Temperamentul
Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arat felul cum reacioneaz, sau cum se comport n anumite situaii de schimbare a unor elemente din mediul nconjurtor. La rndul lui, comportamentul se exteriorizeaz prin reacii emoionale i motorice, corelate cu modul n care se realizeaz autocontrolul acestor reacii. Termenul temperament definete de asemenea constana, intensitatea i durata reaciilor provocate de excitantul extern. Cuvntul provine din secolul al XVI-lea, cnd temperamentum era interpretat ca un amestec de raporturi echilibrate, sau n farmacie ca un amestec de umori ale corpului uman. Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind innascut. El este considerat factorul ereditar in organizarea interna a personalitatii. Particularitatile temperamentului tin de structura somatica, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase, de resursele energetice. Temperamentul nu se manifesta in acelasi mod pe tot parcursul vietii. El evolueaza o data cu intregul organism si sistem nervos, astfel incat trasaturile de temperament se maturizeaza, sunt deplin formate la sfarsitul adolescentei, se mentin relativ constante pe toata perioada maturitatii, pana la batranete, cand cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacitatii, a vigorii. In schimb, unele trasaturi temperamentale se rigidizeaza, se accentueaza la batranete (ex: iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, inchistarea la un flegmatic). Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adica nu el este cel care da valoare personalitatii. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile. Trasaturile temperamentale sunt innascute, au o conditionare biologica, dar dobandesc valente numai in plan pishocomportamental, constituindu-se in fundamentul personalitatii. Ele stau la baza imprimarii celorlalte trasaturi, carora le confera o anumita nuantare, expresivitate, dinamism, vivacitate sau dimpotriva, inhibitie retragere. Temperamentul isi pune pecetea pe viata noastra pishica (generozitatea, spre exemplu, nu tine de temperament, dar felul cum isi dobandeste cineva si, mai ales, cum isi manifesta cineva generozitatea se afla sub influenta temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui functionala, modelat de conditiile socio-culturale, existentiale ale individului. Influenta ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directa, ci mediata de factori socio-culturali.
Tipologii temperamentale
Nu exista temperamente pure. Etimologia latina a cuvantului tempera temperare, care inseamna a amesteca sugereaza acest lucru. In mod potential, trasaturi apartinand tuturor tipurilor de temperament coexista in fiecare persoana, insa unele se manifesta mai pregnant decat altele. Asadar, temperamentul fiecarei persoane este o combinatie unica, originala, care il individualizeaza. Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane. Exista mai multe tipologii ale temperamentului, aceasta problema fiind o preocupare constanta de-a
3. tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu temperamentul flegmatic) 4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic) Gheorghe Zapan a determinat patru niveluri ale sistemului temperamental: nivelul motor general (de activitate), nivelul afectiv, nivelul perceptiv-imaginativ si nivelul mintal (al gandirii). Fiecare nivel se caracterizeaza prin indicii temperamentali: forta, echilibru, mobilitate, persistenta, tonus afectiv (stenic si astenic) si directie (extravertit sau introvertit). Gh. Zapan a elaborat o metoda de educare a capacitatii de interapreciere, numita metoda aprecierii obiective a personalitatii. Tipurile temperamentale si tipurile de sistem nervos sunt doua notiuni diferite, nu coincid, deoarece in timp ce acestia din urma raman de-a lungul vietii neschimbate, temperamentul se construieste in cadrul interactiunii individului cu mediul fizic si socio-cultural.
Exista opt tipuri de temperament care rezulta din combinarea acestor factori, si anume: pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari), sentimentalii (emotivi, nonactivi, secundari), nervosii (emotivi, non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi, primari), apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (nonemotivi, non-activi, primari).
De aici provin cele patru temperamente: 1. 2. 3. 4. coleric, (temperament comparat cu focul, fierbineala verii, seceta) flegmatic, (umed i rece, temperament comparat cu toamna, seara) melancolic, (temperament comparat cu apa, iarna, noaptea) sanguin sau sangvin (umed i cald, temperament comparat cu primvara, tinereea)