Pmntul (numit i Terra sau Planeta Albastr) este a treia planet ca distan fa de Soare n sistemul nostru solar, i a cincea

ca mrime. Cnd desemneaz planeta, cuvntul se scrie cu majuscul. Pmntul face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate n interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planet teluric din sistemul solar, i singura din Univers cunoscut ca adpostind via (controversele legate de existena vieii extraterestre continu s existe). [ "Telurice" se numesc toate planetele care, la fel ca i Pmntul, sunt stncoase i conin silicai i fier. n sistemul solar sunt telurice: Mercur, Venus, Pmntul, Marte, precum i planeta pitic Ceres. Recent s-au descoperit ns i planete telurice extrasolare. ] Pmntul s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57109) de ani, iar singurul satelit natural Luna, numit i Selena, a nceput s-l orbiteze puin timp dup aceea, cu 4,533 miliarde (4,533109) de ani n urm1. Suprafaa Pmntului este acoperit n proporie de 70,8% de ap, restul de 29,2% fiind solid i "uscat". Zona acoperit de ap este mprit n oceane, iar uscatul se submparte n continente. De la formarea sa Pmntul a trecut prin numeroase procese geologice i biologice majore, astfel nct toate urmele condiiilor sale iniiale au fost terse. Suprafaa exterioar a Pmntului este mprit n mai multe plci tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaz unele fa de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte i lichid), fiind format din mantaua topit i miezul metalic, generator al cmpului magnetic. Condiiile atmosferice i de la suprafa, care au permis apariia vieii pe Pmnt, au fost la rndul lor influenate n mod decisiv de ctre diversele forme de via. Acestea se afl ntr-o balan ecologic fragil, n permanent schimbare. ntre Pmnt i restul Universului exist o permanent interaciune. Astfel, Luna este cauza mareelor. n afar de asta, ea a infuenat continuu viteza micrii de rotaie a Pmntului. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Pmnt; fora de atracie se numete gravitaie, iar acceleraia cu care aceste corpuri cad n cmpul gravitaional se numete acceleraie gravitaional (notat cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede c motivul apariiei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pmntului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat i ele mediul nconjurtor ntr-o manier decisiv. Schimbrile de orbit ale planetei pot fi considerate rspunztoare pentru glaciaiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafa terestr cu un strat de ghea. Pmntul nu are ali satelii naturali n afar de Lun; corpul ceresc Cruithne a fost calificat n mod greit drept satelit al Pmntului, fiind n realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit n 1986; el urmeaz o orbit eliptic in jurul Soarelui, asemntoare cu orbita Pmntului, i care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pmnt orbita lui se vede n form de potcoav.

Conform unor posturi pe net, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie la Universitatea Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de "profund" incat profesorul l-a impartasit colegilor sai pe Internet, iar astfel am ajuns sa avem si noi placerea de a-l cunoaste. Intrebare suplimentara: Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)? Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva similar. Insa unul dintre studenti a scris urmatoarele:

In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp. Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele ce intra in Iad comparativ cu rata celor care pleaca din Iad. Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in Iad, nu

mai iese niciodata. Prin urmare, nici un suflet nu iese din Iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti un membru al lor, vei ajunge in Iad. Dat fiind ca existe mai mult de o singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in Iad. Date fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din Iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul Iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatura in Iad sa ramana constanta, volumul Iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra. Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati: 1. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in Iad vor creste atat de mult incat pana la urma se va declansa tot Iadul pe pamant. 2. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete Iadul. Asadar, care din ele este? Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, "o sa fie o zi friguroasa in Iad inainte sa ma culc cu tine", si tinand cont de faptul ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca Iadul este endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce Iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut... ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei fiinta divine - ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga "Dumnezeule!".

Dupa noua ani de dezbateri infocate, cercetatorii au reusit sa demonstreze ca miezul Pamantului se roteste mai repede decat suprafata sa cu aproape 0,3-0,5 grade pe an. "Ipoteze extraordinare necesita dovezi extraordinare", a spus Xiaodong Song, profesor de geologie la Universitatea din Illinois, coautor a lucrarii ce apare in numarul din 26 August. "Credem ca avem acea dovada". Miezul de fier al Pamantului este alcatuit dintr-un miez solid interior cu diametrul de 2.400 de km si de un miez exterior fluid cu diametrul de 7.000 de kilometrii. Miezul interior are un rol important in geodinamul care genereaza campul magnetic al Pamantului. Cercetatorii sunt de parere ca torsiunea electromagnetica generata de catre geodinam actioneaza miezul intern sa se roteasca fata de manta si scoarta. Comparand date despre undele seismice ce au traversat miezurile fluide si solide ale Pamantului, Song si colegii sai au gasit dovezi clare ale diferentelor de rotatie dintre miezul intern si suprafata. Cea mai probabila explicatie a acestui fenomen este, dupa cum spune Song, legata de efectul electromagnetic. "Campul magnetic generat de catre miezul exterior interactioneaza cu cel interior, generandu-se curent electric. Interactiunea dintre curentul electric si campul magnetic face miezul interior sa se roteasca", a spus cercetatorul. Miezul exterior lichid separa miscarea miezului intern solid de cea a mantalei. Datorita faptului ca miezul exterior nu este foarte vascos, forta de frecare este mica.

Geologii dezbat de multa vreme problema daca apa marii este absorbita in adancul Pamantului sau daca exista o 'bariera de subductie' care blocheaza o asemenea absorbtie. Acum a fost dovedit ca apa este intradevar absorbita si ca Pamantul este ca un burete: oamenii de stiinta de la Universitatea Manchester au identificat apa marii in gazele emise de vulcani. Vulcanii aduc la suprafata materiale din adancul Pamantului dintr-o regiune numita 'manta', care incepe sub crusta si coboara pana la nucleul Pamantului. Prin urmare, apa marii descoperita in gazele emise de vulcani sustine teoria ca apa este absorbita adanc in interiorul Pamantului. Analiza gazelor vulcanice de la diferiti vulcani de pe Pamant le permite oamenilor de stiinta sa testeze aceasta teorie mai riguros. Apa marii are o anumita "amprenta" chimica - contine anumite cantitati de diferite gaze nobile (Argon, Krypton si Xenon). Profesorul Chris Ballentine si Dr. Greg Holland de la Departamentul de Stiinte ale Pamantului si Atmosferei de la Universitatea Manchester au descoperit aceasta "amprenta" in gazele vulcanice. Prin urmare, aceasta apa ejectata de vulcani isi are originea in oceane si nu exista in interiorul Pamantului inca de la formarea sa. In plus, presupunerea ca apa a fost in interiorul Pamantului de la inceput conduce la anumite predictii despre care vulcani ar trebui sa ejecteze mai multa apa. Teoria Pamantuluiburete face niste predictii diferite - iar acestea sunt cele care s-au dovedit corecte. "Rezultatele noastre pot sa explice si de ce vulcanii oceanici, precum cei din Hawaii sau Islanda, care provin din zonele in care mantaua se-ntalneste cu nucleul, contin mai multa apa decat vulcanii oceanici care isi au originea in regiuni mai subtiri ale mantalei", a spus profesorul Ballentine. "Inainte, geologii s-au gandit ca acest lucru s-ar intampla din cauza ca aceasta regiune a planetei ar fi pastrat apa si gazele in mod preferential in timpul formarii Pamantului, iar acum nu face decat sa 'aiba scurgeri'. Pe de alta parte, daca are loc subductia apei, ea va fi dusa mult mai eficient in regiunile mai adanci ale Pamantului, si contrar acestor idei vechi, apa din lava dinspre Hawaii si Islanda este de fapt dominata de apa de mare veche care a calatorit de la suprafata spre centrul Pamantului si apoi inapoi." Studiul are o concluzie uimitoare: "Putem acum sa demonstram ca pana la 10% din oceanele Pamantului au fost absorbite in interiorul planetei de la formarea sa. Aceasta cantitate reprezinta cam jumatate din cantitatea totala de apa care exista in interiorul Pamantului, restul fiind acolo de cand s-a format planeta. Aceasta lucrare cuantifica pentru prima data 'ciclul geologic al apei'." In fine, ei sunt si primii care au stabilit cu precizie compozitia gazelor nobile prezente in mantaua Pamantului. Acest lucru ofera o sansa de a intelege insasi originea gazelor si apei in planeta noastra. Dr. Holland a spus: "Dat fiind ca acum stim cata apa de mare si gaze au fost adaugate in interiorul Pamantului, putem sa identificam mult mai precis ce a existat acolo la inceput. Acest lucru este absolut critic pentru a intelege cum s-a format planeta noastra si cum s-a schimbat in timp."

Big-Bangul este una din cele mai rspndite teorii cosmologice, fiind admis de majoritatea astrofizicienilor ca model standard de formare a universului. Teoria Big Bang se refer la o explozie de energie i materie care a dus la existena universului. Aceast teorie ncearc s explice de ce universul se extinde i de ce pare a fi uniform n toate direciile (dup cum susine George Gamow).

Cuprins

[ascunde]

1 Teorii i suportul tiinific despre producerea BigBangului o 1.1 Limitele cunoaterii momentelor de nceput ale Big-Bangului 2 Originea BigBangului o 2.1 Cercetri fizicomatematice privind momentul de nceput al Big Bangului i cauzele care au determinat explozia iniial 3 Expansiunea universului 4 Originea radiaiei cosmice de fond 5 Bibliografie

Teorii i suportul tiinific despre producerea Big Bangului

Edwin Hubble a descris universul ca fiind n continu extindere, dnd cosmologilor "tem pentru acas". Ideea de la care pornesc este aceea c la nceputuri, cu miliarde de ani n urm, universul nu exista. A fost doar un punct, numit punct de singularitate, ceva fr dimensiune i cu energie nedefinit. La momentul zero, acest punct a ieit din starea lui de singularitate, nu se tie de ce, i i-a manifestat uriaa energie printr-o inimaginabil explozie, Big Bang-ul. n 1940 fizicianul ruso-american George Gamow i asistenii si Ralph Alpher i Robert Herman au lansat ideea de explozie incandescent de materie i energie la nceputurile universului. Aceast teorie poart numele de "big bang", dat de astronomul englez Fred Hoyle n 1950. Sunt trei indicii majore c Big-Bangul s-a produs :

Vrsta celor mai btrne stele este de 12-15 miliarde de ani, adic vechimea Universului. Analiza luminii emise de galaxii indic c obiectele galactice se ndeprteaz unele de altele cu o vitez cu att mai mare cu ct sunt mai ndeprtate ceea ce sugereaz c galaxiile erau altdat adunate ntr-o regiune unic a spaiului; n toate regiunile universului exist o radiaie foarte slab care-i un fel de fosil, ecou al torentelor de cldur i lumin din primele clipe ale Universului.

Limitele cunoaterii momentelor de nceput ale Big-Bangului

Astrofizicienii iau ca punct de plecare 10-43 de secunde dup explozia originar (Big Bang). La aceast vrst tot Universul era coninut ntr-o sfer de 1033 centimetri (nucleul de atom este de 1013 centimetri). Temperatura era de 1032 grade. Fizicienii nu pot explica apariia Universului de la secunda zero (din momentul iniial); ei nu pot merge nainte de acel 1043 secunde; se izbesc de zidul lui Planck (tiina este incapabil s explice comportamentul atomilor n condiiile n care fora de gravitaie

devine extrem iar fora de gravitaie exista deja n universul de 1033 centimetri). Zidul lui Planck reprezint de fapt existena limitelor minime fizice ale cunoaterii; una din barierele fizice este quantumul de aciune sau constanta lui Planck =6626,1134 Joule / secund care reprezint cea mai mic dintre cantitile de energie existente n lumea noastr fizic, adic limita divizibilitii spectrale i, prin aceasta, limita extrem a oricrei divizibiliti. Prin analogie exist o lungime ultim numit i Lungimea lui Planck i Timpul lui Planck care este cea mai mic unitate de timp posibil.

Originea BigBangului
Exist dou importante curente care trateaz originea Big-Bangului:

Susintorii unuia dintre ele afirm c nainte de 1034 secunde dup BigBang (care reprezint timpul ce a putut fi determinat de fizicieni) a fost un ocean de energie infinit; perfeciunea Universului; simetrie absolut nainte de Creaie; atemporalitate.

n apropierea Timpului (zidului) lui Planck, cnd temperatura avea nivelul su maxim i cnd din supa primordial (amestecul materie - radiaie) respectiv oceanul de energie incomensurabil nu existau nc interaciuni difereniate, universul avea o simetrie perfect. Lumea, cum este cunoscut, nu este dect vestigiul asimetric al unui univers care era, odinioar, perfect simetric. Aceast teorie induce idealismul, creaionismul .

Alt teorie contrar celei a creaionismului este teoria contraciei i extensiei nesimultane a materiei n Univers care postuleaz c:Materia se concentreaz i expandeaz, se transform n energie i apoi din nou n materie, n mod permanent, n diferite centre ale universului infinit , procesul acesta fiind nu numai consecutiv pentru anumite zone cosmice dar i nelimitat n timp i spaiu, materia nu ia natere din nimic. Procesul formrii Universului nu a nceput niciodat i nu a fost iniiat de nimeni; el este un proces natural, obiectiv, perpetuu i nelimitat.(pag. 23 din cartea Terra incognita a lui Renato Zamfir).

Gamow i studenii si au ajuns la concluzia ca unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formrii acestuia. Unele radiaii, care se presupune ca dateaz din perioada big bang-ului i nc mai circul prin univers. S-a mai descoperit c cele mai uoare elemente ca hidrogenul, deuteriul i heliul au fost primele elemente n univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercettorii susin c elementele mai grele dect heliul i mai uoare dect fierul s-au format n procesul nuclear n stele, iar cele mai grele elemente (mai grele dect fierul) s-au format n urma exploziilor supernovelor.

Cercetri fizicomatematice privind momentul de nceput al BigBangului i cauzele care au determinat explozia iniial
Sunt fizicieni i matematicieni care, pe baza calculelor matematice, caut s gseasc explicaii asupra momentului zero al Exploziei Iniiale numite Big Bang. Astfel:

Teoria / fizica cuantic a permis unor cercettori fizicieni s emit o serie de teorii referitoare la cauza care a determinat Big-Bangul. Demonstraiile fcute n cadrul i pe baza teoriei fizicii cuantice precum c o particul poate fi detectat n dou locuri n acelai timp, (de unde concluzia c particula este ntr-o permanent (continu) vibraie), au generat ideea c spaiul i timpul sunt abstraciuni, iluzii. Exist i teoria "supragravitaiei", bazat pe faptul c fora gravitaional este mult prea mic n raport cu fora electromagnetic sau cu alte fore, (dei n Univers se manifest ca o for deosebit de mare dar i atotcuprinztoare), ce a postulat c gravitaia se scurge ntr-un Univers paralel i c fora gravitaional ce rmne n Universul nostru este mult diminuat.

Ambele teorii au condus la dezvoltarea teoriei membranei sau Teoria M i au permis concluzia c n lumea real trebuie s fie mult mai multe dimensiuni dect cele trei din Universul nostru i c deci sunt mai multe Universuri. ntr-un laborator din SUA s-a reprodus ntr-o experien, pentru o milionime de secund (107 secunde), modul cum ar fi fost starea materiei imediat dup BigBang. Ideea este c BigBangul a fcut s explodeze punctul ce coninea o enorm cantitate de energie i care, datorit condiiilor, a nceput s se transforme n materie supa primordial care nici teoretic nu poate fi bine definit ! Materia rezultat imediat dup BigBang (supa primordial) a fost denumit plasma; experimentul n care s-a obinut aceast plasm a constat ntr-un bombardament de particule de aur greu i de deuteriu (izotop al hidrogenului) [BBC- emisiune din 28.06.2003 ora 8:15 - www.bbc.ro].

Expansiunea universului
Nu e defapt decat inertia nca detinuta de galaxii dupa big bang. Dupa ce aceasta energie se va epuiza,galaxiile ar trebui sa se atrag din nou ntr-un punct comun,o singularitate,