Spre deosebire de calculatoarele conventionale care prin natura lor efectueaza o singura instructiune pe ciclu de computatie, asul din

maneca al calculatoarelor cuantice este ca vor putea sa efectueze un numar inimaginabil de instructiuni in paralel la fiecare ciclu de functionare al acestora; acest talent tehnologic va fi facut cadou de legile stranii ale mecanicii cuantice care guverneaza fiecare element al lumii noastre subatomice. Imaginati-va la degete o putere de calcul atat de puternica incat este capabila sa realizeze intr-o secunda atatea computatii cate sunt particule subatomice in universul nostru observabil. Lasand la o parte unele dintre aplicatiile ei aparent plictisitoare cum ar fi spargerea tuturor codurilor criptografice inventate pana in prezent, cautarea si gasirea instantanee a elementelor din baze de date atat de vaste incat n-ar incapea pe toate serverele de pe internet, factorizarea unor numere atat de mari incat nicio retea de supercalculatoare contemporante n-ar avea sansa de reusita in decursul vietii noastre, haideti sa ne imaginam cum ar putea acest computer sa ne ofere puterea de calcul de a construi toate viitoarele dar si extrem de avansatele sisteme de inteligenta artificiala neimplementabile pe computerele de astazi. Cu ajutorul calculatoarelor cuantice am putea construi super creiere, am putea simula interactiuni moleculare complexe ce sunt greu de realizat chiar si pentru supercomputerele din zilele noastre, am afla secretul resurselor nelimitate, si poate am descoperi secretele ultime ale universului. Paralelismul despre care vorbesc nu este realizat de o oarecare evolutie tehnologica a actualelor sisteme de calcul paralel ce folosesc masini Turing, ci de proprietatea fiecarei particule subatomice de a se gasi in mai multe locuri in acelasi timp. Oricat de ciudat ar parea, universurile paralele au incetat de mult a fi subiectele romanelor de science fiction. Componentele unui calculator cuantic reusesc sasi imparta sarcinile intr-o infinitate de universuri paralele si apoi combina rezultatele tuturor acestor calcule intr-unul singur gata pentru a fi pus la dispozitia registrului de iesire situat in componentele electronice ale calculatorului cuantic. Deci, cum le putem construi? Spre deosebire de o obisnuita masina Turing care utilizeaza biti, adica, circuite electronice ce pot fi puse in doua stari electrice diferite, in speta 0 si 1, chiar daca numai una la un moment dat, calculatoarele cuantice vor fi construite din cubiti. Diferente dintre un cubit si un bit este ca primul poate stoca valoarea 0, sau 1, sau orice alta combinatie a celor doua valori in acelasi moment temporal, in timp ce bit-ul nu poate memora decat o sigura valoare, 0 sau 1, in acelasi moment din timp. Lasati-ma sa clarific aceasta problema! Un cubit poate avea 76% valoarea 1 si 24% valoarea 0, sau 43.23% valoarea 0 si 56.76% valoarea 1, toate acestea in acelasi timp. Si poti visa la orice alta combinatie. Acest lucru se traduce in: in 76% din universurile paralele ce apartin multiversului cubitul pe care l-am exemplificat mai sus va poseda valoarea 1 in timp ce in restul de 24% va poseda valoarea 0. In celalalt exemplu cubitul va poseda valoarea 0 in 43.23% din din totalul universurilor paralele, si in restul de 56.77% va avea valoarea 1. Aceasta inseamna mult calcul paralel avand in vedere ca numarul total de universuri paralele ce s-a calculat a fi posibil perceptibil de un anume observator se situeaza in jurul valorii de 10^10^16 universuri (sursa). Ce-i acest talmes-balmes cu universuri paralele si multivers? Mecanica cuantica, domeniul fizicii care se ocupa cu studiul particulelor sub-atomice a rezolvat si clarificat unele dintre cele mai misterioase date experimentale carora nici Einstein nu le-a putut deslusi sensul. Interactiunile dintre toate particulele sub-atomice pot fi bine explicate si prezise cu o precizie demna de invidie prin utilizarea abilului model matematic al mecanicii cuantice. Dar, desi putem prezice si calcula lumea subatomica cu o precizie extrema, in mod paradoxal, nu putem intelege de ce particulele sub-atomice se comporta in felul in care se comporta. Dupa cum spunea si mult regretatul fizician Richard Feynman: Daca crezi ca ai inteles mecanica cuantica, atunci nu ai inteles mecanica cuantica!. De ce? Deoarece atomii, electronii, fotonii, si restul se comporta in moduri absolut ciudate; ele pot fi in mai multe locuri in acelasi timp, uneori comportandu-se ca particule, alteori ca unde, pot calatori inapoi in timp si chiar pot fi conectate

unele de altele prin intermediul unor fenomene ce sfideaza logica fizicii clasice. Exista mai multe explicatii pe autostrada stiintifica cu privire la motivele pentru care lumea cuantica se comporta in acest fel, dar cea mai cunoscuta explicatie, Interpretarea Lumilor Multiple (ILM, universuri paralele, multivers) introdusa prima data de catre fizicianul Hugh Everett converteste cu o rata din ce in ce mai mare fizicieni de toate spetele. Daca cititi Teoria Nimicului de Russell Standish puteti afla ca intr-un sondaj de opinie realizat de David Raub pe experti in mecanica cuantica si cosmologi aproximativ 58% dintre ei cred ca teoria universurilor paralele este adevarata. Asadar, pentru a putea construi un calculator cuantic trebuie sa avem niste biti care sa fie capabili sa se gaseasca in mai multe universuri in acelasi timp si acestia se numesc, dupa cum am mentionat mai sus, cubiti. Faptul ca trebuie sa-i facem sa lucreze intre ei pentru a-si arata maiestria, la fel cum o fac dealtfel si bitii, este un impediment real deoarece sistemele cuantice sunt foarte vulnerabile la lumea exterioara; dimensiunile lor reduse si riscul de interferenta cu alte particule ofera o adevarata provocare pentru experimentalistii din acest domeniu. Practic, provocarea este aceea de a construi un set interconectat de cubiti izolati de factorii externi, care sunt legati intre ei prin ceea ce numim Entanglement. Spre deosebire de sistemele de calcul ce utilizeaza biti, care sunt relativ usor de implementat si de interconectat intre ei deoarce sunt foarte mari si astfel sunt imuni la interferentele create de particule externe si deci prin urmare pot fi usor manipulati prin metodele fizicii clasice, sistemele de calcul cu cubiti sunt foarte dificil de realizat in mod practic. Cubitii trebuie sa fie cititi, scrisi, si protejati de particulele straine, toate acestea in acelasi timp si fara a disturba sistemul de entanglement cuantic deja acordat. Entanglement sau Actiune infricosatoare la distanta! este unul dintre cele mai ciudate fenomene care guverneaza lumea cuantica. De exemplu atunci cand doua particule sunt legate prin entanglement, modificarea unei proprietati cuantice apartinand uneia dintre cele doua particule va modifica instantaneu aceeasi proprietate cuantica a particulei sale pereche indiferent de distanta ce le desparte; aceasta se traduce in termeni de calcul cuantic in: daca masuram o anumita proprietate a unei particule entangled acest lucru ne va oferi instantaneu informatii despre aceeasi proprietate a particulei sale pereche. Realizand legaturi de tip entanglement intre un numar suficient de cubiti (ioni, electroni, fotoni, dispozitive superconductoare cubiti in stare solida), mentinand aceasta legatura si izolandu-i de factorii externi pentru o perioada de timp adecvata realizarii computatiilor este principala provocare care sta in calea construirii calculatorului cuantic.

Calculatoarele cuantice par a reprezenta urmtorul pas n tehnologia informaiei. Cum componentele pe baz de siliciu i vor atinge n curnd limitele, e nevoie de ceva nou pentru viitor. Mecanica cuantic ne ofer o soluie, una ns nu tocmai la ndemn. Marele productor de procesoare, Intel, reuete s ngrmdeasc n prezent peste 400 de milioane de tranzistori ntr-un microcip dual-core folosind tehnologia de ultim generaie pe 45nm. Iar cifra se va dubla n curnd, dac e s inem cont de legea lui Moore. Cu toate acestea, vorbim de calcule efectuate pe degete ori cu abacul dac e s facem o comparaie cu potenialul de viitor al computaiei cuantice. Este un domeniu extrem de complex i foarte dificil de popularizat n fond vorbim de mecanic cuantic n tandem cu tehnologia informaiei cum ar putea fi altfel? Dei ne vom limita n cadrul articolului de fa la introducerea unor noiuni elementare despre computaia i calculatoarele cuantice, realizri recente precum aceasta fac dovada faptului c domeniul merit o deosebit atenie. Cndva, n viitor, calculatoarele cuantice vor sparge coduri, vor executa cutri complexe pe web i, poate, doar poate, vor da via punilor holografice pe care pasionaii de science-fiction le cunosc din celebra serie Star Trek - The Next Generation. nainte de a trece la componenta legat de mecanica cuantic din conceptul de computaie cuantic, s pornim la drum vorbind puin despre noiunea de computaie. Este vorba despre bii. Biii sunt crmizile tehnologiei informaiei. Acetia pot avea dou stri 0 sau 1, pornit sau oprit, adevrat ori fals, n fine, ai prins ideea. Cheia este faptul c exist dou stri clare, bine definite, n care un bitse poate afla. Cnd punem laolalt 8 bii obinem un octet (byte). i mai departe se ajunge la kilooctei, megaoctei, gigaoctei .a.m.d. Fotografiile digitale, muzica, documentele n diverse formate, toate constau din iruri foarte lungi de 0 i 1 mprite n grupuri de cte 8 bii. Din cauza acestui aranjament binar, un computer clasic funcioneaz dup un anume tip de logic datorit creia este performant n efectuarea anumitor categorii de operaii cele pe care le efectum zi de zi cnd utilizm calculatorul dar nu la fel de eficient n cazul altor operaii, cum ar fi mprirea n factori primi a numerelor foarte mari, element foarte important n spargerea codurilor criptografice. Computaia cuantic opereaz cu un alt tip de logic folosindu-se de legitile mecanicii cuantice pentru efectuarea de diverse operaii. Biii cuantici, sau qubiii, cum mai sunt numii, sunt diferii de biii clasici ntruct sunt caracterizai de mai mult de dou stri posibile. Pot avea stri multiple, superpoziii de stri de pild pot lua valoarea 0 sau 1, sau 0-1 ori 0+1 ori 0 AND 1, toate n acelai timp. Vorbim de o entitate mult mai complicat dect un bit obinuit. Proprietatea unui qubit de a exista n mai multe stri combinaia acestora purtnd numele de superpoziie deschide o mulime de ui i posibiliti imense de cretere a puterii de procesare, fiind posibil n teorie, de exemplu, descompunerea n factori primi a numerelor la viteze infinit mai mari dect cele posibil de atins cu ajutorul calculatoarelor disponibile n prezent.

Corelativitatea cuantic (ori, dup alt traducere, inseparabilitatea cuantic, conform eng.quantum entanglement) o proprietate a sistemelor cuantice care descrie legturi subtile, complet contraintuitive i foarte strnse care se manifest ntre acestea reprezint cheia acestor posibiliti computaionale uluitoare. Vorbim despre un lucru nu tocmai simplu de descris, astfel c a fost nevoie de ajutorul lui Boris Blinov, profesor la Universitatea din Washington, pentru a ncerca s prezentm fenomenul corelativitii. Blinov a apelat la celebra pisic a lui Schrdinger pentru a explica ce nseamncorelativitatea cuantic. n esen ideea este urmtoarea: dac ntr-o cutie nchidem o pisic i eliberm n incinta nchis un gaz otrvitor, pisica este fie moart (starea 0), fie vie (starea 1). Pn la momentul deschiderii cutiei, ea exist n ambele stri n acelai timp o superpoziie de stri. Superpoziia dispare cnd efectum msurtori (ori observaii, n acest caz) pentru a afla starea n care este pisica. S presupunem ns c avem de-a face cu un sistem format din dou pisici aflate n dou cutii ntre care se manifest aa-numita corelativitate i s efectum acelai experiment pentru a vedea ce presupune acest fenomen cuantic. Dac deschidem o cutie i pisica din ea este vie, asta nseamn c i cealalt felin este n via, lucru de care putem fi siguri fr a deschide vreo clip ce-a de-a doua cutie. Avem de-a face cu un fenomen cuantic complet diferit de cele cu care suntem obinuii din fizica clasic i cu ajutorul cruia putem imagina algoritmi cuantici schimbm o parte a sistemului, iar restul acestuia va rspunde n mod corespunztor, fr a modifica restul operaiei. Este o parte a cauzei pentru care computerele cuantice vor efectua cu o mai mare vitez anumite tipuri de operaii matematice. Cealalt parte a explicaiei, spune Blinov, este c n contextul corelativitii cuantice se poate vorbi de o procesare paralel n adevratul sens al cuvntului prelucrarea n paralel a multor informaii, niciodat realizat cu adevrat n cazul procesoarelor clasice i sistemelor de operare moderne. La ce ne va folosi un asemenea algoritm executat de ctre un computer cuantic? De exemplu,spargerea unei parole prin for brut care dureaz ani de zile n cazul folosirii computerelor disponibile n prezent ar putea fi efectuat n doar cteva secunde cu ajutorul unuia cuantic un vis al cercettorilor din tiina criptografiei, un domeniu de interes pentru guvernele i armatele marilor puteri. Chiar i marile companii care ofer servicii de cutare pe Internet Google, Yahoo ori Microsoft, ar putea beneficia enorm de pe urma unor algoritmi care s indexeze i s efectueze cutri n baze de date imense mult mai rapid. S nu uitm i de aplicaiile tiinifice, mai ales c mainile de calcul clasice nu exceleaz n domeniul modelrii fenomenelor din mecanica cuantic. Jonathan Home de la NIST sugereaz ideea c avnd n vedere felul n care evolueaz cloud computing-ul (un termen care desemneaz folosirea resurselor de procesare disponibile pe Internet n scopul obinerii de performane superioare de calcul), dac este nevoie de efectuarea unei operaii matematice extrem de complexe, s-ar putea apela la nchirierea de timp de procesare pe un supercomputer cuantic din "fermele" de servere ale Google. Motivul principal pentru care nc nu ne dm cu toi n spectacol cu ultimul laptop cuantic pe care l-am achiziionat este fragilitatea lumii particulelor elementare. Va fi mereu aa, mai ales c strile cuantice nu sunt tocmai cele mai robuste i stabile entiti din Univers. Este vorba despre manipularea de ioni, mai degrab dect a electronilor, iar dac n prezent temperatura procesoarelor este principala problem, n cazul calculatoarelor cuantice obstacolele cauzate de temperaturile ridicate sunt infinit mai greu de depit. n cazul progreselor nregistrate de echipa lui Home de la NIST care const n efectuarea unui set

complet de operaii de transport mutarea informaiei dintr-o zon a computerului n alta cercettorii au lucrat cu o singur pereche de atomi, folosind lasere pentru a manevra strile ionilor de beriliu, stocnd datele i efectund o operaie, nainte de a transfera informaia ntro alt zon a procesorului. Cheia succesului i a meninerii integritii datelor n condiiile creterii temperaturii a fost rcirea pe parcursul procedurii a ionilor de beriliu cu ajutorul ionilor de magneziu. i laserele folosite n acest experiment nu pot mai mult. Pentru a manevra mai muli ioni, e nevoie de lasere suplimentare. Computaia cuantic este un domeniu foarte fragil. Mare parte a eforturilor care se fac n prezent adreseaz corecia erorilor, conform lui Home. n 5 ani se va ajunge la manipularea ctorva zeci de qubii. Stadiul la care se afl cercettorii n acest moment, dac e s l credem pe Blinov, este echivalent cu ceea ce odinioar a nsemnat etapa construirii unui tranzistor fiabil. Asta nu nseamn c acei cteva zeci de qubii vor fi inutili. Dei nu vor sparge coduri pentru NSA e nevoie de aproximativ 10000 de qubii pentru spargerea de coduri folosite n criptografia de nalt nivel vorbim totui de putere de procesare suficient pentru calcularea proprietilor unor materiale noi altfel greu de modelat cu computerele clasice. Cu alte cuvinte, materialele pe care oamenii de tiin le vor folosi pentru carcasa viitorului iPhone 10G ori pentru procesorul cuantic Intel al anilor 2030.Numai s nu v ateptai s avei pe birou un calculator cuantic n urmtorii 10 ani !