Sunteți pe pagina 1din 4

DEGRADAREA ATMOSFEREI Surse de poluare atmosferica Atmosfera este nvelisul gazos care nconjoara pamntul.

n atmosfera, aerul ocupa 96% din volum, restul de 4% revenind vaporilor de apa. Aerul uscat este un amestec de gaze format din: 78% azot, 21% oxigen, din cantitati mici de bioxid de carbon (0,03% in aerul normal) si gaze rare (argon, neon, heliu). Poluarea atmosferei este determinata de deversarea si acumularea n aer a unor substante straine care afecteaza n masura mai mare sau mai mica compozitia acestuia, determinnd variatii ale proprietatilor atmosferei. Substantele nocive eliberate n aer se disperseaza n atmosfera si sunt raspndite la distante foarte mari, ca urmare a deplasarii maselor de aer. O mare parte sunt preluate ulterior de apa din precipitatii prin intermediul careia ajung n apele de suprafata (ruri, lacuri, mari si oceane) sau n sol. Sursele de poluare atmosferica se pot grupa n doua categorii:

surse naturale: eruptii vulcanice, fenomene de descompunere, uragane s.a. artificiale rezultate n urma activitatilor umane: transportul auto, industria chimica, metalurgica, sectorul energetic, etc. Poluantii In functie de starea de agregare, poluantii atmosferici se mpart n: gaze (CO2, CO, SO2, NO, H2S, Cl2, NH3, etc); lichide (hidrocarburi, solventi organici); solide (praf sau pulberi de metale, oxizi metalici, saruri, etc). Poluantii atmosferici produc efecte directe, imediate ct si efecte indirecte, pe termen lung. Astfel, spre exemplu, fenomenul de smog (fum, ceata) datorat gazelor de esapament si compusilor organici incomplet arsi are efecte multiple: reduce vizibilitatea pe arterele de circulatie, determina afectiuni respiratorii, erodeaza cladirile, determina degradarea spatiilor verzi, etc.

Consecinte ale poluarii atmosferei


Bioxidul de carbon provine, n cea mai mare parte din arderea combustibililor fosili. Cresterea concentratiei sale n atmosfera, peste limitele normale, determina perturbarea echilibrului ecologic prin accentuarea efectului de sera si modificari ale climei. Oxidul de carbon rezultat din arderea incompleta a combustibililor, din gazele industriale sau din gazele de esapament, este deosebit de toxic, deoarece blocheaza hemoglobina, transportorul de oxigen din snge. Oxizii de azot, eliminati n aer mai ales de fabricile n care se produc acid azotic sau ngrasaminte pe baza de azot, sunt foarte toxici si pot determina asfixierea prin distrugerea alveolelor pulmonare, caderea frunzelor copacilor, reducerea vizibilitatii pe sosele si formarea ploilor acide. Bioxidul de sulf rezultat din industria neferoasa, alimentara si eruptiile vulcanice, are efecte negative directe asupra faunei si florei prin acidifierea solului (pH 4,12-4,4) , contribuie la formarea ploilor acide si provoaca degradarea constructiilor prin transformarea calcarului n gips (CaSO4) care este mult mai solubil si permite infiltrarea apei. Hidrogenul sulfurat rezultat din activitatea vulcanica, din prelucrarea carbunilor si rafinariile de petrol, provoaca mbolnaviri grave de tip neurastenic caracterizate prin simptome de: astenie, oboseala, cefalee, ameteala, anxietate, nervozitate, somnolenta diurna. Fluorul prezent n atmosfera din apropierea fabricilor de aluminiu si superfosfati, ajuns n sol prin precipitatii, distruge microorganismele, plantele si insectele (albinele) si degradeaza stratul fertil afectnd negativ recoltele agricole. Pulberile industriale sunt deosebit de toxice atunci cnd contin compusi de Pb, Cd, P si nocive daca sunt particule fine de silice, calcar, gips, argila, provocnd alterari mecanice ale tesutului aparatului respirator. Plumbul (Pb) este deosebit de nociv, deoarece micsoreaza rezistenta organismului la mbolnaviri, afecteaza functiile sistemului nervos, micsoreaza capacitatea de oxigenare a sngelui.

ntre efectele indirecte, pe termen lung ale poluarii atmosferei, cale mai actuale sunt: o efectul de sera, o ploile acide si o degradarea paturii de ozon din stratosfera. Efectul de sera consta n ncalzirea suprafetei terestre pe seama radiatiei solare care datorita gazelor existente n atmosfera trec prin atmosfera n cantitate mult mai mare si nu pot trece n sens invers , spre spatiul cosmic. Principalele gaze cu efect de sera provenite din activitatile umane sunt: bioxidul de carbon, metanul, compusii clorofluorocarbonici, oxizii de azot si freonii. Ploile acide rezulta din spalarea bioxidului de sulf si oxizii de azot din aer, care revin pe pamnt sub forma de acid sulfuric si acid azotic, substante extrem de corozive (uneori la fel de acide ca si sucul de lamie). Ploile acide se manifesta n zone relativ ndepartate de locul unde s-au emis agentii de poluare. Acestea apar mult mai intens n zonele reci ale globului deoarece aici concentratia amoniacului din aer, care ar putea neutraliza acizii care se formeaza, este forte scazuta (obtinut pe seama proceselor lente de descompunere ale materiei organice ). Aceste ploi au efecte negative prin: dizolvarea sarurilor de calciu si magneziu din sol, dizolvarea stratului de ceara ce protejeaza frunzele si acele de conifere, atacnd membrana celulara. Astfel copacii devin mult mai putin rezistenti la atacul diversilor daunatori. Distrugerea stratului de ozon (ecran protector de gaze cu cca. 10 ppm O3) din atmosfera, de o grosime de ctiva mm, intensifica proprietatile de absorbtie ale atmosferei, lasnd sa treaca radiatiile solare n cantitati exagerate si implicit o mare parte din radiatiile infrarosii. Emisiile de gaze poluante din activitatile umane, deterioreaza patura de ozon si declanseaza efectul de sera, care la rndul sau provoaca efecte n lant: schimbari climatice, cresterea nivelului marilor, ploi acide, poluarea aerului, apei, solului punnd n pericol viata n ansamblu.

Masuri de prevenire si combatere a poluarii atmosferice Dupa conferinta de la Rio de Janeiro (1994), aproape 120 de state au ratificat conventia "Constitutia privind clima pe Terra". Principalul obiectiv al acestui acord este reducerea emisiilor de gaze ce genereaza efectul de sera, pna n anul 2002, la nivelul cantitatilor emise n anul 1990 si mentinerea acestor nivele si dupa anul 2000. Pentru aceasta s-au stabilit masuri concrete care urmaresc: mbunatatirea randamentelor de ardere; scaderea consumului de carburanti la autoturisme (de 5l /100 km pna n anul 2005); cresterea ponderii surselor neconventionale de energie de la 5% la 1516%; limitarea despaduririlor; rempadurirea zonelor puternic defrisate. La toate acestea se mai pot avea n vedere urmatoarele directii importante: amplasamentului ntreprinderilor puternic poluante trebuie sa fie ales n afara zonelor urbane; supravegherea permanenta a instalatiilor aflate n regim de lucru pentru evitarea scaparilor, accidentelor si pierderilor de diverse substante n mediu; reducerea emisiilor de gaze la autoturisme; utilizarea rationala a pesticidelor si combaterea ct mai mult a daunatorilor prin metode biologice; reducerea consumului casnic de combustibili inferiori prin extinderea sistemelor centralizate de producere a caldurii si curentului electric; alegerea unor tehnologii noi nepoluante n industria chimica si metalurgica; extinderea automatizarii si calificarea fortei de munca; introducerea de sisteme tehnice si organizatorice pentru combaterea poluarii.