Cartea

Aleg o carte din bibliotec. Una din milioanele de cri scrise vreodat. O carte din multe altele. Dar o aleg pe cea care-mi place cel mai mult. Nu e coperta, nici preul, nu e nici raftul pe care e aezat. Nu este nici mcar titlul. Pur i simplu, de cnd am intrat n bibliotec, paii m-au condus printer rafturi. Priveam crile aliniate, gata de a fi luate i citite de cineva...i priveam irurile lungi, nesfrite, de cri. Nu tiam ce caut, dar tiam c este CEVA ce caut. Am continuat s m plimb, diverse cri trecndumi prin faa ochilor. n dreptul unora m opream pentru c m atrgea coperta sau titlul, dar deschizndu-le mi ddeam seama c nu era nimic din ce credeam. Nu era nimic din ceea ce cutam. i poate am trecut de mai multe ori pe lng aceasta carte pe care o am acum n mn, tiind cumva ca asta cutam, dar poate nu am neles i mi-am spus ca ar fi mai bine s mai caut. Dar paii m-au codus, printre sute de cri, la ACEA carte M-am oprit n faa ei. O aleg pentru ca ceva la ea m atrage. E ca i cum ar fi cartea mea de suflet. Nu coperta ma face s-o aleg, nici legturile, nici mrimea sau materialul din care e fcut, ci altceva. O simt. Mi se potrivete. O aleg. O iau din raft i ncep s citesc; i pe msur ce citesc, mi pare c tainele universului mi se dezvluie cu fiecare cuvnt, cu fiecare fraz, cu fiecare pagin pe care o citesc. Devin contient de mirosul plcut de carte veche, de textura paginilor, de culoarea hrtiei i chiar i de forma scrisului. Pe msur ce citesc, m ndragostesc din ce n ce mai mult de aceast carte. Cartea mea de suflet, unic ntre miile de cri, o carte pentru mine. Pe copert scrie cevanumele tu. Cartea aceasta eti tu.