Iubire amanetata ne este atins permanent sufletul de cuvinte ce i-au dat greutate precum pietrele de moara sensibilitatea i-a

fost ncretita de palavre se simte pustiit si mutilat de absenta iubirii ce nflorea cndva n floarea de cires a adolescentei pe banca timpului din parcul vietii este la mare cautare perfectiunea trupului plasat la fiecare colt al destinului ironiznd sentimentele feciorelnice amanetez iubirea pentru vesnicia sufletului celor ce nca mai cred ca verbul a iubi nu a fost inventat de maniaci ci doar de cei care stiu sa iubeasca adnc atunci cnd numara stelele este la mare cautare perfectiunea exterioara plasata la fiecare colt al destinul ui ironiznd sentimente. Absurdul umple lumea. cateodata sa faci rau , aduce bine " M-ati vndut de cte ori ati avut ocazia. Eu nu va vnd, va dau pe degeaba :-j In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe Acolo unde lipsa ta nu se simte, nici prezenta ta nu conteaza cum se pune o pauza pe pauza? Ma cuceresc pe mine nainte de a cuceri restul... lumea asta e prea mica pentru cei ctiva pasi pe care vrei sa-i faci

eu nu-nteleg cum vin atti oameni frumosi nspre mine /le-oi semana eu nu ma prind cum naiba nu mai vin. si m-ocrotesc si mi poarta de grija fara macar sa-i rog sau sa le fac ceva frumos /sau poate ti se pare tie ca-s frumosi sau poate ti se pare tie ca vin cnd ei de fapt sunt ntr-o continua plecare.

puteti sa stati aici nu-i cine-stie-ce dar e tot ce am

"Era un tumult n ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilariei din no aptea Craciunului. Aceeasi atingere de taina, aceeasi depasire a obisnuitului su fletesc, acelasi contur de mirari, s-acelasi monolog care simplifica sufletul, dn du-i o intensitate de clopot care suna, amplificndu-se prin unda muzicala. Atunci spunea mereu, cu dinti de lapte: A venit Mos Craciun! A venit Mos Craciun! Si e ra mica printre jucarii. "

Ai muscat din timp, ntr-o ncercare asidua de evadare, ntr-o dispersie de particule ?i s-a nimicit sufletul ntregul s-a facut jumate, pacat ca ?i se termina timpul... Caci clepsidra s-a scurs , nghi?ita-n de?ert, ngropata acum pe veci ntr-un napoi inert. Sleit de puteri, cu con?tiin?a sondata de cele mai puternice nelini?ti Te dezmor?e?ti din somnul paradoxal si te scufunzi n utopie...

Vnd zmbete de ghea?a Care mai devreme sau mai trziu ?i frng inima,

?i to?i avem de to?i. depinde | si frica si frig; si mndrie si prejudecata; avem tot.

Suntem ca ni?te sertare mari, mari de tot Mai mari dect blocul ?i avem n noi tot de ce avem nevoi pentru a trai! Ba chiar mai mult! La fel cum soarele se neaca n asfin?it La fel cum mine nu mai poate sa fie azi... Ca si cum azurul nu ar sti ce ascunde marea, Ca si cum ochii nu ar sti ce ascunde sufletul, Ca si cum m-as fi nascut din nou fara macar sa stiu, si tot as fi ales acelasi lucru, pentru prima oara, in verdele din oglinda sa ma hipnotizez, in rosul din sange sa ma-mbat in negrul din mine sa ma abandonez, Cu-un evantai fac vnt parerilor de rau...

"Fluidul se cristalizeaza ca pe-o pelicula de film vechi, Cnd atinge suprafata cu antica a vidului. Se rasfrang mii de curburi, Lumina se propaga n infinite direct ii, ochiul orbeste, ncercnd sa distinga a cincea esenta."

Iar ce-i vid e gol si golul e unic. Orict a? ncerca sa ma definesc, Gndul nu mi-e de ajuns...