Constelatii Diamantine, Nr. 19 / 2012

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul III, Nr. 3 (19)
Martie 2012
Fra Angelico - _ncoronarea Fecioarei
Doina Drgu(, Eseuri...........................................p.3
Paula Romanescu, Anul Caragiale - Ne este
tara plin de humor .........................................p.4
Janet Nic, O pinie, dou pinii .......................p.5
Al. Florin Tene, Condamnarea lui Socrate - o
eroare a istoriei sau a juratilor? ..............pp.6,7
George Popa, Dicteul unei experiente a
sensurilor ...........................................................p.7
Florin Mceyanu, Quattrocento-ul sienez i
florentin...............................................................p.8
George Filip, Era poetilor ...............................p.9
Iulian Chivu, Des-Facerea, sensul certitudinii si
apelul la probabilitate - ............................pp.10,11
Boris Marian, Poeme......................................p.12
Eugen Evu, ncercare despre omul poetic - o
scrisoare ctre noua-nou Poezie ........pp.13,14
Marius Robu, ntia mare carte a creatiei filoso-
fice i politice romneti n contextul renaterii
europene i n cel al culturii universale ..pp.15,16
Llelu Nicolae Vlreanu (Srbu), Poeme ...p.16
Cornel Barboric, Stilul aviatic al lui
Bohumil Hrabal .......................................pp.17-21
Aureliu Goci, Disponibilitatea i performanta
universului poetic ....................................pp.22,23
Viorel Martin, Poeme.....................................p.23
$tefan Dumitrescu, Inteligenta negativ i
inteligenta pozitiv .................................pp.24-26
George Petrovai, Stihuri din lumin ............p.26
Dumitru Hurub, Cornel Udrea - De la poezie
la proz satirico-umoristic ...................pp.27,28
Petre Gigea-Gorun, Versuri ...........................p.29
Mariana Vicky Vrtosu, Vestitorii noii
literaturi - Din cele patru zri .....................p.30
Lucian Gruia, Ion Pop - n fata mrii ..pp.31,32
Leonard Ancu(a, Extrase din atlasul unei lumi
dificile ...............................................................p.33
Mihai Batog-Bujeni(, Binemeritatul Premiu
Nobel.................................................................pp.34,35
Emil Bucureyteanu, Primvara ....................p.35
Vasile Anton, La vntoare de mistreti ....pp.36-38
Virgil Lovin, Fulgul ........................................p.38
Dan Lupescu, Beatrice Silvia Sorescu
recidiveaz................................................pp.39,40
Viorel Roman, Ghinionul de a fi moldo-valah
(premize si 7 teze) .............................................p.40
Olga Diaconu, Intrare n primvar ............p.41
Patricia Lidia, Poeme .....................................p.42
Gheorghe A. Stroia, Pledoarie pentru
multiplele functii ale iubirii ...................pp.43,44
Cornel Galben, Un suflet n care se coace
lumina.............................................................p.45
Octavian Lupu, Puterea Gndului n
modelarea Realittii ...............................pp. 46,47
Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.47
Constantin E. Ungureanu, Imortalizarea lui I.L.
Caragiale ..................................................pp.48-50
Adrian Botez, 15 ani de la nceputul unei mari
mrturii ortodoxe...! ........................................p.50
Vorel Frncu, Ion Nicolescu - Poetul rebel al
Cenaclului Al. Sahia..........................pp.51,52
Ion Nicolescu, Poeme ......................................p.53
Emil Ianuy, Constelatii epigramatice .........p. 54
Virgil Stan, Cltori clandestini .........pp.55,56
Mircea Ionescu Quintus, Constelatii
epigramatice ...................................................p. 57
Marinela Preoteasa, Poeme ..........................p. 58
Doina Drgu(, Istorie i cultur ..............pp.59,60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul III, nr. 3(19)/2012 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/doina_dragut
Ilustra(ia revistei:
Quatrocento sienez yi florentin
3
Fra Angelico - Judecata de Apoi
Purificarea prin jertf. S se
fi gndit oamenii la aceast
expresie, cnd au tiat copacii
de-a lungul soselelor? n
filozofia lor simpl si nteleapt,
s-i fi dus mintea la purificarea
cmpiei, la fertilizarea ei prin
uciderea strjerilor n
asteptarea timpului de
nmugurire si n vegherea
psrilor prinse ntr-un zbor
infinit? S se fi mpiedicat
drumul, n ntmpinarea
mersului rotii, de freamtul
tremurnd al crengilor
desteptate n fiori de
primvar? S fi gndit
oamenii, n aceast tiere
simpl si grbit, la o eliberare
a cmpiei, la o prelungire a
ochiului deschis n unduiri de
brazd-ntoars spre orizont n
nchipuirea unei ape, simbol al
curgerii eleatice?
Plantati cu grij si fr
grab, dup datini strvechi,
ca o succesiune de forme si
contururi, meniti s opreasc
curgerea linistii n vastitatea
cmpiei, arborii acestia,
strnsi n cercuri concentrice
si destinsi n mngiere lin
spre cer, fr rod si fr
sensuri precise, aduc mai
aproape melancolia si dorul
de pdure.
Distrus, atmosfera
arhitectural supus
principiului echilibrului, ntr-o
expresie de dezndejde, este
surprins, din goana timpului,
nu ntr-o moarte chinuit,
dureroas, ci ntr-o liniste
deplin, ntr-un somn adnc.
Soseaua nu pare speriat,
desi ntelege rpirea crncen a
semnului verticalittii, ci numai
trist; o tristete ce sporeste si
mai mult mretia de deschidere
ctre imensitate.
Purificare prin jertf
Zile obisnuite de primvar,
cu cer nalt si limpezit de zbor
de psri rotite-n cmp, zile
scldate ntr-o lumin de o
real prospetime, n care
vibreaz o delicat sensibilitate
pentru frumos. Aerul tot este o
muzic, o muzic diafan ce
pluteste, ca un gnd legnat, n
somn, de vise. Primvara,
cobort triumfal, n muguri,
duce mai departe dorul nebun
de-a fi rod si se ntinde, ntr-o
cuprindere luminoas a fiintei
noastre totale, prin clipe de
trire emotional, ctre viziuni
transcendentale. Totul se
desfsoar dup legi
universale, bine stabilite, ntr-
un principiu al echilibrului;
tablouri si imagini de neuitat,
pe care le purtm cu noi si
constituie universul nostru
interior, ne nalt puritatea
ratiunii dincolo de obisnuit si
sensibilitatea sufleteasc
dincolo de necuprins, ne
transport ntr-o liniste
suprem, ntronare a ordinii
firesti. n fata naturii, cldit
cu farmec pe soclul primverii,
ne mbogtim universul spiri-
tual si ne nltm, n plin
lumin, ntr-o ntelegere a
rosturilor si a tainelor ce
proiecteaz, n universalitate,
dimensiuni noi. Se sparg n
soare mugurii si scot n vnt
dorinta arztoare de-a fi fructe.
Linistea si somnul se scurg
n flori, petalele se subtiaz n
lumin mngiate de zbor de
fluturi, ce migreaz visul de
copil, si euforia calm se
degaj n asteptarea derulrii
culorilor.
Linistea si mpcarea ne
cuceresc, nervii ne sunt
destinsi, ne simtim parc
eliberati de un vacarm, vedem
ntr-o lumin nou, ntr-un timp
de esent spiritual.
Zile de primvar
Doina DR~GU}
44
Paula ROMANESCU
Nu, nu suntem noi o gint breaz, dar
cnd pronia ne-a blagoslovit cu un Caragiale,
a fcut-o cu sigurant ca s ne pun n fat o
oglind cu adncimi de lacuri cristaline n
care s ne rsfrngem chipul din adnc n
splendida lui alctuire. L-am vzut si am n-
vtat rsul. De atunci tot rdem nencetat si
nu ne mai ajunge timpul s schimbm ct de
ct ridicolul cel de tot hazul. Ne mai mintim
frumos uneori spunnd c rsul este semn
de sntate. Si totusi...
Cam strmb rsul lumii noastre, Nene
Iancule, dar ct de curat si sntos ne ajunge
rsul tu biciuitor cnd ne potopesc noii Ca-
tavenci, si Farfurizi, si Trahanachi si, Brn-
zovenesti, si cetteni turmentati de prea mul-
te hangarale, si Dandanachi, si Tiptesti, si
Titirci cu sau fr inim, si juni corupti, de-
dulciti la presa de scandal (c de Mite si Zoi-
tici nu se prea cade s rezonm, rezon!), stlpi
strmbi ai unei societti de mucava, atei care
se nchin din noapte-n zori (si-apoi vitver-
cea) doar la zeul acela stpn peste zei si nu
mai stiu s mearg printre muritori dect cu
herghelie lor de cai putere si ntoliti cu flente
de firm, crora un profesor sau doctor de
pe la noi nici mcar nu ncearc s le des-
cifreze codul de bare pus parc anume s...
bareze spatiul dintre polul srciei (de un
luciu uluitor) si cel ai bogtiei (de o cras
impertinent).
E strmb lumea noastr, Nene Iancule,
iar npastele toate - tot pe capul bietului Ion,
pe cnd lichelele (bestiile y compris) nv-
lesc pe teritoriul sufletului nostru, cu un
rnjet de fiare ce vor s pozeze n fpturi
diafane, un fel de ngerasi zbur(d)nd dintr-
un partid ntr-altul ca mingiuca ntr-o partid
de ping-pong. Cum sunt, la flci, mai toti um-
flati si bugeti, nu prea le ntelegem spusele
(c, dup fapte nici vorb s-i bnuim de ar-
dere de grij pentru trisoara asta!). Sunt ns
generosi: ne las nou toat libertatea de a
alege ntre a muri de moarte bun (de parc
scrba asta ar fi si bun cu adevrat!) sau de
a ne interna ntr-un spital dintre cele scpate
de la reformarea-transformarea n crese
pentru btrni. Ne las ntreg si dreptul la
greve, la ocri, la pupat piata endependen-
tei cea slobod la gur... Atunci s ni-i auzi
pe-ai nostri tineri! Pentru c, afl Nene Ian-
cule, c, desi rmasi un stupid people, la limbi
strine (de bunul simt) nu ne ntrece nimeni!
La fiecare treapt a scrii blestemate avem
purttori de palavre, din canal pn pe toate
canalele comunicrii, suntem cetteni euro-
peni, suntem identificati cu un neam nomad
care de munc nu prea stie; ftute vesele de
pe la noi duc voioase n lumea larg solie de
iubire fr frontiere, fr ziduri si perdea (fr
a-si neglija neam iubirea de neam), n schim-
bul creia primesc niscaiva creitari ntru ves-
nica slav a (ne)iubirii pre pmnt. Presa li-
ber (de orice moral) prezint pe spatii large
mofturi de-ale protipendadei politico-ma-
neliste suferinde din amoare cnd situatiunea
devine de-a dreptul mizericordioas.
Noii domni Goe, poticniti foarte la exame-
nul de bac, l-au determinat pe Dom ministru
Motoc s raporteze Lpusneanului de pe tro-
nul originalei noastre democratii cam astfel:
- Mria Ta, floarea trii a czut, dar vin
mereu alti viteji; i-s multi, stpne, multi...
ca frunza dar proti ru
Cu toate acestea, ai nostri tineri la New
York nvat s-mpuste francul, nu s pun
bomba. Apoi se plng c le e dor de ciorba
cu leustean din tara dodoloat... Unii -
gata-nvtati, pornesc la luat cu asalt cettile
stiintifico-medicale si cultural-artistice ale
lumii, cu o mai scurt sau mai lung escal
pe la porti nchise, altii se ntorc la ocupatii
care tin de munca pmntului (dar nu pe
ogorul strmosesc ci prin grdini si livezi de
prin tri de soare mai pline), copiii lor rm-
nnd lng vatra stins, de paz pustiului.
Haite de cini comunitari se apr cum
pot de nvala tot mai cumplit a bipedelor
cuvnttoare n spatiul lor nemioritic unde
nu se mai face nici o brnz desi, de mmlig
o tot punem...
Coana Zoitica (poftim! si-am promis doar
c despre conite - nu si nu!) nvrte politic
nalt pe la Bruxelles sau pe te miri unde (c
tot e el albastru pmntul ca o portocal bun
ru) nregistrnd succesuri peste succesuri.
Veta nu se mai duce la Iunion c de o vreme
vin pe-acilea toate stelele cztoare ale cn-
tecului mondial pentru o ultim explozie de
lumin nainte de legtura cu nelumina... Zita
si-a refcut viata n cteva reprize, celelalte
cuconite, cu morala mai mult sau mai putin
reperat au devenit prospere femei de afaceri.
Se poart mstile cu sau fr carnaval, dife-
rendele se regleaz cu cecul dar nici pistolul
nu s-a demodat. n lumea celor care mai cu-
vnt, limbajul este un Babilon de graiuri
anglo-franco-hispano-chino-zulu-pufu-
mistocare; n lumea celor care mai (si) scriu,
sunt vnati cu toate metodele moderne (mai
exact momiti cu promisiuni fr acoperire)
prea putinii cititori dintre acei expirati care
mai cred c verba volant... ntre scripta si
mobil s-a ntins un hu de noapte-a gndului
n care nu mai cnt scripca veche ci doar o
moar de cuvinte macin nentelesuri. Ce-i
mobilul? N-ai s crezi: o rdasc agasant
care, cum prinde s tipe, te-oblig s vorbesti
singur desi primprejur ar mai fi ceva persoane
dar si ele cu rdasca... Nu-ti d pace nici a-
cas, nici pe bulivar, afar, nici la grdina de
var, nici la cel teatru-al matale cnd se joac
(si, se joac!) vreo pies de Caragiale, nici
mcar la Mall, parol. Ce e mall-ul? Am s-ti
spun altdat, nu acum!
Despre mores, s tot rzi, azi doar de cast-
ing auzi. Limba noastr e bolnav; vin str-
inii s o dreag dar si ei, pn s-o gat, ne-o
dau napoi mai stricat. Pristanda e pe cai mari:
si-a tras firm de bodyguarzi. Noii parlamen-
tari, ministri - fosti sau nc activi si spornici
la cules - fac si desfac mariaje sub greaua
porunc a legii ntru potrivire de caracter, ei -
majori, ele - din ce n ce mai nestiutoare dar,
dornice s nvete din bogata experient a celor
dinti pn cnd, de prea mult cunoastere,
migreaz si ele spre alte tinuturi care s le
confere statute mai forte de... noblesse oblige!
Sau s-si nchirieze vreun masor cnd dulcea
pasre a junetii si flfie aripa a good bye,
my love, good bye (n traducere dmbovi-
tean, Dumnezeu cu mila!).
n rest, mai toti suntem niste pgubosi
Lefteri lefteri, trecnd din crize-n criz, aliniati
n mersul neabtut al lumii spre Paradis, dar,
vorba humulesteanului, asa sraci ca anul
acesta, si ca anul trecut si, ca de cnd suntem,
niciodat n-am fost.
Mcar anul acesta - Anul Caragiale,
Nene Iancule! - vom vorbi mai mult despre
mata, cu mata, monser, si, mpreun vom face
haz de prea multele necazuri c prea ne e
plin de humor tara asta trist!
Anul Caragiale - Ne este
]ara plin# de humor
5
Cine suntem cu adev#rat?
De cele mai multe ori, dac nu chiar ntotdeauna,
cnd vrem s convingem pe cineva
de ceva, spunem c: AM VZUT CU OCHII MEI!
Oare s fie adevrat ceea ce vedem CU OCHII NOSTRI?
S vedem! Soseaua de lng tine e LAT, aceeasi sosea,
n deprtare, e NGUST... Stim c, n realitate,
ea are aceeasi ltime,
dar nou ni se pare... deformat. Ce lum n calcul?
Realitatea, sau prerea noastr? Rspunsul cred c e clar pentru
toat lumea: pentru noi conteaz PREREA NOASTR!
Acum e clar c prerea noastr e o ILUZIE. O mai lum
ca ADEVR? La fel ni se ntmpl si cu oamenii.
De aproape, ni se par ntr-un fel, de departe, n alt fel.
Ce specie de ADEVR e acela care nu e conform realittii,
ci numai PRERII noastre? Nu este ADEVRUL NOSTRU
o minciun despre realitate? Ba este! Si atunci?
Mai suntem noi rigurosi, obiectivi, axiomatici si teoremici?
Nici vorb! PREREA nu e ntuneric, dar e umbr si ceat,
e halucinatie si vis. VEDEREA noastr are exactitatea
desertciunii. Fiecare vede dintr-un anumit UNGHI,
dintr-o anumit POZITIE, dintr-o anumit PERSPECTIV.
Si, am vzut, fiecare vede FALS. Dac si schimb
POZITIA,UNGHIUL si PERSPECTIVA, vede altceva,
vede altfel, dar tot fals. Adic: SUBIECTIV!
Nu vedem dect PRERI, FANTOME si FANTASME.
Un individ care, n rzboi, ucide, este, pentru ai si, EROU.
Acelasi individ este, n acelasi timp, pentru adversari,
un UCIGAS care merit moartea. Ce mai e de fcut?
Pentru majoritatea oamenilor,
nimic. Pentru ceilalti, contaminati de cultur si de stiint,
rmne s uceniceasc la realitate, s renunte la o doz
de subiectivism, adic de falsitate, spre o bun solidarizare
si ntelegere. Rmnnd noi nsine, suntem, unii pentru altii,
teroristi. Numai desfrunzindu-ne de noi nsine,
ne putem prinde ntr-o adevrat HOR A UNIRII...
Cine nu renunt la o larg postat de SINE,
nu se poate apropia de ceilalti...
Oamenii DINTR-O BUCAT au fost si sunt marile
calamitti ale istoriei.
Cercul [i elipsa
Cercul si elipsa nu sunt numai figuri geometrice,
ci, dup doxa mea, si modele psihologice si morale ale lumii.
Cercul, prin nchiderea sa perfect,
simbolizeaz imperfectiunea uman,
primitivism, egoism, team, ur, superioritate, excludere,
prejudecat, imperialism, izolare, lips de comunicare,
prostie, terorism.
V aduceti aminte versul lui Eminescu: TRIND
N CERCUL VOSTRU STRMT...
Si, n plus, ceea ce nseamn n minus,
oricare cerc e vicios.
Tot ce nseamn nchidere e ru: granite, hotare,
ziduri, garduri, santuri, interdictii.
Omul dintr-o bucat e un cerc redus la centru,
la un punct.
Toti oamenii, din nastere si prin crestere, sunt,
si nvat s fie cercuri.
De aceea nu exist ntelegere.
Fiecare o tine pe-a lui.
Toti decedeaz, dar nimeni nu cedeaz.
Curat si sacru automasacru!
Adevrata mprtie a omului, a Umanului cu majuscul,
ncepe odat cu ELIPSA.
Cercul, n perfectiunea imperfectiunii sale
de buric al pmntului, devine, printr-un zvc divin,
constient de asemnarea cu alte cercuri.
Atunci, i creste n crestetul instinctului un mugur,
se lteste, se lungeste,
interiorizeaz un centru exterior
si se pomeneste ELIPS.
Adevrat binefacere pentru el
si pentru tot neamul cercurilor!
Cercul capt crlige si se poate nrudi,
se poate ncuscri cu alte cercuri.
De aici ncepe zmbetul amabilittii, al prieteniei,
al tolerantei, al flexibilittii.
ELIPSA e lipsa cercului.
Eu, la scoal, ajut cercurile s devin elipse.
Nu reusesc, dar asta e poteca salvatoare.
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
6
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 3(19)/2012
Nu de putine ori, de cnd
a nceput s functioneze si la noi
principiul liberttii cuvntului, ca
ntr-o societate democratic, mi-
am pus ntrebarea dac condam-
narea lui Socrate a fost dreapt
sau hotrrea juratilor a fost in-
fluentat de mentalittile vremii,
privind condamnarea unor idei?
Se cunoaste faptul, mai ales
din Apologia lui Platon, c, n
anul 399 .Ch.,Socrate a fost
judecat sub acuzatia de lips de
pietate si de corupere a tinere-
tului atenian. n fata celor 500 de
jurati, Socrate a tinut o cuvntare
ampl, care ns nu i-a convins
pe jurati de nevinovtia sa, asa
cum nici, mai trziu, Iisus nu a
convins pe romani si israeliti de
adevrul spuselor sale.
Condamnarea lui Socrate s-a
bazat pe o majoritate foarte mic.
Astfel, 280 de jurati s-au declarat
pentru condamnare, iar 220 pen-
tru achitare. Dup cum se ob-
serv, nc 30 de voturi n fa-
voarea achitrii ar fi creat egali-
tatea de voturi. n Atena antic
egalitatea de voturi ar fi dus la
achitarea inculpatului. Socrate
era constient de acest adevr, o
stim din Apologia lui Platon,
unde el si exprim surprinderea
privind diferenta de voturi pe ca-
re s-a bazat verdictul. El recu-
noaste: Nu m-am asteptat la o
majoritate att de mic, spunea
el, ci la una mare. Socrate era
surprins pentru faptul c nvt-
turile lui fuseser considerate,
de-alungul ntregii sale vieti,
drept ostile fat de democratia
atenian. n aceste conditii, dac
asa-numitii demos, care erau
poporul atenian de rnd, ar fi fost
att de ignoranti si ncrcati de
prejudecti pe ct credea So-
crate, el nu ar fi avut ntr-adevr
nici o sans. Dar, dup cum a fost
votat verdictul de ctre jurati, a
dovedit c el avea sanse conside-
rabile - c acestora nu le-a fost
usor s-l condamne. Acest lucru
se datoreaz faptului c libertatea
cuvntului era predominant n
viata politic si artistic a Atenei.
Despre aceast realitate vorbeste
cu mndrie Pericle n Istoria Rz-
boiului Peloponeziac, scris de
Tucidide - este vorba de scoala
Ellasului. Datorit acestui fapt,
filozofii din zona bazinului medi-
teranean poposeau la Atena, a-
trasi de marele interes cu care
publicul atenian l e asculta
cuvntrile. Socrate declarase c
nu luase niciodat parte la vre-
una dintre conspiratiile mpotriva
guvernului atenian si c nu co-
misese nici un act vdit mpotriva
acestui guvern, ns acuzarea nu
a oferit nici o dovad care s con-
teste aceste afirmatii. El conside-
ra c si fcuse datoria de soldat-
cettean. n acest context, pot
afirma c a fost condamnat pen-
tru ceea ce spunea si gndea - a
fost, pur si simplu, o condamnare
a unor idei si, n concluzie, a fost
o decizie care contravenea fun-
damentalelor traditii ale orasului-
stat Atena.
Din pcate, Socrate nu a in-
vocat n aprarea sa libertatea cu-
vntului. Dac ar fi invocat prin-
cipiile fundamentale ale demo-
cratiei ateniene, n mod cert, ar fi
reusit s obtin o majoritate de
voturi n favoarea achitrii.
Se pune ntrebarea: de ce nu
a fcut-o? Socrate nu credea n
valoarea liberttii cuvntului si
dorea s fie condamnat. Cerce-
ttorii afirm c exist dovezi c
el dorea s moar si c a decis
s-i provoace deschis si sincer
pe jurati. n tot acest context,
exist o divergent fundamental
ntre premizele democratiei ate-
niene si nvtturile lui Socrate.
O seam de probleme fundamen-
tale existau n privinta crora ntre
Socrate si marea majoritate a
compatriotilor si existau deose-
biri ireconciliabile si chiar anta-
gonice. Gndirea lui Socrate era
antidemocratic si antipolitic n
sensul grec al cuvntului. El dez-
aproba asa-numitul polis, indi-
ferent dac era guvernat de cei
multi, ca n cazul democratiei, sau
de cei putini, ca n cazul sisteme-
lor oligarhice. Peste toate aces-
tea, Socrate nu credea c poporul
era capabil s guverneze. El con-
sidera comunitatea o turm de oi
ce trebuie s aib un cioban drept
stpn, iar ciobanul nu se con-
sult cu oile.
Conceptia dominant n Gre-
cia antic, pe care a definit-o, mai
trziu, Aristotel, era c omul este
un animal politic, care trieste
ntr-un oras-stat sau comunitate,
koinonia. El mai spunea c viata
de comunitate era posibil de-
oarece omul, spre deosebire de
animale, posed logos, capacita-
tea vorbirii inteligente, bazat pe
ratiune si capapbil s conving.
Spre deosebire de Socrate, Aris-
totel nu considera procesul ajun-
gerii la stiint o curs metafizic
n cutarea unor definitii abso-
lute, ci drept o acumulare con-
tinu de ntelepciune cotidian
filtrat si distilat din experienta
cotidian de viat.
Socrate, asa cum se spune n
Memorabilele lui Xenofon, era
de dorit s guverneze omul care
stie. Desigur, acesta era germe-
nele notiunii lui Platon cu privire
la guvernarea de ctre un rege-
filozof. Socrate sustinea c Ora-
colul de la Delfi ar fi spus c nu
exist om mai ntelept dect el.
ns, el si-a petrecut ntreaga
viat demonstrnd c stia c nu
stia, fapt ce l plasa pe o treapt
superioar fat de ceilalti ateni-
eni. El nutrea o afectiune fat de
Sparta, marele rival si dusman al
orasului-stat Atena. Spre deose-
bire de Atena, Sparta nu a avut
niciodat un Partenon sau un
teatru. Alturi de Creta erau pus-
tiurile culturale ale Greciei an-
tice. Aceste dou cetti, Sparta
si Creta erau state militariste. Stim
de la Platon c Socrate admira
aceste oligarhii militariste. So-
crate fcea parte din clasa tineri-
lor aristocrati care urau democra-
tia, el devenind idolul acestora,
printre care se numrau Platon
si Xenofon.
n ultimii ani ai vietii lui So-
crate, datorit nfrngerilor mi-
litare suferite de Atena, tinerii
aristocrati, simpatizantii lui So-
crate, au rsturnat de dou ori,
cu concursul Spartei, ornduirea
democratic si au instituit un re-
gim de dictatur. Prima rstur-
nare a sistemului democratic a
avut loc n 411 .Ch., iar cea de-a
doua de o grupare ce-si zicea Cei
Treizeci,condus de Critias si
Carmides, rude ale lui Platon si
fosti elevi ai lui Socrate. Acestia
apar n dialogurile lui Platon ca
figuri venerate. n aceste condi-
tii, Socrate ar fi devenit erou dac
si ridica vocea mpotriva Celor
Treizeci sau ar fi prsit orasul
si s-ar fi alturat opozitiei. Totusi
n Memorabilele lui Xenofon,
Socrate nu apare ca fiind n ra-
porturi bune cu Critias si Cei
Treizeci. Acestia au folosit pro-
priettile lui Leon pentru a aco-
peri cheltuielile suferite cu ntre-
tinerea garnizoanei spartane care
Al. Florin }ENE
Condamnarea lui Socrate
o eroare a istoriei
sau a jura]ilor?
7
Anul III, nr. 3(19)/2012
ocupase Atena. Si care i tinea
pe dictatori la crma statului ate-
nian. Socrate nu ar fi fost con-
damnat dac l-ar fi avertizat pe
Leon, dac ar fi fcut o declaratie
public de protext, dac ar fi de-
nuntat acele acte imorale si ile-
gale si dac ar fi prsit orasul
alturndu-se opozitiei. ns el a
Icut invers fat de propriile idei
de virtute promovate de-alungul
ntregii sale vieti. Socrate era de-
cis s-i atte pe jurati mpotriva
lui. Dovezile, n acest sens, se
afl n Apologia lui Xenofon.
Apologia lui Platon ascunde c-
teva lucruri esentiale. Xenofon
este de acord c modul de ap-
rare sustinut de Socrate era voit
s provoace condamnarea sa.
Dar acest fapt, sustine Xenofon,
nu ar fi trebuit s mire pe ni-meni,
fiindc Socrate dorea s moar.
Att Xenofon, ct si Platon spun
c cea ce a strnit dezaprobarea
juratilor a fost afirmatia lui So-
crate c Oracolul de la Delfi l
calificase drept cel mai ntelept
om. Sau, n formularea mai
enigmatic a lui Platon, c nu
exist un om mai ntelept ca el. n
Apologia sa, acesta relateaz c
afirmatia lui Socrate a strnit stri-
gte de mnie n rndurile jura-
tilor.
Dup proces, n Crito, disci-
polii lui Socrate se plngeau c
Socrate nu s-a aprat cum se cu-
venea. Dup un timp, n Fedon,
ei sugereaz chiar c mentorul lor
prea decis s comit un fel de
act de sinucidere. La aceste opi-
nii condamnabile, Socrate rs-
punde printr-un discurs deose-
bit, mistic, dar n esent lipsit de
sens, n care sustine c filozoful
are menirea zeiasc s caute
moartea drept mplinire, deoarece
numai prin moarte sufletul este
eliberat de trupul muritor si de-
vine capabil s cumpneasc
Ideile eterne si neschimbtoare.
Fedon, n aceast situatie, de-
vine o od nchinat mortii si eter-
nittii ei.
n aprarea lui, era de-ajuns
ca Socrate s evoce libertatea cu-
vntului, care pentru atenieni era
un drept fundamental. Grecii
antici aveau patru termeni pentru
notiunea de libertatea cuvntu-
lui. Cel mai vechi apare n opera
lui Eschil, este compus din ad-
jectivul eleutherus (liber) si sto-
mos (gur). Cel de-al doilea
cuvnt apare n scrierile lui
Herodot, care este isegoria (eti-
mologic nseamn egalitate pri-
vind dreptul de a lua cuvntul),
urmtorul este parrhasia (dreptul
de a face uz de libertatea cuvn-
tului), care a aprut n piesele lui
Euripide. Si al patrulea cuvnt
este isologia (egalitate n privinta
dreptului de a lua cuvntul).
Vznd importanta pe care o
dau atenienii liberttii cuvntu-
lui, Socrate, n aprarea sa, ar fi
trebuit s invoce acest deziderat
la care atenienii si juratii erau
foarte sensibili. El trebuia s
spun: Adevrata libertate a cu-
vntului nu const n a putea
spune sau gndi ceea ce spun si
gndesc conductorii, indiferent
dac acestia i reprezint pe cei
putini sau pe cei multi. Chiar si
sub cel mai nefast dictator nu
este interzis s fii de acord cu el.
Libertatea cuvntului este liber-
tatea de a nu fi de acord.
Ideile nu sunt att de fragile
ca oamenii. Socrate stia c ideile
lui - si exemplul dat de el - aveau
s dinuiasc si c Atena avea
s poarte pata mortii lui. Sorbind
cupa cu otrav de cucut, So-
crate a trecut din efemera viat
n trinicia eternittii. Moartea
lui Socrate, nconjurat de dis-
cipoli, este eternizat, sugestiv,
ntr-un tablou executat, n anul
1787, de Jacques Louis David.
n cursul unei dimineti, ctre
orele patru, am avut urmtoarea
fulguratie intelectual, dup
cuvntul eminescian:
Verbul meu, scrisul,
naripare
poart-n Deschisul
minjilor rare.
Am gndit n continuare la
un sonet si mi treceau prin minte
rimele abisul si nchisul (con-
trast cu Deschisul). Dar, pe la
8.30, privind un crin care nce-
puse s se desfac n fata mea
(ca si cum gndul nocturn ar fi
indus deschiderea corolei, crinul
fiind nsusit cu o afinitate afec-
tiv si... intelectual), s-a ns-
cut un poem care ntruchipa
acest posibil:
Miracol
naripare
poart-n Deschisul
minjilor rare.
Un crin din vaz
blnd se desface.
Ce-adnc, ce raz
din pura-i pace
la mine-l cheam ?
I-a dat avntul
versu-mi, cuvntul ?
- O, sfnt seam !
Persista ns necesitatea unei
noi trepte. Astfel, a doua zi m-a
vizitat sonetul la care ncepusem
s m gndesc initial:
mpcarea antinomiei
naripare
poart-n Deschisul
minjilor rare,
zbor de-ntrebare
cerul yi-abisul;
care sens doare:
forma, nchisul,
sau devenirea,
George POPA
joc orb ce-mbin
firea, nefirea ?
- O, dar cleytarul.
n prealumin-yi
soarbe tiparul.
Totusi, m urmrea senzatia
c acel gnd nocturn avea de
parcurs nc o ultim treapt. n
ziua urmtoare am aflat continu-
area suisului:
Transposibil
naripare
poart-n Deschisul
minjilor rare,
gonind pe-ntinsul
mrii de-azur,
spre neatinsul
Dincolo pur.
Fulgerul transposibilului
(dincolo de fiint si nefiint, din-
colo de posibil si imposibil), ex-
trem a eliberrii metafizice, a fost
cel care mi-a luminat calea: trep-
tele spre supremul Deschis -
acolo unde, n poemul adresat
Parcelor, Friedrich Hlderlin ex-
clam:
Numai o var, una singur,
druiji-mi, puternice Zne,
Si-o toamn n care s se
prguie cntu-mi.
Dac-ntr-o zi lucrul sfnt
ce-n inim-mi
Slyluieyte - Poemul - mi-
a izbutit,
Voi fi trit ca zeii, yi n-am
rvnit mai mult.
Iar Cecil Day Lewis, n poe-
mul: Tempt me no more
Tempt me no more, for I
Have known the lightnings hour,
The poets inward pride
The certainty of power.
8
Anul III, nr. 3(19)/2012
Florin M~CE{ANU
Arta sienez din secolul
al XV-lea n-a prsit niciodat
ambianta goticului
international. Din aceast
cauz a fost repede considerat
ca fiind rmas n urm. Marile
noutti florentine de la
Masaccio ncoace, Siena nu
le-a acceptat dect cu
nsemnate transformri. Dar
aceast retinere este efectul
originalittii Sienei, mai curnd
dect o form de inertie. Se
trece la pictura cu compozitii
elegante, cu fragilitatea
figurilor si gustul pentru
ornamente si broderii. Totul
devine clar, slefuit, de-o mare
finete, plin de amnunte
captivante, riguros si mret.
Pictorii sienezi si vor gsi un
nou punct de plecare n arta
inventiv si putin dezordonat
a lui Vecchietta (frescele din
sacristia dellOspedale, 1436-
1449). Din el descind maestrii
fantasti ai generatiei urmtoare:
Neroccio del Laudi, Benvenuto
di Giovanni si uimitorul
Francesco di Giorgio.
Pictura din Quattrocento-ul
florentin cu aurul si albastrul ei,
cu pretiozitatea sentimental si
trupurile ei materiale trecea
drept mai pioas dect arta
naturist si monumental a
inovatorilor. Racursiul
volumelor, dificultate ce fcea
mndria maestrilor, este redat
cu un spirit de consecvent
nou dar fr ostentatie. N-a
existat nicicnd pictur mai
demn. Ea a fost, timp de dou
veacuri, ntruparea constiintei
artistice florentine.
Fra Angelico, Tommaso
Masaccio, Domenico, Fra
Filippo Lippi, Benezzo Gozzoli,
Andrea del Castagno, Antonio
Benci au fost o parte dintre cei
mai mari pictori florentini ai
acelui curent.
Spre deosebire de venetieni,
florentinii, vor adopta cu mare
retinere culorile n ulei, numai
dup o ndelungat perioad
de prospectare.
Quattrocento-ul florentin
va domina ntregul secol
al XV-lea, dnd tonul n materie
de noutti, dar pierzndu-si
acest statut spre sfrsitul
Quattrocento-ului (datorit
crizei sociale, filozofice si
artistice de la sfrsitul
secolului).
F
r
a

A
n
g
e
l
i
c
o

-

B
u
n
a
v
e
s
t
i
r
e
A
l
e
s
s
o

B
a
l
d
o
v
i
n
e
t
t
i

-

M
a
d
o
n
n
a

y
i

p
r
u
n
c
u
l
9
Anul III, nr. 3(19)/2012
George FILIP
(Montreal)
NEBNUIT MIRACOL
Aduceti toti copacii la trupul meu nemort
Asa scldati btrnii n falsele vibratii
Am bnuit c-n fructul colindelor funebre
V rsturnati n nimeni nebnuind tentatii.
De nu sunt dus pe grla eternelor regrete
Prin trupul meu se zbate n simetrii rotunde
Un trubadur ce vine si pleac de o lume
Si nu veti sti cnd pleac si a sosit de unde...
n versul meu ascuns-am enigme pretioase
Ca semn c trupul este un trup de muritor
Huliti femeia care ne pune scrumu-n urne
Gndind unde-i minciuna, de esti vreun gnditor.
Tulburtoare carte... creionul nu trdeaz
Iar eu l tin n deste si lacom si flmnd
Zenit al mplinirii - mai vreau s sorb lumin
Si s-mi nham n versuri frmele de gnd.
Desigur, e departe strdincolo de vise
Acolo unde Marea se-aprinde n culori
Si-acolo doar poetii mai rstigniti prin viat
Se duc s-si spele trupul si prea arareori.
Dac vedeti o noapte n rochii de himer
Si oameni care ar ogoarele de zgur
Huliti pmntul aspru, destinul si speranta
NEBNUIT MIRACOL PE RAZA TA SPERJUR
UMBRE
nu clcati pe umbre, umbra
e a voastr temporar
umbra-ti sade la picioare
ct esti viu prin calendar
credincioas ca un cine
st n lantul nevzut
cine ne-a legat de umbre
niciodat n-am stiut
caii si stejarii-au umbre
florile de pe mormnt
gzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfnt
umbra Lunii - sarlatan
tinuie poeti si hoti
si-n eclipsele-i arare
ea ne d umbr la toti
marea, ct e ea de mare
poart umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliti
iar de suprm destinul
stm la umbra lui umbriti
doar Hristosul n-are umbr
umbra lui si-a nimnuia
dar crestinii-i cersim umbra
n amin si aleluia...
TULBURTORUL VIS
Acest pmnt mirositor si lacom
Cu trsnetele lui ucigtoare,
Fr belsug si fr adposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talp nc arde
Si a pctuit cu Luna,
n care ne-ngropm pe rnd
De-a pururea si-ntotdeauna.
Acest pmnt fr culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legat-n glezn
Si cu att de relative spatii.
Acest pmnt fr culori si gust
Pe care iarba verde sngereaz
Si cnd simtim ce-i zborul, si zburm
Aripile din umeri le reteaz.
S fiu rotund si nu m multumesc
Muscnd din el, flmnd, a cta parte?
Printii mei, cugettori, au curs
Prin iuresul plecrilor spre moarte;
Diana, tu si eu mai suntem vii
S nu rostesti acum nici un cuvnt
C m trezesti si voi fi las, iubito
Si amndoi vom curge n pmnt.
DUMNEZEU
cnd rsare Soarele pe lumi
si zmbeste-n orice elesteu
gzele planetei cunosc semnul:
si deschide ochiul Dumnezeu
dac Luna trece-n cer mireas
cutndu-si mirele mereu
stelele stau n genunchi pioase
apele si muntii cnd danseaz
cnd poetul plnge sub trofeu
cataclismul lumii dac-ngheat
dar cnd pulsul lumii nceteaz
sub multicolorul curcubeu
si plecm cu smirna-n vesnicie
si nchide ochiul Dumnezeu?
Omul a plecat pe jos
din rotirea ciclic
si spre sear a ajuns
n legenda biblic
ascundea n craniul sterp
sapte vorbe latinesti
niste siretlicuri si
alte tare omenesti
La mul(i ani, Poete!
George Filip mplineyte, pe 22 martie 2012, pentru
prima oar, cum spune el, 73 de ani. yi doreyte s
mplineasc, yi el, cndva, ca bunicul su, 101 ani.
Redac(ia i ureaz La mul(i yi frumoyi ani!
a-ntlnit prin vid alt Om
si-a splat n el cutitu
era primul trg legat
cu acel afurisitu
vestea a urcat la cer
Dumnezeu cocea destine
si-a gndit sententios:
Omul seamn cu Mine.
OMUL
10
Iulian CHIVU
Categoric, trecerea de la o civilizatie
la alta nu se face dect renuntnd la cea dinti,
fiindc altfel risti s triesti ntre dou lumi,
precum n intersectia a dou multimi. Si to-
tusi comparatia nu e prea fericit, pentru c
modelul matematic al multimilor intersectate
nu satisface pe deplin si, fiindc nu admite
tranzitivitatea, este neflexibil, greu viabil, lip-
sit de identitate
1
.
Realitatea a fost, si continu s fie, ns
mult mai simpl: numai curiozittile grave si
nevoile apstoare l-au determinat pe om s-
si duc istoria ntre dac si de ce. Cu alte cu-
vinte, el a devenit o functie a naturii sale su-
perioare mai nti conditional si cauzal si mai
apoi si-a gsit cea de a treia dimensiune, cea
istoric, sub semnul lui ca s. Sensul deve-
nirii sale a fost deci conditiecunoate-
rescop, n ciuda oricror comutativitti
logice si a unor intersectri vremelnice.
Tipologia etnosofic, e drept, ne propu-
ne n cazul mai multor popoare att modelul
convergent, ct si modelul divergent de a a-
vansa n timp (de pild Emil Cioran le reprosa
romnilor c au mers prin istorie cu fata na-
poi, privind spre trecut), respectiv cu proiec-
tul orizontului n sensul certitudinii ori cu
apelul la probabilitate. Cele dou atitudini
fat de proiect sunt susceptibile de relevant
pe dou coordonate; n timp ce una si caut
argumentele exclusiv n traditie, cealalt le
gseste preponderent n noutate. Se poate
spune c plcerea Des - Facerii intr n con-
tradictie cu durerea consecventei; O
oocino to uuaov oic,ci o :o po
2
spune
cu convingere Aristotel, desi stia de la Pro-
tagoras c O oc0ocao civoi :o n/:oo ocv
:cv aooyno:cv
3
Revd tratatul Despre generare i nimi-
cire (:p aoooycyp koi :p ko:oo:oop -
336 .Hr.)
4
, un manual critic al filosofiei
presocratice a devenirii, si m gndesc ct
dreptate avea Blaise Pascal cnd identifica
n constiinta mortii adevrata superioritate a
Des - Facerea
- sensul certitudinii
[i apelul la probabilitate -
omului (trestia cugettoare), n timp ce uni-
versul nu stie pe cine omoar; o dualitate
cartezian de tip trup (ntindere) / spirit (e-
sent) care hotrste ntre angoas si ac-
tiune. Nici Geneza sau Cartea Facerii nssi
nu propune lucrul desvrsit, ci deschide
spre desvrsire, altfel Edenul ar fi fost prea
plictisitor si anost.
Care ar fi fost destinul lui Adam si al urma-
silor lui dac nu ar fi fost tentatia (ispitirea)
grav a cunoasterii? Acesta a fost n fond
dup a fi cel de al doilea moment esential al
Facerii (a deveni) care a optat n cele din ur-
m pentru Des-Facere, n sensul c i-a dat
fericirea inconstient pentru cutarea ei con-
stient n alt parte, primind un al doilea pro-
tocol al fiindului su
5
si al descendentilor si.
Lumea postadamic, perceput ca dec-
dere, nu a avut sensul certitudinii, fiindc ar
fi trit o Re-Facere, lucru de altfel imposibil.
Adam nu poate Re-Face Edenul si lumea pe
care o ntemeiaz orbecie n necunoastere
si neputint pentru c nu are alt alternativ
dect s comit o serie de erori logice in-
formale de genul argumentului ignorantei ge-
nerat din lipsa de imaginatie, al cauzei sin-
gulare fiindc consider c o singur cauz
duce la un singur efect, face apel la surse
irelevante, necalificate, orice atractie este
considerat ca reprezentnd lucruri concrete
si s nu neglijm ceea ce a ntemeiat ca o
conditie mitul, respectiv transferul sarcinii
dovezii n seama oponentului.
Asta ca s nu mai adugm erorile de re-
levant, de genul ipotezei ad-hoc, apelul la
fric, dar si apelul la fort, raportarea la majo-
ritate si mai ales optiunea pentru gndirea
deziderativ, n contextul creia au aprut
credinte concordante cu ceea ce convine sau
place, n loc s se fac apel la evidente.
Ori s nu ne grbim cu judecata. Care e-
rau evidentele lumii postadamice? Ce alt re-
ferent ar fi putut s substituie majoritatea?
Cum se puteau spulbera angoasele n acti-
une? Ct ratiune putea antrena acea lume
ca s elimine irelevantul? n aceste conditii
opera distributia ilogic, n sensul c nu se
Icea distinctie holistic ntre suma prtilor
si ntregul ca atare.
Des-Facerea adamic era inevitabil. Ede-
nul ajunge o colivie strmt din momentul n
care fructul cunoasterii produce efecte pre-
cum n scrierile vedice Shiva declansase roa-
ta timpului fr a o mai putea opri. Apoi Adam
nu avea statutul unui heruvim, ci era o creatie
secundar, care din clipa ispitirii sale devine
periculoas
6
, gata s mnnce si din pomul
vietii, dttor de eternitate. Alungarea din
Eden l duce pe Adam n angoas (die Angst
- la Heidegger), este abandonat alternativei
secundare si condamnat la actiune
7
, motiv
suficient ca existentialismul s considere c
fiinta uman nu este o fiint necesar, ci una
de prisos, care exist pur si simplu, a crei
ratiune nu este suficient pentru a-i asigura
rspunsuri definitive, dar care devine n per-
manent. Ea are angoasa propriei existente
n functie de care nu mai are nici stpnirea
sinelui si este solitar desi admite coexistenta
celorlalti.
Si cu toate acestea, n contingenta sa,
omul postadamic face acumulri de genul
Weltanschauung prin noetic si noematic.
Trestia cugettoare a lui Pascal se defineste
prin supraeminent, concretete si abstracti-
zare dup cum se refer la inteligent (intell-
ego), n functie de natura simpl a lucrurilor
din care intelectul contrage universalul.
Asadar, Des-Facerea este retroversivul
Facerii si congruenta de la polul cellalt al
Re-Facerii (se Des-Face doar ce si ct se poa-
te Re-Face); Adam va fi rmas mult vreme
n preajma Edenului fiindc omul are nevoie
de o statornicire n definirea lucrurilor pe care,
pentru un timp inegal, trebuie s le admit
asa cum le crede el (als ob), precum n filo-
sofia lui Hans Vaihinger
8
. De la incipientele
11
Anul III, nr. 3(19)/2012
cognitiv-asistemice n lumea adamic, se tre-
ce ulterior la profilarea sistemic prin cele
dou proprietti fundamentale: cea de repre-
zentare si cea de estimare, ca pe parcursul
experientei de viat acestea s se regseasc
n inteligent ca intellego.
Nivelurile de analiz s-au succedat de la
naturale la elaborare, ca de pild succesiunea
nivel de cunostinte/ nivel computational, ori
au evoluat n sensul certitudinii de la nivelul
algoritmic-reprezentational spre cel imple-
mentational, fr a exclude apelul la proba-
bilitate, ns diminundu-l tot mai mult, pe
msura cresterii certitudinilor.
Re-Facerea a nsemnat tatonare, o nou
creatie, iar aceasta a cunoscut toate catego-
riile de erori logice (formale, informale), dintre
care cele mai frecvente au fost rationamen-
tele invalide prin conjunctie logic, prin co-
relative logice, prin falsa dilem, prin dovada
negativ, prin non sequitur (cnd concluzia
nu decurge din premise), dar mai ales prin
apelul la probabilitate, miznd c ceva care
poate s se produc este si inevitabil s se
produc, ceea ce a ntretinut panteismul spi-
nozian. Erorile propozitionale sunt ulterioare
si continu ontologic n legtur cu Fiinta
si mai putin cu Umanitatea (negarea antece-
dentului, apelul la disjunctie, afirmarea con-
secventului).
Cele mai evoluate erori logice sunt cele
de cuantificare si cele silogistice. Erorile lo-
gice informale, n opinia noastr, sunt conco-
mitente celor formale si emergente ca spon-
taneitate (argumentum ad nauseam
9
, cercul
vicios, argumentul ignorantei, cauza singu-
lar, distributia ilogic etc.), unele cu cauze
ndoielnice, altele erori de relvant. Pe fondul
acestor erori, metafizica a fcut recurent la
cauza care nu are cauz (Dumnezeu), pn
la nivel catafatic, si la contingent, ca n fi-
losofia kantian. n paralel, omul a avansat
pe pista caracteristicilor actelor care confer
semnificatie pn la variatele constante ale
ntelegerii si calitatea familiarittii, din lo-
gica lui Husserl. De aici ncepe geneza mode-
lelor culturale la baza crora st persona-
litatea (cu trsturile, cauzele si consecintele
ei), de care se ocup o latur a psihologiei
chiar si atunci cnd se ambitioneaz s iden-
tifice particularitti nationale de manifestare
original.
Evident, dac exist cu adevrat perso-
nalitate national, aceasta nu este dect o
modalitate sumativ de a fi, al crei continut
se structureaz pe elemente specifice ale psi-
hologiei cognitive si pe considerentele dis-
tinctive ale moralei (ordinea fiindului).
Probabilitatea repetrii unor evenimente n-
tmpltoare nu are relevant nici cnd ntre
numrul cazurilor favorabile n declansarea
unui eveniment sau a unei atitudini si num-
rul total de cazuri se poate obtine un raport
mai mare dect 0 si mai mic dect 1, potrivit
calculului probabilittilor.
Categoric, cu conditia s acceptm pro-
babilitatea ca o multime numeric exprimabil
n caracterul aleatoriu al unui eveniment sau
fenomen dup care se poate estima dac un
alt eveniment se va ntmpla sau nu prin ra-
portare la eventualitatea unei multimi de eve-
nimente simple, deja cunoscute (evenimente
imposibile = 0; posibile > 0; respectiv < 1 si
sigure = 1). Certitudinea aparitiei cu sau fr
regularitate a unor manifestri n persona-
litate face conexiunea tocmai ntre psihologia
personalittii si metoda calculului probabi-
listic.
n functie de aceast realitate au fost ela-
borate prin raportare la frecventa evenimen-
telor si a factorilor determinanti modelul cu
trei factori ampli ai personalittii, al lui H. J.
Eysenck (nevrozism, extraversiune-intro-
versiune i psihozism)
10
si mai apoi modelul
cu cinci factori, al lui Costa si McCrae (nevro-
zism, extraversiune, deschidere, agreabili-
tate, contiinciozitate)
11
.
Am adus n discutie aceste amnunte ca
s-mi argumentez scepticismul n ce priveste
personalitatea national n afara unor consi-
derente de psihologie cognitiv (regsit n
edificiul social) si de particularitti morale, usor
de identificat nDes-Facere si nRe-Fa-cere, ca
solutii postadamice factual-egosin-tonice,
existentiale pn la momentul apoka-tastasic.
Izgonirea din Eden, desi pare o sanctiune
ireversibil, nu avea s fie dect o sans a
creatiei la automplinire, nu si o desvrsire
n sine a omului, ci numai o aspiratie, un ori-
zont apofatic de dup epifania suspendat
ntre certitudine si probabilitate. Astfel, di-
ferentele de dincolo de mrimile fizice nu
sunt dect o chestiune de psihologie cogni-
tiv si de particularitti morale care valideaz
identittile.
1
Civilizatiile sunt de fapt afirmri socio-culturale
cu identitate bine conturat prin continutul de
idei, organizare social si dezvoltare economic,
continuitti istorice n succesiune bine fundamen-
tate si deloc accidentale.
2
Aristotel, Etica nichomachic, VII.12 (trad.
nteleptul caut ceea ce e lipsit de durere, nu ceea
ce este plcut).
3
Protagoras, la Platon (trad. Omul este msura
tuturor lucrurilor).
4
Aristotel, Despre generare i nimicire, Ed.
Polirom, Iasi, 2010.
5
Pentru c ai ascultat de vorba femeii tale i ai
mncat din pomul din care ti-am poruncit s nu
mnnci, blestemat va fi pmntul pentru tine.
Cu osteneal s te hrneti din el n toate zilele
vietii tale! (Facerea; 3.17).
6
Iat, Adam s-a fcut ca unul dintre Noi, cu-
noscnd binele i rul (Facerea, 4.22), acest Noi
trimitnd la Dumnezeu-creatorul si Heruvimii care
vor fi trimisi s pzeasc pomul vietii, asa nct
Adam s nu ajung si acolo si s devin pe deplin
ca unul dintre Noi.
7
Pentru c ai ascultat de vorba femeii tale i ai
mncat din pomul din care ti-am poruncit s nu
mnnci, blestemat va fi pmntul pentru tine.
Cu osteneal s te hrneti din el n toate zilelel
vietii tale (Facerea, 3.17).
8
Vezi Hans Vaihinger (1852- 1933) Filosofia lui
Ca i Cum, Ed. Nemira, Buc.,2001, trad. dup
Philosophie des Als Ob, 1911.
9
Const n repetarea unui rationament invalid n
speranta c acesta ar putea fi acceptat.
10
Eysenck, H.J.; The biological basis of person-
ality, Thomas, Springfield, IL, 1967.
11
Costa, P.T., Jr., McCrae, R.R.; The five factor
model of personality and its relevance to person-
ality disorders, n Journal of Personality Disor-
ders, 1992.
Paolo Uccello - Pcat originar (detaliu)
12
43
Afurisme (4)
Nimeni nu este prost pn la proba contrarie. Exist prezumtia de
desteptciune.
Umblati usor, treziti mortii.
Corbii nu impun respect, desi sunt gravi, se stie ce mnnc.
Alarma nu este pentru surzi.
S ai aripi si s nu zbori este o tragedie.
Ca s cunosti ntunericul trebuie s fii orb.
Plantele pot fi fermectoare, otrvitoare sau longevive.
Nu te poti feri de mizerie, ori schimbi caracterul,
ori prietenii, ori ncltrile.
Bucuria piticilor la prbusirea unui gigant.
Prima trdare este mai grea, apoi totul se normalizeaz.
Orice om are suflet, dar unii nu-l vor.
Uneori ai impresia c maimut,ele se trag din oameni.
Prostia este ca o cium, las multi morti n urm.
Dect anonim, mai bine Pinocchio sau Charlot.
Nimic nu este mai frumos dect ntelepciune rostit cu elegant.
Rostul literaturii nu este de a-ti mrturisi propriile triri si
sentimente, ci de a sugera frumusetea si adevrul.
Sublimele versete
S nu te crezi niciodat profet, nu esti.
Nimeni nu se urste cu sinceritate pe sine,
nici nu trebuie.
Trist este spectacolul cintei, derutant.
Tu nu m admiri pe mine, eu nu te admir pe tine,
totusi convietuim.
Multi oameni sunt plicticosi pentru c prea se iau n serios.
Nu spunea bietul Will c lumea este o scen?
Cte ambitii se pierd n neant si neantul nu se umple.
Nu este orgoliul artistului o busol stricat? Si totusi...
Resemnarea nu este bun, dar e sntoas.
Cine te-a scuipat o dat, o va mai face.
Orice justificare ascunde un dram de neadevr
sau chiar o minciun ntreag.
De oboseal ajungi s dormi ntre lupi.
Multe idei noi par inutile, dar verdictul l d timpul.
Las-i pe Socrate, Schopenhauer s.a., gndeste liber.
Egolatria nu-i prseste nici pe sihastri.
Din trndvie s-au nscut uneori idei geniale.
Cine nu stie multe, nu se rtceste niciodat.
Cnd nu reusesti s-ti nvingi defectele,
ncepi s le consideri calitti.
Scriitorii se deosebesc fundamental de savanti -
ei nu demonstreaz nimic.
n momentul cnd accepti orice, devii o plant fericit.
Nici un om nu este de prisos dect n ochii unora.
ntre logic si fantezie este o dusmnie de moarte.
Orice convingere este o capcan.
Adevrata srcie este izolarea de lume.
Boris MARIAN
Afurisme (3)
Fericiti cei sraci cu duhul, dar bogati n subconstient, acesta este talentul
Lectie de modestie - ce important are dac Homer sau Shakespeare
au existat sau nu?
Dac mieii, viteii, purceii nu trezesc mila, de unde mila pentru om?
Ati privit ochii unui copil btut?
Cuvntul poate fi pumnal, glont, otrav, dar si panaceu.
Nu ludati soarele, el exist si fr noi.
Pe cel ru, binele l nrieste mai mult. O stiu din experient.
Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevrul cutat.
Adevrul este iubire.
Iubirile nu mor, se transform.
Poti cunoaste un om n cteva minute sau niciodat.
Ura se hrneste din orice, chiar din ea nssi.
Femeia si brbatul au aceleasi drepturi, dar fiecare le ntelege altfel.
Nu exist un labirint mai greu de strbtut dect sufletul femeii, dar merit.
Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toti la nchisoare,
pentru omor calificat.
Adevrul nu este urt, urti putem fi noi, uneori.
E bine s ascultm femeile, dar apoi s judecm la rece.
Laudele pot fi letale pentru artisti.
Trncneala este salvare pentru cei ce nu gndesc.
Fii circumspect fat de anii ce vin.
A fi sau a nu fi nu este o ntrebare, ci dou, iar rspunsurile sunt
nenumrate.
S fii cinstit si s te cheme Brutus?
Ca s rupi un trandafir ti trebuie fie curaj, fie pasiune.
n timpul vietii, poetii nu sunt luati n serios, iar dup moarte sunt
uitati. Unii.
A gresi este omeneste, a nu regreta este iar omeneste, a repeta, tot
omeneste este, dar ce nu este omeneste?
Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga n patru labe.
Dumnezeu nu-i personaj
Te-ai luat de Dumnezeu si nu-i frumos,
C nu-i nalt si nici prea artos,
C are nas semit, c st pe Net,
Ateu puteai s fii, dar mai discret.
Ai mult curaj, si Iaacov s-a luptat
Cu ngerul, dar el era brbat,
Iar Dumnezeu l-a pus la ncercare,
Pe tine cin-te-a-mpins, flecare?
Prea des vorbim de Cel Ce Este,
l njurm, l convocm la feste,
Fr s stim c-n palma Lui stm toti,
Destoinici, nvtati, netoti.
Esti liber s nu crezi n Dumnezeu,
Dispretuieste-te ct vrei, e dreptul tu,
Dar las oamenilor dreptul sfnt
De-a fi mai sus cu-o palm de pmnt.
Poeme Poeme
Poeme
13
Anul III, nr. 3(19)/2012
Se poate vorbi, n incomoda gril psiha-
nalitic, de efectul arterelor colaterale n
gestul (acta) scrierii cu genericul belle letre,
sau dac vreti de grafomanie. E liber omul s
scrie, dac asta i d iluzia catarsic a elibe-
rrii. Psihicul functioneaz prin sugestie si
autosugestie. Auto-amgirea devine implicit
comunicarea acesteia, sub ornamentica unei
anume estetici proprii (subiective), ca arte-
fact: cartea proprie se substituie obiectului
de cult (personal), evanghelie sau apoca-
lips proprie. Odat angrenat n acest act-
substituant - cel care scrie n ideea literaturii,
si scruteaz, involuntar sau pragmatic, intu-
itiv sau sugestionat (eventual cu atestatul
cutrui criticard) propriul itinerar psiho-
cerebral, labirinthic... Mitul labirinthic este
al reprezentrii grafice si... ontologice, a cre-
ierului uman, recte a subconstientului... Ani-
mistii au cutat sufletul (duhul) n zone ale
corpului, ignornd c de fapt organismul este
parte din Creierul-labirint... Psihopatologia
materialist-dialectic (Socola) a stabilit de-
mult complexul psiho-somatic si riscurile ma-
niacale. Patologia, adic logos despre patos,
de unde termenul religios Patim. A ptimi
este verbul suferintei de tip religiosus, sacri-
ficial, post-fetisist (ntru vindecare; de ce
nu prin actul scrisului? Fiecare individ are
aceast ncercare, fie determinat de varii mo-
tive, fie indus din societate; little-bang-ul
declansator este Frustrarea, cel mai frecvent
din copilrie, asadar situatia limit a unui
dat(um) - poate Fatum-ul iubirii de propriul
destin? de unde starea terifiant de culp,
practic de conceptul paradisului pierdut;
paradisul protector al Mamei (din Matriarhat)
- azi feminism-ecologistic (al Familiei) - fie
dinainte - natal, fie trit n real, vine din ca-
tacombele memoriei ancestrale, dar si cu ra-
mificatii dobndite, obscure, va deveni au-
toprogram empiric, travaliu al suferintei, cul-
minnd patologic cu alienarea, paranoic sau
(si) schizoidic. n vechime, la romni, o cauz
a nnebunirii este asa-zisa Sperietur. Trit
sau doar cultivat de basme, de eresuri, din-
spre mistica ntunecat a bntuirilor din Epo-
sul pgn, dar si din sincretia religiosus, mai
ales n zonele izolate geografic (munti, pustie,
ctune, vguni, pesteri etc.) - Sperietura are
efectul de inductie telepatic, de sugestio-
nare prin soc emotional (de tip nocturn) - si
poate determina modificri perceptive agra-
vate de forta proprie a imaginatiei; evenimen-
te ca moartea, strmutarea fortat din spatiul
originar, violente familiale, boli grave ascun-
se ori netratate la timp etc.- pot decide desti-
nul persoanei sau chiar al unor colective,
comunitti, chiar si popoare! Constanta me-
moriei colective, transcedental (!) este cea
escatologic, cea nsumat de cercettorii
psihologiei moderne (trialiste) - n cele sapte
spaime (frici) fundamentale, spectru al Une-
ia: frica omeneasc, de moarte, constienti-
zarea acesteia la nivelul superior, neo- carte-
zian).
Revenind la intentia initial a acestor sim-
ple-opinii, nu se poate ignora ceea ce am nu-
mit ntr-un poem monstrul istoriei, care te-
rorizeaz, traumatizeaz precipitnd deve-
nirea societtilor (cu individul captiv n ea!,
deci incerconectat volens-nolens, incontro-
labil siesi...) - existentei; conditionalitatea
acesta este de tip definit stiintific drept sa-
do-massochist), sau interdependenta pa-
tologic (a Ptimirii, ca la sfintii nchisorilor,
ori a preotimii dedicate sistematic dogme-
lor...) - gesticulatie a dinamicii sacrificiale-
ntr- mntuire... Numai c..., extrema mntuirii
(mantu...), este Bntuirea (Bantu...). V spune
asta ceva? Ceva tribal, ceva din paradiziacul
pierdut (prin alungare, sau poate prin aban-
don rebel? - ceva catacombic, cavernos,
recte din undergraund-ul psihicului uman...
Reprezentarea prin scriere a grafomanului
empiric, este cumva mandalic, grafem al unei
remanente sub telepatice; marele psihologist
austriac Carl Gustav Jung a nteles asta,
atunci cnd s-a desprtit de scoala Freud,
si a aprofundat cercetarea prin auto-expe-
rimente ce riscau nebunia (!) - fiind obliga-
toriu pentru cel ce scrie literar...
Careva a spus corect c fr a fi un psi-
holog bun, nu ai ce cuta n literatur! n
fond, scriitorul autentic, ne-traumatizat de
stigma (cum dixit Paul Aretzu) - se auto-
observ (superior intuitiv, se auto-scruteaz,
astfel c mostre din textele sale pot fi inter-
pretate strict-psihanalitic, ca foi de observa-
tie! Consider c dincolo de derizoriul manie-
rism (mimesis admirativ surescitat al unui
model) - Poetul autentic are resurse ale unei
sntti de rezistent fat de traume, ca s
confrunte abisalul, regsind cum s-a spus
(Steinhard s.a.) calea spre sine... Nimic nou
sub luna mundi! Daoismul premerge magis-
tral tot ceea ce a urmat secular, ntru ntelege-
rea asumrii Inteligentei de a se... auto-vin-
deca: prin scris, prin arte... Dar pcatul origi-
nar n acest domeniu, este sub-cultura infor-
mational, obseso-mania c fiecare (dintre
noi) vom descoperi America, adevrul si mo-
tivatia... conditiei umane, prin extenso!
n finele anului 2000 (mileniul), nu doar
maniacii grafomani au editat (!) propriile
apocalipse sau evanghelii; glumkind, au
devenit falsii profeti ai cutrei miscri lite-
rare, revendicate apoi pseudo-sentientios,
chiar de ilustrii criticarzi ai orei fugare...
Critica Id-olatristic - devine astfel mal-
praxitologie , ori poate subtil-obscur sim-
ptom al propriilor avataruri misticoide! Cum
s nu vezi cum marii bolnavi fac jocul si regula
valorii n Cetatea scribilor, impunnd abe-
rante productii de... manuale scolare... alter-
native? ...Am editat numeroase crtii de poe-
zie proprie, constientiznd dramatic, dureros
lucid, parte din considerentele de mai sus.
Poate vor fi cuiva de folos, dintre cei ai Pati-
milor de acest tip, ale nsufletitei noastre Fi-
inte, sau ale Fiindului, conceptualizat de sa-
vantii genului. n lucrul meu metodistic-cul-
tural, am avut cteva ntlniri cu talente na-
tive (talant, poate de la moneda ATLANTI-
LOR?) asa-zis precoce, nnscute, ori ren-
carnate, probabil declansate creativ de tra-
ume (frustrri) resimtite extraurerin (v. Gellu
Dorian despre infanta O.S., n revista Tri-
buna) ...n muzic, poezie, pictur: ulterior
redefinibile, vai, ca exotice manifestri ale
psihicului alungat extramuros, din starea pa-
radeisos (grec. Grdin mprejmuit de zi-
Eugen EVU
_ncercare despre omul poetic
- o scrisoare c#tre noua-nou# Poezie -
14
Anul III, nr. 3(19)/2012
duri adic... un soi de rezervatie special,
experimental (?) - asa cum o reitereaz genial
marele pictor din veacul 14, Jeronimus Bosh,
sau bunoar van Gogh, Gaugain, ori Rous-
seau Vamesul...).
Prin mataforajele propriei experiente
(intuitiv, apoi constient - trepidant-ptimas
asumate) - am ajuns la concluzii care pot
enerva specilizatii speciei acesteia, ultra-
sensibile, numite poet (Gennus iritabile).
Acum, c se fcu sear, la vama vrstei, ...mai
degrab m las scris, (din satral?) - dect
scriu poetic Fascinatia la un Bogdan Petri-
ceicu Hasdeu (experimentul Iulia, spiritismul,
ca metod de cercetare psihologic, vezi Cas-
telul (kafkian!) - de la Cmpina), studiile des-
pre fenomene ancadrabile la paranormal,
S.F.-ul, etc. - si desigur multe altele, au darul
unei iluminri (revelatii) - ce mai degrab duc
n zona psihotronicii, a energetismului, a mi-
turilor care uit (coduri, teorii deviante, etc.).
Misterul cel mai teribil este nsusi Omul:
Fiinta (spiritul) care se agit n noi. Uneori,
n aceast hologram tridimensional care
MI sunt, jubileaz (melodios si rednd
acalmii dup furtunile psihice - si atunci,
starea de gratie mi reface temporarele pa-
roxisme - astfel c primesc darul harului:
culeg, la iesirea din Somn, aidoma culeg-
toarei de scoici a lui Vermeer, cochilii spira-
late, ori numai scnteieri de quarci si neu-
trino, ca s risc dnd nume altcumvadene-
numitului... Cndva, la Capul Midia, pe tr-
mul Euxin, am comparat mormanele de alge
ale Mrii Negre, dimineata, cu niste morminte
de gelatin verde, duhnind a esec genezic...
Si acolo, atunci, am plns fr s stiu vre-
odat DE CE?
Grafemele talazice ale spitalatelor cochilii
si molustelor sfrmate aveau ceva din neli-
nistea tragic sugerat de dou mari poeme
ale lumii: Pescrusul lui Baudelaire si pa-
rafrazicul Albatros ucis al lui Nicolae La-
bis... ntr-un fel, metaforic zicnd, inima ne
este molusca: zgriat de (trauma) firului de
nisip ptruns sub tstul extrafin din sidef.
Ea va declansa misterioasa operatiune de
aprare: va naste (!) Perla!
Oare s functioneze Inteligenta fraclatic
a Naturii-Mater (auto-ngndurata, nger al
ng-ndurrii!), conform unui Program atri-
buit Divinului eter-ciclic-creator? nteleag
cine ce (de fapt) vrea, altfel spus, crede. n
ceea ce m priveste, m ntorc la cea mai dem-
n ngenunchiere a Fruntii umanului cogi-
tans: amintindu-ne c El, Soarele, asadar El,
Curcubeul, sunt Acolo si noaptea...
Gaudeamus igitur! M bucur c sunt (de-
vin), nu doar n tara denumit Romnia, ci si
n Cuvntul Romnia: mi revendic acest
drept dobndit prin nastere si de nepierdut
printr-o murire... Care posibil a mai fost?
Mariei Teresa Liuzzo
Post scriptum: neo-latin fiind, fie vul-
gata, m dedulcesc mptimit, mea culpa! -
la gematrice sensuri: foreza metaforic
(metaforeza) - mi pune, mur-n-gur, - n-
trebarea: de ce din spaniol de dulce FADO
al Amaliei Rodriguez, Hombre (OM - devine
n romnete, UMBR? Poate numai Sal-
vador Dali, sau amicul Santiago Monto-
bbio, teologul dizident pot rspunde?
Mrturisesc neexplicit c mai degrab m-
ar ntelege serenissima poetes-psiholog,
Maria Teresa Liuzzo, cu a sa Autopsia del
Amore, dar i Miosotide (Nu m uita)...
Sano di Pietro - Rstignirea
C#r]i primite
la redac]ie
Toader T. Ungureanu - Osnda, Ed.
Napoca Star, 2011
Grigore Avram - Cu rnd,
Ed. EIKON, Cluj-Napoca, 2011
Toader T. Ungureanu - Flori pentru Rico,
Ed. Napoca Star, 2012
15
Anul III, nr. 3(19)/2012
Pmntul, care n Antichitate primise pe
trmurile Pontului Euxin - unde si ncheia
opera si menirea - pe unul dintre cei mai mari
poeti ai lumii, Publius Ovidius Naso; dup
ce a germinat smnta crestinismului sem-
nat de unul dintre apostolii directi ai lui Iisus
Hristos - Andrei; dup ce, n epoca patristic
a druit lumii pe Sfntul Ioan Cassian si pe
Dionisie Exiguul (pseudoareopagitul) si du-
p ce, ncepnd din secolul al XIV-lea, deve-
nise temeiul uneia dintre cele mai originale
culturi europene, el, pmntul acesta pe care
l numim romnesc, a fost nscris, acum a-
proape cinci secole, pe harta spiritual a Eu-
ropei Renasterii, cu una dintre acele creatii
pe care N. Iorga le-a numit crti reprezen-
tative n istoria omenirii: nvjturile lui
Neagoe Basarab ctre fiul su Theodosie.
Lucrarea, nceput n ultimii ani de viat
ai domnului Trii Romnesti (mort la 15 sep-
tembrie 1521), era destinat a transmite viito-
rului succesor orfan, nevrstnicul Theodo-
sie, o nvttur pe care tatl su nu i-o mai
putea da altfel dect prin acest testament
devenit sinteza cea mai grandioas a expe-
rientei politice si militare, morale, religioase
si filosofice a ntregii lumi romnesti, n zorii
epocii moderne.
Interesant este s amintim c Neagoe Ba-
sarab nu a avut sub ochi nici un model anu-
me. Toate izvoarele sale apartin altei categorii
de scrieri dect cea n care se ncadreaz ope-
ra sa. Originalitatea, ca si toate similitudinile
cu alte creatii de acelasi fel, ni se dezvluie
prin asezarea nvtturilor n vecintatea ce-
lor mai reprezentative texte corespunztoare
din literatura antic european, din cea in-
dian, arab sau chinez, din cea bizantin,
ungar, ruseasc, polon sau ceh. ns ade-
Marius ROBU
vrata originalitate, fort si valoare, precum
si actualitatea crtii lui Neagoe Basarab se
descoper alturnd-o celor dou celebre
scrieri similare, strict contemporane ale Re-
nasterii occidentale: Institutio Principis
Cristiani - terminat de Erasmus de Rotter-
dam n martie 1516 si Principele lui Machia-
velli, tiprit n 1532.
Punerea rsriteanului ortodox Neagoe
Basarab alturi de Erasmus si de Machiavelli
poate prea o prezumtie orgolioas, fiind vor-
ba de un autor produs de o traditie cultural
lipsit de cele dou definitorii fenomene care
au creat Epoca modern: umanismul, nutrit
din cultul pentru Antichitatea greco-roman,
si orientarea ctre natur cu dorinta stpnirii
ei pe calea cunoasterii stiintifice. Tocmai de
aceea, apare marea surpriz pe care o rezerv
confruntarea operei domnului romn cu uma-
nismul crestin, cu evanghelismul lui Eras-
mus, pe de o parte, si pe de alta, cu opera po-
litic a lui Machiavelli. Descoperim n Basa-
rab o personalitate si un gnditor de o anver-
gur cu nimic mai putin european dect a
ilustrilor si contemporani. El reprezint ns
o parte de Europ neglijat n mod obisnuit
cu prea mult usurint de istoricii occidentali
ai continentului nostru comun.
Paralelismele si sincronismul dintre n-
vjturile lui Neagoe Basarab si scrierile
celor doi mari exponenti ai filosofiei politice
occidentale din primul ptrar al secolului al
XVI-lea sunt izbitoare, desi este absolut si-
gur c Neagoe Basarab n-a putu avea n nici
un fel acces la tipritura din 1516 a lui Eras-
mus, fiind un desvrsit cunosctor de sla-
von, dar nu si de latin. n ceea ce-l priveste
pe Machiavelli, toate operele sale care-l puteau
interesa pe contemporanul de la Dunrea de
Jos au fost tiprite dup moartea acestuia.
Cu toate acestea, este fascinant s urm-
resti racordarea lui Basarab la spiritul veacu-
lui su; s vezi cum n acelasi moment n
care Machiavelli si termina DellArte della
guerra (anul 1517, cnd Neagoe Basarab
sfintea, cu un fast nemaivzut de la cderea
Bizantului, ctitoria de la Arges), la Trgo-
viste, capitala de atunci a Trii Romnesti,
se pregtea extraordinarul capitol VIII din
partea a doua a nvjturilor intitulat Despre
solii yi despre rzboaie, cel mai ntins si cel
mai original din ntreaga lucrare, chintesenta
gndirii politice, diplomatice si militare ro-
mnesti pn la marile prefaceri moderne de
acum un secol.
Neputndu-si mpodobi persoana si dom-
nia cu mari victorii pe cmpul de lupt, Nea-
goe Basarab si Petru Rares au intrat pe cm-
pul de lupt al legilor ce au prezidat apari-
tia Barocului prin acoperirea unui minus
de esent cu u maxim de aparent - dup
cum spunea Edgar Papu.
O prim trstur a personalittii lui Ba-
sarab este intensitatea vibratiei sale crestine,
de veritabil isihast ncoronat, n care urmrim
profunda asimilare a experientei ortodox-
isihaste a divinului, aplicat ns nu mediului
monahal, ci obligatiilor unui om de stat, unui
conductor care nu are doar rspunderea
mntuirii sufletului su, c mai nti pe aceea
a mntuirii unei tri si unui neam confruntat
cu mari primejdii. Nimic din toate acestea n
umanismul crestin al lui Erasmus.
A fundamenta ntreaga politic, filozofie,
diplomatie, doctrin militar si convietuire
social ale unei natiune pe credinta isihast
ortodox ntr-un Dumnezeu viu si mereu pre-
_nt@ia mare carte a crea]iei
filosofice [i politice rom@ne[ti
\n contextul rena[terii europene
[i \n cel al culturii universale
16
Anul III, nr. 3(19)/2012
zent n lume, accesibil omului, dac nu n
esenta lui, mcar n acele energii necreate si
mereu prezente asupra omului mijlocindu-i
contactul cu nevzutul divin, si a face asta
n momentul istoric n care Erasmus vorbea
de filosofia lui Crist, iar Machiavelli trans-
forma religia ntr-o pur ipocrizie princiar si
un mijloc de manipulare a maselor supuse -
iat uriasa distantare a filosofiei politice rom-
nesti n secolul al XVI-lea, fat de cea din Apus.
A doua trstur definitorie a gndirii lui
Basarab si a nvjturilor este profunda lor
omenie. Este revolta vehement mpotriva
nesocotirii faptului c fiinta uman - si fiecare
individ n parte - este un unicat, sfintit prin
jertfa lui Hristos. Uciderea omului cu usur-
tate si fr judecat este denuntat explicit
ca o crim abominabil. mpotriva unei lumi
n care omul ncepea s fie njunghiat ca
noatenii i ca mieii (cum citim n versiunea
romneasc a nvjturilor), si n care Ma-
chiavelli putea analiza cu rceal, ca pe o
exemplar reusit, asasinarea condotierilor;
ntr-o lume fat de care nici realitatea rom-
neasc nu fcea exceptie, din moment ce d-
duse un Vlad Tepes, din care Machiavelli ar
fi fcut probabil un model, dac l-ar fi cunos-
cut, Neagoe Basarab se ridic n numele a
ceea ce este diferit, si mai mult dect umanis-
mul vremii sale.
nchei aceste scurte referiri cu un citat al
unuia dintre cei mai mari politologi ai seco-
lului XX, romnul Ghit Ionescu, de fapt pro-
fesor englez de origine romn, care, n ulti-
mul su interviu acordat Televiziunii Romne,
la Manchester, n noiembrie 1995, rspundea
la rugmintea de a defini un cuvnt sau o
stare de spirit care-l leag profund de Rom-
nia: M intereseaz originile cuvntului
omenie. Limba romn este singura care
are cuvntul sta. Ai omenie, ai humanit,
ai Menschheit, dar n-ai conceptul sta, des-
pre o conditie de omenie: s fii om de
treab. Si numai la romni, n limba ro-
mn am gsit conceptul sta de omenie
care se rataeaz foarte mult cu ce s-a spus
despre omenirea modern. Cnd lumea se
va stabili pe un principiu de omenie, atunci
omenirea va fi mai fericit.
Bibliografie selectiv:
*** - nvtturile lui Neagoe Basarab ctre
fiul su Theodosie, versiunea original, Editura
Roza Vnturilor, Bucuresti, 1996.
Coman, Ioan G. - Scriitori bisericeti din
epoca strromn, Institutul Biblic si de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1979.
Noica, Constantin - Ce e etern i ce e istoric
n cultura romneasc, Humanitas, Buc., 1991.
Papu, Edgar - Din clasicii notri. Contributii
la ideea unui protocronism romnesc, Editura
Eminescu, Bucuresti, 1977.
Sculptorul
Brncusi si ciopleste gndul
peste inima pietrei
n forme de srut
poarta se deschide
ndrgostitii trec
sculptorul moare
se aseaz masa tcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmur
spiritul su se nalt
prin coloana fr sfrsit
apoi familia mputinat
asezat pe sase scaune
la masa de parastas
vars lacrimi n tcere
Coloana fr sfryit
Oul e infinitul care se multiplic
si rmne la forma perfect,
psrile sunt doar ideea
care iese din inima lui vie,
cu lectia de zbor n aripi.
Tcerea rmne un gest
de mprtsire a gndurilor,
care nu st la mas,
alearg s prind un scaun de timp,
s-si mrturiseasc taina-n srut,
nflorind stlpii portii.
O bucurie dltuit-n durere
si apoi rugciunea
spus de cumintenia pmntului,
nainte de a se ridica la cer
domnisoarei Pogany.
Pe urmele recunostiintei,
Dumnezeu nduiosat si-a cioplit
piatra cerului su
n care urc coloana fr sfrsit.
Oul
Oul mi absoarbe micul infinit,
se divide ntruna
si capt forma perfect.
Psrile sunt ideea
care tsneste din inima lui
cu lectia de zbor n aripi.
Tcerea e doar un gest
de mprtsanie a gndului;
nu st la mas -
Alearg pe alee s prind scaunul timpului,
memoreaz forma srutului
cu o bucurie nscut din durere.
Las rugciunea - sufletul pietrei -
n ochi, la cumintenia pmntului,
nainte de a se ridica psrile la cer
pe urmele recunostiintei.
Dumnezeu si-a cioplit cu dalta
marmora cerului nepieritor,
lacrima si-o sloboade prin ploi,
peste meseni, n curtea casei,
unde i se pstreaz n tain un loc.
Oul de lumin
as sparge cu un sunet secunda
pn cnd s-ar opri timpul
l-as nchide ntr-o sfer
ca pe un ou de lumin
dar m-am trezit cu o pasre
din aripile ntinse mi-a spus
pune oul la clocit
n ovalul plin al lunii
clipele se vor opri-n secunde
ca o noapte n prima zi de ntuneric
si totusi timpul trebuie pornit
ntr-un ceas dintre viat si moarte
n care curg clipele
niciodat nu vor umple marea
cum miscarea nu va opri sunetul
Llelu Nicolae V~L~REANU (S^RBU)
Poeme
17
Anul III, nr. 3(19)/2012
Nu cunoastem scriitor care s fi plsmuit
o oper literar ct de ct remarcabil por-
nind de la ideea c totul e n ordine. Prada
cea mai de pret a scriitorului epic este starea
de criz, adic dezordinea. S-1 lum de exem-
plu pe printele epicii europene, pe Homer.
Ce s-ar fi fcut el fr rzboiul Troiei? Celor
zece ani de ostilitti dintre Helada si Troia
datorm noi nasterea a dou capodopere,
Iliada si Odiseea. Dar si n vremurile de cea
mai deplin ordine, de stabilitate si conciliere,
scriitorul epic nu se d btut, el continu s-
si caute prada sa preferat, criza sau dezordi-
nea, zgriind suprafetele netede, smulgnd
vlurile nseltoare sau mstile. Dedesubt,
el gseste ntotdeauna materialul de care are
nevoie, cci, acolo, n subteranele lumii, ale
sufletului si ale ordinii aparente, se misc
germenele nnoirilor viitoare. Scriitorul ceh
Bohumil Hrabal (1914-1997) se plaseaz, cu
ostentatie, n mijlocul dezordinii - aceasta
pare s fie un principiu al poeticii sale. Astzi,
poate nu mai are atta important faptul c,
situndu-se la nceputul carierei sale n sub-
terane si la periferie, el comitea un act de ne-
supunere fat de o literatur contemporan
lui, ce manifesta tendinta de a luneca doar
pe suprafetele lucioase, dansnd gratios n
pastorale industriale. Fenomenul acesta de
dulce alintare si de false conflicte este cunos-
cut si dintr-o anumit etap a literaturii ro-
mne postbelice. Din cioburi, Hrabal a cons-
truit o nou ordine, ordinea operei sale, un
mozaic frapant, un caleidoscop multicolor n
care delectarea poetic si jocul comic al for-
melor inaderente merg mn n mn. Suntem
n plin rzboi (Trenuri cu prioritate), un
avion german a fost lovit si i s-a desprins o
arip. Aripa cade n piata din mijlocul orasului,
avionul ceva mai ncolo, pe cmp, cettenii
se reped, demonteaz tot ce se poate, dar
prtile aparatului descompus si gsesc apoi
iute locul ntr-o ordine a utilittii hazlii: Alal-
tieri, un avion inamic de vntoare a ciuruit
deasupra orselului nostru un avion german
si i-a rupt o arip. Fuselajul a luat foc si a c-
zut undeva pe cmp. Din aripa rupt s-a des-
prins o mn de suruburi si piulite, care au
Stilul aviatic
al lui Bohumil Hrabal
czut n piat zgriind pe cele cteva femei
aflate acolo. Aripa plana deasupra orasului,
multimea se zgia amuzat la ea, dar numai
pn n momentul cnd, cu un sunet hodo-
rogit, a cobort chiar deasupra pietei, unde
se buluciser oamenii din cele dou restau-
rante. Umbra aripei se plimba prin piat, cnd
ntr-o parte, cnd ntr-alta, iar oamenii alergau
zpciti cnd ncoace, cnd ncolo, spre locul
pe care l prsiser numai cu o clip mai na-
inte, fiindc aripa se legna ca o pendul uri-
as, silindu-i s se refugieze mereu n partea
opus unei eventuale cderi si aiurindu-i cu
un vuiet din ce n ce mai puternic. n cele din
urm, aripa a alunecat iute si s-a prbusit n
grdina preotului paroh. Au trecut numai
cinci minute si cettenii orasului s-au si apu-
cat s-o demonteze si s ia tot felul de plci si
tinichele care au reaprut a doua zi sub form
de acoperisuri la cotetele de iepuri sau or-
tnii. Dup-amiaz, unul dintre ei a tiat din
tabla aripei cteva bucti mari din care, n
aceeasi sear, si-a confectionat niste splen-
dide aprtori pentru motociclet. n acelasi
fel a disprut nu numai aripa, ci si absolut
toat tabla si diversele piese ale avionului
german care se prbusise la marginea orasu-
lui pe cmpul acoperit de zpad
1
. Proce-
deul preferat al scriitorului este cumulul hao-
tic de elemente (obiecte, ntmplri, perso-
naje) bizare si stridente, cumul de o fantezie
debordant. Spectacolul cderii avionului si
al jefuirii lui i prilejuieste naratorului evo-
carea figurii tatlui su, mare colectionar de
tot felul de hrburi nct gospodria lui sem-
na cu un depozit de vechituri, de fiare, mo-
bile etc. Eroul lui Hrabal se simte bine n mij-
locul dezordinii: Tata se pricepea la toate,
era pensionar de la patruzeci si opt de ani. A
fost mecanic si a lucrat pe locomotiv de la
douzeci de ani, anii i se socotiser dublu,
iar concettenii nostri turbau de invidie la
gndul c tata mai putea s triasc nc
douzeci-treizeci de anisori buni. Tata se scu-
la mai devreme dect cei care se duceau la
serviciu. Colinda toate mprejurimile si strn-
gea ce putea: suruburi, potcoave, cra de prin
magazii tot felul de piese si alte fleacuri ne-
trebuincioase pe care le depozita acas n
sopron si n pod. Drept urmare, casa noastr
semna cu un centru de colectare a fierului
vechi. Dac cineva voia s se descotoro-
seasc de o mobil veche, i-o lua tata, astfel
c, desi nu eram dect trei n familie, dispu-
neam de cincizeci de scaune, sapte mese,
nou canapele si o grmad de dulpioare,
chiuvete si oale. Nestul cum era, tata cutre-
iera n lung si-n lat tot tinutul cu bicicleta,
rscolea pn si gunoaiele cu un bt si seara
se ntorcea cu prada. Cumulul de figuri hazlii
si bizare continu cu povestea strbunicului
si a bunicului. Strbunicul fusese un element
dizolvant, de unde i s-a tras si moartea.
Strbunicul fusese pensionat si mai devreme,
la optsprezece ani, n anul 1848, fiind tobosar
n armata imperial, un student revolutionar
1-a schilodit, lovindu-1 cu o piatr n genunchi.
A murit la vrsta de 105 ani, dar nu de moarte
bun, ci stlcit n btaie de niste muncitori,
fiindc si fcuse un obicei din a se luda n
fata lor cu pensia care l scutea de munc.
Bunicul, pentru ca aschia s nu sar prea
departe de strbunicul, fusese hipnotizator
de circ, invidiat si el, ca si strbunicul, pentru
trai usor; dar cnd armata german a invadat
Cehoslovacia, numai el s-a asezat n calea ei,
ncercnd s-i opreasc naintarea prin for-
ta... hipnozei. Dar pentru ca scena s nu de-
vin prea patetic, autorul relateaz moartea
eroului, n termenii parodiei.
Acumulrile de bizarerii, asezate ntr-o
dezordine hilar, sunt si mai vizibile n po-
vestirea Bambini di Praga, att n descrierea
distractiilor populare de la blci, ct si n
scena n care niste falsi agenti de asigurri
merg s-1 viziteze pe pictorul naiv domnul
Nulicek. Acest domn, de meserie tbcar de
piei de capr, picteaz pe ziduri, prin dulapuri,
prin magazii sau cotete niste scene de o fante-
zie pentru care toat lauda o merit Hrabal:
Toate cotetele, soproanele, zidurile, to-
tul era mzglit cu vopsele. O imagine trecea
n alta, fr vreo legtur... Pe peretii magazi-
ilor crestea o vegetatie luxuriant, ferig si
Cornel BARBORIC~
18
coada-calului, prin mijlocul ei alerga o femeie
goal cu prul despletit fluturnd, cu un cutit
de mcelrie nfipt n spate. Deasupra femeii,
printre crengile copacilor, rnjea un ins br-
bos, o gloat de copii se ddeau huta pe o
scndur de clcat, un tnr jigrit umbla
descult prin cioburi de sticl si o fat sttea
lng el tinnd n vrful degetelor o cptn
de cal... Domnul Tonda se sui pe o scar ca
s vad mai bine zugrvelile de pe acoperisul
verandei. Dar cnd si arunc o privire n
curte, unde ddu cu ochii iar de capra jupu-
it, de ginile care mprstiau n toate cele
patru puncte cardinale mate nnegrite, de
potaia care tot se mai usura stnd n pozitie
de violonist si cnd mai vzu si closetul des-
chis pe ai crui pereti interiori erau pictati
urangutani si paviani, niste maimute rosco-
vane, de parc ar fi fost colorate cu zeam
luat direct din umbltoare, domnul Tonda
fu cuprins de ameteal, nu mai apuc s co-
boare treptele si czu vlguit drept n bratele
pielarului, care si lipi buzele de urechea lui
si i sopti:
- Ce-ai vzut dumneata acolo sunt variatii
pe teme din Cartea viselor si vise de-ale mele.
- De unde le scoti, domle? ntreb dom-
nul Tonda.
- Toate astea sunt n mine cum e sngele
n capr, zise pielarul. Dup cum scrie n Car-
tea viselor: Printi morti de vei vedea, noroc
vei avea, sotie moart de vei visa, mult bu-
curie vei afla, nebuni de vei visa, te vei n-
sura, c te mnii de vei visa, tot anul parte de
noroc vei avea...
- Ce pregtire ai?
- Dou clase, zise pielarul si fu negrit de
fericit vzindu-1 pe domnul Bucifal cum
umbl n jurul pompei pe. care era zugrvit
un brbat gol cu plria agtat de mdular,
nconjurat de sase femei goale care se tv-
leau vesele prin blegar....
Descrierea operelor lui Nulicek conti-
nu ntr-o succesiune sufocant de surprize.
Atras de disonante si disparitti, Hrabal
a preluat ca procedeu stngcia si insolita
coloristic a artei de blci n care se con-
topeste comicul involuntar cu naivitatea si
candoarea. Plcerea acestei buturi ames-
tecate 1-a condus la periferia social. Viata
nssi l-a condus ntr-acolo. S-a nscut la
Brno, a fcut liceul la Nymburk, a studiat
dreptul la Universitatea Carolin din Praga
(din 1934), a obtinut titlul de doctor n stiinte
juridice n anul 1946. n timpul rzboiului si
al ocupatiei si-a ntrerupt studiile, a fost o
vreme jurist, apoi muncitor necalificat la cile
ferate si impiegat de miscare. Dup rzboi,
ocupatiile lui au fost foarte pestrite: functio-
nar la un centru de achizitionare a deseurilor
de hrtie (a se vedea mai ales povestirea Ba-
ronul Mnhausen), salariat la o banc, co-
mis-voiajor (a se vedea mai ales Bambini di
Praga), muncitor la otelriile din Kladno,
stivuitor la un centru de achizitie a deseurilor
de hrtie, figurant si manipulant de decoruri
la teatrul St. K. Neumann din Praga, mtu-
rtor de strad. Dup cteva povestiri publi-
cate n presa literar dup 1956, neremarcate
de critic, a debutat editorial n 1956 cu vo-
lumul Vorbele oamenilor. I-au urmat: Perl
n adnc (1963), Flecarii (1964), Ore de dans
pentru vrstnici i avansati (1964), Trenuri
cu prioritate (1965), Anunt pentru o cas n
care nu mai vreau s locuiesc (1965), Acest
ora este n grija colectiv a locuitorilor
si (1967), Cntece i legende (1968), Co-
sitele (1976), L-am servit pe regele Angliei
(1977), O singurtate prea zgomotoas
(1978), Serbrile ghioceilor (1978), Cuvi-
incioasa ntristare (1979), Milioanele ar-
lechinului (1981), Cluburile poeziei (1981).
Nu trebuie s-1 credem pe scriitor atunci
cnd spune c a ales cu premeditare mese-
riile sale neobisnuite, fr vreo legtur cu
diploma sa universitar, numai si numai pen-
tru a cunoaste viata (n stil gorkian), oamenii
si a-si procura subiectele literare. Soarta nu
i-a fost prea favorabil, evenimentele istorice
l-au aruncat de colo-colo, mai ales n jos.
Acolo ns, jos, la fund, unde a trit pn
pe la patruzeci de ani, Hrabal a descoperit
lumea de care avea nevoie: Cnd, cu ani n
urm, mi-am dat seama cam ncotro m trage
inima, am pornit spre universul prieteniei, am
lucrat la terasamente de cale ferat, am fost
impiegat de miscare, am fcut asigurri pe
viat, am fost reprezentant comercial, mun-
citor la otelrii, am fcut pe mecanicul de de-
coruri. Si toate astea numai pentru ca s m
frec de mediu si de oameni si s triesc uneori
evenimentul coplesitor de a zri n adncul
sufletelor cte o perl. De atunci, mi sunt
dragi oamenii de care aproapele lor se lea-
pd, splndu-se pe mini. Am nceput s-
mi dau seama c cei ndrgiti de mine au mai
degrab nftisare de mojici si bufoni, care
si tinuiesc sentimentele dintr-o pudoare
nnscut. Ce pot face dac mi-a plcut s
lucrez si s triesc printre asemenea indivizi?
Sub imboldul clipei sau al evenimentelor, unii
dintre ei, nu o dat, si-au sfsiat cmasa si
si-au artat inima, iar eu am vzut c pe inima
lor sunt ncrustate cu diamante acele lucruri
la care se gndesc filozofii. De aceea mi plac
locurile unde e mult omenire si unde se
strunjeste graiul matern, se furesc vorbe
noi, se fixeaz slanguri si se plsmuiesc mituri,
acolo unde, din vorb n vorb oamenii se
ntreb unii pe altii ce sunt sau ce-ar dori s
fie. Dar cine cunoaste oamenii stie c nu-i
ceva gratuit, pentru c vorbirea e gndul care
curge din gur spre ntelegere si pace. Cte
unul trieste doar cteva clipe, altul se nvr-
teste toat viata sporovind ntruna, fr s
poat ptrunde n adnc. Pe acesta din urm
1iubesc cel mai mult, deoarece, mai mult
dect altii, are nevoie de mine. De unde stim
c tocmai el, acest mscrici si mojic, nu se
va pomeni ntr-o zi n vltoarea fermecat a
prefacerilor calitative? (Cuvnt nainte la
volumul Perl n adnc). Aceast prefat la
volumul su de debut spune esentialul des-
pre conceptia lui Hrabal. Scriitorul ceh caut,
dincolo de aparente, perlele din inimile
oamenilor neajutorati de la periferia marelui
flux istoric, ceea ce trdeaz un sentimental
stpnit de compasiune. Si tot aci el caut
Paolo Uccello - Sfntul Gheorge ucignd balaurul
19
Anul III, nr. 3(19)/2012
limbajul n starea lui de fecund creativitate.
Pn n 1967-1968, Hrabal a publicat
povestiri cu un pronuntat caracter umoristic.
Comicul lui este ns aparte. El nu are aproa-
pe nimic cu satira de moravuri sau de idei, el
nu loveste, cel putin nu direct si nu brutal, n
nimeni si nu vrea s demoleze nimic si pe
nimeni. Hrabal rde conciliator, cu mil si
ntelegere dumnezeiasc. Umorul su vrea
s conserve si s elogieze un univers plura-
list, polifonic, multicolor, ireductibil - e un
sentiment persistent care ne nsoteste la lec-
tura fiecreia dintre naratiunile lui Hrabal.
Scriitorul nzuieste spre o anume puritate a
comicului, fr a-l desprti de izvorul de ener-
gii al eticului, ntr-un sens foarte general
uman. De altfel, comicul pur este, el nsusi,
si prin el nsusi, o valoare, n cel mai nalt
grad, etic, pentru c rspunde nevoii umane
de a rde. Comicul lui Hrabal este cel al unui
om mare care, simtind nevoia de a rde fr
tint, retrieste copilriile copilriei.
Acest comic se naste din nostalgia acelei
vrste care simte plcerea pur a jocului, care
rde de o grimas, de o asezare nefireasc a
lucrurilor, de hainele pestrite ale clovnului.
de mersul ntr-un picior sau n mini, de un
nas lung si rosu ca un morcov - de tot ce mo-
dific ordinea conventional. Hrabal nu rde
de oameni, ci mpreun, solidar cu oamenii,
cu personajele sale. Gluma este forma ca-
racteristic a comicului su. n povestirea
Bambini di Praga, autorul pedepseste (fr
a deveni didactic) un grup de escroci sim-
patici care ncasau bani pentru polite de asi-
gurare fictive, pedeaps care vine n mod
neasteptat la captul unui lung sir de aventuri
si nsotit de un profund regret c tot ce fu-
sese att de frumos, un fel de joac de copii
mari, avea s ia sfrsit. Domnul Bucifal, de-
tectivul strecurat printre escroci, fermecat el
nsusi de o experient cldit pe atta belsug
de fantezie, i spune sefului grupului de es-
croci (dirigintele) c i va fi dor de el si c
dac societatea lui de asigurri ar exista n
realitate, ar rmne s lucreze cu el:
- Domnule diriginte, dumneata esti su-
prat pe mine? Asta mi-e meseria. Asta e dis-
tributia rolurilor n lume. cum zicea adven-
tistul Horacek... Acum, cinstit vorbind, dum-
neata ai mai fcut si altele. Sperturi mari,
escrocherii n valoare de milioane... Zu, chiar
esti suprat pe mine? Ei, atunci e bine! Te
rog s m crezi c dac sprijinul la btrnete
ar fi o realitate as lucra cu dumneata... M
crezi? Poate c totusi n-o s-mi porti pic, pe
cuvnt...
Printre ramuri, luna lumina minile prinse
n ctuse.
Paznicul sttea ling banc, stropit de
lumina alb, si striga:
- Nu plecati nc! Uitati-v la noaptea asta
splendid! La luna tuguiat si la varza umezit
de rou! ntoarceti-v! Priviti ct de frumos
este noaptea!
n inima cldirii cineva scoase un tipt
nspimnttor.
n aceast parte de ncheiere a povestirii,
toate elementele au menirea de a face pe ci-
titor s se despart cu prere de ru de per-
sonajele pitoresti ale falsilor agenti de asi-
gurri: luna care stropeste cu pete de var co-
pacii si oamenii, chemarea insistent a paz-
nicului de noapte, sedus si el de jocul fan-
tezist al escrocilor, si, n fine, tiptul nfiortor
tsnit de undeva din inima cldirii. Sunt, n
fragmentul citat, si alte trsturi caracteristice
pentru stilul narativ al lui Hrabal. Prin citarea
adventistului Horacek, se introduce o po-
vestire n povestire, modalitate folosit de
Jaroslav Haek n Peripetiile bravului soldat
vejc, care atest plcerea personajului hra-
balian de a comunica, de a istorisi, de a flecari
(vezi volumul Fierarii).
Hrabal este un liric disimulat. Comicul lui
mascheaz un suflet de poet. Umoristul se
grbeste, de fiecare dat, s rd de poetul
sentimental. Luna face peisajul nocturn miri-
fic. Dar imediat, n perceptia paznicului, pe-
isajul se deformeaz devenind grotesc: luna
e tuguiat si alturi de ea, n locul ramurilor
si al oamenilor nlbiti de lumina calcaroas
a astrului noptii, apare prozaica varz. Paz-
nicul se extaziaz, n fata acestui spectacol
cu elemente bufe, declarndu-1 splendid. Lu-
mea deformat spre comic este si pentru Hra-
bal splendid. Acesta e idolul la care se n-
chin, aci se ascunde si moralismul scriito-
rului. ntr-adevr, putem vorbi la Hrabal nu-
mai de un moralism ascuns. Chiar ntr-o po-
vestire ca Toba spart, care are o anumit
tint, lectia de moral nu este explicit. Dou
grdini de var sunt desprtite doar printr-
un zid nalt. n una se dau concerte simfo-
nice, n cealalt, o fanfar intoneaz melodii
populare, iar poporul se distreaz cu bere si
crenvursti. La un moment dat, lucrurile ncep
s se ncurce, cele dou orchestre si clientii
celor dou grdini se deranjeaz reciproc.
Sub lozinca Duceti-v la dracu cu Beetho-
ven al vostru!, cei de la berrie se arunc
pe zidul desprtitor si ncep ostilittile. Zidul
este escaladat si pe creasta lui, n sunetele
orchestrei simfonice si ale fanfarei populare,
se ncinge o btlie ca n bunele si densele
comedii cinematografice de pe vremea fil-
mului mut. Toate armele comicului sunt arun-
cate n aceast ncierare de proportii ho-
merice. Si, caracteristic pentru umorul lui
Hrabal, pentru stilul su chagallian, avia-
tic (cum se va autocaracteriza mai trziu),
oamenii se lovesc cu pumnii, cu clarinetele,
cu goarnele, cu trompetele, cad n cap de pe
zid - dar snge nu curge si nimeni nu moare.
Si n timp ce se petrec toate aceste grozvii
comice, povestitorul priveste si gndeste ca
un filozof, c e bine s nveti s asculti totul
simultan, dar pentru asta e nevoie de rbdare.
Ctre universul pluralist, caleidoscopic, di-
sonant se ndreapt elogiul moralistului Hra-
bal. Din cioburi se nalt miracolul lumii: Pe
vrful zidului btlia ajunsese la apogeu,
ciorchini mari de combatanti alunecau pe zid,
nici dup ce bufnea pmntul sub ei nu-si
ddeau drumul, continuau s se bat, dar nu
mai stiau pentru ce, iar dup ce s-au stins
Masaccio - Capela Brancacci
20
felinarele nu mai stiau nici cu cine, rsunau
doar bufnituri surde si vaiete... eu ns per-
cepeam totul ca pe o armonioas simfonie si
m simteam salvat, ntr-un anume sens ns
si pierdut... desi poate c salvarea tocmai n
asta o fi stnd...
Stilul aviatic chagallian este, poate, cel
mai vizibil n povestirea Flecarii. Unul din
personaje, domnul Burgan, umbl cu secera
nfipt in cap rznd, cade cu capul n jos de
pe acoperisul casei, sare n aer mpreun cu
closetul din curte n care s-a aruncat carbid
si peste el un chibrit aprins - si toate astea
Ir s pteasc nimic.
Comicul lui Hrabal este liric n Ochi de
diamant si cu rezonante tragice n Automa-
tul lumii. Despre umorul lui Hrabal am mai
spune c nu devine niciodat grosier, de tip
cazon, ca la Haek, desi autorul nu se fereste
s vorbeasc uneori fr perdea despre lu-
cruri indecente. Prezenta unor astfel de locuri
n care pudoarea este lsat la o parte a pro-
vocat revolta unei prti a cititorilor. Din scri-
sorile lor, Hrabal a alctuit un montaj hazliu,
nu lipsit de tlc (Cititorii versus Hrabal):
Domnule Hrabal, credeti-m, dup lec-
tura crtilor dumneavoastr nu mai am liniste,
m chinuie si m urmreste nencetat frumu-
setea lor inefabil, gingsia, gluma, durerea,
ntelepciunea. O, Doamne, sunteti un sfnt!
Om scrbos, bosorog senil cu nclinatii
pubertale, porc trivial, la puscrie cu tine! Ar
trebui s te ia la ntrebri politia de moravuri.
Locul tu e dup gratiile nchisorii, sau ale
balamucului.
Lunga alternare de acceptri entuziaste
si refuzuri furioase culmineaz cu un post
scriptum al autorului n care ni se explic
cum c omul nu este nger sau demon, ci si
una si alta: Un mprat persan, pe care po-
etul su de curte 1-a comparat, ntr-o od, cu
soarele, a fcut la aceast od urmtoarea
observatie: Lasanoforosul meu neag. Lasa-
noforos, n limba persan, nseamn oal de
noapte. Anticii stiau bine c portretul omului
se compune dialectic din rusinea si mretia
lui. Noi, cei din secolul al XX-lea, suntem
nclinati s vedem n noi numai mretia si n
altii numai rusinea. Aici si are nceputul ha-
osul. Montajul de mai sus nu vrea s fie nimic
altceva dect o preamrire a ntelepciunii an-
ticilor si o critic a prostiei contemporanilor,
n msura n care nu sunt ntelepti, refuznd
s revin la imaginea dialectic a omului ca
msur a tuturor lucrurilor.
n povestirile sale de pn prin 1968,
Hrabal mizeaz n special pe efectele burlesti,
de blci si de circ, pe bufonerie, pe comicul
gras. Mai trziu, n povestiri, dar mai ales n
romane, comicul su devine din ce n ce mai
delicat, mai fin, mai subtil. Locul rsului ho-
meric l ia zmbetul. Poate c atenuarea umo-
rului spre discretie se datoreaz lirismului su
din ce n ce mai accentuat.
Hrabal se identific cu universul su ima-
ginar. Buna dispozitie a personajelor sale
este, totodat, si buna dispozitie a autorului:
tristetea lor este si tristetea autorului. Si asta,
pentru c, asa cum am artat, nu se aseaz
nici la distant de ele, nici deasupra lor pentru
a le judeca. De altfel, arareori si alege perso-
naje care ar merita s fie judecate. Mai evi-
dent este comuniunea autorului cu uni-
versul su fictiv n romanele Cositele (1976),
Cuviincioasa ntristare (1979) si Milioanele
arlechinului (1981), formnd, de fapt, o tri-
logie despre vrsta tineretii si vrsta sere-
nittii. La nceputul romanului Cositele, B.
Hrabal aseaz un motto din Gustave Flau-
bert: Madame Bovary sunt eu, Gustave
Flaubert. Si ntr-o scurt not de confesiune,
pe supra-copert, autorul ceh spune: Acest
text este o cronic despre mama mea, tatl si
unchiul meu. Ct au mai fost n lumea celor
ce sunt, mi-au tinut clapele masinii de scris
att de tare c n-am putut s nregistrez gra-
ficul poeticittii vietii lor. Astzi nimeni nu-
mi mai leag minile, si eu cu uimire constat
c sunt mai mult btrn dect tnr, c sunt
n primejdie s zbovesc si c eu si numai eu
sunt cel ce ar putea s depun mrturie des-
pre fabrica de bere si despre orselul n care
timpul s-a oprit n loc. Retinem din aceste
cuvinte intentia de a scrie o cronic de fa-
milie ntr-o form poetic. n aceasta const,
printre altele, si noutatea si specificitatea
acestei trilogii. Cronicile de familie (Balzac,
Zola, Roger Martin du Gard, Maria Da-
browska, Marie Pujmanova, Hortensia Pa-
padat-Bengescu) erau scrise n manier obi-
ectiv. Hrabal poetizeaz si, n felul su, cu
subtilitate, filozofeaz, mediteaz oarecum n
stil barochist asupra caducittii vietii omului.
Subiectivitatea naratiunii este marca princi-
pal a celor trei romane. Autorul se confund
cu personajul narator, Marie: M-am inspirat
din stilul aviatic al picturii lui Chagall, am
completat poetica acestui cronicar si decu-
pator de evenimente fenomenale exterioare
cu modelul interior al nostalgiei care mi n-
gduie s m prefac ntr-o tnr doamn si
s luminez cu lanterna imaginatiei trecutul,
s apropii o anumit ipostaz, pentru ca prin
text s salvez o anumit frumusete demult
nghitit de timpul nemilos. Referirea la
Chagall ca surs de inspiratie (desi nu e vor-
ba de inspiratie, ci de similitudini tempe-
ramentale) este elocvent nu numai n ce pri-
veste romanul Cositele, ci ntreaga creatie a
lui Hrabal. Scriitorul ceh se aseamn cu
Chagall prin maniera compozitional (ase-
zarea foarte liber a obiectelor n spatiu) si
coloristic (alturri de culori dense si con-
trastante), ca si prin incantatia vitalist si
euforic ce se degaj din opera amndorura.
n Cositile, ca surs de inspiratie i-a servit
lui Hrabal un anume tablou din Chagall, desi
acel tablou nu este nicieri amintit. La nce-
putul romanului, chiar n primul capitol, n-
tlnim versiunea literar a celebrei picturi a
lui Chagall, Capul de armsar, care exal
energie vital, slbatic, o sete de nesupu-
nere si de libertate. Marie, eroina crtii, admir
armsarii de la vechea fabric de bere - pe
vremea cnd se petrece actiunea, dup primul
rzboi mondial, fabrica nu avea camioane mo-
torizate. n freamtul, rzvrtirea si umilirea
lor, Marie se vede pe sine: Cei doi cai belgi-
eni se urnir, dar goana lor nu mai era goan,
ci o cdere cu greu evitabil, din nri rsufla-
rea tsnea n fuioare de aburi, ochii mari li se
umpluser de groaz, la cotitura din fata bi-
rourilor alunecar grotesc amndoi pe cal-
darmul betonat, alunecau pe potcoavele
dinapoi de sub care sreau scntei... Francin
sri la us, numai eu stteam sprijinit de
tocul ei si m rugam s nu pteasc ceva
caii, mi ddeam att de bine seama c soarta
lor era soarta mea... (n compunerea portre-
tului psihic al Margaretei Vinea, din romanul
M
a
s
a
c
c
i
o

-

I
z
g
o
n
i
r
e
a

d
i
n

r
a
i
21
Anul III, nr. 3(19)/2012
Psrile, Alexandru Ivasiuc a recurs la ace-
easi surs, la pomenitul tablou chagallian.)
Cositele este romanul primverii vietii,
al energiilor vitale desctusate, al exuberan-
tei care respinge conventiile si prejudectile
constrngtoare. Numele doamnei Bovary
nu este citat ntmpltor. Numai c aceast
doamn Bovary a lui Hrabal, desi trieste
sentimentul c se sufoc ntr-un mediu de-
modat si anchilozat, evadeaz nedramatic si
nesentimental ntr-o alt directie. Reactia ei
la mediu are aerul de frond ludic supra-
realist (despre distractiile originale ale su-
prarealistilor scrie n povestirea Vreti s ve-
deti Praga de aur?), de atentat hazliu la pu-
doare si conventii. Marie, tnra sotie a admi-
nistratorului de fabric, are o purtare care
consterneaz, de copil mare, dar reuseste
prin trsnile ei (arunc cu mruntaie de porc
si cu snge n onorabilii domni din Consiliul
de administratie, alearg provocator pe bi-
ciclet pe dinaintea sclifositelor doamne din
oras, se urc pe cosul fabricii) s atrag n
vrtejul jocului ntreaga figuratie uman din
micul oras de provincie. ntocmai armsarilor
admirati, Marie nu face nimic dup un plan
chibzuit, ci doar ce-i trece n clipa aia prin
cap, necontrolat, nepremeditat, mnat de
primul impuls, face orice i fgduieste rs-
plata bucuriei. Marie este un fel de zburdal-
nic Natasa tolstoian. S-ar putea spune, cre-
dem, c marea tem a acestei prti a trilogiei
este comicul pur, infantil, pe care un singur
personaj mai ncearc s-1 mentin si s-l
guste cu frenezia celui care presimte c jocul
nu va mai dura mult. Basmul tineretii se ter-
min si ncepe basmul vrstei amurgului,
al btrnetii. Acelasi personaj feminin, ace-
easi Marie din Cositele, purtat de unda tim-
pului de la frumusetea crud si vitalitatea
clocotitoare la ceea ce nu mai poate fi numit
altfel dect stingere lent, o vom regsi n
Milioanele arlechinului, la azilul de btrni
instalat ntr-un castel baroc unde timpul s-
a oprit n loc. Palatul baroc este locul cla-
ustrrii finale, al nelinistilor n fata neantului
si al mpcrii cu cele ce sunt date omului.
Starea de spirit a omului epocii barocului,
teama de a privi nainte, spre ultimul prag si
ntrebarea presant, apstoare cu privire la
rostul celor ce-au fost, ubi sunt, att de tipic
barochist, constituie motivul de profunzime
al Milioanelor arlechinului - un roman ele-
giac. Zvpiata Marie de altdat, din Co-
sitele, abia acum descifreaz sensul vietii din
statuile alegorice baroce care simbolizeaz
primvara, vara, toamna si iarna vietii, cercul
nchis al naturii si mai ales al omului, si plimb
privirile, zi de zi, peste frescele ce mpodo-
besc plafonul si peretii saloanelor si care n-
Itiseaz amorasi si tineri vigurosi, fremtnd
de energie, peste statuile interioare ale unor
zei greci care privesc undeva departe peste
capul omului, amintind, toate, acelasi destin.
Hrabal dovedeste n acest roman o in-
tuitie genial a detaliului si culorii. Un tablou
de o rar elocvent si de ncrcat sugestivi-
tate inaugureaz basmul numit Milioanele
arlechinului. Btrna doamn descrie caste-
lul n care era instalat azilul si rememoreaz
impresiile primei zile de sedere aci. Descrierea
e meticuloas, de tip balzacian, dar fiecare
lucru pomenit, fiecare element, orict de ne-
nsemnat, nu trieste numai n sine si pentru
sine ci trudeste spre nltarea a ceva mai ge-
neral, a unui peisaj n care conteaz enorm
integritatea semnificativ. Detaliul, miraculos
de variat, este strbtut de un unic fior: al fi-
intei care urma s-si petreac restul zilelor n
locul unde arttoarele orologiului din turn
s-au oprit, pentru totdeauna, la sapte si dou-
zeci si cinci, imagine mereu reamintit, pe tot
parcursul crtii, ca un Memento mori.
Structura sintactic a textului difer de
tot ce a scris Hrabal nainte. Ea se distinge
prin fraze ample, de o solemnitate grav cu
tendinte spre ritmare, mai ales cu ajutorul
paralelismului sintactic, cu o linie melodic
liric, delicat nuantat. Frazele lungi, realizate
preponderent prin juxtapunere, imprim
textului o miscare international continu,
cuvintele, propozitiile si pauzele dintre ele,
constituindu-se n unitti ritmice ale melodiei
generale a frazei. La rndul ei, fraza caden-
teaz melodia mai ampl a unei ntregi sectiuni
de text. Tendinta spre melodizare si cursivi-
tate este marcat prin frecvente repetitii
(sintactice si lexicale), prin folosirea unor
forme sintetice n locul celor analitice. Pauzele
dintre fraze sunt scurtate prin reluarea unor
unitti lexicale sau constructii sintactice din
frazele anterioare, unele segmente devenind
chiar motive cu valoare de refren (n orasul
unde timpul s-a oprit in loc, orologiul care
s-a oprit la sapte si douzeci si cinci, mili-
oanele arlechinului etc). n fine, unitatea
melodic este subliniat si de renuntarea
total la sistemul aliniatelor care, prin natura
lor, fragmenteaz textul. Singurele pauze mai
mari se produc la limitele dintre cele cinci-
sprezece capitole care compartimenteaz vo-
lumul. n interiorul capitolelor, pe aceeasi linie
melodic, tempoul rostirii este cnd lent,
cnd accelerat, timbrul vocii naratorului este
nostalgic, melancolic, trist, tremolat - pentru
c ntreaga carte este un monolog nentre-
rupt, marcat de subiectivitate, al btrnei
doamne Marie de la azilul de btrni.
1
Bohumil Hrabal, Toba spart. Traducere de
Cornelia Barboric, Bucuresti, 1971, p. 279-280.
n continuare citatele se dau dup aceast editie.
Corneliu Leu - Biserica din eter,
Ed. Realitatea, 2012
C#r]i primite
la redac]ie
Reviste primite
la redac]ie
Moldova Literar, revista Filialei Iai
a Ligii scriitorilor din Romnia a devenit o
permanent elevat n spatiul publicisticii
culturale moldav. Dei colectivul de redac-
tie rmne consecvent n ceea ce privete
rubricile de la primele numere, revista a
fcut pai importanti, att n ceea ce pri-
vete continutul de idei, ct i calitatea ma-
terialelor. n paginile ei sunt prezenti, cu
scrieri, cronicari de elit.
De remarcat designul revistei, aerisit,
totui cu prea multe spatii libere, care nu
numai c nu face economie de hrtie dar
pare, pe ici pe colo, i suprtor.
Emil BUCURESTEANU
22
Aureliu GOCI
Dl. Viorel Martin este unul
dintre creatorii afirmati n ultimul
timp, cu mai multe volume de ver-
suri aprute ntr-o scurt perioa-
d si fr un preludiu de prezent
publicistic intensiv. Venit din
epigram, si-a extins universul
ludic pe teritoriile umorului de-
complexat, ale satirei polemice si
cu amplitudine social. Se pare
c primul impuls a venit din cul-
tivarea formelor fixe ale poeziei,
cnd ns nu exista nicio inten-
tionalitate umoristic. Mai de-
grab erotice, sonetele sale con-
serv preaplinul unui mestesu-
gar care confectioneaz bijuterii
rare si repar ceasuri vechi de bu-
zunar. Mai trebuie adugat un
puternic sentiment al naturii sur-
prins n ipostazele sale genu-
ine, slbatice si filtrate de stra-
turile succesive ale memoriei au-
torului, din copilrie pn la ma-
turitate. Treptat, textele ies din
tiparele sonetului, poezia se eli-
bereaz de toate canoanele si se
ncearc n formule ct mai n-
drznete, amintind un ndeprtat
vnt arghezian de libertate. Me-
reu prezent n poezie e amintirea
unei copilrii libere de orice con-
strngere - si ntr-un peisaj ede-
nic, umbrit ns de melancolia
timpului trecut, fr ntoarcere.
As aminti un poem Cuvntul
care face o remarcabil dedubla-
re a celebrului Testament ar-
ghezian.
Poezia chiar ecraneaz un
proiect sapiential, n timp ce afir-
m o manifest dorint de viat
si aventur, cu toate simturile
acutizate si toate sentimentele
deschise.
Nu putine sunt si ritmurile
folclorice, de doin sau de co-
lind, foarte vii, incantatorii si pli-
ne de sugestii. Faptul c textele
dlui Viorel Martin trimit, uneori,
la creatia marilor clasici, mi se pare
o realizare formidabil. De exem-
plu, Copac si pasre mi evoc
universul interogativ al poeziei
lui Marin Sorescu, exponent al
oltenismului creativ (si acesta un
poet care nu refuz umorul si
sensurile epigramatice): Oare
dac omul / Se simte aplecat n
calea furtunii, / E semn / c a fost
cndva copac? // Dac rmne /
Ca o stavil / n calea apelor ne-
gre, / E semn / c a fost cndva
piatr? // Dac inima lui / Se ridic
deasupra lucrurilor, / n rarele si
trectoarele / Clipe de dragoste,
/ E semn / C a fost cndva pa-
sre ? / Numai omul stie / Copac
si piatr / Si pasre s fie, / Numai
omul poate / s fie cte putin din
toate; // Un pumn de trn / Ce
stie s fie fntn! (Copac si
pasre)
Posibilittile de versificatie
sunt remarcabile ca si arta de re-
orientare, reformulare si indivi-
dualizare a temelor si problema-
ticii foarte comune si n circulatie
liber. Semnificative sunt relu-
rile eminesciene, pe ritmuri rare,
aproape neuzitate n poezia cla-
sic anterioar: As mai gusta o
dat / Clipele, rarele, / Cnd bolta
nstelat / si plimb carele. // As
rtci aiurea / Vile-ascunsele, /
Cnd freamt pdurea, / Mur-
mur frunzele. // Pe drum suna-
vor iarsi / Pasii agale, / Cnd mi
vor fi tovarti / Dealuri domoale.
// Pe culme m-or cunoaste / Pru-
nii si viile, / Cnd soarele si-o
paste / mprtiile. // De s-ar n-
toarce pur / Clipa-nceputului, /
Ti-as soarbe de pe gur / Taina
srutului; / De cum se nsirar /
Crucile, vechile, / n linistea ama-
r / mi sunt perechile. (Pere-
chile)
O extraordinar alegorie po-
etic se construieste n jurul Doi-
nei, cntecul nostru national iar
mai muulte texte realizeaz o ade-
vrat hagiografie a originilor si
un puternic cult al printilor care
sustin circuitul genealogic: Din
tarin vin si m ntorc n trn /
Nu-i clip sau stea prin vecii s
rmn.
Fr s fie deloc influentat de
curentele europeiste si nici de
snobismul cosmopolit, autorul
aduce adevrate ode tranului
romn, acel badea Ion de care se
nfior si poezia arghezian.
Poemul Tar, de numai opt ver-
suri pe att de sugestiv, pe ct
de concis, ar merita s figureze
n toate abecedarele copiilor
romni. Simplitatea aparent po-
tenteaz complexitatea tririi si
credinta ntr-un viitor de aur pen-
tru spatiul natal: Pe pmntul
romnesc, / E tranul os dom-
nesc; / Plugul lui ce-n brazd
cnt / Este doina cea mai sfnt.
// Cresc din minile-i crpate /
Muguri de eternitate / Si din tru-
da lui amar / S-a-nltat cuvntul
Tar! (Tara).
Autorul invoc aici Romnia
patriarhal, Romnia profunzi-
milor. Ciclul Poezii noi nu aduce
neaprat un suflu nou sau un
proiect personal inedit, ci, mai
degrab, nuanteaz si aprofun-
deaz teme si subiecte din prima
parte. Lirica erotic domin si
aici, alctuind, am spune, un a-
devrat Cantonier, un elogiu a-
dus fiintei angelice care l-a n-
robit cu totul pe scriptorul sensi-
bil nc la ritmurile folclorice si
foarte atent la peisajul natural
care l nconjoar. Nu este o larg
diversitate de registre poetice,
dar autorul intuieste exact to-
nul potrivit specificului fiecrui
text.
Este clar c zona banalului,
prozaicului a fost survolat
pentru a intra ntr-o adevrat
capsul a timpului care conserv
momentul mrturisirii ca timp al
iubirii, pentru c o bun parte a
creatiei autorului o constituie li-
rica erotic, de multe ori ndrz-
neat, nfrngnd barierele unei
false pudori. Viorel Martin se
confirm ca un optimist incura-
bil, mpcat cu destinul si cu lu-
mea, cutnd un refugiu fie n me-
lancolia naturist, fie n iubirea
pentru femeia cea mai apropiat
din biografia cotidian.
Fr s tin cont de modele
trectoare, fr s viseze la com-
plicate sincronizri cu poezia
european, dl. Viorel Martin r-
mne fidel conceptiei sale fol-
clorizante care l tine aproape de
teritoriul mirific al copilriei, de
rul Gilort si de Oltenia de Sus,
unde se afl matricea sa uman
si printii ngrijorati de soarta
Disponibilitatea [i
performan]a universului poetic
Viorel Martin La poale de Caraiman
Editura Semne, Bucureyti, 2011
23
Anul III, nr. 3(19)/2012
Viorel MARTIN
copilului ndeprtat. De aici se
trag nu numai ritmurile populare,
ci si arghezianismul subtil, stiut
fiind c autorul Cntecelor po-
trivite tot pe acele meleaguri si
are originile. Poate c si credinta
simpl trneasc tot din con-
tactele primare cu spatiul fabulos
al copilriei; se genereaz. De-
sigur, privind procesul complex
al creatiei aceste texte se nca-
dreaz n poezia ocazional, ca
si poemele - plngeri scrise la dis-
paritia scriitorilor importanti
morti n aceast perioad, pre-
cum Mircea Micu si Fnus Nea-
gu. Din ocazii care rscolesc
umanitatea se nasc ns creatii
perene, de viat lung.
O viziune solar a lumii, o ati-
tudine pozitiv, luminiscent, n-
creztoare n soarta umanittii,
traverseaz toate textele, desi nu
lipsesc momente convulsive de
tristete profund, ori numai mo-
mente de trectoare melancolie.
Un text de fidel reprezentati-
vitate pentru universul specific
al dlui Viorel Martin, mi se pare
Strluminare, n care se inter-
fereaz subtil si credinta simpl
trneasc si filosofia existentei
imediate si ritmurile folclorice:
Lumineaz, Doamne, gnd /
Trece veacul schioptnd / Si cu
smburi de caise, / Pusc plapu-
ma de vise. // Valurile unduioase
/ Musc maluri de mtase; /
Gnduri albe ltrete, / Scriu mo-
nezi cu patru fete. // Se-nlumin
de cu zori / Puncte negre de co-
cori, / Pe-nrositele crri, / Din
albastre deprtri. // Numai zarea
fumegnd, / St cu rufele la pn-
d / Pe-o arip zdrentuit / De
nuiele de rchit, / Cnd pe stele
cu noroc / Amiroase-a busuioc.
// Si cnd s-a rcit odaia, / Lu-
mineaz, Doamne foaia, / Lumi-
neaz-mi gndurile / Si amn-
mi scndurile, / S mai dorm pe
flori de fn, / Cuibrit... la mndra-
n sn!
Dl. Viorel Martin este un poet
mai important dect pare, mai
profund dect l recomand o lec-
tur grbit si mai deschis expe-
rimentului dect l sustine expe-
rienta creatoare de pn acum.
Destin
Cad anii ca fulgere negre-n grdin.
De floare, ce grei au fost pomii cndva;
O pasre alb pe lume cnta
Si plin de roade sta vara s vin.
Dar viata e nor, prbusire de stea
Si-n lucruri domneste o foame canin,
De rpe adnci si cderi de cortin;
n fiece nastere moare ceva.
E timpul ce-n sine se surp tcut,
Sfrsitul nseamn un nou nceput,
Albastrele gnduri strbat deprtri,
Din orice rspuns izvorsc ntrebri...
Nu stiu, poezia, la care m-nchin,
Vremelnic umbr mi e... sau destin?
Se-ncolcesc lianele pe ramuri,
Cnd frunzele respir nainte;
Din Lun cade rou pe cuvinte
mbujornd muscatele din geamuri.
Din rdcini scldate-n oseminte,
n ploi de stele prul ti-l desfaci
Si sngereaz rnile din maci
Fr protocol
Ce fire de fptura ta m leag,
De-n toiul noptii nu pot s le rup,
Cnd flcri te cutreier pe trup
De carne parfumat si dulceag.
Te sorb si te descnt cu ochi de lup
Aprinsi n rtcirea mea pribeag
Si ti cuprind nelinistea ntreag
Cnd rotunjimi de marmur erup.
M rtcesc pe ci de flori si fluturi,
Cu buzele bttorind sruturi,
Albit de neaua umrului gol
Si parc amiroase-a iarb ars,
Cnd prul tu pe spate se revars
Cu patim si fr protocol.
Soroc
Vin ochii ti din somn s m trezeasc,
Pumnale mplntate-n amintire,
Soroc de patim si izbvire,
Stropi de minune cald, pmnteasc.
Secundele ncearc s-mi desire
Putinul meu destin si s mi-l pasc,
Sunt zilele uscate ca de iasc,
Urzeal nclcit si subtire
Si doar n vis mai am si eu norocul,
S ti cuprind cu dragoste mijlocul
Tesut din catifea, din flori si fluturi;
Cnd prul tu pe umeri se revars,
Potop de ploi pe inima mea ars
Si ti acopr snii cu sruturi.
Freamt
Frunza freamt-n pdure ca arcusul pe vioar.
Pe o miriste, descult, spre o pajiste de vise,
Mi-am vzut copilria umplnd snul de caise;
Nu m mai ncape haina ce-o purtam odinioar.
Cred c m-a uitat si dealul si ciresii m uitar,
Doar prul care-n und si n doruri m-mpletise,
Printre pietrele btrne mi sopteste, pare-mi-se,
O poveste cu o zn - fat simpl de la tar.
Bucuros azi m-as ntoarce ca s intru-n haina veche,
Dac marea de secunde si de ore m-ar lsa
Si nu mi-ar lega la tmple ghiocei si flori de nea...
Numai dorul mai colind cu cirese la ureche,
Neputnd singurtatea si tristetea s ndure,
Cnd de-o vesnicie-ntreag frunza freamt-n pdure.
Liane
Pe buzele-nflorind a rugminte.
Prin aer umbl cai scpati din fru;
n urm las pulbere de noapte,
Fntnile se oglindesc n gru:
Arici tepos cu boabele necoapte.
Se ncovoaie veacul sub cuvnt,
Copacii nfloresc pe sub pmnt.
D
i
n

v
o
l
.
L
a

p
o
a
l
e

d
e

C
a
r
a
i
m
a
n
E
d
.

S
e
m
n
e
,

B
u
c
u
r
e
y
t
i
,

2
0
1
1
24
{tefan DUMITRESCU
Dar mai \nainte s# vedem ce este
Inteligen]a emo]ional#
n anul 1995, americanul Daniel Goleman,
jurnalist psiholog, public o carte intitulat
Inteligenta emotional. Cartea are un suc-
ces neasteptat (afirmatia o facem din perspec-
tiva temporal scurs) si poate nemeritat.
Peste ctiva ani, aveam s citim cartea
lui Goleman si s ne convingem c nu este
consistent, bine articulat n testura de ra-
tionamente folosite ca argumentare. Nu are
nici o temelie de date obiective, de fapte sti-
intifice. Asadar, asa dup cum se stie, dup
aparitia n Statele Unite a crtii lui Daniel
Goleman, presa american si presa mondial
anunt evenimentul ca pe o mare descoperire.
I se face o publicitate extraordinar, comer-
cial si nu numai, crtii lui Goleman. Revistele
de stiint o comenteaz favorabil, artndu-
i n acelasi timp si slbiciunile, inconsistenta
(care este foarte vizibil, de la prima lectur).
De altfel, dup lectura crtii ti dai seama c,
n realitate, cartea lui Daniel Goleman, Inte-
ligenta emotional, este mai mult o carte de
popularizare a stiintei si, vai, comercial. Sau,
ce expresie s folosim noi pentru a exprima
cel mai obiectiv adevrul? Este mai mult o
carte de gazetrie a stiintei, dect o lucrare
stiintific, bazat pe studierea experimental,
obiectiv a unui fenomen. Impresia noastr
este c Inteligenta educational este mai
mult o carte comercial dect stiintific. De
altfel, dup 1990, piata de carte romneasc
a fost invadat de un mare numr de crti
(comerciale n primul rnd, pentru c s-a ur-
mrit numai succesul de librrie, financiar, al
lucrrii, si nu partea stiintific, serioas a
crtii), n care oamenii sunt nvtati, chipurile,
cum s obtin SUCCESUL N VIAT. Dm
numai cteva exemple, din sutele posibile pe
care le-am putea da, pentru c, realmente,
piata romneasc a fost pur si simplu inva-
dat de asemenea crti comerciale, si nu
stiintifice, lipsite de profunzime, de funda-
ment stiintific, de precizia limbajului, de arti-
culatia rationamentelor.
Editura Curtea veche, Bucuresti, scoate,
n anul 1999, cartea pastorului american Nor-
man Vincent Peale, intitulat Forta gndirii
pozitive. Srmanii romni, ajunsi la sap de
lemn, sraci si disperati, deveniti n numai
ctiva ani o tar de someri, vroiau s obtin
si ei succesul n viat. S-o duc si ei bine,
pentru c s-au sturat ct de umiliti si de dis-
perati au fost 50 de ani.
Gndirea pozitiv ne spune c vom ob-
tine succesul n viat, dac vom gndi pozi-
tiv. Ce nseamn aceasta, ce este gndirea
pozitiv? Gndirea pozitiv este de tipul
acesta. M scol de dimineat si zic: astzi
mi va merge foarte bine. Sunt n masin si
m ndrept ctre slujb, mi spun n gnd,
astzi afacerile o s-mi mearg strun. M
ntlnesc cu un om de afaceri cu care am de
ncheiat o afacere important si pe drum mi
repet n gnd, afacerea pe care o voi ncheia
va fi un succes total. Omul de afaceri cu
care urmeaz s semnez contractul este un
om cinstit si un priceput om de afaceri. Pas-
torul Vincent Peale ne asigur, pe tot par-
cursul crtii, c dac vom rosti aceste pro-
pozitii, toate afirmative (n nici un caz nega-
tive, pentru c n acest caz ne paste cu sigu-
rant insuccesul), o s ne mbogtim sigur,
viata noastr o s devin alta, o s scpm
de griji si de nevoi. Vezi, Doamne, america-
nilor de aceea le merge bine, pentru c gn-
desc pozitiv. Iar nou, romnilor, ne merge
ru pentru c gndim negativ.
Cartea este de o srcie si de o simplitate
care ne uimesc. Ea const din zeci de exemple
de oameni de afaceri care gndeau negativ,
sau crora le mergea ru, s-au apucat s gn-
deasc pozitiv si deodat viata lor a luat un
curs pozitiv. Desigur, este un oarecare adevr
n ceea ce spune Vincent Peale. ntr-adevr,
modul cum gndim si pune amprenta asupra
faptelor noastre, care sunt desigur o prelun-
gire a operatiilor si actiunilor mintale, cum
ne spune Galperin. Dar asta nu nseamn c
ntotdeauna acest tip de gndire, repetm,
format din propozitii afirmative, ne asigur
succesul n viat. Dimpotriv, absolutizarea
rolului gndirii pozitive n viata oamenilor,
poate fi un mare pericol, o curs, o capcan
n care cdem. Succesul unei actiuni umane
este dat nu numai de propozitia, n actiunea
aceasta voi izbndi sigur, ci si de modul
cum gndesc, cum proiectez eu actiunea, a-
poi de efortul, tenacitatea de care dau dovad
n timpul actiunii. De aceea, noi semnalm ca
fiind, n multe cazuri, periculos acest mod de
a gndi al lui Vincent Peale. n loc s-i pre-
gteasc pe oameni s fac fat dificulttilor
vietii, aceast carte mai mult i demotiveaz.
Omul spune acolo c va nvinge si c va a-
vea succes, culcndu-se pe laurii urechii, si
se trezeste dezarmat si neputincios n fata
esecului total.
Noi stim despre Statele Unite ale Americii
c sunt cea mai mare putere a lumii, c sunt o
putere tehnologic, economic, militar (de
aceea au devenit Jandarmul mondial). Dar
nu cunoastem, sau putini stiu, c Statele Uni-
te ale Americii, la o populatie de 271 de mili-
oane de locuitori, au 37 de milioane de anal-
fabeti, au peste 74 de milioane de oameni
care triesc sub pragul srciei, au peste 9%
someri, n fiacre an peste 500.000 de copii
sub 15 ani ncearc s se sinucid, numrul
crimelor este imens, numrul jafurilor dep-
Inteligen]a negativ#
[i inteligen]a pozitiv#
25
Anul III, nr. 3(19)/2012
seste numrul populatiei SUA, iar nivelul
educational si cultural al societtii americane
este incredibil se sczut... Acesta este deci
Succesul n Istorie al acestei tri, cea mai
dezvoltat din punct de vedere tehnologic,
cea mai mare putere a lumii. Tara n care copiii
se mpusc n scoli pe capete. De ce gndirea
pozitiv a lui Vincent Peale nu-i ajut pe so-
merii, sracii, sinucigasii si disperatii Ame-
ricii? Pe copiii care se sinucid sau si mpusc
n scoli colegii, c scolile americane au deve-
nit un fel de abatoare nrosite de sngele co-
piilor americani?
De aceea, spuneam c tipul acesta de cr-
ti comerciale, prin care americanii ne nvat
pe noi, cititorii sraci, pe noi, pe romni, si
pe cei din fostele tri socialiste (care am fost
transformati n piat de desfacere, n colonie
a SUA si a Occidentului, ca s aib ei unde
s-si vnd mrfurile, gunoaiele care la ei nu
se mai cumpr) cum s devenim bogati peste
noapte, cum s obtinem succesul, sunt foarte
periculoase. Ele sunt, de fapt, niste simple
mijloace de manipulare si intoxicare a lumii a
treia si a patra. Sracii someri romni, ce suc-
cese s obtin repetnd de mii de ori c a
doua zi le va merge bine, c se vor mbogti
peste noapte!?
O alt carte comercial, scris de ameri-
canul Deale Carnegie si intitulat Secretele
succesului, aprut tot la editura Curtea ve-
che, n anul 1997, ne prezint, la fel, desco-
perirea d-lui Carnegie, prin care putem deveni
n viat oameni de succes. Ideea aceste crti
este c succesul nu se obtine att prin mun-
c, prin efort, intelectual si fizic, printr-o mare
inteligent, printr-o dotare genial a indivi-
dului uman, ct prin utilizarea unor retete. A
unui scenariu pus la cale. Este, desigur, putin
adevr n ce spune dl Carnegie, dar ideea
aceasta este si periculoas. Poate s fie si o
capcan n care cade srmana fiint uman.
O alt carte pe care o dm ca exemplu si
promitem s ne oprim aici cu exemplele, este
cartea scris de dl. David J. Schwartz si inti-
tulat Puterea magic a gndului si aprut
tot la Editura Curtea veche, anul 2000. Cartea
domnului David J. Schwartz, care, ni se spu-
ne, este profesor la Universitatea de stat din
Georgia, Atlanta, spre rusinea autorului este
o carte pur comercial. Auziti numai subtit-
lurile crtii: nvtati secretele succesului -
gnditi la scar mare si veti obtine tot ceea
ce v-ati dorit vreodat. Mai multi bani. Sigu-
rant financiar. Putere si influent. O slujb
excelent. Relatii interumane pline de sa-
tisfactii. Mai mult bucurie de la viat.
Aceste crti sunt cumprate ca pinea
cald de sracii, nvinsii, disperatii, nefericitii
vietii, nu numai din Romnia, ci din lumea
ntreag, din trile srcite de marele capital
occidental. Dup ce le citesc, oamenii le a-
runc, pentru c vd c au fost mintiti. Vom
spune c si n cartea domnului Davis J.
Schwartz este putin adevr, c n functie de
cum gndim asa vom si actiona, dar si aceast
carte este una mincinoas, o carte comercial
care nu urmreste dect s le ofere iluzii s-
racilor si nvinsilor lumii, pentru a le scoate
banul din buzunare.
Asa cum am spus, ne oprim cu exemplele
aici, pentru c numai n Romnia, dup 1990,
au aprut sute de asemenea crti, facile, co-
merciale, toate btnd apa n piu, scrise la
un nivel de ntelegere rudimentar, din punct
de vedere psihologic, pedagogic, stiintific,
n general. Aceste crti si ndeplinesc cu brio
misiunea pentru care au fost scrise, aceea
de a aduce bani trusturilor de pres occiden-
tale si de a fi opium, de a vinde iluzii pentru
amrtii lumii, crora le adorm spiritul de
luciditate si amrciunea din suflet.
Revenind acum la oile noastre, vom spu-
ne c si cartea domnului Daniel Goleman,
Inteligenta emotional este o carte care face
parte tot din categoria acestor crti comer-
ciale. Ideea crtii domnului Goleman este
aceea c, pe lng Inteligenta rational, pe
care o cunosteam cu totii dinainte, mai exist
un alt tip de inteligent, cea descoperit de
el (de aici tam-tamul presei internationale,
care a prezentat descoperirea lui Goleman ca
pe o mare descoperire), si anume inteligenta
emotional. Deci, exist acest tip nou de in-
teligent, nou, pentru c a fost descoperit
acum (dar, de fapt, inteligenta emotional este
veche de cnd lumea), si care se numeste
Inteligenta emotional. Ei bine, spune dl Go-
leman, nu inteligenta rational, cea pe care o
cunoastem noi (si nici pregtirea profesio-
nal, stiintific. nivelul cultural si educatio-
anal) este cea care ajut individul uman s
obtin Succesul n viat, ci inteligenta emoti-
onal. Si ajungem iarsi la tema Succesului,
tema crtilor comerciale, citate mai sus, de
fapt a sutelor si miilor de crti comerciale,
unele scrise oribil, nearticulat, altele scrise
chiar binisor. Crti care se vnd, ca pinea
cald, sunt de succes cu ct populatia lumii
este mai srac, mai neputincioas, mai dis-
perat. Cu ct exist mai multi nvinsi ai vietii
care vor s se salveze, s obtin si ei succe-
sul n viat, altfel spus s scape de srcie,
de griji, s devin si ei putin bogati, s-o duc
mai bine, cu att Occidentul ne adoarme mai
mult cu acest tip de carte. Mai bine America
ar ajuta sincer srmanele popoare ale lumii,
si nu le-ar mai jefui manipulndu-le, distru-
gndu-le economiile, n urma unor rzboaie
economice, informationale, psihologice, cul-
turale, educationale!
Cnd vorbim despre Inteligenta emotio-
nal, plecm de la cele dou crti pe care le-
am lecturat, Inteligenta emotional a lui Da-
niel Goleman, despre care am vorbit mai sus
si cartea doamnei Jeanne Segal, Dezvoltarea
inteligentei emotionale, aprut la editura
Teora, n anul 1999. Amndou crtile sunt
centrate n jurul ideii c Inteligenta emotio-
nal este responsabil de succesul n viat
al individului uman. Amndou sunt crti a-
flate la granita dintre cartea comercial si car-
tea de popularizare a stiintei. Nu gsim n ni-
ciuna din aceste crti o definitie clar a no-
tiunii de Inteligent emotional. Notiunile
utilizate sunt vagi, au continutul si sfera fluc-
tuante. Se adreseaz, n primul rnd, celor
care vor s obtin succesul n viat, dezvol-
tarea inteligentei emotionale (asa cum ne
spune Jenne Segal n cartea sa) fiind cea mai
important cale, cel mai important factor pen-
tru obtinerea succesului n viat. Asa cum
Norman Vincent Peale si David J. Schwartz
ne spun c puterea gndului pozitiv este fac-
torul principal al succesului n viat.
Desigur, asa cum am mai afirmat, exist
un anume adevr n aceste crti. A absolutiza
ns puterea acestor factori este o greseal.
nainte de a trece la definirea si analiza Inteli-
gentei negative si a inteligentei pozitive, vom
spune c n amndou aceste crti (Inteli-
genta emotional, a lui Daniel Goleman si
Dezvoltarea inteligentei emotionale, a d-
nei Jeanne Segal) se afl prezentate multe
lucruri interesante. De exemplu, nu stim n
ce msur omul modern utilizeaz mult mai
mult dect omul vechi ratiunea dect afectivi-
Domenico - Portret
26
tatea, asa cum afirm autoarea crtii Dez-
voltarea inteligentei emotionale.
Se pare ns c asa stau lucrurile, dar au-
toarea crtii, doamna Jeanne Segal, nu de-
monstreaz faptic, experimential, sau statis-
tic acest lucru. Ideea aceasta ni se pare foarte
interesant. Pentru c omul contemporan
este mult mai mult un om rational (care folo-
seste mintea, ratiunea. Dar este asa? Nu cum-
va omul modern este mai mult irational
dect rational?), dect un om emotional.
ntre aceste dou dimensiuni ale persona-
littii umane a aprut o mare discrepant, o
falie. Aceast discrepant a dus la tocirea, la
inhibarea, la rmnerea n urm a acestei di-
mensiuni a fiintei umane, dimensiunea emo-
tional. Acest fapt are consecinte negative,
determin dezechilibre ale personalittii
umane, forme de patologii ale fiintei, sau o
neadaptare a omului la mediul social. Aceste
efecte negative ale rmnerii n urm a dez-
voltrii dimensiunii emotionale a personali-
ttii umane pot fi reparate, reechilibrate prin
dezvoltarea inteligentei emotionale. De aici
titlul crtii Jeannei Segal Dezvoltarea
inteligentei emotionale.
Inteligenta rational, ne spun studiile de
psihologie, nu poate fi dezvoltat prin exer-
citii, ea fiind o constant a Intelectului uman,
dar inteligenta emotional, n cazul n care
ea exist, poate fi mrit prin exercitii, asa
cum ne spune Jeanne Segal?
Multe din exercitiile propuse de autoarea
crtii, privind dezvoltarea inteligentei emo-
tionale, tin de fachirism, de practicile yoga,
de practici orientale. Dar dac multe din ideile
acestei crti sunt discutabile, n acelasi timp,
ns, ideea dezvoltrii dimensiunii afective a
personalittii umane este una care merit re-
tinut.
Nu cumva omul modern este un om bol-
nav, la fel, nu cumva societatea modern este
bolnav, tocmai datorit acestei dezvoltri
excesive a ratiunii, care s-a fcut n detrimen-
tul dimensiunii emotionale a personalittii
umane, prin inhibarea acestei dimensiuni?
S-ar prea c asa stau lucrurile. (Vinovat
de aceast rmnere n urm nu este att In-
teligenta rational, QI, afirmm noi, ct in-
teligenta negativ, care a ptruns profund,
ca o metastaz, n structurile fenomenului
uman). Dar, totodat, adevrul poate fi in-
vers, pentru c, s ne uitm n societatea
contemporan, n istorie, si vedem c, din
pcate, ratiunea, dimensiunea rational a
omului si a societtii, este din ce n ce mai
putin, excedat fiind de pornirile, afectele,
sentimentele umane.
George PETROVAI
1. Ger de furar
Vznd c ceasul i-a sunat
n albu-nlcrimat al zilei,
ce-si picur lumina pal
din snii mirosind a primvar,
danseaz geru-ntreaga noapte
sub recile sticliri stelare
si sub suvoaiele lunare,
ca viului s-i dea de stire
c furaru-i un parsiv
si-un nestul de cte vise
a-ngeruit romnilor
de-acum si pn-n veac.
2. M-am sturat
M-am sturat de-atta alb
sticlindu-si fildesii de gheat;
vreau verdele s-mi vin-n prag
ca s m-mbt cu iz de viat.
Desi-n politic-i miscare
cu vin ai nostri si-apoi pleac,
ntrega tar-i ca un sloi
de care plebei i se-apleac...
Un mugure solar doresc
- adus de rndunici n cnt -
ca gheta-n inimi s-o topeasc,
iar sloiului s-i fac vnt.
Dar cti romni ascult triluri,
cnd de nevoi s-au grbovit
si cnd maneaua li se pare
c-i cel mai dulce ciripit?
3. Las-(i inima
Las-ti inima s hoinreasc
si s se zbenguiasc
printre nmetii plictisiti
de-a iernii lung-ntrtare
c poate se va nmuia
si cu dezghetul dragostei
te-a desprimvra,
dup o lung-ntemnitare
n a sperantelor banchiz
ca Ft frumosu-nchipuit
mireas si regin s te fac
peste-un regat din basm croit.
4. De-ay fi copac
Mult mi-ar plcea copac s fiu
cu trup vnjos si fruntea-n nori,
ca glia mam s-o veghez
cum mi-am dorit de-attea ori.
S-o apr vara de arsit
si de puhoaiele-nfoiate,
iar iarna pavz s-i fiu
cnd viforele o vor bate.
C tare-i biata ntristat
de neiubirea romneasc,
ce chipul trii l-a slutit
cu osrdia sa hoteasc...
Si poate-atunci s-or avnta
spre-nalturi fr de hotar
si alti copaci, ca Romnia
ce-a fost s redevin iar.
27
Anul III, nr. 3(19)/2012
Cornel Udrea a mplinit 65 de
ani! Frumos din partea lui, fi-
indc, astfel, a reusit s adune
un raft de crti - proz, teatru,
versuri..., pentru luminarea si re-
laxarea mintii si sufletului cu
creatii purtnd marca inconfun-
dabil a umorului su. Si... cam
att. Descopr cu spaim c, n
acest moment, nu mai stiu niciun
cuvnt care s exprime adev-
rul despre el, mai ales despre
scriitorul, mai ales despre umo-
ristul, mai ales despre Omul care
este, mai ales despre toat cre-
atia lui. Sunt complicate ru lu-
crurile, pentru c, vrnd-nevrnd
parafrazndu-l pe simpaticul Far-
furidi, spun: Cnd zicem umor,
zicem Cornel Udrea, Cnd zicem
Cornel Udrea, zicem umor. Din
aceast dilem nu putem iei.
Asa c voi ncropi o povestioar
care sper s fie ct de ct intere-
sant
Suntem niste naivi spernd
c un anumit virus care, odat
intrat n organism l putem nimici
utiliznd armate ntregi de spe-
cialisti n materie. Utopie pur.
Sigur c aici nu vorbim despre
celebrul Koch, bacilul care, n
vog fiind, a secerat mii si mii de
vieti pn ce-a ajuns n labora-
torul poetului George Toprcea-
nu care, n urma unor investigatii
minutioase si docte, a reusit s-l
pun la zidul afuriseniei din
punct de vedere profilactic. Re-
zultatul? Srutul, de exemplu,
este folosit chiar si n zilele noas-
tre fie doar de circumstant, fie
n interesul serviciului, sau n caz
de fort major. Apoi: nu-i vorba
nici despre malarie, nici despre
holer si, cu att mai putin, des-
pre Beri-Beri... Nici mcar de ni-
Dumitru HURUB~
Cornel Udrea - De la poezie
la proz# satirico-umoristic#
micitorul HIV, ci de o boal ciu-
dat si tot mai rar, din nefericire.
Contrar asteptrilor multora, ea
este admis, dac nu chiar im-
plantat n organismul uman de
nsusi Dumnezeu, si doar ctorva
pmnteni, cunoscut fiind sub
denumirea stiintific de simtul
umorului, sau al aselea simt.
Cei care l au, umoristii, sunt, bi-
zar, marii suferinzi, nu pentru ei,
ci pentru maibinele sufletesc al
omenirii; sunt cei crora li s-a
inoculat sanguin-mintal obliga-
tia s aib grij ca restul popula-
tiei lumii s nu moar de plicti-
seal, s nu uite s rd, desi, n
localitatea Subcetate-Mures din
judetul Harghita, am auzit pentru
prima dat un mucalit spunnd:
noi rdem unii de altii, n timp
ce Dracu rde te toti. Da, si?, a
zis urmasul lui Adam, nicio pro-
blem, ne descurcm noi... Si s-a
descurcat intuind c, n Genez,
din grab sau din oboseal dup
cele sase zile de munc intens,
Dumnezeu nu s-a odihnit n ziua
a saptea dect dup ce a mai ad-
ugat lui Adam o coast - a 7-a
bis - fr s-i spun acestuia -
oricum n-ar fi priceput mare lu-
cru... Adic, din Biblie, motivele
nu sunt cunoscute, lipseste ver-
setul: n a aptea zi, Dumnezeu
l-a fcut pe Adam s aib i o
stare sufleteasc bun, respec-
tiv, de veselie. Si a vzut c era
bine. C, dup povestea cu m-
rul, Adam nu a mai prea avut
poft de rs, asta e alt poveste,
ns celula n cauz, cea a umo-
rului, nu a fost extirpat - mai ales
c sarpele, avnd rol de consul-
tant stiintific, s-a opus vehement
-, ci pstrat ca rezerv special.
Din pcate, dup cteva mii de
ani, cnd Creatorul a ordonat
efectuarea unui control medical
inopinat, s-a constatat c, la un
procent ngrijortor de umanoizi,
celula privitoare la voia bun se
atrofiase, sau pur si simplu dis-
pruse fr urm. Din raportul co-
misiei de evaluare a situatiei, s-a
nteles clar acest lucru, asa c
Dumnezeu a dispus pe loc - spre
satisfactia Sarpelui - ca tuturor
celor care, prin cine stie ce mi-
nune, mai aveau n organism ce-
lula Simtul umorului, cu ingre-
dientele sale: satir, ironie, sar-
casm s.a., s li se asigure, n re-
gim de urgent, un mod de viat
potrivit si, cel mai important
lucru, s triasc un pic mai alt-
fel, adic s vad, adesea c griul
vietii poate exista si sub forma
unor degradeuri pn la culoarea
roz. Oamenii de stiint nc nu
au ajuns la un consens dac acest
lucru este bun sau pgubitor pen-
tru posesor, ori avantajos doar
pentru restul umanoizilor, desi ba-
lanta nclin binisor spre a doua
variant, n detrimentul primeia.
n contextul celor de pn
aici, cel putin mie mi este limpe-
de c, printre responsabilii p-
mnteni ndrituiti privind voia
bun si rsul, Cornel Udrea e
printre cei hrziti s aib n grij
voia bun a semenilor si, adic
este printre cei crora Dumnezeu
le-a rezervat aceast onoare spe-
cial. Talantii biblici primiti, i-a
investit ntr-un domeniu care, pe
multi, i-a falimentat de la primele
ncercri de exploatare. La el nu
a fost si nu este cazul. Iat, nici
acum, dup attia ani de umor
corneludreean, creatia sa a rmas
la fel de proaspt-satirico-umo-
ristic, si, mai ales, la fel de valo-
roas. La aceast or si la aceast
vrst, cel mai important autor
romn de literatur de gen, are n
palmares o bibliotec ntreag de
crti si de creatii cam din toate
genurile literare - cazuri rarisime
n literatura noastr. M refer la
autorii importanti... Schite, po-
vestiri, teatru, scheciuri, scenarii
pentru radio sau/si televiziune,
librete pentru spectacole de
estrad, toate ne amintesc, tot
timpul de biela culisnd pe
sintagma Cornel Udrea-umor-
Cornel Udrea...
mi permit s spun c, sti-
indu-l foarte bine pe Cornel,
cunoscndu-i opera n cea mai
mare parte, el, n aura-i de pro-
fesionist desvrsit n crearea de
literatur satirico-umoristic
(plasnd lucrurile la locul lor, l
asemui cu Midas...), ocup un
loc distinct chiar si ntre corifeii
umorului romnesc si - nu cred
c e gresit s spun - ntre marii
autori de gen. Acolo, n acea loj
n care stau alturi creatori de
comedie ncepnd cu printele
acesteia, grecul Aristofan, cutez
s spun c i s-a rezervat, n mod
cert, un loc si lui Cornel Udrea...
Pentru a-mi demonstra ct de
ct afirmatiile, m voi opri putin
la dou crti publicate de Cornel
Udrea, crti care, cred eu, l repre-
zint destul de bine: Intravilane
si De serviciu n clepsidr.
Asadar: Intravilane, volu-
mul de versuri care dovedeste c
poetul Cornel Udrea este, nu n-
cap ndoieli, unul dintre trimisii
speciali pe pmnt, care s n-
locuiasc pe cogito cu ridendo...
ergo sum, principiu probat prin
toate crtile publicate minus,
28
Anul III, nr. 3(19)/2012
poate, prima sa carte de versuri.
Spun poate, fiindc nu am citit-
o. n orice caz, recidivarea sa n
poezie dup mai multe volume de
proz satirico-umoristic, nu stiu
dac, asa cum se spune, nseam-
n yi ntoarcerea poetului la
uneltele sale... Fiindc domnia
sa recunoaste: Aceast carte
este o form de lupt mpotriva
dependentei de telenovele, de
tirile prelucrate i de gigaca-
loria supraponderal. (pag.6).
S vedem, deci, parcurgnd a-
ceast elegant plachet de ver-
suri Intravilane, Editura Napoca
Star, Cluj, 2001, si girat de nu-
mele Cornel Udrea, nouttile
lirico-social-administrative, si nu
numai, pe care ni le pune el la n-
demn.
Pentru un cititor obisnuit cu
tarele poeziei contemporane -
ncifrri, ermetisme, post-moder-
nisme, filozofisme si alte -isme,
poezia lui Cornel Udrea poate
prea depsit de evenimente
sau, mai bine-zis, de curente. Pe-
gasul su hlduieste aproape
exclusiv prin zone n care uma-
nul, existenta n general, sunt re-
alitti nu abstractii, n care mo-
mentul web poate distorsiona a-
devrul sacru: De-attea ima-
ginatii, lumina face gheb/ m-a
ruina cu mama pe-o pagin de
web/ globalizarea Terrei, ideea
tutelar/ nu o pricep btrnii
pierind ncet la tar (...) (In-
somnia, pag. 10). Dar globali-
zarea nu este doar o hachit a
autorului, ci o chestiune grav,
aproape obsedant, numai c,
virusul mai nainte amintit i joac
feste bolnavului si astfel prind
viat versurile: Turbeaz vul-
pea, lebda se d la om, sraca/
de metafizici rde singur n
staul vaca! (Globalizare, pag.
12), fapt care nvecineaz ideea
din poezie cu un umor negru de
cea mai bun calitate. Nu altfel
se ntmpl si n Sub crucea vre-
mii (pag.43) unde socialul este
aparent estompat de o ironie n
care amreala este neputincioas
n fata unei drame de proportii si
unde umorul agonizeaz sub
talpa realittii: Ai dreptul s
trieti din interdictii/ ti-ar
pune prostul tax i pe vis!/ toti
chiopii-n limb lectii dau, de
dictii/oprete scrisul: totul a
fost scris (...). Evident c relele
lumii cu care poetul este n
contact permanent, ncearc s
omoare ori mcar s atenueze
sarcasticitatea unui comic de o
anumit nuant si agresivitate:
Parc-mi intri cu bocancii-n
gur/dintii dislocnd din coli-
vii -/ te-ai ntins pe tar fr de
msur/le cunoti pe toate i ni-
mic nu tii. (Intoleranjii, pag.
45). Trecerea de la social la politic
si de la... economic la sentimental
are loc printr-un proces mai sim-
plu dect s-ar putea bnui, iar
Cornel Udrea, umoristul feroce,
si trdeaz frumos o latur a eu-
lui intim: Att a mai rmas din
vara pur/att a fost s nu mai
fie -/ cuvinte ce-au murit pe gu-
r/ nainte s devin poezie/a
fost frumos i trist: o comedie/
la care nc se mai scrie. (Ma-
rin, pag. 51).
Intravilane este cartea de
versuri a unui umorist de calibru,
dar si a unui poet receptiv, direct,
al crui lirism se intersecteaz, se
completeaz si se subntelege fie
cu un comic blnd, fie cu unul
neierttor aducnd, n unele
creatii a rs homeric...
De serviciu n clepsidr, vo-
lum de proz scurt, m ndrep-
tteste s afirm c orice (re)ntl-
nire cu umorul lui Cornel Udrea
este un motiv de intrare n norma-
litatea fiintei uman-rationale. Cu
att mai mult n zilele noastre,
cnd rsul seamn semnificativ
cu un rictus sau, nc si mai ne-
fericit, cu un rnjet. n acest fel
se pare c n contextul actual-
existential pn si hazul de necaz
al romnului s-a dus pe apa sm-
betei. Ba am mai putea spune c
s-a purtat o adevrat campanie
mpotriva umorului la romni,
prin distrugerea acelor laturi ale
eului care asigur apropierea
ntre oameni prin rs. De aici si
ncredintarea mea ferm c ma-
rasmul tot mai accentuat n care
se zbat romnii nu este altceva
dect consecinta unui principiu
funebru scpat la o petrecere
mai intim de ctre o person(u)a-
litate parlamentar, si anume:
Rsu-ngras si prosteste!
Prin aceste dou-trei faze nu
am fcut dect s pregtesc te-
renul pentru a putea spune c
antidotul - att ct se poate, evi-
dent, si ct l ngurgitm - ni-l
administreaz Cornel Udrea (si)
prin aceast aparitie editorial, el,
respectnd cu strsnicie - si bine
face! - zicerea lui Henry Bergson
cum c: despre comic putem
afirma c nu-i poate produce
efectul de oc dect cu conditia
de a se npusti din senin asupra
unei suprafete sufleteti cuprin-
s n mod statornic de calm
(H. Bergson: Teoria rsului,
Institutul European, Iai, 1992,
pag. 25). La Cornel Udrea comu-
nicarea umorului se face pe dou
ci principale: intermediar, cu
ajutorul personajelor, si direct
prin comentarea situatiilor, ns
avnd grij special de cteva
elemente-cheie: ironie, parodie,
satir si paradox. n cazul nostru,
crearea hilarului din te-miri-ce, nu
mai este o problem, tocmai aici
simtindu-se si manifestndu-se
umoristul profesionist si, prin
extensie, maturitatea artistului.
Practicnd un umor complex
- de limbaj, de situatii, de gestic
sau pur si simplu de convertire a
sobriettii n hilar - el si creeaz
(sau racoleaz) personaje din
cele mai diverse categorii sociale,
modelndu-le apoi cu migala
unui adevrat artizan ce este
domnia sa. ns, n sprijinul
acestei afirmatii, voi folosi un ci-
tat cel putin edificator si, n orice
caz, perfect explicabil pentru n-
treaga oper a lui Cornel Udrea:
Analizele ne-au relevat i as-
pectul cumulativ al rizibilului.
Un discurs combin mai multe
forme de comic (comic de ordin
fizic: diformitti, ridicolul cos-
tumatiei etc., comicul gesturilor
i al micrilor, comicul de lim-
baj, comicul de situatie, comicul
de idei: anacronisme, parodie,
ironizare, rsturnarea valorilor
morale etc., comicul de carac-
ter: psihologia personajului,
modul su de a fi, de a actiona
() (Nina Ivanciu: Comicul
prozei, Editura Minerva, 1998,
pag.121). Cred c autoarea - desi
nu se refer la Udrea - i creio-
neaz cu precizie valentele scri-
itoricesti, sau, altfel spus, el este
tipul de autor umorist excelent
circumscris comentariului citat.
De serviciu n clepsidr este,
de fapt, un fel de antologie de
autor - iat c si umoristii se gn-
desc la posteritate publicndu-
si editii de autor, ceea ce, n pa-
rantez fie spus, este foarte bine,
avnd n vedere soarta destul de
ingrat a genului n literatura
romn si, bnuiesc, nu numai.
Spuneamun fel de, fiindc n
paginile sale sunt cuprinse c-
teva din prozele aprute n volu-
mele: Duminica la iarb verde
(1985), Mersul pe jos (1988) si n
cursul zilei de azi-noapte (1999).
Dar, n ncheierea acestor rn-
duri, s-i dm cuvntul si auto-
rului pentru a lmuri lucrurile pe
deplin si definitiv: Umoristul,
spune domnia sa, dup opinia
majorittii, este o fiint ciudat,
cam neserioas, n orice caz atin-
s de aripioara roz a frivolittii.
Prozatorii l numesc romancier
ratat, poetii i strig de pe Pegas:
Fereste, neic, aici e drum literar!,
iar criticul, care n intimitate rde
cu gura pn la urechi de Donald
Rtoiul, tuseste n pumn la ve-
derea unei crti de umor, dar nu
ridic stiloul s scrie ceva. (Mr-
turisire, din volumul Duminic
la iarb verde, Editura Dacia,
1988, pag. 5).
S ne prefacem c nu obser-
vm amreala de printre rnduri
si s ne delectm cu lectura unei
excelente crti de umor: Cornel
Udrea: DE SERVICIU N
CLEPSIDR, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1999.
Asadar, maestrul Cornel
Udrea, n dou ipostaze - de poet
si de prozator -, amndou, zic
eu, probnd forta de creatie,
umorul si profesionalismul unui
autor pentru care, la 65 de ani,
niciunul dintre genurile literare
nu mai are secrete n a le aborda.
Fr a deveni patetic, fr a
spune vorbe mari, sunt convins
c, peste ani, cei de-o anumit
vrst acum, vor spune, impor-
tanti si, sper cu mndrie: eu am
fost contemporan cu unul dintre
marii scriitori umoristi ai Rom-
niei.
De-aceea, creznd n aceasta,
acum, i spun si eu cu prietenie,
respect si admiratie:
LA MULTI ANI, CORNELE!
29
Anul III, nr. 3(19)/2012
Petre GIGEA-GORUN
Timpul s-a tot scurs ntruna
Martor vietii trectoare
El a fost dintotdeauna
Cu materia-n miscare.
Dintr-o vreme ce s-a sters
Ani si ere tot trecur,
n imensul Univers
Este-a vremilor msur.
Marea lui dimensiune
Cu izvor necunoscut,
n etern-ntelepciune
Vesnicia l-a nscut...
Iar de-atuncea impasibil,
Din adnc purtnd cununa,
Alergnd ireversibil,
Timpul s-a tot scurs ntruna.
Din celula unipar
De demult un drum strbatem,
Si-n solie temerar,
Noi cu timpul ne tot batem
Din tristeti si bucurie
Se asterne o crare
Ca si lui i-e dat s fie
Martor viejii trectoare.
Vremuri vin si-apoi se curm
Izvornd din infinit,
E-o imensitate-n urm,
Un ocean nemrginit.
Despre timp crezut-am, poate,
Adevrul si minciuna,
Mai presus ns de toate
El a fost dintotdeauna.
Timpu-i o nemrginire
Ce de-odihn n-are parte,
Fr gnduri de oprire
El tot curge mai departe.
n a lui filosofie
Multe adevruri are,
Si le poart-n vesnicie
Cu materia-n miycare.
ntr-o lung cercetare
Am ajuns s recunoastem
Curioasa-ntruchipare
Ce-o avem de cnd ne nastem,
Ies din lumea cea real,
De demult, din lungu-i mers,
Adevruri la iveal,
Dintr-o vreme ce s-a yters.
Timpul las cteodat
S se-astearn grea tcere,
Si-atunci oamenii constat
Adevruri efemere
Dar, scrutnd prin neagra noapte,
Ipoteze-aprur -
E firesc, cnd peste fapte
Ani yi ere tot trecur.
Timpul pentru oameni este
Ori prea scurt, ori poate lung,
Neputnd s mai ateste.
C-anii ce-i avem ne-ajung.
Si de-aceea se aseaz
Fat-n fat n chip advers,
Dar aceasta nu conteaz
n imensul univers.
Multe lumi au fost si-or trece,
Precum timpul, mpreun,
Anii curg si vor petrece
Alte lumi care se-adun.
Si-n eterna lui miscare
El e-o parte din natur,
Fiindc-n ere trectoare
Este-a vremilor msur
Este-a vremilor msur
n imensul univers,
Ani yi ere tot trecur
Dintr-o vreme ce s-a yters.
Cu materia-n miycare
El a fost dintotdeauna,
Martor viejii trectoare
Timpul s-a tot scurs ntruna
GLOSSA TIMPULUI ETERN
TU MI-ADUCI
NEMRGINIREA
Tu mi-aduci nemrginirea
Cnd cu ochii mei flmnzi
mi alunec privirea
Pe sni slobozi si rotunzi.
Si fermectoare clipe
Tremurate dintr-un vis,
Vin acum s se nfiripe
n frumuseti de Paradis.
Dltuit cu migal
Tu regin a nimnui
M apropii cu sfial
Ca la mistice statui.
O, prea dulce plsmuire,
Rsrit-n drumul meu,
Tu-mi aduci nemrginire
Adus de Dumnezeu.
RONDELUL
TRANSILVANIEI ETERNE
Tu, strlucitoare Cetate
Pmnt etern romnesc
n versu-mi ca tine gsesc
Iubiri si eternitate
De-a pururi mi-esti dor si mi-esti frate
n inim mereu te-ntlnesc
Tu strlucitoare Cetate
Pmnt etern romnesc
Lcas cu os strmosesc
Istorie plin cu date
Cu dragostea si dorul de frate
n care strbuni se-odihnesc,
Tu, strlucitoare Cetate!
30
Din cele patru zri este un
volum colectiv, care a aprut la
Editura Premier, din Ploiesti, n
2011, gratie scriitorului Marian
Ruscu. Presupun c o simpl pre-
zentare a celor patru tinere spe-
rante va fi binevenit. Gndindu-
m, din perspectiva argumentrii
aparitiei volumului, nu-mi revine,
pentru nceput, dect relatarea
acestei minuni. Minune datorat
Festivalului de Poezie Rmnicu-
Sarat, 2011, prilej cu care tnra
noastr cenaclista Raluca Ma-
rina Baciu a cucerit editorul (pe
scriitorul Marian Ruscu), prin
recitarea uneia dintre poezii, pu-
blicat n revista Oglinda litera-
r, (revist manageriat de Gh.
Andrei Neagu, scriitorul care si-
a prezentat mai tnra coleg de
cenaclu la acel festival de poezie).
Dup auditie, Raluca Baciu a
primit oferta editrii unui volum.
Cum nu era pregtit pentru
acest lucru, editarea s-a produs
n volum colectiv, aducndu-si
alturi celelalte colege de ce-
naclu: Adelina Blan, Raluca
Dumitrache, Alexandra Herghe-
legiu (trebuie s subliniez c
vrsta medie a acestor autoare
este de... doisprezece ani!).
Prezentarea continutului
acestui volum s-ar dori s fie
strong, convingtoare. Cele pa-
tru criese de la rsrit, Raluca
Marina Baciu, Raluca Dumi-
trache, Adelina Cristiana Blan
yi Alexandra Herghelegiu, a-
ceste minunate copile au semnat
paginile volumului colectiv alc-
tuit din creatia lor artistic: po-
ezie, proz, eseu de introspectie
ntr-o manier bine definita. Cu
un condei sigur, micile scriitoare
atac n fort pagina, conform
generatiei de cristal.
Volumul este deschis de n-
cercrile literare (reusite) ale
Raluci Marina Baciu. Lirismul
ludic folosit n proz si poezie
penduleaz ntre neomodernism
si postmodernism (pot fi nscrise
oriunde, cutrile nu s-au nche-
iat). Proza, ca si poezia, create din
imagini metaforice, jongleaz ti-
mid, aproape insesizabil, mesajul
fiind a doua motivatie a creatiei.
Inocenta urmreste, n primul
rnd, druirea purittii sufletesti,
cucerind cu si prin aceasta. Pr-
sind textele Raluci Marina Baciu
rmnem cu un zmbet, si, cine
stie, poate nu la fel de cultivat ca
al autoarei. Iat un exemplu:
Ploaia a mbrcat o frunz/ s-a
Icut rea si a rpit-o/ nu-i mai d
drumul/ Dect atunci cnd/ m
va vedea pe mine./ Si, cnd m
va vedea/ mi va drui/ Frunza
de argint./ Iar eu voi face din roua
ei/ Un geamgiu n iulie.(Geamgiu
n iulie)
Alexandra Herghelegiu ne
ofer poezie, atentionnd c este
nc la vremea cutrilor si o dis-
tractie bun e oricnd preferabil
activittilor prea serioase (cum
ar fi scrisul. Ori cititul). Despre
Alexandra as spune mai curnd
c are un discurs critic demn de
invidiat, dar... de ales a ales ea.
Raluca Dumitrache scrie o
proz inspirat din realitate. Bun
asculttoare, transpune poves-
tile auzite n pagin n maniera
ei. Si n-o face deloc ru. Coeren-
t, poetic, abordnd subiectul
curajos, proza Raluci Dumitra-
che este atractiv. Nu i-ar strica
un strop de umor ori poate un
dram de nebunie specific a-
cestei caste sociale. Raluca si
conduce bine actiunea, si creio-
neaz bine personajele. Punerea
n scen, actiunea, conflictul,
finalul sunt bine gndite, bine
construite.
Adelina Cristiana Blan. Cea
de pe urm..., care, cine stie? Se
vrea cea dinti. i dorim s fie asa.
Prozele ei dense, mult prea con-
densate, suvoaie metaforice,
adevrate revrsri, de parc s-
ar hrni cu metafore (lichidul ei
amniotic), ne-au cucerit. Este pl-
cut sa citesti un text cu asemenea
fort, stiind c autorul ei este o
prichindut. Jocul necontenit al
literelor, joc impus de mintea ei
matur, joc uimitor, n care Ade-
lina crede cu sfintenie. Iubeste
cuvntul scris si rostit. l iubeste
si-l urste deopotriv, elibern-
du-l, cu furie. O furie bine tem-
perat. Cuvinte, ntr-o ordine ca-
zon, mbulzindu-le, uneori re-
dundant, atent s nu rmn din
pagin niciun spatiu neexploatat.
Scrie, si scrie bine. Postmoder-
nist? Cine stie, poate de dragul
textului comite niste ncadrri
n curente literare. Adelina scrie
din pasiune, oferindu-ne iluzia
rencarnrii - cum a tinut s ex-
plice una dintre colegele de ce-
naclu. Mi-o imaginez nedespr-
tit de stiloul ei, totdeauna cu un
carnetel n buzunar, gata s no-
teze. Uit ea cumva vreuna din
metaforele care-i invadeaz fi-
inta? Abundenta metaforei, dis-
cursul n aceast manier ar
putea strni invidie. Una cons-
tructiv, desigur. Iar ei, talentul
i d aripi de cerneal. Acura-
tetea exprimrii, siguranta discur-
sului inteligent, miestria cu care
Adelina si conduce firul rosu al
actiunii prin ploaia metaforic,
toat aceast deprindere nseam-
n munc, ori talent cu caru -
cum am fi tentati s-o spunem.
Prozele ei, cu titluri justificate,
captiveaz prin torentul meta-
foric, lsndu-si cititorul fr aer,
prin uimitoarea fort de stpnire
a frazei si a tehnicii frazrii. Sur-
prinztoare prin tot ce iese de
sub pana ei. S-ar putea crede c
joaca ei serioas este, de fapt, o
ncrncenare n a-si demonstra
c poate scrie pagini ca acelea
din Orbitor. n volumul de fat,
Adelina este prezent cu proz
scurt. Dintre toate prozele ei, cel
mai bine o defineste Lumina
dintr-o garsonier, lumina mi
crete aripi de cerneal, pe care
le druiete sufletului.
Despre Adelina vom mai auzi.
Va deveni ori o mare scriitoare,
ori are sanse egale s esueze. Nu-
mai de ea depinde.
Recomand volumul Din cele
patru zri, din toata inima, au-
toarele lui meritnd ntreaga
noastr atentie.
Mariana Vicky V^RTOSU
Vestitorii noii literaturi -
Din cele patru z#ri
31
Anul III, nr. 3(19)/2012
n fa(a mrii (Ed. Limes, Cluj-
Napoca, 2011) reprezint al nou-
lea volum de versuri al renumi-
tului critic si istoric literar, poet
si traductor (din limba francez),
profesorul universitar dr. Ion
Pop, nscut la 01.07.1941 n Mi-
resu Mare (Maramures). Absol-
vent al Faculttii de filologie sec-
tia romn din cadrul Univer-
sittii Babes-Bolyai din Cluj-
Napoca, rmne n cadrul nv-
tmntului universitar la aceeasi
facultate, devenind profesor, din
anul 1990 (a ndeplinit si functia
de decan). A condus revista
Echinox n perioada 1969-1972,
ca redactor sef, apoi, ntre anii
1973-1983, ca director. n peri-
oada 1973-1976 a fost asistent
asociat la Universitatea III Paris
- Sdorbonne Nouvelle.
A ndeplinit functia de direc-
tor al Centrului Cultural Romn
de la Paris (n perioada 1990-
1993).
A scris despre: avangardis-
mul romnesc si cel european;
poezia lui Blaga, Ilarie Voronca,
Gellu Naum, Nichita Stnescu; a
recenzat numerosi poeti romni
contemporani; a tradus din limba
francez din Georges Poulet,
Jean Starobinski, Paul Morand,
Paul Ricoeur, Tyvetan Todorov,
Crtile sale, de exceptie, au
fost distinse ani la rnd cu nume-
roase premii ale Uniunii Scriito-
rilor: (n anii: 1973, 1979, 1985,
2001), iar eseurile, reunite sub
titlul Jocul poeziei, cu Premiul
B. P. Hasdeu al Academiei Ro-
mne, n anul 1985.
Am trecut n revist aceste
date biobibliografice ntruct
autorul a mplinit n anul 2011
vrsta de 70 de ani, prilej cu care
i dorim sntate si importante
realizri literare.
Volumul la care ne referim /1/
cuprinde dou capitole intitulate
sugestiv: Pietre sub pietre (scris
n 2011 n Tara Sfnt) si n fata
mrii (elaborat pe trmul Medite-
ranei, unde Fundatia Bogliasco-
Genova i-a oferit o frumoas si
rodnic vacant, n anul 2010,
ncheiat cu scrierea volumul de
versuri amintit, tiprit n anul de
gratie 2011).
Viziunea ontologic unitar a
crtii const n faptul c cele
dou capitole reprezint o cobo-
rre autoscopic n timp, pe fili-
era memoriei colective a speciei.
Primul capitol reitereaz, n car-
nea poetului, suferintele lui Iisus
Cristos pe Drumul Crucii si n
timpul rstignirii: Am mai urcat
cndva, sunt aproape sigur, pe
acest drum,/ pe pietre de sub pie-
tre (Via dolorosa), iar al doilea,
realizeaz imersiunea n abisul
acvatic, pe calea noesic: Fe-
reastr a ferestrelor, poate,/ prin
care se vd tot ferestre (Pentru
o definitie a mrii).
Capitolele devin consonante
si prin sugerarea tcerii necesar
meditatiei: iat reunite n aceeasi
poezie, Surpriza, surzenia indus
poetului de zgomotul valurilor
care i-au spart timpanele: Numai
c, ajuns pe trm,/ am surpriza/
de-a nu m mai auzi. si tcerea
pietrelor de sub pietre: si mai
sunt si acele cumplite depuneri
de tcere/ din mausoleele cu eroi
zadarnic czuti/ n care, orict ai
urla,/ nu ti-ai auzi urletul.
Originalitatea viziunii acva-
tice, la poetul Ion Pop, const n
faptul c si valurile sufer iz-
bindu-se de trm: Poate c obo-
seste si marea,/ ca un Sisif al apei
(Carnet), ba mai mult, suferintele
ei mi par similare celor cristice
(dac facem similitudinea stnci
- oameni): Asear, ndat ce a
czut ntunericul,/ mi s-a prut
c marea/ a nceput s se confe-
seze./ Cum urc ea spre trm, ct
de greu,/ cu atta amar de ape,/
ct de tare o dor loviturile de as-
prele stnci, (Spovedanii). Iat,
n consonant, si suferintele Fiu-
lui (acceptnd omologia snge -
ap): Pe piatra asta - aud - / a
fost ntins si biciuit El,/ aici a ge-
mut, aici i-au sngerat rnile,/ pe
piatra asta care-i doar piatr.
(Pe piatra asta).
Marea reprezint cadrul ideal
pentru evocarea trecerii timpului
si a zbuciumului sufletesc. Ion
Pop renunt la artificiile calofile
ale simbolismului acvatic, teore-
tizat impresionant de Gaston
Bachelard si se adreseaz citi-
torilor, simplu, sincer, veridic,
pstrndu-si totusi eleganta aris-
tocratic specific. n fata mo-
mentelor existentiale majore, cu-
vintele nu pot fi dect simple.
Dialogul cu marea se desf-
soar ca o spovedanie cosmic.
Dup ce marea si plnge durerile
zbuciumului vesnic, urmeaz rn-
dul poetului, care sper ca prin
spovedanie, s obtin, dac nu
mntuirea, mcar o ablutiune pu-
rificatoare: Eu, unul, ce era s-i
mrturisesc? / (...) / despre micile
mele mari dureri, / (...) / Multe am
mai ndurat eu sub patrafirul ste-
lar/ (...)/ Ndjduind, desigur,/ un
timid nceput de mntuire.// De
m auzi cumva, cum te-am auzit
eu,/ spal-m, totusi, ap curat
si rcoroas,/ spal-m mcar tu,
dac poti.
Meditatia n fata mrii implic
reculegere, smerenie, ndemnn-
du-te s-ti faci bilantul vietii: E
foarte mult, ciudat de mult li-
niste-n mare, - / inima mea pe trm
/ e singura care face zgomot.
Sacralitatea naturii, omului si
a Demiurgului se petrec sub
semnul suferintei. Neodihna ob-
sedant a mrii induce grozvia
spaimei extinctiei ineluctabile.:
Parc - as dori s o vd nghe-
tat, / s-nceteze odat s m-
nspimnte, - // (...) Dar de ce m
cuprinde oare imediat / un alt fel
de fric, mai mare, / pe cnd m
gndesc, din nou speriat, / la va-
luri moarte, si n mine si-n mare, /
ce s-ar putea s nu-si mai re-
vin? (Vers clasic)
Teama de moarte provine din
amenintarea cu depersonaliza-
rea: ...la sfrsitul sfrsitului,/ voi
fi pedepsit pe nedrept/ s uit tot
ce am fost,/ s nu-mi mai aduc a-
minte / de ceea ce am fost obligat/
s pstrez n memorie.
Sinceritatea afirmatiei provi-
ne din bunul simt al omului supe-
rior care nu doreste s socheze
prin atitudini curajos-cabotine si
expresii injurios-revoltate la a-
dresa Dumnezeirii, att de prac-
ticate de postmodernistii violenti
da astzi.
Teama sincer de marea tre-
cere, dobndeste n poezia
Cina, nelinisti si ritmuri blagiene:
Mi-e team, Doamne,/ de-o ran
mai mare mi-e fric/ n care-as pu-
tea ngheta./ cu sngele curs de
pe limb,/ cu trup frnt si cu inima
grea,/ vorbind despre mine cu
spaim,/ ca despre altcineva.,
iar n poezia Edict, spaima se am-
plific pe filiera Radu Stanca (Ce
m-ngrozeste e: primul minut,/
primele zile, cel dinti mileniu/ Pe
care-l voi petrece acolo mut/ Le-
gat la ochi de-ngrozitorul geniu
(Ce m-nspimnt - Radu Stan-
ca): nchide fereastra repede. S
nu-ti par/ c auzi/ dangt de clo-
pote-n mare,/ c vezi/ sicrie n
Lucian GRUIA
Ion Pop _n fa]a m#rii
32
Anul III, nr. 3(19)/2012
aerul ca de pmnt,/ ori cenus n
urne, prin vnt. (Edict - Ion Pop)
Amenintarea mrii devine in-
suportabil: Nu sunt sigur c as
putea tri / toat viata pe-un trm
de mare, -/ n-as fi n stare s fiu
filosof n fiecare zi, / (...) // De
aproape saptezeci de ani m n-
treb, de asemenea,/ dac as putea
tri, tot timpul,/ n mine si cu mi-
ne. (Nu sunt sigur) si mai exact:
Nu stiu de ce, acum, / cnd stau
cu spatele la mare, / m simt parc
pus la zid. (La zid)
n consecint, ntoarcerea
poetului acas devine iminent:
n curnd, m voi desprti de
tine, mare, / de tine, Golf al para-
disului, ntorcndu-m / n conti-
nentale purgatorii.
Volumul se ncheie cu poezia
Reflux: Oricum, mare,/ n ora asta,
a refluxului meu,/ te rog s-ti aduci
aminte/ de ruda ta de pmnt, s-
rac./ M ncred n tine, n buna
ta memorie,/ a ta, care esti mai
toat cer si stii probabil/ aproape
tot ce se petrece/ n mintea lui
Dumnezeu.// Adu-ti aminte si de
mine, mare,/ nu m uita, mare.
ntre momentele marine evo-
cate revin, ca un leitmotiv, ima-
ginile peisajului deluros al Ardea-
lului: n spatele meu sunt pini si
mslini, iar mai departe, / n me-
morie, peste munti, / pduri de
fag si stejar n toamn (Octom-
brie), iar apa srat a mrii, pre-
cum si lacrimile i amintesc sali-
nele din regiunea natal. Nu lip-
seste nici amintirea printilor: n
verticalitatea pinilor de pe trm,
autorul regseste demnitatea ta-
tlui, iar poezia Cu o piatr n
mini, este dedicat sacrificiului
mamei care si-a bttorit minile
muncind pentru ca el s devin
un intelectual cu mini fine, deli-
cate, apte s manevreze crtile.
***
Surprinztor, n poezie, Ion
Pop, teoreticianul avangardisme-
lor, nu se las influentat de expe-
rimentele lirice moderne. Pro-
babil, ca ardelean neaos, inertia
traditionalist protejeaz purita-
tea sufletului. Lirica lui Ion Pop
reprezint, pentru autor, acel cen-
tru sacru al regsirii de sine, n
care comunicarea cu divinitatea
devine posibil, asa cum teore-
tiza Mircea Eliade.
Nimic nu este mai multumitor
dect atunci cnd uitndu-te n
urm poti vedea lumina pe care
ai lsat-o ca o constructie spi-
ritual, ca o investitie n oameni,
ce ilumineaz pe dinuntru su-
fletele. Caracteristic adevrati-
lor dascli si marilor spirite, care
pe deasupra sunt si scriitori, este
arderea dedicat oamenilor.
Unii dintre acestia sunt: prof.
Doina Drgan, presedinta Ligii
Scriitorilor, Filiala Timisoara-
Banat, si prep.univ. Andreia-Ele-
na Anucuta, care, pe lng pro-
fesia de baz, s-au dedicat trup
si suflet creatiei literare si promo-
vrii culturii.
Dovad acestui talent pus n
slujba crtii este, printre alte mul-
tiple activitti cultural-stiintifice,
editarea Anuarului Ligii Scriito-
rilor Romni - Filiala Timisoara
Banat , nr. 2, 2012, nsotit de CD,
cu imagini elocvente din activit-
tile filialei, si a revistei Helio-
polis, revist de cultur, simbol
al spiritualittii romnilor de pre-
tutindeni, fondat la 1 ianuarie
1995, de scriitoarea Doina Dr-
gan si Ana Zlibut, inclusiv lansri
de crti, medalioane literare, etc.
Citind Anuarul nr. 2, mi-am
adus aminte de ce scria Ioan Sla-
vici c: Productiunea literar e
msura iubirii. Tocmai acest
sentiment profund si specific nu-
mai omului ilustreaz aceast mi-
nunat carte, aprut ntr-o tinu-
t grafic deosebit, avnd ima-
ginile color.
ANUARUL se deschide cu
un articol de Al. Florin Tene, n
care se face o retrospectiv a acti-
vittilor Ligii Scriitorilor - Filiala
Timisoara-Banat, dup care co-
ordonatorii acestuia, Doina D-
gan si Andreia-Elena Anucuta,
n argumentul lor subliniaz:
Elementul-cheie al succesului
nostrum este nsusi scriitorul, ca-
re urmreste creatia sa, astfel ca
Anuarul Filialei Timi[oara Banat
a Ligii Scriitorilor Rom@ni -
oglinda unei activit#]i de succes
sigur s fie cea mai bun. Suntem
foarte interesati, plini de energie,
deschidem noi orizonturi, avem
un proiect ambitios si de durat.
n Capitolul I, sunt cuprinse
informri si cronici literare ap-
rute pe site-ul L.S.R, n anul 2011,
semnate de Doina Drgan, Al.
Florin Tene, Mariana Sperlea,
etc. n Capitolul II, descoperim
ecouri n pres despre primul
Anuar al Ligii Scriitorilor Romni
si despre antologia Floare de
colt , articole semnate de Menut
Maximinian, Mariana Strung,
Mircea Serbnescu s.a.
Capitolul III gzduieste arti-
cole despre activittile membrilor
Ligii Scriitorilor la Congrese si
Simpozioane Internationale, Na-
tionale si Comemorative, Festiva-
luri si Evenimente de Exceptie,
semnate de Ion Murariu, Maria
Martinescu-Sadovan, Al. Florin
Tene, membru corespondent al
Academiei American Romn,
Doina Drgan, Anucuta Andreia-
Elena, Vasile Barbu, Ionel Cion-
chin, Mariana Sperlea, Mariana
Strung, Daniel Luca, Elisabete-
Violina Luca, Tamara Iacoban-
Birdean, Traian Trifu Cta, Dani-
el Luca, Constantin Strung etc.
Capitolul V cuprinde CV
noilor membrii ai Ligii Scriitorilor,
Filiala Timisoara-Banat, acestea
fiind ale lui Iosif Kovacs, Petre
Jichici, Constantin Sperlea, Cor-
neliu Ioan Iovut, inclusiv cteva
din creatiile acestora.
n Capitolul VI, descoperim
reportaje despre cltorii de do-
cumentare si pelerinaje, semnate
de Andreia Elena Anucuta , Lucia
Anucuta, Ioan Bude, Ionel Cion-
chin, Doina Drgan, Violeta Se-
cosan Cadar etc.
n Capitolul VII, sunt publi-
cate cronici literare aprute n di-
ferite ziare si reviste
n Capitolul VIII, sunt cu-
prinse colaborri cu alte reviste
si ziare.
n Capitolul IX sunt incluse
cronici literare, nepublicate, dar
citite la ntlnirile lunare ale mem-
brilor LSR - Filiala Timisoara- Ba-
nat sau n diferite mprejurri,
semnate de Ion Murariu, Iosif
Kovacs, Doina Drgan, Mariana
Sperlea, Daniel Luca, Mariana
Strung, Ionel Cionchin, Vasile
Barbu, Menut Maximinian, Sorin
Olaru si Constantin Toni Drtu,
Viu ilustrat cu fotografii origi-
nale, anuarul este, pe drept cu-
vnt, oglinda activittilor Ligii
Scriitorilor, scris cu talent si mai
ales cu sufletul druit literaturii
romne, n particular, si n special,
culturii acestui neam. Acest de-
mers m duce cu gndul la Mihai
Eminescu, care spunea: iubirea
de tar e pururea si pretutin-
denea iubirea trecutului: patria
vine de la cuvntul pater si numai
oamenii care tin la institutiile p-
rintilor lor, la petecul de pmnt
sfintit de sngele printilor pot
fi patrioti. Acesti patrioti si
iubitori de institutiile printilor
lor, ai culturii poporului n care
s-au nscut, sunt minunati scri-
itori cuprinsi n acest Anuar.
AL. Florin TENE
Membru corespondent al
Academiei American Romn
Presedintele Ligii
Scriitorilor Romni
33
Anul III, nr. 3(19)/2012
Leonard ANCU}A
demult, cnd nu aveam ce mnca
am strigat cu gura deschis;
ecoul mi-a adus o bucat de pine.
cnd am vrut s iubesc, femei
au crescut pe nordul meu
ca muschiul pe copac.
cnd a venit vremea s gndesc
m-am asezat sub cerul nstelat
si-am asteptat; un copil eram
cutnd privirea printelui, dar
din cer a czut un meteorit;
am luat bucata aceea de piatr
si-am aruncat-o strignd:
tu care mi-ai trimis o piatr
ia-o napoi, prefer s nu gndesc.
demult, cnd nu aveam ce mnca
am strigat cu gura nchis.
din ochii mei durerea a curs
n interior si m-am prbusit
ca un ndrgostit nemrturisit
sub srutul oceanului.
n tara coloilor care strng n pumn
oameni s-i atrne de cer
mi-as dori s fiu mai puternic dect un
stejar
s-mi nfig picioarele n pmnt
pn ating sngele oamenilor cu tlpile
voi merge pe el cu ochii nchisi
cu bratele ntinse n noapte
pn voi iesi din ntuneric
la fel cum iese din mormnt
tiptul unui ngropat de viu
cnd fac dragoste cu tine
am tipari electrici n snge
si-mi pun un bec ntre degete
la picioare si la fiecare srut
se face lumin n ntreg universul
dar eu tin ochii nchisi
nu cumva s te scap
parc te-am prins ntre gene
ntr-un tablou tiat n piatr
de o mn care nu tremur
el si tia venele cu o coard de vioar
dar sngele lui nu voia s curg
si trupul i se fcea tot mai mic
nct lumea s-a simtit datoare s intre
putin cte putin nuntrul lui
pn a intrat toat
n jurul lui rmsese nimicul
dar si nimicul a iesit din el nsusi
ca dintr-un costum de cosmonaut
si s-a ascuns ntre puls si respiratie
el a privit o vreme n jur
si a oftat din adncuri
sorbind puternic aer n piept
pn s-a tras cu totul n sine.
apoi multumit de ce a fcut
s-a asezat la capul umbrei sale.
o alt zi de mpins peretii cu palmele
dincolo de grdin sau de strad.
o zi n care m-apuc mutatul mobilei
si-mi vine s-mi asez patul de-a curmezisul
n intersectie la universitate.
o zi n care vreau s mping tavanul
cu lacrimi de bucurie curse n sus
s fiu un om cu o mie de etaje
privind lumea cum se face mic.
dar astzi e ziua n care mping n pereti
si-i simt cum intr n mine.
mi doresc s am putere s-i mping dincolo
de intersectie, dincolo de oras, dincolo de
munti
mcar s-i pot duce departe de cas,
departe de stare sau numai s-i scot de
sub piele.
s-i ndeprtez de locul acesta
unde s-a fcut iarn de parc a nghetat
iadul
si ninge pn se vorbeste c fulgii
sunt resturi de stele.
noptile alerg prin ziduri
dup vise rmase n crmizi dimineata
sunt singur
si viata mea e ca un miros impregnat n
tencuial.
asa c m trezesc si ncep s mping n
pereti
a nu stiu cta oar mping si nu pot.
nu pot mpinge peretii stia
pn la tine.
n mintea mea se macin statui de lumin
din praful lor astern oglinzi
n care se afl trecuturi si viitoruri
si unde marii alchimisti ai iubirii
au ngropat cerul cu toate corpurile
care l locuiau.
n sufletul meu lumina se depune
ca o brum pe trupuri nghetate
suflu asupra lor pn le dau viat
si n mine mai moare un om.
atunci n spatele fiecrui corp ceresc
se naste o lume invers
vzut ca un castel necat ntr-un lac;
si cnd nu vor mai fi oameni
de murit n trupul meu
la castel vor trage
trei salve de tun.
lumina e pe sfrite, voi mcina umbre
s fac din ele umbr mai deas
atrnat de oameni asemenea
unei cozi de comet.
cnd macini umbre ti se face brusc team
si atunci fiecare cuvnt e un nasture
ce ncheie haine ntunecate.
cele mai frumoase sunt serile
cnd oamenii se mpart unul la altul
si ajunge pentru toat lumea;
cometele se prefac n amintiri
iar eu mi lipesc urechea de pmnt
s aud toate acele povesti -
atunci te simti o simpl bucat de lemn
care tine n ea toate icoanele.
34
Anul III, nr. 3(19)/2012
Mihai BATOG-BUJENI}~
Presedintele Suprem al Ga-
laxiei salut cu un zmbet larg
popoarele planetelor si intr n
marea sal a Tronului Suprem.
Rmase pe dinafar, popoarele
galactice ncepur s vorbeasc
tmpenii despre misiunea noului
presedinte: democratie, prospe-
ritate, drepturile omului si instau-
rarea pcii n ntreaga galaxie, asa
cum le promisese n timpul cam-
paniei electorale. Prin urmare, ce
bine o vor duce ei, adic noroa-
dele, fiindc nu vor mai pleca prin
cine stie ce pustiuri s se bat
cu toti bahaburezii care nu voiau
s nteleag cu nici un chip ce-i
cu vrjeala aia de democratie, li-
bertate si prosperitate. Ca s nu
mai vorbim c scpau si de neno-
rocirile inerente tuturor recrutilor
pe timpul stagiului de instructie.
Iar caporalii urmau s devin un
simplu vis urt.
Pi, tat, era vremea de o b-
ut ca lumea! n consecint, po-
poarele pornir vesele la chiol-
han. De remarcat c, n aceast
galaxie, butura cea mai tare era
apa chioar cu care se mbtau
Binemeritatul Premiu Nobel
toti de nu mai stiau de ei. Zile la
rnd, crsmarii ddur cep la mi-
liarde de butoaie de elixir mira-
culos iar popoarele bur pe de-
selate. Aveau, ce-i drept, motive
serioase, bine ntemeiate.
Si Supremul, n marea Sal a
Tronului, nchin, modest din fi-
re, o sampanie, cu baronii din in-
dustria din armamente care-l sus-
tinuser puternic n campanie,
generalii, amiralii, sefii serviciilor
secrete si ai statelor majore. Mde,
sampania era ceva cam cum este
braga la noi. O butur pentru
amrsteni care nu-si permit nici
mcar la un eveniment. Ce s-i
faci? Asa erau ei educati! S fie
economi si strnsi la pung. To-
tul, dar absolut totul, numai si
numai pentru binele poporului.
- Toast, toast, strigar galona-
tii entuziasti, btndu-se cu pum-
nii n decoratiile de pe vestoane.
Puternicul lor strigt fcu s flfie
uriasul drapel din spatele tronului
acela care avea cincizeci si dou
de stele reprezentnd tot attea
sisteme solare aflate n compo-
nenta federatiei galactice.
Presedintele se ridic zm-
bind ctre acesti bravi camarazi
ai si, cei care-l iubeau si-l aprau
cu pretul vietii.
- Dragii mei, am nvins! Si am
nvins deoarece noi suntem sin-
gurii care putem oferi popoarelor
noastre iubite ceea ce ele si do-
resc de veacuri. Pacea! Ei, bine,
da! Noi le vom drui pacea eter-
n, visul lor de aur. Stiti bine c
programul meu este unul axat pe
aceast valoare fundamental a
democratiei si a prosperittii,
pacea!
Urmri oarecum atent efectul
cuvintelor sale si nu se mir de
moacele pleostite ale ascult-
torilor. Stia ct sunt de boi si de
tmpiti, prostiti de lcomie si
amante bolnave de lux.
Numai c el era un politician
desvrsit si nu se ls coplesit
de aceast impresie. Era una
trectoare...
- Dar, dragii mei, noi mai stim
si c pacea, vorbesc desigur de
o pace durabil, se obtine greu,
cu multe sacrificii, prin lupt cu
fortele mizere ale ntunericului si
nu la masa tratativelor, unde nu
se ntmpl nimic timp de secole.
Ori, noi nu avem timp de asteptat.
Asadar, vom dezafecta toate ar-
mele pe care le detinem, le vom
transforma n pluguri si seceri asa
cum cntau poetii nostri odini-
oar si ne vom nnoi arsenalele
cu cele mai moderne mijloace de
distrugere, unele nou create de
ilustrii nostri savanti, arme care
sunt deja pregtite pentru a fi
lansate n productia de mas. S
nu uitm c, exact prin aceste m-
suri vom rezolva si problemele
somajului care a atins cote is-
torice, vom avea rspuns la n-
trebarea: ce s-a fcut cu banii m-
prumutati din toate colturile ga-
laxiei, de ce crestem taxele si im-
pozitele si, nu n ultimul rnd,
vom rezolva eficient problemele
sociale legate de golnimea care-
o arde toat ziua pe strad si cere
protectie social. Prin urmare,
subliniez, lupta pentru pace este
cel mai bun lucru pe care l avem
de fcut spre fericirea popoarelor
noastre. (Entuziasm, aplauze,
ovatii, scandri: Printul pcii,
Printul pcii!)
Nu mai devreme de mine
vom porni o cruciad mpotriva
tuturor celor care ncalc dreptu-
rile sfinte ale omului si nu se su-
pun vointei noastre. Noapte bu-
n si nu uitati: de voi, iubitii mei
sfetnici, depinde soarta popoa-
relor galactice! Ordinele de lupt
sunt deja semnate! Onoare si
credint!
- Ura! Ura! Ura! Piepturile
bravilor aprtori ai pcii vibrar
la unison. Bancherii si industri-
asii, sensibili cum sunt ei din fire,
lcrimau de fericire si de bucuria
unui vis mplinit. Militarii iesir
tcuti si aspri, ntr-o ordine de-
svrsit.
n urma lor, industriasii, re-
cunosctori celui pe care-l nu-
meau deja n ziarele controlate de
ei: Printul Pcii, cerur voie s
fac unele mici cadouri. Marele
sambelan, avnd aprobarea pre-
sedintelui, le ddu nvoirea ne-
cesar.
Cu toat ceremonia au fost
nmnate: presedintelui, dou
crucistoare intergalactice, pri-
mei doamne un submarin nuclear
Andrea del Castagno - Patimile lui Hristos
35 Anul III, nr. 3(19)/2012
multifunctional cu raz nelimitat
de actiune iar copilasilor cteva
dezintegratoare neutrinice pen-
tru a se juca cu ele n spatele re-
sedintei.
Vizibil emotionat, Supremul a
mai tinut un mic discurs, apoi i-a
invitat s serveasc cina mpre-
un.
A doua zi, nc din zori, flotele
imperiale reunite fcur terci c-
teva nenorocite de sisteme so-
lare locuite de niste primitivi care
voiau autonomie si drepturi ega-
le cu ale galacticilor din centru.
Apoi veni rndul altora care ti-
neau ei mortis s se nchine la
alti zei dect cei oficiali. Spre sfr-
situl zilei, mai mult asaaa, din dis-
tractie, fur incendiate si ceva
planete care luaser de bun ide-
ea de democratie si o tineau tot
ntr-o grev. Noaptea, intrar n
actiune fortele de curtenie care
mturar resturile si le aruncar
ntr-o mic gaur neagr din cen-
trul galaxiei. Din greseal tot a-
colo nimerir si ceva constelatii
cu potential criminogen care se
lipiser de cozile mturilor. Nu
numai c fenomenul a fost igno-
rat dar, n secret, au fost acordate
ceva medalii pentru acest act de
binevenit ecarisaj, deoarece in-
constientii ia amenintau lumile
cu tot felul de nove si supernove
artizanale pe care le detonau
cnd ti-era lumea mai drag.
n consecint, conductorii
responsabili ai diferitelor lumi,
ntelegnd corect mesajul de pa-
ce al Supremului, fugir, cu su-
fletul la gur s depun jurmnt
de credint vesnic. Astfel pla-
nurile de revolt si rzbunare se
mai amnar un timp, iar galaxia
se bucur de pace, confort, tihn
si pupturi ntre sefi, la orice n-
tlnire televizat.
Firesc, deci, la numai cteva
luni de la urcarea pe Tronul De-
mocratiei si Armoniei Eterne,
Presedintele Suprem primi pre-
miul Nobel pentru pace, urmnd
ca n anul viitor s-l primeasc si
pe cel pentru economie. Merita!
Mai ales acum cnd, n cen-
trul galaxiei, micuta gaur neagr
hrnit cu resturile rzboaielor de
pace, devenise un hu urias care
nghitea cam tot ce prindea...
II
S-a despletit de ieri rchita
n plete lungi, verde-verzui;
Pe malul apei de la lunc,
Iubito, tu, de ce nu vii?
n pru-ti galben de albine
Ce-ti mngie rozul obraz,
S-o prinde puf de ppdie
Adus de vnt de pe izlaz.
Te-astept s-ti mpletesc cunun
De brebenei si viorele
Si srutndu-te pe gur
S-mi dai cu drag buzele tale.
Vei fi mireasa primverii
n lunca verde de la ru
Si-om asculta cum creste iarba,
Cnd-mbrtisati ne vom iubi.
III
si spune cucul n pdure
Numele su, prea cunoscut
Si-n cuibul altei psrele
Depune-un ou pentru clocit.
El, singurel si duce viata,
Din creang-n creang tot cntnd;
ncepe dis-de-dimineat
Si termin la asfintit.
Cnd vine toamna el mi pleac,
De unul singur peste mri;
Printii nu-si cunosc feciorii,
Feciorii-s singuri spre alte zri.
Nefericit cucul mi este
Precum e omul pribegit;
n casa lor nu au neveste
Si nici copii nu s-au nscut.
IV
Pe un horn, iesit negru din iarn,
si face cocostrcul cuib,
Cu soata lui, barza ce alb,
Din vreascuri, crengi si un lemn
strmb.
Dup o iarn de iubire
Prin locuri calde, ndeprtate,
Din ciocul lung ne dau de stire
C-n cuibul lor doi pui vor scoate.
n balta plin de broscute
Venirea berzelor e trist
Cci masa lor de preferinte
Le d fiori de acatist.
ntr-un picior mi st barza
Privind odraslele din cuib
Si cocostrcul n jur planeaz,
Desennd cuibului un nimb.
V
- Ce behi soro? Ce te doare?
Cci iarb este din belsug.
- Tu reduci totul la mncare,
Eu mi-astept mielusel la supt.
E Paste si sunt traditii
S se mnnce carne de miel.
Durerea oii e fr margini
C la pscut nu e si el.
Suratelor nici nu le pas
Cci fete au si nu bieti.
Mielutele sunt pentru ras
Doar berbecutii sunt tiati.
E cmpul plin de albe mioare
Ce pasc la iarb ncetinel
Si-n alt zi de srbtoare
Vor plnge si ele la fel.
Emil BUCURE{TEANU
I
mbrcat-n verde-alb
Primvara a venit.
Descltat de papuci.
Ea alearg peste lunci.
n pdurea de pe deal
Cornii s-au nglbenit,
Totdeauna, primvara,
Ei sunt primii la-nflorit.
Sus pe cer n cerc pluteste
Cocostrc cu gtul lung
Si un loc si potriveste
Pentru cuib pe un hogeag.
Ciocrliile, ntruna,
Se ntrec n rapsodii
Si pe strunele nalte
Note scot, cu zeci de mii.
Pe sub stresini de la case
Rndunelele zidesc
Cuiburi din pmnt si paie
Si cu ciocul netezesc.
Badea Ghit, agricultorul,
A scos plugul la arat
Ca s aib tot romnul
Pine alb de mncat.
La biserica din deal
Se bat clopote cu zor:
- Vine-o mare srbtoare
Spune popa tuturor.
Pastele e pe aproape,
Nu uitati s v rugati
Si veniti la-mprtsanie
De domnul s fiti iertati.
mbrcat n cmsi albe,
Pe ulite lumea a iesit.
Este sfnta zi de Pasti
Cnd Hristos ne-a izbvit.
36
Vasile ANTON
ntr-o sear de februarie, n spatiul-
timpul unui colt uitat de lume, se nchegase
o alt realitate, dincolo de ratiunea si rationa-
lul uman, o realitate ocult, as spune, fantas-
tic. Tocmai m ndreptam spre locul de v-
ntoare. Zrisem, pe dealul Turcului, o scroa-
I cu porci mistreti, mari deja.
M oprisem s privesc o clip spre cer.
Am vzut, atunci, la chindie, un soare rosu,
aprins, ca o sfer de metal incandescent ce
se revrsa, asemenea ceasului lui Dali, n ne-
gura orizontului ntr-un un suvoi moale, con-
tinuu, de lav.
Pe pmnt, seara de februarie ddea sem-
ne de ger nprasnic. i simteam arsura n o-
braji si ntepturile chiar si prin hainele groase
de vntoare. Aveam asupra mea un BROW-
NING MAXUS, un binoclu Nikon Action EX
si aparatul de fotografiat Canon 60D. Eram
un vntor modern, echipat cu un costum
de vntoare COSTUM DE VANATOARE
OLIV, supradotat, pregtit s observ vnatul
de departe, s-l mpusc de la distant fr
s-i vd plnsul si sticlirea din ochi cum a
vzut Labis la moartea cprioarei. Cu camera
foto Canon 60D voiam s imortalizez vnatul,
ntr-un poster, ca un triumf, al omului recent,
asupra vietii slbatice.
n panorama ce se deschidea dinspre dea-
lurile Moldovei spre valea Jijiei, pn la ori-
zont, i-am vzut pentru prima oar, pe Su-
praom si pe Suprafemeie, cobornd serpen-
tinele dealului Stolnicenilor, ntr-o masin a
timpului.
Era oare real ceea ce vedeam, ori atmo-
sfera aceea de sear mi inducea stri halu-
cinante? M uitam spre masina celor doi si
simteam cum intru, fr s realizez, n starea
de extaz.
ncep s fac poze, automat, ca un robot
programat, fr s iau aminte la spatiul prins
n obiectiv.
Poate din cauza gerului sau poate din
cauza energiei emanate de Supraom, aparatul
de fotografiat refuza s mai rspund la co-
menzi. ntepenise! Sau poate de emotie nu
reusisem s prind dect cteva imagini ale
emisferei de acel spatiu pmntean si cer.
N-am reusit s-l fotografiez pe Supraom
si pe Suprafemeia lui. Asta am constatat cnd
am descrcat imaginile pe HP 8730w.
Dar i-am vzut, le-am auzit glasurile si
cred c simturile mele vizuale si auditive nu
m mint, iar perceptiile nu sunt, cum ar crede
unii, doar scena unui teatru interior ori doar
un sensorium.
Faptul c n-am reusit s probez, cu ca-
mera foto, existenta Supraomului si a Supra-
femeii nu va putea nimeni s conteste inexis-
tenta lor. Aduc argumente, n sustinerea des-
coperirii mele, pe Alfred Jarry, care i-a vzut,
cu mult timp naintea mea, de vreme ce i-a de-
scris att de bine, n romanele sale Supraomul
i femeia lui; Suprafemeia i brbatul ei.
Scrierile lui Jarry se pot constitui, fr
tgad, n cea mai plauzibil prob a existentei
Supraomului si Suprafemeii. n fapt, pe lng
faptul c i-am vzut, cu ochii mei, mi bazez
asertiunea si pe cele dou romane ale fran-
cezului.
Nu stiu de ce mi se ntmpl mie toate
acestea!, l aud vorbind sau gndind numai
pe Supraom. Poate pentru c n-am mai privit
mult vreme cerul si nu l-am vzut niciodat
ca n seara asta de iarn. Mereu am privit ce-
rul nstelat, din oras. Iluminatia estompeaz
realitatea; cerul nu mai poate fi vzut, cum
era vzut pe vremea lui Kant. n prezentul
modern sau postmodern, realitatea e ocul-
tat... Cine esti tu, fiint uman? a ntrebat
Alfred Jarry. Sunt Supraomul! a rspuns
Supraomul.
i auzeam vocea foarte clar, ca si cum mi-
ar fi vorbit direct n mintea mea, desi el se
afla, departe, n masin. Era o voce groas, o
voce grea, tuntoare, care m nfiora. Cred
c se voia vocea ce induce teama, ca rgetul
leului n jungla african. Supraomul se voia
zeu.
Nu sunt schizofrenic, cum vor fi unii psi-
hiatri nclinati a crede c a auzi voci n pro-
pria mea minte ar fi, imediat catalogat de a-
cesti sofisti ai mintii, drept schizofrenie. Asa
au emis, unii dintre confratii lor, judecti des-
pre marii mistici. S-a dovedit, mai apoi, c
marii mistici profetizau ceea ce fizicienii cu-
antici descoper astzi. Mecanismele mintii
umane functioneaz pe fundamente cuantice.
Nu mi se mai ntmplase pn atunci s
aud voci. Unii vor specula c am avut o c-
dere nervoas. Le voi spune clar c, dim-
potriv, m nltasem, la fel ca misticii, prin
extaz, la o nou dimensiune a perceptiei!
Cred, mai degrab c, n acele momente,
auzul si vzul meu se aflau sub influenta ex-
tazului si al clarviziunii. Depsiser cu mult
limitele de perceptie normal.
Auzeam si vedeam totul n jurul meu, la
360 grade, ca si cum as fi avut amplificatoare
la urechi si ochi n spate. Sau poate, printr-o
miraculoas distorsiune a spatiului-timpului,
ntrasem ntr-un univers multidimensional.
Dar nu suferisem nc vreo decorporalizare.
Atunci de unde aceast stare extrasenzori-
al? Putea fi indus, posibil de Supraom sau
de atmosfera aceea suprarealist, de reuseam
s-i percep vorbele si gndurile. Era ca si
cum vocea lui mi-ar fi vorbit direct n mintea
mea sau as fi fost conectat telepatic direct la
creierul acestuia. Nu stiu ce putea s nsemne
acest fenomen, pe care nu-l mai trisem pn
atunci. Poate telepatie, poate intrasem, fr
s vreau n rezonant cu acel spatiu al Uni-
versului multidimensional. Cert este c, n
acel moment, am renuntat la vntoarea de
mistreti. Si, cu toate c temperatura scdea,
cu fiecare minut trecut, nu mai simteam frigul
ce m nconjura ca o mantie invizibil. Sau
simturile mele, prea sedate de extazul incon-
stient, nu mai percepeau temperatura, asa
cum nu percepem nteptura, fierbintele, re-
cele, cnd suntem absorbiti de o carte sau
vizionarea unui film.
Poate Supraomul poseda o asemenea
energie devastatoare! De prea multe lumini
pmntene, orbitoare, uitasem s mai privesc
si eu cerul si stelele, cum le privise de attea
ori Kant. M uitam uimit, sub sugestia Su-
praomului, la cer, la soarele din care lava pe
jumtate se scursese, la stele ce apreau si
nu mai realizam de m aflu pe Pmnt sau pe
o planet necunoscut.
Constient as fi fost complet dezorientat,
dar inconstientul m linistea c, n orice spa-
tiu m-as fi aflat, nu eram un rtcit n Univers.
n acele momente, dou lucruri m fceau
s-mi pierd admiratia pentru aceast exis-
tent: imensitatea universului, rece si indi-
ferent, si instinctele primare care m mpin-
geau s ucid. Omul modern este superdotat
pentru a ucide.
Numai Supraomul si Suprafemeia lui mi
strneau o inconstient veneratie. Nietzsche
i pregtise, teoretic vorbind, intrarea trium-
fal a acelui om mndru si mult asteptat -
La v@n#toare de mistre]i
37
Anul III, nr. 3(19)/2012
Supraomul. Filozoful german ar putea fi mn-
dru de profetia lui, cu dou mici si unice a-
mendamente - anume c rolurile Supraomului
si ale Suprafemeii s-au inversat si c ei nu se
nscuser n Pdurea Neagr, cum credea fi-
lozoful german, ci pe plaiurile mioritice.
Pe Supraom l cheam Ratian Sbescu
pe Suprafemeie Aleen Durea. Asta am aflat
ulterior din unele publicatii ezoterice si su-
prarealiste.
n conditiile postmordenismului, tot mai
multi autori sunt convinsi c am intrat ntr-
un nou ciclu al matriarhatului. Btrna coto-
roant care vorbea lui Zarathustra, sftuin-
du-l cum c atunci cnd se duce la femei, s
nu uite micul adevr, ar putea la fel de bine s-
o sftuiasc, azi, pe Suprafemeie: cnd te duci
la brbati, nu uita micul adevr: biciul. Cci,
acum, de bun seam, femeile merg la brbati.
ndeosebi la cei care locuiesc n palate.
mi vine, aproape instantaneu, n minte,
Guillaume Apollinaire si Mamelele lui Tire-
sias, l aud vorbind pe Ratian Sbescu. Par-
c-l vd n fata ochilor, ca si cum ar fi viu sau
doar virtual, naiba stie. Mare amator de abe-
ratii sexuale, Apollinaire, nc tinerel, o luase
pe urmele lui Don Juan sau, mai degrab, pe
urmele lui Casanova.
A deschis, n literatur lui, o cutie a Pan-
dorei - grdina cu pomul interzis - pornografia.
Pornografia si mncarea, iat spatiile
suprarealiste ale imaginarului uman, pe care
Apollinaire, crescut de o mam, cu multi iubiti
galantoni, domni generosi, cum spun fetele
de azi, a avut marea revelatie. Petrecndu-si
copilria cu multi tati, prin cele mai renumite
statiuni - Monaco, Lisa, Cannes -, a desco-
perit, ca un mare clarvztor, legtura dintre
poezie si sexualitate.
Asa a intuit el cele dou mari plceri ale
omului - sexualitatea si mncarea. Aceste
plceri vor exacerba, cu fiecare generatie,
instinctele primare, pn dincolo de limita
absurdului, genernd grotescul uman - obe-
zitatea si sexualitatea aberant.
Dar omul nu are limite. El vrea s ex-
perimenteze totul prin art. Si dac unii esu-
eaz, ca Urmuz, au o unic si mare sans -
nirvana. Suprarealismul e o fundtur.
Dali, continu Supraomul, trona pe un
ceas de aur ce se scurgea n valuri ale tim-
pului.
Frigul m cuprindea n cercuri dense, dar
eu pur si simplu captivat de Supraom si Su-
prafemeia lui, nu mai simteam nemaifiind
constient de mine, ci doar de cei doi. Dar se
pare c frigul pe care nu-l simteam eu, l simtea
sensibila nobil de Cioples, Aleen Durea.
nchide geamurile la masin si d drumul
la cldur! Mor de frig, tip Suprafemeia!
,Si nu mai bate cmpii, Ratian! o aud, apos-
trofndu-l pe Supraom. Am rmas o clip stu-
pefiat de aceast vehement a Suprafemeii.
Un automatism, venit din strfunduri de
vis, mi dicteaz cuvinte absurde, Aleen, se
scuz Supraomul: atmosfer sumbr, apus
de soare, nceput si sfrsit de timp si de lume,
realul n imaginar si imaginarul n real, ce-i n
minte, ce-i n real, cerul si pmntul, toate-s
contradictii anulate.
Din masin, vnam, cu camera foto, ima-
gini terifiante. Andr Breton mi fcea cu
ochiul si debita teoria suprarealismului,
aceea a dicteului lui Dumnezeu. Irationalul
ncepe cu Dumnezeu, se infatua Breton la
cugetarea lui adnc.
Taci! E o blasfemie ceea ce spui, sri,
ct colo, Suprafemeia. Am spus o blasfemie
Ir s gndesc! se scuz Supraomul. E
un dicteu al inconstientului. Cred c de la
whisky-ul de asear mi vin aceste enormitti.
Ai pus si drog? Doamne fereste! Cum poti
gndi despre mine astfel. Doar stii c ti sunt
devotat trup si suflet. De ce ti-o fi plcnd
s citesti literatur suprarealist, nu stiu! C
doar esti zoon politikon, nu un plebeu al
literelor. Desi ei se cred aristocrati ai cernelii.
Suprarealismul cere ocultarea profund si
veritabil a realittii! Asta e marea art a
omului politic. De ce mi-ai zis animal poli-
tic? Nu eu, Aristotel. Dar ziceai c este o
fundtur. Nu n politic, n art. Supra-
realismul, n politic e art, n art e ns doar
politic. Apropos, de cnd citesc femeile fi-
lozofie? Te stiam pasionat doar de Hermes
Birkin. Doar nu crezi c m-a interesat
filozofia lui Aristotel. Numai Binele Suprem
pentru noi doi m-a interesat din toat filozofia
acestui sardonic. Asta e statornicit de destin
- cei multi s fie sclavi, doar alesii - Supra-
oameni.
Ratian Sbescu rmase o clip siderat.
Aleen Durea l ntrecea n sadism. nc o tea-
m se adug la angoasele sale. i venea s
ofteze, dar s-a abtinut cu greu s nu-si tr-
deze anxietatea fat de ea. i specula toate
slbiciunile.
Dicteul e miracolul creatiei continu
Supraomul. Asa spunea Breton. Sau poate
era vocea lui Breton; nu puteam s stiu. La
naiba cu Breton. E demult oale si ulcele, din
cellalt veac..., zise Suprafemeia, citindu-i
gndurile.
La auzul acestor vorbe, Rimbaud ncepu
s rd cu gura pn la urechi. Rimbaud si-
a nceput cltoria pe Corabia beat. Un
drac mpielitat, rdea Alfred Jarry, artnd
cu degetul spre Rimbaud.
La zece ani a fugit de-acas si a scris
prima poezie. sta, da poet! mi zic, n gnd.
Sau poate a vorbit Supraomul, nu stiu. Cert
este c l-am auzit clar, continund. A mai
fost si Eminescu un drac mpielitat. La fel a
fugit si de-acas si de la scoal; a mers dintr-
un capt la altul al trii, s salute mica Rom.
Te salut din inim Rom-mic! La 16 ani a
scris primul poem. Cel mai mult mi-a plcut
Amicului FI, acela care vorbeste de farmecul
vietii - iluziile tineretii care ne prind pe toti n
capcana lor. Si eu prin porturile lumii..., prin
lupanare, am scris cele mai frumoase
poeme!...
Iat, continu Jarry, n soapt, la urechea
Supraomului: Privesc la voi... si rmn side-
rat. n voi descopr Supraomul... si Supra-
femeia... Am fost genial n profetia mea. Cei
doi se privir o clip extaziati. Recunoasterea
lor n personajele lui Alfred Jarry i umfla cu
trufie si le umplea inimile golite.
Dragostea e un act fr important, si
continu Jarry discursul, de vreme ce poate
fi fcut la nesfrsit. Iubesti odat pentru tot-
deauna. Att! Dup aceea rmne doar ac-
tul. Am crezut c glumeste, hlizi Supra-
omul. Chiar aveam de gnd s fac sex de-
sear. Cum de-a ghicit? E un profet... Dar
bine, tu... o, Messalina..., nu sesizezi malitia?
O, nu, atta vreme ct m identific cu m-
prteasa...
Luis Aragon, vzndu-i pe cei doi, n ma-
sina timpului, a nceput s scrie repede un
val de vise. Poezia e cel mai puternic afro-
diziac, zicea el. Apollinaire a fost un mare
depravat, dar a fost si o mare constiint clar-
vztoare a legturii poeziei cu sexualitatea.
Un mare profet! ntr-o sear, ncepu Su-
praomul s declame, ntre Fontainebleau si
Versailles hoinream / Urmream o nimf prin
pduri fosnitoare / Mentula deodat-mi zvc-
ni... Taci!, strig Suprafemeia. Ne amen-
deaz CNA-ul! Ce ai, Aleen?! Nu mai vezi
bine! Suntem n masina timpului, fugim spre
mare..., s prindem vaporul..., nu suntem la
televiziune. Da, dar nu-mi place!... Men-
F
r
a

A
n
g
e
l
i
c
o

-

S
c
h
i
m
b
a
r
e
a

l
a

f
a
(
38
Anul III, nr. 3(19)/2012
tula mea?! Nu! Vai de mine! Dar poemul lui
Apollinaire mi aminteste de curvele tale...
Supraomul se prefcu c nu aude pro-
vocarea si continu. Din pcate, Aragon a
rmas fidel Partidului comunist. Si eu...
M-a apucat cscatul cnd l-am auzit vor-
bind astfel. Limba de lemn m-adoarme instan-
taneu. Orele acelea sufocante cnd ni se pre-
dau lectii de partid era cele mai eficace som-
nifere. Dormeam asa de bine!
Stalin, continu Supraomul, se visa un
Hercule ce deflora pe cele cinzeci de fecioare
oferite de regele Lysius pentru o noapte. Une-
le, mai gurese, au fost sugrumate de eminen-
ta lui cenusie. Beria le fcea disprute fr urm.
Doamne fereste! se nchin Suprafe-
meia.
Mussolini, si continu discursul Ratina,
Ir s acorde atentie spaimei ce o cuprinsese
pe Aleen, nu s-a lsat mai prejos. Italiencele
treceau, ca oile la strung, prin patul lui. Nu-
mai c Il Duce a fost amantul perfect - galan-
ton si generos cu sexul capricios. Hitler a
rmas fidel unei singure femei. Dup sinu-
ciderea nepoatei, Geli, de care era ndrgostit,
s-a multumit doar cu Eva Braun. O femeie
stears. Fhrer-ul nu voia s cucereasc fe-
mei. Voia s cucereasc lumea. Mussolini, la
fel, visa s cucereasc lumea, dar a cucerit
numai femei. Si Ceausescu voia s cuce-
reasc lumea. De aceea se multumea doar cu
Elena. Pentru el, supremul orgasm era puterea
si credinta lui n ideologia comunist. n Ori-
zonturi roii, Pacepa este siderat de absoluta
aservire fat de Elena. De aceea nu-l putea
deosebi pe Nicolae de Corbu. Ca si Nero, se
credea Dumnezeu pe Pmnt. Un megalo-
man! Sau puterea l fcuse astfel. Megalo-
mania a pus stpnire pe el, la fel cum a pus
pe toti dictatorii. Si pe mine... eu..., Supra-
omul! Fcea vizite prin toat lumea. Asta era,
n fantasmagorica lui minte, un mod de a cu-
ceri lumea. Si Elena se voia, nu Suprafemeia
lui, ci a lumii. Voia s-o cucereasc cu savant-
lcul chimiei. si arogase titlul de savant de
renume mondial. Triau amndoi un fel de
folie en deux, cum spun francezii. Pn la
urm i-au mpuscat... ca pe niste cini turbati.
Asta l-a fcut pe ziaristul acela francez s
scrie despre Romnia, o carte, n viziune su-
prarealist - O minciun mare ct secolul!
n acel moment, Supraomul l vzu pe
Tristan Tzara. Alerga ca un bezmetic n calea
mistretilor. Sau poate era doar umbra lui.
E anarhic si absurd! strig, stupefiat,
Aleen. Cum s alergi, astfel, chiar n calea
mistretilor? Uite! E o scroaf cu purcei mari.
O s-l sfsie! Anarhia e libertatea absolu-
t!, i-o tie scurt Supraomul. Si eu care
credeam c e dictatura! i replic Suprafe-
meia.
Nu mi-am dorit niciodat s fiu ceea ce
sunt. Si, totusi, sunt ceea ce sunt. Dar nu
sunt ceea ce fac. Astzi, de exemplu, stau n
cas si plng. De ce plng? Fiindc astzi nu
ninge si eu tocmai voiam s fiu fulg. De ce
fulg? Simplu - s m nasc acolo, sus, din ne-
gura norilor care-mi tin captivi aburii obrajilor
scldati de roua sufletului. Ca s zbor... M-
as fi desprins si as fi plutit, ascunzndu-m
printre semenii jucusi si reci. As pluti si as
pluti M-as lsa purtat de vnt... As zbura
si as zbura... As fi atent s nu cad n capca-
nele terestre devoratoare de alb. Sau s sfr-
sesc strivit de firi zburdalnice ntr-o insipid
form uman alb de alb cu transplanturi de
morcov, tciuni, mtur... Si o tinichea seni-
l... As mngia cte un obraz nghetat de
tristete, inofensiv, rboj al patinei neobosi-
tului Chronos... As zbura pe deasupra me-
leagurilor zmislitoare de Ea..., scldndu-
m n albul purittii efemere, zburdnd printre
clopoteii de cristal ai inocentei, ascunzndu-
mi ternul ancestral sub povara prevestitoare
a albului. M voi oglindi n imensitatea ochi-
lor cuttori de vise, zmbindu-mi ca unei
viitoare cunostinte. M-as furisa, devenind
margaret alb, n rul auriu ce-si revars
cascada peste umerii necopti, scuturndu-
mi o petal pe care ar ridica-o de jos si ar
sruta-o. Mi-as continua jocul lund forma
unui fluture, as poposi pe florile albastre,
Fulgul
Virgil LOVIN
ndrgite de Ea si m-as lsa prins, devenind
fericitul prizonier al cusului palmelor fra-
gede. Srutul inocentei m va ntreba ce
vreau s fiu n alt viat. Apoi, va deschide
palma larg, invitndu-m s-mi iau zborul.
La nceput, privind nedumerit cerul spre
care ar fi dorit s m nalt, nu si-ar explica de
ce nu plec. Coborndu-si privirile, ar fi nteles,
nfiorndu-se: nu puteam s zbor, aveam doar
o arip! Poate va privi n jur, cutnd-o. Sau,
poate, nu, dac si va aminti faptul c fluturii
sunt experti n metamorfoze. Ar fi putut s
m abandoneze pe un firicel de iarb, ne-
ntelegnd ce se ntmplase cu aripa mea
stng, dar nu s-ar fi ndurat. Ceva o neli-
nistea... Sau, o linistea. Mi-ar rosti: Te invi-
diam cnd ai poposit n palma mea. Dintot-
deauna mi-am dorit s zbor. Acum pot! Pri-
veste-m, sunt o arip! Aripa ta stng! Vom
zbura spre naltul nostru. Tu-mi vei culege
nectarul florilor de iunie, iar eu voi fi prga
fructelor de septembrie. Nu-ti fie team de
iarn - decembrie va fi simbolul vesniciei
noastre
Sunt ceea ce sunt. Dar as vrea s fiu ceea
ce nu sunt. As vrea s fiu fulg. S rtcesc
mnat de vntul nghetat, strivit de colturile
lumii, ca apoi s descopr cel mai afnat p-
mnt de nceput de decembrie. Atunci voi
cobor sub povara metamorfozei si m voi
asterne lin si lichid n palma sufletului Ei.
Fra Angelico - Fecioara pe tron
39
Anul III, nr. 3(19)/2012
Lansarea celui de-al optulea
volum de versuri al doamnei pro-
fesoare Beatrice Silvia Sorescu -
fiica lui Nicolae St. Sorescu, fra-
tele cel mare al lui Marin Sorescu,
laureat al Premiului Herder si no-
minalizat pentru Premiul Nobel -
mi aduce n memorie complexa
manifestare literar-artistic de
acum doi ani, de la Scoala Ion D.
Srbu din Craiova, ntre timp des-
fiintat, aidoma Scolii Obedea-
nu, a doua unitate de nvtmnt
de la sud de Carpatii Meridionali,
dup Sf. Sava din Bucuresti.
Decapitarea acestor unitti
de nvtmnt etalon nu a fost
dictat din ignorant sau tem-
belism, ci face parte din progra-
mul de desfiintare a Romniei din
toate punctele de vedere, inclu-
siv ca stat.
Volumul lansat atunci era de
versuri pentru copii: Din basme
cobornd spre noi, publicat de
doamna Beatrice Sorescu la Edi-
tura NewEast din Tg. Jiu.
Adresndu-m direct elevilor
prezenti, le-am spus atunci si re-
iau acum:
Gratioas ca o trestie gndi-
toare, poeta pe care voi, dragi co-
pii, aveti norocul de a o urmri n
orele de clas, ca profesoar, scrie
versuri de o mare sensibilitate.
Delicate precum strvechile
si strveziile portelanuri chine-
zesti, poemele pentru copii ale
Doamnei Beatrice Silvia Sorescu
se nscriu ntr-o viguroas tra-
ditie, care-i include, n Oltenia,
pe Tudor Arghezi, piscul liricii
universale din veacul trecut, pe
exceptionala autoare de poeme
pentru cei mici Elena Farago, care
a trit si a creat n Craiova 33 de
ani, dar si pe Daniela Crsnaru,
nscut n Bnie n 1950, unde a
urmat cursurile primare, gimna-
Dan LUPESCU
Beatrice Silvia Sorescu
recidiveaz#
ziale, liceale, absolvind cu brio,
n 1973, Facultatea de Filologie.
Elena Farago a fost apreciat
drept cea mai valoroas poet
din Romnia primei jumtti a
secolului al XX-lea. A primit, n
dou rnduri, Premiul Academiei
Romne, Premiul National pentru
Literatur, n 1938 (pe care, n
1923, la inaugurare, l primiser
Octavian Goga si Mihail Sado-
veanu), dup ce n 1924, la Paris,
fusese ncununat cu Premiul
Literar Femina, la recomandarea
Elenei Vcrescu.
Tin s fac aceast acolad n
timp deoarece starea de spirit pe
care o transmit versurile nepoatei
de frate a lui Marin Sorescu de-
not candoare si inocent.
Unele dintre creatiile lirice
din noul volumn luminiuri de
cuvinte sunt de-a dreptul copi-
lriri, cu vetuste note duioase,
asediate de epitete ori adjective
edulcorante, taman bune pentru
borcanul cu dulceat de gutui al
bunicii, acoperit cu celofan bine
ntins si legat strns cu at alb
de papiot.
Altele - precum Cobzarul
toamnei (n.n. vntul...), Pierduti
n amintire (n care, desigur, na-
tura e frumoas), Cnt cucul
(c, deh, asta stie si e mai usor
dect s-si cloceasc oule), Doi
fluturi, Tablou cu flori de mr,
Magie, La Cciulata, Natur
vie, Eu nu mai tiu, Tablou de
noapte, Sear de decembrie,
Grdina din suflet - pot fi n-
scrise fr dificultate n aria pas-
telurilor, att de iubite pe vremea
lui Vasile Alecsandri, poetul cla-
sic de acum un veac si jumtate.
Temperament solar, bonom si
altruist, Beatrice Silvia Sorescu
este o poet a bucuriilor inocen-
te, simple, cu semnificatii si re-
verberatii adnci.
Chiar dac recuzita de secol
XVIII-XIX si unele elemente
specifice poeziei romantice - co-
dri, clar de lun, chemarea noptii,
paseismul - lunec n versuri cu
tent romantioas, dac nu de-a
dreptul siropoase, precum: Imn
vechi, De cte ori (titlu cu vagi
reminiscente eminesciene), Sunt
zile, n raiul tu (unde ne dezar-
meaz ligamentul cu... razele),
Sear de mai (cu alt ligament
socant: trupul... ars), Dezndej-
de, E clipa (n care aerul solemn
te las mut), Noapte de var (sub
al crei cer nstelat dorm fragile
copile), ]ine-mi mna (pseudo-
eminescian), Mai vii? (titlu pas-
tisat dup romanta De ce nu-mi
vii?), Nu-nteleg (unde ne fra-
peaz versul: trandafirii sunt toti
o vraj).
Bucolice, aferate, psuniste
- desi, paradoxal, fr turme de
mioare, fr ciobnei ori pstori
cobornd din balad - sunt cre-
atii de genul Pastel, Fior (n care
umbra iubitului nu poate fi, evi-
dent, dect dulce), Vin la piep-
tul meu (vin ca verb, nu vin de
Segarcea, Tokai, Porto sau Bor-
deaux), Te-atept, Ploaia de frun-
ze (chemri erotice n registru
minor, infantil), Luna, Muzeu (re-
plic nemrturisit la un poem
antologic de Marin Sorescu).
Plcndu-i jocul, joaca de-a
mimarea poeziei, doamnei pro-
fesoare Beatrice Silvia Sorescu
i este la ndemn s ne ofere -
prin cea de-a opta sa aparitie edi-
torial - un album cu inscriptii
sentimentale, adolescentine.
ntr-o garnitur de 91 de cre-
atii n versuri zglobii - ct dou
trenuri marfare gonind spre por-
tul Constanta - dm, din cnd n
cnd, dac nu neaprat de rco-
roase luminisuri (de cuvinte), cel
putin de cusete/ compartimente/
nise de lirism att de bine puse
pe note, n aparent, nct par
mecaniciste. Si robotizante. Ca
grafica sarcastic a lui Benedict
Gnescu.
Sensibilitatea nativ a autoa-
rei si talentul fiind dincolo de ori-
ce ndoial, nu-ti rmne dect
s te ntrebi: fie trirea liric r-
mne la nivelul epidermei, fie pro-
tagonista nu cunoaste specificul
de fond al poeziei, cum este po-
ezia? - ntruct ce este nu a reusit
nimeni s defineasc.
Vibratia autentic, n cel mai
bun caz, nu trece de prleazul li-
terei tiprite, pentru c ndeobste
nici nu se apropie de acesta.
Promittoare sunt, cel putin
partial, Refuz (cu ndemnul sa-
cadat: Spargeti oglinda!), Timp
ru, Doar el (cu sintagme din
crtile lui Marian Barbu: provizii
de soare, ghiol - al cuvintelor,
colonel - hoinar...), De-ai fi
(ecouri dintr-un slagr al compo-
zitorului Al. Mandy), Zbor frnt
(una dintre cele mai izbutite piese
ale volumului, poezie de notatie,
Ir dulcegrii si odjdii inutile,
arie n care autoarea nu vrea s
persiste), Voi, cuvinte (usor fior
mioritic, n sens pozitiv), Nedu-
merire, Singurtate, Dor de ste-
p, Bob mic (gen epitaf).
Poema cea mai lung este
Rnduiala (12 catrene).
La pagina 58, din cele dou
strofe nu putea lipsi zgura unor
clisee de tipul duioasele crri
sau aduceri aminte, dup cum, n
alt parte, ntlnim smntoris-
tele/poporanistele poteci de dor.
Riscurile si provocrile asu-
mate au rmas aceleasi pe care le
semnalam si n urm cu patru sau
doi ani: exuberanta juvenil, vi-
40
storia adolescentin, uneori
chiar verbiajul nonsalant, neli-
nistea n vesminte de voiosie
roz-violet si agitatie candid,
contagioas.
Dar marea sensibilitate, deli-
catetea eclatant si fiorul ludic
sunt definitorii pentru versurile
grupate n recentul volum.
Pe Beatrice Silvia Sorescu o
viziteaz si o nvluie ntr-o hor-
bot de raze ocrotitoare, n clipele
sale cele mai inspirate, aripa nge-
rului liric, al crui ochi, vesnic treaz,
vegheaz ca echilibrul si armonia
s fie ntr-o bun cumpnire.
Asa ceva pare, ns, s se n-
tmple destul de rar, poate toc-
mai pentru c autoarea se las
prea repede, intempestiv robit
de efuziuni lirice si nu se poate
lepda de ispita periculoas mr-
turisit la pagina 102: Eu nu pot
dormi de rime.
Obsedat, probabil, de per-
fectiunea tehnic, rmne la
poarta poeziei.
Doamna Beatrice Silvia So-
rescu s-ar cuveni s se grbeasc
ncet n ceea ce priveste cadenta
aparitiilor editoriale, pentru c
volume de versuri gsesti pe
toate drumurile, dar crti de po-
eme adevrate destul de rar.
Necesarul salt calitativ de la
versuri (nzorzonate cu epitete
colbuite) la poeme de real pro-
funzime si respiratie liric nu cre-
dem c este posibil dect printr-
un studiu tenace, de minimum
patru ore zilnic, al marilor poeti,
pe ct posibil n original, conco-
mitent cu aprofundarea cel putin
a monumentalelor istorii literare
create de G. Clinescu, Frances-
co de Sanctis, Fritz Martini si a
exegezelor fundamentale publi-
cate de marii structuralisti, her-
meneuti si critici universitari.
Suntem, totusi, n zorii mile-
niului al treilea, iar poezia de se-
col XVII-XVIII a rmas undeva,
ht, departe.
Acum o sut de ani, am trit
o miscare avangardist demn
de asimilat.
De la Didahiile lui Dosoftei
si Amrt turturea a Vcres-
cului pn la Eminescu, Arghezi,
Blaga, Barbu, Baudelaire, Baco-
via, Philippide, Verlaine, Poe, Ta-
gore, Rilke, Whitman, Ungaretti
si attia mari, foarte mari poeti e
cale lung. De veacuri...
Viorel ROMAN
(Germania)
Ghinionul de a fi
moldo-valah
- premize [i 7 teze -
Lumea depinde de Occident,
de IMPERIUL ROMAN, astzi
UE, USA, NATO, OECD, de Lu-
mea nti, a trilor puternic dez-
voltate. Centrul.
Lumea a doua, LIMES-ul,
trieste din impulsurile teologice,
culturale, economice, stiintifice,
militare etc., care pleac de la
Centru.
Lumea a treia, subdezvoltat,
sunt BARBARII, la care n-au a-
juns Vechiul si Nou Testament,
ei sunt sclavii pcatelor, asistati
social de la Centru.
1) Roma este punctul de ple-
care si aspiratia tuturor romnilor.
Acuma ei sunt la LIMES ntre
Centru si Barbari, numai formal
n UE, pentru c Bucurestiul e
nc n lanturile grele ale duhov-
niciei si soborniciei ortodoxiei
moscovite si constantinpolitane.
2) Transilvnenii au luat con-
tact cu Occidentul prin catolicis-
mul maghiaro-german si au su-
ferit secole de-a rndul pn
cnd Roma le-a ntins, n anul
1700, o mn de ajutor. Asa au
ajuns ei la descoperirea originii
romane si au articulat programul
national.
3) Moldovenii au luat con-
tact cu Occidental prin catoli-
cismul polonez de la Cracovia n
evul mediu. Fr ocupatie mili-
tar si asuprire crunt ca n Ar-
deal, aici s-a realizat cea mai re-
usit simbioz cultural romano-
occidental, n afar de Scoala
Ardelean, care este etalonul
nc neegalat al programului de
emancipare national si social.
Valahii au luat ultimii contact cu
Occidentul la Paris, n capitala
secolului XIX. Protejati bine de
influenta din Apus de turci,
greci, rusi si srbi, legturile lor
cu vestul au loc pe filiera cultu-
ral, iluminist, laic, frantuzeas-
c. Teologia catolic le este nc
necunoscut.
4) Faptul c Bucurestiul e
capitala acestor provincii diferite
n raport cu UE si continu po-
litica greco-pravoslavnic anti-
occidental, eludnd proiectul
Scolii Ardelene, au dus la Ghini-
onul de a fi moldo-valah. Pentru
c dup Unire, 1918, Romnia
trebuia s devin o diocez a Ro-
mei. Decizia a fost alta: un pa-
triarh ortodox mbrcat n alb a
continuat linia greco-pravoslav-
nic, pn cnd s-au prbusit
artificiile culturale si toat tara.
Cu toate astea, moldo-valahii
cred c ei sunt modelul care tre-
buie urmat de toti romnii, nu
modelul Corifeilor Scolii Arde-
lene. Vechea dilem, Moscova,
Athos sau Roma.
5) Astzi, romnii vd c tara
lor merge ntr-o directie gresit,
pentru c Occidentul n-are ncre-
dere n greco-ortodocsi si nici ei
nu au ncredere, poate c nici nu
nteleg ce vor de fapt occidentalii
de la ei. Si ceea ce este si mai
grav, moldo-valahii vor n Euro-
pa, dar nu vor s continue dialo-
gul nceput n mai 1999 de Feri-
citul papa Ioan Paul II la Bucu-
resti.
6) Din 2012, ardelenii au al
treilea cardinal, Preafericitul Lu-
cian Muresan, patriarhul Bisericii
unite este n Senatul de la Roma,
condus de papa Benedict XVI.
n perioada interbelic, ardelenii
asteptau ca moldo-valahii s se
coac, adic s nteleag rostul
orientrii spre Roma. Rezultatul
a fost ns pe dos, moldo-valahii
i-au oprimat si interzis, cu ajutorul
Moscovei, pe unitii ardeleni
pn n anul 1989, iar de atunci
nu s-a schimbat mai nimic. De
aici sentimentul penibil de timp
pierdut si de resemnare n tot
estul.
7) Cu un patriarhat unit cu
Roma si cellalt oscilnd ntre a
doua si a treia - Roma, Constanti-
nopol, Moscova -, sau chiar a
patra, Bucuresti, exist si alter-
nativa ca ortotocsii moldo-va-
lahii s se coac sub oblduirea
UE/NATO, sau, n cel mai ru caz,
mpreun cu grecii si bulgarii s
se elibereze de constrngerile, f-
r o comuniune cu Roma, de ne-
nteles a codului canonic romano-
catolic actualizat si moder-nizat,
asa-zisul acquis commu-nautaire
al UE, si s formeze un Bloc Orto-
dox, de la Moscova la Muntenegro.
41
Anul III, nr. 3(19)/2012
Olga DIACONU
I
Ptrund n primvar
ca-ntr-un vis
n care mi contemplu
bucuria
Pentru o clip
sunt nemuritoare -
am sor bun
vesnicia
Devin risip
cum doar vesnicia
risip stie
s devin
ca o sgeat
cnd prin trup strbate
lsnd deschise
cerurile toate -
puzderie de lumi
ce nu stiau
c-n mine iarna-ntreag
dormitau
Si, cnd m-ntorc,
o pulbere de stele
se revars,
cmpuri cu flori
din tlpile desculte
stnd s creasc
de parc
niciodat n-am stiut
c sunt
o dr de uscat pe ape
Din cer nalt
aud un gnd ascuns:
nu, pentru oameni,
asta nu se poate.
Intrare n primvar
II
Azi simt c am intrat n primvar -
sunt ca o ramur nmugurit
ce a visat ntreaga iarn
cldura sevei din pmnt ivit
si-astept din mine
jeturi de lumin
s izbucneasc
si -ca un val de nori -
sufletul tu s-l nclzeasc
s-l pot cunoaste
pe deplin
O frunz - pentru tine nevzut -
a nverzit n pieptul meu
si-asteapt ca ntreg
copacul meu ascuns
s nfrunzeasc
E de ajuns
s-l simti
plutind
n jurul tu
si s-l numesti copacul vietii
ca pe de-a-ntregul tie
s-l nchin.
III
Vd pretutindeni mantii de zpad,
dar simt c-n mine
a-nflorit un pom
cu rdcina-n cer si ramuri-roat
si nevzut de niciun ochi de om
Doar noaptea
pomul meu se nlumin -
cu ochii-nchisi
abia de-l pot roti
Simt clipa doar
cu vesnicie plin
si timpul parc
nu s-ar mai ivi.
Ca o prere
Ca o prere-mi sun
marte-n suflet -
e aerul mai proaspt
si mai cald
si un avnt de viat
m cuprinde
si sufletu-mi e parc
mai nalt
Simt cald srutul
soarelui n palm -
l simt si parc
mna a-nflorit
Privesc copiii adnciti n larm
ca semn c zeul Pan
a si venit.
O lume-arhaic se ntrevede
O lume-arhaic se ntrevede -
pmnt si cer
se-ntreptrund tcut
si duhuri tainice si nevzute
trezesc iar haina reavn
la trai vzut
Tresalt-n pasii mei zvcniri de coaj -
semintele au ncoltit de-acum
si merg de parc-as fi ptruns-n vraj -
stihiilor din jur s m supun.
E totul simplu-n fire
E totul simplu-n fire
si-n mine simplu e -
sunt vam de iubire
cum firea-ntreag e
Iubirea ca o hain
prea lin m nfsoar -
port universu-n snge
cum muzica-n vioar
Port universu-n vine
si-n frunte licrind -
lumina treaz m tine
Ir s-o mai aprind
Lumina asta treaz
iubire e de veacuri
si sufletu-mi aseaz
n ceruri cu cerdacuri
De sus s tot privesc
iubirea cum coboar
si-n mine fremtnd
s m mai nasc o oar.
42
De nicieri
n pat
noaptea
te-am cutat,
sufletul meu,
te-am cutat,
dar nu erai nicieri...
Am alergat prin camere,
am scotocit
amnuntit
fiecare cotlon
al sufletului meu...
si nu erai nici acolo...
Oare
platonic te-am iubit
n tot acest timp?
Spune-mi doar,
iubitul meu,
dac eu as putea fi
zorii unei zile de dragoste...
Srut-m,
buzele tale
sunt mai dulci
ca vinul...
Ascunde-ti,
iubitul meu,
atingerile
ntre snii mei,
doi pui de cprioar
care pasc
printre crini,
Patricia LIDIA
S
a
s
s
e
t
a

-

R
e
u
n
i
u
n
e
a

d
e

S
f
.

A
n
t
o
n
i
e

y
i

S
f
.

P
a
v
e
l
iubirea devine cntec
doar la auzul vocii tale.
Ti-am robit inima
numai c-o privire
si cu colanu-mi
de la sn...
si mai dulce
dect vinul
este mngierea ta
si mireasma
trupurilor noastre
rvsite de iubire
mai plcut este
dect orice mir...
Noaptea ce a trecut
ne-a adus mai aproape,
delir, agonie, extaz,
trupul ti-l simteam
cald, umed
si tot mai aproape,
cui i-ar trece prin gnd
c fericirea se msoar
n clipe,
ziua ncepe alb,
ca si cum Dumnezeu
ne-ar exonera
de orice pcat.
dimineata m gseste
n bratele tale,
M-am dat jos din pat,
tu nc dormeai,
parfumul cologniei tale
n toat camera,
dovad a noptii ce a trecut,
mi-am pus ciorapii de lycra
si neglijeul transparent
ce lsa vederii
tabu-uri carnale
si preparam cafeaua de dimineat
cu atta patos,
cu miscri lascive,
constient de misterele
trupesti
pentru care orice brbat
si pierde mintile -
iau cana fumurie
apoi putin lapte,
Ir zahr,
viata alturi de tine e prea dulce
ca s o mai ndulcesc
fortat
cu un cub de zahr brun,
si-ti aprinzi tigara,
visez la tine cu ochii deschisi,
rotocoale de fum
iluzii ale unei nopti ce a fost,
mi sruti umerii apsat,
ti simt rsuflarea cald,
totul se aseamn apoi
cu un carusel
n care urcam amndoi,
iubirea se aglomereaz
n clipe si tac,
respiratia ta e tot
mai precipitat,
secundele se nghesuie
una n alta pn cnd
suntem un trup,
un suflet,
o singur fiint
dincolo de timp
si de Dumnezeu...
orgolios din fire
cum esti
nu recunosti defel c
m iubesti,
am nchis usa dormitorului
cu zgomot...
gresesti cafeaua,
azi e prea dulce,
parc pentru a masca
perfidia zilei
ce urmeaz,
parc pentru a-ti arta c
trupul meu
tresalt la gndul
atingerilor tale
care nu vin
totdeauna
la timp...
nu mai aud nimic mprejur,
nu mai erai acolo,
Ir s lasi un cuvnt,
Ir bilet,
si-am plns, am plns,
am plns, am plns...
parfumul cologniei tale
se mentinea pe pern,
dovad a noptii ce a trecut...
Echilibru fragil Amor de-o noapte
Cafeaua de diminea(
43
Anul III, nr. 3(19)/2012
Gheorghe A. STROIA
Georgeta Minodora Reste-
man, nscut la Scuieu - Cluj,
de profesie inginer chimist, bro-
ker de asigurri si credite, este
cunoscut ca organizatoare de
ateliere si tabere de literatur, dar
mai ales prin prolifica sa activi-
tate n prestigioase reviste litera-
re scrise sau on-line: Confluente
Romneti, Publicatiile ARP,
Armonii Culturale, Curentul,
Totpal, Boema.
Visul su de a-si publica vo-
lumul de versuri s-a mplinit, azi,
numindu-se Frme de azim
(Versuri vechi i noi).
Cartea este structurat n pa-
tru prti, un ciclu al anotimpurilor
de suflet, n care se mpletesc cu-
lorile Toamnei - ca prevestire
(Partea I - Picuri de mir), culorile
primverii - ca renviere (Partea a
II-a - Simfonia vntului primv-
ratec), culorile zpezilor sufle-
tului (Partea a III-a - Ferestre de
vise), precum si culorile unui a-
notimp numit Sperant - evada-
rea de sub imperiul sentimentelor
ncarcerate (Partea a IV-a - Flori
sub zpad).
Asezate ntr-o ordine relativ-
cronologic, poemele surprind
prin ritm si culoare, alternnd
versul clasic, cu versul alb (ce
pstreaz expresivitatea si cali-
tatea poeziei). Se sesizeaz, o-
dat cu apropierea de axa pre-
zentului, c poemele converg
spre o mai mare transcendere a
sensurilor, probnd ncrederea
cptat asupra calittii nscri-
surilor sale. La o prim citire, po-
emele Georgetei Resteman cre-
eaz senzatia lecturrii unui jur-
nal de epoc, strict personal, n
care iubirea graveaz, pe fiecare
fil ntoars, stri contradictorii
- efuziuni lirice, tristete, bucurie,
exaltare ori amrciune - dar si
vehement, maturitate, ntelep-
ciune, liniste.
n ceea ce priveste planurile
ideatice ale demersului su artis-
tic, se subntelege c la baza liricii
prezentului volum st iubirea, o
iubire profund resimtit, nde-
lung analizat si transat cu per-
suasiune, care se divide n prti
infinit mici: pentru fiinta iubit
(iubirea clar-obscur: mprtsit
- nemprtsit), persoanele dragi
sufletului su (iubirea anscestra-
littii sale), satul romnesc (iubi-
rea pentru nsemntatea satului
ntr-o ordine fireasc a lucrurilor),
precum si pentru pmntul sacru
al gliei strbune (iubirea ca cer-
titudine, umbrit de regretul ne-
mplinirilor prezentului).
Pentru Georgeta Resteman,
functiile poeziei sunt prin exce-
lent curative, tmduitoare, fi-
lantropice. Ea iubeste si att, fr
a avea, n schimb, ca unic certi-
tudine, dect druirea de sine. O
druire care poate fi balsam mi-
raculos, turnat peste rni vechi
si profunde: Le mngi tandru,
tmpla, de dragoste flmnd,/
Dorinta de-a nvinge m strdui
s le-o drui/ Si tes din fire pn-
za sperantei de izbnd/ Rmn
cu ei alturi, ca tot ce-i ru s
birui (Dorinta). Ca efect al a-
cestei functii, exclusiv curative,
transpare bucuria mplinirii prin
fiecare vers, explozia de senti-
mente genernd renastere spiri-
tual: Un zumzet slbatic mi
umple-universul/ Cu zgomot de-
arip, uor, m ptrunde.../ Des-
chid climara lsnd tandru,
versul/ S picure-n calde, miri-
fice unde. (Renatere).
Tonul unora dintre poeziile
Georgetei Resteman, desi con-
templativ, se pstreaz limpede,
curat, precum ochii noptii czuti
n adorarea magiei cerului ns-
telat. Desi trirea prin iubire este
singurul mod de supravietuire
statutat de poet, ea stie s fie
pe rnd iubit, mam, fiic. Adre-
sndu-si ntrebri firesti asupra
locului si rolului omului pe fir-
mamentul vietii, formuleaz - cu
destul ntelepciune - povete c-
tre cei mai tineri, povete n care
se regseste cu puterea unei pri-
mveri renviate: Iar sufletul ce-
l porti nu-i de vnzare/ Pe-un
sac de vorbe dulci, e-neltor/
Cel ce mimeaz-a vietii dispera-
re,/ Prin lan de amgiri e cl-
tor (Povat).
Si, desi viata i-a oferit prea
putine motive de bucurie, cu n-
telepciune, fr abandon, dar cu
tacit resemnare, poeta priveste
ntotdeauna partea plin a paha-
rului, reusind s-si impun, a re-
valoriza, fiecare experient, cu
absconsa moral c fiecare eec
trebuie s fie nceputul cursei
spre reuit: Sute de miresme
adunate-n mine/ Risipesc tris-
tetea i-o transform-n fum/
Renscnd dorinta, clocotind
de bine,/ Bucuria dulce-a tim-
pului de-acum! (Muguri)
n poezia Getei Resteman,
exist o multitudine de teme ro-
mantice, dintre care - indubitabil
- cea mai puternic si mai evi-
dent dintre ele este iubirea.
Acestei iubiri, cu multiplele sale
valente, i se subordoneaz o mul-
titudine de motive romantice, flo-
rale, picturale, n structuri lirice
pastelate, mprumutnd pe alo-
curi rezonante elegiace. Apar,
astfel: magnoliile, mlinul, floarea
de tei, nectarul florilor, lacrimile,
frunzele armii, toamna, prim-
vara, cntecul. Si toate acestea,
ca motivatie a vietii, convertind
cu determinare fapta n vis, tr-
irea n ideal, ntunericul n lumina
pur a astrelor: Rvit m-
ntorc dintr-a astrelor lume,/ P-
mntul l simt sub picioare i
sper/ S birui furtuni, iar tris-
tetea din mine/ S-o mistui n fl-
cri de suflet - mister. (Rv-
ire). Ca amulet - capabil s
ocroteasc iubirea - se foloseste
Pledoarie pentru multiplele
func]ii ale iubirii
Motto
{i m-am trezit vibr@nd de armonia / Din suflet izvor@t# [i senin# /
_mbr#]i[@nd cu doruri poezia / Sc#ldat#-n picuri scur[i dintr-o Lumin#
Georgeta Resteman
44
trifoiul cu patru foi, semnificnd
magia, norocul, ndeprtarea ne-
sansei, dobndirea fericirii. De
multe ori, cadrul natural este unul
idilic, precum visul unei nopti de
var, n care iubirea se ntlneste
cu ea nssi. Rezonantele unor
astfel de versuri amintesc de glo-
sele eminesciene, de firea nari-
pat de dragoste a iubitei, de cu-
lorile ochilor mprumutati din in-
finitul cerului albastru: Din cn-
tec lin, pe strune de vioar/ S
torc spre tine-n tain tandre
oapte/ De Sus s curg dintr-o
climar/ Praful iubirii peste
noi n noapte. (A vrea).
ntr-o mpletire suav a clipei
prezente cu cea viitoare (spera-
t), constientiznd - n fiecare cli-
p - faptul c poart n vene sn-
gele strmosilor si, departe de
tar, departe de cei dragi, dincolo
de lumea pe care o cunoaste si o
recunoaste, Georgeta Resteman
si adun picturile de suflet,
rostind un dulce: te iubesc, ro-
mne si te iubesc, Romnia!
Apare, astfel, ca o verig a
ancestralului su dor, o lacrim
sfnt, ca o rostire psaltic, ima-
ginea tatlui su - element fiintial
necesar pentru aflarea rostuirii
interioare si a echilibrului: Re-
vd tabloul sacru al bunttii
tale/ Cu drag, n poarta casei
de sub munti/ M ateptai c-un
zmbet i-mi aterneai n cale/
Doar flori de bucurie i sfinte
rugi, fierbinti. (Tatlui meu).
Mai mult, poeta nu-si poate
percepe eul propriu si nici nu se
poate raporta la eul colectiv, fr
a trece - prin sufletul su tnjind
spre mplinire - fierul nrosit n
focul simtirii pentru satul str-
bun: De cte ori revin i-ti srut
glia,/ Micutii mele, mna, n
pridvor/ Purtnd n suflet cald,
melancolia,/ Te voi numi mereu
- SATUL CU DOR... (Satul cu
dor). Resimtind povara deprtrii
si dorind - prin ntreaga sa fiint
- apropierea de cei dragi, pri-
veste - ntr-o stare meditativ -
elementele constitutive ale ca-
drului natural pur-romnesc. Se
defineste pe sine, realizndu-si
autoportretul, cu fervoarea si e-
fervescenta creatoare a unui su-
prarealist, mprumutnd accente
fauvistice (culori tari) si crend
magia omniprezent ntr-o creatie
popular: Din limpezi izvoare
mi iau apa vie/ Si fonetul frun-
zei din codru mi-e cntul/ Iar
soarele toamnei i mustul m-
mbie/ S drui cu dragoste, ve-
nic, Pmntul (Sunt).
Utiliznd (asa dup cum era
si normal) instrumente lirice me-
nite s sensibilizeze, s atrag,
s induc starea de reflectie asu-
pra adevrurilor vietii, fr a
avea pretentia de descoperire,
prin poezie, a panaceului univer-
sal, tonul Georgetei Resteman
este blnd: dojeneste dar nu acu-
z, spune dar nu se dezice, cri-
tic dar nu unelteste. Ca un Om
si Romn adevrat, resimte acut
realitatea imediat, povara vre-
murilor, srcia, care i ndepr-
teaz pe oameni si le transform
sufletele n vaste ntinderi ster-
ile. De multe ori, vorbele poetei
sunt cuvintele pe care omul mo-
dern nu mai are curajul s le ros-
teasc, poezia cptnd astfel
valentele unei revolte, menite s
aduc la lumin adevrul: R-
vit-i astzi tara/ De orgolii
i de ur/ De prin colturi - sare
zgur/ Si ne-aduce iar ocara.
(Vocile strbune - Cetatea Bo-
loga, Sufletul nostru nu-i de rs-
tignit, Blestem, Stui de minciu-
n, Plecati ni-s copiii, Revol-
t). Ridicnd privirea ctre cer
(omul - lut moale n mna Olarului
Primordial), poeta simte c sal-
vgardarea poporului romn este
regsirea credintei, prin care se
ntreste speranta si se vindec
nencrederea: Doamne, te rog
s faci Tu o minune/ Pzete glia
noastr romneasc/ Adun-i
fii-acas-n vremuri bune/ S-a-
tepte ca mlinul s-nfloreas-
c! (Am ateptat de-a nflorit
mlinul).
Revine ca laitmotiv esential -
satul romnesc. Un loc sacru, n
care interfereaz energiile be-
nefice ale spiritualittii romnesti,
un loc purttor de elegant prin
simplitate, pstrtor al simbolu-
rilor desprinse din negura timpu-
rilor trecute. Un loc ce aduce su-
fletului - zbuciumat de umblet si
mpovrat de timp - o binemeri-
tat pace: E-o linite-adnc,
frumosul e-n suflet, dorinta-n
priviri,/ Doar un dangt de clo-
pot se-aude departe pe deal,/
Din couri ies pale de fum, la
geamuri rsar amintiri/ Aa e
toamna trzie acolo, acas, la
mine-n Ardeal. (Toamna, aca-
s, la mine-n Ardeal). O subtil
asemnare cu poezia cosbucia-
n, ori chiar reverbernd accente
din lirica lui O. Goga: E ger i n
soba-nvechit de timp... lemne
ard/ Trosnete de doruri gr-
dina, zpezile-o-ngroap/ Din
lacrimi de cer nghetate privi-
rea-mi se-adap/ Si-un lujer de
floare uscat zcnd sub un
gard/ La fel ca i mine ateap-
t... din neguri te-arat! (Nos-
talgie).
Este imposibil s scrii despre
poezia Georgetei Resteman si s
ai pretentia epuizrii tuturor nu-
antelor lirice, de a contura toate
motivele ori temele expuse prin
vers, de a intui toate dorurile si
frmntrile pe care le ncearc.
Fr nici un motiv de ndoial, n
schimb, se poate afirma c poezia
Georgetei Resteman este una de
calitate: expresiv, romantic, al
crei mesaj este recursul pentru
iubire, statutarea acesteia ca unic
mod de a trece peste orice ne-
ajuns al vietii, de a depsi orice
obstacol, de a gsi rostul si echi-
librul, ntr-o lume a dezechili-
brelor.
Frme de azim (Versuri
vechi i noi) este o lectur agrea-
bil, bazat pe furnizarea ncre-
derii si convertindu-se ntr-un
mozaic, n care satul romnesc
capt nuante de vechi si de
nou, actuale sau strvechi, re-
simtite din plin de fii si, pelerini
pe meridianele Pmntului. Prin
aparitia acestui volum de poezie,
nc de la debutul su, Georgeta
Resteman dovedeste stil, rafina-
ment si art poetic, fr a cdea
n patima versului steril. Desi
exist multe voci autointitulate
cu autoritate n domeniu, asta
nu nseamn c mesajul transmis
de astfel de voci este pe gustul
tuturor ori satisface n totalitate
setea de lectur a cititorului - pe
care, de cele mai multe ori, l sub-
estimeaz n mod deliberat. Si,
Ir ndoial, a alege s scrii, doar
pentru satisfacerea orgoliilor per-
sonale, riscnd s fii nteles doar
de propria persoan, de a afisa
constant o exagerat doz de eru-
ditie, n detrimentul curajului de
a te apropia de sufletul cititorului,
este calea sigur de a rata adev-
rata poezie. n antitez cu vo-
cile mai-sus amintite, prin tot
ceea ce scrie (si nu numai prin
poezie, ci si prin numeroasele sale
interventii publicistice ori jurna-
listice), Georgeta Resteman do-
vedeste forta unui creator valo-
ros, incoruptibil n fata valurilor
postmoderniste, pstrndu-si in-
tact dorinta de a transmite, de a
genera stri pozitive, de a ilumina
spiritul.
n concluzie, prezenta lucrare
are toate ingredientele necesare
unei reusite si, cu sigurant, va
fi apreciat ca atare, crend pre-
misele adugrii n panteonul
literaturii romne a nc unui nu-
me valoros: Georgeta Minodora
Resteman.
Frme de azim - pinea i
vinul unui sacru legmnt - se
naste dintr-o celest iubire de
oameni.
Fra Angelico - Coborrea de pe cruce
45
Anul III, nr. 3(19)/2012
Cornel GALBEN
Au fost suficienti trei ani de
frecventare a Cenaclului literar
Mugurii, pentru ca slefuitorul
de talente care este poetul si pro-
fesorul Leonid Iacob, coordona-
torul acestuia, s dea girul
vis(ului) de stea al Elenei Ama-
lia Filip (n. 16 octombrie 1993),
una dintre cele mai tinere debu-
tante din lunga serie propus de
laboratorul de creatie com-
nestean.
Constient c la doar opt ani,
cti avea cnd a psit pentru
ntia oar n sanctuarul poeziei,
limbajul su metaforic era in-
voluntar, iar exprimarea inge-
nu, mentorul i-a ndrumat cu
discretie pasii, cluzind-o pe
calea spinoas aleas si, pe m-
sur ce descoperea tainele scri-
sului, permitndu-i s-si con-
frunte fortele cu alti competitori
de vrsta ei. Iar confirmrile nu
au ntrziat s apar, premiile ob-
tinute la concursurile nationale
Tinere condeie si Autori: copiii!
ori la cel judetean, Dintre sute
de catarge, ndrituindu-l s-i se-
lecteze din caiete 46 de texte si
s le propun spre publicare Edi-
turii Cronica, nsotindu-le de o
Un suflet
\n care se coace lumina
prefat edificatoare.
Sumarul elegantului volumas
Vis de stea (Iasi, 2005) include,
alturi de acestea, nc cinci po-
ezii scrise n cadrul Cercului op-
tional de creatie de la Scoala Nr.
7 din Comnesti, ndrumat de n-
vttoarea sa, Miorica Bntu,
care adaug, la rndu-i, cteva
Confesiuni, n loc de postfat,
mrturisindu-si ncrederea n
steaua destinului ei si satis-
factia c, mereu n cutarea ine-
ditului, Amalia este elevul pe
care fiecare dascl si-l doreste.
Firesc, versurile sunt circum-
scrise universului copilriei si al
visului, spiritul ludic dnd fru
liber imaginatiei, asa nct este
cnd fluture, cnd nor, cnd cu-
loare, cnd cuvnt. Visul su de
stea o nsoteste n permanent
si-i cluzeste gndurile, micul
vzduh al paginii umplndu-se
pe nesimtite cu anotimpuri de-
ghizate n aur, argint si sma-
rald, cu ntrebri, incertitudini
si sperante, cu joaca de-a ploaia,
cu melancolii si viziuni ndrz-
nete asupra vietii.
Sufletul ei gingas si dezv-
luie tainele si bucuriile, dar uneori
si teama de a nu cdea ntr-un
vis negru ori c, n inima sa pur,
Apusul copilriei vrea s / In-
tre. Mai mereu la portile vi-
sului, nu se las nvins si, pu-
nndu-si aripi de vise, pluteste
cu norii, simte sperantele cum
se joac / Cu inima sa si c se
scald n lumina de aur a su-
fletului.
n clipele de extaz cnt iu-
birea, iar Lira nu mai viseaz / Ci
trieste / n inima mea muzical.
Aceasta, definit n alt loc inima-
liter, mbrac zarea cu o ro-
chie alb de stele, nsiruind pe
un sirag de mrgritare, de la
A la Z, literele Mici, drgute si
hazlii, ce iubesc / Cuvntul ce-
l formeaz, motiv de invidie
pentru multe lacrimi, care, la
rndul lor, viseaz / S devin
litere.
Cntecul ce-l cnt() e o me-
lopee / Ce strluceste n sufletul
cerului si, prins n cartea iu-
birii, alearg prin miresmele
dulci ale toamnei, d fru liber
gndurilor care se preseaz / Ca
frunzele puse-n ierbar, uitnd
adesea de sine: Uitnd de mine,/
n codrul strveziu,/ M cu-
prinde aleanul de apusul toam-
nei./ Pitpalacul solitar i cnt
iluzia/ La un clavir care nc
doarme./ Un miros de tihn dul-
ce/ M culc./ Cad n covorul
cu vise./ Zbor psrile mele pe
cerul nstelat./ Fiorii m cu-
prind i pictez lumea / Cu inima
mea./ Uit de mine i visez. (Ui-
tnd de mine)
Observndu-si magica foaie
cu versuri, vede fericit cum
cuvintele o declar Printes si-
i druiesc sufletul lor, cum
Timpul se dezbrac pe cer si
un glas de aram o strig sub-
tire si tainic, amintindu-i c n
inima sa plng dorurile. Ne-
avnd leacuri pentru ele, cnt
bacovian cntece lacustre / La
strunele inimii nfiorate, d la
o parte tot ntunericul si chiar
dac se mai ntoarce n sufletul
rtcit / Al unui tablou de iarn,
o ia pas cu pas / Prin tufisurile
Copilriei, ntregind cercul.
Viata, constat, e un cltor/
Ce vine, pleac,/ Plnge, rde,/
Cltoreste,/ Trieste.../ Cnt,
viseaz,/ Se avnt n mijlocul
unui/ Univers comun cu inima
mea./ Iar o pan de a sa cade/ n
sufletul prsit de un ultim zm-
bet./ Asa se ntmpl cu mine,
cu tine/ Si chiar cu o poezie. O
poezie care a acaparat-o, trans-
formnd-o ntr-o stea vistoa-
re si ntr-o sperant, n al crei
suflet se coace lumina, anti-
cipnd crtile ce vor veni, cu si-
gurant.
Masaccio - Adora(ia magilor
46
Octavian LUPU
Ce este gndul? Cum poate
fi nteles el, ca proces de mani-
festare a lumii interioare, a facerii
si prefacerii constiintei n contac-
tul dur cu realitatea? Binenteles,
c nu reprezint un lucru simplu
s sondezi adncimea acestui
fundament al ideilor din care iz-
vorsc toate notiunile si se z-
mislesc toate conceptele.
ntr-un fel, mintea noastr ur-
meaz un traseu ascendent al ma-
nifestrii gndirii pn la o anu-
mit vrst, dup care, conform
unei reguli implacabile a naturii,
au loc procesele de regresie,
estompare si stergere. Din acest
punct de vedere, perioada cea
mai prolific a gndirii se reg-
seste n perioada n care se des-
Isoar procesul educational de
acas si n diferitele unitti de
nvtmnt.
Cu toate acestea, gndirea nu
reprezint doar o reflectare pa-
siv a realittii, ci deopotriv se
manifest ca un factor modelator
al acesteia prin intermediul uneia
dintre cele mai formidabile puteri
ce slsluieste n om: imaginatia.
Ce ar fi lumea noastr, dac nu
am putea s vism, s ne imagi-
nm lucruri existente sau nu,
dac nu am putea s avem acest
salt n necunoscutul posibil sau
chiar probabil?
Blamat de multe ori, anate-
mizat de-a lungul a multe secole,
adulat n altele, sau ignorant
n perioadele de opresiune totali-
tar, imaginatia reprezint acea
stare primordial, rebel, din care
se nasc ideile, conceptele si visa-
rea sub toate formele ei. Astfel,
fiinta uman se poate manifesta
ca atare tocmai datorit acestei
facultti unice pe care o posed
Puterea G@ndului
\n modelarea Realit#]ii
si care o distinge de orice alt
form de viat de pe pmnt.
Gndirea conduce voluntar
sau nu la imaginatie, genernd o
testur de notiuni ce se prind
unele de altele, aducnd naintea
constiintei trecutul, prezentul si
posibilittile din viitor. De fapt,
nici nu putem gndi altfel dect
prin imagini ce se succed uneori
linistit si candid, iar alteori vul-
canic, spasmodic, erupnd n
mod necontrolat pn acolo n-
ct conduc la zguduirea profun-
d a ntregii fiinte.
Nicio alt fiint nu trieste n
spatiul imaginatiei asa cum o
face omul. Avnd posibilitatea de
a formula prin intermediul limba-
jului aceast stare de visare, con-
ceptele gndite de o persoan a-
jung s cltoreasc prin spatiu
si timp genernd noi si noi idei
n procesul propagrii prin socie-
tate si univers.
Din gndire se nasc revolutii,
lumea este schimbat conform
unor forme mai evoluate, trecutul
este abandonat, iar portiile viito-
rului sunt deschise pentru noi
posibilitti de extindere a indivi-
dului si societtii, deopotriv. De
aceea, dictatorii ursc gndirea
liber si n dorinta lor absurd,
ncearc s suprime aceast fort
creia nimeni nu i se poate opune
pe deplin.
De aceea, o adevrat demo-
cratie permite dialogul si comuni-
carea ideilor, fiindc numai prin
cumularea gndirii individuale
societatea poate progresa. Cine-
va poate avea sugestie pozitiv
ntr-un domeniu, altcineva un
plan ingenios pentru depsirea
unei situatii de criz sau o alt
persoan poate avea o viziune
deosebit pentru viitor. Fiindc
indiferent ct de mult ne deran-
jeaz sau nu prerile altora, evo-
lutia individual este interde-
pendent de cea colectiv.
Nu pot s am suficiente cu-
vinte pentru a aprecia darul gn-
dirii si al imaginatiei, al acestei
fntni din care pot s izvorasc
nestematele unei conceptii nalte
despre lume si univers. Cu o for-
t ce este comparabil cu cea a
atomului, ideile pot preschimba
realitatea nconjurtoare trans-
formnd-o n paradis, aducnd
fericire si mplinire tuturor oame-
nilor de pe pmnt.
n acelasi timp, gndirea poa-
te fi negativ, plin de angoas
si team, polund prin atingere
orice lucru cu care vine n con-
tact. Ea poate zmisli monstru-
ozitti distructive, poate aduce
la existent nchisori ale spiritului
si poate ridica teroarea n mijlocul
prosperittii. Actiunea ei este ne-
utr moral, asa cum sunt si fortele
naturii, putnd actiona spre zi-
dire, dar si spre distrugere.
Prin imaginatie putem ridica
o lume armonioas, dar tot prin
ea putem aduce la existent arme
de distrugere, ce vor provoca su-
ferint si mult durere pe pmnt.
De aceea, cultivarea gndirii re-
prezint una dintre cele mai no-
bile lucrri pe care o avem de re-
alizat de-a lungul ntregii vieti.
Printr-o exprimare aleas, pli-
n de simtire, gndirea se puri-
fic pe ea nssi, se preschimb
n forme tot mai nalte de inter-
pretare a realittii. Printr-o gn-
dire ce filtreaz tendintele nega-
tive, omenirea poate progresa n
cunoastere si stiint, ndepr-
tnd acele forme care o tin n
Benozzo Gozzoli - Trei n(elep(i
47
Anul III, nr. 3(19)/2012
Irina Lucia MIHALCA
sclavia lucrurilor de nimic.
Dar acest lucru presupune
efort si educarea permanent a
modului de a gndi, ceea ce nu
este simplu atunci cnd te-ai o-
bisnuit s te lasi n voia simturilor
si cnd ai delegat altora cultiva-
rea mintii prin abandonul n fata
televizorului, calculatorului sau
a telefonului mobil. Similar, gn-
direa nu se va dezvolta cnd te
vei mrgini s fii doar un recep-
tor de informatii, consumnd fr
a produce, privind fr a experi-
menta, mrginindu-te la ceea ce
au spus altii si prea putin ncer-
cnd s exprimi ceea ce ai tu de
spus.
De aceea, modelarea realittii
poate deveni benefic doar a-
tunci cnd forta imaginatiei este
lsat s se exprime liber si n a-
celasi timp directionat ctre pro-
pulsarea unor valori eterne din
patrimoniul gndirii universale.
Numai astfel, lumea n care trim
va deveni mai bun, iar darul de
nepretuit al conceptualizrii va
propulsa fiinta uman spre viitor.
n ceea ce m priveste, ntot-
deauna am dorit ca forta gndirii
s mi propulseze viziunea asupra
existentei ctre nivele tot mai
nalte. Chiar dac sistemul edu-
cational nu mi-a oferit multe ele-
mente fundamentale, totusi prin
efort personal am cutat s am o
ntelegere tot mai ampl a lumii
n care am avut sansa de a m
naste. Depsind stadiul notiuni-
lor moarte expuse ntr-o pro-
gram de nvtmnt, am cutat
s mi formez propria mea prere
asupra lucrurilor pe care le n-
tlnesc n viata de zi cu zi, dar si
a celor care sub o form sau alta
mi-au fost aduse la cunostint.
n acest sens, cred c orice
persoan trebuie s porneasc
pe aceast cale miraculoas a
descoperirii de sine prin culti-
varea gndirii, exprimrii si ac-
tiunii, adic a modelrii deopo-
triv a realittilor interioare si
exterioare. Nu este vorba de o
cale mistic, ascuns, ci pur si
simplu de desctusarea puterii ce
a fost pus n noi prin conditia
de fiinte umane trind pe acest
pmnt.
Poeme Poeme Poeme
Culegtoarea de stele...
M nlta spre cer,
pn la stele,
eu mic, El mare,
De sus priveam lumea
eu mic, ea mare...
ntunericul era mai departe,
mai cald,
Lumea, copacii si luna
se legnau
la fiecare pas.
M nlta spre cer,
pn la stele,
nc mai simt cum,
usor,
desprindeam cteva stele,
felinare ce luminau
pasii,
amprente lsate,
n urma
trecerii noastre...
Si acum m nalt
n zbor, n cer,
printre stele,
n visele mele,
zmbeste,
lumina-mi priveste,
chiar dac
eu sunt aici,
El e acolo,
undeva,
n cer,
printre stele,
icoan, candel vie,
El, vesnic,
mereu
TATL MEU.
O poveste, o stare, o emo(ie, un vis...
O poveste poate continua
si n alte locuri sau timpuri!
Un gnd alb n delirul literelor ~
Oare unde duc urmele pasilor nostri
pierduti n ceat
n ntinderile zpezilor imaculate?
Ce departe dansul argintiu
al fulgilor pe gene,
crmpeie de povesti din rsuflarea sufletelor plecate!
Ce departe ngerii ce-si las amprenta
aripilor,
ce departe florile de gheat
desenate pe geamuri!
Sufletul este n cutarea perechii sale,
negsindu-l pe pmnt,
n Cer printre ngeri l caut,
Tac cuvintele ntre noi,
tac si plng,
Vor mai vorbi vreodat?
Ei sunt n noi, ei cei plecati, ei cei prezenti!
Sclipiri de lumin din caldul trecut licresc,
Dac esti n gndul cuiva
ceva din tine s-a transferat acolo!
n perle rotunde se preschimb
toate picturile,
n deprtate amintiri
crengile slciilor
plngtoare se leagn,
Ca visul din vis,
ca ochiul din lacrim
viata-i o poveste,
o stare,
o emotie, un vis!
48
,Eu nu scriu dect din viata noastr si
pentru viata noastr, cci alta nu cunosc si
nu m intereseaz. Este rspunsul lui Ca-
ragiale transmis lui N. Dumitrescu-Cmpina,
directorul ,,Universului, prin scrisoarea din
12 martie 1909, care solicitase marelui drama-
turg s-i transmit nuvele din viata noastr.
ntr-o scrisoare expediat din Berlin, vi-
neri, 5 martie 1909, ctre amicul su, Mihail
Dragomirescu, critic literar si profesor univer-
sitar, I.L. Caragiale consemneaz: Ct esti
tu profesor de estetic, s stii una de la mine,
om nenvtat (dar astea, pe stricta mea onoa-
re, ntre noi rmne!), c vorba nu e s umpli
lumea larg cu o oper, ci o oper strmt s-
o umpli cu lumea, fiindc o oper trebuie s
triasc n lung, nu n larg, ca o raz care p-
trunde drept nainte.
ntr-adevr, prin functiile mrunte si une-
ori umilitoare pe care le-a ndeplinit (sufleor,
copist, meditator, gazetar, corector, traduc-
tor, revizor scolar, profesor, berar), departe
de a tri ntr-un turn de fildes, s-a situat per-
manent n centrul vietii, nu ca simplu spec-
tator, ci ca un drz lupttor, mereu pe bari-
cad, pentru a-si atenua suferinta material
Constantin E. UNGUREANU
Imortalizarea
lui I. L. Caragiale
si, ca observator atent, i-a cunoscut toate
dedesubturile acesteia: ...de ce s nu art
eu lumii cum am vzut eu mprejurrile sociale
si politice la care am asistat si ca istoric nu
numai ca simplu comediante.
Dotat cu o inteligent exceptional, re-
cunoscut chiar si de dusmanii si, cu un
spirit caustic si satiric (Nimic nu arde pe
ticlosi, mai mult ca rsul), fr a-i menaja
pn si pe propriii si prieteni, Caragiale a
oglindit n opera sa, format din scrieri dra-
matice, proz scurt (schite si nuvele), ver-
suri si dintr-o asa-zis literatur de frontier
(publicistic), o lume pe care a cunoscut-o
n adncime, cu minutioasa si ptrunztoarea
sa privire, iesit de sub vestitii lui ochelari
pe care mereu i potrivea s vad mai bine
(Simt enorm si vd monstruos). O oper
nu vast, dar valoroas din toate punctele
de vedere. Privit n totalitatea ei, n opera
lui Caragiale, se contureaz un univers comic
(comedii si schite) si unul tragic (drama N-
pasta si nuvele psihologice aflate sub influ-
enta naturalismului si chiar unele schite). La
acestea se adaug dimensiunea fantastic a
unor nuvele. Principala trstur a operei lui
Caragiale, evidentiat de Pompiliu Constan-
tinescu, este organicitatea, o unitate orga-
nic a tipurilor umane, avnd ca motive
principale: scrisoarea, presa si semidoctis-
mul. ntr-o scrisoare, Berlin, 25 iulie 1905,
adresndu-se lui Alceu Urechia, Caragiale
noteaz: Nu te supra, dar n-ai dreptate a-
proape deloc. Nu e vorba de teap, de edu-
catie, mediu - toate astea sunt nimicuri tre-
ctoare: e vorba de ceva etern, ca timpul si
Chaosul, ca nsusi unul Dumnezeu, tie-te
numa! de PROSTIE!
Fluierat, huiduit si amenintat de tot felul
de denigratori, de la publicisti cvasianonimi
pn la unii confrati cu prestigiu, respingerea,
n dou rnduri, de ctre Academia Romn,
n a-i acorda Premiul Ion Heliade Rdulescu
pentru Teatru si Npasta (1891) si Pre-
miul Nsturel-Herscu, pentru volumul
Momente (1902), fiind nvinuit de imora-
litate, tendint antinational, lips de pa-
triotism, scriitorul este aprat att de prin-
cipalii critici ai trii (Titu Maiorescu, Cons-
tantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibri-
leanu, Paul Zarifopol, Pompiliu Constanti-
nescu, Serban Cioculescu, Tudor Vianu, Per-
pessicius, George Clinescu) ct si de scriitori
(Eminescu, Vlahut, Delavrancea, Cosbuc,
Goga, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor
Arghezi, Mihail Sebastian). Dar La critique
est aise et lart est difficile (Critica e usoa-
r, arta este grea).
Activitatea de valorificare a operei ca-
ragialene nu conteneste n perioada post-
belic. Tiprirea integral a operei lui Ca-
ragiale, ntr-o prestigioas editie critic n-
grijit de Serban Cioculescu, Al. Rosetti,
Liviu Clin, cu un studiu de Silvian Iosifescu
(1959-1962), aparitia unor crti cu caracter
monografic, analitic, comparativ, semnate de
Serban Cioculescu, Silvian Iosifescu, Ion
Roman, Stefan Cazimir, B. Elvin, Valentin
Silvestru, Mircea Tomus si culegerea critic
I.L. Caragiale interpretat de... scot n evi-
dent valoarea national si universal a ope-
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

S
c
u
l
p
t
u
r

d
e

O
s
c
a
r

S
p
o
e
t
h
e
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

P
o
r
t
r
e
t

n

c
r
b
u
n
e
d
e

N
.

V
e
r
m
o
n
t
49
Anul III, nr. 3(19)/2012
rei, situndu-l pe scriitor n rndul marilor
clasici, alturi de Eminescu, Creang si Ioan
Slavici. Este reluat reprezentarea pe scen
a scrierilor dramatice n regia lui Sic Alexan-
drescu si Liviu Ciulei, n noi versiuni scenice,
cu actori contemporani: Al. Critico, Grigore
Vasiliu-Birlic, Al. Giugaru, Ion Fintesteanu,
C. Brbulescu, Marcel Anghelescu, Radu
Beligan, Costache Antoniu, Elvira Godeanu,
Carmen Stnescu, Toma Caragiu, Petre
Gheorghiu, Dem Rdulescu, Mircea Diaconu,
Octavian Cotescu, Stefan Bnic, Aurel Cio-
ranu, Mariana Mihut, Victor Rebengiuc, Ro-
dica Tplag, Florin Piersic. Toate acestea
readuc n constiinta public capodoperele
teatrale ale lui I.L. Caragiale. Prin Caragiale
se afirm dramaturgia romneasc n lume,
autorul intr n galeria marilor dramaturgi ai
lumii, este inclus n prestigioase dictionare,
n istorii ale spectacolelor sau ale teatrului
universal. Caragiale a scris pentru toate tim-
purile si pentru toate popoarele.
Din relatrile unor amici apropiati, De-
lavrancea si Al. Vlahut, aflm c scriitorul
I.L. Caragiale scria greu. Cu alte cuvinte, Ad
augusta per angusta (lat. La rezultate str-
lucite se ajunge pe ci nguste, trudnice si
expresia apropiat Per aspera ad astra (lat.
Pe ci aspre ctre stele).
Caragiale a avut constiinta valorii sale.
n seara noptii sale fatale, i-a vorbit, contrar
obiceiului , ca o previziune, pn trziu, fiului
su, Luca, despre admiratia fat de opera lui
Shakespeare, despre viata sa zbuciumat, n-
cheind astfel: Am muncit o viat ntreag,
ca s triesc si s v cresc, am dat din mine
un om celebru pentru Romnia, dar un om
celebru care ar muri de foame dac ar trebui
s triasc din munca lui.
Capodopera O scrisoare pierdut a
avut o carier national si international im-
presionant. Dup o statistic a lui Valentin
Silvestru, Comedia O scrisoare pierdut a
fost tradus n peste cincizeci de limbi si
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

P
o
r
t
r
e
t

d
e

C
o
r
n
e
l
i
u

B
a
b
a
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

D
e
s
e
n

d
e

M
u
r
n
u
reprezentat n peste patruzeci de tri.
Ca drept recunostint pentru meritele sale
literare, posteritatea nu scap niciun moment
important din viata lui Caragiale, pentru a-i
evoca personalitatea. Spre a face ca opera si
autorul ei s triasc vesnic n memoria oa-
menilor, localitatea de bastin, anumite insti-
tutii si strzi i poart numele lui I.L. Caragiale:
Caragiale, Caragiale,
Dac nu erai matale,
Rmneam tot..Haimanale.
ncepnd cu anul 1952, cnd s-a come-
morat centenarul nasterii, Teatrul National
din Bucuresti, de care se leag activitatea sa
de dramaturg, regizor si director, pentru o
scurt perioad, i va purta numele. La fel,
dou Colegii nationale de prestigiu din Bu-
curesti si Ploiesti si Academia de Teatru si
Film din Bucuresti. Tot cu ocazia srbtoririi
centenarului nasterii lui Caragiale, Editura de
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

P
o
r
t
r
e
t

d
e

A
d
i
n
a

P
a
u
l
a

M
o
s
c
u
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

B
u
s
t

d
e

G
h
.

D
a
m
i
a
n
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

D
e
s
e
n

d
e

I
s
e
r
50
Stat pentru Literatur si Art (ESPLA) scoate
un album Ion Luca Caragiale - Omul si opera
n imagini. Dltuit n bronz si n marmur,
prezenta lui Caragiale dinuie printre noi prin
statui si busturi instalate n diferite orase (n
jur de 20) din tar. Cel din Ploiesti, inaugurat
la 9 noiembrie 1935, este opera sculptorului
Gheorghe Damian, iar cel din Cismigiu, a lui
Oscar Spaethe.
Mai multi portretisti, prin picturile si de-
senele lor, au transmis posterittii imaginea
lui Caragiale: Corneliu Baba, Adina Paula
Moscu, Iser, Otilia Mihail, Murnu, Artachino
si portret n crbune de N. Vermont. De amin-
tit si desenele ce reprezint personaje din
opera lui Caragiale, executate de Corneliu
Baba, Iser si Aurel Jiquide.
Cu prilejul srbtoririi unui sfert de veac
de activitate literar a lui Caragiale, la 23
februarie 1901, apare numrul festiv si unic
al revistei cu titlul ,,Caragiale.
Opera lui Caragiale este destinat s su-
pravietuiasc ct va mai fi om tritor sub
soare, pe cnd unii din criticii si au pierit
n uitare.
Caragiale n-a avut norocul s triasc
augusta vrst a lui Goethe, Victor Hugo sau
Tolstoi, dar, constient de perenitatea operei
sale, era n drept s rosteasc celebrul vers
al lui Horatiu: NON OMNIS MORIAR!(lat.
Nu voi muri de tot!). Prin acest NON
OMNIS MORIAR, amintind si de renu-
mitul vers sorescian din finalul poeziei
Shakespeare, S-a dus s moar putin, se
ntelege c va lsa posterittii opera sa nemu-
ritoare care va aminti perpetuu de numele
autorului.
He was a man! (engl. A fost un om!)
C
a
r
a
g
i
a
l
e

-

B
u
s
t

d
e

D
a
r
i
o

L
a
z
a
r
...n martie 2012, se mplinesc 15 ani de la
nceputul unei Mari Mrturii a ORTODOXIEI
ROMNESTI: miraculoasa aparitie a revistei
Credinja Ortodox (cu binecuvntare de
la Episcopia Alexandriei si Teleormanului),
condus de martiricul crturar Ioan ENACHE,
a nsemnat si, probabil, va nsemna, n Istoria
Neamului Romnilor - aparitia, pe Cerul
Dumnezeului Celui Viu, a uneia dintre cele
mai jertfelnice si mai curajoase RSTIGNIRI
NTRU SLOV/publicatii, ale DUHULUI
ORTODOX ROMNESC!
...Eu primesc si citesc zeci de publicatii
ale BOR. Fiecare dintre ele are cte ceva bun
si lumintor, ntre paginile ei - dar n fata nici-
uneia nu m plec, cu mai adnc si cutre-
murat smerenie, precum o fac cnd citesc
versetele de foc si snge hristic, ale Credin-
jei Ortodoxe! De ce ncerc acest sentiment
unic? Pentru c revista Credinja Ortodox
respect, SINGURA, SI FR DE CLIN-
TIRE, porunca Mntuitorului HRISTOS:
NU V TEMEJI!
...Numai ntre paginile Credinjei Orto-
doxe, sufletul si cugetul meu se hodinesc
ntru lumin si linistire curat, pentru c stiu
c, atunci cnd voi citi cuvintele unui prea-
sfintit clugr, ieromonah, ori ale unui laic,
asupra cruia Duhul Sfnt a pogort Reve-
latia Adevrului - nu m voi sminti, cu Duhul,
ntru nimic! - ci m voi lumina DEPLIN, ntru
pregustarea Celor Patru Rsrituri ale Raiului
Hristic!
...Un alt miracol al Vointei Lui Dumnezeu:
pe cnd mii de reviste au nevoie (adunat!)
de sute de mii de pagini, nu pentru a limpezi
Cerul, ci pentru a chema furtuni si bezne si
tot mai ncruntate nentelegeri... - ei bine, re-
vista de 20/15 cm, Credinja Ortodox,
are nevoie doar de 16 pagini (format mic, spre
minuscul!) pentru a lmuri si a ne spla su-
fletele de orice ntuneric al ne-ntelegerii!
Precum o ap de lumin trece peste sufletul
cititorului, care, cnd o gteyte de citit, O
ARE, DEJA, SCRIS, CU LITERE DE FOC,
N INIM!!!
Si, parc, simte c, dup ce s-a osptat
din aceste bucate ale Duhului Celui mai Ales,
nu mai are trebuint de alt luminare... cci
tot ce ar citi si auzi mai mult dect versetele
revistei dlui Ioan ENACHE - spre tulburare
si nepriint i-ar fi!
...Mult, mult sntate ctitorului si di-
rectorului ei mucenicesc, Ioan ENACHE! La
fel, si tuturor celor care se strng n jurul lui,
spre a fi deja, ori a deveni curnd - ADE-
VRATE CLUZE, PENTRU DUHUL
ROMNESC AL VEACULUI CELUI MAI
CUMPLIT $I CONTRADICTORIU -
VEACUL XXI!
LA MULTI ANI $I RODNICI, NTRU
TOATE CELE ALE DUHULUI! - si s v
ajute Bunul Dumnezeu, ntru tot binele pe
care-l aduceti nou, spre luminat nvttur!
Cu adevrat se revars Hristos Cel nviat,
din toate slovele-vpi ale revistei - si, dac
cineva se ntreab, cumva, care ar fi piatra
de ncercare, pentru Duhul su, spre a si-l
dovedi trudind ntru Hristos, spre Calea R-
sritului/nvierii - apoi, nu exist mai bun
msur pentru orice Duh sovielnic n cre-
dint, dect citirea celor scrise, cu toat sin-
ceritatea si druirea, ntru Dulcea Durere a
Biruintei asupra Pcatului - cele care ard n
cuprinsul de rai pregustat al revistei lui Ioan
ENACHE!
...Cu aceast crticic-de-reviste la
piept, ctitorul cel sngerat de toti ghimpii lu-
mii se va arta la Poarta Raiului, si recunoscut
va fi (dimpreun cu, sfintiti, multi dintre cola-
boratorii si, preacucernici printi-clugri!),
ca fiind din ceata binevoitorilor ntru Lumin
Sfnt si Lin Hodin, dup atta ARDERE
CURAT DE DUH!
15 ANI DE LA NCEPUTUL
UNEI MARI MRTURII
ORTODOXE...!
15 ANI DE LA NCEPUTUL
UNEI MARI MRTURII
ORTODOXE...!
Adrian BOTEZ
51
Anul III, nr. 3(19)/2012
Viorel FR_NCU
Ion Nicolescu Poetul rebel
al Cenaclului Al. Sahia
Pagini de istorie literar# buzoian#
Prin anii 70, imediat dup aparitia vo-
lumului de versuri Ironice, numele lui Ion
Nicolescu, autorul crtii, atrage atentia nu
numai criticilor literari si al colegilor de
breasl, dar mai ales al studentilor de la filo-
logia bucurestean, care triau, prin poeziile
acestuia sentimentul unei libertti totale,
cu credinta c putem face tot ceea ce vrem,
s gndim si s scriem ntr-adevr liberi, ne-
constrnsi de nicio cenzur
1
. Desprins par-
c din Craii... lui Mateiu Caragiale, Ion Ni-
colescu poza ntr-un personaj straniu, savu-
rndu-si pe deplin succesul de public. El n-
susi se prezint astfel cititorilor si adulatori:
m cunoateti lume/ la-s care scrie/ la
ce-ndulcete/ lemnul de sicrie/ la ca de-
teptul/ i ca arabescul/ suflet de cmil/
ionnicolescu/ fac negot cu moartea/ ochii
mei sunt hotii/ care fur fluturi/ din neantul
noptii/ la spnzuratul/ teatrul de paiate/
de-un simbol de paie/ gata s se-agate/ la
cu iluzii/ trsit antropofag/ sunt stul de oa-
meni/ i m cam retrag/ mi-am trit mumia/
i cred c-i firesc/ cu o crizantem/ s v
multumesc/ am iubit odat/ marea i ma-
reea/ m-am ales cu sarea/ i cu de aceea/
scriu aceste rnduri/ i v las cu bine/ nu
tiu ce-o s faceti/ ns fr mine/ fr ca
deertul/ i ca arabescul/ suflet de cmil/
ionnicolescu ( Elegie).
Dar, de fapt, cine este Ion Nicolescu?
Nscut la 10 ian. 1943, n Buzu, Ion T. Ni-
colescu, a absolvit Liceul B. P. Hasdeu din
localitate (1961) si Facultatea de Filosofie a
Universittii din Bucuresti (1962-1968), obti-
nnd titlul de doctorand. Cu o stare a sn-
ttii precar, este obligat s se pensioneze la
vrsta de 25 de ani. Debuteaz cu un reportaj
n ziarul Steagul rou din Bacu (1956), iar
cu poezie n cotidianul Munca (1960). Ca
elev, va publica versuri si reportaje n ziarul
Viata Buzu, si colaboreaz la diverse publi-
catii: Luceafrul, Scnteia tineretului, Con-
temporanul, Amfiteatru, Gazeta literar,
Romnia literar, Viata romneasc, Cro-
nica, Tribuna etc. Debuteaz editorial cu
volumul de versuri Indulgente (1969), dup
care urmeaz: Ironice (1970), Mioritiada
(1973), Retorica (1975), Vox populi, Vox Dei.
Stilistic (1979), Voi de colo, de la Biarritz -
roman (1979), Scrisori de serviciu (1982),
Odele pmntului prjolit de iubire (1986),
Mioritiada (reeditare, 2010)
2
. Membru al
Uniunii Scriitorilor din Romnia.
n 1975, dup aparitia celor trei volume
de poezie, Eugen Barbu se ntreba: n ce
categorie l-am introdus pe Ion Nicolescu?
El se zbate ntre un bacovianism organic,
tinnd de o nemultumire peren, ntre ver-
sul de sorginte popular pe care l copiaz
uneori rafinat i un suprarealism ciudat,
bont, a zice, dar cu efecte notabile. Si tot el
adaug: Ion Nicolescu este victima unei
vieti boeme, cu acte nestpnite, un fel de
Tudor George, poate mai violent interior,
cultivnd crepusculul social i masa de ta-
vern unde, sub lumina sinistr a serii, i
nchipuie el c sosesc marile idei i muzele
dau trcoale poetilor ncrcati cu elixir de
Drgani. Dac o narcomanie curent
poate s distrug un poet sau nu... Marii
drogati au scos efecte sublime sub imperiul
viciului ce-i distrugea fizic...
3
.
Nici Al. Piru nu se las mai prejos, mar-
snd ambiguu pe succesul de public al lui
Ion Nicolescu, si pune etichete subliminale
pe volumul Indulgente, afirmnd c acesta
contine false meditatii (n limbajul poetului
reflexuri de la singularul reflex, articulat
reflexul) i parafraze la teme i versuri cele-
bre, adeseori mprumutate din Eminescu.
Tonul e totdeauna burlesc, poetul practi-
cnd versul funambulesc, ludic, cu intere-
sante creatii lexicale, bizuite ntr-un sonet
scolastic pe simple sonoritti
4
.
Ceva mai trziu, cnd opera liric a lui
Ion Nicolescu devine punct de referint pen-
tru tnra generatie de scriitori, Marin Bucur,
dup ce face o ampl prezentare a volumului
Indulgente, dar si a celui mai recent si mai
putin comentat - Mioritiada -, concluzio-
neaz: Plutete peste poezia lui Ion Nico-
lescu un parfum cnd prea violent, cnd
abia stropit n cutele cele mai ascunse ale
versului. Volupttii cromatice, delicatetii
ascunse n gesturi de nihilist sentimentalizat
de propria sa conditie, Ion Nicolescu asoci-
az ipostaza antipoezitant persiflnd co-
durile i regiile versificatorilor. (...) Poezia
este proslvit, pentru c n ea plnge i
rde, triete, i mai ales, pentru c n ea
crede ca fiind singura salvatoare i nviere
din moarte a spiritului
5
.
n aceeasi tonalitate, alctuitorii Dictio-
I
o
n

N
i
c
o
l
e
s
c
u
52
narului scriitorilor romni remarc stilul
poetic abordat de nonconformistul liric, su-
bliniind: Plin de jonglerii lingvistice,
gratuitti i afectri, poezia lui I. N. este
adesea turnat n tipare stilistice impe-
cabile, cizelate cu pedanterie. Postura lui
predilect este de herald al destrmrii,
limbajul stereotip i fosilizat al gndirii
comune, de trist hamletist concepnd jo-
cul poetic ca o form de a se elibera din
chingile realului i de a pluti, cu nona-
lant, n aerul deplinei gratuitti al unor
poeme groteti i muzicale sau n combina-
tiile de pure euforii ce amintesc experi-
mentele dadaiste ale lui Tristan Tzara
6
.
***
Imediat dup ncheierea celei de-a doua
conflagatii mondiale, la 19 februarie 1946, ia
fiint, la initiativa ing. Gheorghe Ceausu, un
inimos animator cultural, un cerc literar pur-
tnd numele poetului si publicistului proletar
Al. Sahia. Iat ce si aminteste scriitorul
Florentin Popescu despre acest cerc literar
pe care l-a frecventat n anii de scoal pe-
trecuti la Buzu: Cenaclul cu pricina i avea
sediul n Casa de cultur a oraului, aflat
pe atunci, pe la nceputul deceniului apte,
n cldirea de peste drum de Palatul Comu-
nal, adic acolo unde se afl azi Hotelul
Coroana, o cldire masiv i greoaie, cu
ziduri groase i cu un aspect cu totul ne-
primitor la prima vedere. La unul din etajele
ei, pare-mi-se al doilea, se adunau spt-
mnal ctiva profesori, juriti, studenti,
elevi, muncitori i fel de felde alti ini dor-
nici s guste din tainele i frumusetile
creatiei literare, sau mcar s-i asculte pe
altii citindu-i propriile creatii, ori vorbind
despre meteugul alctuirii de poezii, pro-
ze, piese de teatru
7
.
La doar 18 ani, viitorul poet Ion Nicolescu
pare s fi dat mari bti de cap celor care
aveau sub vizor activitatea membrilor Cer-
cului literar Al. Sahia
8
, una din isprvile
tnrului poet rebel Ion Nicolescu fiind con-
semnat n Caietul literar al cenaclului
9
, o
brosuric dactilografiat pe foit subtire, din
al crui sumar amintim:
- Gh. Ceausu - poezia Lenin;
- N. Stancu - Cerul e senin (proz);
- Gh. Istrate - un grupaj de versuri intitulat
Inima Brganului;
- Mihai Boghitoi - M-am nscut n iarn
(versuri);
- Constantin Nancu - Ciuta (versuri);
Caietul se ncheia cu un soi de raport de
activitate prin care se analiza activitatea
membrilor cercului literar Al. Sahia, pe luna
octombrie a anului 1961, din care desprindem
cteva aprecieri ale ing. Gh. Ceausu: n cele
patru edinte care s-au tinut n cursul lunei
octombrie - sptmnal, miercurea la
18,30 - s-au cetit 14 poezii i 3 lucrri n
proz. Poeziile au fost semnate de Elena
Pruia, N. Manolescu, Ion Nicolescu i Gh.
Istrate, iar lucrrile n proz de Mircea
Ichim i Nicolae Stancu. Contributii pre-
tioase au adus n discutiile purtate tova-
rii: Dumitru Nistorescu, C. Nancu, Eu-
genia Costea, M. Boghitioi i Gh. Ceauu.
Ieirile n teren al cenaclitilor sunt i ele
semnalate astfel: Tot n cursul lunei octom-
brie s-a prezentat la statia de radioficare o
emisiune de versuri originale i s-a fcut o
ieire n teren la cminele culturale din co-
munele Padina i Cldrti.
Dup caracterizrile pozitive privind pro-
zele semnate de N. Stancu si ndemnurile n-
curajatoare la adresa poeziilor semnate de
un tnr tran muncitor, Ion Minculet, din
Niculesti, o localitate de pe Valea Slnicului,
atentia se ndreapt spre junele aspirant la
muza poeziei, Ion Nicolescu, care face not
discordant de ceilalti membri ai cenaclului
ale cror lucrri se situeaz n cadrul litera-
turii categoric militante.
De altfel, opiniile cenaclistilor despre lu-
crrile acestuia se rezum la urmtoarele:
Ultimele poezii citite de Ion Nicolescu au
fost aspru criticate de membrii cercului. Me-
sajul adus de versurile lui, dac se poate
vorbi de un mesaj, este al unui suflet bolnav,
desprins de realitatea nconjurtoare. Er-
metice i uneori cenuii, versurile nu au ni-
mic comun cu literatura pe care oamenii
muncii o cer de la un tnr scriitor. n plus,
atitudinea de respingere grosolan a ndru-
mrilor ce i s-au dat constituie un fapt de-
osebit de ngrijortor.
Desigur, viitorul autor al numeroaselor
volume de versuri, poet cu larg rezonant
n literatura romn, va ignora cu obstinatie
criticile proletcultistilor vremii, dovad stnd
opera sa cu tent national-patriotic, filoso-
fic si... nonconformist.
De altfel, mult mai trziu, teribilismul po-
etului va recidiva n plen si plenitudinea sa,
ntr-o perioad cnd orice cuvnt ce depsea
linia ideologic a partidului l putea costa pe
autor punerea la index si, de ce nu, chiar li-
bertatea. Iat una din aceste ntmplri, na-
rate de istoricul literar I. Aldeniu, martor la
eveniment, care l-a avut erou pe poetul Ion
Nicolescu: Pe 3 nov. 1979, n sectia mpru-
mut a Bibliotecii (Municipale Buzu - n.n.)
are loc Salonul literar Ion Nicolescu, cu o
tem grav: Contributia literaturii la m-
plinirea personalittii umane - sustinut
de un recital de versuri i autografe pe ro-
manul Voi de colo de la Biarritz (de reti-
nut pe rolul lui I. N. dou-trei njurturi
publice la adresa lui Ceauescu. Dar... sa-
lonul fiind blindat, nimic nu s-a n-
tmplat). A fost editat i un pliant cu bi-
bliografie. La 25 oct. 1986, Ion Nicolescu
consemna n Cartea de Onoare a Biblio-
tecii: Pentru ziua de 3 nov. 1979, cnd am
fost la Buzu, invitat, o amintire: Copilul
care ajunge la margine: Copilul care-
ajunge la margine de sat/ privete orizontul
i-ntreab minunat/ acolo este lumea, dar
nimeni nu-i rspunde/ copilul se ntoarce
i nu mai tie unde
10
.
Dac mai adugm la aceast ntmplare
faptul cu multe dintre poeziile sale au devenit
surs de inspiratie pentru folkisti, cum ar fi
poezia Noi cavaleri ai Doinei, din volumul
Vox populi vox dei (1979), transpus pe mu-
zic de Nicu Alifantis, care ridica slile n
picioare la spectacolele Cenaclului Flacra.
Privind retrospectiv viata si opera lui Ion
Nicolescu, se poate spune, citnd: ]innd
de aripa modernist a noului val al ani-
lor 70, Ion Nicolescu pare de-a dreptul mi-
nor. (...) Nonconformist, pus pe otii, el este
totodat mpotriva lucrului poetic sofisti-
cat, fatalmente perisabil, supus deza-
vurii publice. Poetica lui e fantezist i
parodic, dinamitnd, nu ntotdeauna
facil, cliee, automatisme n jocuri de cu-
vinte
11
.
1
Dumitru Ion Dinc, Consideratii asupra
literaturii buzoiene contemporane, vol. 1, Ed.
Omega, Buzu, p. 111.
2
I. Aldeniu, Galeria scriitorilor buzoieni i
rmniceni, Rmnicu Srat, Ed. Rafet, 2008, pp.
167-168.
3
Eugen Barbu, O istorie polemic i antologic
a literaturii romne de la origini pn n prezent,
vol. 1, Poezia romn contemporan, Bucuresti,
Ed. Eminescu, 1975, pp. 400-404.
4
Al. Piru, O istorie polemic i antologic a
literaturii romne de la origini pn n prezent,
vol. 2, Poezia romn contemporan, Bucuresti,
Ed. Eminescu, 1975, pp. 449-455.
5
Marin Bucur, n: Literatura romn contem-
poran, vol. 1, Poezia, 1980.
6
Mircea Zaciu..., Dictionarul scriitorilor romni,
vol. M-Q, Ed. Albatros, Bucuresti, 2001, p. 462.
7
Florentin Popescu, Fotoliul de onoare, Ed.
Rafet, Rmnicu Srat, 2006, p. 109.
8
Cercul literar Al. Sahia (devenit cenaclu) a
luat fiint la 19 feb. 1946, la initiativa ing. Gh.
Ceausu, animator cultural. Prin acest cenaclu au
trecut si au cunoscut recunoasterea national scri-
itori, precum: Ion Biesu, Ion Gheorghe, Florentin
Popescu, Gheorghe Istrate, A. I. Zinescu s.a.
9
Caietul literar, nr. 2/octombrie 1960 - Biblioteca
Judetean V. Voiculescu Buzu (Colectii spe-
ciale).
10
I. Aldeniu, Op. cit., pp. 171-172.
11
Dictionarul general al literaturii romne, vol.
L/O, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic,
2009, p. 622.
53
Anul III, nr. 3(19)/2012
Ion NICOLESCU
(1943-2012)
Cntul LXXII
m-am visat n redingot
aveam cal si-aveam calot
si un fluture de flot
suiera o fluturare
de biserici bisectoare
sub stele imaginare
si-am avut si eu un dor
s beau sete din popor
s m-nec usor usor
ca un fluture de flot
bnd un cal dintr-o calot
de poet n redingot
February 19, 2012
V semnalez c zilele trecute a murit poetul Ion
Nicolescu, membru USR, ntr-o srcie lucie.
Viorel Frncu, scriitor din judejul Buzu yi salariat
al Bibliotecii Judejene V. Voiculescu Buzu
Cntul XIX
miroase-a sarmale peste muntii Carpati
miroase de-ti vine s mori
de-ti vine asa s te-ntinzi peste muntii Carpati
ca un aer nepieritor
si-ti mai vine s plngi peste muntii Carpati
pn la ultima pictur
poate c muntii acestia Carpati
sunt sufletul nostru la gur
Cntul XXV
tara noastr-i tara noastr
dulce pajiste albastr
arip sculptat-n dor
de lumina ochilor
dac-i dor nu-l stingi cu ap
dac-i gnd nu-l poti strbate
noi suntem romni
noi suntem romni ca brazii
noi suntem romni ca grul
noi suntem romni ca focul
noi suntem romni
tara noastr e a noastr
vrf de jale si de dor
dulce arsit albastr
ca lumina ochilor
Cntul XXVI
tara asta nu e schweitzer si nici stn fr cini
dac dai n ea cu noaptea la lumin ies romni
ies luceferii de ziu cu fclii de snge sfnt
ca s nu le calce nimeni de cu sear pe pmnt
fruntea noastr ar cerul ca un plug din lemn de fag
si pe dealul vesniciei boii nostri ceru-l trag
noi suntem leagnul lumii noi smnta de poeti
care nu-i de mntuial dac vreti dac nu vreti
trup avem suflet avem trup si suflet noi suntem
nimeni s nu-si taie capul s ne tin la cherem
pare nimeni dar nu-i nimeni e ceva de pe capul lui
nici n-ai crede c sub haine e chiar pielea omului
si sub piele o sub piele e istorie e lege
ochii vd inima cere nu ne putem ntelege
numai tara ne mngie numai leagnul de snge
maica noastr Romnia care rde care plnge
Pe versurile lui Ion Nicolescu - Alma Venus -, Nicu
Alifantis a compus o melodie, care a devenit imnul
Cenaclului Flacra. Ulterior, Adrian Punescu a
pastiyat poezia deoarece Nicolescu a refuzat s
modifice versurile n sensul cerut ( Triasc Ceauyescu)
Alma Venus
noi cavaleri ai doinei noi liberi cetteni
din dragoste ne nastem din soare si polen
aluat al nemuririi pstori si militari
cu podul palmei viata ne-o mngi si ne-o ari
noi freamtul de codri noi lnciile lui
noi nu suntem o tar onor a nimnui
vom fi strmosii vostri urmasi ne tineti minte
o clip-n care-o mn de oameni si cuvinte
au pus un pic de suflet un pic de tricolor
ca s-ti rmn toate n vis la locul lor
ca s-ti rmn hora oratia-n pridvor
am pus si trup si suflet la nltarea lor
noi fiii ti nu ardem pe rug cuvinte mari
noi te rugm cu piatra btrn de hotar
noi te rugm cu brazda de snge de sub plug
noi fiii ti nu ardem cuvinte mari pe rug
noi fiii ti nu suntem a mare sau a mic
noi te rugm cu viata si nu cerem nimic
tot ce doreste tara asa se mplineasc
moldova si ardealul si tara romneasc
s aib vecinic pace si dragoste s nasc
copii frumosi si liberi si vivat s triasc
Triasc Romnia Triasc Tricolorul
Triasc - Alma Venus - Mria Sa Poporul
54
Emil IANU{
(n. 27.02.1937)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Iuresti-Todireni, judetul Botosani. Absolvent al Faculttii de Drept, la Universitatea Alexandru
Ioan Cuza, din Iasi (1969), avocat.
Este autorul mai multor crti documentare, a patru volume de poezie si a patru volume de epigram:
Vntorul de rs (1997), O gur de... (H)umor (2000), n col(ii greblei (2009), Epigrame puse-n rame (2010).
Inclus n peste 30 de volume colective de epigram, a primit mai multe premii pentru creatiile sale. Este un
apreciat sculptor.
Membru al Cenaclului Nectarie, din comuna Vama, judetul Suceava, al Academiei Libere Pstorel, din
Iasi si al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
A mai semnat: Emil, Emilianus, Iureyteanul.
Unui avocat
El si-mparte cu migal
Lucrul ntre BAR si BAR,
nct, fr ndoial,
Munca lui este... BAR-BAR!
Fetei unor grdinari
Cic-aveau doi grdinari
Ptlgele-asa de mari,
nct fata lor cea mic
Se-ascundea n... PAT-LA-GIC!
Secretara yi patronul
Secretara foarte dur
S-a luat cu sefu-n gur,
nct, bietul, dintr-o dat
A rmas... gur-rujat!
Familia, celula vie(ii
El cu soata si bietii
Au format celula vietii,
Dar primind soacra-n formul
Azi e singur n... celul!
Costul proceselor
Pe cnd ei aveau de toate,
Ieri, se dusmneau de moarte.
Azi dusmanul e amic:
Cic nu mai au nimic!...
Divor(ul yi partajul
Isprvind ei mariajul
Soata a propus partajul:
Dnsa casa si hambarul,
Sotul... porcul si mgarul!
Unei frumoase amante
Nu m mir c ea, frumoasa,
I-a stricat lui Nae casa,
Cci stiu alta mai cu foc
Care-a demolat un bloc!
Seismologie conjugal
Findc am venit asear
Praf si pulbere (de bitter),
Soata m-a culcat pe scar...
Are ea o scar... Richter!
Iarn guvernamental
Doamne, nu proba infernul
Pe bucurestenii mei
Cu zpad si polei,
C-mi alunec guvernul!...
Orice ru are un bine
Unul ce-mi purta obid
Mi-a zvrlit n duzi omid
Si de-atuncea eu n case
Am... odoare de mtase!
Dragoste la vrsta a treia
C m lasi s te iubesc,
Draga mea, ti multumesc;
Dar m-as bucura enorm
Dac m-ai lsa s dorm!
Moyul yi baba la pryit
Ei prsind la ppusoi
Hodineau o lecutic,
Dar culcati pe-un musuroi
S-au trezit c i... furnic.
Punctul meu de vedere
Eu ca pugilist sunt AS
Dac-ti dau un pumn n nas,
Dar de m lovesti tu-n plin
Jur c esti un... AS-ASIN!
La mare
Un epigramist la mare,
C-o frumoas s-a-nteles:
El un vers per-srutare,
Dnsa un srut per-vers!...
Culorile inculpatului
Negru-l vd toti procurorii,
Alb l vede-un avocat,
Apoi vin judectorii
Si decid... c e vrgat!
Deghizare ardeleneasc
Lupul s-o-mbrcat n ln
Si s-o dus oaie la stn,
Dar si-o regretat impulsul
Seara cnd o fo cu mulsul!...
Unui zgrcit
El era asa zgrcit
nct, dus la gura gropii,
S-a sculat si a grit:
N-AM si NU DAU... ortul popii!
Unui pacient ardelean
Doctoru ce m-o tratat
Ase fain m-o vindecat,
C-amu nu mai am nimic...
(Tt ce-aveam era n plic).
Unei romnce gravide
Mamosul prudent decide
Tratament unei gravide:
Dac vrei s nu ai greturi,
Nu te mai uita la preturi....
Cabalin
Iepele cu prul sur
Ziua n-au nici un cusur,
Dar de faci n noapte turul,
Musai le gsesti... cu-surul!
Unui coleg
Doamne, ct as da-n valut
Celui care m salut
Si amabil mi zmbeste...
Ca s stiu si ce gndeste!
Tranul romn n tranzi(ie
Doi trani au dus o oaie
Ca s-o vnd n obor;
Ea, d oaia pe-o tigaie,
El, tigaia pe-un lichior!
Filosofic
Eu as fi mai mult de partea
Sexului frumos si fin,
Dac nu as sti c moartea
E... de genul feminin!
Mioritic (din com. Crlibaba - Suceava)
Cic un cioban, Crlig,
La o bab sta, de frig;
Dar cum el n-a stat degeaba,
Azi comuna-i... Crlibaba!
55
Anul III, nr. 3(19)/2012
Virgil STAN
Lampa atrnat pe perete la capul patului
n care dormeau printii, ardea cu flacr mi-
c, afumnd sticla. Eu n patul alturat m pre-
Iceam c dorm, s pot asculta discutia lor.
Mi se prea c pun ceva la cale si c se
fereau de mine. Asa credeam eu n mintea
mea de copil. Nu aveam mai mult de nou-
zece ani n acea vreme. Susoteau ntre ei, c
asa erau nvtati tranii s vorbeasc cnd
intrau n pat, pe soptite. Vorbele lor le deslu-
seam destul de greu. Mi-am amintit din cele
auzite, c n timpul zilei, cnd m jucam cu
cercul prin curte cu vecinul meu Petric, l-
am vzut pe tata tot crnd n brate saci din
pnz de cnep tesut de mama la rzboi,
spre magazia unde tineau bucatele. Nu stiam
ce are de gnd s fac si nici nu am dat impor-
tant la ce fcea el prin magazie, fiind preo-
cupat s nu-mi cad cercul din srm, dac
nu ne chema s tinem de gura sacului eu pe
o parte, Petric pe cealalt, ct el turna cu
banita n sac grul luat din hambar. A ncrcat
ctiva saci cu gru si alti saci cu orz si cu po-
rumb si i-a apropiat de usa magaziei, dup ce
i-a legat la gur cu o sfoar groas din clti
de cnep rsucit de bunica pe rsucitor.
Tata cultiva ctiva zeci de metri ptrati
cu cnep si altii cu in pentru nevoile gospo-
dresti. Cnd plantele ajungeau la maturitate
le tia cu secera, le lega n snopi si apoi bga
snopii n apa lacului din marginea comunei
la topit, adic la putrezirea prtii lemnoase.
Dup vreo dou sptmni aducea acas
snopii aflati n putrezire si ncepea prelucra-
rea lor prin melitare, adic prin trecerea printr-
un dispozitiv format din dou scnduri b-
tute la capetele a doi trusi nfipti adnc n
pmnt s nu se miste, printre care intra o
alta scndur care rupea tulpinile asezate pe
melit pn partea lemnoas se sfrma si se
scutura, rmnnd doar fibra. Atunci intra n
actiune bunica, mama tatlui, sau mama, care
treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv for-
mat din multe cuie lungi si ascutite, btute
unul lng cellalt la nltime egal ntr-o
bucat de dulap, care scmosa fuiorul.
Am vzut mai trziu asa ceva cnd am
fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai
mare si mai lung si se aseza un fachir cu spa-
tele pe cuiele ascutite.
Femeile spuneau c drcesc fuiorul. Ur-
ma torsul si tesutul la rzboi iarna, cnd nu
aveau prea multe activitti prin curte. Din
pnza din cnep realizat, mama sau bunica
coseau saci, iar din pnza din in fceau ster-
gare sau material pentru cmsi obisnuite,
sau cmsi de noapte. Pe cele de noapte co-
seau cu fir de arnici diferite desene florale s
fie ct mai frumoase, iar la gt atasau snururi
bicolore cu ciucurei la capete.
Cum spuneam, m prefceam c dorm s
vd ce pun la cale i btrni. Asa le spuneam
noi copii, cu toate c tata nu depsea cinci-
zeci de ani si mama patruzeci si cinci.
- La ce or zici c pleci? l ntreb n soapt
mama pe tata stnd n pat mai mult pe ntune-
ric, pregtiti pentru culcare, lampa fiind cum
ziceam cu fitilul doar plpind s nu se sting.
- Pi zic pe la dou s fiu plecat. Pn
ajung la Constanta dureaz drumul vreo pa-
tru ore si ceva cu cruta. Sunt peste treizeci
si cinci de kilometri.
- Crezi c ai s reusesti s obtii un pret
bun? S nu bati drumul de poman. Avem
nevoie de bani, dar nici pe degeaba s ne
dm agoniseala de un an nu putem. Stii c a
venit iar Ionel Beleaua - preceptorul, c nu
am pltit drile la primrie. De fapt l chema
Ionel Serban dar lumea i spuneau Beleaua
c l considera o mare belea pe capul omului
cu adunatul drilor ctre Stat, din ce n ce
mai mpovrtoare.
- D-l n ceara m-sii c-i vom plti. De-
aia merg tocmai la Constanta. Sper s vnd
ceva si la un pret mai bun. Poate merge mai
bine ca la obor la Mangalia. Ai vzut si tu.
Tiganii vor s-ti ia munca mai pe degeaba
dar vnd tinichele lor ct nu face. Numai s
te pcleasc fi-le-ar mama lor a dracului de
borturi, spuse tata cu obid.
n mintea mea s-a nfiripat imediat dorul
de aventur. Ce-ar fi s merg si eu la Cons-
tanta? Nu am fost niciodat, asa c am s m
strecor din pat fr s observe printii pre-
ocupati cu pregtirile plecrii, m voi mbrca
si tusti peste gard s m atrn de inima crutei
n spate pn voi iesi din sat.
Odat gata planul stabilit, imediat am
adormit dar aveam un somn iepureste, la pri-
mul zgomot s m pot trezi.
Cum am simtit miscare prin camer si pe
i btrni prsind odaia, cum si eu o zbughii
din pat. Am cutat repede n lada cu haine
ceva mai actrii, hainele pe care le mbrcam
de obicei cnd mergeam la biseric c de,
ajungeam la oras si cu ele la subtioar, pe
usa din fata casei m-am ascuns sub trandafiri.
Aveam eu un loc unde m piteam n Spt-
mna Mare a Pastelui, s-mi mnnc oule
vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia
pentru aluatul de pine sau cosul din nuiele
de alun, cu ou de toate culorile, cum ddeam
iama prin ele cnd nu era atent la nzdr-
vniile mele. Doar nu era s astept nc dou-
trei zile pn venea Pastele.
Iesit afar din cas, mi zream printii n
lumina lunii cum n linistea noptii crau sacii
de la magazie la crut si i ncrcau. Din
cnd n cnd cte un cine buimac sprgea
acea tcere tainic a noptii cu ltratul lui
rgusit. Caii erau nhmati la crut si forniau
scotnd aburi pe nri. Cum m-am mbrcat,
m-am si ascuns dup cuptor s nu m simt
printii si imediat ce tata a iesit pe poart cu
cruta, iar mama a nchis-o la loc intrnd n
cas, pe aci ti-e drumul, tusti peste gardul de
piatr si direct pe lemnul din spatele crutei
care fceau legtura ntre rotile din fat si
cele din spate. Zdruncinturile pe glodul uli-
tei desfundate, nu prea mi conveneau, dar
nu aveam ce face dac doream s vd orasul.
Din cnd n cnd din cauz c m durea fun-
dul de la lemnul noduros, mai mergeam pe
jos cnd caii erau la pas. La un moment dat
vd c se zreste o mogldeat misunnd n
urma noastr. Am bnuit c este un cine si
ct pe aci s sar n crut de frica cinelui si
s-mi deconspir prezenta. Am vzut c mogl-
deata se gudura la picioarele mele si imediat
am nteles c de fapt era Braica, cteaua fami-
liei, care si ea s-a luat dup crut ca si mine,
Ir acordul stpnului. Circulam amndoi
clandestin n spatele atelajului ncrcat.
Peste putin timp am depsit perimetrul
comunei si cum am iesit la drum de cmp,
tata a dat bice cailor s mearg la trap. Drumul
era usor n pant, cobora spre lacul de la
marginea comunei, acolo unde topea tata c-
nepa si inul. Eu mai departe m tineam cu
mnutele prinse de fundtoarea crutei s
nu cad de pe locul meu incomod. Braica si ea
alerga n spatele meu legnndu-si coada
vesel nevoie mare. Ne apropiam de satul
Mosneni, la sase kilometri de comuna noas-
tr, cnd a iesit luna dintre nori si tata a obser-
vat c nu este singur pornit la drum, ci nsotit
si de ctelus.
A oprit cruta, s-a dat jos si cu biciul a
ncercat s alunge animalul, s-l ntoarc din
drum, dar de unde. Cteaua se ndeprta cti-
va metri si se oprea privindu-l cu ochii ei
mari si ntrebtori. Cnd tata se ntorcea spre
crut revenea si ea n apropiere. Asa m-a
descoperit si pe mine ascuns lng cai, tre-
murnd n frigul diminetii rcoroase a sfr-
sitului de septembrie.
Numai o asemenea surpriz nu si-ar fi
dorit. napoi nu avea cum s se mai ntoarc.
Mi-a tras cteva la fund si alte scatoalce dup
C#l#tori clandestini
56
ceaf, plus njurturile de rigoare si m-a luat
de o mn si de un picior si m-a aruncat n
crut peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai
spus nimic nici ctelusei. A nteles c de fapt
ctelusa, o maidanez de talie mic, bltat
cu alb si negru, cu urechile clpuge si pi-
cioarele scurte si strmbe, s-a luat mai mult
dup mine dect dup atelaj. M-a acoperit
cu o hain de a sa si tot njurnd pe nfundate,
a dat bice cailor plini de nduseal din cauza
greuttii trase si a efortului depus.
Ajunsi la grdinile de la Zarguzon, n apro-
pierea orasului Techirghiol, tata a tras caii la
fntna cu cumpn si i-a adpat, lsndu-i
s se mai odihneasc vreo jumtate de ceas.
Tot mai erau vreo douzeci de kilometri pn
la obor.
Dimineata, cnd zorile au nceput s mi-
jeasc de ziu, m-am trezit si eu din somnul
ce m-a furat n hurduciala crutei. La feres-
trele caselor pe lng care treceam, a nceput
s se aprind becurile. Aici nu mai era ca la
tar, iluminarea cu lampa cu petrol si fitil din
bumbac. Prin curti se auzeau cinii ltrnd,
simtind prezenta ctelei noastre, care s-a
vrt cu coada ntre picioare sub crut
mergnd n ritmul cailor.
Cnd am ajuns la Obor care se afla n
centrul Constantei, se luminase bine. Tata s-
a orientat si a tras atelajul pe o strad unde
mai erau si alti trani veniti cu cereale sau
alte produse agricole spre vnzare. A des-
hmat caii, i-a frecat bine cu un somoiog de
fn, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face
aprindere la plmni din cauz c erau uzi de
transpiratie si apoi a pus zblul cu grunte
n captul oistiei, s mnnce pn v-a reusi
el s vnd ceva din sacii plini.
Din vrful crutei unde eram eu cocotat
se vedeau tiribombele viu colorate asteptnd
clientii. Mai erau tot felul de corturi avnd
pnza colorat n culori stridente, reprezen-
tnd scene de lupte ttresti, femei cu serpi
atrnati de gt si multe desene de acest gen,
unul mai grotesc dect altul. Undeva pe o
constructie metalic cilindric nalt de vreo
cinci - sase metri si cu o platform n jurul ei
la partea superioar, exista la intrare o
reclam mare pe care scria ZIDUL MORTII
avnd desenat un motociclist cum se urca
pe peretii metalici.
Dimineat rcoroas dar cu cer senin la
Constanta, glgie, misiti care tot cercetau
pretul la cereale, gur casc si mult lume cu
sau fr treab prin obor. Era duminic, zi de
trg si mult lume sosit din toat regiunea.
Tata mi-a spus pe un ton fr echivoc.
- Tu-ti ceara m-tii, poate dispari de aici,
s te mai caut si prin furnicarul sta de lume.
Eu eram cu ochii numai pe tiribombe si
pe intrarea de la Zidul mortii unde se auzea
o motociclet turat de scotea un fum si un
zgomot de ziceai c nu-i numai una ci cteva.
Curiosii dup ce plteau biletul de 3 lei ct
scria pe pancart, se nghesuiau pe marginea
zidului de tabl. Curiozitatea mea nu avea
margini. Cum s fac s vd si eu ce se ntm-
pl n interiorul cilindrului din tabl de apla-
udau asa de tare spectatorii?
Nu aveam curajul s-i spun tatlui c m-
as duce si eu. Soarele era urcat la vreo doua
sulite cum o tot auzeam pe mama c zice cnd
o ntrebai ct este ora si a nceput s dogo-
reasc. Fiind prea cald acum dup frigul de
dimineat, am luat un sac gol si l-am ntins
lng ctelus sub crut unde m-am cuibrit
si eu. La un moment dat am adormit. M-a tre-
zit tata care m invita la mas. n afara pinii
si a buctii de brnz de oaie din traist, s-a
dus si a cumprat si zece mici de la un grtar,
plus o halb cu bere pentru el si o can cu
brag pentru mine. Gndeam eu c dac tata
face o asemenea risip, nseamn c a vndut
ceva din cereale. Cnd m-am uitat n crut
erau mai mult de jumtate dintre saci vnduti.
Cum am fost martor la discutia dintre
printi cu o noapte n urm, am ngimat si
eu o ntrebare nevinovat:
- Ai vndut bine tticule?
- Ct s-i pltim lui Beleaua am luat, dar
ne mai trebuiesc si pentru alte cheltuieli.
Poate vnd si restul.
- Tat, te rog, m lasi si pe mine s m dau
n tiribomb? Nu m-am mai dat de cnd se
monta la Turtoi aproape de Paste scrnciobul
de-l nvrtea cu calul si ddeai un ou pe tur.
- Poate te rtcesti si nu mai stii s vii
napoi. Si asa cred c o gsesc pe m-ta moar-
t de inim cnd o vedea c nici tu si nici
cteaua nu sunteti acas. Sper s bnuiasc
c ai plecat dup mine.
- Nu m rtcesc tticule c se vede Zi-
dul mortii si stiu unde este cruta noastr.
- Bine, ia un leu si ai grij ce faci, poate
cazi din el.
- Nu cad c m-am mai dat si eram mai mic.
- Ai grij c de nu, pun joarda pe curul
tu de nu te mai scap nimeni din mna mea
ct sunt de pornit pe tine.
Cum am primit leul, pe aci ti-e drumul,
direct la leagnele care se nvrteau de zor.
Norocul meu c pretul era doar cincizeci de
bani, deci puteam s m dau si n barc, un
leagn sub form de barc agtat de o bar
metalic si-ti fceai singur avnt.
Cum am terminat cele dou ture si banii,
am fugit direct la zidul mortii s m strecor
printre spectatori si s vd ce se ntmpl asa
de interesant n interiorul cilindrului metalic.
Vznd un cetteam mai vrstnic l-am ru-
gat s m bage si pe mine. Pe pasarel era un
afis pe care scria: Copii sub 8 ani nsotiti de
printi - intrarea gratuit.
- Nene, m iei si pe mine?
- Dar cu cine esti mi prichiciule aici? M
lu el la ntrebri pe un ton mai rtoit.
- Cu tata dar a rmas la crut.
- Pi nu ai mai mult de 8 ani? M descusu
el nainte.
- Nu, sunt doar clasa nti. Nu vedeti c
sunt mrunt? Mintii eu cu senintate, cu toate
c eram clasa a treia. Eram foarte mic de sta-
tur pentru vrsta aceea.
- Bine dar s nu pleci de lng mine, m
atention el.
- Nu plec, nene.
Am ajuns la intrarea cilindrului de unde
zgomotul fcut de motocicleta turat era asur-
zitor si fumul ti tia respiratia din cauza miro-
sului puternic de benzin si ulei. Instalati sus
pe podina din jurul cilindrului metalic, am
vzut o motociclet normal fr aripi de pro-
tectie si un motociclist echipat ntr-un costum
cum nu am mai vzut pe la tar, cu casc pe
cap si ochelari mari din plastic pe ochi.
Pasarela era plin de curiosi printre care
se mai zreau si alte capete de tnci ca mine.
Brbatul echipat asa de caraghios cum mi se
prea mie, s-a urcat n seaua motocicletei sale
si cu motorul turat ncepu s se nvrteasc
n jurul cilindrului metalic, cnd la un mo-
ment dat s-a urcat cu motocicleta pe perete
si a nceput s se nvrteasc cu vitez n
jurul cilindrului. M-am speriat asa de tare de
era s o tai la fug, nu cumva s ias din ci-
lindru si s ne accidenteze. Nu s-a ntmplat
asa. Dup cteva ture aproape de vrful cilin-
drului la mai putin de un metru uneori de noi,
a nceput s coboare tot nvrtindu-se pe
peretii metalici, pn a ajuns la baz unde a
si oprit n aplauzele asistentei nmrmurite
de team si uimire. Totul nu cred c a durat
mai mult de cinci-sase minute.
Abia asteptam s ajung la crut s-i po-
vestesc tatlui meu ce am vzut. Binenteles
c iar m-am lipit de cteva njurturi si una
dup ceaf c nu l-am ascultat dar ce mai
conta? Am vzut zidul mortii si aveam ce s
povestesc prietenilor mei de joac.
Tata terminase de vndut sacii cu cere-
ale, cumprase vreo doi-trei bolovani mari
de sare pentru oi si vaci si alte cumprturi
necesare n cas dup indicatiile mamei.
Urcati n cruta acum goal, caii mergeau
parc mai veseli. Erau mncati si bine odihniti
ca si noi de fapt. Cnd am ajuns prin cartierul
abatorului, o hait de cini s-a luat dup Brai-
ca noastr si aceasta speriat s-a repezit n
fug pe o strad din apropiere ndeprtndu-
se de crut. Orict a ncercat tata s o readu-
c lng crut, aceasta nu a mai aprut, asa
c am plecat fr ea spre cas. Eu plngeam
de zor si tot m uitam s-mi vd ctelusa re-
venind n spatele crutei. Nu s-a mai ntors.
Seara trziu am ajuns si noi acas. Cnd
m-a vzut mama n crut lng tata s-a fcut
c nu-i suprat dar cum am cobort si am
venit voios la ea s-i povestesc ce am vzut
la obor, m-a luat de o mn si cu o joard g-
sit prin apropiere, m-a luat la ncins de urlam
ca din gur de sarpe de durere. O asemenea
btaie nu am mai mncat pn atunci si nici
dup aceea. Mi-a rmas bine ntiprit n
minte. Poate dac nu m btea asa de tare,
nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea
plimbare clandestin la oras. Nu stiu ce o fi
fost n sufletul ei stnd attea ore n incer-
titudine, ne stiind cnd si unde am disprut.
Braica s-a ntors acas dup vreo sptmn,
flmnd si jerpelit, ca un cine de pripas,
dar dup cteva zile fiind bine hrnit si ngri-
jit si-a revenit. Aceasta a fost prima mea a-
ventur cnd am plecat ntr-o plimbare clan-
destin la oras.
57
Anul III, nr. 3(19)/2012
Mircea IONESCU QUINTUS (n. 18.03.1917)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Kerson, n Ukraina. Absolvent al Faculttii de Drept, avocat, om politic.
Poet, prozator, memorialist, dramaturg, epigramist, membru (si presedinte ntr-o perioad) al Cenaclului Ion
Ionescu-Quintus, din Ploiesti, Presedinte de Onoare al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
Aparitii editoriale epigramatice: Haz de necaz (1943), Epigrame yi epitafuri (1976), Epigrame (2001), Trident
Quintus (n colaborare, 2001). A ngrijit, mpreun cu Mircea C. Dinescu si Virgil Petcu, aparitia volumului
Muychetarii prahoveni (1996).
Inclus n peste 60 de volume colective de epigram.
Fugit irreparabile...
Pentru cine lucr bine,
Vremea trece, vremea vine,
Pentru cine doar petrece,
Vremea vine, vremea trece.
Inteligen(
Mintea ager, potenta,
De-ati gsi n lume rostul,
De a sesiza esenta
Si de-a sti s faci pe prostul!
ntre vis yi realitate
Nu regret c-am fost un an
n Guvernul Stolojan,
Dar visam s fiu ministru
De la Tisa pn la Nistru.
Miniytrilor de pe vremuri
si tot ziceau, cu mult orgoliu,
Ministri fr portofoliu,
Dar as fi vrut s vd pe-acel
Ministru fr portofel!
Rug la Tepey
Doamne, cinstea vrem s-nceap
Si tu singur te pricepi
Cum s-i tragi pe toti n teap.
Dar de unde-attea tepi?
Adevr yi minciun
De cnd soarele si luna,
De cnd valul spart de stnc,
Adevrul e minciuna
Nedescoperit nc.
Necuviin(a
Pe al vietii lung traseu
Este o interferent
ntre lipsa de decent
Si surplusul de tupeu.
Scrisoare pierdut
Si Catavenci si Tiptesti
Apar mereu pe-a vietii cale;
Pcat c nu mai ntlnesti
Si-un Caragiale!
Femeia
n viata ei fr de pcate
E cea mai luminoas stea,
Nu are lipsuri, nici etate
Si totusi, are ea ceva...
Femeilor
De cnd i stiu iubirii mersul,
V-am scris poeme de amor,
V-am dat si rima mea si versul,
Ba, chiar si dreptul de-autor!
Ale tinere(ii valuri
Stau pe plaj-ntinsi la soare
Un flcu si-o fat mare.
Cum lsatu-s-a-nserarea...
Mare mai era doar marea!
Unei mirese grbite
Cnd nunii mari au s te cheme,
S gusti din vinul purpuriu,
Ca s te bucuri e devreme,
Iar s regreti e prea trziu!
Coasta
Trmul mrii agitate,
Arc de os la vertebrate,
Partea omului, aceea
De-unde ni s-a tras femeia.
Mrul lui Adam
Eva l-a cules din ram
Ispitindu-l ntr-att,
C-a muscat din el Adam...
Si de-atunci ne st n gt.
Strigtur
n cinstea ta, cea mai frumoas,
Am luat inele, blnuri, cas,
Mercedes, Picasso, covoare
Si... ctiva ani de nchisoare.
Unitate
De cnd jurar amndoi
C numai moartea-i va desparte,
Ea nu se mai temea de moarte,
Nici el de viata de apoi.
La Bolta rece
De vreti ca lumea s petreac,
Aduceti, mi, si fete mari:
Din Bohotin o busuioac
Si pe cea gras din Cotnari.
Olteneasc
Foaie verde maghiran,
Ea din Bals, el din Sudan,
C nici nu trecu un an
Si-l fcu muica... oltean!
Lama
Ascutisul de topor,
Preot pustnic n Tibet,
Mamifer rumegtor
Din familia... Gilette.
Adevruri
Nu toate-averile-s comoar,
Nu orice piatr este stnc,
Nu toate psrile zboar,
Nu tot ce zboar se mnnc.
Culorile vie(ii
Om cinstit, modest, integru,
Iar vecinul, controlor;
Primul a rmas alb-negru,
Cellalt... tele-color.
Epitaf unui dentist
Rposat-a ntru Domnul
Si-ngropat de brazda humii,
Linistit si face somnul,
C-a scpat de... gura lumii.
Pe mormntul unui prost
Zice-se c un satrap
L-ar fi mutilat oribil,
Dndu-i cu securea-n cap.
... Imposibil!
Dorin(a de pe urm
La locuinta mea de veci
Tot mai astept s vie-o fat,
C nu e nimeni pe poteci
Si am intrare separat.
58
Marinela PREOTEASA
With Poetry Down the Stairs
They descend the stairs
with poetry
as if in a Sunday
her skirt shrank
so much
that even a haiku
would be longer
and less mysterious
what does the taxi driver care
he descends with his poetry
just in time
ordering distractedly:
to anywhere!
Cu poezia pe scri
Coboar cu poezia pe scri,
ca ntr-o zi de duminic,
fusta ei s-a scurtat
ntr-att
nct si un haiku
ar fi mai lung
si mai putin misterios,
ce-i pas taximetristului
cnd dumneaei, cu poezia lui,
coboar la timp
si comand distrat:
- Spre oriunde!
Evolution
Im burning greener than the green does
my hands get together like a flight of a star
There are so many fulfillment
in the flight of a bird,
in the song of a skylark,
in the light,
that dreams- Fatal Sisters hind it,
they become trees of salt and silver
Devenire
A verdele mai verde ard,
palmele se-adun a zbor de stea.
E-atta mplinire n zborul psrii,
n cntul ciocrliei, n lumin,
c visuri - ursitoare ascund,
devin pomi de sare si argint!
Love
It is a curse that our bodies
feel their distance everyday
the very trotting horses of the thoughts
drained to the sky
asking for forgiveness to the evening and moonbeams
forgotten in your watch
and in my night and yearning hair;
only three nightingales are on the watch
to wear on their wings
the spell of the green forest and the purl
to gather the distance from light
on the butterfly flights
and let them in front of the door
in the shape of a bunch of basil
and a bewitched mirror.
De dragoste
E ca un blestem ca trupurile
s-si simt zilnic deprtarea,
chiar telegarii gndurilor
s-au scurs spre cer
cernd iertare serii
si razelor de Lun
uitate-n ceasul tu de mn
si-n prul meu de noapte si de dor;
de paz pun doar trei privighetori
s poarte pe-a lor aripi
descntec de verdele pdurii
si murmur de izvor,
s-adune din lumin deprtarea
pe zbor de fluturi
si s le lase-n poart
mnunchi de busuioc
si-oglind fermecat.
Loves of the Earth
Look at the sky by the weeping of the angels
which shake on charming backs, the bells,
bellies full of love of the Earth
uplifted in the hymns of the confinement
Look at me, I am the point
which doesnt go out from your horizon
Look at me
and I will become the light which makes you complete.
Iubirile pmntului
Priveste cerul limpezit de plnsul ngerilor
ce clatin pe spinri gratioase, clopotele,
pntece pline de iubirile pmntului,
nltate n imnurile facerii.
Priveste-m, sunt punctul ce nu iese
din unghiul tu de vedere,
priveste-m!
si devin lumina ce te-mplineste.
Platform
You are lost among things
softer than the sea
when this hugs its lovers in the summer days,
maybe you stepped over the silver slab
of the poets stone citadel
and its eagles sipped strong water from your
palm,
you do know, you let yourself cheated by the
words of the world
and youve been waiting for the train with
wings of angel
- till the arrival, you are talking to the
neighbour of platform
about the running of time.
Peron
Te pierzi printre lucruri
mai blnd ca marea cnd
ti cuprinde iubitii n zilele verii,
poate ai psit peste lespedea de argint
a cettii de piatr a poetului si
vulturii ei ap vie din palma ta au sorbit,
tu stii, te lasi pclit de vorbele lumii
si astepti trenul cu aripi de nger,
- pn la sosire, mai discuti
cu vecinul de peron
despre curgerea timpului.
A strange light
An unseen hand stopped
and wrote the name
on the frozen window
my heart appeared
from the essence of the warmth,
a strange light wrapped us
and we went out in the snowfall
to hear its sough
without disturbing its dreams
O lumin ciudat
O mn nevzut s-a oprit
si a scris numele
pe geamul nghetat
inima mea a prins contur
din esenta cldurii
ne-a nvluit o lumin ciudat
si am iesit n ninsoare
s-i auzim fotnetul
Ir s-i trezim visele.
T
r
a
d
u
c
e
r
e

d
e

L
u
m
i
n
i
j
a

S
u
s
e
Poeme
59
Anul III, nr. 3(19)/2012
ISTORIE {I CULTUR~
n cadrul proiectului euro-
pean Cross border thematic
tourism - opportunity for deve-
lopment and promotion of the
identity region Dolj, Olt, Mehe-
dinti, Vidin, Montana, Vraca,
Pleven, n zilele de 5 si 6 martie
a.c., un grup de 19 oameni de
cultur din Oltenia a vizitat prin-
cipalele obiective istorice din
Plevna si Vratsa. Conform pro-
gramului stabilit de ARoTT (Ro-
manian Association for Techno-
logy Transfer and Inovation), am
plecat din Craiova, cu un mini-
autocar, la ora 7, am trecut Dun-
rea cu bacul pe la Bechet spre
Oryahovo, iar la ora 13 am ajuns
la cochetul motel Grivitsa, din
regiunea Plevna, unde ne-am
instalat si apoi am servit masa.
Plevna este cel de-al saptelea
oras, ca important, din Bulgaria.
Situat n partea de nord a trii,
acesta este centrul administrativ
al provinciei Plevna, astzi cen-
trul economic al regiunii de cen-
tru-nord, al treilea oras ca mrime
din Bulgaria de Nord, dup Varna
si Ruse. La Plevna a avut loc cea
mai important btlie din cadrul
Rzboiului ruso-turc din 1877-
1878, pentru eliberarea Bulgariei
de sub jugul turcesc si pentru
independenta de stat a Romniei.
Asediul Plevnei, de ctre arma-
tele rusesti si romne, a durat
cinci luni, iar capitularea cettii,
sub sabia colonelului Mihail
Cerchez, n data de 28 noiembrie
1877, este asociat cu victoria si
cstigarea independentei de stat
a Romniei. Majoritatea obiecti-
velor turistice din oras sunt le-
gate de Rzboiul ruso-turc.
Prima vizit a fost la Muzeul
Regional de Istorie din Plevna,
gzduit ntr-o maiestuoas cl-
dire, de dimensiuni impresio-
nante si cu valoare artistic de-
osebit. De important national,
muzeul dispune de una dintre ce-
le mai bogate colectii de valori
muzeistice din Bulgaria, cu o vas-
t expozitie de 5.000 de obiecte,
organizat n 24 de sli si divizat
n 5 sectii: arheologie, ocupatia
otoman si renasterea bulgar,
etnografie, istorie contemporan
si natur. Aici se pstreaz Co-
moara de la Nikopol, constituit
din bijuterii de argint si vase din
evul mediu.
n partea dreapt a muzeului,
n fata galeriei de art Ilya Beshkov
se nalt Monumentul genera-
lului Skobelev, un general rus
care a participat la Rzboiul de
Independent al Romniei (1877-
1878), atacnd redutele de la
Plevna si Crissina. Monumentul
are o nltime de 4,5 m, este din
bronz si a fost realizat n Rusia.
A urmat apoi vizita la Pano-
rama Plevna, care este mai mare
si mai faimoas dect Borodino,
Panorama din Rusia, construit
tot pentru a evoca victoria de la
Plevna. Cldirea a fost constru-
it n anul 1977 si ntruchipeaz,
din punct de vedere arhitectural
si simbolic, cele trei atacuri asu-
pra orasului Plevna. Panorama
are o nltime de 47de metri si un
volum de 54.000 de metri cubi.
Are 4 sli importante si anume:
Sala introductiv (holul + scrile),
apoi urmnd Panorama n sine
(360 de grade), Diorama si, n fi-
nal, o ultim sal cu tablouri.
Picturile au fost lucrate de o
echip de 11 pictori din Rusia si
2 bulgari. n sala panoramic
este expus o pnz unic, din
punct de vedere al dimensiunilor
(115 m / 15 m) si reprezint asaltul
al treilea, fr succes, din Plevna,
efectuat de armata rus si armata
romn n 1877, sub comanda
generalului rus Skobelev.
n cea de-a doua zi, s-a vizitat
Mausoleul de la Grivitsa, edificiu
construit n anul 1902, n memo-
ria ostasilor romni czuti n tim-
pul rzboiului de independent,
din fonduri donate de statul ro-
mn, la initiativa Regelui Carol I.
Picturile murale au fost executate
de pictori romni.
De la Grivitsa s-a plecat la
Pordim, unde s-au vizitat casele-
Cunoscnd istoria, eroii, tradijia, ne facem mai
sociabili, mai altruiyti, mai iubitori de om yi viaj.
Nicolae Iorga
Doina DR~GU}
Comoara de la
Nikopol
Statuia generalului
Skobelev
Panorama Plevna
Cartierul general al
Armatelor
Mausoleul de la
Grivitsa
60
muzeu Cneazul Nicolai Nicola-
evici cel Mare si Maiestatea sa
regele Carol I. Orasul Pordim
este asociat cu btliile pentru
eliberarea Plevnei din timpul rz-
boiului ruso-turc (1877-1878).
Aici au fost instalate sediile sta-
tului major al armatelor ruse si
romne n timpul asediului Plev-
nei. Astzi, cldirile care au servit
drept sedii au fost transformate
n muzee. Un fapt interesant este
c prima legtur telefonic a fost
efectuat la Pordim, tocmai ntre
statele majore ale celor dou
armate.
Un alt obiectiv istoric vizitat
a fost Muzeul Regional de Istorie
din Vratsa. Orasul Vratsa este u-
nul dintre cele mai pitoresti des-
tinatii turistice din Bulgaria, fiind
situat la poalele muntilor Balcani,
la 112 km de capitala Sofia. n-
treaga regiune este cunoscut
pentru formatiunile sale carstice
reprezentate prin numeroase
pesteri, sectoare de chei, vi pr-
pstioase si stnci lipsite de ve-
getatie. Una dintre cele mai mari
Comoara de la
Rogozen
atractii o reprezint masivul Vrat-
sata, un perete calcaros vertical
modelat de rul Leva, care se ri-
dic brusc 400 m deasupra vii.
Muzeul de Istorie este situat in
piata Hristo Botev si cuprinde
o varietate de exponate antice si
medievale. Cele mai valoroase si
renumite piese sunt cele care al-
ctuiesc Tezaurul tracic de la
Rogozen. Comoara de la Rogo-
zen const ntr-o impresionant
colectie de 165 de vase artizanale
de argint, dintre care 31 sunt su-
flate cu aur. Magnifica vesel de
argint, ce cntreste 20 de kilo-
grame, a apartinut unei familii
bogate din tribul tracic Triballi.
Tot aici sunt expuse si Comorile
din movila Mogilanska. Cele mai
importante descoperiri sunt cu-
nuna de aur (confectionat din
205 grame de aur pur) si o jam-
bier de metal placat cu argint
(folosit de soldati n antichitate
pentru protejarea gambei). n mu-
zeul de istorie de la Vratsa se g-
sesc si cele mai vechi scrieri din
lume (cu aprox. 1.500 de ani mai
vechi dect scrierile sumeriene
si cele din Egipt si Creta), unul
dintre cele mai valoroase expo-
nate - tblita din ceramic.

Limbă

Constelatii Diamantine, Nr. 19 / 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine, Nr. 19 / 2012

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

S-ar putea să vă placă și