le folositi, acest lucru poate fi mai dificil pentru incepatori. Totusi, daca sunteti interesati gasiti documentatia pentru crearea documentelor PDF cu PDFlib la pagina creare PDF cu PHP si PDFlib. O alta modalitate mai simpla de a crea documente PDF cu PHP este folosirea unei clase numite FDPF. Avantajul este ca aceasta clasa nu necesita instalarea PDFlib si este gratuita. Aveti nevoie doar de fisierul PHP care contine clasa FPDF si un director cu fonturile pe care le puteti folosi in documentul PDF, acestea le puteti descarca de aici Download Clasa FPDF sau de pe site-ul oficial www.fpdf.org.

Documentatia si tutorialele in limba engleza le puteti descarca si de aici -> Documentatie Clasa FPDF. Aceasta lectie are doua parti, in prima parte, aici, voi explica lucrile de baza (pentru incepatori) in crearea documente PDF folosind class FPDF, iar in partea a doua sunt prezentate cateva metode mai avansate.

1. Primul document PDF


Primul pas e sa copiati pe server fisierul PHP cu clasa FPDF si directorul cu fonturile, apoi in fisierul dv. php includeti aceasta clasa dupa care urmeaza datele necesare creari documentului PDF. Aceste date trebuie sa fie in principal urmatoarele:

1. Se creaza obiectul ce va reprezenta documentul PDF. Pentru aceasta se foloseste expresia new FPDF(), aceasta poate prelua 3 argumente, exemplu: new FPDF('P','mm','A4'); primul argument defineste orientarea paginii (P - Portrait sau L - Landscape), al doilea argument e pentru unitatea de masura (mm - milimetri, cm centimetri, pt - point), iar ultimul argument este pt. formatul paginii (A3, A4, A5, Letter). Daca nu sunt specificate argumente, documentul va avea valorile implicite: Portrait, milimetri, A4. 2. Se adauga elemente ce definesc fontul, grafica, textul, imagini si altele. Pentru aceasta se folosesc metodele (functiile) clasei FPDF. - Aici, inainte de a adauga text, apelati metoda pentru initializarea paginii, functia AddPage(), si metoda pentru definirea fontului SetFont(). 3. La urma se trimit datele de iesire cu metoda Output(), aceasta poate prelua 2 argumente, avand forma generala. Output('file', 'action') - unde 'file' este numele documentului PDF creat, exemplu 'doc.pdf' - iar 'action' poate fi unul din literele: 'I', 'D', 'F' sau 'S' care reprezinta actiunea ce se va efectua - I trimite fisierul pdf sa fie afisat in browser - D deschide optiunea de download a documentului PDF - F salveaza fisierul pdf pe server, cu numele (si calea) adaugat in primul atribut - S returneaza documentul ca string (sir), numele este ignorat. Daca metoda Output() este apelata fara atribute, documentul PDF va fi afisat direct in browser. Pentru ca documentul PDF creat sa poata fi vizualizat de browser sau descarcat, browser-ul clientului trebuie sa aibe instalat plug-in-ul pentru Adobe Reader. Cand continutul pe care doriti sa-l afisati in pagina PDF depsaseste inaltimea acesteia, se va genera automat o pagina noua. Iata un exemplu simplu in care este creata o pagina PDF si in ea un text. <?php include('fpdf.php'); $pdf=new FPDF(); $pdf->AddPage(); $pdf->SetFont('Arial','',16); $pdf->Text(25,40,'Prima pagina PDF.'); $pdf->Output(); ?>

- Dupa includerea fisierului cu clasa FPDF 'fpdf.php' am definit obiectul FPDF() stocat in variabila "$pdf", cu aceasta se va apela metodele clasei. - Odata obiectul creat, am initializat crearea paginii cu "$pdf->AddPage()", apoi am setat fontul apeland metoda specifica "$pdf->SetFont('Arial','B',16)" - primul argument este numele fontului, al doilea este pentru stil (B-bold, I-italic, U-underline, null-normal). - In continuare am apelat metoda Text() pentru crearea textului, aceasta preia 3 argumente: primul argument reprezinta distanta X fata de marginea din stanga (aici 25), al doilea argument reprezinta distanta Y fata de marginea de sus (aici 40) si ultimul este textul care va apare in pagina PDF. - Dupa ce am definit toate aceste elemente, apelam metoda Output(), fara atribute, care trimite datele de iesire pentru afisarea documentului PDF. - Daca doriti salvarea acestuia pe server, apelati aceasta metoda astfel $pdf>Output('fisier.pdf', 'F'); (in acest caz, PHP trebuie sa aibe permisiuni de creare fisiere pe server). Daca doriti ca utilizatorului sa-i apara optiunea de download, apelati aceasta metoda asa: $pdf->Output('fisier.pdf', 'D'); (fisierul nu va fi salvat si pe server). - Puteti vedea rezultatele acestui exemplu aici -> Demo 1. In documentatia FPDF gasiti metodele pe care aceasta clasa le poate folosi, rolul lor si argumentele pe care le preia fiecare.

2. Adaugarea unei celule cu text


Pe langa text simplu, puteti adauga si celule (cadre) in care sa fie adaugat textul. Aceste celule le puteti crea cu metoda Cell(); sunt similare cu DIV-ul din HTML, le putem defini suprafata, fondul, bordura sau alinierea datelor. Iata un exemplu care va crea o pagina PDF in care avem o celula cu un text centrat in ea. <?php include('fpdf.php'); $pdf=new FPDF(); $pdf->AddPage(); $pdf->SetFont('Arial','',16); $pdf->Cell(36,10,'Text in celula.',1,1,'C'); $pdf->Output(); ?> - Ca si in primul exemplu, dupa ce am inclus fisierul cu clasa FPDF am definit obiectul de lucru si am setat initializarea paginii si fontul. - Functia cell() defineste cadrul celulei si textul din ea, aceasta preia mai multe argumente:

- primele doua reprezinta lungimea si inaltimea celulei - urmatorul argument este textul afisat in celula - celelalte argumente sunt pentru bordura, pozitia pointer-ului in pagina in raport cu celula si alinierea textului din ea - in afara de acestea, functia cell() mai poate prelua 2 argumente: pentru fundal (true) si pentru link. - La urma am apelat metoda Output() care trimite datele de iesire pentru afisare. Rezultatul acestui exemplu il puteti vedea aici -> Demo 2.

3. Linie noua, culori si fond


In urmatorul exemplu puteti vedea cum sa adaugati o linie noua in pagina, sa setati o culoare pentru text si pt. fondul unei celule si sa definiti culoarea si grosimea bordurii celulei. Pentru a adauga o linie noua intr-o pagina PDF construita cu clasa FPDF se apeleaza metoda Ln(), aceasta poate prelua un argument numeric ce reprezinta inaltimea noii linii.

Pentru definirea unei culori pentru text se foloseste metoda SetTextColor(), aceasta preia 3 argumente numerice cu valoarea intre 0 si 255 reprezentand culorile RGB (Red, Green, Blue). Similar, pentru culoarea de fundal (background) se foloseste metoda SetFillColor() cu cele 3 argumente reprezentand culorile RGB, iar pentru culoarea bordurii se foloseste metoda SetDrawColor(). Grosimea liniei se poate defini cu metoda SetLineWidth(nr), unde "nr" e un numar ce reprezinta grosimea in unitatea de masura data, de obicei milimetri. Daca aceasta metoda nu e specificata, grosimea liniei este 0.2 mm. Iata un exemplu care va crea o pagina PDF cu 2 linii de text (a doua cu text albastru) si o alta linie in care avem o celula cu fond galben, bordura definita si text verde. <?php include('fpdf.php'); // Include clasa FPDF
// Creaza documentul de lucru $pdf=new FPDF(); $pdf->AddPage(); // Initializeaza pagina $pdf->SetFont('Arial','',16); $pdf->Text(20,10,"Prima linie"); // Adauga prima linie de text $pdf->SetTextColor(1,1,250); // Seteaza culoarea pentru textul care va apare in continuare $pdf->Text(20,16,"Alta linie de text"); // Adauga o alta linie cu text albastru $pdf->ln(10); // Adauga rand nou cu inaltimea 10 mm $pdf->SetDrawColor(0,10,220); // Seteaza o culoare pt. bordura celulei $pdf->SetLineWidth(0.5); // Defineste grosimea bordurii la jumatate de milimetru $pdf->SetFillColor(255,255,10); //Seteaza culoarea pt. background din celula urmatoare $pdf->SetTextColor(0,220,0); // Schimba culoarea pentru urmatorul text $pdf->Cell(115,10,'A treia linie de text in celula, dupa linie noua',1,1,'C',true); // Celula cu background $pdf->Output(); ?> // Trimite datele de iesire la browser

- Ca sa intelegeti rolul fiecarei linii de cod, cititi comentariile asociate. Pentru a vedea rezultatul acestui script click aici -> Demo 3. - Ca sa observati mai bine rolul liniei noi "Ln()", cand testati scriptul, stergeti aceasta linie de cod.

4. Paragraf, Linie, Imagine si Link


Paragraf In exemplele de sus ati vazut cum puteti adauga text (pe o linie) folosind metoda "Text()", totusi, aceasta metoda este utila in cazul sirurilor mai mici, pe o singura linie, dar sunt situatii cand trebuie sa adaugati in pagina PDF un continut de text mai mare si care are mai multe linii. In acest caz folositi metoda write(), aceasta permite adaugarea de continut text cu mai multe linii (formate cu "\n") sau cand testul ajunge la marginea din dreapta trece automat pe o noua linie. Sintaxa generala a acestei metode este: Write(h, continut_text, url) - unde "h" este inalimea fiecarei linii din paragraf, "continut_text" este textul adaugat, iar "url" (optional) este o adresa URL care poate fi deschisa cand se da click pe continut_text. Linie Clasa FPDF are si o metoda pe care o puteti folosi pentru trasarea de linii in pagina, aceasta este metoda line() si are urmatoarea sintaxa: Line(x1, y1, x2, y2) - unde "x1" si "y1" sunt coordonatele X si Y pentru punctul de inceput a liniei, iar "x2" si "y2"

sunt coordonatele X si Y pentru punctul de sfarsit a liniei Imagine Pe langa date de tip text sau linii, in pagiina PDF puteti adauga cu FPDF si imagini JPEG, PNG sau GIF; pentru aceasta se foloseste metoda Image() care are urmatoarea sintaxa: Image(src, x, y, w, h, tip, url) - unde "src" este adresa imaginii, aceasta este singura strict necesara, restul sunt optionale. - "x" si "y" sunt coordonatele X si Y pentru coltul din stanga-sus de unde incepe afisarea imaginii, daca nu sunt specificate se folosesc coordonatele curente. - "w" si "h" reprezinta dimensiunile (lungime, inaltime) in care va fi afisata imaginea in pagina, daca nu sunt specificate se folosesc dimensiunile imaginii. - "tip" este tipul imaginii (JPG, JPEG, PNG sau GIF), daca nu e adaugat se preia din extensia acesteia, iar "url" este o adresa URL care poate fi deschisa la click pe imaginea respectiva. Link Sunt mai multe metode, simple sau mai complexe, de a adauga un link in pagina PDF. Aici veti vedea doua metode simple, pentru ceva mai complicat studiati tutorialul din documentatia FPDF. Cea mai simpla metoda e sa scrieti direct adresa URL in continutul textului (vedeti in exemplul de jos), in pagina va apare adresa asa cum ati scris-o iar cand se da click pe ea deschide acea adresa. O alta metoda pe care o puteti folosi e sa adaugati adresa in atributul URL a uneia din metodele: Cell(), Write() sau Image(). Codul din urmatorul exemplu va afisa o pagina PDF in care este un continut text pe mai multe linii care are si o adresa URL, urmat de un link intr-o celula, doua linii si o imagine. <?php include('fpdf.php'); // Include clasa FPDF
// Creaza documentul de lucru $pdf=new FPDF(); // Initializeaza pagina si defineste fontul textului $pdf->AddPage(); $pdf->SetFont('Arial','',15); // Sirul ce contine textul cu mai multe linii, care va fi adaugat in metoda Write() $sir ="Text adaugat cu metoda Write() \r\n Linie noua din cadrul aceluiasi sir, \r\n O alta linie care contine si un link www.marplo.net/php-mysql"; $pdf->Write(5, $sir); // Paragraf cu inaltimea liniei de 5 mm $pdf->SetTextColor(1,1,250); // Seteaza culoarea pentru textul care va apare in continuare $pdf->Ln(10); // Linie noua cu inaltimea 20mm $pdf->SetFont('Arial','I',13); // Modifica stilul si dimensunea textului, pt. evidentiere link $pdf->Cell(23,5,'Link Jocuri','B',1,'C',false,'http://www.marplo.net/jocuri'); // Celula cu link si bordura jos pt. evidentierea acestuia $pdf->Ln(); $pdf->Image('marplo.jpg'); // Linie noua // Adauga o imagine in pagina // Seteaza culoarea pt. linie // Defineste grosimea liniei // Deseneaza prima linie

// Adaugarea liniilor $pdf->SetDrawColor(90,100,200); $pdf->SetLineWidth(1); $pdf->line(80,70,100,45);

$pdf->line(100,45,120,70); $pdf->Output(); ?>

// Deseneaza a doua linie // Trimite datele de iesire la browser

- Studiati codul si comentariile din script ca sa intelegeti modul de lucru. Pentru a vedea rezultatul acestui script click aici -> Demo 4.
Atentie, cand doriti sa adaugati in metode atribute care, in ordine, sunt dupa altele optionale pe care nu doriti sa le folositi, trebuie totusi sa le adaugati si pe acestea (cu valoare nula "" sau false). De exempu, in scriptul de mai sus am vrut sa adaug o adresa URL in metoda "Cell()", care este ultimul atribut, inaintea acestuia fiind atributul pt. background. Desi nu am folosit o culoare pt. background, am adaugat acest atribut ca "false" ca sa fie respectata ordinea atributelor recunoscute de clasa.

In partea a doua a acestei lectii veti invata cum sa adaugati elemente mai avansate in documentul PDF, cum sunt: Header, nr. pagini, tabele sau contint realizat prin recunoasterea unor tag-uri HTML. Part. 2

Utilizare FTP cu PHP


Invatati sa va conectati la server prin FTP folosind PHP Invatati sa transferati fisiere prin FTP cu PHP Functii utile pentru utilizare FTP cu PHP

FTP (File Transfer Protocol) este un protocol standard care realizeaza o conexiune clientserver pentru transfer si manipulare de fisiere prin Internet. Cu ajutorul FTP puteti adauga si copia fisiere (si directoare) de pe server sau sa le schimbati permisiunile CHMOD. PHP are functii speciale pentru conectarea la server si lucrul cu FTP.

1. Conectarea la server
Pentru conectarea la server prin FTP sunt necesare 3 date importante: adresa serverului (a domeniului), numele de utilizator si parola de conectare prin FTP. La inceput se deschide o conexiune cu serverul, folosind functia ftp_connect(), aceasta preia ca argument necesar numele serverului, care de obicei are forma "ftp.server" ("server" poate fi numele domeniului sau adresa IP a acestuia). Daca deschiderea conexiunii s-a efectuat, functia va returna un ID a conexiunii, in caz contrar returneaza FALSE. Dupa deschiderea conexiunii se face autentificarea pe server, pentru aceasta se foloseste functia ftp_login() care are urmatoarea sintaxa: ftp_login(conn_id, nume_user, parola) - unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()" - "nume_user" este numele de utilizator pentru conectare la FTP, iar "parola" este parola utilizatorului. Pentru inchiderea conectarii se foloseste functia ftp_close(), aceasta preia ca argument id-ul conexiunii. Iata un exemplu de conectare prin FTP la server-ul unui site:
<?php // Datele pt. conectare la server

$ftp_server = 'ftp.un_site.net'; 'ftp.marplo.net' $ftp_user = 'utilizator'; $ftp_pass = 'parola'; // Seteaza Id-ul conexiunii $conn_id = ftp_connect($ftp_server);

// Poate fi de exemplu

// Executa autentificarea pe server $login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass); // Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server if ((!$conn_id) || (!$login_result)) { echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul $ftp_user a iesuat."; exit; } else { echo "Conectare reusita la serverul $ftp_server, pentru utilizatorul $ftp_user"; } // Inchide conexiunea ftp_close($conn_id); ?>

- Daca s-a efectuat cu succes conectarea si autentificarea pe server, va afisa mesajul de confirmare, in caz contrar apare mesajul de eroare. - La urma, "ftp_close($conn_id);" inchide conexiunea si elibereaza memoria alocata. Conectarea la server folosind codul de mai sus este primul pas, dupa aceasta puteti folosi functiile PHP specifice FTP pentru a efectua diferite operatii, cum sunt: preluarea continutului directoarelor, incarcarea sau descarcarea de fisiere, crearea de noi directoare sau modificarea permisiunilor CHMOD.

2. Preluarea continutului directoarelor


Pentru a prelua continutul unui director (numele fisierelor si directoarelor din el) se foloseste functia ftp_nlist(conn_id, director) - unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()" - "director" este numele directorului a carui continut va fi preluat Aceasta functie returneaza o matrice secventiala a carei elemente sunt numele fiecarui director si fisier din catalogul cautat. Mai jos este un exemplu practic. <?php // Datele pt. conectare la server $ftp_server = 'ftp.domeniu_site'; // Poate fi de exemplu 'ftp.marplo.net' $ftp_user = 'utilizator'; $ftp_pass = 'parola';
// Seteaza Id-ul conexiunii $conn_id = ftp_connect($ftp_server); // Executa conectarea

$login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass); // Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server if ((!$conn_id) || (!$login_result)) { echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul $ftp_user a iesuat."; exit; } else { // Obtine continutul directorului (numele de fisiere si directoare din el) $continut = ftp_nlist($conn_id, "."); // Parcurge matricea si afiseaza numele directoarelor si fisierelor returnate for ($i=0; $i<count($continut); $i++) { echo '<br>'.$continut[$i]; } } // Inchide conexiunea ftp_close($conn_id); ?>

- Dupa setarea conexiunii si autentificarea pe server, daca conectarea a reusit este apelata functia "ftp_nlist()", care va stoca in variabila "$continut" matricea cu numele cataloagelor si fisierelor din directorul radacina (precizat de argumentul "."). Daca doriti obtinerea datelor din alt director, de exemplu "www", puteti apela functia asa: ftp_nlist($conn_id, '/www'). - Pentru afisarea (sau preluarea) numelui fiecarui fisier si director returnat se parcurge matricea "$continut". Rezultatul afisat de acest script va fi ceva similar cu cel de jos: cgi-bin private public_html statistics www

3. Incarcare fisier pe server


Pentru incarcarea (upload) unui fisier pe server prin FTP cu PHP se foloseste functia ftp_put(), aceasta returneaza TRUE daca incarcarea s-a efectuat cu succes, in caz contrar returneaza FALSE. Are urmatoarea sintaxa: ftp_put(conn_id, destinatie, fisier, tip_transfer) - unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()" - "destinatie" este directorul (si numele fisierului) pe server unde va fi incarcat fisierul - "fisier" este numele fisierului care va fi copiat - "tip_transfer" reprezinta modul incarcarii pe server, acesta poate lua valoarea FTP_ASCII sau FTP_BINARY Iata un exemplu in care se copie un fisier de pe calculatorul client pe server, in directorul 'www': <?php // Datele pt. conectare la server $ftp_server = 'ftp.domeniu_site';

$ftp_user = 'utilizator'; $ftp_pass = 'parola'; // Seteaza Id-ul conexiunii $conn_id = ftp_connect($ftp_server); // Executa conectarea $login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass); // Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server if ((!$conn_id) || (!$login_result)) { echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul $ftp_user a iesuat."; exit; } else { // Datele cu numele fisierului, sursa unde se afla si directorul unde va fi incarcat pe server $fisier = 'test.txt'; $sursa = 'c:/wamp/www/site/'. $fisier; $destinatie = '/www/'. $fisier; // Apeleaza functia "ftp_put()" pt. efectuarea transferului // Afiseaza mesaj de reusita sau nu if (ftp_put($conn_id, $destinatie, $sursa, FTP_BINARY)) echo "Fisierul $fisier a fost incarcat pe server"; else echo "Eroare, fisierul $fisier nu a putut fi incarcat pe server"; } // Inchide conexiunea ftp_close($conn_id); ?>

- Daca datele pentru conectare sunt corecte si PHP are permisiuni de transfer prin FTP, fisierul "test.txt" (aflat pe calculatorul client in directorul "c:/wamp/www/site/") va fi copiat pe server, in directorul "www/". - Fisierul va fi incarcat cu acelasi nume, daca doriti sa fie transferat pe server cu alt nume, modificati la "$destinatie".

4. Copiere fisier de pe server


Pentru copierea (download) unui fisier de pe server pe calculatorul client se foloseste functia ftp_get(), aceasta returneaza TRUE daca transferul s-a efectuat cu succes, in caz contrar returneaza FALSE. Are urmatoarea sintaxa: ftp_get(conn_id, client, fisier, tip_transfer) - unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()" - "client" este locatia de pe calculatorul client unde va fi copiat fisierul - "fisier" este numele fisierului (si locatia) de pe server unde acesta se gaseste - "tip_transfer" reprezinta modul incarcarii pe server, acesta poate lua valoarea FTP_ASCII sau FTP_BINARY Iata un exemplu in care se descarca prin FTP un fisier de pe server pe calculatorul client:
<?php // Datele pt. conectare la server $ftp_server = 'ftp.domeniu_site'; $ftp_user = 'utilizator';

$ftp_pass = 'parola'; // Seteaza Id-ul conexiunii $conn_id = ftp_connect($ftp_server); // Executa conectarea $login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass); // Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server if ((!$conn_id) || (!$login_result)) { echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul $ftp_user a iesuat."; exit; } else { // Datele cu numele fisierului, sursa unde se afla si directorul unde va fi copiat $fisier = 'test.txt'; $server = '/www/'. $fisier; $client = 'c:/download/'. $fisier; // Apeleaza functia "ftp_get()" pt. efectuarea transferului // Afiseaza mesaj de reusita sau nu if (ftp_get($conn_id, $client, $server, FTP_BINARY)) echo "Fisierul $fisier a fost descarcat"; else echo "Eroare, fisierul $fisier nu a putut fi descarcat"; } // Inchide conexiunea ftp_close($conn_id); ?>

- Daca datele pentru conectare sunt corecte si PHP are permisiuni de transfer prin FTP, fisierul "test.txt" (aflat pe server in directorul "www/") va fi copiat pe calculatorul client, in directorul "c:/download/". - Fisierul va fi copiatat cu acelasi nume, daca doriti sa fie descarcat pe calculator cu alt nume, modificati la "$client". Daca in directorul unde va fi copiat se mai afla un fisier cu acelasi nume, acesta va fi inlocuit cu cel descarcat de pe server.

5. Creare director pe server


Inainte de a crea un director nou prin FTP, setati directorul curent de lucru care reprezinta locatia unde doriti sa fie creat noul catalog. Pentru aceasta se foloseste functia ftp_chdir(conn_id, director); "conn_id" este id-ul conexiunii iar "director" este numele directorului care va fi setat pentru lucru. Pentru crearea unui director pe server prin FTP se foloseste functia ftp_mkdir(), in caz de succes returneaza numele noului director creat, iar in caz contrar returneaza FALSE. Are urmatoarea sintaxa: ftp_mkdir(conn_id, nume_dir) - unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()" - "nume_dir" este numele noului director Iata un exemplu in care se creaza un director "test" pe server, in "www/":
<?php // Datele pt. conectare la server

$ftp_server = 'ftp.domeniu_site'; $ftp_user = 'utilizator'; $ftp_pass = 'parola'; // Seteaza Id-ul conexiunii $conn_id = ftp_connect($ftp_server); // Executa conectarea $login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass); // Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server if ((!$conn_id) || (!$login_result)) { echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul $ftp_user a iesuat."; exit; } else { $dir = 'un_director'; // Numele noului director // Daca e setat directorul de lucru "www/" if(ftp_chdir($conn_id, '/www/')) { // Apeleaza functia "ftp_mkdir()" pt. crearea directorului // Afiseaza mesaj de reusita sau nu if (ftp_mkdir($conn_id, $dir)) echo "Directorul $dir a fost creat"; else echo "Eroare, directorul $dir nu a putut fi creat"; } } // Inchide conexiunea ftp_close($conn_id); ?>

- Daca datele pentru conectare sunt corecte si directorul curent de lucru (www/) este setat cu succes iar PHP are permisiuni de scriere pe server, in catalogul "www/" va fi creat directorul "un_director". Pentru stergerea unui director se foloseste functia ftp_rmdir(conn_id, del_dir), unde "conn_id" este id-ul conexiunii iar "del_dir" este numele directorului care va fi sters.

6. Transferarea unei portiuni de fisier pe server


Pe langa transferul unui fisier complet, PHP ofera si functii pentru transferul unei anumite parti din continutul unui fisier. O functie care face acest lucru este ftp_fput(), aceasta incarca pe server continut dintr-un fisier deschis cu "fopen()", returneaza TRUE in caz de succes, iar in caz contrar returneaza FALSE. Are urmatoarea sintaxa: ftp_fput(conn_id, destinatie, pointer_fisier, tip_transfer) - unde "conn_id" este id-ul conexiunii returnat de "ftp_connect()" - "destinatie" este directorul de pe server unde va fi incarcat fisierul - "pointer_fisier" reprezinta identificatorul (pointer-ul) de fisier deschis cu "fopen()". Retine continutul de la acest pointer pana la sfarsitul fisierului. - "tip_transfer" reprezinta modul incarcarii pe server, acesta poate lua valoarea FTP_ASCII sau FTP_BINARY Iata un exemplu in care este preluata o parte din continutul unui fisier si transferata intr-un fisier pe server:

<?php $fisier = "test.txt";

// Fisierul care va fi deschis pt. citire

// Daca fisierul a fost deschis pt. citire if ($fp = fopen($fisier, rb)) { fseek($fp, 40); // Seteaza pozitia pointer-ului in fisier // Datele pt. conectare la server $ftp_server = 'ftp.domeniu_site'; $ftp_user = 'utilizator'; $ftp_pass = 'parola'; // Seteaza Id-ul conexiunii $conn_id = ftp_connect($ftp_server); // Executa conectarea $login_result = ftp_login($conn_id, $ftp_user, $ftp_pass); // Verifica daca s-a reusit sau nu conectarea la server if ((!$conn_id) || (!$login_result)) { echo "Conectarea prin FTP la serverul $ftp_server pentru utilizatorul $ftp_user a iesuat."; exit; } else { $destinatie = '/www/test2.txt'; // Directorul destinatie si numele fisierului // Transfera continutul intr-un fisier nou pe server // Afiseaza mesaj de reusita sau nu if (ftp_fput($conn_id, $destinatie, $fp, FTP_BINARY)) echo 'Continutul a fost transferat'; else echo 'Eroare, continutul nu a putut fi transferat'; } // Inchide conexiunea ftp_close($conn_id); // Elibereaza memoria ocupata de deschiderea fisierului fclose($fp); } ?>

- Daca fisierul "test.txt" a fost deschis pentru citire, functia "fseek($fp, 40)" muta pointer-ul la pozitia 40, astfel va fi retinut continutul din fisier care incepa de la caracterul 41 pana la sfarsit (primul caracter are pozitia 0). - In continuare, daca s-a efectuat cu succes conexiunea si autentificarea prin FTP, se transfera continutul in fisierul "test2.txt" din directorul "www" de pe server (daca fisierul "test2.txt" exista deja pe server, continutul lui va fi inlocuit cu cel transferat). In cazul in care doriti sa transferati intreg continutul unui fisier deschis cu "fopen()", nu este necesara utilizarea funtiei "fseek()". Aceasta metoda este utila cand doriti sa adaugati un sir sau continut, de exemplu preluat dintrun form, pe server prin FTP. Adaugati sirul intr-un fisier temporar pe care apoi il deschideti cu "fopen()" si transferati continutul cu "ftp_fput()".

Pentru stergerea unui fisier se foloseste functia ftp_delete(conn_id, 'cale/fisier'), unde "conn_id" este id-ul conexiunii iar "cale/fisier" este calea si numele fisierului care va fi sters.

7. Alte functii utile pentru FTP


Pe langa functiile prezentate in exemplele de mai sus, PHP are si alte functii utile pentru lucrul cu fisiere si directoare prin FTP. Iata cateva din acestea:

ftp_cdup(conn_id) - Schimba ca director curent de lucru directorul parinte ftp_chmod(conn_id, octal_CHMOD, fisier) - Seteaza permisiunile CHMOD a unui fisier prin FTP ftp_mdtm(conn_id, fisier) - returneaza timpul, in format Unix, cand a fost ultima data modificat un fisier ftp_pwd(conn_id) - Returneaza numele directorului curent de lucru ftp_rename(conn_id, nume_actual, nume_nou) - Modifica numele unui director sau fisier ftp_size(conn_id, fisier) - Returneaza marimea fisierului specificat, in bytes (unele servere nu suporta aceasta functie)

O lista completa cu functiile PHP pentru FTP gasiti la adresa din urmatorul link Functii PHP

pentru FTP

PHP OOP - Clase si Obiecte, Metoda constructor


OOP (Object Oriented Programming - Programare Orientata pe obiecte) este un concept (sau tehnica) de programare care trateaza datele si functiile ca obiecte. Important la acest concept este sa fie inteleasa bine diferenta dintre Clasa (Class) si Obiect (Object). Inainte de a trece la lucruri practice, iata cate ceva teoretic despre OOP. Clasa este o structura de date compacta, care contine variabile (numite proprietati) si functii (numite metode) prin care se pot crea diferite instructiuni legate intre ele in acea structura. Obiectele sunt elementele din script create cu o clasa, si prin care se pot folosi proprietatile si metodele din acea clasa. - De exemplu, pentru a intelege mai bine, prin analogie, o Clasa poate fi asemanata cu planul /schita unei case, iar obiectul este insasi casa, si contine proprietatile (culoare, ferestre, etc.) definite in schita. Precum, folosind acelasi plan se pot construi mai multe case, asa si in OOP, folosind aceeasi clasa se pot crea unul sau mai multe obiecte prin care se aplica in script proprietatile si functiile definite in clasa.
Practic, o clasa este o "fabrica" de obiecte, prin care se creaza obiecte cu aceeasi structura, avand proprietati si metode identice. Fiecare astfel de obiect creat poarta denumirea de Instanta a clasei.

In OOP (Programarea Orientata pe Obiect) apar termenii: "Encapsulation" (Encapsulare), "Inheritance" (Mostenire) si "Polymorphism" (polimorfism.). - Encapsularea reprezinta faptul de a utiliza proprietatile si metodele clasei fara a fi necesara cunoasterea sructurii ei. Astfel, cine foloseste o clasa intr-un script nu are nevoie sa cunoasca structura codului si instructiunilor din ea. - Mostenirea e abilitatea unei clase de a folosi proprietati si functii definite in alta clasa din care este extinsa (denumita parinte).

- Polimorfismul e abilitatea unei clase de a face mai multe lucruri, diferite, sau de a utiliza o clasa sau alta pentru a realiza lucrul dorit, avand functii similare. De exemplu, o rigla poate fi utilizata pentru a trasa linii dar si pt. a masura ceva, iar pentru a trasa linii se poate folosi si alta rigla dreapta. Acesta e polimorfism.
Pentru cine este obijnuit cu modul de creare a claselor in PHP 4, incepand de la versiunea PHP 5 sunt unele schimbari de sintaxa: - Proprietatile nu se mai declara cu var - Metoda Constructor se defineste cu numele __construct

1. Creare clasa
Definirea unei clase incepe cu un cuvantul cheie "class", urmat de numele clasei si corpul ei (cuprins intre acolade). In corpul clasei se definesc proprietatile si metodele ei. - Proprietatile sunt variabile definite in interiorul clasei. - Metodele sunt functii create in interiorul clasei. Structura general de alcatuire a unei clase este urmatoarea:

class nume_clasa { $proprietate; function metoda() { // Codul functiei }

Pentru a construi o clasa profesionala, cu elemente incluse in PHP 5+, sunt necesare si alte lucruri care trebuie adaugate. - La definirea unei clasei si a elementelor din ea (proprietati, metode) se pot aplica unele atribute speciale prin care se defineste domeniul lor de lucru (de existenta). Acest atribut se adauga inaintea variabilei sau a cuvantului functions, si poate fi unul din cuvintele:

public - valabil in tot scriptul private - valabil doar in interiorul acelei clase protected - valabil doar in acea clasa si sub-clasele extinse din ea

- Daca nu e adaugat nici un atribut, se considera "public". Astfel, formula completa pentru crearea unei clase este:

class Nume_Clasa { atribut $proprietate1; atribut $proprietate2; ................. atribut function metoda1() { // Codul functiei } atribut function metoda2() { // Codul functiei } ................. }

- Pentru o mai buna organizare, este indicata crearea fiecarei clase intr-un fisier PHP separat si cu o denumire de forma "class.Nume_Clasa.php". Acest lucru nu e obligatorriu, doar ca indicatie; clasa poate fi creata si in scriptul unde e folosita. Iata un exemplu de clasa simpla, ce contine doua proprietati, prima cu atribut public (denumita $site), a doua private (denumita $categorie) si o metoda cu atribut public (cu numele "pagini"). Exemplu SiteClas <?php // Se defineste clasa SiteClas class SiteClas { public $site = 'www.marplo.net/'; private $categorie = 'php-mysq/'; // Creare metoda, preia un argument public function pagini($pag) { // Afiseaza adresa URL formata din valoarea celor 2 proprietati si argumentul primit echo '<br />'. $this->site. $this->categorie. $pag; } } ?> - Aceasta este clasa "SiteClas", pentru a-o putea folosi in orice script, sa o salvam intr-un fisier separat, denumit "class.SiteClas.php". - Formula "$this->site" indica /face sa fie apelata proprietatea "site" a obiectului curent din aceasta clasa (termenul $this (acesta, aceasta) indica precis ca se face referire la proprietatea respectiva, din instanta curenta).
Cand se acceseaza proprietati se foloseste un singur caracter $. Sintaxa este $obj>proprietate, desi variabila e definita "$proprietate".

// Proprietatea publica // Proprietate privata

2. Utilizare clasa
Dupa ce o clasa e creata, pentru a putea fi utilizata trebuie creata o instanta de obiect a clasei. Aceasta instanta se declara in scriptul PHP, cu formula: $nume_obiect = new Nume_Clasa(); - "nume_obiect" este numele obiectului prin care pot fi utilizate proprietatile si metodele acelei clase. Iata cum poate fi utilizata clasa "SiteClas" prezentata mai sus (pt. explicatii, studiati si comentariile din cod). <?php include('class.SiteClas.php'); $objSite = new SiteClas(); echo $objSite->site; // Include clasa // Creare instanta de obiect la clasa SiteClas

// Afisaza valoarea proprietatii "site"

// Apeleaza metoda pagini() [cu un argument, dupa cum a fost definita] $objSite->pagini('oop-clase-obiecte.html'); // Modifica valoarea proprietatii "site" si apeleaza iar metoda pagini() $objSite->site = 'www.alt-site.net/'; $objSite->pagini('oop-clase-obiecte.html'); ?> - La include() trebuie adaugata calea si numele fisierului cu clasa, in raport cu scriptul curent (aici sunt in acelasi director). - Inainte de a putea utiliza proprietati si metode din clasa, trebuie creata o instanta de obiect, deoarece prin aceasta se apeleaza aceste elemente, dupa sintaxa: $obiect->element - Prin apelarea metodei "pagini()" ( $objSite->pagini('oop-clase-obiecte.html'); ) se va executa codul functiei "pagini()" definita in clasa, care afiseaza intr-un sir o adresa URL compusa din valorile proprietatilor si argumentul primit. - Observati ca valoarea proprietatilor poate fi modificata in cadrul scriptului. Proprietatea "site" poate fi apelata atat pentru a fi utilizata /afisata valoarea ei cat si pentru adaugarea altei valori (aici sirul 'www.alt-site.net/'). - In browser va afisa: www.marplo.net/ www.marplo.net/php-mysq/oop-clase-obiecte.html www.alt-site.net/php-mysq/oop-clase-obiecte.html Daca se incearca apelarea proprietatii private (aici "categorie"), de ex.: echo $objSite>categorie; , va determina o eroare ca cea de jos. Aceasta proprietate fiind declarata private poate fi utilizata doar in codul din interiorul clasei. Fatal error: Cannot access private property SiteClas::$categorie in E:\server\www\index.php on line 15
Valoarea data unei proprietati definita in clasa poate fi de orice tip: sir (string), numar, Array sau Object.

3. Metoda constructor
Metoda constructor e un tip special de functie din interiorul Clasei. Se declara cu numele __construct (doua caractere "_" in fata). Aceasta metoda este mereu "public" chiar daca nu se mentioneaza special atributul "public". Diferenta fata de celelalte functii este aceea ca Metoda Constructor e apelata automat cand se creaza o instanta la clasa respectiva, codul din ea se executa in momentul cand e creat obiectul (cu new). Iata o noua versiune a clasei "SiteClas", care include si metoda constructor, plus o metoda cu atribut protected. <?php // Se defineste clasa SiteClas class SiteClas { public $site = 'www.marplo.net/'; private $categorie = 'php-mysq/'; // Definire metoda constructor public function __construct($nume) { // Proprietate publica // Proprietate privata

// Afiseaza un mesaj de bun venit, incluzand proprietatea "site" echo 'Bine ai venit '. $nume. ' pe '. $this->site. '<br />'; echo $this->Mesaj(); } // Metoda protected protected function Mesaj() { // Returneaza un mesaj cu proprietatea 'categorie' return 'Categoria de cursuri '. $this->categorie; } // Creare metoda, preia un argument public function pagini($pag) { // Afiseaza adresa URL formata din valoarea celor 2 proprietati si argumentul primit echo '<br />'. $this->site. $this->categorie. $pag; } } ?> - Deoarece Metoda Constructor preia un parametri ($nume) [se pot adauga mai multi, ca la orice functie], cand se creaza o instanta la aceasta clasa trebuie sa fie adaugat si un argument. <?php include('class.SiteClas.php'); // Include clasa // adauga si ce returneaza metoda Mesaj()

// Creare instanta de obiect la clasa SiteClas, cu argumentul necesar $objSite = new SiteClas('Marius'); ?> - Prin executia metodei "__construct()", apelarea $this->Mesaj() determina si executia metodei Mesaj(), care avand atribut "protected" poate fi apelata doar in codul din corpul clasei sau alte clase extinse din ea (despre clase extinse intr-o lectie viitoare). - Acest cod simplu va returna in fereastra urmatorul mesaj: Bine ai venit Marius pe www.marplo.net/ Categoria de cursuri php-mysq/ - Fapt ce demonsreaza ca Metoda Constructor este apelata automat si se executa codul din ea cand e creata instanta de obiect.
Dupa cum se arata in exemplu de sus, in metoda constructor pot fi apelate si alte metode sau proprietati definite in clasa, cu sintaxa $this-> , fapt ce va face ca si acele metode sa fie executate cand e creat obiectul. - Daca se apeleaza in script (in afara clasei) o metoda "protected" sau "private" (de ex., aici: $objSite->Mesaj();) va genera eroare.

Daca metoda constructor e definita cu un anumit numar de parametri, fara valoare initiala, cand se creaza instanta de obiect, clasa trebuie sa fie apelata cu acelasi numar de argumente, altfel returneaza eroare. De ex., metoda constructor din exemplu precedent e definita cu un parametru ($nume), daca

s-ar crea o instanta fara argument, de forma: $obj = new SiteClass(), va genera o eroare de genul: Missing argument 1 for SiteClas::__construct(), called in ... Dar se pot declara parametri cu valoare deja atribuita, astfel, argumentul pentru ei devine optional. De ex., in clasa Test de mai jos, metoda constructor e definita cu parametru $nume='Tu'. <?php class Test { // Constructor (cu un parametru cu valoare predefinita) public function __construct($nume='Tu') { echo '<br />Salut '. $nume; } } ?> - Daca instanta e creata fara argument, metoda constructor va folosi parametru $nume cu valoarea lui prestabilita ("Tu"), iar cand e adaugat argument, preia valoarea acestuia; dupa cum arata rezultatul afisat de scriptul urmator, in care se creaza doua instante de obiect la clasa Test. <?php // Creare instanta de obiect la clasa Test, fara argument $obj1 = new Test(); // A doua instanta de obiect la clasa Test, cu argument $obj2 = new Test('Marius'); ?> - Acest exemplu arata si faptul ca se pot crea si folosi mai multe instante de obiect la aceeasi clasa. - In browser apare: Salut Tu Salut Marius In lectia urmatoare sunt prezentate metodele accesor si _destruct().-

PHP OOP - metode Accesor si Destructor


1. Metoda Accesor
Variabilele (proprietatile) create intr-o clasa pot avea de la inceput o valoare sau pot fi doar simplu declarate, urmand ca valoarea lor sa fie atribuita prin intermediul unei functii (metode). Aceasta functie e denumita generic Metoda Accessor, e la fel ca oricare alta metoda, doar ca scopul ei este de a atribui valori proprietatilor; in rest, se construieste si se apeleaza la fel ca celelalte. Ca sa vedeti cum functioneaza "metoda accessor", incercati urmatorul exemplu, in care este creata o clasa "SiteClas" cu doua proprietati ('site' si 'categorie'), ambele fara valoare, iar metoda Constructor e folosita si ca accesor, atribuie valori proprietatilor prin parametri ei. <?php

// Se defineste clasa SiteClas class SiteClas { public $site; // Proprietate declarata fara valoare // Proprietate privata, fara valoare private $categorie; // Constructor public function __construct($site, $categorie) { // Atribuie proprietatilor valoarea din parametri $this->site = $site; $this->categorie = $categorie; } // Metoda pt. afisare adresa pagini public function pagini($pag) { // Afiseaza un sir cu adresa URL, www., valoarea celor 2 proprietati si argumentul primit echo '<br />www.'. $this->site.'/'. $this->categorie.'/'. $pag; } } ?> - Cand e creata instanta de obiect la clasa, metoda constructor (care se executa automat) atribuie proprietatilor "site" si "categorie" valorile din parametri, care trebuie adaugate la crearea instantei. - Metoda pagini(), cand e apelata, afiseaza o adresa URL formata din valoarea proprietatilor "site", "categorie" (atribuite prin constructor) si argumentul ei $pag. - Salvam clasa intr-un fisier denumit "class.SiteClass.php", iar pentru test, se adauga urmatorul cod intr-un fisier .php salvat in acelasi director unde e si clasa. <?php include('class.SiteClas.php'); // Include clasa

// Creare instanta de obiect la clasa SiteClas, cu argumentele necesare $objSite = new SiteClas('marplo.net', 'php-mysql'); $objSite->pagini('oop-clase-obiecte.html'); ?> - Dupa executie, in browser va afisa: www.marplo.net/php-mysql/oop-clase-obiecte.html Valoarea proprietatii "site", avand atribut "public", poate fi modificata si pe parcurs in script, cu expresia: $objSite->site = valoare; // Apelare metoda pagini()

2. Accesare si modificare proprietati prin metode Accesor


Variabilele in PHP nu au un tip de date stabilit precis la declararea lor, de exemplu, o variabila poate sa contina initial ca valoare un numar, iar pe parcursul scriptului sa i-se

atribuie ca valoare un sir sau un Array. Aceasta flexibilitate este folositoare, dar in unele situatii poate prezenta probleme in anumite contexte din codul unei metode. De exemplu, daca intr-o metoda se parcurg datele dintr-o proprietate de tip Array iar in script acea proprietate primeste o valoare de tip Sir, apar erori. Pentru a fi siguri ca o proprietate primeste doar tipul de date care poate fi corect utilizat, se declara ca private si se folosesc metode accesor pentru accesarea ei, cu functii PHP de verificare a tipului de date. Aceste functii sunt:

is_bool() - Boolean - una din valorile speciale: true sau false is_integer() sau is_int() - Integer - numere intregi (fara virgula) is_float() sau is_double() - Float /Double - numere cu zecimale (cu virgula) is_numeric() - Number - orice numar sau sir ce reprezinta un numar is_string() - String - siruri de caractere si cuvinte is_array() - Array - Array is_object() - Object - Obiect is_resource() - Resource - un identificator pentru lucru cu date din sure externe (fisier, baza de date) is_null() - Null - Valoare NULL sau nedefinita Iata o alta versiune a clasei TestClas. Ambele proprietati sunt declarate "private", ca sa nu fie modificate in mod direct in afara clasei. Valorile initiale le primesc la crearea instantei (prin constructor). Pentru a putea accesa si modifica proprietatea "categorie" in script, se creaza special cate o metoda accesor: getCategorie() si setCategorie() (vedeti si explicatiile din cod). <?php // Se defineste clasa SiteClas class SiteClas { // Definire proprietati private, fara valoare private $site; private $categorie; // Constructor public function __construct($site, $categorie) { // Atribuie proprietatilor valoarea din parametri $this->site = $site; $this->categorie = $categorie; } // Metoda accesor - returneaza valoarea proprietatii 'categorie' public function getCategorie() { return $this->categorie; } // Metoda accesor pt. setare valoare la "categorie" public function setCategorie($val) {

// Daca $val e de tip Sir (string) si are cel putin un caracter // Atribuie valoarea lui proprietatii 'categorie' // Altfel, returneaza eroare if(is_string($val) && strlen($val)>0) { $this->categorie = $val; } else throw new Exception('Valoare incorecta pt. categorie'); } // Metoda pt. afisare adresa pagini public function pagini($pag) { // Afiseaza un sir cu adresa URL, www., valoarea celor 2 proprietati si argumentul primit echo '<br />www.'. $this->site.'/'. $this->categorie.'/'. $pag; } } ?> - Prin declararea proprietatilor ca "private", se respinge accesul direct la ele in afara clasei, iar pt. proprietatea "categorie" s-a creat posibilitatea de a fi accesata si modificata valoarea ei prin metodele accesor: getCategorie() si setcategorie($val). - In setCategorie($val) se atribuie valoarea transmisa pt. $val la "categorie" (prin formula $this>categorie = $val;) doar daca $val e de tip Sir (String) si are cel putin un caracter; altfel, utilizand formula speciala "throw new Exception('Eroare')" returneaza un mesaj de eroare. - Pentru a testa efectul acestor metode, se executa scriptul urmator, in care e utilizata o instanta la aceasta clasa. <?php include('class.SiteClas.php'); // Include clasa

// Creare instanta de obiect la clasa SiteClas $objSite = new SiteClas('marplo.net', 'php-mysql'); // Afiseaza valoarea returnata de getCategorie() (reprezentand valoarea proprietatii "categorie") echo $objSite->getCategorie(); // Modifica prin setCategorie() valoarea proprietatii "categorie" $objSite->setCategorie('html'); $objSite->pagini('introducere.html'); ?> - In browser scriptul va afisa: php-mysql www.marplo.net/html/introducere.html // Apelare metoda pagini()

- "php-mysql" este valoarea initiala data proprietatii "categorie" prin crearea instantei la clasa. Dar prin modificarea ei cu $objSite->setCategorie('html');, metoda pagini() va utiliza proprietatea "categorie" cu aceasta valoare (html).

3. Metoda Destructor
Metoda Destructor se creaza cu numele __destruct (doua caractere '_' la inceput). Aceasta metoda este opusul lui __construct. Daca metoda constructor e apelata automat cand se creaza o instanta de obiect la clasa, metoda Destructor se apeleaza automat cand e stearsa, cu unset(), instanta la acea clasa. Se intelege mai bine din urmatorul exemplu. Clasa Test de mai jos contine o proprietate privata, "nume", o metoda accesor "setNume()", metoda constructor si destructor. <?php // Clasa Test class Test { private $nume; // Constructor public function __construct($nume) { // Atribuie proprietatii 'nume' valoarea din parametru // si afiseaza un mesaj $this->nume = $nume; echo 'Bine ai venit '. $this->nume. '<br />'; } // Metoda accesor - schimba valoarea proprietatii 'nume' public function setNume($nume) { $this->nume = $nume; } // Metoda Destructor function __destruct() { echo 'Cu bine '. $this->nume; } } ?> - Ca sa testam efectul metodei __destruct, se foloseste urmatorul script (vedeti explicatiile din cod). <?php // Creare instanta de obiect la clasa Test $obj = new Test('Mar'); // Apeleaza metoda setNume(), care seteaza alta valoarea la prop. 'nume'

$obj->setNume('Plo'); // Sterge instanta de obiect $obj unset($obj); ?> - Prin argumentul 'Mar' adaugat la crearea instantei, metoda constructor atribuie aceasta valoare proprietatii "nume", pe care o afiseaza in mesajul returnat. - Apelarea metodei setNume() modifica valoarea acestei proprietati, iar cand instanta de obiect e stearsa, cu unset($obj), se autoapeleaza metoda "__destruct" si determina executia codului din ea, care va afisa alt mesaj, cu proprietatea "nume" avand ultima valoare setata. - Rezultatul afisat in browser este: Bine ai venit Mar Cu bine Plo
Metoda destructor este utila cand se doreste executarea automata a unor ultime instructiuni cand instanta la clasa e stearsa din memorie prin apelarea functiei PHP unset().

In lectia urmatoare sunt prezentate Constante si elemente Statice in Clasele PHP.

OOP - Constante, Proprietati si Metode Statice


1. Constante
Pe langa proprietati (variabile) si metode (functii), in corpul clasei pot fi definite si constante, prin cuvantul const. Sintaxa generala este: const NUME_CONSTANTA; - Diferenta principala dintre constante si proprietati e faptul ca valoarea constantei ramane aceeasi, nu mai poate fi modificata. - La constante nu se foloseste atribut (public, private, protected), doar cuvantul const, ele sunt recunoscute ca publice. - Constantele se acceseaza prin numele clasei si operatorul doua-puncte (::) (atat in interiorul clasei cat si in script unde e creata instanta), cu formula: Nume_Clasa::NUME_CONSTANTA
Pentru a se distinge mai clar proprietatile de constante, se obisnueste ca numele constantelor sa fie scris cu majuscule.

Iata un exemplu de clasa cu o constanta, si cum poate fi aceasta utilizata. Clasa Test de mai jos contine o proprietate "raza", o constanta "PI", metoda constructor si o metoda "getArea()". <?php // Clasa Test class Test { public $raza; const PI = 3.14; // Constructor public function __construct($raza) { // Daca $raza e un numar, atribuie valoarea la proprietatea "raza" // Altfel, seteaza un mesaj de eroare // Proprietate // Constanta

if(is_numeric($raza)) $this->raza = $raza; else throw new Exception('Valoare incorecta pt. raza'); } // Returneaza aria cercului public function getArea() { return Test::PI * pow($this->raza, 2); } } ?> - Metoda constructor verifica daca argumentul adaugat la crearea instantei este de tip numar, in caz Adevarat, atribuie acea valoare la proprietatea "raza". Altfel, returneaza eroarea definita in Exception(). - Metoda getArea() returneaza aria cercului (formula matematica este PI*Raza2). - Pentru a testa aceasta clasa si modul de accesare a constantei, folosim urmatorul script. <?php echo Test::PI; // Afiseaza valoarea constantei PI din clasa Test

// Creare Instanta la clasa Test $objTest = new Test(78); // Afiseaza aria cercului cu raza 78, returnata de metoda getArea() echo '<br /> Aria = '. $objTest->getArea(); ?> - Observati cum e accesata constanta "PI", cu aceeasi formula in interiorul clasei si in script, inainte de a crea instanta la clasa. Astfel, constantele pot fi accesate si fara a crea o instanta de obiect la acea clasa. - Rezultatul afisat de acest exemplu este: 3.14 Aria = 19103.76
Daca se incearca modificarea valorii constantei, in clasa sau in afara ei (Clasa::CONSTANTA=alta_valoare;), va genera eroare. - In interiorul clasei, constantele pot fi accesate si prin cuvantul special self in loc de numele clasei: self::CONSTANTA - In afara clasei, constantele pot fi accesate si prin intermediul instantei de obiect, dar dupa crearea ei. In exemplu de mai sus, dupa declararea instantei se poate folosi si $objTest::PI;

2. Proprietati si metode Statice


Pe langa atributele: "public", "private" si "protected"; prin care se defineste domeniul de acces al proprietatilor si metodelor; acestea pot fi create si ca statice, astfel, vor apartine exclusiv clasei, si nu pot fi apelate prin instanta de obiect a clasei, ci direct prin ea, cu operatorul doua-puncte (::). Pentru a defini o proprietate sau metoda ca statica, se foloseste cuvantul static inaintea atributului, cand sunt create aceste elemente. Sintaxa generala este: static atribut $proprietate

static atribut function Metoda() - atribut este unul din cuvintele: public, private sau protected; care stabilesc domeniul de existenta. Aceste elemente statice nu pot fi apelate prin instanta de obiect deoarece nu apartin ei, ele apartin clasei si pot fi apelate cu formula: NumeClasa::$proprietate NumeClasa::metoda() - Observati ca la proprietate, cand e statica trebuie adaugat si caracterul $ (fara caracterul '$', sintaxa "NumeClasa::proprietate" este confundata cu cea pt. constante). In interiorul clasei, elementele statice pot fi apelate si prin cuvantul special self in loc de numele clasei: self::$proprietate sau self::Metoda() Iata un exemplu din care se intelege mai bine. In clasa urmatoare, denumita "elStatic" se definesc doua proprietati statice: una cu atribut "private" (site), a doua publica (id); o metoda constructor si alta statica. <?php // Clasa elStatic class elStatic { // Definire proprietati statice static private $site = 'www.marplo.net'; static public $id = 78; // Constructor public function __construct($site) { // Daca parametru $site e de tip String si cel putin 4 caractere // Atribuie valoarea la proprietatea "site" si apeleaza metoda getProp() // Altfel, seteaza un mesaj de eroare if(is_string($site) && strlen($site)>3) { elStatic::$site = $site; self::getProp(); } else throw new Exception('Valoare incorecta pt. site'); } // Metoda statica static public function getProp() { // Afiseaza valoarea proprietatilor statice (folosind numele clasei, dar si cuvantul self ) echo '<br /> ID = '. elStatic::$id. ' - site: '. self::$site; } } ?> // Apelare prin cuvantul special self // Privata // Publica

- Vedeti explicatiile din cod si modul de lucru, cum sunt accesate proprietatile si metoda statica. - Deoarece elementele statice apartin direct clasei, pentru utilizarea lor nu e nevoie de crearea unei instante la aceasta clasa. Dar se pot folosi si instante, acestea determina auto-apelarea metodei constructor, dupa cum puteti vedea in scriptul urmator, care foloseste elemente din clasa "elStatic" si o instanta la ea. <?php echo elStatic::$id; elStatic::getProp(); elStatic::$id = 89; // Afiseaza valoarea proprietatii statice "id" // Apeleaza metoda statica getProp() // Modifica valoarea proprietatii statice "id"

// Creare Instanta la clasa elStatic $obj = new elStatic('www.php.net'); ?> - Observati ca valoarea proprietatii statice care e publica (aici "id") poate fi schimbata in afara clasei si influenteaza dupa ea toate instructiunile in care e folosita (ca si cum ar fi modificata in clasa), inclusiv orice instanta la clasa, creata dupa modificare. - Acest exemplu va afisa in browser urmatorul rezultat: 78 ID = 78 - site: www.marplo.net ID = 89 - site: www.php.net - Prin crearea instantei s-a obtinut rezultatul dat de metoda constructor. Intr-o clasa se pot folosi combinate: constante, metode si proprietati statice si generale (fara "static"), dar in corpul metodelor statice se pot utiliza doar elemente care si ele sunt statice, sau constante. Accesarea in codul dintr-o metoda statica a unei proprietati cu formula $this>proprietate genereaza eroare.
$this face referire la instanta de obiect curenta, self se refera la clasa curenta.

La pagina Functii - clase si obiecte sunt prezentate cateva functii PHP pentru Clase si Obiecte. In lectia urmatoare e prezentata utilizarea mostenirii si clasele extinse.

PHP OOP - Clase extinse si Mostenire


Mostenirea este unul din cele mai utile instrumente ale Programarii Orientate pe Obiect OOP. Prin mostenire se intelege transmiterea proprietatilor, constanttelor si a functiilor de la o clasa la alta, intr-o structura ierarhica. Prima clasa este clasa de baza, denumita "parinte", legata de aceasta se poate crea o sub-clasa, denumita "copil"; sub-clasa 'copil' mosteneste proprietatile si metodele clasei 'parinte' (cele care sunt cu atribut "public" sau "protected"), le poate folosi in instructiunile din propriul cod si le transmite cand se creaza o instanta de obiect la ea. Precum in natura copii mostenesc genele parintilor.

1. Creare clasa copil

Sub-clasa "copil" se creaza cu formula: class ClasaCopil extends ClasaParinte Iata cum se aplica acest procedeu in programarea PHP OOP. In exemplu prezentat aici se construieste intai o clasa de baza, denumita Site, cu doua proprietati: una cu atribut private (site), alta cu atribut public (categorie), constructor si o metoda getPag(). <?php // Clasa Site class Site { // Definire proprietati, private si public private $site; public $categorie = 'php-mysql'; // Constructor public function __construct($site) { // Daca parametru $site e un Sir cu cel putin 5 caractere, atribuie valoarea la proprietatea "site" // Altfel, seteaza un mesaj de eroare if(is_string($site) && strlen($site)>4) $this->site = $site; else throw new Exception('Valoare incorecta pt. site'); } // Metoda getPag() public function getPag($pag) { // Defineste si returneaza adresa URL a paginii $url = $this->site. '/'. $this->categorie. '/'. $pag; return $url; } } ?> - Metoda Constructor atribuie valoarea din parametru $site la proprietatea "site". - Metoda getPag() returneaza o adresa URL formata din proprietatile clasei si parametru ei. Salvam aceasta clasa intr-un fisier "class.Site.php". Aceasta clasa poate fi utilizata pentru afisarea unui sir cu o adresa URL, prin apelarea metodei getPag(). Daca vrem sa obtinem aceasta adresa intr-un tag HTML tip link (<a>) se poate crea o noua metoda, pentru alta facilitate alta metoda, si tot asa se aglomereaza codul clasei, fapt ce devine o problema in cazul unor clase mari. O alta varianta este crearea unei sub-clase extinse din aceasta. Sub-clasa (copil) are abilitatea de a mosteni /utiliza toate proprietatile si metodele definite ca publice si protected in clasa de baza (parinte) ca si cum ar fi create in ea (fara sa mai fie scrise inca o data). Astfel, in clasa copil se creaza doar instructiunile cu noua functie pe care o dorim, si nici nu mai trebuie modificata clasa parinte. In continuarea acestui exemplu se creaza o alta clasa, denumita LinkSite, ca extindere a clasei Site. Ea contine doar o metoda getLink() pentru afisarea unui link. <?php

include('class.Site.php');

// Include clasa parinte (Site)

// Creare clasa copil LinkSite, extinsa din Site class LinkSite extends Site { // Metoda getLink() public function getLink($pag) { // Afiseaza un link format din getPag() si "categorie" din clasa parinte echo '<a href="http://'. $this->getPag($pag). '" title="'. $this->categorie. '">Link</a><br />'; } } ?> Salvam aceasta clasa, cu denumirea "class.LinkSite.php" in acelasi director unde e salvata si clasa Site. Acum, atentie la explicatii: - Pentru a avea acces la definitiile din clasa principala Site, deoarece se afla intr-un fisier extern, o includem cu include(). - Cuvantul special "extends" stabileste identitatea clasei LinkSite ca fiind o extindere a clasei Site. - In metoda getLink() se folosesc proprietatea "categorie" si metoda "getPag()" din clasa parinte ca si cum ar fi fost definite in aceasta clasa. Aceste elemente pot fi accesate in clasa copil deoarece au atribut "public" (functioneaza si cu "protected"). Dar proprietatea "site", care are atribut "private" in clasa parinte, nu poate fi accesata in cea copil. - Desi aceasta clasa nu are o metoda constructor, ea mosteneste constructorul clasei parinte, astfel, cand se creaza o instanta de obiect la clasa LinkSite trebuie adaugat si un argument de tip Sir, deoarece asa e definita metoda "__construct($site)" in clasa de baza (Site). Sa testam aceasta clasa copil, cu scriptul urmator. <?php include('class.LinkSite.php'); // Include fisierul cu subclasa LinkSite

// Creare instanta la clasa copil LinkSite $objLink = new LinkSite('www.marplo.net'); // Apeleaza metoda getLink() (definita in clasa copil); $objLink->getLink('oop-clase-extinse-mostenire.html'); // Modifica valoarea proprietatii "categorie" (aflata in clasa parinte) $objLink->categorie = 'ajax'; // Afiseaza rezultatul dat de metoda getPag() (creata in clasa parinte) echo $objLink->getPag('introducere.html'); ?>

- Deoarece clasa LinkSite se afla intr-un fisier PHP extern, o includem cu include(). - La crearea instantei de obiect se adauga si argumentul necesar, un sir ('www.marplo.net'), cerut de metoda constructor a clasei de baza, care e si ea mostenita. - Observati cum sunt accesate proprietatea "categorie" si metoda "getPag()" (care se afla in clasa parinte), prin instanta de obiect la clasa copil (LinkSite) ca si cum ar fi create in ea. Acesta este efectul mostenirii, atat de util in OOP. In browser va afisa urmatorul rezultat: Link www.marplo.net/ajax/introducere.html

2. Redefinire metode
In exemplu de mai sus, clasa copil LinkSite a mostenit si metoda "__construct()" din clasa parinte Site, fapt ce determina executarea codului din acel Constructor si cand e creata instanta la clasa copil. Uneori aceasta functie nu e adecvata in sub-clasa. Pentru a evita acest lucru, metodele inadecvate pot fi rescrise prin adaugarea uneia cu acelasi nume in clasa copil, astfel, la crearea instantei, va fi utilizata metoda, cu acelasi nume, din clasa copil. - Rescrierea unei metode nu afecteaza cu nimic pe cea originala, modificarile efectuate sunt valabile doar in clasa copil in care se face rescrierea, respectiv, in alte sub-clase ale ei. Iata o alta sub-clasa (PagSite) extinsa din Site. Aici se adauga si o metoda "__construct()" care o va anula pe cea din clasa parinte, se rescrie si metoda getPag(). <?php include('class.Site.php'); // Include clasa parinte (Site)

// Creare clasa copil PagSite, extinsa din Site class PagSite extends Site { public $domeniu = 'marplo.net'; // Proprietate

// Constructor, rescrie pe cel din parinte (Site) function __construct() { // Fara instructiuni, executa nimic } // Metoda getPag(), rescrisa public function getPag($pag) { // Preia functionalitatea metodei getPag() din clasa parinte $url = parent::getPag($pag); // ... alte instructiuni pt. metoda getPag() // Adauga in $url si valoarea proprietatii "domeniu" $url = $this->domeniu. $url; return 'Pagina: '. $url; }

} ?> - Prin crearea in aceasta sub-clasa a metodei "__construct()" se anuleaza efectul celei din clasa parinte, si neavand parametru, nici la creare instantei nu se mai adauga vreun argument. - Pentru a pastra si functionalitatea initiala (din clasa parinte) a metodei rescrise, in corpul functie care face rescrierea, se adauga cu formula parent::nume_metoda() (tehnica folosita si in exemplu de sus, la getPag()). In scriptul urmator se foloseste aceasta a doua sub-clasa. <?php include('class.PagSite.php'); // Include fisierul cu aub-clasa PagSite

// Creare instanta la clasa copil PagSite $objPag = new PagSite(); // Modifica valoarea proprietatii "categorie" (aflata in clasa parinte) $objPag->categorie = 'html'; // Afiseaza rezultatul dat de metoda getPag() (rescrisa) echo $objPag->getPag('introducere.html'); ?> - Instructiunea $objPag->getPag('introducere.html') apeleaza metoda "getPag()" din clasa la care s-a creat instanta de obiect (PagSite) deoarece exista cu aceasta denumire in ea. Se observa si din rezultatul afisat: Pagina: marplo.net/html/introducere.html

3. Metode finale
In exemplu prezentat mai sus se vede cum o metoda din clasa de baza poate fi rescrisa in sub-clasa copil, dandu-i alta functionalitate. Sunt situatii in care nu se doreste ca o metoda sa poata fi rescrisa, in acest caz, prin adaugarea cuvantului final la inceputul declararii metodei se blocheaaaza posibilitatea rescrierii ei. - De exemplu: <?php // Clasa Baza class Baza { // Metoda final final public function numeMet() { // Instructiunile functiei } } // Definire clasa-copil din Baza class CopilBaza extends Baza { // Rescriere metoda numeMet()

public function numeMet() { // Alte Instructiuni } } ?> - Va genera eroarea: Fatal error: Cannot override final method Baza::numeMet() in ... - Deoarece metoda "numeMet()" este declarata cu atribut "final".

4. Clase finale
Precum metodele declarate cu "final" nu mai pot fi modificate in sub-clasa copil, asa se pot crea si clase care sa ramana fixe, fara sa se poata crea din ele alta sub-clasa. Acest lucru se obtine prin adaugarea cuvantului final inainte de class. - De exemplu: <?php // Clasa Baza final class Baza { // ... Instructiuni } // Definire clasa-copil din Baza class CopilBaza extends Baza { // ... Alte Instructiuni } ?> - Va genera eroarea: Fatal error: Class CopilBaza may not inherit from final class (Baza) in ...

Metode magice __get, __set, __call, __toString


In Programarea Orientata pe Obiecte (OOP) din PHP exista cateva metode mai speciale, care incep cu "__" (doua caractere '_'), precum __construct(). Acestea sunt numite generic Metode Magice (Magic Methods) si se executa automat in situatii mai speciale, cum ar fi de exemplu __get() pentru accesari de proprietati inexistente. In aceasta lectie sunt prezentate cateva din cele mai folosite astfel de metode: __get(), __set(), __call() si __toString(). - Toate aceste metode magice trebuie sa fie definite cu atribut public.

1. Metode __get si __set


Metodele magice: __get() si __set() se folosesc de obicei impreuna si sunt create pentru lucru cu proprietati care nu sunt definite.

__get($name) - E apelata automat cand se acceseaza o proprietate care nu exista. Preia numele ei in parametru $name.

__set($name, $value) - Se apeleaza automat cand se atribuie o valoare unei proprietati care nu exista. Preia numele ei in parametru $name si valoarea in parametru $value. Iata un exemplu din care se intelege mai bine rolul lor. O clasa in care sunt folosite aceste metode, se creaza o instanta de obiect la ea apoi e accesata o proprietate inexistenta. <?php // Definire clasa AClas class AClas { // Proprietate care va retine valori atribuite unor proprietati nedeclarate public $prop = array(); // Metoda magica __get() (pt. accesari proprietati nedefinite) public function __get($name) { // Daca exista element cu cheia '$name' in $prop, afiseaza valoarea lui // Altfel, mesaj ca proprietatea nu exista if(array_key_exists($name, $this->prop)) echo $this->prop[$name]. '<br />'; else echo 'Proprietatea <b>'. $name. '</b> nu exista.<br />'; } // Metoda magica __set() (pt. cand se atribuie valori unor proprietati nedefinite) public function __set($name, $value) { // Adauga in $prop element cu cheia $name si valoarea value $this->prop[$name] = $value; echo 'Proprietatea <b>'. $name. '</b> nu exista. S-a atribuit valoarea <i>'. $value. "</i> la proprietatea: <b>prop['$name']</b><br />"; } } // Creare instanta de obiect la clasa AClas $obj = new AClas(); // Apelare proprietate neexistenta $obj->noprop; // Va determina executia metodei __get()

// Atribuire valoare la proprietate inexistenta $obj->noprop = 'Valoare pt. noprop - PHP OOP'; __set() // Apelare din nou a aceleiasi proprietati neexistente $obj->noprop; // Va determina executia metodei __get() // Va determina executia metodei

// Se verifica direct si elementul pe care-l creaza __set() echo 'Verificare: '. $obj->prop['noprop']; ?> - $prop e definita ca tip Array ca sa stocheze, prin metoda __set(), valorile atribuite unor proprietati nedefinite. - Cand prin instanta de obiect la clasa e accesata o proprietate care nu exista ($obj->noprop;), se executa automat metoda __get(). Aici e definita sa verifice in $prop daca are element cu cheia $name (numele proprietatii accesate), daca exista acel element, afiseaza valoarea lui, altfel, afiseaza un mesaj. - Cand se atribuie o valoare la proprietatea nedefinita ($obj->noprop = '...';), se executa automat metoda __set(). Aici e definita sa adauge in $prop un element cu numele proprietatii (cheie) si valoarea transmisa. Vedeti si explicatiile din cod. - Acest script va afisa urmatorul rezultat: Proprietatea noprop nu exista. Proprietatea noprop nu exista. S-a atribuit valoarea Valoare pt. noprop - PHP OOP la proprietatea: prop['noprop'] Valoare pt. noprop - PHP OOP Verificare: Valoare pt. noprop - PHP OOP

2. Metoda __call
Metoda magica __call() e creata pentru cazuri cand sunt apelate metode inexistente. Sintaxa ei este: __call($nume, $array_argumente) - $nume reprezinta numele metodei apelate - in $array_argumente sunt retinute intr-un Array argumentele adaugate la apelarea metodei. In urmatorul exemplu e definita o astfel de metoda "__call()" care afiseaza un mesaj cu numele metodei inexistente care a fost apelata si argumentele transmise. <?php // Definire clasa AClas class AClas { // Metoda magica __call() (pt. apelari metode nedefinite) public function __call($name, $args) { // Afiseaza un mesaj cu numele metodei apelate si argumentele transmise echo 'Metoda <b>'. $name. '</b> nu exista. Argumente: <i>'. implode(', ', $args). '</i>'; } } // Creare instanta de obiect la clasa AClas $obj = new AClas(); // Apelare metoda inexistenta $obj->site('cursuri', 'tutoriale'); ?> - In browser va afisa: // Va determina executia metodei __call()

Metoda site nu exista. Argumente: cursuri, tutoriale


Incepand cu PHP 3.0 e adaugata o metoda similara, __callStatic(), aceasta se executa automat cand e apelata o metoda statica nedeclarata, prin formula: NumeClasa::metodaStatica()

3. Metoda __toString
Cu metoda __toString() se determina modul de reactie a clasei cand instanta de obiect la ea este folosita ca o variabila de tip sir (String), de exemplu cu "echo". In urmatorul exemplu e definita o clasa cu o metoda __construct() si una "__toString()" care afiseaza valoarea unei proprietati "mesaj". <?php // Definire clasa AClas class AClas { private $mesaj; // Proprietate

// Metoda Constructor public function __construct($mesaj) { // Atribuie valoarea din parametru la proprietatea "mesaj" $this->mesaj = $mesaj; } // Metoda magica __toString() public function __toString() { return $this->mesaj; } } // Creare instanta de obiect la clasa AClas $obj = new AClas('Fii bine primit'); // Apelare instanta, ca pe o variabila de tip String echo $obj; ?> - In browser va afisa: Fii bine primit - Fara metoda __toString() adaugata in clasa, accesarea instantei de obiect simpla, cu "echo" sau "print" genereaza o eroare de genul: Catchable fatal error: Object of class AClas could not be converted to string in ... Mai sunt si alte metode magice, mai putin folosite, cum ar fi: __isset (se apeleaza cand e verificata cu "isset()" o proprietate inexistenta), __invoke (se executa cand instanta de obiect e apelata ca o functie), si altele; le puteti gasi la pagina oficiala PHP.net Metode Magice // Va determina executia metodei __toString() // Returneaza valoarea proprietatii "mesaj"

OOP - Clase abstract si interface

Abstract si Interface (interfata) sunt tipuri de clase mai speciale in OOP, pentru lucru mai avansat in programarea orientata pe obiecte.

1. Clase si Metode abstract


Clasele abstracte se declara folosind cuvantul abstract inaintea lui "class". La aceste tipuri de clase nu se poate crea instanta de obiect, ele pot fi doar mostenite de alte clase extinse din ele. In clasele abstracte se definesc si metode abstracte, acestea se declara cu acelasi cuvant "abstract" si fara corpul de acolade, doar numele si parantezele rotunde, cu parametri necesari. - Iata un exemplu de clasa cu o proprietate "protected" o metoda abstracta si una accesor: <?php // Definire clasa abstracta abstract class Fructe { protected $color; // Proprietate

// Definire metoda abstracta abstract function Stoc($luna); // Metoda accesor pt. "color" public function setColor($c) { $this->color = $c; } } ?> - Daca se creaza o instanta de obiect la aceasta clasa (de ex.: $obj = new Fructe();), va genera eroare de genul: Fatal error: Cannot instantiate abstract class - Metodele abstracte se creaza doar in clase abstracte. - Rolul claselor si metodelor abstracte este acela de a crea un model minim de metode obligatorii care trebuie definite in sub-clase normale derivate din ele (cu extends). Metodele abstracte definite in cea parinte trebuie create in orice clasa copil extinsa din cea abstracta, cu acelasi numar de parametri (numele poate fi difereit). De ex., orice sub-clasa extinsa din clasa Fructe (definita mai sus) trebuie sa contina metoda Stoc() cu un parametru, cum ar fi cea din urmatorul exemplu, denumita Mere. <?php // Definire clasa copil, extinsa din cea abstracta class Mere extends Fructe { private $kg; // Proprietate

// Metoda obligatorie (seteaza valoarea proprietatii "Kg") public function Stoc($kg) { $this->kg = $kg; } // Alta Metoda - optionala (returneaza valoarea proprietatii "kg")

public function getKg() { return $this->kg. ' kg'; } } ?> - Deoarece clasa Mere extinde Fructe, trebuie sa contina, pe langa alte elemente, si metodele abstracte declarate in aceea (anume Stoc(), cu un parametru). Daca aceasta sub-clasa nu ar avea metoda Stoc(), va genera eroare de genul: Fatal error: Class Fructe contains 1 abstract method and must therefore be declared abstract or implement the remaining methods (Mere::Stoc) in... - Sub-clasele care extind o clasa abstracta pot fi utilizate normal, se pot crea si folosi instante de obiect la ele, mostenesc si pot folosi elementele cu atribut "public" si "protected" din cea parinte. De exemplu: <?php // Creare instanta de obiect la clasa Mere si apelare metode $obj = new Mere(); $obj->Stoc(78); echo $obj->getKg(); ?> // Afiseaza: 78 kg

2. Interfaces
Ca rol, se poate spune ca Interface este asemanatoare cu clasa "abstract". Clasa Interface este folosita ca tipar, sau template pentru clase cu functii similare, care trebuie sa respecte o anumita structura de metode. Sintetizat, Interface este o clasa cu o lista de metode obligatorii ce trebuie sa fie create in clasele unde este implementata. Toate metodele specificate in "Interface" sunt cu atribut public si trebuie sa fie definite in clasele in care e aplicata, avand acelasi numar de parametri cati sunt indicati in "Interface". Creare interface Clasa interface se creaza similar cu celelalte tipuri de clase. Diferenta e aceea ca la definirea ei, in loc de cuvantul "class" se foloseste cuvantul "interface"; in plus, in corpul ei se scrie doar o lista cu metode publice fara, alt cod. Sintaxa generala este urmatoarea:

interface numeInterfata { public function numeMetoda(); public function altaMetoda() ...........

} - La declararea metodelor in Interface nu se adauga acoladele sau codul lor, si nici alt atribut diferit de "public". Iata un exemplu cu o Interface, denumita "ITest", in care sunt definite 2 metode: "Links()" si "Tutoriale()".

<?php // Definire Interface ITest interface ITest { // Lista cu metode public function Links(); public function Tutoriale($str, $nota); } ?> Implementare interface Dupa ce a fost definit tiparul "interface", se pot crea clase care implementeaza metodele stabilite in acel tipar, respectand si numarul de parametri. Implementarea se face adaugand cuvantul implements si numele Interfatei la definirea claselor, dupa numele lor. class NumeClasa implements numeInterfata { // Instructiuni } Acestea trebuie sa contina in corpul lor toate metodele definite in "interface", cu atribut "public", si numarul de parametri stabiliti pt. fiecare (numele la parametri poate fi diferit). Pe langa acestea pot contine si alte metode. Iata un exemplu cu o clasa care implementeaza interfata ITest creata mai sus. <?php // Creare clasa care aplica Interfata ITest class WebDevelopment implements ITest { // Definire proprietate 'link' (cu atribut "protected") protected $link = 'www.marplo.net'; /* Definire metodele obligatorii (Links si Tutoriale), din interface */ // Returneaza valoarea proprietatii 'site' public function Links() { return $this->link; } // Returneaza valoarea unei variabile din ea ($re), ce preia argumentele transmise public function Tutoriale($gen, $nota) { $re = $gen. '-'. $nota; return $re; } // Se pot crea si alte metode, suplimentare // Aceasta modifica valoare proprietatii "link"

public function setLink($link) { $this->link = $link; } } ?> - Metodele obligatorii (aici "Links()" si "Tutoriale()") respecta exact numarul de parametri stabiliti in "interface" "ITest". Alte metode (aici "setLink()") si proprietati sunt optionale, in functie de rolul fiecarei clase. - Numele parametrilor nu conteaza (observati ca in loc de $str s-a folosit $gen), dar numarul lor trebuie sa fie aceleasi ca in "interface". - Daca vreuna din conditii nu ar fi respectata in clasa, cum ar fi: nedefinirea unei metode, adaugarea de parametru in plus sau minus; scriptul genereaza eroare. Astfel, implementarea de "interface" este utila mai ales cand sunt create mai multe clase cu roluri similare si dorim ca acestea sa aibe toate o anumita ordonare si structura minima de metode, mai usor de retinut.

3. Interface ca tip de date


Interfata poate fi utilizata si ca tip de data la parametri de functii, astfel, acel parametru poate fi utilizat ca instanta de obiect la orice clasa din cele ce folosesc acea "interface". Se intelege mai bine din urmatorul exemplu, in care e creata si folosita inca o clasa (LimbiStraine) ce aplica Tiparul din "ITest"; contine o proprietate si metodele obligatorii stabilite. <?php // Creare clasa care aplica Interfata ITest class LimbiStraine implements ITest { // Definire proprietate protected $adr = 'www.marplo.net/'; /* Definire metodele obligatorii (Links si Tutoriale), din interface */ // Returneaza expresia 'Cale buna' public function Links() { return'Cale buna'; } // Returneaza valoarea unei variabile din ea (re), ce preia argumentele "nr", "gen" si proprietatea "adr" public function Tutoriale($gen, $nr) { $re = $nr.'-'. $this->adr. $gen; return $re; } } ?> Intr-un script PHP se scrie urmatorul cod:

<?php // Se includ fisierele cu clasele create mai sus (daca sunt in fisiere externe): ITest (Interfata), WebDevelopment si LimbiStraine include('interf.ITest.php'); // Interface include('class.WebDevelopment.php'); include('class.LimbiStraine.php'); // Creare functie care accepta doar argument cu obiect la clasele care au implementata Interfata "ITest" function cursuri(ITest $obj) { // Apeleaza metodele comune (stabilite in ITest) prin parametru $obj echo '<br />'. $obj->Links(); echo '<br />'. $obj->Tutoriale('php-mysql', 4); } // Creare instante de obiect la clasele folosite $web_development = new WebDevelopment(); $limbi_straine = new LimbiStraine(); // Apeleaza functia cu instantele de obiect ale claselor ce au aplicat ITest cursuri($web_development); cursuri($limbi_straine); ?> - Functia "cursuri()" creata cu aceasta formula intre acolade "function cursuri(ITest $obj)" face ca ea sa accepte ca argument doar obiect care are implementat "ITest". - Observati ca apeland functia cu argumente diferite, reprezentand numele instantelor la clase, foloseste parametru $obj ca instanta la clasa respectiva, si poate apela aceleasi metodele ("Links()" si "Tutoriale()") pt. fiecare deoarece aceste fiind specificate in "interface" ele trebuie sa existe in fiecare clasa ce apartine acelei Interfate, cu acelasi numar de parametri. - Prin aceasta tehnica nu mai e nevoie de a crea aceeasi functie pt. fiecare instanta. Acest exemplu va afisa in browser urmatorul rezultat: www.marplo.net php-mysql-4 Cale buna 4-www.marplo.net/php-mysql // "www.marplo.net" si "php-mysql-4" // "Cale buna" si "4-www.marplo.net/php-mysql"

Functii cu Parametri object si array


In mod general, o functie se creaza cu sintaxa: function nume_functie(parametri) { // Instructiuni } - Datele din parametri pot fi de diferite tipuri: numere, siruri, matrice (Array) sau chiar un obiect intreg. Pentru a verifica tipul de date primit la parametri, se pot folosi functii PHP specifice, de tip "is_", precum: is_string(), is_array(), is_object(), etc.

Pentru object si array exista si o alta varianta, specificarea tipului de date permis o data cu parametru, cu formula: function nume_functie(NumeClasa $parametru) { } Sau pt. Array function nume_functie(array $parametru1, array $parametru2, ...) { } - Aceste formule verifica si asigura ca datele din $parametru sa fie o instanta de obiect la o anumita clasa, specificata la NumeClasa, sau, la cealalta sintaxa, de tip array. Pentru a intelege mai bine, studiati exemplu urmator si comentariile din cod. <?php // Definire clasa AClas class AClas { public function aMet() { return 'Metoda clasa AClas'; } } // Functie definita sa accepte doar instante de obiect ale clasei AClas (si sub-clase ale ei) function fCls(AClas $objPar) { echo $objPar->aMet(). '<br />'; } // Functie definita sa accepte doar date de tip Array function fArr(array $arrPar1, array $arrPar2) { print_r($arrPar1); echo '<br />'; print_r( $arrPar2); } // Creare instanta de obiect la clasa AClas $obj = new AClas(); fCls($obj); // Apeleaza functia cu aceast obiect

// Definire variabile de tip Array si apelare cu ele functia fArr() $arr1 = array('php', 'mysql', 'www.marplo.net'); $arr2 = array('cursuri', 'tutoriale'); fArr($arr1, $arr2); ?> - Parametru $objPar al functiei fCls() reprezinta o instanta de obiect la clasa AClas, astfel, prin el pot fi apelate metode si parametri din aceasta clasa. - Iar functia fArr() trebuie apelata cu doua argumente, ambele de tip Array. - In browser va afisa:

Metoda clasa AClas Array ( [0] => php [1] => mysql [2] => www.marplo.net ) Array ( [0] => cursuri [1] => tutoriale ) - Daca la apelarea functiei fCls(), in loc de o instanta de obiect la clasa AClas se adauga alt tip de date la argument (sir, numar, obiect de alta clasa, etc.), va genera eroare de genul: Catchable fatal error: Argument 1 passed to fCls() must be an instance of AClas, ...
Pe langa parametri object si array special definiti pot fi adaugati si parametri simpli. De ex.: function Functie(array $arr, $p2, $p3) { }

Metode de clasa, cu parametri object si array


Aceasta formula, cu specificarea tipului de parametri permisi (obiect la o anume Clasa sau array), poate fi utilizata si la metodele din clase, care sunt tot functii. De exemplu, metoda "bObj()" din exemplu urmator accepta ca argument doar instante de obiect ale clasei AClas si prin acesta poate apela metoda "aMet()" din clasa AClas, iar metoda "bArr()" accepta doar date de tip Array. <?php // Definire clasa AClas class AClas { public function aMet() { return 'Metoda clasa AClas'; } } // Definire clasa BClas class BClas { // Metoda definita sa accepte la parametru $obj_par doar elemente ce apartin unui obiect de clasa AClas public function bObj(AClas $obj_par) { return $obj_par->aMet(); } // Metoda definita sa accepte la parametru $arr_par doar date de tip Array public function bArr(array $arr_par) { print_r($arr_par); } } // Creare instanta de obiect la clasa AClas $objAC = new AClas(); // Creare instanta de obiect la clasa BClas $objBC = new BClas(); // Afiseaza structura elementelor din $arr_par // Returneaza apelul metodei aMet() din AClas

// Apeleaza metoda bObj() din BClas cu instanta la AClas si cealalta cu un Array echo $objBC->bObj($objAC). '<br />'; echo $objBC->bArr( array('cursuri', 'tutoriale') ); ?> - Explicatiile necesare sunt in cod. - Scriptul va afisa urmatorul rezultat: Metoda clasa AClas Array ( [0] => cursuri [1] => tutoriale )

Documente XML
1. Despre XML
XML vine de la Extensible Markup Language. XML e o forma de SGML (Standard Generalized Markup Language), pe scurt, acesta defineste o sintaxa pentru structurarea datelor (un limbaj) pe care si omul si calculatorul sa le poata citi. Fiind un curs de PHP, explicatiile despre XML vor fi mai putine, scurte si simple, cat e necesar pentru a se intelege ce e si cum poate fi utilizat cu PHP. Ca sa intelegeti cam ce este XML si ce se poate face cu el, ganditi-va ca e similar cu HTMLul, dar fara aspect grafic, in sensul ca structura acestuia se formeaza pe baza unor tag-uri (elemente), precum <h1>, <div>, etc. in HTML, si care pot contine atribute (sau identificatori), iar in acelasi timp este o mini baza de date, deoarece scopul documentelor XML e acela de a aranja si stoca date intr-o anumita ordine si structura erarhica care sa poata fi citite si prelucrate de un alt limbaj, precum PHP. Documentele XML pot fi create, scrise, folosind un editor simplu de texte (precum Notepad). Dupa cum puteti vedea in modelul de mai jos, un document XML e asemanator cu unul HTML (daca stiti deja acest limbaj). Datele sunt incadrate in niste tag-uri. Spre deosebire de HTML, in XML denumirea tag-urilor (tehnic elemente) nu e stricta, putand fi folosite nume alese de fiecare in functie de optiunea fiecaruia pentru recunoasterea datelor ce vor fi scrise, care respecta cateva reguli minime. Aceste reguli sunt:

Documentul XML trebuie sa inceapa cu sintaxa: o <?xml version="1.0"?>

urmata de un element de baza (radacina) care va cuprinde toate celelalte elemente (precum <html></html>), in exemplu de mai jos <book></book>

Elementele trebuie sa aiba tag-uri de inchidere sau inchidere singulara (slash la sfarsitul tag-ului: <... />) si sa fie ierarhice, astfel e corect: <x> <y>...</y> </x> sau <x /> <y>...</y> (incorect <x> <y> </x> sau <x> <y> </x> </y>) Caracterele &, <, >, ', " sunt restrictionate in interiorul datelor, putand fi folosite prin escapare, cu forma: &amp;, &lt;, &gt;, &apos;, &quot; XML este case-sensitive, astfel <tag> e diferit de <Tag>, de aceea e indicat sa folositi litere mici la elemente si atribute pentru a evita confuzia.

- Exemplu de document XML: <?xml version="1.0"?> <book>

<publisher>Editura</publisher> <title>Titlu carte</title> <chapter title="Capitol carte"> <section title="Sub capitol"> <paragraph> O fraza din sectiunea acestui sub-capitol. </paragraph> <paragraph> Alta fraza din acelasi sub-capitol. </paragraph> </section> </chapter> </book>

- Acesta este o structura XML creata pentru stocarea ordonata a unor date despre carti. Datele astfel stocate (cum puteti vedea in exemplul de sus) pot fi relativ usor citite si intelese de om (putand fi modificate simplu daca e nevoie) dar si de un limbaj de programare (PHP, ASP) care le preia din fisierul .xml, le prelucreaza si le poate aranja, manipula si transmite catre o alta aplicatie, precum un navigator (browser) web. In practica se folosesc de obicei pentru stocarea datelor baze de date SQL, iar acest format XML este de preferat cand se doreste utilizarea acestor date de catre mai mullti agenti, in general in scop de citire; transmiterea fiind mai rapida si economica, de exemplu: Stiri, Meteo, Clasamente, etc. Aici apare rolul important al limbajului PHP, care, dupa ce a preluat aceste date din fisierul .xml (ce poate fi pe alt server) le poate include intr-o pagina HTML pentru a fi afisate in browser, sau introduce intro alta baza de date mai mare. PHP are functii speciale pentru citirea, recunoasterea si manipularea datelor din format XML si chiar pentru crearea, scrierea de documente XML (daca are permisiuni de scriere pe server). Vor fi aratate in tutorialele (lectiile urmatoare.

2. Documente XML si DTD


Cerintele, criteriile, pentru scrierea unui document XML corect sunt simple si minime. Totusi, un document XML valid si usor de inteles are nevoie sa urmeze anumite reguli stabilite, cunoscute generic ca DTD (Document Type Definition). Ca sa intelegeti ce este si la ce e nevoie DTD, studiati urmatorul exemplu in comparatie cu cel de sus. <?xml version="1.0"?> <book title="Nume carte"> <publisher name="Nume Editura"/> <chapter number="8"> <chapter_title>Titlu capitol</chapter_title> <p> <sentence>O fraza din sectiunea acestui sub-capitol.</sentence> <sentence>Alta fraza din acelasi sub-capitol.</sentence> </p> </chapter> </book> - La prima vedere pare similar, dar, desi datele esentiale transmise sunt aceleasi, structura poate fi diferita. Se observa elemente cu alte denumiri si adaugarea de atribute. Pentru a folosi datele din documentele XML, trebuie sa le cunoasteti structura aranjarii lor si forma ierarhica, astfel puteti adauga noi date (de exemplu aici carti) care trebuie sa respecte acelasi format. Iar in cazul unor documente mai mari, cu ierarhii mai multe, intelegerea lor devine mai greoaie si va dura mai mult timp. Aici intervine rolul DTD, o forma de explicare pe scurt a structurii aranjarii datelor si relatia

dintre ele. Adica, scrierea sub forma unei liste a specificatiilor exacte despre cum sunt elementele legate intre ele, ce tip si nume au fiecare si ce atribute sunt necesare. De exemplu, pentru modelul de sus, daca cineva doreste sa-l foloseasca si sa adauge noi carti, am putea scrie o descriere astfel:

Obiectul radacina al acestu document este "book" "book" are doar un atribut "title" "book" e compus direct din doua elemente: "publisher" si chapter" "publisher" are doar un atribut "name" "chapter" are un atribut "number" si doua elemente "chapter_title" si "p" "p" poate contine mai multe elemente "sentence"

- Astfel, dand o copie a acestei liste oricui are nevoie de acest document XML, va ajuta la intelegerea mai rapida si usoara a structurii datelor pentru a le folosi sau adauga corect altele noi. Se poate lucra in PHP cu datele din XML dupa ce a fost inteleasa structura lor. Setul de reguli DTD (Document Type Definition) poate fi specificat (scris) direct in documentul XML (precum documentatiile in PHP), intr-un tag special !DOCTYPE (document type declaration) si cu o sintaxa specifica. Exemplu listei de sus este pentru intelegerea de catre alte persoane, dar exista o sintaxa standard DTD care se adauga de obicei la inceputul fisierului XML. Pentru obiectul acestui curs nu e nevoie de cunostinte mai multe despre asta, vedeti totusi cum e in exemplul urmator. Ca sa intelegeti cum se poate adauga setul de reguli standard DTD direct in XML, vedeti exemplul urmator (partea scrisa ingrosat). <?xml version="1.0"?>
<!DOCTYPE <!ELEMENT <!ATTLIST <!ELEMENT <!ELEMENT <!ELEMENT ]> recipe [ recipe (ingredients, directions, servings)> recipe name CDATA #REQUIRED> ingredients (#PCDATA)> directions (#PCDATA)> servings (#PCDATA)>

<recipe name ="mancare"> <ingredients>Legume</ingredients> <ingredients>Paine</ingredients> <directions>Adauga la pachet</directions> <servings>12</servings> </recipe>

- Documentul XML e impartit in 3 sectiuni. Prima sectiune e linia standard XML. A doua sectiune e setul intern de reguli DTD, marcat cu linii care incep cu <!. A treia sectiune sunt datele XML. Regulile interne DTD sunt scrise, incadrate de paranteze patrate in interiorul <!DOCTYPE recipe [...]> (document type declaration), 'recipe" fiint obiectul (elementul) radacina. Daca aveti mai multe documente cu aceeasi structura, se poate folosi un singur DTD dintr-un fisier extern, decat in fiecare, mai usor de actualizat in urma unei modificari. Si in cazul utilizarii unui DTD extern, trebuie folosit !DOCTYPE care sa precizeze locatia acestuia. Iata 2 exemple, in primul, SYSTEM indica locatia pe server, iar in al doilea, PUBLIC specifica un DTD standardizat (intalnnit si in documente HTML sau XHTML): <!DOCTYPE recipe SYSTEM "recipe.dtd"> si

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/html4/loose.dtd">

In cazul aceluiasi DTD de mai sus, dar in fisier extern, "recipe.dtd" ar arata astfel: <!ELEMENT recipe (ingredients, directions, servings)> <!ATTLIST recipe name CDATA #REQUIRED> <!ELEMENT ingredients (#PCDATA)> <!ELEMENT directions (#PCDATA)> <!ELEMENT servings (#PCDATA)> - Fara !DOCTYPE si paranteze patrate. - Prin urmare, un document XML valid este acela care are un format corect, respecta minimile reguli de sintaxa, dar contine si un DTD. Aceasta a fost partea teoretica, de scurta introducere in formatul XML, in tutorialul urmatoar e prezentate aspectul practic si modul de lucru cu PHP.

Lucru cu XML - DOM

Pentru exemplele prezentate e nevoie de PHP 5+

1. Module de lucru cu XML


Pentru a prelucra in PHP datele dintr-un document XML trebuie ca acesta sa aibe structura si sintaxa corecta comform standardului XML, nu e nevoie sa fie strict valid, adica sa contina si DTD (vedeti explicatii despre asta in lectia precedenta), dar indicat e sa fie si valid. Sunt trei moduri (module) pentru lucrul cu XML: SimpleXML, DOM (Document Object Model) si SAX (Simple API for XML); toate trei sunt incluse in PHP. Fiecare are avantaje si minusuri, pot fi folosite oricare din ele pentru a lucra cu datele din XML, pt. a crea, extinde si modifica documente XML. In continuare iata cate ceva, pe scurt, despre aceste module, dupa care va fi explicat DOM, iar in lectia urmatoare si celelalte doua. SAX

- SAX este mai usor de invatat, dar trateaza in esenta XML ca un sir de date. Acest lucru face dificila adaugarea de noi elemente sau atribute, ori modificarea unuia anume. - SAX e util pt. lucruri repetitive ce pot fi aplicate tuturor elementelor de acelasi tip. De exemplu, inlocuirea uni anumit element cu tag HTML pt. a transforma XML in HTML. DOM

- Extensiile PHP DOM citesc documentul XML si creaza pe baza acestuia, in memorie, un obiect cu o structura ierarhica de tip arbore, incepand cu un element (sau obiect) numit Nod (Node), elementele (obiectele) care sunt cuprinse (incadrate) in acesta se numesc Copii (Children) ai acestui obiect, iar elementele care-l cuprind (contin) pe el se numesc Parinti (Parents). Cu functiile specifice DOM se poate obtine, modifica sau crea oricare din aceasta ierarhie sau continutul, textul din ele. Apoi aceste date se pot folosi independent, fiecare unde este necesar. Dezavantajul poate fi faptul ca foloseste mai multe resurse, memorie. DOM trebuie sa aibe in memorie tot arborele ierarhic inainte de a incepe analiza

documentului XML, fapt ce afecteaza procesarea documentelor XML ce depasesc memoria alocata, dar se poate depasi aceasta limitare prin folosirea unui spatiu de pe hard-disc ca memorie. SimpleXML

- SimpleXML lucreaza cel mai bine pentru deschiderea si citirea rapida a datelor unui document XML, converteste elementele si atributele din XML in variabile native PHP (siruri, matrice) care pot fi utilizate dupa cum se face normal cand sunt scrise in PHP. - SimpleXML foloseste mai putina memorie decat DOM, economiseste resurse si timp prin faptul ca necesita putine linii de cod, executa mai putine apelari decat fac SAX si DOM. Minusul acestuia sunt unele probleme ce pot apare cand e vorba de elemente imbricate mai adanc.

2. DOM XML
Document Object Model (DOM) e un modul complet pentru crearea, editarea si manipularea datelor din documentele XML. Deoarece aceste date sunt retinute in memorie sub forma de arbore ierarhic, e recomandat ca documentul XML sa fie valid. Fiecare element e transformat intr-un Obiect si e vazut ca un Nod ce poate avea Continut, Parinti si Copii; incepand cu elementul radacina. La randul lor, fiecare din acestia putand fi un Nod si interpretat ca un Obiect separat, devenind totul o structura legata dar si individuala. Aceasta structura poate fi modificata cu functii speciale (dintr-o librarie de functii cum e "gnome-libxml2" care sunt implementate in PHP) si rescrisa iar intr-un format XML. Exemplu 1 - Creare document XML cu PHP Pentru a intelege despre ce e vorba, vom lua un exemplu practic. Vom crea cu PHP un document XML cat mai simplu, folosind functiile DOM XML. Etapele de lucru sunt urmatoarele:

1. Se creaza in memorie un nou obiect XML. 2. Se creaza si adauga cateva elemente, un atribut si un continut text. Aici alcatuim o structura cu tag-uri HTML 3. Se vor scrie (salva) datele intr-un fisier .xml (denumit "exemplu_dom.xml") pe server (PHP trebuie sa aiba permisiuni de scriere pe server). - Codul PHP pentru crearea acestuia este urmatorul. Explicatiile necesare le gasiti in cod. <?php $doc = new DomDocument('1.0', 'utf-8'); // Se creaza in memorie un nou obiect DOM $root = $doc->createElement('html'); // Se creaza primul obiect element, radacina $root = $doc->appendChild($root); // Se adauga in structura documentului, ca element $body = $doc->createElement('body'); // Se creaza un alt element, 'body' $body = $root->appendChild($body); // Se adauga 'body' ca element copil in radacina $body->setAttribute('bgcolor', '#e8e8fe'); // Se seteaza un atribut pt. elementul doi (body) $graff = $doc->createElement('p'); // Se creaza un alt element, 'p'

$graff = $body->appendChild($graff); adauga 'p' ca element copil in 'body' $text = $doc->createTextNode('Un text pentru continut'); creaza un continut text $text = $graff->appendChild($text); adauga continutul text in 'p'

// Se // Se // Se

// Salveaza, scrie datele create in obiectul $doc // Afiseaza mesaj daca a putut salva fisierul pe server sau nu if($doc->save("exemplu_dom.xml")) echo 'Documentul exemplu_dom.xml a fost creat'; else echo 'Eroare: documentul exemplu_dom.xml nu a putut fi creat'; ?>

- Copiati acest script intr-un fisier .php si apelati-l din browser, daca va crea cu succes fisierul "exemplu_dom.xml" va afisa un mesaj afirmativ. - Ca sa vedeti rezultatul, deschideti acest fisier cu un editor de text (sau un browser). Exemplu 2 - Modificare document XML cu PHP Dupa ce e creat, sau aveti deja un document XML, poate apare necesitatea de a modifica ceva la el, schimbarea continutului unui element, adaugarea unui element nou, sau altele. In urmatorul exemplu puteti invata cum se poate face cu PHP DOM cateva modificari la datele dintr-un document XML si salvate in alt fisier .xml. Va fi folosit documentul creat in primul exemplu, la care va fi modificat continutul text din elementul (tag-ul) 'p' si va fi adaugat un alt element 'div' in acelasi parinte unde e si 'p'. Explicatiile necesare le gasiti in cod. Etapele sunt urmatoarele:

1. Se creaza un nou obiect in memorie si se adauga in el datele dintr-un document XML existent. 2. Se preia si parcurg elementele (care devin Nod-uri) din documentul adaugat. 3. Cand parcurgerea ajunge la elementul caruia dorim sa-i adaugam un nou continut text, adauga (modifica) pe cel existent, creaza un nou element cu nume si text pe care-l adauga dupa cel modificat (in acelasi parinte)
<?php $file = 'exemplu_dom.xml'; .xml // Calea si numele fisierului

$doc = new DOMDocument(); // Creaza un nou obiect in memorie $doc->load($file); // Incarca datele din $file in obiectul nou creat $get_elms = $doc->getElementsByTagName("*"); // Preia toate elementele ("*") stocate in obiect $nr_elms = $get_elms->length; // Obtine numarul de elemente (Nodes) preluate // Parcurge variabila cu obiectul ce stocheaza elementele (Nod-urile) for($i = 0; $i<$nr_elms; $i++) { $node = $get_elms->item($i); // Preia fiecare Nod din parcurgere $element = $node->nodeName; // Obtine numele elementului // Daca elementul este 'p', ii adauga alt continut text

if($element=='p') { $node->nodeValue = 'Un continut text nou'; // Creaza noul element dupa 'p' (in elementul Parinte unde se afla si 'p'), cu nume si continut text $element_nou = $doc->createElement('div', 'Acesta este elementul nou adaugat'); $node->parentNode->appendChild($element_nou); // Adauga in elementul parinte noul element creat } } // Daca poate salva noul continut XML (din obiectul $doc) intr-un fisier .xml // Preia continutul si intr-un sir (cu "saveXML()") pt. a afisa rezultatul obtinut if($doc->save('exemplu2_dom.xml')) { echo htmlentities($doc->saveXML()); } // Daca doriti rescrierea primului document XML, inlocuiti 'exemplu2_dom.xml' cu numele aceluia ?>

- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu DOM si XML in PHP gasiti la pagina -> Functii DOM XML In tutorialul urmator este explicat utilizarea modulului SAX.

Lucru cu XML - SAX


SAX (Simple API for XML) este utilizat pe scara larga pentru a analiza documente XML. E un API bazat pe evenimente. Functiile pentru aceste evenimente nu sunt standard, ci sunt create de utilizator. Utilizatorul creaza un numar de functii ce sunt apelate cand este recunoscut un anumit eveniment. Analiza documentelor XML cu SAX este unidirectionala. In timp ce analiza parcurge datele XML, sunt recunoscute bucati din XML precum: elemente, atribute, continut text, fiecare fiind un eveniment, iar datele asociate unui eveniment sunt transmise la o functie creata de utilizator, dupa ce functia termina operatiile analiza XML-ului continua. Datele care au fost analizate anterior nu pot fi recitite decat incepand iar parsarea. Avantajul principal fata de DOM este faptul ca SAX foloseste mai putina memorie si procesarea datelor poate fi mai rapida. DOM trebuie sa aibe in memorie tot arborele ierarhic inainte de a incepe analiza documentului XML, fapt ce afecteaza procesarea documentelor XML ce depasesc memoria alocata, (dar se poate depasi aceasta limitare in cazul DOM prin folosirea unui spatiu de pe hard-disc ca memorie). In schimb, cantitatea de memorie folosita de SAX depinde de adancimea imbricarii elementelor si de cantitatea de date a atributelor dintr-un element, ambele fiind mai mici decat marimea arborelui, ceea ce-l face o alternativa mai buna in cazul documentelor XML mari dar cu adancime de imbricare mai mica.

1. Utilizarea SAX
Utilizarea SAX depinde in general de scopul prelucrarii documentului XML, deoarece utilizatorul scrie functiile necesare, dar sunt cativa pasi comuni:

1. Determinarea evenimentelor care se doresc folosite. 2. Scrierea functiilor ce vor fi apelate pentru fiecare eveniment, de cele mai multe ori pentru scrierea datelor, inceputul si sfarsitul unui eveniment. 3. Crearea unui parser folosind "xml_parser_create()" si apoi apelarea lui cu "xml_parse()". 4. Eliberarea memoriei cu "xml_parser_free().".

Urmatorul exemplu arta modul de creare si utilizare a acestor functii de baza. Ca model, va fi folosit urmatorul document XML, stocat intr-un fisier "exemplu_sax.xml": <?xml version="1.0" encoding="utf-8"?> <carti> <titlu titlul="Titlu Carte" id="1"> <autor nume="Nume Autor" /> <text>Un text din carte</text> <pret suma="00" /> </titlu> </carti> - Cu functiile definite mai jos, vor fi prelucrarte si afisate numele, atributele si continutul text din fiecare element al acxestui document XML. Documentatia din cod explica detaliat rolul si utilizarea fiecarei functii. <?php $file = "exemplu_sax.xml"; // Calea si numele fisierului XML
// Functie apelata la inceputul fiecarui element // Pe langa $parser (analizatorul), $name e numele elementului // $ar_attr e un array in care sunt stocate atributele din element [nume]=>valoare function startElement($parser, $name, $ar_attr) { // Aici pot fi prelucrate matricea cu atributele ($ar_attr) si numele elementului ($name) echo "<b>$name -</b> "; elementului // Afiseaza numele

// Daca matricea contine cel putin un atribut, o parcurge if(count($ar_attr)>0) { foreach($ar_attr as $atr=>$val) { echo " $atr => $val ,"; // Preia si afiseaza numele si valoarea fiecarui atribut } } } // Functie apelata la sfarsitul fiecarui element // Pe langa $parser (analizatorul), $name stocheaza numele elementului (la inchidere) function endElement($parser, $name) { // Aici, daca se mai doreste de facut ceva dupa ce a ajuns la inchiderea elementului print "\n"; }

// Functie apelata de fiecare data cand sunt intalnite caractere de date (continut text) in element // Pe langa $parser (analizatorul), $value stocheaza valoarea elementului intalnit (continutul-text) function characterData($parser, $value) { // Aici pot fi manipulate datele din $value echo "$value <br>"; // Afiseaza valoarea transmisa functiei } // Se defineste analizatoru care va fi apelat alaturi de functiile pentru evenimente (definite mai sus) // Pentru a utiliza standardul ISO-8859-1, se sterge parametru 'utf-8' $simpleparser = xml_parser_create('utf-8'); // Daca se doreste anularea preluarii cu majuscule (se sterge // din fata functiei) // xml_parser_set_option($simpleparser, XML_OPTION_CASE_FOLDING, 0); // Evenimentul care apeleaza functiile la inceputul si sfarsitul fiecarui element xml_set_element_handler($simpleparser, "startElement", "endElement"); // Eveniment ce apeleaza functia "characterData()" cand analiza ajunge la continutul din element xml_set_character_data_handler($simpleparser, "characterData"); // Deschide fisierul XML pentru citire if($fo = fopen($file, "r")) { // Preia continutul fisierului intr-un sir while ($date_xml = fread($fo, filesize($file))) { // Transmite datele la parser (analizator) if (!xml_parse($simpleparser, $date_xml, feof($fo))) { // Afiseaza eroarea aparuta daca analiza nu poate fi executata echo xml_error_string(xml_get_error_code($simpleparser)); } } fclose($fo); // Elibereaza memoria folosita pt deschiderea fisierului } else echo "Nu a putut citi $file"; // Elibereaza memoria folosita la parsare xml_parser_free($simpleparser); ?>

- Acest script va afisa urmatorul rezultat: CARTI TITLU - TITLUL => Titlu Carte , ID => 1 , AUTOR - NUME => Nume Autor , TEXT - Un text din carte PRET - SUMA => 00 , - Observati ca numele elementelor si atributelor sunt receptionate si returnate de SAX cu majuscule. In mod initial, SAX foloseste aceste nume cu majuscule iar formatul caracterelor e ISO-8859-1. Pentru a anula preluarea cu majuscule si folosirea unui alt format (US-ASCII sau UTF-8) se

poate utiliza functia "xml_parser_set_option()", care preia ca prim argument parserul creat, apoi o constanta: XML_OPTION_CASE_FOLDING sau XML_OPTION_TARGET_ENCODING pentru format; al treilea argument este optiunea acelei constante. De exemplu, pentru anularea preluarii cu majuscule si utilizarea coding-ului UTF-8, se foloseste urmatorul cod la definirea analizatorului: // Se defineste analizatoru $simpleparser = xml_parser_create(); // Anuleaza preluarea cu majuscule si foloseste formatul UTF-8 xml_parser_set_option($simpleparser, XML_OPTION_CASE_FOLDING, 0); xml_parser_set_option($simpleparser, XML_OPTION_TARGET_ENCODING, 'UTF-8'); - Pentru definirea formatului de codare, se poate specifica direct in functia "xml_parser_create('utf-8')".

2. Functii SAX
Iata o lista cu cele mai importante functii SAX:

xml_parser_create([format]) - Creaza parser-ul (analizatorul), pot fi create mai multe in acelasi script. Format e optional, 'utf-8' daca se doreste acesta. xml_parser_free(parser) - Elibereaza memoria folosita de parametru "parser", care a fost creat cu "xml_parser_create()". xml_parse(parser, "date_xml" [, final]) - Porneste analiza datelor XML, din "date_xml", cu analizatorul "parser". Parametru trei, "final" e optinal, precizeaza ultima bucata de date unde sa se termine analiza. xml_get_error_code(parser) - Daca procesarea esueaza, aceasta functie returneaza un cod de eroare din care se poate gasi cauza problemei. xml_error_string(errorcode) - Returneaza un sir care specifica eroarea gasita de "xml_get_error_code()", dat ca parametru. xml_set_element_handler(parser, start_element_handler, end_element_handler) - Aceasta functie seteaza evenimentele (functiile definite de utilizator) ce trebuiesc apelate la inceputul, apoi inchiderea, unui element. xml_set_character_data_handler(parser, date_handler) - Seteaza evenimentul cu functia ce trebuie apelata cand analiza ajunge la contextul (continutul text) al elementului. xml_set_default_handler(parser, handler) - Seteaza evenimentul "default" care e apelat daca nu a fost definita o anume apelare pentru un eveniment.

In tutorialul urmator este explicat utilizarea modulului SimpleXML.

PHP - XML - SimpleXML


SimpleXML a aparut in PHP 5. Lucreaza ca si DOM, cu obiecte, preia tot documentul XML sub forma unui arbore ierarhic in memorie, dar spre deosebire de acesta, e mai flexibil si foloseste mai putina memorie deoarece elementele sunt stocate direct ca variabile PHP (de tip string si array) si astfel pot fi imediat utilizate. Foloseste un minim necesar de cod si are o forma intuitiva a datelor. - In SimpleXML se lucreaza mult cu functii pentru Array, majoritatea datelor sunt stocate in variabile de tip array. Este util cand se doreste citirea catorva date dintr-un document XML, a carui structura o cunoasteti, si scrierea altora inapoi.

Ca si in cazul DOM, este indicat ca documentul XML sa aibe un format corect facut, cel mai bine, valid.

1. Citire document XML cu SimpleXML


La inceput se preia documentul XML dintr-un fisier (cu simplexml_load_file().) sau dintr-un sir (cu simplexml_load_string()) care este imediat adaugat sub forma de obiect in memorie. Apoi se face referire direct la oricare element din obiect, dupa cum puteti vedea in exemplul de mai jos (trebuie sa stiti structura datelor XML si elementele pe care doriti sa le folositi). Ca model, va fi folosit urmatorul document XML, stocat intr-un fisier "exemplu_simplexml.xml": <?xml version="1.0" encoding="utf-8"?> <carti> <titlu titlul="Titlu Carte" id="1"> <autor nume="Nume Autor" /> <text>Un text din carte</text> <text>Un alt paragraf din carte</text> <pret suma="0" /> </titlu> <titlu titlul="Titlu a doua carte" id="2"> <autor nume="Nume Autor carte 2" /> <text>Un text din a doua carte</text> <text>Un alt paragraf din cea dea doua carte</text> <pret suma="00" /> </titlu> </carti> - Urmatorul script preia si afisaza cateva date din acest document XML (explicatiile necesare sunt in cod). <?php $obj = simplexml_load_file("exemplu_simplexml.xml"); // Calea si numele fisierului .xml
$titlu = $obj->titlu; // Preia toate elementele cu nume "titlu" (intr-o variabila tip array) $text = $obj->titlu[0]->text; // Preia toate elementele cu nume "text" din primul element "titlu" // Parcurge matricea cu $titlu si preia intr-un array elementele "autor" si "pret" din fiecare for($i=0; $i<count($titlu); $i++) { $autor[] = $titlu[$i]->autor; $pret[] = $titlu[$i]->pret; } // Afiseaza valoarea atributului "nume" din primul element "autor" echo $autor[0]['nume']. '<br>'; // Nume Autor // Afiseaza valoarea atributului "suma" din al doilea element "pret" echo $pret[1]['suma']. '<br>'; // 00 // Parcurge matricea $text (cu elementele "text" din primul "titlu") // Afiseaza valoarea fiecaruia for($i=0; $i<count($text); $i++) { echo $text[$i]. ' - '; // Un text din carte - Un alt paragraf din carte }

?>

- Testati singuri exemplul pentru a vedea rezultatul (folosind documentul XML "exemplu_simplexml.xml").

2. Modificare document XML cu SimpleXML


Pe langa a prelua si folosi date dintr-un document XML, cu SimpleXML se poate si adauga date noi in acel document. - Pentru a modifica valorile unor elemente sau atribute deja existente, se identifica acel element (sau atribut - cheie in matricea elementului) in sistemul ierarhic, si i-se atribue o noua valoare (vedeti metoda in exemplu de mai jos). Daca studiati si testati urmatorul exemplu, puteti intelege cum se modifica document-ul XML (Scriptul va folosi acelasi fisier ca in primul exemplu, "exemplu_simplexml.xml"). <?php $obj = simplexml_load_file("exemplu_simplexml.xml"); // Calea si numele fisierului .xml
$titlu = $obj->titlu; // Preia toate elementele cu nume "titlu" (intr-o variabila tip array) // Parcurge matricea cu $titlu si adauga, cu "addChild()" inca un element in fiecare, denumit "stoc", cu valoarea 1 for($i=0; $i<count($titlu); $i++) { $titlu[$i]->addChild('stoc', 1); } // Modifica valoarea atributului 'nume' din elementul "autor" al primul element "titlu" $titlu[0]->autor['nume'] = 'Nume Modificat'; // Folosind sistemul de lucru cu array, creaza inca un element "autor" (fiind al doilea cu acelasi nume, are indice [key] 1) $titlu[0]->autor[1] = 'Alt autor'; // Tot cu sistemul de matrice, adauga in al doilea element "autor" inca o cheie 'atribut', cu o valoare, care vor deveni atributul elementului $titlu[0]->autor[1]['atribut'] = 'Atribut_adaugat'; // Adauga datele XML intr-un sir $xml_doc = $obj->asXML(); echo htmlentities($xml_doc); rezultat ?> // Afiseaza documentul XML

- O lista cu mai multe functii utile pentru lucrul cu SimpleXML gasiti la pagina -> Functii SimpleXML

PHP PDO - Introducere si Conectari la Baze de Date


PDO (PHP Data Objects) este o extensie PHP pentru accesare baze de date in PHP. PDO foloseste caracteristicile OOP (Programare Orientata pe Obiecte) valabile incepand cu PHP 5.1. Deoarece PDO lucreaza cu clase si obiecte, trebuie sa fiti familiarizati cu modul de lucru al

programarii orientate pe obiecte. PDO poate lucra cu urmatoarele tipuri de baze de date:

MySQL PostgreSQL SQLite 2 & 3 Firebird Informix (IBM Informix Dynamic Server) ODBC Oracle DBLM: FreeTDS / Sybase / MS-SQL IBM (IBM DB2)

- Unul din avantajele PDO este acela ca se folosesc functii similare pentru interogarea si prelucrarea bazelor de date, indiferent de tipul lor (din cele mentionate mai sus). Script-urile care folosesc interfata PDO pentru conectare la baza de date efectueaza in general urmatoarele operatii:

1. Conectare la serverul bazei de date, prin apelare new PDO(), obtinand un obiect
pentru lucru cu acea baza de date. 2. Aplicare functii specifice PDO pt. efectuarea interogarilor la baza de date. 3. Retinerea si prelucrarea datelor returnate. 4. Deconectarea de la server. - Pentru a vedea daca PDO este valabil pentru baza dv. de date, se poate verifica cu phpinfo(), unde e o sectiune PDO, sau cu metoda PDO::getAvailableDrivers() foreach(PDO::getAvailableDrivers() as $driver) { echo $driver.' '; }

1. Conectare la baza de date


Orice interactiune cu o baza de date incepe prin conectarea la ea. In functie de tipul bazei de date se face intai conectarea, prin crearea unei instante de obiect cu new PDO(). Dupa conectare se aplica metodele PDO pentru retinerea si prelucrarea datelor, care in mare parte sunt aceleasi, indiferent de baza de date conectata. Iata cum se face conectarea la cateva din acestea: Conectare la MySQL <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'numebd'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; // Afiseaza mesaj daca s-a reusit conectarea, altfel, retine eventuala eroare

try { $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); echo 'Connected to database'; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - In variabila $dbh se creaza obiectul PDO in care vor fi stocate datele transmise de la serverul MySQL. La aceasta instanta de obiect vor fi aplicate metodele pentru prelucrarea datelor. Observati ca s-a folosit formula try() ... catch(), aceasta pentru a nu expune datele de conectare in cazul vreunei erori. - De exemplu, folosind aceasta tehnica, daca numele bazei de date este incorect, returneaza ceva de genul: SQLSTATE[42000] [1049] Unknown database 'numebd' - Daca numele sau parola sunt gresite, afiseaza ceva similar cu: SQLSTATE[28000] [1045] Access denied for user 'numele'@'localhost' (using password: YES) Dar, daca s-ar folosi direct: <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'numebd'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); ?> - Mesajul de eroare ar expune mai multe date, inclusiv parola, dupa cum se vede mai jos: Fatal error: Uncaught exception 'PDOException' with message 'SQLSTATE[28000] [1045] Access denied for user 'numele'@'localhost' (using password: YES)' in E:\server\www\zzz.php:14 Stack trace: #0 E:\server\www\zzz.php(14): PDO>__construct('mysql:host=loca...', 'numele', 'parola') #1 {main} thrown in E:\server\www\zzz.php on line 7 Deci, este indicata aplicarea formulei try() ... catch(). Conectare PostgreSQL <?php try { $dbh = new PDO("pgsql:host=localhost port=5432 dbname=pdo", "username", "password"); echo "PDO connection object created"; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage();

} ?> Conectare la SQLite Cand PDO e folosit cu SQLite, trebuie specificata doar calea catre fisierul cu baza de date. Daca acesta nu exista, va incerca sa-l creeze. <?php try { // connect to SQLite database $dbh = new PDO("sqlite:/path/to/database.sdb"); } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> Conectare la Firebird Firebird este o baza de date folosita pe Windows. <?php try { $dbh = new PDO("firebird:dbname=localhost:C:\Programs\Firebird\DATABASE.FDB", "SYSDBA", "masterkey"); } catch (PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> Conectare la Informix <?php try { $dbh = new PDO("informix:DSN=InformixDB", "username", "password"); } catch (PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> Conectare la Oracle <?php try { $dbh = new PDO("OCI:dbname=accounts;charset=UTF-8", "username", "password")

} catch (PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> Conectare la ODBC Exista mai multe conexiuni ODBC care pot fi create. Iata conectarea la o baza de date MS Access, numita "accounts". <?php try { $dbh = new PDO("odbc:Driver={Microsoft Access Driver (*.mdb)};Dbq=C:\accounts.mdb;Uid=Admin"); } catch (PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> Conectare la DBLIB O alta baza de date specifica Windows. <?php $hostdb = "localhost"; $port = 10060; $namedb = "my_database"; $userdb = "username"; $passdb = "password"; try { $dbh = new PDO ("dblib:host=$hostdb:$port;dbname=$namedb","$userdb","$passdb"); } catch (PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> Conectare la IBM Urmatorul exemplu arata conectarea la o baza de date IBM DB2 numita "accounts". <?php try { $db = new PDO("ibm:DRIVER={IBM DB2 ODBC DRIVER};DATABASE=accounts; HOSTNAME=1.2.3,4;PORT=56789;PROTOCOL=TCPIP;", "username", "password");

} catch (PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?>

2. Inchiderea conexiunii cu baza de date


In mod normal, PHP inchide conexiunea la baza de date dupa ce a fost executat tot scriptul. Dar deconectarea se poate face si intentionat, atribuind valoare null la obiectul PDO, dupa cum e prezentat in exemplu de mai jos. Instanta la acel obiect va fi distrusa, prin urmare, aceasta metoda trebuie adaugata dupa ce au fost scrise toate instructiunile care trebuie aplicate obiectului PDO. - Deconectarea prin aceasta metoda este utila deoarece elibereaza memoria folosita. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'numebd'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; // Afiseaza mesaj daca s-a reusit conectarea, altfel, retine eventuala eroare try { $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); echo 'Connected to database'; /* Instructiuni de lucru cu $dbh */ $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> In tutorialul urmator e prezentat modul de creare si adaugare date in tabel MySQL, INSERT, UPDATE si DELETE folosind metoda PDO exec(). // Inchidere conexiune

PHP PDO - exec (INSERT, UPDATE, DELETE) MySQL


Dupa ce se realizeaza cu succes conectarea la baza de date (aici MySQL) si se creaza instanta de obiect PDO, poate fi utilizata pentru executia de interogari SQL. Interogarile SQL cu PDO pot fi facute in 2 moduri: direct (cu metodele "exec()" si "query()"), sau cu declaratiile prepare() ... execute(). Prima varianta e mai simpla si in aceasta lectie va fi prezentata metoda exec.

Comenzile care modifica randuri din tabel, dar nu returneaza un set de rezultate cu randuri si coloane (INSERT, UPDATE), se transmit cu metoda exec(), aceasta returneaza numarul de randuri afectate, sau FALSE in caz de eroare. $count = $dbh->exec("Comanda SQL"); Interogarile care selecteaza randuri (SELECT) si returneaza un set de rezultate cu randuri si coloane se transmit cu metoda query(). In caz de eroare da FALSE. $res = $dbh->query("Interogare SQL");
Pentru a lucra cu baze de date in PHP trebuie cunoscute interogarile specifice SQL, precum: CREATE TABLE, INSERT, SELECT, etc. Cu PDO, PHP transmite aceste comenzi sub forma de sir la MySQL, daca nu le cunoasteti, sunt prezentate in lectiile despre baze de date SQL, incepand cu Baze de date SQL.

1. Creare tabel MySQL


Crearea unui tabel MySQL folosind PDO se face prin metoda "exec()" si instructiunea specifica SQL, "CREATE TABLE ...", sintaxa fiind: $obiectPDO->exec("CREATE TABLE `nume_tabel` (`coloana1` TIP, `coloana2` TIP, ...)"); - Toate aceste instructiuni se adauga dupa cea de creare a obiectului PDO si conectare la MySQL. In exemplu urmator se creaza in baza de date "teste" un tabel denumit "sites", cu 4 coloane: "id", "nume", "categorie" si "adresa". <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Creare tabel $sql = "CREATE TABLE `sites` (`id` int(8) NOT NULL AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY , `nume` varchar(70) NOT NULL DEFAULT '', `categorie` varchar(25), `adresa` varchar(100)) CHARACTER SET utf8 COLLATE utf8_general_ci"; if($dbh->exec($sql) !== false) echo 'Tabelul sites e creat'; de false, afiseaza confirmare $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); // Deconectare // Daca rezultatul e diferit // Setare encoding caractere UTF-8

} ?> - Daca tabelul e creat, afiseaza: Tabelul sites e creat - Prin "exec("SET CHARACTER SET utf8")" seteaza ca transferul de date dintre PHP si serverul MySQL sa se faca in format de caractere UTF-8. Este indicata adaugarea acestei instructiuni cand se lucreaza cu date ce contin diacritice si caractere mai putin uzuale, dar in scriptul PHP trebuie aplicat si header-ul header('Content-type: text/html; charset=utf-8');.

2. INSERT
Dupa ce tabelul MySQL este creat, se pot adauga randuri cu date in el. Acest lucru se face cu instructiunea INSERT, prin metoda exec(). Sintaxa generala este: $obiectPDO->exec("INSERT INTO `nume_tabel` (`coloana1`, `coloana2`, ...) VALUES ('valoare1', 'valoare2', ...)); Iata cum se aplica. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Adaugare date $sql = "INSERT INTO `sites` (`nume`, `categorie`, `adresa`) VALUES ('Cursuri - Tutoriale', 'educatie', 'www.marplo.net'), ('Curs PHP-MySQL', 'programare', 'www.marplo.net/php-mysql'), ('Cursuri Engleza', 'limbi straine', 'www.marplo.net/engleza')"; $count = $dbh->exec($sql); $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } // Daca datele au fost adaugate ($coun nu e false) afiseaza nr. randuri adaugate // Deconectare // Setare encoding caractere UTF-8

if($count !== false) echo 'Nr. randuri adaugate: '. $count; ?> - Acest cod adauga 3 randuri in tabelul "sites". Variabila $count retine numarul de randuri afectate (adaugate) si script-ul va afisa: Nr. randuri adaugate: 3 Tabelul "sites" va arata astfel: | id | | nume | 1 | | Cursuri - Tutoriale | 2 | | Curs PHP-MySQL | 3 | | Cursuri Engleza | | categorie | | educatie | | programare | | limbi straine | | adresa | | www.marplo.net | | www.marplo.net/php-mysql | | | www.marplo.net/engleza | | | ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pentru a obtine ultimul "id" adaugat cu INSERT intr-o coloana AUTO_INCREMENT PRIMARY KEY, se foloseste metoda lastInsertId(). - Atentie, cand sunt adaugate mai multe randuri in aceeasi instructiune INSERT, va returna id-ul primului rand adaugat (ca si cum se adauga un singur rand). UPDATE si DELETE sunt instructiuni SQL care modifica date din tabel, dar nu returneaza un set de rezultate cu randuri si coloane, acestea (la fel ca INSERT) pot fi executate in PDO cu metoda exec().

3. UPDATE
Dupa ce sunt adaugate date in tabelul MySQL, acestea pot fi modificate cu instructiunea UPDATE. Formula generala aplicata cu PDO este: $obiectPDO ->exec("UPDATE `nume_tabel` SET `coloana1`='valoare1', `coloana2`='valoare2' WHERE conditie"); In urmatorul exemplu se modifica datele din coloanele "nume" si "adresa", unde "id" are valoarea 3, din tabelul "sites", creat mai sus. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Modificare date din coloanele "nume" si "adresa", unde id=3 $sql = "UPDATE `sites` SET `nume`='Cursuri Spaniola', `adresa`='www.marplo.net/spaniola' WHERE `id`=3";

$count = $dbh->exec($sql); $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } // Daca interogarea e facuta cu succes ($count diferit de false) if($count !== false) echo 'Randuri afectate: '. $count; ?> - In browser va afisa: Randuri afectate: 1
In unele situatii se poate ca UPDATE sa nu afecteze vreun rand si va returna 0. De aceea este indicata verificarea prin conditia if($count !== false). - E gresit if(!$count)

// Deconectare

// Afiseaza nr. randuri afectate

4. DELETE
Instructiunea DELETE sterge randuri din tabel. Formula generala aplicata cu PDO este: $obiectPDO ->exec("DELETE FROM `nume_tabel` WHERE conditie"); In urmatorul exemplu se sterg toate randurile din tabelul "sites" care au coloana "categorie" cu valoarea "educatie" sau "programare". <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Stergere randuri in functie de campul "categorie" $sql = "DELETE FROM `sites` WHERE `categorie` IN('educatie', 'programare')"; $count = $dbh->exec($sql); $dbh = null; } // Deconectare

catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } // Daca interogarea e facuta cu succes ($count diferit de false) if($count !== false) echo 'Randuri afectate: '. $count; ?> - In browser va afisa: Randuri afectate: 2 - In lectia urmatoare sunt prezentate modul in care se poate selecta si prelua date din tabelul MySQL cu metoda PDO query(). // Afiseaza nr. randuri afectate

PHP PDO - Select, fetch


Pentru selectare date dintr-un tabel MySQL se foloseste instructiunea SELECT, iar prin metode fetch specifice PDO datele cu randurile selectate primite de la serverul MySQL pot fi preluate in mai multe moduri, cu metode si constante FETCH.

1. Selectare date din tabel MySQL


Dupa ce tabelul MySQL este creat si are randuri adaugate, se aplica interogarea SELECT pentru a obtine date din randurile tabelului. Se poate folosi metoda query(), aceasta returneaza un set de rezultate cu datele obtinute de la MySQL, sau FALSE in caz de eroare. In exemplele prezentat aici se foloseste tabelul creat in lectia anterioara, care arata astfel: | id | | nume | 1 | | Cursuri - Tutoriale | 2 | | Curs PHP-MySQL | 3 | | Cursuri Engleza | | categorie | | educatie | | programare | | limbi straine | | adresa | | www.marplo.net | | www.marplo.net/php-mysql | | | www.marplo.net/engleza | | | ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- In urmatorul exemplu vor fi selectate randurile in care "id" este 1 sau 3. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Selectare date $sql = "SELECT * FROM `sites` WHERE `id` IN (1, 3)"; $datas = $dbh->query($sql); // Daca select-ul e facut cu succes ($datas nu e false) if($datas !== false) { $cols = $datas->columnCount(); // Numar coloane returnate

echo 'Nr. coloane returnate: '. $cols. '<br />'; // Se parcurg si afiseaza datele selectate foreach($datas as $row) { echo $row['id']. ' - '. $row['nume']. ' - '. $row['categorie']. ' - '. $row['adresa']. '<br />'; } } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - Metoda "columnCount()" returneaza numarul de coloane din setul de rezultate. Observati ca se aplica la instanta in care s-a executat interogarea (aici variabila $datas). - Parcurgerea datelor se poate face si cu WHILE, while($row=$datas->fetch()), in acest caz trebuie aplicata si metoda "fetch()" (este prezentata mai jos). - Scriptul de mai sus va afisa: Nr. coloane returnate: 4 1 - Cursuri - Tutoriale - educatie - www.marplo.net 3 - Cursuri Engleza - limbi straine - www.marplo.net/engleza // Deconectare

2. Metoda fetch()
fetch() returneaza fiecare rand, unul dupa altul, sau FALSE cand nu mai sunt randuri. Cu aceasta metoda se poate determina modul in care sunt preluate datele. fetch() poate primi optional un argument prin care se determina modul in care valorile sunt returnate: Array, Obiect, Sir, .... Acest argument este o constanta care se aplica cu sintaxa: PDO::FETCH_MOD In continuare sunt prezentate cateva din aceste moduri, cele mai comune: FETCH_ASSOC - Returneaza fiecare rand ca un Array in care cheile sunt numele coloanelor (similar cu mysql_fetch_assoc). <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola)

$hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Selectare date din MySQL $sql = "SELECT * FROM `sites`"; $datas = $dbh->query($sql); // Se parcurg datele si le afiseaza while($row = $datas->fetch(PDO::FETCH_ASSOC)) { echo $row['id']. ' - '. $row['nume']. ' - '. $row['categorie']. ' - '. $row['adresa']. '<br />'; } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - In browser apare: 1 - Cursuri - Tutoriale - educatie - www.marplo.net 2 - Curs PHP-MySQL - programare - www.marplo.net/php-mysql 3 - Cursuri Engleza - limbi straine - www.marplo.net/engleza FETCH_NUM - Returneaza fiecare rand ca un Array in care cheile sunt numere consecutive (incepand de la 0), reprezentand ordinea coloanelor din setul de rezultate (similar cu mysql_fetch_row). <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO // Deconectare // Setare encoding caractere UTF-8

$dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Selectare date din MySQL $sql = "SELECT * FROM `sites`"; $datas = $dbh->query($sql); // Se parcurg datele while($row = $datas->fetch(PDO::FETCH_NUM)) { echo $row[0]. '-'. $row[1]. '<br />'; } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - In browser afiseaza: 1-Cursuri - Tutoriale 2-Curs PHP-MySQL 3-Cursuri Engleza FETCH_BOTH - Produce un Array cu ambele tipuri de chei, atat numele coloanelor cat si numere consecutive reprezentand ordinea coloanelor din setul de rezultate. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8 // Deconectare // Afiseaza datele din prima si a doua coloana // Setare encoding caractere UTF-8

// Selectare date din MySQL, unde "id" are valoarea 2 $sql = "SELECT `id`, `nume` FROM `sites` WHERE `id`=2"; $datas = $dbh->query($sql);

// Se parcurg datele while($row = $datas->fetch(PDO::FETCH_BOTH)) { echo $row['id']. '-'. $row['nume']. '<br />'; echo $row[0]. '-'. $row[1]. '<br />'; } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - In browser apare: 2-Curs PHP-MySQL 2-Curs PHP-MySQL FETCH_OBJ - Returneaza fiecare rand ca un obiect. Valorile coloanelor se acceseaza ca proprietati ale obiectului, prin numele lor. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8 // Deconectare // Afiseaza datele din coloanele 'id' si 'nume' // Afiseaza din prima si a doua coloana (aceleasi)

// Selectare date din MySQL, randuri cu "id" mai mic decat 3 $sql = "SELECT `id`, `nume` FROM `sites` WHERE `id`<3"; $datas = $dbh->query($sql); // Se parcurg datele while($row = $datas->fetch(PDO::FETCH_OBJ)) { echo $row->id. '-'. $row->nume. '<br />'; } $dbh = null; // Deconectare // Afiseaza datele din coloanele 'id' si 'nume'

} catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - Va afisa: 1-Cursuri - Tutoriale 2-Curs PHP-MySQL FETCH_CLASS - Permite ca datele sa fie preluate intr-o clasa, creand o instanta de obiect la acea clasa. Numele campurilor sunt folosite ca proprietati in acea clasa. Se aplica cu metoda fetchALL(). <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; // Definire clasa class Sites { // Definire proprietati public $id; public $categorie; // Metoda a clasei function makeString() { // Returneaza un sir cu valorile proprietatilor, cu primul caracter din cuvinte majuscula return ucwords($this->id. ' - '. $this->categorie). '<br />'; } } try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Selectare date din MySQL, coloanele "id" si "categorie" $sql = "SELECT `id`, `categorie` FROM `sites`"; $datas = $dbh->query($sql); $obj = $datas->fetchALL(PDO::FETCH_CLASS, 'Sites'); la clasa Sites // Aplicare FETCH_CLASS

// Parcurge datele din setul de rezultate, creaza instanta de clasa $insSites foreach($obj as $insSites) { echo $insSites->makeString(); } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - Observati cum e aplicat FETCH_CLASS, la metoda "fetchALL()" si cu un argument tip sir ce reprezinta numele clasei (aici "Sites"). - Acesta metoda e utila in cazul unor proiecte mai mari, definind intr-o clasa instructiunile ce trebuie aplicate datelor primite de la baza de date se poate reduce cantitatea de cod si se imbunatateste flexibilitatea scriptului. - Script-ul va afisa: 1 - Educatie 2 - Programare 3 - Limbi Straine O alternativa la FETCH_CLASS este metoda fetchObject(). Similar, si cu aceasta datele din coloanele fiecarui rand din cele obtinute la "query()" sunt preluate printr-o clasa care este adaugata ca argument la metoda. Exemplu: <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; // Definire clasa class Sites { // Definire proprietati public $id; public $categorie; // Metoda a clasei function makeString() { // Returneaza un sir cu valorile proprietatilor, primul caracter al cuvintelor majuscula return ucwords($this->id. ' - '. $this->categorie). '<br />'; // Deconectare // Apeleaza metoda makeString() la instanta clasei

} } try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Selectare date din MySQL, coloanele "id" si "categorie" $sql = "SELECT `id`, `categorie` FROM `sites`"; $datas = $dbh->query($sql); // Parcurgere instanta de obiect creata cu fetchObject() la clasa Sites while($obj = $datas->fetchObject('Sites')) { echo $obj->makeString(); } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - Numele coloanelor din fiecare rand sunt folosite ca proprietati ale clasei apelate (aici Sites) - In browser apare: 1 - Educatie 2 - Programare 3 - Limbi Straine FETCH_FUNC - O alta constanta FETCH_ care se aplica la metoda fetchALL() este FETCH_FUNC. Returneaza un Array cu rezultatul apelarii unei functii, folosind ca argumente coloanele fiecarui rand din setul de rezultate. Cheile din Array sunt numere consecutive (de la 0), iar valoarea lor e rezultatul dat de functie pt. fiecare rand. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; // Definire functie // Deconectare // Afiseaza rezultatul apelarii metodei makeString()

function test($id, $nume) { // Returneaza un sir cu datele din parametri, cu majuscule return strtoupper($id.'-'.$nume); } try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Selectare date din MySQL $sql = "SELECT `id`, `nume` FROM `sites`"; $datas = $dbh->query($sql); $ar_row = $datas->fetchALL(PDO::FETCH_FUNC, 'test'); la functia test() var_export($ar_row); $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - Acest mod este util cand se doreste aplicarea acelorasi instructiuni la mai multe seturi de date obtinute din tabel MySQL, astfel, pot fi toate definite intr-o functie. - Rezultatul afisat este: array ( 0 => '1-CURSURI - TUTORIALE', 1 => '2-CURS PHP-MYSQL', 2 => '3-CURSURI ENGLEZA', ) Metoda query() accepta, dupa interogarea SQL, si un argument optional ce reprezinta modul-fetch. Exemplu: <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO // Afiseaza structura Array-ului // Aplicare FETCH_FUNC // Setare encoding caractere UTF-8

// Deconectare

$dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Selectare date din MySQL, unde "id" este 3 $sql = "SELECT `id`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`=3"; $datas = $dbh->query($sql, PDO::FETCH_OBJ); // Se parcurg datele while($row = $datas->fetch()) { echo $row->id. '-'. $row->adresa. '<br />'; "adresa" } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - In browser apare: 3-www.marplo.net/engleza
Daca metoda fetch() este apelata fara argumente si la "query()" nu e specificat vreun tip FETCH_, modul implicit (default) este PDO::FETCH_BOTH. - O alta metoda prin care se poate seta modul FETCH_ default este setFetchMode(). Ex.: $datas = $dbh->query($sql); $datas->setFetchMode (PDO::FETCH_OBJ); while($row = $datas->fetch()) { // ... } - Mai multe detalii la pagina oficiala setFetchMode

// Setare encoding caractere UTF-8

// Aplicare query() cu un mod-fetch

// Afiseaza datele din coloanele "id" si

// Deconectare

In tutorialul urmator este prezentat modul de utilizare al metodelor prepare() si execute().

PHP PDO - prepare si execute


Cu metodele exec() si query() se executa imediat comenzile SQL adaugate in ele. Cu PDO e posibil sa fie pregatita o interogare SQL pentru executie fara ca sa fie transmisa imediat, pentru aceasta se foloseste metoda prepare(). prepare() preia ca argument o declaratie SQL si returneaza un obiect PDOStatement. Acest obiect are o metoda execute() prin care se executa declaratia SQL cand se doreste acest lucru, returneaza TRUE sau FALSE in caz de eroare. Sintaxa generala de aplicare este: $obj = $obiectPDO->prepare("Interogare SQL"); $obj->execute(Array); - La "Interogare SQL" se poate aplica orice instructiune pt. SQL: INSERT, SELECT, UPDATE, DELETE. - Argumentul Array de la execute() e optional, acesta reprezinta un Array cu parametri ce corespund declaratiei SQL de la prepare(), si valorile care vor fi transmise la MySQL.

In exemplele prezentate in aceasta lectie se foloseste tabelul "sites", creat si utilizat in lectiile anterioare, care arata astfel: | id | | nume | 1 | | Cursuri - Tutoriale | 2 | | Curs PHP-MySQL | 3 | | Cursuri Engleza | | categorie | | educatie | | programare | | limbi straine | | adresa | | www.marplo.net | | www.marplo.net/php-mysql | | | www.marplo.net/engleza | | | ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Iata explicat mai bine printr-un exemplu cum se aplica sintaxa de mai sus intr-un script PHP cu PDO. Acesta va defini cu "prepare()" o comanda SQL prin care va selecta din tabel randurile in functie de valorile adaugate prin "execute()". <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Definire comanda SQL care va fi aplicata in metoda prepare() $sql = "SELECT `nume`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`= :id OR `categorie`= :categorie"; $prep = $dbh->prepare($sql); // Interogarea e pregatita si stocata in $prep

// Variabila Array cu valori ce trebuie adaugate in interogarea SQL pregatita (pt. ':id' si ':categorie') $ar_val = array('id'=>2, 'categorie'=>'educatie'); // Daca se executa cu succes interogarea, folosind execute() si valorile din $ar_val if($prep->execute($ar_val)) { // Parcurge si afiseaza randurile obtinute while($row = $prep->fetch()) echo $row['nume'].' - '.$row['adresa'].'<br />'; } /* Se executa inca o selectare, cu alte valori, aplicata aceleiasi declaratii SQL */ echo 'Select-ul 2<br />';

// Variabila Array cu valori ce trebuie adaugate in interogarea SQL pregatita (pt. ':id' si ':categorie') $ar_val = array('id'=>8, 'categorie'=>'limbi straine'); // Daca se executa interogarea, folosind execute() si valorile din $ar_val if($prep->execute($ar_val)) { // Parcurge si afiseaza randurile obtinute while($row = $prep->fetch()) echo $row['nume'].' - '.$row['adresa'].'<br />'; } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - In expresia $sql = "SELECT `nume`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`= :id OR `categorie`= :categorie";, ":id" si ":categorie" sunt parametri pentru valorile care vor fi preluate din Array, de la elementele cu aceeasi denumire la chei ('id' si 'categorie'). Datorita acestei notatii se poate folosi aceeasi comanda SQL pregatita, cu valori diferite. - Observati cat de usor se pot efectua mai multe interogari la baza de date, folosind aceeasi declaratie SQL, doar prin apelarea lui "execute()" cu valorile dorite. Script-ul va afisa: Cursuri - Tutoriale - www.marplo.net Curs PHP-MySQL - www.marplo.net/php-mysql Select-ul 2 Cursuri Engleza - www.marplo.net/engleza
In declaratia SQL pregatita, in loc de sintaxa :nume pentru locul valorilor se poate folosi caracterul ?, dar in acest caz, Array-ul cu valorile trebuie sa fie secvential (adica cu chei numere incepand de la 0), valorile vor fi preluate si adaugate la SQL in ordinea lor. De exemplu: $sql = "SELECT `nume`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`=? OR `categorie`=?"; $prep = $dbh->prepare($sql); $prep->execute(array(2, 'programare'));

// Deconectare

bindValue si bindParam
Un alt mod de a transmite valori la o interogare SQL pregatita cu "prepare()" este utilizarea metodei bindValue() sau bindParam(). Utilizarea acestor metode in loc de Array are avantajul ca ofera un control mai bun asupra valorilor transmise, putand fi specificate prin atributele lor tipul de date si chiar numarul de caractere ce-l va avea valoarea transmisa. Ele se aplica la obiectul PDOStatement obtinut cu "prepare()". Diferenta dintre bindValue si bindParam este: La bindValue se adauga direct valoarea si optional se poate specifica numarul de caractere ce vor fi transmise. Sintaxa generala este: bindValue(paramSQL, valoare, tip, nr_caractere)

- paramSQL este parametrul din declaratia SQL, specificat cu :nume, intre ghilimele. Daca e folosit semnul-intrebarii ?, la paramSQL se adauga numarul de ordine (incepand cu 1) al acelui parametru. - tip e optional, la el se precifica o constanta prin care se defineste tipul de date care trebuie transmis: PDO::PARAM_INT pt. numere intregi, PDO::PARAM_STR pentru siruri. - La nr_caractere se adauga, optional, numarul de caractere ce va fi transmis. De exemplu: $sql = "SELECT `nume`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`= :id OR `categorie`= :categorie"; $prep = $dbh->prepare($sql); $prep->bindValue(':id', 2, PDO::PARAM_INT); "id" // Transmite valoarea 2 la coloana // Transmite

$prep->bindValue(':categorie', 'programare', PDO::PARAM_STR, 10); valoarea "programare" la coloana "categorie" $prep->execute();

La bindParam se adauga valoarea prin variabile. Sintaxa generala este: bindParam(paramSQL, $var_val, tip) - paramSQL este parametrul din declaratia SQL, specificat cu :nume, intre ghilimele. Daca e folosit semnul-intrebarii ?, la paramSQL se adauga numarul de ordine (incepand cu 1) al acelui parametru. - $var_val e o variabila in care e stocata valoarea. - tip e optional, la el se precifica o constanta prin care se defineste tipul de date care trebuie transmis: PDO::PARAM_INT pt. numere intregi, PDO::PARAM_STR pentru siruri. De exemplu: $sql = "SELECT `nume`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`=? OR `categorie`=?"; $prep = $dbh->prepare($sql); $id = 2; $cat = 'programare'; $prep->bindParam(1, $id, PDO::PARAM_INT); $id la coloana de la primul ? (adica "id") $prep->bindParam(2, $cat, PDO::PARAM_STR); $cat la coloana de la al doilea ? (categorie) $prep->execute(); Iata si un exemplu practic cu aceste doua metode, aplicat la tabelul "sites". Se adauga doua randuri in tabel, unul dupa altul; primul folosind bindValue(), iar al doilea cu bindParam() <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) // Transmite valoarea din variabila // Transmite valoarea din variabila

$hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Definire comanda SQL care va fi aplicata in metoda prepare() $sql = "INSERT INTO `sites` (`nume`, `categorie`, `adresa`) VALUES (:nume, :categorie, :adresa)"; $prep = $dbh->prepare($sql); // Se adauga valori cu bindValue $prep->bindValue(':nume', 'Curs Ajax', PDO::PARAM_STR); $prep->bindValue(':categorie', 'programare', PDO::PARAM_STR); $prep->bindValue(':adresa', 'www.marplo.net/ajax', PDO::PARAM_STR); // Daca datele sunt adaugate cu succes, afiseaza confirmare cu id-ul randului if($prep->execute()) echo 'A fost adaugat randul cu id='. $dbh->lastInsertId(); // Se definesc variabile cu valori ce vor fi incluse cu bindParam $nume = 'Jocuri Flash'; $categorie = 'jocuri'; $adresa = 'www.marplo.net/jocuri'; // Se includ variabilele $prep->bindParam(':nume', $nume, PDO::PARAM_STR); $prep->bindParam(':categorie', $categorie, PDO::PARAM_STR); $prep->bindParam(':adresa', $adresa, PDO::PARAM_STR); // Daca datele sunt adaugate cu succes, afiseaza confirmare cu id-ul randului if($prep->execute()) echo '<br />A fost adaugat randul cu id='. $dbh->lastInsertId(); $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } // Deconectare // Interogarea e pregatita si stocata in $prep

?> - In browser va afisa: A fost adaugat randul cu id=4 A fost adaugat randul cu id=5 Utilizarea combinatiei prepare() ... execute() este adesea mai rapida decat query() / execute(). In plus, aceasta formula este utila cand trebuie folosita de mai multe ori aceeasi declaratie SQL, cu parametri diferiti. Un alt avantaj e acela ca datele ce trebuie transmise la serverul MySQL sunt mai clar separate de comanda SQL, in plus sunt si filtrate. De exemplu, daca se transmite cu o metoda "bind" sirul "a' b' c", PDO include sirul "a\' b\' c". Daca interogarea SQL contine instructiunea LIKE cu un parametru, caracterul '%' trebuie adaugat la valoarea transmisa. De exemplu: // incorect $prep = $dbh->prepare("SELECT `coloana` FROM `tabel` WHERE `coloana` LIKE %:cuvant%"); $prep->bindValue(':cuvant', 'valoare'); // E CORECT $prep = $dbh->prepare("SELECT `coloana` FROM `tabel` WHERE `coloana` LIKE :cuvant"); $prep->bindValue(':cuvant', '%valoare%'); - In lectia urmatoare va fi prezentat lucru cu metodele: setAttribute(), beginTransaction() si commit().

PHP PDO - setAttribute si beginTransaction


Cand se creaza un obiect PDO cu o conexiune la o baza de date, daca apare vreo eroare in transmiterea de comenzi la baza de date determina lansarea PDOException. Daca eroarea nu e preluata cu try ... catch() PHP va opri executia scriptului. PDOException este o extensie a clasei PHP Exception, prin care pot fi "prinse" erorile. Cu formula try ... catch(), pe langa faptul ca eroarea e preluata iar scriptul isi continua executia, se poate de asemenea si personaliza mesajul ce va fi afisat. Sintaxa generala este:

try { // ... Instructiuni PHP-PDO

} catch(PDOException $e) { echo 'Mesaj de eroare personalizat'; echo $e->getCode(). '-'. $e->getMessage(); erorii dat de PHP }

// Afiseaza codul si mesajul

- Variabila $e reprezinta obiectul in care e stocata eroare detectata de PHP. - Metoda getCode() returneaza codul erorii, iar getMessage() mesajul acelei erori. Daca acestea nu sunt adaugate, apare doar mesajul personalizat.

1. setAttribute
Cu metoda PDO setAttribute() se pot seta diferite atribute la obiectul PDO prin care se face conexiunea la baza de date, printre care si modul de raportare a erorilor retinute cu "try ... catch()". Formula generala de aplicare a acestei metode este: $obiectPDO->setAttribute(ATRIBUT, OPTIUNE) - ATTRIBUT reprezinta tipul atributului care va fi aplicat, iar OPTIUNE este optiunea lui, cum ar fi:

PDO::ATTR_CASE - forteaza ca numele coloanelor sa fie returnate intr-un mod specific, determinat cu una din urmatoarele optiuni: o PDO::CASE_LOWER - denumirea coloanelor va fi returnata cu litere mici. o PDO::CASE_UPPER - numele coloanelor e retinut cu litere mari. o PDO::CASE_NATURAL - lasa numele coloanelor asa cum sunt returnate de baza de date PDO::ATTR_ERRMODE - atribut folosit pentru specificarea modului de raportare a erorillor, prin urmatoarele constante: o PDO::ERRMODE_SILENT - determina ignorarea erorii, scriptul trece mai departe fara sa returneze ceva legat de eroarea respectiva. o PDO::ERRMODE_WARNING - emite eroarea ca avertisment PHP standard. o PDO::ERRMODE_EXCEPTION - returneaza informatia despre eroare, data de PDOException.

Iata cum se aplica si ce rezultate da metoda setAttribute(), va fi utilizat acelasi tabel MySQL din lectiile precedente (denumit "sites"). - In urmatorul exemplu se foloseste atributul PDO::ATTR_CASE cu optiunea PDO::CASE_UPPER. <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Setare encoding caractere UTF-8

// Seteaza ca numele coloanelor sa fie returnat cu majuscule $dbh->setAttribute(PDO::ATTR_CASE, PDO::CASE_UPPER);

// Selecteaza primul rand $sql = "SELECT * FROM `sites` LIMIT 1"; $datas = $dbh->query($sql)->fetch(PDO::FETCH_ASSOC); preia in modul FETCH_ASSOC // Daca select-ul e facut cu succes ($datas nu e false) if($datas !== false) { // Se parcurg datele si afiseaza numele coloanelor foreach($datas as $col=>$row) { echo ' - '. $col; } } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } - Script-ul va afisa in browser numele coloanelor, cu majuscule: - ID - NUME - CATEGORIE - ADRESA - In exemplu urmator se foloseste metoda setAttribute() pentru a afisa in caz de eroare modul standard returnat de PHP. Se aplica atributul PDO::ATTR_ERRMODE cu optiunea PDO::ERRMODE_WARNING. Pentru a forta generarea erorii, se face un SELECT la o coloana ce nu exista in tabelul "sites". <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb); // Seteaza ca mod pt. erori cel standard PHP $dbh->setAttribute(PDO::ATTR_ERRMODE, PDO::ERRMODE_WARNING); $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); // Selecteaza primul rand $sql = "SELECT `zzz` FROM `sites` LIMIT 1"; // Setare encoding caractere UTF-8 // Deconectare // Executa interogarea si

$datas = $dbh->query($sql);

// Executa interogarea

// Se parcurg datele si afiseaza ce e in coloana 'zzz' foreach($datas as $row) { echo $row['zzz']; } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } - Deoarece coloana "zzz" nu exista, va emite urmatoarea eroare: Warning: PDO::query() [pdo.query]: SQLSTATE[42S22]: Column not found: 1054 Unknown column 'zzz' in 'field list' in E:\server\www\test.php on line 19 Warning: Invalid argument supplied for foreach() in E:\server\www\test.php on line 22 - Daca la setAttribute, in loc de ERRMODE_WARNING se adauga ERRMODE_EXCEPTION, informatia afisata despre eroare va fi: SQLSTATE[42S22]: Column not found: 1054 Unknown column 'zzz' in 'field list' // Deconectare

2. beginTransaction
Metoda beginTransaction() se foloseste impreuna cu commit(). beginTransaction() opreste executia oricarei interogari la baza de date, pana cand e apelata metoda commit(), in acel moment vor fi executate declaratiile SQL adaugate intre aceste 2 metode. Avantajul acestei tehnici consta in faptul ca pot fi scrise mai multe seturi de interogari SQL, care "stau in asteptare", iar cand e apelata metoda commit() sunt executate toate deodata. In exemplu urmator se aplica beginTransaction() care permite scrierea de instructiuni SQL fara ca acestea sa fie transmise la serverul MySQL. Se adauga 3 comenzi: prima modifica datele din randul unde id=3 (cu UPDATE), a doua (cu INSERT) adauga un nou rand, iar a treia comanda efectueaza un SELECT, dar in functie de ultimul "id" creat prin INSERT-ul precedent. Toate aceste instructiuni sunt executate cand e apelata metoda commit() (vedeti si explicatiile din cod). <?php // Datele de conectare (adresa_server, baza_de_date, nume si parola) $hostdb = 'localhost'; $namedb = 'teste'; $userdb = 'username'; $passdb = 'password'; try { // Conectare si creare obiect PDO $dbh = new PDO("mysql:host=$hostdb; dbname=$namedb", $userdb, $passdb);

$dbh->setAttribute(PDO::ATTR_ERRMODE, PDO::ERRMODE_EXCEPTION); Seteaza mod exception pt. erori $dbh->exec("SET CHARACTER SET utf8"); $dbh->beginTransaction();

//

// Setare encoding caractere UTF-8

// Incepe inscrierea comenzilor

// 1. Modificare date din coloanele "nume" si "adresa", unde id=3 $dbh->exec("UPDATE `sites` SET `nume`='Cursuri Spaniola', `adresa`='www.marplo.net/spaniola' WHERE `id`=3"); // 2. Adaugare date in rand nou $dbh->exec("INSERT INTO `sites` (`nume`, `categorie`, `adresa`) VALUES ('JavaScript', 'programare', 'www.marplo.net/javascript')"); $last_id = $dbh->lastInsertId(); // Retine ultimul id adaugat // 3. Selectare date din randurile anterioare celui adaugat inainte ("id" mai mic decat $last_id) $datas = $dbh->query("SELECT `nume`, `adresa` FROM `sites` WHERE `id`<'$last_id'"); $dbh->commit(); // Determina transmiterea tuturor comenzilor la MySQL

// Daca select-ul e facut cu succes ($datas nu e false) if($datas !== false) { echo 'Ultimul id adaugat: '. $last_id. '<br />'; comanda 2) // Se parcurg si afiseaza datele selectate foreach($datas as $row) { echo $row['nume']. ' - '. $row['adresa']. '<br />'; } } $dbh = null; } catch(PDOException $e) { echo $e->getMessage(); } ?> - Dupa cum arata si exemplu, aceasta metoda este utila in cazul cand trebuie efectuate mai multe interogari diferite la baza de date, in acelasi script. In plus, imbunatateste si viteza de executie a scriptului, face mai eficient lucru cu multiple interogari la baza de date. Intre comenzile SQL care "sunt in asteptare" se pot adauga diferite instructiuni PHP care sa influenteze urmatoarele comenzi (precum aici SELECT-ul a fost facut in functie de ultimul "id" // Deconectare // Afiseaza ultimul id adaugat (la

creat prin comanda precedenta). - Dupa executie, scriptul afiseaza in browser urmatorul rezultat: Ultimul id adaugat: 4 Cursuri - Tutoriale - www.marplo.net Curs PHP-MySQL - www.marplo.net/php-mysql Cursuri Spaniola - www.marplo.net/spaniola
Daca atributul setAttribute() e setat pe modul ERRMODE_WARNING si apare vreo eroare la una din declaratiile SQL dintre beginTransaction() si commit(), cand acestea sunt transmise la server, celelalte comenzi dupa cea care a determinat eroarea nu mai sunt executate. Dar daca nu e specificat modul de eroare ERRMODE_WARNING, scriptul continua executia si la celelalte comenzi.

http://www.marplo.net/php-mysql/pdo-setattribute-begintransaction.html

Pagina 6
5.2.3. Instrumente aditionale Alaturi de server si clienti, MySQL AB pune la dispozitia utilizatorilor o serie de instrumente cu interfata grafica folosite pentru administrarea serverului si lucrul cu bazele de date, dintre care mentionam MySql GUI Tools, pachet care contine o serie de aplicatii GUI (MySQL Administrator, MySQL QueryBrowser si MySQL MigrationToolkit). De asemenea, sunt puse la dispozitie drivere utilizate pentru conectarea la MySQL folosind diverse limbaje de programare (MySQL Connector/J, MySQL Connector/NET, Connector/ODBC). 6. Instrumente pentru dezvoltarea aplicatiilor Pentru dezvoltarea aplicatiilor Web sunt puse la dispozitia programatorilor un numar foarte mare de instrumente, atat in regim open source, cat si comercial. Aceste instrumente - avand complexitati diferite - sunt editoare de text, sisteme de management al continutului, cadre de lucru si medii de dezvoltare integrate, prezentate pe scurt mai departe. 6.1. Editoare de text Editoarele sunt instrumente utilizate pentru editarea codului-sursa. Pentru scrierea/editarea scripturilor PHP pot fi utilizate un numar mare de editoare, incepand cu cel mai simplu, si anume banalul Notepad (pe platforma Windows). Alte editoare au facilitati suplimentare, dintre care cea mai importanta este asa-numita syntax highlighting (evidentierea sintaxei), care consta in colorarea cuvintelor rezervate ale limbajului de marcare/programare utilizat in scrierea scriptului. Din multitudinea de programe care pot fi utilizate pentru editarea scripturilor PHP mentionam cateva:

EditPlus - este un editor comercial pentru HTML, CSS, PHP, ASP, Perl, C/C++, Java, JavaScript si VBScript (http://www.editplus.com/); jEdit - este un editor gratuit, scris in Java, avand versiuni pentru cele mai multe platforme. Suporta evidentierea sintaxei pentru circa 130 de tipuri de fisiere (JavaScript, Perl, PHP, HTML, XML, XSL). Necesita pentru reluare o masina virtuala Java (http://www.jedit.org/);

Maguma Studio Light for PHP - este un editor open source, care suporta evidentierea sintaxei HTML si PHP, operatii nelimitate copy-paste-undo-redo, autocompletare pentru numele functiilor si parametrilor, suport FTP, macro-uri etc. (http://www.maguma.com); Notepad++ - este un editor gratuit, care suporta evidentierea sintaxei pentru un numar mare de limbaje (C++, Java, XML, HTML, PHP, CSS, Perl, Python, Ruby, JavaScript, ASP, SQL). Alte facilitati oferite de Notepad++ sunt: stiluri personalizate, editarea simultana a mai multor documente, cautarea si inlocuirea sirurilor folosind expresii regulate, drag & drop, zoom in si zoom out (http://notepad-plus.sourceforge.net/uk/site.html); PSPad - este un editor gratuit, suportand evidentieea sintaxei pentru un numar de peste 120 de tipuri de fisiere (CSS, HTML, XHTML, Java, JavaScript, Perl, PHP, Pyhton, RSS, SQL). Editorul incorporeaza diverse tipuri de instrumente, dintre care menionam un editor hexazecimal si un client FTP (http://www.pspad.com).

6.2. Sisteme de management al continutului Un CMS (Content Management System) reprezinta un sistem software folosit pentru asistenta utilizatorilor in administrarea continutului unui sit Web. Un Web CMS este folosit pentru stocarea, modificarea si publicarea unor documente specifice, precum stirile, articolele noi, manualele tehnice, ofertele de munca, informatiile despre angajati, imaginile cu produse etc. Dintre CMS-urile cele mai cunoscute amintim:

Drupal - un CMS open source care poate sustine o varietate de situri Web, de la bloguri, brosuri colective, pana la situri ale unor comunitati largi (http://drupal.org); eZ Publish - un CMS si un mediu de dezvoltare, avand ca functionalitate dezvoltarea siturilor de comert electronic. Poate fi utilizat sub licenta profesionala (eZ Publish Pro sau Enterprise) sau in regim open source GPL (http://ez.no/ezpublish); Joomla - folosind acest cadru de lucru (framework) open source, pot fi dezvoltate solutii integrate de comert electronic, sisteme de control al inventarului, instrumene de raportare a datelor, cataloage personalizate cu produse, sisteme de rezervari etc. (http://www.joomla.org); Mambo - est un CMS open source foarte popular, bazat pe PHP si MySQL, folosit pentru a crea si administra situri printr-o interfata grafica simpla, oferind o multime de facilitati dintre care amintim: salvarea paginilor in cache (pentru a imbunatati performantele siturilor cu trafic ridicat), tehnici avansate de realizare a sabloanelor (templates),versiuni pentru tiparire ale paginilor, forumuri, stiri, calendare si feeduri RRS (http://www.mamboserver.com/); osCommerce - este cea mai des utilizata solutie open source pentru dezvoltarea siturilor de comert electronic, fiind bazata pe PHP si MySQL si avand versiuni pentru un numar mare de platforme: Windows, Linux, Solaris, BSD, Mac OS (http://www..oscommerce.com/).Dintre solutiile CMS open source pentru comertul electronic, bazate pe PHP si MySQL, mai amintim Zend Cart (http://www.zen-

cart.com/), phpShop (http://www.phpshop.org/) si OpenCart (http://www.opencart.com/); PHP-Fusion - este un CMS open source de categorie "usoara". Foloseste o singura baza de date pentru stocarea intregului continut al sitului (http://phpfusion.co.uk/news.php); << pagina 5 || pagina 7 >>

Pagina 7

PHP-Nuke - este un CMS si un portal open source. Este flexibil in exploatare, dispune de instrumente de actualizare a continutului, fiind una dintre cele mai accesibile solutii de tip portal accesibila pe Internet (http://phpnuke.org/); Plone - este unul dintre cele mai avansate CMS-uri, identificat de CMSReport si eWeek drept una dintre cele trei variante open source din gama sistemelor CMS enterprise (http://plone.org/); PostNuke - este un CMS open source, reprezentand un sistem de administrare colaborativ, pentru comunitati si continuturi (http://www.postnuke.com/); WordPress - desi nu este un CMS propriu-zis, poate reprezenta baza pentru situri mari si complexe, indeosebi bloguri (http://wordpress.org/); XOOPS - este un CMS open source, in intregime orientat-obiect, scris in PHP, fiind un instrument potrivit pentru a crea situri si portaluri Web (http://www.xoops.org/).

6.3. Cadre de lucru. Model MVC Un cadru de lucru software (software framework) este un proiect reutilizabil pentru dezvoltarea aplicatiilor si poate include programe, biblioteci, un limbaj de scripting, precum si un alt software menite sa ajute la dezvoltarea si conectarea diverselor componente ale unui proiect software. Diversele parti ale unui cadru de lucru pot fi expuse (si accesate) prin intermediul unor API-uri (Application Programming Interface). Majoritatea cadrelor de lucru utilizeaza arhitectura MVC (Model-View-Controller), scopul acesteia fiind de a separa modulul de date (Model) de interfata cu utilizatorul (Wiew), astfel incat schimbarile in interfata sa nu afecteze datele, iar acestea sa poata fi reorganizate fara schimbari de interfata. Arhitectura MVC rezolva aceasta problema prin decuplarea accesului la date si a logicii aplicatiei de prezentare a datelor si interactiunea cu utilizatorul, introducand o componenta intermediara, numita Controller. Astfel, arhitectura MVC este construita din trei componente principale:

componenta Model (model) - constituie o reprezentare specifica (sub forma de date) a informatiilor cu care opereaza aplicatia. Multe aplicatii utilizeaza stocarea permanenta a datelor (baze de date); componenta View (vedere) - interpreteaza modelul intr-o forma potrivita pentru interactiune (in mod obisnuit, intr-un element de interfata). Pentru un singur model, pot fi dezvoltate mai multe vederi, in diverse scopuri;

componenta Controller (controlor) - reprezinta clasele care realizeaza comunicarea intre cele doua componente anterioare; proceseaza evenimentele din interfata (in mod obisnuit, actiunile utilizatorilor) si raspunde la acestea. Poate invoca schimbari in model.

Dintre numeroasele cade de lucru open source avand PHP ca limbajul de scripting, se remarca urmatoarele:

Prado - este un cadru de lucru bazat pe componente si pe programarea condusa de evenimente, reprezentand acronimul pentru PHP Rapid Application Developement Object-oriented (http://www.pradosoft.com/); Smarty - este unul dintre primele cadre de lucru (din punct de vedere cronologic) care au implementat modelul MVC, fiind preferat de un numar mare de programatori (http://smarty.php.net/); Symfony - este un cadru de lucru pentru proiectele PHP 5. Invatarea acestuia este relativ simpla pentru programatorii PHP care cunosc sabloanele de proiectare ale aplicatiilor Web (http://www.symfony-project.org/); Zend Framework - este un cadru de lucru pentru PHP 5, dezvoltat de firma Zend Software din Israel. Acesta a fost proiectat cu scopul de a elimina detaliile plictisitoare legate de scrierea efectiva a codului, lasand programatorul sa-si concentreze atentia asupra intregului proiect pe care il dezvolta (http://framework.zend.com/).

6.4. Medii integrate de dezvoltare Un IDE (Integrated Developement Environment), adica un mediu integrat de dezvoltare este software complex, care ofera posibilitatea dezvoltarii altor programe, conducand programatoul prin toate etapele necesare (editarea codului-sursa, compilarea, depanarea, testarea, generarea documentatiei). De obicei, un mediu de dezvoltare este specific unui limbaj de programare, dar exista si medii care suporta mai multe limbaje. Dintre IDE-urile care folosesc limbajul PHP, mentionam:

Dreamweaver - este un IDE comercial larg raspandit, produs de Macromedia, acum in proprietatea Adobe Systems. Produsul poate fi rulat pe platforme software variate (Mac OS, Windows); PhpEd - este un IDE/editor comercial complet personalizabil, care "stie" HTML, PHP, Perl, Python, oferit de NuSphere (http://www.nusphere.com/); PHPEdit - este un IDE (Integrated Developement Environment) PHP comercial pentru profesionisti, incluzand o serie de instrumente puternice, ca de exemplu, un debugger-depanator (http://www.waterproof.fr); Quanta Plus - este un IDE (pentru platforma Linux) stabil, foarte bogat in facilitati, eficient si extensibil (http://quanta.kdewebdev.org/); Zend Studio - Este un IDE comercial, produs de Zend Software. Pe langa o multime de alte functionalitati (profiler, analizor de cod, suport CVS, inspectoare, suport FTP), ofera si un debugger. Depanarea codului se poate face inclusiv de la distanta, in acest caz folosindu-se componenta Zend Studio Server, inclusa in pachet (http://www.zend.com).

<< pagina 6 ||

Pagina 5
5.1.2. Organizarea si implementarea bazelor de date Pentru organizarea bazelor de date sunt utilizate o serie de modele conceptuale (sau structurale), cele mai folosite fiind cele numite retea, ierarhic, relational, obiectural si modele hibride (obiectural-relational). Pentru implementarea sistemelor de gestiune a bazelor de date sunt utilizate urmatoarele modele arhitecturale: mainframe, integrat, file-server si client server. Cel mai des utilizat model conceptual este cel relational. Sistemul software care implementeaza modelul relational se numeste SGBDR (sistem de gestiune a bazelor de date relationale). Pentru implementarea SGBDR-urilor este utilizata arhitectura clientserver. utilizarea majoritatii serviciilor Internetului se desfasoara in regim client/server, astfel ca devine naturala folosirea SGBDR-urilor in aplicatii Internet (e-business, ecommerce). In ceea ce priveste costurile, SGBDR-urile se pot clasifica in doua categorii:

comerciale (proprietare) open source (gratuite)

Sistemele comerciale dintre care amintim Oracle, SQL Server (Microsoft) si DB2 (IBM) - sunt scumpe, motiv pentru care sunt inaccesibile unor companii/organizatii mici, institutii de invatamant sau persoane particulare. In schimb MySQL, de exemplu, este gratuit Cele mai multe sisteme incluse in ultima categorie sunt folosite ca backend pentru aplicatiile Web dinamice. 5.1.3. Tipuri de utilizatori ai bazelor de date Procesul de creare si exploatare a bazelor de date necesita existenta unor utilizatori avand diverse functii. Principalele tipuri de utilizatori ai bazelor de date sunt:

administratorul bazei de date - persoana care stabileste si descrie modelul bazei de date, dupa ce - in prealabil - realizeaza o analiza detaliata a sistemului informatic caruia ii este destinat.Acesta va descrie toate entitatile, structura lor si legaturile dintre ele; administratorul aplicatiei - persoana care, pe baza modelului bazei de date si a structurii acesteia, analizeaza cerintele concrete ale unei aplicatii, stabilind un submodel al bazei de date care va fi utilizat (include o parte a bazei de date, vazuta din punctul de vedera al aplicatiei) de catre toti programatorii de aplicatii; programatorii de aplicatii - persoanele care scriu programe pentru exploatarea bazelor de date, folosind descrierea data de administratorul aplicatiei. In acest scop, vor folosi limbajul de manipulare al sistemului de gestiune a bazei de date; utilizatorii bazei de date - persoane care utilizeaza baza de date prin intermediul aplicatiilor realizate de programatorii de aplicatii.

5.2. Sistemul de gestiune al bazelor de date relationale MySQL MySQL, dezvoltat de MySQL AB, este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date relationale open source utilizat in Internet, avand versiuni pentru majoritatea platformelor (UNIX/Linux, Windows, Mac OS X Server). Serverul MySQL este multifir si multiutilizator. Dintre caracteristicile sale, pot fi mentionate stabilitatea si rapiditatea. Adresa Web a sitului MySQL este http://www.mysql.com/ . 5.2.1. Distributii MySQL O distributie MySQL contine numai o parte sau toate componentele urmatoare:

serverul mysqld (sau diverse variante; distributia standard clientserver pentru Windows ofera urmatoarele servere: mysqld-opt, mysqld-nt) - indeplineste urmatoarele functii principale: gestioneaza bazele de date si conturile de acces, primeste cererile clientilor, obtine accesul la bazele de date, furnizeaza clientilor informatiile solicitate; programe-client (mysql) - sunt utilizate in principal pentru conectarea la server, transmiterea comenzilor si afisarea rezultatelor primite;
programe utilitare ( mysqladmin, mysqldump, myisamchk) - sunt folosite pentru administrarea sistemului MySQL; fisiere de tip antet i fiiere de tip bibliotec; documentaie sub forma unui manual MySQL; baza de date mysql - conine, printre altele, tabelele de acordare a privilegiilor pentru utilizatori.

Clientul mysql lucreaz n modul text, fr interfa grafic. Dac se dorete utilizarea unor clieni cu interfa grafic, ei trebuie procurai separat. Dintre acetia amintim SQL-Front. In acest capitol va fi utilizat clientul mysql. Distribuiile MySQL sunt de dou tipuri:

distribuii client - nu conin nici un server, dar conin programele de tip client necesare pentru transmiterea comenzilor ctre un server MySQL instalat pe un alt calculator; distribuii server - conin att programele-server, ct i programeleclient i utilitare (n lucrarea de fa a fost utilizat o distribuie de acest tip)

5.2.2 Instalare Pentru a descrca, instala i configura SGBDR MySQL trebuie parcurse etapele descrise n continuare:

se descarc fiierul Windows Essentials de la http://dev.mysql.com/downloads/ ; numele acestuia este de forma mysql-essential-5.0.xx-winS2.msi (mysql-essential-5.0.27-win32.msi); 2. se instaleaz MySQL 5.0, executnd fiierul descrcat anterior. MySQL va fi instalat n folderul C:\Program Files\MySQL\MySQL Server 5.0\ ; 3. dup instalare, se poate configura serverul MySQL. Se ofer posibilitatea de a alege ntre o configuraie standard i una detaliat. De asemenea, se poate opta pentru instalarea MySQL ca serviciu i pornirea automat a acestuia odat cu sistemul de operare. In cursul configurrii, se poate alege parola contului root. Aceasta va corespunde utilizatorului root@localhost .

1.

Se pot obine informaii complete despre instalarea MySQL 5.0 pe platforma Windows de la adresa http://dev.mysql.com/doc/mysql-windowsexcerpt/5.0/en/index.html << pagina 4 || pagina 6 >>

Pagina 4
4.3. Serverul de aplicatii PHP Situl oficial al PHP este http://www.php.net . Pentru a instala si configura PHP pe platforma Windows este necesar sa se parcurga urmatoarele etape: 1. se descarca de la adresa http://www.php.net/downloads.php, din sectiunea Windows Binaries, cel mai recent pachet PHP 5 arhivat. Acesta este inclus intr-un fisier avand un nume de forma php-5.2.x-Win32.zip (php-5.2.5.-Win32.zip); 2. se dezarhiveaza pachetul descarcat, de exemplu, in folderul C:\php; 3. se copiaza fisierul php.ini-recommended (acesta este fisierul de configurare al PHP, continand setari implicite care optimizeaza performanta si securitatea sistemului) in folderul Windows (C:\Windows), dupa care numele sau se schimba in php.ini. Acesta va fi utilizat odata cu pornirea interpretorului PHP, adica la lansarea serverului Web. Din acest motiv, orice modificare efectuata in php.ini devine activa numai dupa restartarea Apache; 4. se copiaza fisierele php5ts.dll si libmysql.dll (situate in C:\php) in folderul Windows System 32 (C:\Windows\System32); 5. se copiaza fisierele php_mysql.dll si php_mysqli.dll (din C:\php\ext) in folderul Windows System32; 6. se deschide pentru editare fisierul php.ini folosind un editor de text (Notepad) si, in sectiunea Dynamic Extensions, se transforma linia urmatoare in instructiune activa (prin eliminarea caracterului punct si virgula): ;extension=php_mysql.dll 7. in php.ini, in sectiunea Error handling and logging, se stabileste la E_ALL valoarea directivei de configurare error_reporting astfel: error_reporting=E_ALL . Valoarea respectiva determina afisarea tuturor erorilor si avertismentelor generate

in cursul executiei scripturilor PHP, fiind deosebit de utila in etapa de implementare a aplicatiilor; 8. se deschide pentru editare fisierul de configurare al serverului Apache (httpd.conf) si se adauga la sfarsitul acestuia urmatoarele linii: LoadModule php5_module c:/php/php5apache2.dll AddType application/x-httpd-php.php Prima linie determina incarcarea dinamica a interpretorului PHP la pornirea serverului Web (PHP va functiona ca modul legat dinamic in procesul server), iar a doua indica Apache ca fisierele cu extensia php trebuie tratate ca fisiere PHP. De asemenea, in intrarea DirectoryIndex se va adauga index.php la sfarsitul acesteia: DirectoryIndex index.html index.html.var index.php Valorile intrarii DirectoryIndex stabilesc formatele fisierelor care vor fi servite de serverul Apache atunci cand clientul cere nu un fisier, ci un folder; Desi securitatea prin obscuritate este una dintre tehnicile slabe de crestere a securitatii aplicatiilor, ea poate fi totusi folosita. Una dintre tehnicile utilizate in acest scop consta in ascunderea PHP-ului ca limbaj de scripting, folosind httpd.conf, sau, in situatia in care accesul la acesta nu este posibil, un fisier .htaccess in care se introduce, de exemplu, o linie similara cu urmatoarea: AddType application/x-httpd-php.asp.py.pl In exemplul prezentat, procesorul PHP este "deghizat", lasandu-se impresia ca ar fi vorba despre un alt limbaj de scripting. In acest caz, este necesar ca toate fisierele PHP sa fie redenumite cu (una dintre) extensiile precizate. 9. se salveaza mdficarile efectuate in fisierul httpd.conf si, folosind pogramul Apache Mnitor, restarteaza Apache. Daca nu sunt generate erori in cursul restartarii, inseamna ca au fost prcurse corect etapele anterioare. Pentru a testa daca Apache utilizeaza corect modulul PHP, se creaza (folosind Notepad) scriptul test.php avand urmatorul continut: <?php phpinfo(); ?> si se introduce in caseta de adrese a browserului URL-ul fisierului (http://localhost/programareweb/test.php). Rezultatul obtinut va fi similar cu cel prezentat in figura de mai jos.

Se pot obtine informatii complete despre instalarea PHP5 pe platforma Windows de la adresa http://www.php.net/manual/en/install.windows.php . 5. Serverul de baze de date Baza de date reprezinta una sau mai multe colectii de date aflate in interdependenta, impreuna cu descrierea datelor si a relatiilor dintre ele.Colectia de date reprezinta un ansamblu de date organizat dupa anumite criterii. Descrierea datelor se intalneste sub denumirile de catalog de sistem, dictionar de date sau metadate (date despre date). Modelul bazei de date cuprinde descrierea tuturor entitatilor care compun baza de date, precum si relatiile dintre acestea. 5.1. Notiuni generale despre baze de date Sistemul de programe care permite construirea bazelor de date, introducerea informatiilor in bazele de date si dezvoltarea unor aplicatii care le exploateaza se numeste sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD). Un SGBD ofera posibilitatea utilizatorului de a avea acces la date folosind un limbaj de nivel inalt, apropiat de cel natural, pentru a obtine informatii, utilizatorul facand abstractie de algoritmii aplicati privind selectionarea datelor implicate si a modului de memorare a lor. 5.1.1. Functiile sistemelor de gestiune a bazelor de date Principalele functii ale unui SGBD sunt:

functia de descriere - folosind un model de structura a unei baze de date, SGBD-ul realizeaza definirea entitatilor, a caracteristicilor si legaturilor dintre acestea, prin intermediul unui limbaj de descriere a bazelor de date;

functia de manipulare - introducerea datelor in baza de date se realizeaza prin intermediul unui limbaj de manipulare care dispune de anumite instructiuni. De asemenea, limbajul de manipulare permite consultarea si actualizarea bazei de date; functia de utilizare - este realizata, in general, in cadrul limbajului de manipulare, care permite scrierea unor algoritmi de prelucrare a datelor. << pagina 3 || pagina 5 >>

Pagina 3
3. dupa instalarea serverului (si pornirea acestuia, daca s-a ales portul 8080), se introduce in baza de adrese a browserului http://localhost (daca a fost instalat pe portul 80) sau http://localhost:8080 (daca a fost instalat pe portul 8080). Odata cu Apache, este instalat si programul Apache Monitor, care poate fi accesat din bara de task-uri (taskbar). Acesta poate fi utilizat pentru oprirea (optiunea Stop),pornirea (optiunea Start) sau restartarea serviciului Apache (optiunea Restart), precum si pentru deschiderea ferestrei Services. Pentru ca modificarile efectuate in fisierul de configurare al serverului Web Apache sa devina actuale, este necesara restartarea serviciului corespunzator dupa fiecare astfel de setare (operatiunea este echivalenta cu oprirea acestuia, urmata de repornirea sa). Radacina sitului Web (Documentul Root) va fi situata implicit in folderul C:/Program Files/Apache Group/Apache2/htdocs. In htdocs, se va crea folderul programareweb in care vor fi salvate aplicatiile/scripturile prezentate in lucrare. Puteti obtine informatii detaliate despre instalarea serverului Web Apache pe platforma Windows de la adresa http://httpd.apache.org/docs/2.0/platform/windows.html . 4. Serviciul de aplicatii Exista tehnologii care permit serverului Web sa realizeze mult mai mult decat trimiterea fisierelor (X)HTML cerute de client. Acestea (numite tehnologii Web pentru server - server-side Web technologies) ofera posibilitatea generarii dinamice a continutului Web oferit utilizatorului - folosind diverse surse de date (baze de date, fisiere text, documente XML, stream-uri multimedia), dar si efectuarea unor calcule si procesari complexe. Unul dintre motivele succesului inregistrat astazi de serviciul World Wide Web, consta in posibilitatea personalizarii interactiunii utilizatorului cu aplicatiile Web, care inseamna generarea unui anumit continut, in functie de datele de intrare/optiunile furnizate de acesta. Tipul de interactiune amintit nu ar fi putut fi implementat fara folosirea tehnologiilor Web pentru server. 4.1. Generarea dinamica a continutului Web Din punct de vedere istoric, prima metoda de generare dinamica pe server a continutului Web este reprezentata de standardul de facto CGI (Common Gateway Interface). Metoda permite serverului Web sa transfere unei aplicatii externe (numite script CGI) o cerere venita de la un client Web (browser) si sa ii transmita acestuia continutul

generat in urma executiei aplicatiei. Aplicatiile externe utilizate prin intermediul interfetei CGI sunt numite si programe gateway, deoarece se comporta ca o poarta intre serverul Web si sursele de date existente pe server. Din punct de vedere cronologic, etapa urmatoare in evolutia metodelor de generare dinamica a continutului Web a fost utilizarea interfetelor de programare NSAPI (Netscape Server API) si ISAPI (Microsoft Internet Services API), acestea functionand conform modelului CGI. Astazi, cel mai des utilizate sunt limbajele/platformele de programare pentru server denumite servere de aplicatii, functionand de obicei ca extensii ale serverului Web. In raport cu CGI, serverele de aplicatii prezinta o serie de avantaje, dintre care le mentionam pe urmatoarele:

suportul pentru sesiuni; utilizarea unor conexiuni persistente cu bazele de date; asigurarea load-balancing-ului; cresterea securitatii aplicatiilor create.

4.2. Limbaje si platforme de programare pentru server Cele mai utilizate limbaje/platforme de programare pentru server sunt:

PHP (initial, acronimul pentru Personal Home Page, ulterior pentru PHP: Hypertext Preprocessor) - este un limbaj (combinatie de C, Perl si Java) ale carui baze au fost puse de Rasmus Lerdorf in 1994. PHP este utilizat - de cele mai multe ori - impreuna cu serverul Web Apache; Perl (Practical Extraction and Report Language) - este un limbaj de programare creat de Larry Wall, care se bazeaza pe C, precum si pe cateva utilitare UNIX. Perl este cea mai populara alternativa la PHP. Are avantajul de a fi foarte flexibil, in plus existand numeroase module/scripturi (biblioteci) scrise pentru/in Perl (CPAN Comprehensive Perl Archive Network, http://www.cpan.org/); JSP (JavaServer Pages) - este o platforma de programare Web creata la inceputul anului 1988 de Sun Microsystems Inc, care face parte din specificatia J2EE (Java 2 Enterprise Edition). Platforma JSP utilizeaza sintaxa XML si o serie de clase si functii Java; ASP (Active Server Pages) - este o platforma de programare Web creata de Microsoft, permitand utilizarea unor scripturi scrise in limbajele VBScript (Microsoft Visual Basic Script), JScript si PerlScript, fiind utilizata curent cu serverul Web Microsoft IIS; ColdFusion - este un cadru de lucru utilizat pentru dezvoltarea software-ului, in general, si a siturilor dinamice, in particular. Cea mai importanta caracteristica a ColdFusion consta in utilizarea limbajului de scripting CFML (ColdFusion Markup Language). Desi ColdFusion este considerat, adesea sinonim cu CFML, acesta suporta - pe langa CFML - si alte limbaje de scripting.

Mediile si cadrele de lucru enumerate anterior pot fi utilizate in diverse scopuri, dintre care le mentionam pe urmatoarele:

generarea dinamica si afisarea continutului siturilor Web; utilizarea postei electronice (webmail si trimiterea de mesaje din aplicatiile web); asigurarea suportului tehnic online pentru diverse produse (hardware sau software); realizarea unor clasamente si sondaje; completarea si trimiterea online a formularelor; crearea de aplicatii pentru comunitate (forum-uri, newslettere, jocuri); realizarea de cataloage, brosuri si situri de informatii si publicitate; crearea unor aplicatii care necesita conectarea serverului Web la alt server, numit backend server (server de baze de date, LDAP); realizarea aplicatiilor client si server pentru serviciile Web; crearea unor aplicatii personalizate.

In urma implementarii scripturilor, serverul de aplicatii genereaza date la iesirea standard. Serverul Web intercepteaza aceasta iesire si trimite datele browserului. << pagina 2 || pagina 4 >>

Pagina 2
2. Browserul Web Browserul (sau navigatorul) Web este un program care ruleaza pe calculatorul clientului, fiind utilizat in principal pentru afisarea interfetei cu utilizatorul a aplicatiei Web. Exista un numar mare de navigatoare, ruland pe diverse platforme (Windows, UNIX/Linux, Mac OS). Alaturi de Internet Explorer, Firefox, Safari, Netscape Comunicator, Opera si Mozilla, mai sunt utilizate si alte navigatoare, dintre care enumeram : Maxthon, Konqueror, Amaya, SeaMonkey si Lynx (acesta din urma ruland in modul text). Navigatoarele Web actuale:

asigura suport pentru limbajele de marcare (HTML, XHTML), pentru unele limbaje de programare utilizate in paginile Web (JavaScript, VBScript) pentru foi de stiluri folosite in scopul obtinerii unor modalitati de afisare a continutului unitare (CSS, XSLT); ofera posibilitatea realizarii listelor de adrese ale siturilor favorite (numite, in functie de browser, Bookmarks sau Favorites), precum si acces la istoricul navigarii (History); asigura suport pentru aplicatii care extind functionalitatile principale. O astfel de aplicatie este cunoscuta sub numele de plugin, fiind utilizata in scopul accesarii unor tipuri speciale de date (continut grafic vectorial in cunoscutele formate Flash si SVG); asigura securitatea transmiterii datelor confidentiale;

ofera utilizatorului posibilitatea de a configura si controla unele caracteristici ale modului de afisare si navigare.

3. Serverul Web In Web sunt utilizate un numar mare de servere pentru servirea continutului. Cele mai cunoscute sunt (in ordinea descrescatoare a popularitatii), conform statisticilor oferite de Netcraft Inc. (http://www.netcraft.com): Apache, Microsoft IIS (Internet Information Server), lighttpd, Zeus si Sun ONE Web Server. Conform acelorasi date, in decembrie 2010, Apache era utilizat in proportie de 59.35% din totalul siturilor, urmat, la distanta de Microsoft IIS cu 22.22% iar restul cu proportii mici nesemnificative. Continutul servit browserului de catre serverul Web poate fi static (adica stocat in fisiere de pe calculatorul-server) si/sau dinamic (generat de programe/scripturi sau API-uri apelate de serverul Web). Este de remarcat ca livrarea continutului static este mai rapida decat cea a continutului dinamic, mai ales in situatia in care -in ultimul timp- datele sunt extrase din bazele de date. 3.1. Caracteristicile serverelor Web Principalele caracteristici ale serverelor Web sunt:

utilizarea modulelor (legate sau incarcate dinamic) care ofera posibilitatea extinderii capabilitatilor de baza oferite; asigurarea suportului pentru conexiuni securizate prin criptarea fluxurilor de date; gestionarea simultana a mai multor site-uri Web, asigurand asa-numita gazduire virtuala (virtual hosting), folosind aceeasi adresa IP (modalitate utilizata de toti furnizorii de servicii internet - Internet Service Provider); asigurarea compresiei continutului (folosind codificarea gzip), pentru reducerea marimii raspunsului; posibilitatea de a fi configurate prin intermediul unui fisier text sau al unei interfete grafice (serverul Web Apache poate fi configurat prin intermediul fisierului text denumit si httpd.conf).

3.2. Serverul Web Apache Cel mai popular (incepand cu aprilie 1996) si unul dintre cele mai rapide, eficiente si functionale servere Web este Apache. Acesta este dezvoltat de Apache Software Foundation (http://www.apache.org/), in regim de open source. Serverul isi are originea intr-o serie de corectii (patch-uri) create pentru NCSA Web Server, iar denumirea sa provine de la APAtCHy server. Apache a fost dezvoltat initial pentru platformele UNIX, Linux si BSD, fiind modificat si utilizat ulterior si pe platforma Windows. Serverul Web Apache este alcatuit dintr-un nucleu relativ mic, impreuna cu o serie de module. Acestea din urma pot fi compliate static in server sau -de cele mai multe oriincarcate dinamic la executie (runtime). Adresa Web a proiectului Apache HTTP Server este http://httpd.apache.org/. Documentatia referitoare la instalarea, structura si utilizarea Apache poate fi gasita la adresa http://httpd.apache.org/docs/2.0/ . Pentru a descarca si instala acest server pe platforma Windows trebuie parcurse urmatoarele etape:

1.

se descarca una dintre versiunile Apache 2.0 Win32 Binary (MSI Installer) de la adresa http://httpd.apache.org/download.cgi; numele fisierului descarcat poate fi similar cu apache_2.0.x-win32-x86-no_ssl.msi (apache2.0.59-win32-x86no_ssl.msi); 2. se instaleaza serverul Apache 2.0 in folderul implicit (acesta fiind C:\Program Files\Apache Group\Apache2\) sau in oricare altul. In cursul operatiei de instalare, va trebui sa se furnizeze o serie de informatii legate de server (domeniul utilizat, numele serverului si adresa de e-mail a administratorului) si de portul folosit . Pentru inceput se introduce localhost (sau 127.0.0.1) in primele doua campuri, iar in al treilea o adresa de e-mail. Ulterior, aceste informatii se pot modifica utilizand fisierul de configurare a serverului Apache, localizat implicit in C:\Program Files\Apache Group\Apache2\conf\httpd.conf. Este posibil ca apache sa fie instalat pe unul dintre porturile 80 sau 8080. Portul implicit 80 poate fi utilizat numai dupa ce ce este oprit IIS (cand se utilizeaza unul dintre sistemele de operare Windows care instaleaza acest server Web). Astfel, Apache se instaleaza ca serviciu. Daca se utilizeaza Apache pe portul 8080, el trebuie pornit manual (in directorul C:\Program Files\Apache Group\Apache2\bin se utilizeaza comanda apache -k install), iar pentru a realiza o cerere HTTP trebuie specificat un URL similar cu http://localhost:8080/cale.../numeFisier ; << pagina 1 || pagina 3 >> Internetul ofera utilizatorilor o serie de servicii, dintre care amintim posta electronica (email), transferul de fisiere FTP (File Transfer Protocol), conectarea la distanta (telenet) si World Wide Web-ul ( cunoscut si sub numele de WWW sau WEB). 1. Introducere in WEB Fara indoiala, cel mai dinamic si mai de succes dintre serviciile Internet este World Wide Web-ul. In aceasta sectiune realizam o scurta introducere in WEB (definitii ale serviciului, ale aplicatiilor si siturilor Web, precum si prezentarea componentelor mediului de lucru care ofera posibilitatea dezvoltarii si utilizarii acestora). 1.1. Serviciul World Wide Web Web-ul reprezinta un spatiu informational alcatuit din resurse situate in locatii cunoscute sub numele de noduri, utilizate prin intermediul unui sistem hypertext, folosind modul de identificare denumit URI (Uniform Resource Identifier). Resursele Web-ului sunt organizate in pagini Web si livrate utilizatorilor de catre un program numit server Web. Utilizatorii folosesc pentru vizualizarea paginilor Web un program-client cunoscut sub numele de browser sau navigator Web. Web-ul a luat nastere la CERN (Centre Europeen pour la Reserche Nucleaire Centrul European de Cercetari Nucleare) din Geneva, la initiativa lui Tim Berners-Lee care, impreuna cu Robert Caillau si cu o echipa de specialisti, a propus in 1989 un sistem informatic distribuit avand ca scop principal accesul rapid la documentatie. Tim Berners-Lee a scris primul browser (cunoscut sub numele de WorldWideWeb) si primul server Web (denumit httpd, acesta fiind acronimul pentru HyperText Transfer

Protocol Daemon), elaborand totodata si specificatiile initiale pentru URI-uri, HTTP si HTML. Primul sit Web a fost realizat la CERN si plasat online in data de 6 august 1991 (vizitati http://info.cern.ch). 1.2. Sit-uri si aplicatii Web O colectie de pagini Web inrudite si interconectate - aflate in proprietatea unei institutii, organizatii, companii sau persoane, gazduite pe unul sau mai multe calculatoare pe care ruleaza un server Web, avand asociata o adresa vizibila utilizatorilor din Internet, se numeste sit (site sau website, in limba engleza) Un sit Web poate fi disponibil si in cadrul unui intranet, adica intr-o retea privata a unei organizatii, care utilizeaza tehnologiile Internet. De asemenea, un sit Web poate fi disponibil si intr-un extranet, acesta reprezentand o retea privata folosita in scopul partajarii informatiilor sau operatiunilor unei organizatii cu parteneri de afaceri. O colectie interconectata de pagini Web avand un continut generat dinamic (determinat partial de optiunile utilizatorilor), creata cu scopul de a oferi o functionalitate specifica (magazin virtual, motor de cautare, client de e-mail, client pentru accesarea bazelor de date), se numeste aplicatie Web. Una dintre explicatiile succesului inregistrat astazi de serviciul World Wide Web, consta - fara indoiala - in posibilitatea personalizarii interactiunii utilizatorului cu aplicatiile Web, care inseamna generarea unui anumit continut, in functie de datele de intrare/optiunile furnizate de acesta. Tipul de interactiune amintit nu ar fi putut fi implementat fara folosirea tehnologiilor Web pentru server. O aplicatie Web este rezidenta pe un server, fiind accesata prin intermediul unei retele (Internet sau intranet) de catre utilizatori, care folosesc un client Web (browser). In mod obisnuit, o aplicatie Web este structurata pe trei niveluri (three-tier architecture), acestea fiind urmatoarele: - primul nivel - browserul Web; - al doilea nivel (sau nivelul intermediar) - tehnologia utilizata pentru generarea dinamica a continutului (server de aplicatii); - al treilea nivel - surse de date, reprezentate de baze de date (BD) si/sau fisiere XML. Browserul trimite cereri nivelului intermediar, care efectueaza interogari ale bazei de date si genereaza automat uin raspuns pe care il intoarce browserului. Atat transferul cererii, cat si al raspunsului catre/de la nivelul intermediar sunt realizate prin intermediul serverului Web. Aplicatiile Web au devenit deosebit de populare, odata cu raspandirea clientilor pentru accesarea acestora, instalati pe diverse platforme (Windows, Unix/Linux, Mac OS). Odata cu dezvoltarea WWW, a aparut necesitatea ca aplicatiile Web sa prezinte, macar partial, caracteristicile aplicatiilor desktop. In acest scop, au fost dezvoltate o serie de tehnologii Web, atat pentru client (in special), cat si pentru server. Functionalitatile aplicatiilor Web sunt oferite, in cea mai mare parte, de server, fiind livrate utilizatorilor prin intermediul unei retele (Internet sau intranet) Din acest motiv, utilizatorii folosesc un client care nu necesita performante deosebite, numit thin client (browserul Web). In schimb, aplicatiile desktop sunt bazate pe un client cu performante deosebite numit thick client (sau fat client), care ofera cea mai mare parte a

functionalitatilor acestora. 1.3. Componentele mediului de lucru Pentru a implementa, depana si extinde aplicatiile Web este necesar un ansamblu de instrumente software, cunoscut sub numele de mediu de lucru. Excluzand software-ul de sistem (sistemul de operare), mediul de lucru utilizat pentru crearea si utilizarea aplicatiilor Web are urmatoarele componente: - un browser Web - folosit pentru afisarea interfetei cu utilizatorul a aplicatiei; - un server Web - livreaza continut (static sau dinamic) browserului; - un server de aplicatii - utilizat (printre altele) pentru generarea dinamica a continutului si pentru interactiunea cu sursele de date; - un server de baze de date - folosit pentru stocarea si gestionarea unor date folosite de aplicatie; - un instrument software - utilizat pentru facilitarea dezvoltarii aplicatiei. || pagina 2 >>