Sunteți pe pagina 1din 9

Facultatea de teologie ortodoxa justinian patriarhul

Lucrare de seminar la
noul testament
DESPRE SFANTA CRUCE



Cristica iulian madalin
Pastorala anul i grupa iv





Bibliografie
Mircea Ioan, pr. dr.- Dictionar al Noului Testament, Editura IBMBOR, Bucuresti,
1995, pp. 108-110
Bria Ion, pr. prof. dr. Dictionar de Teologie Ortodoxa A-Z, Editura IBMBOR,
Bucresti, 1994, p. 114
Popescu Teodor, Din Betania la Golgota, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg,
Deutschland, a doua editie, 1991
Remete George pr.prof. dr.-Dogmatica Ortodoxa, Ed Reintregirea, Alba Iulia,
2007, pp. 286-288
Pidalionul, 1933, p. 286
Braniste Ene pr. prof. dr.- Despre Cruce











Introducere

Si cand au venit la un loc zis Golgota, I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna ; si cand a
gustat, n-a vrut sa bea si n-a luat. L-au rastignit acolo pe El si pe facatorii de rele, pe unul de-
a dreapta si pe altul de-a stanga, iar pe Iisus la mijloc. Si s-a implinit Scriptura care zice : Si a
fost socotit cu cei faradelege. Si era ceasul al treilea cand L-au rastignit. Iar Iisus zicea : Tata,
iarta-i , caci nu stiu ce fac !.
Rastignirea a avut loc pe la ora noua dupa ceasul nostru. Ciocanele care au rasunat atunci pe
acea colina au avut rasunet in toate vremurile. Si iarasi, nici o parada, nici chiar cea mai
mareata parada imparateasca, n-a putut sa atraga asupra ei atatea priviri cate a atras
convoiul acela care se indrepta in dimineata aceea spre Golgota. Vorbesc de privirile
sufletesti.
Tot in ziua aceea, afara de cei trei care atarnau pe cruci, mai era un al patrulea atarnat de un
arbore : era omul care-si pusese streangul de gat si al carui trup era miscat acum incoace si
incolo peste valea Gheenei.
Rastignirea nu era o pedeapsa evreiasca, ci una romana. Ea era, fara indoiala, cea mai
ingrozitoare pedeapsa care se dadea numai robilor celor mai mari facatori de rele.
Crucea nu va fi fost prea inalta. De la picioarele lui Iisus si pana la pamant sa fi fost vre-un
metru. Din aceasta pricina se putea auzi foarte usor ce spunea El si au putut sa ajunga la gura
Lui cu buretele pus intr-un isop. Pozitia dureroasa a trupului cu mainile intinse pricinuia o
puternica navala a sangelui la inima si la cap. Frisoane arzatoare si o sete de nesuferit era
urmarea.
Iisus a rabdat si a suferit toate acestea intr-o supunere plina de seninatate. Intr-adevar, El
chiar s-a rugat pentru vrajmasii Sai. Este aceeasi stare de suflet din Ghetsimani. El ia din
mana Tatalui paharul suferintelor si poate sa zica : Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac !
1







1
Popescu Teodor, Din Betania la Golgota, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg, Deutschland, a doua editie, 1991
Cuprins
Cruce (/ xu,lou): semn compus din doua linii intretaiate. Cuvantul este des folosit in
noul testament. El este folosit atat in sens propriu sau material, cat si in sens figurat,
spiritual. Crucea a fost prefigurata din vechiul testament prin diferite obiecte, metafore sau
semne, ca : altarul, toiagul lui Aaron si al lui Moise, stalpul pe care Moise a ridicat sarpele de
arama, binecuvantarea fiilor lui Iosif de catre Iacov, cu mainile incrucisate si semnul grafic al
lui Iezechiel (9 ,4 :6).
Vechiul testament ne prezinta si o forma grafica a crucii, descoperita proorocului Iezechiel
care nu este numai o prefigurare, sau un semn tipic, ci e insusi semnul scriptic al ei, semn
revelat proorocului, ca si al lucrarii ei minunate. Semnul acesta reprezinta ultima litera a
alfabetului ebraic citita tau( ), care se afla in expresia thava tau (- a insemna cu
semnul crucii ), litera sau semn care avea forma crucii atunci cand a scris Iezechiel
proorocia sa. Pentru nelegiuirile savarsite si pentru profanarea locasului sfant, Dumnezeu
hotaraste sa piarda pe cei nelegiuiti din Israel. In acest scop alege pe proorocul Iezechiel,
spunandu-i :
. -: :. _s (s, : s
WTT
Ezekiel 9:4
:. s . ::. s -s: . - -- : : -:
:-: -c.. -:.- : . :.s.
: s .: :. .s: : s s
WTT
Ezekiel 9:5
: - s _::. . (::.., :-_s (.,
::. z -: :
WTT
Ezekiel 9:6
. :s :s : . -:: .-
- :::: :.- s -
:
-: .e :s :. ::. s :

Treci prin mijlocul cetatii, prin Ierusalim, si insemneaza cu semnul crucii pe frunte, pe
oamenii care gem din cauza multor ticalosii ce se savarsesc in mijlocul lui. Iar celorlalti le-a
zis in auzul meu (zice proorocul): Mergeti dupa el prin cetate si loviti si ucideti si nimiciti pe
batrani, tineri, fecioare, copii si femei, dar sa nu va atingeti de nici un om care are pe frunte
semnul crucii. Si sa incepeti cu locul Meu cel sfant
3
.

In Noul Testament gasim termenul cruce, folosit in ambele sensuri. In sens propriu este lemn
in forma de cruce, pe care l-a purtat pe umeri
4
si pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos
5

. Pe aceasta cruce, fiind El pironit, a fost impuns de un ostas cu sulita in coasta Lui, din care a
curs sange si apa
6
; si de pe cruce a incredintat pe Mama Sa lui Ioan, Apostolului iubit, sa-i
poarte de grija.De pe cruce a rostit cele sapte cuvinte care si ele isi au rolul lor in iconomia
mantuirii.

2
WTT BHS Hebrew Old Testament (4
th
edition).
3
Biblia, traducere, Bucuresti, 1979.
4
In 19,17,19
5
Mt 27,32,40,42; Mc 15,21,30,32; Lc 23,26
6
In 19:34

Paradoxul credintei crestine sta tocmai ca in aceea ca puterea lui Dumnezeu se arata in
suferinta, in Cruce caci, cand sunt slab, atunci sunt tare
7
. Invierea a dat apostolilor
adevaratul sens al Crucii, adancimea sacrificiului, dar si maretia iertarii si iubirii divine. De
aceea Crucea este o piatra de poticnire
8
pentru necredinciosi.

In sens figurat, Hristos recomanda purtarea crucii : Oricine vrea sa vina dupa mine, sa-si ia
crucea si sa imi urmeze
9
In vechime, crucea era instrument de necinste, de tortura si mijloc
de pedeapsa pentru criminali, talhari, betivi si lacomi considerati a fi blestemati
10
.
Prin rastignirea Lui, crucea a devenit altarul pe care Hristos s-a jertfit pentru a ispasi pacatele
lumii si a savarsi rascumpararea oamenilor : rupand zapisul
11
pacatelor si luand asupra-si
blestemul. Dar stropita si sfintita cu sangele lui Hristos, crucea sau altarul jertfei Lui, devine
de mare sfintenie, cu mult mai mult decat altarul si toate obiectele din templu. Acelea fiind
unse cu mir
12
, deveneau de mare sfintenie, incat se sfintea si ce se punea pe ele, sau se
atingea de ele. Si daca aceste obiecte ale templului, de mare sfintenie, se stropeau inca si cu
sangele animalelor jertfite, ca sa le curateasca si sfinteasca, cu atat de mai mare sfintenie
devine Crucea altarul lui Hristos sau altarul mantuirii noastre, sfintite de insusi sangele
Lui
13
. Astfel Crucea devine una cu El, si mijlocul de rascumparare si de impacare a oamenilor
cu Dumnezeu si al infratirii oamenilor intre ei, caci, Hristos, pacea noastra a surpat peretele
despartitor al vrajbei dintre cei doi (iudei si neam), ca sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi,
uniti intr-un singur trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia
14
. Prin sangele crucii s-a
impacat cerul cu pamantul. Caci Dumnezeu a binevoit sa salasluiasca in Hristos toata
plinirea
15
. Si printr-ansul, El sa impace cu sine toate, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri,
facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.


In pietatea ortodoxa, venerarea Crucii este nedespartita de lauda invierii: Crucii Tale ne
inchinam, Hristoase, si Sfanta invierea Ta o laudam si o marim. Pe de o parte, Crucea
descopera starea de pacat a lumii si responsabilitatea omului pentru organizarea infernala a
lumii si veacului acestuia. Pe de alta parte, Crucea, este o provocare a lui Dumnezeu contra
fatalitatii raului si a mortii, cursa in care a fost atras stapinitorul acestei lumi la locul
Capatanii
16
: Caci, desi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este viu. Si
noi suntem slabi intru El, dar vom fi vii impreuna cu El, din puterea lui Dumnezeu
17
.

Crucea este nelipsita de pe biserici, de pe altarele bisericilor, de la toate tainele si ierugiile ei,
si din casele crestinilor. Ea este semnul distinctiv al adevaratului crestin, este taina innoirii
celor credinciosi, in duhul lui Hristos si a proslavirii lor la dreapta judecata. De aceea, prin

7
II Cor 12,10
8

9
Mc 8:34, Mt 10:38;16:24; Lc 9:23;14:27. Biblia, traducere, Bucuresti, 1979.
10
Deut 21:20
11
. Col 2:14
12
Ungere sfanta, Ies 30, 25-29
13
Sf. Ioan Gura de Aur, Sf Atanasie
14
Ef 2:14
15

16
In 14,30; Lc 23,37-39
17
II Cor 13.4
roadele ei, datatoare de viata, este indentificata cu pomul vietii. Crucea, arma mortii lui
Hristos, a devenit moartea mortii, si arma crestinilor impotriva diavolului. Asa canta biserica
noastra in troparul de la taina Sfantului Maslu : Doamne, arma asupra diavolului crucea Ta
o ai dat noua, ca se scutura si se cutremura ei, nesuferind a cauta spre puterea ei ; ca mortii
i-ai sculat si moartea o ai surpat, pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si invierii.
Crucea a ramas si ca semn de binecuvantare, dupa cum Mantuitorul a binecuvantat copiii,
asa si preotii o folosesc la orice sfintire, sau de crestini, ca forma de inchinare in numele
Sfintei Treimi.
Sfintei Cruci, devenita obiect de inchinare, Biserica i-a randuit doua sarbatori : Inaltarea
Sfintei Cruci (14 septembrie) si Duminica a III a din Postul Mare, deosebit de ziua rastignirii
Domnului.
Sunt patru tipuri de cruci folosite pentru crucificare in lumea antica (fara a le include si pe
cele folosite de exemplu de asirieni care, foloseau tragerea in teapa) :
1.Crux immissa sau crucea latina este cea traditionala, reprezentata in cele mai multe
icoane si tablouri. Se crede, in general, ca ar fi trebuit sa fi avut si o parte superioara mai
inalta deoarece deasupra lui Iisus a fost batuta o inscriptie (In 19 :19).
2. Crux commissa, crucea Sf Antonie T este cea mai des folosita de romani pentru crucificari.
3. Crucea greceasca- +
4. Crux decussata sau Crucea Sf Andrei- X.

Din sec. IV nainte, cinstirea Crucii din devotia particular crestin ia o mare dezvoltare si
ncepe s se manifeste n chip public, trecnd n cultul obstesc si oficial al Bisericii. La aceasta
au contribuit ndeosebi dou evenimente istorice:
1. Cel dinti e aparitia minunat pe cer a semnului Crucii, prin care mpratul Constantin
cel Mare cstig biruinta mpotriva lui Maxentiu (312); faptul acesta determin pe
mprat si pe succesorii lui s desfiinteze prin legi speciale pedeapsa rstignirii pe
cruce, obisnuit pn atunci la romani. De aici nainte, semnul Crucii ia locul vechilor
embleme pgne (dragonul sau altele) pe steagurile ostasilor (labarum), pe scuturile
lor, pe diademele si sceptrul mpratilor, pe monezi si acte oficiale, pe diptice etc.; l
gsim ns si pe monezi ale regilor din provinciile periferice ale imperiului, crestinate
mai de mult, cu un secol naintea lui Constantin cel Mare.
2. Al doilea fapt determinant n evolutia ulterioar a cultului Sfintei Cruci a fost
descoperirea (dezgroparea) Crucii originare, pe care a fost rstignit Domnul;
descoperirea a avut loc pe la 326 si se datoreste struintelor Sfintei Elena, conform
unei traditii pioase, consemnat la multi scriitori si Printi bisericesti din secolele IV-
V, ca de ex., istoricul Eusebiu, Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Ambrozie, Fer. Ieronim,
Teodoret, Rufin, Socrate Scolasticul, Sozomen s.a. Toti acestia vorbesc si despre cultul
dat att Sfintei Cruci ntregi ct si prticelelor ei, dispersate n lumea ntreag nc din
sec. IV, precum atest Sf. Chiril al Ierusalimului; acestea erau mult cutate, mbrcate
n aur si argint si purtate la gt, ca o bijuterie de mare pret, spun Sf. Ioan Gur de Aur
si Sf. Paulin de Nola. ''Intreaga Biseric din toat lumea venereaz cuiele cu care a
fost tintuit Hristos si lemnul cinstit al Crucii,'' spune diaconul Rusticus.
ndat dup descoperirea adevratei Cruci, cinstirea ei a fost ncadrat n cultul liturgic al
Bisericii. Punctul de plecare al acestui cult public si oficial al Sfintei Cruci a fost sfintirea din
13 septembrie 335 a marii biserici zidite de mpratul Constantin cel Mare pe locul Calvarului
si al ngroprii Domnului (vestita biseric a Sfntului Mormnt, sau Martyrion, cu basilica
Sfintei Cruci), n care a fost depus, tot atunci, spre pstrare, cea mai mare parte a lemnului
Sfintei Cruci, descoperit de curnd. Vederea, atingerea si cinstirea acesteia deveni unul din
obiectivele de cpetenie al multimilor de pelerini care ncepur s se ndrepte de acum
nainte ctre Locurile Sfinte. Expunerea (artarea) si venerarea liturgic (public si solemn)
a Sfntului Lemn avea loc la nceput de dou ori pe an: o dat la 13 septembrie (ziua n care,
precum spune pelerina apusean Egeria, a fost aflat Sfnta Cruce) si a doua oar n Vinerea
Patimilor. Ceremoniile sfinte care aveau loc n aceste dou zile la Ierusalim le descrie pe larg,
spre sfirsitul secolului IV, pelerina Egeria.
Mai trziu, din pricina afluentei crescnde a credinciosilor, venerarea general, solemn, a
Sfintei Cruci se fcea n trei zile consecutive din Sptmna Patimilor: Joi, Vineri si Smbt.
Restituirea Sfintei Cruci, furate la 614 de ctre regele Chosroes al persilor, si depunerea ei
solemn (la 629-630) de ctre mpratul Heraclius n biserica Sf. Mormnt din Ierusalim
adug o nou strlucire cultului public al Sfintei Cruci. Dup cinci ani (634), din pricina
pericolului crescnd al invaziilor arabe asupra Pmntului Sfnt, tot mpratul Heraclius
aduce Sf. Cruce la Constantinopol, depunnd-o n Biserica Sf. Sofia. Prti mici din ea se afl
mprstiate n toat lumea crestin (unele din ele ajungnd si n tara noastr)
18
.


Cnd v vei nchina, voi vei da frunii voastre o ndrzneal franc, inspirai sentimente
generoase sufletului vostru , nu am nevoie s v spun ceea ce va face sufletul vostru cu
adevrat liber. Gndii-v la preul care a fost dat pentru voi i niciodat nu vei deveni sclavi
oamenilor. Preul, despre care ne vorbete el, este crucea. Nu numai cu mna trebuie s
formm semnul, trebuie s-i adugm voina, cum i o credin profund.
Facei-o n felul acesta pe faa voastr i nici unul din spiritele necurate nu va putea s v
reziste, pentru c va vedea n el sabia care l-a rnit mortal, pumnalul care i-a strpuns
pieptul. Nu am putea s vedem locul n care snt dai morii cei osndii, fr s ne
cutremurm de oroare.
Ce trebuie, aadar, s simt diavolii n prezena acestei arme cu care Mntuitorul i-a despuiat
de toat puterea lor i a tiat capul dragonului ? Nu v ruinai de o att de mare binefacere,
ca nu cumva Hristos s se ruineze de voi, cnd va veni n slava Sa, cnd acest semn va
preceda pe Fiul lui Dumnezeu strlucind cu o lumin superioar aceleia a razelor soarelui.
Cci atunci, crucea va aprea i prin prezena sa elocvent va apra contra universului ntreg
cauza Domnului, ea va dovedi c providena n-a lipsit niciodat.
19





18
Braniste Ene pr. prof. dr.- Despre Cruce http://biserica.org/Publicatii/2003/NoX/12_index.html
19
Sf Ioan Gura de Aur, http://www.ioanguradeaur.ro/761/crucea-proslavire-a-lui-hristos/, 03.03.2012
Cinistirea Sfintei Cruci

Cinstirea Sfintei cruci inseamna marturisirea eficientei, a rodului jertfei lui Hristos, din care
au izvorat apa si sangele, elementele Sfintei Taine. Crucea lui Hristos n-a fost stearpa, ci prin
cele doua elemente, se arata izvor vesnic de viata dumnezeiasca.
Sf. Policarp al Smirnei, ucenicul Sfantului Ioan Evanghelistul, scria la jumatatea secolului al II
lea : Cel care nu marturiseste marturia crucii, este de la diavol iar Sf. Chiril al Ierusalimului
spunea : Pune credinta in Cruce ca trofeu contra celor care se impotrivesc spuselor tale !
Cand vrei sa discuti cu cei necredinciosi despre Crucea lui Hristos, fa-ti mai intai cu mana
semnul Crucii lui Hristos si tace cel ce ti se impotriveste ! Nu te rusina a marturisi Crucea !
Ingerii se lauda caci crucea nu este necinste ci cununa.
Canonul 73 al sinodului al Vi lea (691) spune : Crucea cea facatoare de viata aratandu-se
noua mantuire, trebuie sa punem toata silinta spre a da cinstea cuvenita Acelui ce, prin care
ne-am mantuit de caderea cea veche. Drept aceia dandu-i inchinaciune si cu gandul si cu
cuvantul si cu simtirea, poruncim ca semnele crucii facute de unii pe podeala sa se stearga cu
totul, ca nu cumva sa se batjocoreasca semnul biruintei noastre.
Specificul cinstirii Sf Cruci in Biserica Ortodoxa si in cea Romano-Catolica, care si constituie
deosebire cea mai mare fata de protestanti, este invatatura ca din jertfa Sf Cruci au izvorat Sf
Taine aca cum afirma Sfantul Ioan Hrisostom : Caci nu fara pricina au curs aceste izvoare,
sangele si apa, ci fiindca amandoua au alcatuit... si de aici isi iau izvorul Sfintele Taine. DIn
aceste motive Crucea a fost cinstita totdeauna de Biserica si este prezenta peste tot in cultul
crestin.
Protestantii accepta Crucea numai simbolic, ca si semn distinctiv al credintei crestine, dar
fara nici o forta efectiva. Lutheranii o accepta ca semn in biserica dar fara putere harica ;
reformatii nu o accepta nici ca semn. Neoprotestantii in general nu o accepta, unii baptisti
din Romania o accepta ca semn pe casa de rugaciune, dar acest lucru nu are nici o relevanta
pentru ca ei resping exact esentialul si anume, intelesul Sf Cruci de putere harica efectiva,
definitiv legata de acest Sfant Semn prin jertfirea Mantuitorului pe ea, putere ce se
actualizeaza permanent in Sf Taine din Biserica pana la sfarsitul veacurilor, asa cum au aratat
Sf. Parinti.
Intre crucea ortodoxa si cea catolica, cea ortodoxa nu este niciodata simpla, ci cu raze, adica
plinade puterea Invierii lui Hristos. Crucea catolica fara raze semnifica mai ales rastignirea si
nu este legata neaparat de invierea lui Hristos. In Rasarit, cea cu raze semnifica indeosebi
forta vindecatoare, semnul biruintei si indumnezeirii, al iubirii, si al nemuririi. In Apus, crucea
fiind fara raze, simbolizeaza in special satisfactia oferita onoarei lui Dumnezeu, semnul
suferintei si umilintei, fiind Crucea Rastignirii.
Concluzii
Crucea este, ntr-adevr, cel dinti obiect sfnt al religiei noastre, pe care istoria ni-l
nftiseaz clar ca bucurndu-se de un cult relativ.
Dar nu lupsesc nici dovezile directe despre ncrederea, cinstea si respectul cu care crestinii
nconjurau Sfnta Cruce n primele trei secole. Pe la sfrsitul secolului II si nceputul secolului
III, Tertulian numeste pe crestini cinstitori ai Crucii (Crucis religiosi).
Cele mai vechi acte martirice arat pe martiri pecetluindu-se cu semnul Sfintei Cruci n
clipele dureroase ale judectii si ptimirii lor sau nchinndu-se spre locul n care le apare
Sfnta Cruce n viziunile lor. Un mod de a exprima pretuirea fat de Sfnta Cruce era
ntrebuintarea deas a semnului ei n numeroase mprejurri si momente din viata crestinilor
(la desteptarea din somn, la culcare, la mas, la munc etc.),
Trecnd de la textele literare la monumente, arheologia ne arat ct de des era reprezentat
semnul Sfintei Cruci n inscriptii, picturi, sculpturi, gravura obiectelor portative (pe relicvarii,
bijuterii, lmpi, inele, monezi, sigilii etc.), dintre care multe s-au pstrat pn azi. Din pricina
situatici speciale a crestinismului n primele trei secole, semnul Sfintei Cruci e reprezentat
ns, de obicei, pe cele mai vechi monumente, n forme deghizate sau n simboluri, ca de ex.,
ancora, tridentul, litera greceasc T (Crux commissa) sau monogramul, n diferitele lui
variante (Crux decussata, C sau CI etc.), care se ntlnesc pe numeroase monumente
funerare din epoca persecutiilor. Prima reprezentare sigur datat a Crucii pe un monument
crestin apare incizat pe peretele unei case din Herculanum, nainte de anul 79; alta o gsim
mai trziu n inscriptia de pe un altar din Palmiria, din anul 134. n inscriptiile si epitafele din
picturile catacombelor gsim de vreo 20 de ori semnul Crucii, iar ultimele descoperiri
arheologice din Palestina ne-au adus noi mrturii c semnul crucii era folosit ca simbol
crestin pe osuarele din necropolele apartinnd chiar membrilor primei comunitti crestine
din Ierusalim
20
.

20
http://www.catehetica.ro/sfanta-cruce-in-cugetarile-sfintilor-parinti