P. 1
creanga

creanga

|Views: 624|Likes:
Published by sandi-alex

More info:

Published by: sandi-alex on Mar 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/27/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR”, TÂRGU-MUREŞ FACULTATEA DE ŞTIIN E ŞI LITERE

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

CONDUCĂTOR ŞTIIN IFIC: Prof. univ. dr. Cornel MORARU

DOCTORAND: Maria-Laura POP (RUS)

TÂRGU-MUREŞ 2O1O

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR”, TÂRGU-MUREŞ FACULTATEA DE ŞTIIN E ŞI LITERE

ION CREANGĂ. ABORDARE SEMANTICĂ A ARTEI NARATIVE
REZUMAT

CONDUCĂTOR ŞTIIN IFIC: Prof. univ. dr. Cornel MORARU

DOCTORAND: Maria-Laura POP (RUS)

TÂRGU-MUREŞ 2O1O

2

Cuprins

Argument .................................................................................................................. 6 I. Preliminarii 1. Considera ii teoretice şi ipoteze de cercetare ...................................................... 13 1.1. Conjunc ii metodologice: critica literară şi analiza semantică ........................ 13 2. Ion Creangă – prozator junimist. Dinspre biografie spre operă .......................... 15 2.1. Receptarea critică a operei lui Ion Creangă ..................................................... 46 3. Stabilirea eşantioanelor de analiză şi descrierea grilei narative .......................... 87 3.1. Gramaticile povestirii (Vl. Propp, A. J. Greimas, Tz. Todorov, Cl. Bremond) ............................................................................................................................. 89 Concluzii ............................................................................................................... 109

II. Arta narativă în opera lui Ion Creangă 1. Toposuri ............................................................................................................ 114 2. Condi ia personajului literar (prototip) ............................................................. 117 2.1. Limbajul „co căresc” – indice al stilului aluziv, ambiguu ............................. 124 2.1.1. Moş Nichifor Co cariul ............................................................................... 133 3. Codul oral (dialogul) ......................................................................................... 136 3.1. Structuri şi strategii în codul oral ................................................................... 139 3.2. Efecte ale oralită ii stilului ............................................................................. 151 Concluzii ............................................................................................................... 159

3

1.... 227 3.. 267 3................................................ Roluri narative în Povestea porcului .III..temporal] ..........................1........................1.......1.... De la sintaxă la semantică ........4.. Abordarea semantică a artei narative la Ion Creangă 1................ Povestea lui Stan Pă itul ...................... Modelul ................. 210 2.auditiv] ... 205 2.................2......1.1................................................................................ Seme contextuale ancorate în narativ ........................2.......2... Izotopia pe axa semantică [+ /................ Interioritate: jovialul Creangă ..1. Exterioritate vs univers domestic ................. 205 2.........................1............3.................3. Izotopia pe axa semantică [+/. 223 2... 250 3. Schema narativă greimasiană – aspecte teoretice .....pasaje descriptive: amintire ........................................... Modelul actan ial..1... 274 3. cititor sau auditor? .................. Universul simbolurilor copilăriei ........1................ 294 3..........................................1....................2..................1..................... Izotopia pe axa semantică [+/.........................................2.... Izotopia pe axa semantică [+/-vizual] ..4...... Lumea personajelor . 266 3...................................... Analiza semantică: o practică a interpretării de text ...... 303 IV...............artist individual” (Vianu) 1............. 189 2..................spa ial] .............1.............2.................1.. Izotopia – generalită i teoretice ...................1............. Timp universal ............................ 186 2.....2..... „Zicerile tipice” – însemne ale unui .4.......................................................................... Schema narativă în Povestea lui Harap-Alb ........................................4..................................................................................... 300 3............................. Configurare narativă şi actan i în Inul şi cămeşa .............. Atemporal versus temporal: istorie (povestire) versus copilărie... 239 3.......... Analiza sintactico-semantică......... 186 2....................... 234 3.........2..... Copilăria – izotopie a spa iului universal ..... Distribu ia actan ială în Povestea lui Harap-Alb .....................................gramatical” ...........................................................2....... 298 3..... 162 1..... 309 2..... 314 4 ...................................................166 2...............1... 240 3........ Autor vs...1...................................................... Aspecte teoretice ....

.........................................................................Concluzii ......... 350 Bibliografie electronică ................... 346 Dic ionare..... Monografii ........ Studii de istorie şi teorie literară...................................... 337 B..................... 342 D......................................................................................................................................... 345 E.......... 316 Anexe ............................................................................... stilistică .................................................. folclor ............................................................................................. Articole din periodice .. 338 C................ eseuri critice .............. naratologie..... 334 Bibliografie critică A. Studii....................... 351 5 ...................... 320 Bibliografie Bibliografia operei lui Ion Creangă ... enciclopedii ................................................................ poetică..................................................... Studii de lingvistică generală..........................................................................................................

Povestea lui Harap-Alb. dar şi eviden ierea componentelor esen iale ale artei sale narative excep ionale. Având în vedere scopul cercetării efectuate. metode de interpretare decât cele tradi ionale. În primul caz fundamentul teoretic al investiga iei s-a edificat din studiile unor critici remarcabili precum: Garabet Ibrăileanu. eviden ierea izotopiilor care concură la realizarea unită ii operei lui Creangă (auditivă. Povestea lui Stan Pă itul. spa ială). continuând să găsească mereu mijloacele de a actualiza crea ia în sine şi pe autorul acesteia. Jean Boutière. George Călinescu. Nicolae Manolescu. vizuală.Ne-am propus prin teza de fa ă să analizăm opera lui Ion Creangă dintr-o perspectivă care să îmbine atât modalitatea tradi ională folosită până acum de majoritatea exege ilor crea iei sale. reunind la rândul ei alte câteva metode. importan a rolurilor narative în poveştile lui Creangă. cât şi una modernă. prin complexitatea sa (şi în ciuda faptului că aceasta a fost scrisă cu peste un secol în urmă). Vor fi. în explicarea sensurilor acestora prin alte mijloace. temporală. Inul şi cămeşa. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. precum şi considera ii teoretice referitoare la semiotica nara iunii. din dorin a de a nu ne repeta şi întrucât pe acestea le-am considerat ilustrative pentru punctul nostru de vedere: Amintiri din copilărie. Actualitatea temei propuse spre studiere rezidă în interesul constant şi sporit manifestat de cercetători din domenii complementare literaturii asupra produc iilor literare. s-au impus o serie de considera ii cu privire la receptarea critică a operei lui Creangă. pentru a oferi un tablou integral asupra perceperii problemei. De altfel. Deşi crea ia literară a lui Ion Creangă este redusă cantitativ. Mircea Scarlat. analizele noastre aplicative propriu-zise nu sunt decât pe marginea a cinci dintre scrierile marelui humuleştean. Vladimir Streinu. 6 . Numărul în creştere de studii consacrate marelui povestitor îi atestă actualitatea. Scopul cercetării noastre îl constituie analiza critică şi semantică a crea iei lui Ion Creangă. opera lui Ion Creangă se pretează metodelor de cercetare cele mai diverse. cu siguran ă. încă mul i cercetători care se vor opri asupra acestei crea ii şi de acum înainte. fără a exista vreo clipă pericolul de a o priva de farmecul şi unicitatea evidente. relevarea rela iilor care există între componentele acestor izotopii prin men ionarea semelor contextuale. Povestea porcului.

a naratologiei. a unor lingvişti şi stilisticieni importan i care şi-au orientat aten ia asupra crea iei lui Creangă. Vasile Lovinescu. pentru a eviden ia semele corespunzătoare acestora. Noutatea rezidă. a lingvisticii. cu accent asupra semanticii. G. apar in domeniului criticii literare. exerci iul critic contribuie la stabilirea în cadrul semanticii a unei formule adecvate de interpretare. dar şi critică. Lucrările care s-au oprit asupra acestei crea ii până în momentul de fa ă şi care se regăsesc în bibliografia cercetării noastre. Analiza gramaticală (după Tzvetan Todorov) constituie o altă metodă de cercetare aplicată uneia dintre poveştile lui Creangă (Povestea lui Stan Pă itul).George Munteanu. într-o măsură mai mare sau mai mică. naratologiei. raportate la contextul dat. a psihanalizei. Tohăneanu. ale căror lucrări au contribuit la crearea unui cadru mai larg al cercetării de fa ă. Mircea A. Ioan Holban. în timp ce în alta (Povestea porcului) s-a aplicat principiul logicii povestirii (după Claude Bremond). Tzvetan Todorov (modelul gramatical) şi Claude Bremond (logica povestirii). În cel de al doilea caz ne-am oprit asupra unor nume ale căror principii ne-au oferit punctul de plecare pentru aplica iile noastre: Vladimir Propp (sintagmatica nara iunii). semioticii. Algirdas Julien Greimas (modelul actan ial. Caracterul inovator al tezei vizează în special metoda de cercetare aplicată asupra operei lui Creangă. precum şi îmbinarea acestora. de principii apar inând criticii literare. schema narativă). De altfel. aşadar. lingvisticii. Am aplicat în cazul izotopiilor analiza componen ială. Mircea Mo . Cornel Regman. a artei sale narative prin prisma unghiurilor de abordare men ionate. Valeriu Cristea. în actualizarea universului epic al operei lui Creangă. Dan Grădinaru. Abordarea noastră este una interdisciplinară. Am prezentat pe larg aceste principii în scopul de a contura cât mai bine cadrul în care am inclus aplica iile şi pentru a oferi acestora un suport teoretic cât mai bogat. Diaconu. I. precum Iorgu Iordan. Având sprijinul tuturor acestor studii s-a încercat o pozi ionare clară a principiilor metodologice de analiză atât semantică. prin urmare. 7 . de contextul avut în vedere. Abordarea de fa ă ine. semanticii. în func ie de fiecare analiză în parte.

iar analizele lui Bremond sunt plasate în cadrul logicii ac iunilor narate şi accentuând asupra proceselor de virtualitate. Comentariile critice debutează cu articolul lui Nicolae Iorga şi se opresc la studiul lui Mircea Mo . după cum urmează: Preliminarii. Analiza semantică (în principal cea izotopică) a lui Greimas este prezentată ca o analiză de micro-universuri care generează universuri de discurs. J.Zicerile tipice” – însemne ale unui artist .individual”. Greimas.. Conceptul de . Pentru că orice analiză a unei opere literare nu se poate face în absen a men ionării celorlal i cercetători care au contribuit la impunerea ei. drept manifestarea lor de suprafa ă. corespunzând câmpului semantic şi având ca principală dominantă consecutivitatea cauzală şi cronologică. Abordare semantică a artei narative şi .Teza este structurată pe patru capitole.. având un caracter general. precum şi raportul acesta biografie – operă. În acest sens. Receptarea critică reprezintă. 8 . Tzvetan Todorov. cu riscul (asumat) de a întreprinde o selec ie a acestora. Sistemul gramatical al lui Todorov va fi detaliat în capitolul al treilea. dacă nu a comentării acestora. modul fundamental de fiin are a operei. nu din lipsă de spa iu. Claude Bremond). Primul capitol con ine considera ii introductive asupra temei abordate şi prezintă ipotezele de cercetare aferente acesteia.func ie” al lui Propp este adoptat în sensul de entitate logică şi semantică. actualizare şi finalizare. cât din motivul de a nu extinde un aspect care este demult cunoscut. cel pu in. în fond. Arta narativă a lui Ion Creangă. relevând şi unele aspecte biografice care i-au influen at scrisul. Grila narativă utilizată în analiza crea iei lui Creangă urmează principiile gramaticilor povestirii (Vladimir Propp. am punctat principalele momente ale vie ii literare a scriitorului humuleştean în cadrul acestui cerc.. am operat cu o expunere mai mult descriptivă decât argumentativă a lucrărilor esen iale în acest domeniu. A. Rafinamentul şi prospe imea limbii lui Creangă au constituit noutatea adusă de prozator între junimişti. Întrucât scrierile lui Ion Creangă au fost cunoscute pentru prima dată în cercul Junimii şi publicate în revista Convorbiri literare. am considerat adecvată introducerea în acest capitol a unei păr i care se referă exclusiv la posteritatea critică a lui Ion Creangă.

terenul” pentru analizele propriu-zise din capitolul următor. pe lângă unele repere teoretice necesare. aluzia sunt o parte dintre mărcile care influen ează limbajul lui Creangă. mama. de asemenea. constituindu-se într-un experiment lingvistic. dar ridicat la limbaj artistic admirabil. aproape toate purtând emblema unui mesager motivic..uneltele” criticii cu cele ale semanticii. Oralitatea stilului lui Creangă îşi găseşte . preotul. repeti iile. prototipuri precum copilul. topica inversă.Capitolul al doilea al tezei se axează pe principalele aspecte care eviden iază caracterul individual al artei lui Ion Creangă. calamburul. analize propriu-zise într-o perspectivă care conjugă . prin rostirea frazeologismului de către personaj. prezentul narativ. îl re-creează prin mijloace proprii de o savoare inimitabilă). interjec iile. Capitolul al treilea con ine. anacolutul. prostul.. pregătind . pe disimulare. semioticii şi naratologiei. Paradoxul. care nu face altceva decât să individualizeze personajul şi. ce vrea adesea să spună locutorul nu se poate reduce la Creangă la o interpretare univocă. În această parte vor fi amintite toposurile crea iei lui Creangă. Aceste analize pe text debutează cu aplicarea modelului gramatical al lui construc iile paremiologice. Am pus accentul.. omul rău îşi vor face cunoscute inten iile într-un mediu tipic rural. autorul care îl creează (în fond. Ambiguitatea. ca sursă a ambiguită ii este ilustrat în majoritatea poveştilor. dar mai ales într-un limbaj pe măsură. a ironiei şi autoironiei. echivocul. În aceste condi ii.resursele” în cultivarea ineditului ac iunii prin reliefarea umorului. parafraza. Moş Nichifor Co cariul este nuvela care ilustrează admirabil acest limbaj . elipsa. odată cu el.co căresc”. leneşul. Structurile şi strategiile codului oral asupra cărora ne-am oprit au fost: anacronia (sub forma analepsei).Zicerile” lui Creangă conturează un univers spectaculos. de unde şi dignoza socială a timpului evocat (sfârşit de secol al XIX-lea). compara iile. . a jovialită ii prin fondul paremiologic cu temelii folclorice. într-o inten ie vădit artistică. îndepărtându-se de sursa populară anonimă.. care angrenează o serie întreagă de personaje. în eleasă drept una dintre func iile esen iale ale echivocului. De altfel.. care completează aspectele deja expuse în primul capitol. 9 .

nucleul general al povestirii constă în performan a eroului (traiectorie cu urcuşuri şi coborâşuri). obiectul. Modelul actan ial al lui Greimas. aplica ie prin care am privit basmul drept o povestire dramatizată definită prin dimensiunea temporală. copilul etc). Povestea lui Harap-Alb intră în descrierea unei astfel de scheme. predicatele etc. diversele situa ii narative declanşate de personajele ac iunii. componentele sintactico-semantice care îi definesc pe Stan şi pe Chirică (a se vedea în acest sens. prin relevarea trăsăturilor sintactice ale constituen ilor unei povestiri. personajele sunt văzute drept agen i ai mecanismului determinărilor evenimen iale. De asemenea.. conform căreia. precum şi în povestirea intitulată Inul şi cămeşa. destinatarul. rela iile dintre unită ile minimale ale nara iunii şi raportul lor cu secven ele narative. Am ales pentru ilustrare Povestea lui Stan Pă itul. de glorificare. care poate fi divizată între . subiectul şi opozantul este actualizat în acelaşi basm. contract.. actan ilor li s-au relevat rolurile narative diverse (acea 10 . Un alt aspect teoretic descrie schema narativă greimasiană. Numele proprii (Stan. fiecare dintre acestea cu propriul rol în desfăşurarea firului narativ. baba. În progresia discursului narativ.un înainte” şi . decisivă. Chirică) constituie realitatea textului (ceilal i actan i apar drept categorii generice: socrul. În Povestea lui Harap-Alb. probele care intră în alcătuirea poveştii sunt în număr de trei: de calificare.un după”. Sintagmelor narative de tipul performan ă. adjuvantul. pornind de la prima propozi ie narativă. de unde şi secven ele ini ială. în care am punctat. respectiv finală. se ajunge la o gramatică narativă care este bazată pe unitatea profundă a limbajului şi de aici. a povestirii în sine. care include destinatorul. disjunc ie li se alătură mărci semantice generale care surprind evolu ia lui Harap-Alb şi a celorlalte personaje din basm. atributele.Todorov în Povestea lui Stan Pă itul. cu unită ile paradigmatice care func ionează ca organizatori ai povestirii. continuă cu relevarea izotopiilor principale în întreaga crea ie a lui Creangă şi se finalizează cu identificarea simbolurilor izotopiei centrale a copilăriei. Reperele teoretice din această parte vizează teoria lui Tzvetan Todorov.). Activitatea de lectură – interpretare este definitorie în organizarea secven elor narative.

. în Moş Nichifor Co cariul şi prin referin a temporală ini ială caracterizată prin [-individualizare]: odată. Cumularea etapelor exprimate de verb şi decuparea fiecărui moment prin intermediul formei verbale reprezintă un surplus informativ. trăit bivalent: ca retrăire a trecutului şi ca trăire plenară a prezentului). Tot aici sunt identifica i indicii temporali de diverse tipuri care 11 . în diverse impreca ii. Izotopia pe axa semantică [+/. am subliniat nu numai rolul şi distribu ia actan ilor. precum şi diversele mărci semantice de tipul [+/-obiectiv]. Conceptului de izotopie i s-a rezervat o mare pondere în acest capitol. cu tot ceea ce implică el. actualizare şi finalizare. [+rememorare]. Izotopia pe axa semantică [+/. Povestea porcului este textul ales pentru eviden ierea rolurilor narative după modelul logicii povestirii a lui Bremond.multiplicare a func iilor” de care amintea Vl. Creangă este un prozator înclinat spre muzicalitate. de pildă. cuvintele. ci şi configurarea narativă. contribuind la construirea evolu iei referentului. de la definire până la ilustrarea lui în crea ia lui Creangă pe patru niveluri: auditiv. vizual. spa ial şi temporal. În Inul şi cămeşa. relevându-se cu precădere rela iile pe care ei le între in în cadrul proceselor de virtualitate..a..auditiv] are ca mărci semantice definitorii [+sonoritate] (care implică participarea activă a auditoriului). când a fost . în ciuda exprimării . dondăneala eroilor. [Auditivul zgomotos] este prezent în ciorovăiala. Întreaga re ea actan ială este subordonată sensului global al textului: drumul ritualului de ini iere a eroului subiect. de pildă. în context. sonoritatea care implică note de umor. de pildă.. atemporalitatea). [+/-fabulos] (o marcă semantică aflându-şi împlinirea şi în izotopia de la nivel spa ial) ş. agen ii şi pacien ii povestirii au fost subclasifica i conform semioticianului francez.temporal] are în vedere timpul evenimen ial şi timpul scriiturii (cu adăugarea timpului amintirii în cazul Amintirilor din copilărie. [cronologie] (de unde discontinuitatea temporală. asonan ele ca purtătoare ale acesteia) sau realizări aparte concretizate. Echivocul dintre realitate şi irealitate este marcat.. Propp). [+/-subiectiv]. vădindu-se la el plăcerea de a sonoriza. blesteme (construc ii care trimit la for a mistuitoare a focului. [+muzicalitate] (a se vedea. În acest sens.serioase”) etc.

[vitalitate]. . Humuleşti / spa iul . iar pe de altă parte 12 . neprimitor. vizualizarea datorită hiperbolizării comice. Primul îl constituite izotopia [drumului]. poiana).. [+nostalgie]. implicând la rândul ei [rapiditate].contribuie la stabilirea sau.. dar uneori şi propice ac iunilor personajului. [metamorfoza]). iar [ciclicitatea] prin prezen a verbelor la gerunziu. [+orizontalitate].. Izotopia pe axa semantică [+/. de asemenea caracteristicile care numesc copilăria drept timp universal. Am re inut şi discutat mărcile semantice [imprecis]. târgul pot fi şi însemne ale spa iului marcat de [ambiguitate]: lumea este percepută drept un joc în care orice figură este permisă. [vag] ataşate limitelor temporale ale ac iunilor poveştilor sau ipostaza ludică a perceperii timpului (să trăiască trei zile cu cea de alaltăieri). Tot referitor la această izotopie am subliniat prezen a şi importan a unor mărci precum [+/-real] (vezi cetatea Neam ului. marcată pe de o parte ca exterioritate (drum existând ca atare) sau interioritate (având drept coordonate [ini ierea].potcovirii puricelui”. Dominanta semantică a izotopiei de la acest nivel este [mişcarea] (prezentă în aceeaşi măsură şi la izotopia de la nivel auditiv). (vezi casa. [protec ia] etc. ca în anul trecut şi ca de când sunt niciodată n-am fost). odaia. Izotopia pe axa semantică [+/.satul nenumit”). [+detaliere] (una dintre cele mai importante mărci de la acest nivel) etc. la desfiin area cronologiei. Distan a implică în Povestea lui Harap-Alb echivalente ale [comunicării]. Dintre personajele construite prin vizualizare. Gerilă este un caz interesant prin faptul paradoxal că el refuză. [+verticalitate] şi din nou [+mişcare]. dimpotrivă. cea de a doua implică recuren a unor mărci precum [intimitatea].degajă” trăsături ale spa iului mai degrabă străin.vizual] priveşte pasajele descriptive din crea ia lui Ion Creangă şi antrenează mărci precum [+medita ie]. Iarmarocul. Două aspecte aparte sunt discutate în continuare. [promptitudine]. [Descriptivul interior] are ca scop fixarea exactă a detaliilor.cromatic]. De remarcat la acest nivel sunt şi acroba iile temporale cu care se . iar pe de altă parte la [interioritate]. ale [cunoaşterii]. Dacă prima .joacă” prozatorul (Dar şi sărac ca anul acesta. [Permanen a] ac iunilor este asigurată de prezen a verbelor la imperfect.spa ial] presupune pe de o parte raportarea la [exterioritate]. totuşi. Una dintre mărcile realizate negativ la acest nivel este [..

în spe ă pe textul lui Creangă. respectiv interioritatea . însă. o modalitate de a concluziona asupra limbajului lui Creangă. precum şi simbolurile copilăriei. Aici sunt incluse ilustrări din majoritatea scrierilor. poteci etc. o evolu ie în virtutea unor reguli interne. conferindu-i originalitate.pe [orizontală] (desfăşurare de suprafa ă: strâmtoare. ilustrat în nuvela Moş Nichifor Co cariul. ci mai degrabă combină. Creangă nu inventează ceva esen ial în poveştile sale. Drumul creează şi amplifică tensiunea epică.aventură”. Ultima parte a capitolului vizează exterioritatea marcată de imaginea satului Humuleşti. o desfăşurare tensionată a ac iunii. în termenii lui Tohăneanu).împlinită” în jovialitatea scriitorului humuleştean..) sau pe [verticală] (ca adâncime: vezi fântâna). Povestea lui Harap-Alb). în for a lor dramatică.. plecând de la cuvintele lui Vianu: . Ultimul capitol constituie. precum şi asupra importan ei analizei semantice în practica interpretării pe text. practic. Analiza semantică a discursului fantastic a demonstrat organicitatea structurilor acestuia. în for a creatoare a epicii. nepotrivite (vezi Fata babei şi fata moşneagului. cu accent pe componenta [ini ierii]. Această analiză a eviden iat în textul narativ discursul subiacent care îl parcurge. ducând la îmbogă irea mijloacelor de expresie ale creatorului. creşterea densită ii esăturii de semnifica ii care informează opera. Ea ilustrează şi faptul că povestitorul nu inventează. a unor determinări constituite într-un sistem narativ rela ional.. Marca [sanc iunii] este aplicată acestei izotopii spa iale când inten iile celui care parcurge drumul sunt necurate. în hazul de necaz. Fiorul autenticită ii sale rezidă în special în alchimia verbală a cuvintelor. cel care îl individualizează cel mai bine.punte a unei în elegeri tainice”.contribu ia” auditorului. Ion Creangă 13 . acea .Zicerile tipice sunt în Creangă mijloacele unui artist individual”. Combină o serie de unită i narative pentru a scoate la iveală o structură unitară... Ne-am oprit aici şi asupra acelor aspecte care identifică mai degrabă pe ascultătorul lui Creangă decât pe cititorul lui (în elegerea şi interpretarea întâmplărilor depind de rela ia dintre autor şi auditor: subtextul este în mare măsură . Al doilea aspect vizează cronotopul . dar retrăieşte cu ingeniozitate întâmplările povestite. Modalitatea în care a combinat.

. le analizează mişcările.în lectura operei sale se poate adopta orice formulă. atitudinea scriitorului. se realizează fără nicio îndoială. spa ial.. Moraru).enigmă”. 14 . la rândul ei. nici teza de fa ă nu reprezintă un punct de vedere finalizat.Inven ia”. Creangă adoptă. imprimând un stil propriu. analiza critică şi semantică a urmărit pe de o parte.. stabilirea unor raporturi esen iale în cadrul textului narativ. devine caracterolog prin excelen ă. în măsura în care ea există. orice metodă de interpretare oricât de nouă. Semantica izotopiilor aplicată la cele patru niveluri (auditiv. Exerci iul critic nu s-a putut îndepărta de imaginea autorului reflectată în textul nara iei. în sensul în care complexitatea crea iei lui Creangă trimite spre o multitudine de perspective de interpretare. Posteritatea lui Creangă este un proces continuu. de consecutivitate. am încercat să găsim şi noi o cheie de interpretare. . care ştie multe despre eroii basmelor. Percepând opera lui Creangă drept o . relevarea mesajului transmis de textul literar. Oprindu-ne. cât şi asupra metatextului (opera criticilor care au interpretat-o). Textul le suportă admirabil” (C. raporturi de simultaneitate. purtând însemnele unei individualită i creatoare remarcabile. atât asupra textului în sine (opera lui Creangă). de cauzalitate.aceste unită i a fost una particulară. iar pe de altă parte eviden ierea componentelor structurii textuale a acestui mesaj. subliniindu-le func ionalitatea în cadrul unită ii basmului. închis şi redeschis o dată cu fiecare interpretare pertinentă. Analiza semantică a intervenit şi acolo unde se impunea eviden ierea schemelor narative. folosind termenul lui Mircea Tomuş. astfel. De altfel. personal basmului. în fond. dar care au contribuit în cea mai mare măsură la explicarea unei construc ii narative unitare. vizual. Aceasta întrucât . Identificarea în cauză a urmărit. care au fost redate mai mult sau mai pu in explicit. la nivelul limbajului. temporal) în scrierile lui Ion Creangă a avut rolul de a identifica în principal acele particularită i de ordin semantic ce caracterizează opera acestuia.

Botez. edi ie îngrijită de G. Goldner. Bucureşti.P. prefa ă.L. E. edi ie revăzută de G. 1902 Opere complecte.S. cu o prefa ă de Ilarie Chendi şi Şt. I. Poveşti şi povestiri. Bucureşti. Iosif. Lovinescu.P. prefa ă şi glosar de George Călinescu. Bucureşti. Alexandrescu – edi ie princeps.L. Sadoveanu. introducere de C. 1959 Amintiri. Kirileanu şi Ilarie Chendi. precedate de un studiu biografic şi bibliografic de E.T. 1953 Opere.L. Bucureşti. Editura Tineretului. Bucureşti.S. Iaşi. Kirileanu. Bucureşti. Xenopol. E. povestiri.BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIA OPEREI LUI ION CREANGĂ Scrieri. Bucureşti.S..Universala” Alcalay. Bucureşti. Alexandrescu şi cu portretul şi o prefa ă autografă a autorului. 1928 (Biblioteca clasicilor români) Opere complete.L.T. 1940 Opere complete. 1890-1892 Opere complete.P. Editura Minerva. prefa ă şi listă de cuvinte de G. Bucureşti. cu o prefa ă şi listă de cuvinte / Ion Creangă.T.. Tipografia H. O. Anecdote şi istorioare.P. Kirileanu.T. Kirileanu. prefa ă şi note de Zoe DumitrescuBuşulenga.A.A. edi ie îngrijită.. I. Bucureşti. E.A. 1952 Opere.A. prefa ă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. E.. biografie de Gr.S. Bucureşti. D. 1960 Amintiri din copilărie.P. prefa ă de M. Bucureşti.T.A. prefa ă de Alexandru Piru. 1942 Amintiri din copilărie. edi ie îngrijită de G. 1962 (edi ia a 2-a: 1964) 15 . 1939 Poveşti. edi ie îngrijită de G.S. Kirileanu.L. I-III. I-II.. Bucureşti. poveşti. edi ie îngrijită de Ioan Cre u. edi ie îngrijită de Liviu Rebreanu. 1932 (Clasicii Români) Opere complecte. cu o prefa ă de A.. 1957 Pagini alese. E. Amintiri. cu o biografie de Grig. Editura Librăriei . 1939 Poveşti.

postfa ă şi bibliografie de M. Editura Minerva. edi ie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. 1994 16 . Bucureşti. 1987 Poveşti. povestiri. 1990 Povestea lui Harap-Alb. 1963 Poveşti. edi ie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. Editura Minerva. Varia. Bucureşti. 1964 (alte edi ii: 1975. edi ie de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. Editura Arania. 1983) Opere. 1982 (edi ia a II-a. Amintiri din copilărie. 1978. 1977 (edi ia a II-a. postfa ă şi bibliografie de Adrian Isac. Editura Ion Creangă. Editura Minerva. Editura Albatros. 1985) Poveşti. 1981 (edi ia a II-a. edi ie îngrijită de Nedic Lemnaru. amintiri. Bucureşti. Bucureşti. prefa ă şi tabel cronologic de Alexandru Piru. Bucureşti. studiu introductiv de P. 1970 Amintiri din copilărie. Editura Minerva. Editura Minerva. postfa ă şi bibliografie de Paul Cornea. tabel cronologic.I. 1974 Amintiri din copilărie. 1987) Poveşti. Poveşti şi povestiri. Editura Funda iei Culturale Române.1972 Poveşti. introducere de Iorgu Iordan. Bucureşti. Braşov. edi ie îngrijită de Anatol Ghermanschi. 1971 Poveşti. Povestiri. Editura Minerva. Povestea poveştilor. Bucureşti. amintiri. Editura Minerva. Bucureşti. I-II. Bucureşti. Coresponden ă. Editura Meridiane. postfa ă de Mircea Tomuş. Editura Minerva. Bucureşti. Bucureşti . 1984) Poveşti şi povestiri. 1989 Povestea lui Ionică cel Prost (poreclit şi Irimiea).Opere / Oeuvres. povestiri. Editura Minerva. edi ie bilingvă. edi ie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. îngrijită şi prefa ată de George Călinescu. amintiri. Bucureşti. Bucureşti. edi ie îngrijită şi prefa ă de Ion Rotaru. Bucureşti. amintiri. note. 1993 Scrieri alese. Amintiri din copilărie.1991 Opere. cuvânt înainte de Domnica Filimon. bibliografie şi glosar de G. 1976 Amintiri din copilărie. prefa ă. Bucureşti. povestiri. Funeriu. Tohăneanu şi I. Anghel. Editura Roza vânturilor. Braga.

Editura Cartea românească. Poveşti. Editura Fortuna. note. Cuvinte. note. schi ă biografică. Editura Floarea Darurilor. Editura Minerva. Colec ia Manuscriptum. Poveşti. Iaşi. Ion Creangă între marii povestitori ai lumii. Bucureşti. 1990 17 . Bucureşti. note şi variante. Kiriakoff. Editura Coresi. notă introductivă. cu un cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. vol. MONOGRAFII Apostolescu. selec ie de texte. Povestea lui Harap-Alb. Bucureşti. studiu introductiv şi comentarii de I. glosar de Monica Dună. 1998 Opere. glosar de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. documentar. Ion. Povestiri. prefa ă de Mihai Cimpoi. bibliografie. Zicători. Bucureşti. Editura Coresi. 2003 Amintiri din copilărie. Via a lui Ion Creangă. Gala i. Editura Princeps Edit. tabel cronologic. Bucureşti. Bucureşti. prefa ă.Amintiri din copilărie. 2007 Poveşti. cu ilustra ii de Th. aprecieri critice şi teme pentru acasă de Ioan Holban. Iaşi. edi ie îngrijită. antologie. Bucureşti. Bucureşti. glosar de Florin Ioni ă. Rostiri. itinerar biografic şi postfa ă de Daniel Corbu. 1996 Amintiri din copilărie. 2008 BIBLIOGRAFIE CRITICĂ A. bibliografie. edi ie revăzută şi adăugită. introducere de Eugen Simion. Editura Univers Enciclopedic. Dună. comentarii şi referin e critice de Ion Rotaru. 2001 Opere complete. M.I-V. edi ie critică. Editura Porto-Franco. edi ie bibliofilă îngrijită de Ileana Ene. aprecieri critice. 1978 Bălu. comentarii. Editura Muzeul Literaturii Române. 2000 Amintiri din copilărie. referin e critice (selec ii). Institutul European. Teatru. Poveşti. 2007 Scrieri. Coresponden ă. 1997 Amintiri din copilărie. Amintiri din copilărie. povestiri.. bibliografie.

Bucureşti. Cluj-Napoca.. Ovidiu. Povestitorul. Ion Creangă (via a şi opera). 2001 Bârlea. ClujNapoca. Editura Funda iei Culturale Române. Valeriu. 2004 Munteanu. Mit şi adevăr. R. Mircea. Mircea. Bucureşti. Chişinău. Ion Creangă. Iaşi. Vasile. Editura Paralela 45. Pompiliu. Bucureşti.A. Constantin. Bucureşti. Bucureşti. Ioan. Zoe. Introducere în opera lui Ion Creangă. s. Boutière. Grădina de dincolo. Cluj-Napoca. Editura Tineretului. 1976 Oişteanu. Ion Creangă. Editura Prut Interna ional. Bucureşti. Editura Romcartexim. Bucureşti. Ion Creangă.. George. Cluj. Ioan Creangă. Editura Dacia. 1976 Bratu. George. Irina. 1955 Călinescu. 1992 Regman.Bertea. Editura Dacia. Noua interpretare a operei lui Ion Creangă. Andrei. Ion Creangă. Editura Elion. 1967 Botnaru. Dan. Bucureşti. Măştile inocen ei. 1981 18 . Valeriu. Ion Creangă . 2006 Petraş.Biografie. 1995 Rezuş. Editura Cartea românească. Poveştile lui Creangă. Iaşi. Editura Demiurg. Bucureşti. Savin. 1964 Cristea. Editura pentru literatură. Editura didactică şi pedagogică. 1989 Cristea. 1984 Lovinescu. Sorin Th. 1999 Diaconu. Piteşti. Ion Creangă – spa iul memoriei. Editura Litera. Bucureşti. O biografie a operei. Editura pentru literatură. Creangă. Creangă înainte de Creangă. Mircea A. 1989 Mo . edi ie revăzută şi adăugită.a. Editura Discobol. Ion Creangă sau pactul cu cititorul. Editura Minerva. Bucureşti. Bucureşti. Ion Creangă. Ion Creangă. 2002 Dumitrescu-Buşulenga. Dic ionarul personajelor lui Creangă. Bucureşti. Jean. Editura Allfa. Editura Cartea românească. Editura Junimea. 2000 Grădinaru. 1980 Parascan. Petru. Editura Junimea. Nonconformism şi gratuitate. Via a şi opera lui Ion Creangă. Editura Tineretului. 2002 Holban. Cornel.. 1968 Caraioan. Despre Creangă. Creangă şi Creanga de aur.

Editura pentru literatură. Editura Cartea Românească. Mihail. 1971 Tanco. Bucureşti. STUDII. Tudor. Poveşti. Vladimir. I. 1986 Cheie-Pantea.Moş Nichifor Co cariul”. Spectacolul lumii. 1966.Sadoveanu. Virgil. în Personalitatea literaturii române. Ion Creangă. Postfa ă (la Ion Creangă. Editura Facla. Editura Junimea. Editura Porto-Franco. 1971 Ciopraga. Editura pentru literatură. Prefa ă la vol. Editura Albatros. În amintirea lui Creangă. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. 1987 Cioculescu. Editura Minerva. Editura Minerva. I. Bucureşti. 1966 Braga. Ion Creangă. pp. Iaşi. 1989 Trandafir. 1981. Bucureşti. 1996 B. Bucureşti. Cluj. În marginea lui . 1990 Streinu. Nicolae. Şerban. Mircea. 1981 Ardeleanu. Pompiliu. Gala i.. Palingeneza valorilor. Posteritatea lui Creangă. Între imaginar şi fantastic în proza românească. Povestea lui Harap-Alb. Vladimir. Editura Dacia. Bucureşti. Nicolae. 1982 Ciobanu. 255-275 Călinescu. George. Bucureşti. Scrieri. 1967 19 . Mircea. Ion Creangă. Cluj-Napoca. Şerban. Editura Via a Românească. 1973 Constantinescu. Bucureşti. povestiri). Teodor. Constantin. Editura Albatros. Timişoara. pp. ESEURI CRITICE Amintiri despre Ion Creangă. II. Iaşi. 1920 Scarlat. Streinu. Editura Junimea. în volumul Varietă i critice. 193-202 Cioculescu. Vianu. Constantin. Istoria literaturii române moderne. Ion Creangă artistul. Însemnări despre proză. Bucureşti. Iaşi. Antologie şi note de Ion Popescu-Sireteanu. Bucureşti. Editura pentru literatură. Lumea transilvană a lui Ion Creangă. Editura Cartea românească. Editura pentru literatură. 1983 Constantinescu. Creangă: Memoria timpului trecut..

Bucureşti. Editura Cartea Românească. Editura Albatros. 1995 Lovinescu. Nicolae.. Lecturi infidele. 2001 Destinul unui clasic. Mircea A. Editura Eminescu. Nicolae. Editura Albatros. note şi bibliografie de Ilie Dan. Bucureşti. Bucureşti. Itinerar printre clasici. Bucureşti. Ilie. Editura Paralela 45. studii de istorie literară epoca 1870-1900. Iaşi. Nicolae. Bucureşti. Editura Timpul. Editura Adevărul. Garabet. 1984 Craşoveanu. Istoria literaturii române contemporane. Editura pentru literatură. Eseuri despre omul din literatură. Paşii memoriei (repere în istoria literaturii române). Cristian. Piteşti. Bucureşti. Editura Recif. Istoria critică a literaturii române (5 secole de literatură). Bucureşti. IX. ClujNapoca. 2007 Cubleşan. Drobeta-Turnu Severin. prefa ă. Antologie. Scriitori români şi străini. Iaşi. Fa a ascunsă a lunii. Ciopraga. 1977 Ion Creangă comentat de Gheorghe Mitrache. 1990 Diaconu. 2006 Dan. 1966 Livescu. Timişoara. Bucureşti. Editura Irco Script. Editura Moldova. Alexandru. 2008 Manolescu. 1996 Iorga. Iaşi. Editura Tribuna. Studii şi articole despre Ion Creangă. Bucureşti. Voluptatea labirintului. 2003 Gafi a. I. 1976 Ion Creangă. 1974 Ibrăileanu. Critice. 1998 Dobrescu. Coordonate ale artei povestirii la Ion Creangă. Editura Augusta. 1933 Iorga. George. Editura Minerva. Editura Eminescu. Eugen. Editura Vie ii româneşti. Oameni cari au fost. I. 1934 Ivaşcu. 1966 20 . Editura Albatros. Paul. Confruntări literare. Ion Creangă în conştiin a criticii. Garabet.Cornea. Nicolae. Butoiul lui Diogene. Studii literare. Instantanee critice din timpul iluziei. 1982 Manolescu. Antologie. Mariana. prefa ă. tabel cronologic şi bibliografie de Const. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Mihai. Constantin. 1926 Ibrăileanu. Editura pentru literatură.

1994 Mincu. 1976 Munteanu. Editura pentru Literatură. Bucureşti. Liviu. 1990. Editura Didactică şi pedagogică.Manolescu. curs pentru uzul studen ilor. Postfa ă (la Ion Creangă. 1973 Piru. Textualism şi autenticitate. Ştefan. Universitatea . Editura Pontica. George. Un veac de nemurire: Mihai Eminescu.Petru Maior”. Bucureşti.. Dumitru. George. Tg. 1974 Micu.Junimea” din Iaşi. Editura Minerva. Bucureşti. Editura Minerva. Al. 1967. I. Al. Marin. I. Bucureşti. Biblioteca pentru to i. A. Al. Epoca marilor clasici. Editura Cartea Românească. Varia. 114-121 Micu. Bucureşti. De la începuturi până la primul război mondial. Bucureşti. Istoria literaturii române. amintiri. Istoria literaturii române (Marii clasici). Editura Minerva. Romanul condi iei umane. Creangă. I. Scurtă istorie a literaturii române. pp. 1970 Piru. Expresia artistică a limbii populare în opera lui Ion Creangă.. Irina. Studii. Cluj. volumul I (1800-1945). Editura Dacia. în M. 1965 Negoi escu. Valori clasice. Eminescu. Editura Cartea Românească. Ion Creangă. Istoria literaturii române. Universitatea din Timişoara. Editura Albatros. Editura Eminescu.-Mureş. 1977 Mincu. 1989 Petrescu. lui Mircea Scarlat. Postfa ă la vol. Bucureşti. Repere. Editura Cartea românească. 2008 Munteanu. Studiu critic. Bucureşti. Bucureşti.. povestiri. Editura Iriana.. în Considera ii confortabile. George. Poveşti. Dumitru.. Marin. Bucureşti. Al.. Bucureşti. Cornel. Posteritatea lui Creangă. Periplu. pp. Povestiri). 1971 Petraş. 1978 21 . Răsfoind pe Creangă. Veronica Micle. Amintiri de la . 1979 Philippide. Bucureşti. Bucureşti.. Prefa ă la Ion Creangă.. V-XXI Piru. Constan a. 1980 Munteanu. Editura Minerva. II. Editura Scrisul românesc. Nicolae. Analize şi sinteze critice. 1991 Panu. Bucureşti. 1993 Moraru. Editura Eminescu. 1973 Piru.

Iaşi.. Editura Facla. Editura Junimea. Bucureşti. Editura Minerva. Lumea. Râs şi grotesc în opera lui Ion Creangă. Editura 100+1 Gramar. Timişoara. Editura Funda iei Culturale Române. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Scrires.Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă şi zeul copil. Luca. Editura Didactică şi Pedagogică. secven ă a mitului vârstei de aur: . Editura 100+1 Gramar. Povestiri. Bucureşti. Ultima noapte de dragoste şi întâia noapte de filosofie. Bucureşti. Luca. Tudor. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Eminescu. eseuri. Bucureşti. romanul ca personaj al propriului său roman. Revizuiri. 2000 Vianu. Mircea. Tudor. Ion Creangă văzut de genera ia actuală. Mircea. Bucureşti. Editura pentru literatură. 1995 Sorescu. 2002 Vianu. Postfa ă. 2005 Todoran. Şotii patafizice pe şantierul deconstruc iei. vol. în vol. Bucureşti. 1965 Vulcănescu. Mitul copilăriei. I. Iaşi. Bucureşti. în Romanul romanului românesc. pp. Literatura marilor clasici. Carnet critic. Editura Moldova. Poveşti. Mircea. I: În căutarea personajului. Eugen. Bucureşti. Arta prozatorilor români. Elvira. Vladimir. 2000 Sorohan.Pi u. Amintiri. 1999. Editura Funda iei Culturale Române. Editura tineretului. Bucureşti. Mircea. 1973 Tiutiuca. col. Editura Albatros. Romanul romanului românesc. 1993 22 . Bucureşti. Editura Junimea. Opere. Roxana. Ion Creangă. vol. Ion. Clasicii noştri. În poveşti cu Ion Creangă. 1992 Rău. Aurel.I-II. repovestită. 1973 Tomuş. 1971 Simu . Sec iuni literare. Ion. 1969 Tomuş. 1994 Rotaru. 1990 Streinu. 1996 Pi u. prefa ă la Ion Creangă. în volumul Studii de literatură română. Dumitru. Ion Creangă. 31-52 Tomuş. vol II: Despre identitatea unui gen fără identitate. Naveta spa ială. O istorie a literaturii române. 1968 Studii despre Ion Creangă. Bucureşti. Iaşi. Editura 100+1 Gramar.

în Gazeta literară. XXXIV. în Tribuna. Nicolae. 1-6 Bertea. 1964. 52. 36. 4 23 . 52. 1989. 295-302 Ciobanu. Şerban. Ion Creangă – povestitorul. XV. 7 Dima. VIII. Mircea. în Luceafărul. 1965. 9 Corbu. în România literară. 1964. 26. p. Ion Creangă – geneza şi structurile operei. Şerban. p. Glose la umorul lui Creangă. Victor. 45. Gheorghe. nr. 1965. nr. pp. Creangă şi caracterul dramatic al operei sale. p. nr. 22. nr. 8 Cre u. în Tribuna. anul XVIII. XXII. nr. 52. 1964. nr. Stilul (lui Creangă). Farmecul lui Creangă. în Limbă şi literatură. Al. XII. 1. 6 Cubleşan. 1966. 10-21 Arion. 1969. nr. 93. nr. 4. Daniel. Nicolae. Constantin. 1987. p. p. ARTICOLE DIN PERIODICE Ardeleanu. 1979. Virgil. nr. 1987. Gheorghe. 1989. p. în Luceafărul. pp. p. nr. nr. 52. Creangă între două structuri verbale. 72 (3/2007). Aspecte ale operei. 51. nr. Poveştile lui Creangă. în Convorbiri literare. pp. Posteritatea lui Creangă. 6 Borcilă.. 23. 8 Bulgăr. nr. p. în România literară. 1964. în Tribuna. Ion Creangă în oglinzile paralele şi neparalele ale timpului – 170 de ani de la naştere. în Dacia literară. 4 Ciopraga. Alexandru. 19-22 Crăciun. 1998 Bertea. VIII. Spa iul în literatura fantastică. 9 Bulgăr. 1-7 Cioculescu. 14. Constantin. pp. Ion Creangă şi energia limbajului. Creangă şi structurile epice. 3. Arta limbajului. în Adevărul literar şi artistic. p. Sadoveanu despre stilul artistic al lui Creangă. nr. 1993. 6 Cioculescu. 170. în Tribuna. în Steaua. în România literară. Mircea.C. pp. p. nr. în Gazeta literară. 50. Mircea.

aprilie.oralită ii” lui I. nr. în Via a românească. Maria Laura. 1966. Constantin. 1981. în Convorbiri literare. 32-35 Lazăr. Constantin. 32. Observa ii asupra stilului narativ în poveştile lui I.-Mureş. 233-236 Rus. XXXIV.. 1978. 2003. Dan.Poveştilor” lui Ion Creangă. pp. în Ateneu. în Contemporanul. 181-188 Pop. nr. IX. 8. în Saeculum. Limba română.. 34. în Gazeta literară. 16 Manolescu. august 1956. Ion Creangă – dinspre biografie spre operă. anul X. 1987. nr. 2. Editura Universită ii din Oradea. în România literară. 51-62 Micu. Ion Creangă văzut .Holban.. 3. Fascicula Limba şi literatura română. pp. 1986. în Analele Universită ii din Timişoara. 1999 Parascan. Valori ale repeti iei prin apozi ionare. 4 Mănucă. 41.. nr. 1964 Parascan. p. pp. în Via a românească. nr. 5. nr. 2004.3. 4. Ponciful . Cristian. 559-562 Jumbei. 2007. 46.Junimea”. VII. Philologica. Lingvistică. Al. Tg.altfel”. pp. în Studii şi cercetări lingvistice.Moş Nichifor Co cariul”. 1998 Metea. 93-98 Pop.. Încălcarea cronologiei şi retardarea nara iunii în . Ion Creangă şi . în Studia Universitatis . Ion Creangă – magia râsului popular. Al. pp. 1987. Aspecte ale semanticii poetice în textele . nr. în Convorbiri literare. 19. Lirismul Amintirilor. nr. seria Philologia. 4 (28).. Recitind . în Annales Universitatis Apulensis. Maria Laura. pp. în Analele Universită ii din Oradea. 7 Piru. p. Nicolae. p. Via a şi opera. pp. în Dacia literară. Stilistică. Dumitru. Ioan. pp. Interjec ia şi onomatopeea în contextul structurii stilistice a limbii române. nr.8. Condi ia biografiei literare. 51.. tom 1. Victoria. Alba-Iulia.Amintiri din copilărie”. XI. 168-176 Ionescu-Ruxăndoiu. 12. Liliana. 24. 12-13 Livescu.. Marius. Modalitate narativă şi structură sintactică în opera lui Ion Creangă. Maria Laura. Creangă. 2009. nr. Creangă sau despre re-oralizare. nr. 1969. pp.. 124-132 24 . Arta lui Creangă. nr.Petru Maior”.

Mihail. Bucureşti. Geometria amintirii. Probleme de literatură şi estetică. p. în Studia Universitatis . 1962. nr. Casa Editorială Demiurg. 152-157 Simion. în Limba română. Eugen. Tg. 117121 Rus. p. 1988. p. Editura Univers. Bucureşti.Rus. VIII. traducere de Nicolae Iliescu. Bucureşti. Normele limbii literare în opera lui Ion Creangă. 9. Seria Philologia.Petru Maior”. 299-304 Rus. p. 9 Todoran. 2003 Arvinte. în Tribuna.. Roluri narative în . Timpul în basmul românesc. Originalitatea lui Creangă. Maria Laura.. Paremiologia – nucleu expresiv în opera lui Ion Creangă. FOLCLOR Bratu. Eugen. Târgu-Mureş. 2009. în Convorbiri literare. O perspectivă semantică asupra basmului . 2009 Rus. 4 Speran ia. 1964. Personajul ca moderator al universului fantastic la Ion Creangă. Cristian. Eugeniu. nr. 51. anul XIX.. pp. în Gazeta literară. nr. Ipoteze şi ipostaze: pentru o teorie a istoriei literare. 1964. Florin. pp. 1989. Berindeanu.7. Vasile. nr. Maria Laura. Universitatea din Bucureşti.Povestea porcului” de Ion Creangă. Personajul în romanul românesc interbelic. 96.-Mureş. STUDII DE ISTORIE ŞI TEORIE LITERARĂ. nr. Arta naratorului. 2010. Liliana. nr. Savin. 4. 11-12. 9 Teodorescu. 6. pp. Editura Minerva. nr. în Studia Universitatis . Indice de cuvinte şi forme de Alexandrina Ioni ă. în Limbă şi literatură. în Amfiteatru. 2008. Henri. 1982 25 . 52. 8. 13 D. Tg. nr.-Mureş.. 1973 Corobca. 2008 Bahtin. p. Chişinău. în Proceedings of the International Conference "European Integration Between Tradition and Modernity". Seria Philologia. Maria Laura.Povestea lui HarapAlb” de Ion Creangă. Maria Laura. Farmecul rafinamentului (Ion Creangă). 397-421 Zalis.Petru Maior”. Iaşi.

Povestirea. Studii de istoria limbii române literare. 1973 Simion. Analiza povestirii. în româneşte de Rodica Tiniş. 2002 Roşianu. traducere de Leonida Teodorescu. Editura Univers. Editura Didactică şi pedagogică. Irina. Bucureşti. Bucureşti. De la o gramatică narativă către un model de investiga ie textuală. I-II. Stereotipia basmului. Editura Univers. Institutul European. Françoise. Vasile. Editura Cartea românească.. Editura pentru Literatură Universală. 1973 Vlad. Întoarcerea autorului. René. vol. Warren. 1967 E. Eugen. Editura Dacia. 1977 Vlad. 1982 Iordan. Cluj-Napoca. 1993 Petraş. Editura Cartea Românească. 1981 Studii de istoria limbii române literare. Repere în dinamica studiilor pe text. Teoria literară. secolul XIX. Editura pentru literatură. NARATOLOGIE. traducere de Nicolae Iliescu. Revaz. Bucureşti. Eugen. Austin. traducere de Sorin Pârvu. 1969 Lovinescu. 1999 Ardeleanu. II. Bucureşti. Iaşi. Editura Eminescu. Teoria literaturii. Editura Univers. 1995 26 . Funda ia Na ională pentru Ştiin ă şi Artă. Bucureşti. Teoria literaturii. M. vol. Bucureşti. Sanda-Maria. vol. Bucureşti. Bucureşti. Dumitru. Iaşi. Institutul European. Iorgu. Jean Michel. Ion. Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade româneşti. Bucureşti. 1972 Wellek. Cluj-Napoca. Lectura: un eveniment al cunoaşterii. Biblioteca Apostrof. Genurile biograficului. Nicolae. Teoria literaturii. 1969 Tiutiuca. Eseuri despre rela ia creator-operă.Bahtin. STUDII DE LINGVISTICĂ GENERALĂ. Bucureşti. II. Ion. Bucureşti. Secolul XIX. Destinul unei structuri epice. 2008 Simion. Probleme de literatură şi estetică. 2002 Tomaşevski. Editura pentru Literatură. POETICĂ ŞI STILISTICĂ Adam. Boris.

Editura Academiei Republicii Socialiste România.. Editura Edmunt. 1981 Caiet de semiotică (9). Eseul stănescian – Configurare poetică sau Despre .Un ierbivor interior ierbii”. Timişoara. Lucia. 111-123 Bremond. Editura Dacia. Tipografia Universită ii. în Analele Universită ii din Bucureşti. Tipografia Universită ii. Lumini a. Limbajul poeziei populare. Structuri narative şi semantice. Pragmatica personajului. Cluj-Napoca. Bucureşti. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. coeziune. stilistică. Bucureşti. Tg. 1978 Chiorean. Facultatea de Filologie. Semantică şi semiotică. Editura Universită ii . Semn şi interpretare: o introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. Timişoara. în Proceedings of the international conference European Integration Between Tradition and Modernity. Tratat de semiotică generală. Discurs eseistic. 1981 Caiet de semiotică (1). Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. p. traducere de Irina Bădescu. Ion. Ioan S. Tipografia Universită ii. Claude. edi ia a II-a. Cluj-Napoca.-Mureş. 1992 Caiet de semiotică (10). Corina. Iaşi. Naratologia. uz intern. Introducere în teoria nara iunii. Elena. Timişoara. 1982 27 . 1992 Cârâc. Editura Univers. 2007 Chiorean. Brăila. Aurel. Bucureşti. Editura Minerva. 2003 Bal. traducere de Anca Giurescu şi Cezar Radu.. Tg. Ion. Umberto. Bucureşti. Mieke. 2008 Berea-Găgeanu. Coeren ă. Institutul European. Aspecte ale repeti iei în limbajul popular.-Mureş. Logica povestirii. Editura Univers. 1973 Coteanu. 1981 Dragoş. 2001 Coteanu. Stilistica func ională a limbii române. Stil. 2001 Codoban. Gaston. 1994 Carpov. Editura Paralela 45. Curs de semantică.Petru Maior”. Piteşti. 1978 Eco. limbaj. traducere de Micaela Slăvescu. Bucureşti. Introducere la semiologia literaturii. referen ialitate. Elena. traducere de Sorin Pârvu. 2007 Ciocârlie. Editura Universită ii „Babeş-Bolyai”. Poetica spa iului. Bucureşti.Bachelard. XXVIII (1979). Lumini a.. Maria. Wald.

1978 Merlan.. J. Tullio de. Iaşi. 1988 Munteanu. Semantica textului şi problema referin ei nominale. Elemente pentru o gramatică narativă. Constan a. 1975 Greimas. Florica. Cuza”. J. Ambiguitatea între mimesis şi poiesis. Discontinuitatea. Bucureşti. Despre sens. Bucureşti. Eseuri semiotice. translated from French by Julie Tabler. Cluj-Napoca. 2005 Hrubaru. Editura Ex Ponto. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Institutul European. Pierre. Tools for Text and Image Analysis. Stilistica limbii române. Editura Univers. Bucureşti. Editura Universită ii „Al. Bucureşti.Eco. Proverbul: de la paremiologic la retoric: o abordare lexicosemantică şi pragmatică a proverbului. în româneşte de Anca Giurescu. Editura Univers. Introducere în stilistica oralită ii. traducere. Bucureşti. I. traducere de Cezar Radu şi Costin Popescu. O teorie a semioticii. 2000 Iordan. Aurelia. text tradus şi prefa at de Maria Carpov. Presses de l'Université de Limoges. traducere. 2004 Maingueneau. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. 2008 Greimas. Editura Accent. Ini iere în semiotica generală. 1981 Fontanier. prefa ă şi note de Ileana Verzea. Oana Aurelia. Iorgu. Editura Univers. Editura Univers. Umberto.. Constantin. An Introduction to Applied Semiotics. Dominique. Limoges. Editura Ştiin ifică. Bucureşti. Institutul European. Jean-Marie. Editura Universită ii din Oradea. Şapte tipuri de ambiguitate. traducere şi cuvânt înainte de Marina Mureşan Ionescu. William. Iaşi. prefa ă şi note Antonia Constantinescu. 1975 Hébert. 2007 Mauro. 1975 Klinkenberg. 1998 Milaş. 2003 Empson. Figurile limbajului. Editura Meridiane. A. traducere de Raluca-Nicoleta Balatchi. 1977 Gencărău. Mihaela. Bucureşti. Iaşi. Introducere în semantică. Sintaxa şi semantica – pragmatica limbii române vorbite. Bucureşti. 2006 28 . A. Louis. Pragmatica pentru discursul literar: enun area literară.

dimensiune esen ială a textului. Editura Academiei Republicii Socialiste România. 1994 Vlad. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic. I. Bucureşti. Editura Politică. sub redac ia prof. Marcus. cultură. 1975 29 . Casa Căr ii de Ştiin ă. 1970 Propp. semiotică.. Editura Univers. Bucureşti. Cluj-Napoca. Iaşi. Iaşi. Bucureşti. I. 1973 Roven a-Frumuşani. Gheorghe. 1989 Propp. Editura Academiei Republicii Socialiste România. 2005 Ne . Tzvetan. Elemente de teorie semantică a limbilor naturale. Em. Carmen. Editura Ştiin ifică. Poetica. Carmen. Lingvistică generală. 1975 Tohăneanu. Institutul European. O poetică a atmosferei. Creangă. Text şi textualitate. Mariana. Lucia Wald. Bucureşti.. 1981 Semiotica folclorului. mentalită i: o perspectivă de filosofie a limbajului. Sensul. Semiotică. coord. Gramatica Decameronului. V. Rochia de moar.. Bucureşti. Daniela. I. Textul-aisberg. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Bucureşti.I. sub redac ia acad. 1975 Semiotică şi poetică (3). Bucureşti. 1982 Vlad. Editura Univers. Bucureşti. Carmen Vlad. Institutul European. Cluj-Napoca. traducere de Radu Nicolau. Carmen. V. Semiotica criticii literare. Morfologia basmului. Tipografia Universită ii . traducere şi studiu introductiv de Paul Miclău. 1969 Vasiliu. societate. Bucureşti. Cluj-Napoca. 1987 Solomon. Stilul artistic al lui I. Coteanu şi prof. dr. Bucureşti. Mariana. Bucureşti. 1999 Semantică şi semiotică. Editura Univers.. Semnifica ie şi comunicare în lumea contemporană.. Editura Univers. 1970 Vlad. Solomon Marcus. 2000 Vrabie. Editura Dacia.Ne . G. 1985 Todorov. în româneşte de Radu Nicolau. Editura Academiei. Structura poetică a basmului.Babeş-Bolyai”.

Mihaela. 2001 Dragomirescu. Michel de Fornel. Dic ionar de ştiin e ale limbii. Casa Căr ii de Ştiin ă. traducere de Elena Dragoş. Bucureşti. coord. IV (Q-Z) coordonare şi revizie ştiin ifică: Ion Pop. Jean-Marie. 1995 Ducrot. Bucureşti. Editura Nemira. Mancaş. Viorel Vişan. Tzvetan Todorov). Mircea Zaciu. Oswald. 2000-2003 Dic ionarul esen ial al scriitorilor români. Editura All Educational. Dic ionarul figurilor de stil. Cluj. 2004 30 . Sabin Totu. Editura Babel. Schaeffer. Radu Gâdei. ENCICLOPEDII: Dic ionar analitic de opere literare româneşti. Liana Pop. Călăraşu. Cristina. I (A-D). N. Editura Ştiin ifică. Noul dic ionar enciclopedic al ştiin elor limbajului (în colaborare cu Marielle Abroux. Anca Dumitru. Marina Păunescu. 1996 Enciclopedie de filosofie şi ştiin e umane. Cornel Mihai Ionescu.. Gerald. traducere de Anca Măgureanu. Editura Echinox. Editura Albatros. Ligia Florea. Ionescu-Ruxăndoiu.DIC IONARE. Liliana. Jacques. Dominique Bassano. 2000 Bidu-Vrănceanu. Mihaela Pop. 2004 Moeschler. Bucureşti. traducere de Lumini a Cosma. vol. Dic ionar de naratologie. Dic ionar enciclopedic de pragmatică. Institutul European. vol. Gabriela. Angela. Pană Dindelegan. Dorina Roman. Georges Boulakia. III (M-P). Philipe Roussin. Bucureşti. Iaşi. ClujNapoca. Hanibal Stănciulescu. Ştefan Oltean. traducere de Sorin Pârvu. Reboul Anne. Bucureşti. Gh. 1999 Prince. vol. Carmen Vlad. Florin Frunză.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->