NUVELA PSIHOLOGICA "N VREME DE RAZBOI" de Ion Luca Caragiale - nuvela psihologica de factura naturalista Alaturi de Ioan Slavici,

Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psiho logice. Nuvela "n vreme de razboi" de Ion Luca Caragiale (1852-1912) a aparut n 18 98 si este o creatie realist-psihologica, avnd si puternice accente naturaliste. Naturalismul este curentul literar care, investignd realitatea, se preocupa mai a les de legile cauzale ntre fapte, prezentnd nu att tipologii, ct cazuri patologice, pe care le analizeaza cu pricepere si meticulozitate medicala si n care primeaza factorul ereditar, ca fiind hotartor n evolutia destinului uman, la care se adauga manifestarile naturii, aflate n deplina concordanta cu starile psihologice ale p ersonajelor, urmnd ndeaproape evolutia boliiacestora. Structura si compozitia nuvelei: Constructie epica riguroasa, nuvela "n vreme de razboi" are un singur plan narati v, care se refera la analiza psihologica a personajului principal, care sufera o prabusire interioara rapida, de la obsesie Ia nebunie. Nuvela ilustreaza, asada r, un conflict consolidat n plan psihologic si o intriga bine evidentiataconturat a de prabusirea psihica si lacomia nestapnita de mbogatire. Perspectiva narativa este reprezentata de naratorul omniscient si de naratiunea la persoana a III-a, care ilustreaza zbuciumul interior al protagonistului. Moda litatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de un de reiese distantarea acestuia de evenimente. Perspectiva temporala este cronolo gica, bazata pe relatarea evenimentelor n ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta att un spatiu real, ai hanului, ct si unui imaginar nchis, al obsesiei ce chinuieste constiinta personajului. Nuvela este structurata n trei capitole: Capitolul I. Popa Iancu din Podeni, capetenia unei bande de hoti, este n pericol de a fi prins de potera si de aceea, fratele sau, Stavrache, l sfatuieste sa se nr oleze voluntar n armata si sa plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Popa Iancu urmeaza sfatul fratelui sau, averea i ramne lui Stavrache, iar at unci cnd acesta este anuntat printr-o scrisoare ca Iancu Georgescu a murit "pe cmp ul de onoare de trei gloante inamice primite n pntece" ncepe sa fie obsedat de reve nirea fratelui. Capitolul al II-Iea urmareste ndeaproape obsesiile si cosmarurile lui Stavrache, iscate din teama ca fratele sau nu ar fi murit si ca s-ar putea ntoarce sa-i ia a verea. Capitolul al III-lea ilustreaza ntlnirea si confruntarea dramatica dintre cei doi frati si declansarea nebuniei lui Stavrache. Constructia si momentele subiectului: Firul epical nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice si contureaza treptat obsesia lui Stavrache si evolutia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o riguroasa analiza psihologica, sugernd n acelasi timp o tar a ereditara, genetica ce se manifesta n structura psihici a fratilor Georgescu. Incipitul ilustreaza modul de solutionare a jafurilor si crimelor comise de o ba nda de tlhari, care, n sfrsit, fusese prinsa. Tema: O constituie evolutia unei obsesii duse pna la nebunie, autorul respectnd toate si mptomele acestei boli, iar eroul principal fiind urmarit prin analiza crizelor d e constiinta si de comportament, ca ntr-o adevarata fisa medicala. In expozitiune, se prezinta datele esentiale ale celor doua personaje si mprejura rile care le determina destinele. Timp de doi ani, o ceata de tlhari bagase n sperieti pe locuitorii din "trei hotar e", prin furturi, torturi si omoruri, iar acum hotii fusesera prinsi de potera n padurea Dobrenilor. Capetenia bandei, popa Iancu din Podeni, scapase ca prin min une, fiind plecat cu treburi la trg. Se spunea despre el ca era bogat, ca avea "b anet", iar lumea banuia ca popa "gasise vreo comoara". Toate acestea "bateau la ochi" si au strnit suspiciunea oficialitatilor, asa ca ntr-o noapte, cnd pe mama o trimisese la trg mpreuna cu argatii, popa Iancu si nsceneaza un jaf acasa la el ca s a scape de banuieli. Este gasit a doua zi "legat butuc, cu muschii curmati de st rnsura frnghiilor, cu calusu-n gura" si plngndu-se ca l-au schingiuit si "i-au luat

o groaza de bani". Acum tlharii fusesera prinsi, iar popa , de teama ca va fi dem ascat, se duce degraba la "neica Stavrache, hangiul, frate-sau mai mare", ca sa1 nvete ce sa faca. Stavrache avea un han asezat "n drum", era "om cu dare de mna" si fusese si el nfri cosat sa nu-1 calce hotii, asa ca, de cnd i prinsesera, rasuflase usurat. El este uimit cnd frate-sau i destainuie, "ca la un duhovnic", ca el era "capul bandei de tlhari", ca si nscenase jaful "ca sa adoarma banuielile", iar acum regreta amarnic, scuzndu-se ca "dracu-1 mpinsese". n acel moment sosesc la han, cu galagie mare, "v reo douazeci de voluntari tineri", cu un ofiter si trei sergenti care se duceau la razboi si voiau sa se odihneasca pna dimineata, cnd trebuia "s-apuce trenul mil itar". Lui Stavrache i vine ideea sa-1 trimita si pe frate-sau, Iancu, voluntar p e front, l rade si l tunde "muscaleste", apoi acesta pleaca mpreuna cu militarii. Despre preotul lancu nu se mai stia nimic n Podeni, "parca intrase-n pamnt" si oam enii au adus alt preot n sat, pentru ca nu puteau sa ramna "fara liturghie". Tocma i cnd se-ntorcea de la parastasul de noua zile al mamei sale, Stavrache primeste o scrisoare de la fratele lui, care fusese expediata naintea luptelor de la Plevn a si din care afla ca Iancu fusese numit sergent si decorat cu "Virtutea militar a". Ironia lui Caragiale este acida, descriind starea de spirit a lui Stavrache, care verifica din nou data expedierii scrisorii pentru a se convinge ca era tri misa naintea bataliei de la Plevna, n care, se stia, murisera foarte multi romni. H angiul se ntreaba, n subconstient, daca Iancu o fi scapat cu viata ori ar ndrazni s a se mai ntoarca si sa-si revendice averea, care era acum administrata de hangiu: "...O veni?... n-o veni?...". El se intereseaza apoi de pedepsirea tlharilor si, aflnd ca acestia nu-si tradasera capetenia, Stavrache si exprima dispretul pentru oficialitati: "Aoleu! ce mai judecatori!...". Se manifesta aici un limbaj coloc vial: forma populara a viitorului confera spontaneitate exprimarii, iar exclamat ia "Aoleu! ce mai judecatori!" sporeste tulburarea afectiva si ironia personajul ui privind incompetenta justitiei. Dupa un timp, Stavrache primeste alta scrisoare, de data asta cu "slova straina" , prin care i se anunta moartea fratelui sau, "sublocotenentul Iancu Georgescu", rapus "de trei gloante inamice primite n pntece". Cel care scrisese nstiintarea el ogia curajul si vitejia eroului, care, zmbind, "si-a cntat singur popeste foarte f rumos: vecinica pomenire!". Dupa ce "a plns mult, mult, zdrobit de trista veste", Stavrache face toate demersurile necesare pentru a mosteni averea fratelui mai mic si intra oficial n posesia ei. Naratorul deapana sirul ntmplarilor cu obiectivitatesi intervine cu paranteze sau scurte comentarii privind atitudinea si comportamentul hangiului. Intriga. Consultnd un avocat n privinta conditiilor legale de pastrare a averii mo stenite, hangiul afla ca numai popa este singurul care ar avea dreptul sa-i cear a restituirea bunurilor, dar el "cine stie unde s-o fi prapadit". Din acest mome nt, pe Stavrache ncepe sa-1 chinuie gndul n legatura cu posibila ntoarcere a fratelu i sau si actiunea nuvelei creste n tensiune. Desfasurarea actiunii. n cei cinci ani care trecusera de la terminarea razboiului , nimeni nu-1 deranjase pe Stavrache, n afara de aparitiile de cosmar ale lui pop a Iancu, "care venea din cnd n cnd, de pe alta lume, sa tulbure somnul fratelui sau ". Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, se transforma treptat n co smaruri care l terorizeaza, el traind parca aievea momentele tulburatoare ale "vi zitei nstrainatului", dar de fiecare data si linisteste sufletul cu o sfestanie n m emoria fratelui mort. O prima imagine n cosmarurile hangiului este ntruchipata de aparitia fratelui sau n haine de ocnas, "stins de oboseala, bolnav", cu opincile sfsiate, cu palmele, gl eznele si talpile "pline de snge", pentru ca evadase din ocna. Stavrache este ncar cat de ura, temndu-se ca-si va pierde averea: "- Ticalosule, [...] ne-ai facut ne amul de rs! [...] Pleaca! Du-te napoi de-ti ispaseste pacatele!". Luptndu-se cu han giul, ocnasul i pune genunchiul n piept si-i zice scrsnind din dinti: "- Gndeai c-am murit, neica?". Atunci cnd "nebunul a voit sa-! sugrume", hangiul si-a adunat pu terile, 1-a mbrncit pe ocnas pe usa si acesta "a pierit n ntunericul noptii". nspaimnt at, "tremurnd din toate ncheieturile si facndu-si cruci peste cruci" pentru odihna sufletului raposatilor, Stavrache s-a dus a doua zi la biserica si a facut slujb a de sufletul mortului. A doua aparitie de cosmar are Ioc ntr-o noapte, cnd, ncercnd

sa doarma, o "ploaie rece de toamna" legana cu "miscarea sunetelor" gndurile omu lui, care se roteau n cercuri din ce n ce mai largi si "tot mai domol", elementele naturalistesugernd starea psihica a personajului. Auzind trmbite, hangiul iese af ara si recunoaste n capitanul care conducea compania pe fratele mort, care scoate usa din ttni si, "rznd cu hohot", striga. "- Gndeai c-am murit, neica?". Apoi, capit anul se repede sa-1 prinda pe hangiu, care, speriat, "se-ndrjeste si-l strnge de gt ", dar chipul militarului se lumina din ce n ce mai mult, rdea zgomotos si vesel, n trebndu-1: "- Gndeai c-am murit, neica? ", apoi da comanda de plecare. Dimineata, hangiul s-a dus tremurnd la preotul din sat, rugndu-1 sa faca o sfestan ie casei. Vremea urta, ca element naturalist, cu zloata, ploaie, zapada, "mazarica si vnt vr ajmas" care s-a abatut peste sat si a tinut trei zile si trei nopti semnifica fa ptul ca Stavrache si schimbase firea, devenise irascibil, suspicios, avea reactii ciudate n relatiile cu clientii. Un exemplu edificator l constituie atitudinea pe care o are hangiul fata de fetita care venise cu doua sticle sa cumpere "de un ban gaz" si "de doi bani tuica", rugndu-1 "sa nu mai pui gaz n a de tuica si tuica -n a de gaz, ca alaltaieri" si sa scrie n caietul de datorii, pentru ca n-avea ba ni. Dialogul cu fetita l include n lumea negustorilor avari si nemilosi: "Scrie-var popa sa va scrie, de prliti! [...] De mici va-nvatati la furat, fire-ati ai dr acului!". Vremea de afara si gndurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist s ugestivpentru evolutia obsesiilor, iar vedeniile, halucinatiile chinuitoare, mar cate de obsedanta ntrebare "Gndeai c-am murit, neica? ", nvalmaseala de gnduri provo aca treceri de la realitate la vis, cele doua planuri se confunda, sugernd astfel degradarea psihica progresiva a lui Stavrache. Punctul culminant:: Este reprezentat de momentul ntlnirii reale dintre cei doi frati. Desi afara visco lul urla, Stavrache aude glasuri de oameni si batai n usa de la drum a pravaliei. Erau doi oameni nfofoliti din cauza viforului, care solicita gazduire pentru noa pte, ntruct caii erau "prapaditi" iar ei nghetati bocna. Cnd Stavrache vine cu mncare a, gaseste pe unul dintre cei doi barbati culcat n pat, cu spatele la el si sfora ind. Vrnd sa afle de unde stie calatorul cum l cheama, hangiul se apleaca asupra o mului de pe pat, care-i raspunde: "- Cum sa nu te cunosc, neica Stavrache, daca suntem frati buni?" Ajuns la capatul ncordarii psihice, hangiul se clatina puternic, de parca "tot vi forul care urla n noaptea grozava" ar fi napadit dintr-o data peste el, "deschise gura mare sa spuna ceva, dar gura fara sa scoata un sunet nu se mai putu nchide; ochii clipira de cteva ori foarte iute si apoi ramasera mari, privind tinta [... ]; minile voira sa se ridice, dar cazura tepene de-a lungul trupului". Replica lu i popa Iancu, aproape la fel cu aceea din cosmarurile lui: "- Ma credeai mort, n u-i asa?", constituie lovitura definitiva primita de mintea buimacita si confuza a lui Stavrache, care confunda realitatea cu imaginile din cosmaruri. Iancu ven ise sa-i ceara cincisprezece mii de lei, ca sa acopere suma delapidata de el din fondurile regimentului, ca altfel "trebuie sa ma-mpusc". Deznodamntul: Cu o arta desavrsita, Caragiale analizeaza reactiile, atitudinile si comportament ul hangiului: "Drept orice raspuns, Stavrache se ridica n picioare foarte linisti t; se duse drept la icoane; facu cteva cruci si matanii; apoi se sui n pat si se t rnti pe o ureche, strngndu-si genunchii n coate", ncepnd sa horcaie si sa geama. Daca la nceput criza psihologicaabia se nfiripa, ea se adnceste evolutiv, sub imper iul obsesiilor, ducnd la o manifestare exploziva si violenta premergatoare nebuni ei si declansnd dementa. Fratele l atinse cu mna, dar "la acea usoara atingere, un racnet! - ca si cum i-ar fi mplntat n rarunchi un junghi rosit n foc - si omul adorm it se ridica drept n picioare, cu chipul ngrozitor, cu parul valvoi, cu minile ncles tate, cu gura plina de spuma roscata". Rasturnnd masa, lumnarea se stinse si "odai a ramase luminata numai de candela icoanelor". Stavrache se napusteste asupra fr atelui sau, l trnteste la pamnt si ncepe sa-1 strnga de gt si sa-l muste, iar camaradu l lui popa lancu, ncercnd sa-i desparta, este si el trntit la pamnt. Profitnd de neat entia fratelui sau, popa si scoate cureaua de la bru si leaga strns picioarele hang iului dezlantuit, apoi i da pumni n ceafa si n furca pieptului, pna cnd "Stavrache [.

..] se prabusi ca un taur, scrsnind si ragind". Atmosfera este amplificata de ele mentele naturalista, deoarece afara, viscolul ajunsese "n culmea nebuniei", facnd sa trosneasca "zidurile hanului batrn". In timp ce-i legau minile deasupra capului , Stavrache "i scuipa si radea cu hohot". Camaradul aprinde o lumnare, dar, cum "i dete lumina n ochi, Stavrache ncepu sa cnte popeste." Istovit de ncaierare, popa lancu se uita la fratele lui mai mare care "cnta nainte , leganndu-si ncet capul, pe mersul cntecului, cnd ntr-o parte cnd ntr-alta" si se gn te ca n-are noroc. Finalul: Nuvelei prezinta un caz patologic tipic, autorul reusind sa ntocmeasca o adevarat a fisa clinica, n care notatiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: "ch ipul ngrozit", "parul vlvoi", "minile nclestate", "gura plina de o spuma roscata", " scuipa si rdea cu hohot", "ncepu sa cnte popeste". Eroul principal, Stavrache, este conturat n evolutia sa de la lacomie Ia iluzie, apoi la halucinatii, de la frica la spaima si groaza pna Ia nebunie, toate aceste stari definind natura psihica labila, predispozitia genetica pentru evolutia sp re dementa. Caracterul naturalist al nuvelei este dat si de strnsa relatie ntre natura ce se dezlantuie treptat si evolutia patologiei personajului: "Leganate d e miscarea sunetelor, gndurile omului ncepura sa sfrie iute n cercuri strmte." Element ul auditiv devine pregnant, ploaia marunta si rece de toamna caznd "n clipe ritmat e pe fundul unui butoi dogit" compunea "un fel de cntare cu nenumarate si ciudate ntelesuri." Cnd, n final, Stavrache se prabuseste, "vntul afara ajuns n culmea nebun iei facea sa trosneasca zidurile hanului batrn". Stilul. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Caragial e, dialogurile au replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completnd fis a psihologica pe care o realizeaza autorul n aceasta creatie. Nuvela "In vreme de razboi" este o proza psihologica de factura naturalista, urm arind starile de constiinta si de comportament ale eroului principal prin monolo guri interioare sugestive, iar destinul dramatic are la baza lacomia exagerata a acestuia, dar si tare genetice, ntruct "incontestabil exista o tara n familia n car e un frate nnebuneste, iar altul se face tlhar ca popa si delapidator ca ofiter." (George Calinescu). In "Arta prozatorilor romni", Tudor Vianu evidentiaza relatia autor-narator-perso naj, att de ntlnita n proza lui I.L.Caragiale: "Patrunznd n actualitatea sufleteasca a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligati sa ne reprezentam pe aut orul care o reflecta. Distantele dintre acesta si oamenii pe care-i zugraveste e ste suprimata, prin fuziune simpatetica (care provoaca stari sufletesti tainice) , nct viata interioara a acestora nu este produsa. Ideile si sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultam pe autor vorbindu-ne, ci vedem oarecum personajele gndind si simtind." I.L.Caragiale si priveste si asculta personajele, folosind ca modalitati tehnice de realizare stilul simpatetic (care provoaca stari sufletesti) prin monolog int erior si stilul indirect liber, prin atitudinea ironica.