Medfam Part4

701 Rezidentiat 2004 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI - PARTEA a IV a
Tema nr. 25
Socul hipovolemic
BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
G1125001. Mecanismele compensatorii depasite in cadrul socului hipovolemic sever se asociaza cu

urmatoarele conditii cu EXCEPTIA:
A. se dezvolta hipotensiunea arteriala
B. apare vasodilatatia generalizata
C. apare vasoconstrictia generalizata
D. se reduce perfuzia tisulara
E. se instaleaza metabolismul anaerob
(pag. 241)
G1125002. Prefuzia tisulara scazuta din socul hipovolemic se datoreaza:

A. scaderii debitului cardiac
B. reducerii rezistentei vasculare sistemice
C. maldistributiei fluxului sangvin in microcirculatie
D. distributiei normale a fluxului sangvin in microcirculatie
E. suntarea anormala a unui debit cardiac crescut
(pag. 240,241)
G1125003. Urmatoarele afirmatii in relatie cu socul hipovolemic sint adevarate, cu EXCEPTIA:

A. perfuzia cu lichide este tratamentul fundamental al hipovolemiei acute
B. readucerea presiunilor de umplere cardiaca la nivel optim se realizeaza fara a induce edemul pulmonar
C. readucerea presiunilor de umplere cardiaca la nivel optim se realizeaza chiar cu pretulinducerii unui edem
pulmonar
D. monitorizarea presiunii hidrostatice pulmonare prin examen fizic este esentiala pe perioada resuscitarii
E. monitorizarea presiunii hidrostatice prin masuratori hemodinamice este esentiala pe perioada resuscitarii
(pag. 243)
G1125004. Urmatoarele afirmatii sint reale in cadrul socului hipovolemic, cu EXCEPTIA:

A. resuscitarea initiala se realizeaza cu solutii cristaloide
B. administrarea albuminei este o metoda mai eficienta de refacere a volumului vascular
C. administrarea solutiilor coloidale nu a demonstrat un beneficiu net fata de cristaloide in refacerea volumului
vascular
D. administrarea solutiilor saline hipertone este eficienta in resuscitarea arsilor
E. administrarea dopaminei in doza de 1-4 micrograme/kgc/minut este obligatorie in socul hipovolemic
(pag. 244)
G1125005. Urmatoarele afirmatii sint reale in relatie cu socul hipovolemic, cu EXCEPTIA

A. poate rezulta prin hemoragie
B. poate fi indus de arsuri
C. este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinica
D. nu este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinica
E. se poate produce prin depletie lichidiana datorata varsaturilor
(pag. 237)
701 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
G1125006. Urmatoarele afirmatii sint reale in socul hipovolemic, cu EXCEPTIA

A. hipotensiunea arteriala in cadrul socului inseamna in general o tensiune arteriala medie peste 50 mmHg
B. pacientii cu HTA cronica severa pot fi relativ hipotensivi cind presiunea arteriala medie scade cu 40 mmHg
C. pacientii cu hipotensiune cronica nu prezinta semne clinice de soc pina ce presiunea medie nu scade sub
50 mmHg
D. hipotensiunea arteriala in cadrul socului inseamna in general o TA medie sub 60 mmHg
E. reducerea fluxului sangvin in piele se reflecta prin extremitati reci si palide
(pag. 242-244)
G1225007. Principalul obiectiv al terapiei socului hipovolemic este:

A. refacerea agresiva a volumului circulant
B. corectarea hipoglicemiei
C. corectarea diselectrolitemiei
D. tratamentul anemiei
E. resuscitarea cardiorespiratorie
(pag. 354)
G1225008. Acidoza metabolica se combate prin administrarea de solutii alcaline si este necesara
numai in formele severe de acidoza, cu pH-ul mai mic de:
A. 7,60
B. 7,50
C. 7,40
D. 7,30
E. 7,20
(pag. 358)
G1225009. Administrarea singelui integral in socul hemoragic se impune atunci volumul sangvin
circulant este redus cu:
A. 1/4
B. 1/3
C. 2/4
D. 2/5
E. ¾
(pag. 356)
G1225010. Cit la suta din volumul circulant trebuie pierdut pentru ca tensiunea arteriala sa devina
nemasurabila?
A. 10%
B. 15%
C. 20%
D. 30%
E. 40%
(pag. 354)
G1225011. Organul cel mai afectat in socul hipovolemic prin pierderi lichidiene este:
A. inima
B. creierul
C. rinichiul
D. plaminii
E. ficatul
(pag. 353)
G1225012. Reducerea volemiei este critica pentru supravietuire cind este de:
A. 10%
B. 15%
C. 20%
D. 25%
E. 30% si mai mult
(pag. 350)
G1325013. Administrarea de bicarbonat este necesara:

A. in toate formele de soc hipovolemic cu acidoza metabolica
B. in caz de hipersodemie
C. in forme severe si persistente de acidoza
D. pentru repletie volemica
E. in acidoza respiratorie
(pag. 118)
G1325014. In socul hipovolemic suferinta viscerala survine tardiv si de obicei intereseaza initial:
A. cordul
B. creierul
C. plamanul
D. rinichiul
E. pancreasul
(pag. 115)
G1325015. Mecanismele compensatorii din socul hipovolemic sunt declansate de scaderea volemiei
cu:
A. 5%
B. 10%
C. 15%
D. 20%
E. 25%
(pag. 110)
G1325016. Prima manifestare ultrastructurala a leziunii hipoxice este:

A. ruptura lizozomilor
B. eliberarea de enzime proteolitice
C. condensarea compartimentului intern mitocondrial
D. edematierea reticulului endoplasmatic
E. liza nucleului
(pag. 114)
G1425017. Cauza socului hipovolemic este:

A. Cresterea rezistentei vasculare periferice
B. Scaderea debitului cardiac
C. Scaderea intoarcerii venoase
D. Reducerea relativa sau absoluta a volumului circulant
E. Nici una din cele de mai sus
(pag. 110)
G1425018. in cazul socului hipovolemic prin pierderi lichidiene (hemoragic, oclusiziv) organul cel mai
afectat in cadrul suferintei organice este:
A. Cordul
B. Rinichiu
C. Plaminii
D. Creierul
E. Ficatul
(pag. 114)
G1425019. in socul hipovolemic, prima manifestare ultrastructurala a leziunii hipoxice

A. Ruptura lizozomilor
B. Edematierea reticulului endoplasmatic
C. Edematierea lizozomilor
D. Edemaţierea mitocondriei
E. Ruptura lizozomilor cu elibetrarea de enzime proteolitice
(pag. 114)
G1425020. Mecanismele compensatorii hemodinamice in socul hipovolemic sunt initiate la:

A. Scaderea volemiei cu peste 70%
B. Cresterea volemiei cu peste 25%
C. Scaderea volemiei cu peste 30%
D. Scaderea volemiei cu peste 25%
E. Cresterea volemiei cu peste 30%
(pag. 110)
G1525021. Cateterizarea cordului drept arata in socul hipovolemic:

A. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara crescuta
B. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara scazuta
C. Debit cardiac crescut si presiune capilara pulmonara scazuta
D. Debit cardiac scazut si presiune capilara pulmonara normala
E. Debit cardiac crescut si presiune capilara pulmonara normala
(pag. 243)
G1525022. in socul hipovolemic perfuzia tisulara scazuta este determinata de:

A. Reducerea rezistentei vasculare sistemice
B. Cresterea rezistentei vasculare pulmonare
C. Debit cardiac inadecvat
D. Maldistribuţia fluxului sanguin in microcirculaţie
E. Endorfine si neuropeptide
(pag. 238, 240)
G1525023. in tratamentul socului hemoragic obiectivul principal este de a mentine concentratia de

hemoglobina la valori de:
A. 7 g/dL
B. 8 g/dL
C. 9 g/dL
D. 10 g/dL
E. 11 g/dL
(pag. 244)
G1525024. Mecanismele compensatorii mentin debitul cardiac atunci cand se pierd:

A. 50% din volumul total de sange
B. 40% din volumul total de sange
C. 30% din volumul total de sange
D. 20% din volumul total de sange
E. 10% din volumul total de sange
(pag. 240)
G1525025. Semnele specifice socului hipovolemic sunt:

A. Dovezi clare ale unor pierderi de lichide
B. Hipotensiune sub 60 mmHg
C. Puls paradoxal
D. Ritm de galop
E. Tahicardie
(pag. 242)
G1525026. socul hipovolemic se datoreaza:

A. Depresiei functiei cardiace
B. Afectarii umplerii diastolice ventriculare
C. Inadecvarii perfuziei tisulare
D. Scaderii volumului sangelui circulant
E. Reducerii patului vascular pulmonar
(pag. 237, 238)
G1625027. Alegeti varianta corecta privind fiziopatologia socului hipovolemic:

A. Mecanismele de compensare initiale sunt exclusiv endocrine
B. Barostatul renal este reprezentat de receptorii din arteriola eferenta
C. Vasopresina reduce rezistenta vasculara in teritoriul splanhnic
D. Angiotensina II nu actioneaza asupra celulelor din corticosuprarenale
E. Eliberarea de vasopresina este declansata de stimularea receptorilor de intindere din cord
(pag. 112)
G1625028. Cantitate de albumina din solutia de proteine plasmatice (SPPS) are urmatoarea valoare
A. 20%
B. 88%
C. 6%
D. 7%
E. 5%
(pag. 116)
G1625029. Caracteristic mecanismului de reumplere capilara in socul hipovolemic este:

A. Vasodilatatia precapilara scade presiunea hidrostatica
B. Presiunea interstitiala crescuta nu contribuie la restabilirea volumului intravascular
C. Este un mecanism compensator important in faza tardiva de soc
D. Glucoza si produsii de glicoliza din compartimentul interstitial favorizeaza cresterea volumului si presiunii la
acest nivel
E. Nici una din cele de mai sus
(pag. 112)
G1625030. Care este principalul obiectiv al tratamentului socului hipovolemic:

A. Refacerea volemiei
B. Cateterizarea de urgenta a unei vene centrale
C. Plasarea de una sau mai multe canule cu lumen mic an vene periferice
D. Afirmatiile A, B si C sunt corecte
E. Nici o afirmatie nu este corecta
(pag. 115)
G1625031. Mecanismele compensatorii hemodinamice sunt declansate de o scadere a volemiei de

A. 15%
B. 20%
C. 25%
D. 30%
E. 35%
(pag. 115)
G1625032. Referitor la fiziopatologie socului hipovolemic, urmatoarele afirmatii sunt false cu

EXCEPTIA:
A. Eliberarea de betaendorfine incepe la pierderea a peste o treime din volumul sanguin
B. La decompensarea circulatiei periferice contribuie eliberarea de prostaglendine vasoconstrictoare
C. Insuficienta microcirculatorie este agravata de edemul celulelor endoteliale
D. Opioizii endogeni nu au efect asupra raspunsului simpatic din centrii nervosi centrali
E. Ischemia de la nivelul sistemului nervos central accentueaza hipersimpaticotonia
(pag. 113)
G1625033. Solutia stabila de proteine plasmatice (SPPS) au o concentratie de:

A. 3%
B. 4%
C. 5%
D. 6%
E. 10%
(pag. 116)
G2325034. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este reprezentat de:

A. administrarea de substante vasodilatatoare
B. restrictia hidro-salina
C. perfuzia cu lichide
D. administrarea de diuretice
E. administrarea de substante inotrop pozitive
(pag. 243)
G2325035. In socul hemoragic, refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin

administrarea de:
A. glucoza
B. ser fiziologic
C. solutie Ringer
D. derivati de gelatina
E. masa eritrocitara
(pag. 244)
G2325036. In socul hipovolemic, activarea mecanismelor compensatorii sunt activate cand se pierd:
A. 10% din volumul total de sange
B. 15% din volumul total de sange
C. 20% din volumul total de sange
D. 25% din volumul total de sange
E. 30% din volumul total de sange
(pag. 240)
G2325037. Depasirea mecanismelor compensatorii si aparitia semnelor clinice de soc apar la o

pierdere de:
A. 10-15% din volumul sanguin
B. 15-20% din volumul sanguin
C. 20-25% din volumul sanguin
D. 25-30% din volumul sanguin

E. 30-35% din volumul sanguin
(pag. 241)
G2325038. Reducerea perfuziei tisulare si modificarea metabolismului duc la cresterea nivelului de:
A. acid acetoacetic
B. acid ß2-hidroxibutiric
C. bicarbonat
D. lactat
E. sulfat
(pag. 241)
G2325039. In stadiile initiale ale hipovolemiei acute, cand pierderile sunt de pana la 10%, poate aparea
un singur semn clinic:
A. tegumente calde, eritematoase
B. hipertensiunea clinostatica
C. midriaza
D. hipotensiunea ortostatica
E. insuficienta pluriorganica
(pag. 240)
G2525040. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este:

A. administrarea de oxigen pe sondă
B. administrarea de agenţi inotropi
C. administrarea de soluţii cristaloide în perfuzie
D. eradicarea infecţiilor
E. creşterea tensiunii arteriale
(pag. 343)
G2525041. În şocul hipovolemic este esenţială pentru perioada resuscitării:

A. măsurarea tensiunii arteriale
B. determinarea cantităţii de sânge pierdut
C. monitorizarea presiunii hidrostatice pulmonare
D. determinarea gazelor sangvine
E. determinarea produşilor de catabolism
(pag. 243)
G2525042. Tipul cel mai frecvent de şoc întâlnit în clinică este:

A. şocul cardiogen
B. şocul obstructiv extracardiac
C. şocul distributiv
D. şocul hipovolemic
E. şocul toxic
(pag. 237)
G2525043. Şocul hipovolemic este:

A. toxic
B. reflex
C. hemoragic
D. neurogen
E. anafilactic
(pag. 238)
G2525044. Obiectivul principal al tratamentului în şocul hemoragic este:

A. creşterea presarcinii ventriculului stâng
B. reducerea pierderii de lichide
C. menţinerea tensiunii arteriale peste 60 mm Hg
D. menţinerea concentraţiei de hemoglobină la valori de 10 g/l
E. menţinerea volumului total de sânge la peste 80% din valoarea normală
(pag. 244)
G2525045. Pentru resuscitarea iniţială, în cele mai multe forme de şoc hipovolemic se apelează la:
A. agenţi trombolitici
B. substanţe vasopresoare
C. adrenalină
D. soluţii cristaloide
E. glucoză
(pag. 244)
G2525046. În abordarea pacientului cu şoc, testele iniţiale de laborator includ, cu EXCEPŢIA:

A. radiografie toracică
B. electrocardiogramă
C. echografie cardiacă
D. cateterizarea inimii drepte
E. hemoleucogramă
(pag. 242)
G2525047. Următoarele condiţii caracterizează şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:

A. pierdere de lichide
B. hemoragie
C. presarcină redusă
D. umplere redusă
E. scăderea tensiunii arteriale
(pag. 240)
G2525048. Următoarele mecanisme compensatorii intervin în şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:

A. scăderea activităţii adrenergice
B. reducerea presiunii hidrostatice în capilare
C. activarea sistemului renină-angiotensină
D. creşterea nivelului de ACt
E. creşterea nivelului de aldosteron
(pag. 240)
G2525049. Următoarea medicaţie este utilă în tratamentul şocului hipovolemic:

A. masă eritrocitară
B. oxigen
C. trombostop
D. adrenalină
E. nitroglicerină
(pag. 244)
G2525050. Care este cel mai frecvent tip de şoc întîlnit în clinică ?
A. şocul extracardiac
B. şocul hemoragic
C. şocul septic
D. şocul cardiogen
E. şocul de distribuţie
(pag. 238)
G2625051. Topografia durerii in HDL1-L2:

A. Cuprinde fata posterioara a coapsei
B. Iradiaza pina la glezne
C. Intereseaza portiunea superioara, anteromediala a coapsei
D. Se asociaza cu abolirea reflexului rotulian
E. Durerea este declansata de afectarea radacinii L1
(pag. 85)
G2625052. Durerea lombara de repaus se intilneste in urmatoarele afectiuni, cu exceptia:

A. Tumora vertebrala
B. Fractura de coloana
C. Discita
D. Durerea iradiata de la structurile vecine
E. Stenoza vertebrala
(pag. 83)
G2625053. Terapia chirurgicala in lombosciatica este indicata in urmatoarele situatii, cu exceptia:

A. Deficit motor progresiv prin leziune a radacinii nervoase
B. Deteriorare progresiva demonstrata prin EMG si studii de conducere nervoasa
C. Sciatica cu incontinenta sfincteriana
D. Durere radiculara invalidanta prezenta in ciuda tratamentului conservator de minim 2 saptamini
E. Durere invalidanta recurenta in ciuda tratamentului conservator
(pag. 86)
G2625054. Durerea in lombosciatica:

A. Este agravata de ridicarea de greutati
B. Se amelioreaza la mobilizarea coloanei
C. Este agravata de repausul la pat cu genunchii flectati
D. Nu este influentata de tuse, stranut sau defecatie
E. Necesita administrarea de analgetice opioide
(pag. 83)
G2625055. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate:

A. Durerea de tip mecanic apare si se accentueaza in cursul noptii
B. Pozitia sezinda este greu tolerata de bolnavii cu afectarea radacinilor L2-L4
C. ROT in sciatalgia L4 sunt normale
D. Examinarea radiologica lombara in durerea acuta, se impune numai in cazul prezentei factorilor de risc
pentru o cauza grava a durerii lombare
E. Durerea de tip inflamator se amelioreaza la repaus prelungit
(pag. 85)
G2625056. Radiculopatia L4 se caracterizeaza prin:

A. Abolirea reflexului achilian
B. Hipoestezia plantara si laterala a gambei
C. Diminuarea reflexului rotulian
D. Iradierea durerii pe partea laterala a gambei
E. Imposibilitatea de a sta pe calcii
(pag. 85)
G2625057. Spasmul musculaturii paravertebrale in LS, determina modificarile de mai jos, cu exceptia:
A. Accentuarea lordozei lombare fiziologice
B. Scolioza
C. Limitarea miscarilor coloanei vertebrale in plan sagital
D. Limitarea miscarilor coloanei vertebrale in plan frontal
E. Pozitia antalgica
(pag. 84)
G2625058. Artrita reumatoida se caracterizeaza prin:

A. Afectarea asimetrica a articulatiilor periferice
B. Distructiile cartilajului si eroziunile osoase apar printr-un mecanism de uzura
C. Prezenta HLA DR2 si HLA DR4
D. Sinovita inflamatorie persistenta
E. Este o afectiune acuta multisistemica de cauza necunoscuta
(pag. 2068)
G2625059. Afectarea viscerala in artrita reumatoida:

A. Este intotdeauna manifesta clinic
B. Nodulii reumatoizi nu apar niciodata in pericard si pleura
C. Pericardita este intilnita la 5o% dintre bolnavi
D. Afectarea oculara este prezenta de la debutul bolii
E. Interesarea renala este frecventa si precoce
(pag. 2072)
G2625060. Afectarea articulara in artrita reumatoida:

A. Articulatiile interfalangiene distale sunt rareori implicate
B. Sinovita articulatiei cotului este rara si apare tardiv in evolutia bolii
C. Prezenta ruborului este obligatorie
D. Limitarea mobilitatii articulare este datorata in exclusivitate durerii si tumefactiei articulare
E. Redoarea matinala are o durata de sub o ora.
(pag. 2071)
G2625061. Referitor la sdr Felty, sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:

A. Se caracterizeaza prin asocierea la artrita reumatoida a splenomegaliei si neutropeniei
B. Citopenia se datoreaza hipersplenismului si fenomenelor autoimune
C. Se asociaza cu titru crescut de factor reumatoid
D. Trombocitopenia este un criteriu obligatoriu
E. Apare tardiv in evolutia bolii
(pag. 2072)
G2625062. In artrita reumatoida urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptie:

A. VSH-ul crescut, prezenta nodulilor reumatoizi sunt factori de prognostic nefavorabil
B. Pacientii virstnici cu boala seronegativa au in general o forma severa de artrita reumatoida
C. Factorul reumatoid este prezent la 10-20% din persoanele sanatoase cu virsta peste 65 de ani
D. Nivelul seric al PCR se coreleaza cu actvitatea bolii
E. Tratamentul cu Metotrexat in asociere cu Ciclosporina are efecte terapeutice benefice
(pag. 2073)
G2625063. Debutul artritei reumatoide este:

A. Insidios cu manifestari generale in 50% din cazuri
B. Este acut la 40% din bolnavi
C. In 30% este limitat la una sau citeva articulatii
D. Splenomegalia este intotdeaumna prezenta

E. Interesarea articulara la debut este intotdeauna simetrica
(pag. 2071)
G2625064. Afirmatiile referitoare la artrita reumatoida sunt adevarate cu exceptia:

A. Susceptibilitatea genetica este data de genele HLA si cele care controleaza expresia receptorilor
limfocitelor T pentru antigene si imunoglobuline
B. Boala este mai frecventa la femei
C. Prevalenta AR este de 0.8% din populatia generala
D. Debutul este intre 35-50 ani
E. Riscul gemenilor dizigoti de a dezvolta boala este similar cu cel al gemenilor monozigoti
(pag. 2068)
G2625065. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt adevarate:
A. Socul hipovolemic se datoreaza unei reduceri a volumului sanguin circulant
B. Socul hipovolemic se asociaza cu cresterea presiunii telediastolice in ambii ventriculi
C. Socul hipovolemic se asociaza cu scaderea presiunii telediastolice exclusiv in VD
D. Socul hipovolemic se asociaza cu scaderea presiunii telediastolice exclusiv in VS
E. Socul hipovolemic se datoreaza unei infectii severe
(pag. 237)
G2625066. Urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt false:

A. Socul hipovolemic se asociaza cu scaderea presiunii telediastolice in ambii ventriculi
B. Socul hipovolemic poate rezulta prin hemoragie sau depletie lichidiana
C. Socul hipovolemic este cel mai frecvent tip de soc intalnit in practica
D. Socul hipovolemic se asociaza cu cresterea presiunii telediastolice in ambii ventriculi
E. Socul hipovolemic se asociaza cu debit cardiac scazut
(pag. 237)
G2625067. In socul hipovolemic reducerea perfuziei tisulare duce la:

A. Instalarea metabolismului anaerob cu alcaloza metabolica
B. Stimulare reflexa adrenergica cu redistributia fluxului sanguin in teritoriul cerebral si coronarian
C. Stimulare reflexa adrenergica cu redistributia fluxului sanguin in teritoriul cutanat si muscular
D. Stimulare reflexa vagala
E. Acidoza respiratorie
(pag. 241)
G2625068. In socul hipovolemic principala masura de tratament este:

A. Reprefuzia miocardului
B. Refacerea volemiei
C. Suport inotropic major
D. Administrarea de diuretice
E. Administrarea de vasodilatatoare
(pag. 243)
G2625069. In socul hipovolemic sunt false urmatoarele:

A. Apar frecvent tulburari ale starii mentale
B. Manifestrile cerebrale apar de obicei cand TA sistolica e sub 60 mmhg
C. In evolutie apare sindrom de detresa respiratorie acuta
D. Este consecinta unui infarct miocardic acut
E. Este consecinta unei pierderi importante lichidiene
(pag. 239)
G2625070. Socul hipovolemic se caracterizeaza prin:

A. Umplere ventriculara neadecvata
B. Cresterea volumului si presiunii telediastolice in ventricolul stang
C. Cresterea volumului si presiunii telediastolice in ventricolul drept
D. Debit cardiac scazut si volum bataie crescut
E. Debit cardiac crescut si volum bataie scazut
(pag. 237)
G2825071. Socul hipovolemic se datoreaza:

A. Depresiei functiei cardiace
B. Afectarii umplerii diastolice ventriculare
C. Inadecvarii perfuziei tisulare
D. Scaderii volumului sangelui circulant
E. Reducerii patului vascular pulmonar
(pag. 237)
G2825072. Modificarile patologice initiale din structura celulei sunt:

A. Largirea reticulului endoplasmic
B. Dilatarea mitocondriei
C. Distrugerea lizozomilor
D. Ruperea mitocondriei
E. Acumularea de cromatina in citoplasma
(pag. 238)
G2825073. Cel mai frecvent tip de soc intalnit in clinica este:

A. septic
B. cardiogen
C. hipovolemic
D. neurogen
E. endocrinologic
(pag. 238)
G2825074. Socul hipovolemic apare in urmatorelele situatii cu exceptia:

A. Hemoragii
B. Varsaturi cu depletie lichidiana inportanta
C. Diareei trenante
D. Arsuri
E. Tamponada cardiaca
(pag. 238)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
G1125075. Care din urmatoarele afirmatii legate de socul hipovolemic sever sint reale:
A. cateterizarea inimii drepte este utila
B. monitorizarea invaziva este necesara pentru evaluarea starii hemodinamice
C. monitorizarea neinvaziva nu estimeaza corect presiunea de umplere la nivel cardiac
D. presiunea capilara pulmonara este crescuta
E. debitul cardiac este crescut
(pag. 242)
G1125076. Care din urmatoarele afirmatii legate de socul hipovolemic sint reale:
A. in socul hemoragic refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin transfuzia de masa
eritrocitara
B. scopul tratamentului in socul hipovolemic prin hemoragie este mentinerea unei concentratii de
hemoglobina de 10g/dl
C. reducerea nivelului seric de lactat este unindicator al unei resuscitari reusite
D. cresterea nivelului seric de lactta este un indicator al unei resuscitari reusite
E. pacientii cu soc hipovolemic au frecventistoric de infectii localizate asociate cu febra
(pag. 242-244)
G1125077. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sint reale
A. reducerea presiunii hidrostatice capilare favorizeaza transudarea lichidului din spatiul extracelular in vase
B. vasoconstrictia arteriolara precapilara favorizeaza transudarea lichidului din spatiul extracelular in vase
C. contractia volumului intravascular duce la activarea sistemului renina-angiotensina
D. contactia volumului intravascular duce la scaderea secretiei de hormon antidiurteic
E. contractia volumului intravascular duce la scaderea nivelurilor serice de aldosteron
(pag. 240)
G1125078. Care din urmatoarele afirmatii sint reale in cadrul socului hipovolemic sever
A. se dezvolta acidoza metabolica
B. scade nivelul de lactat
C. se redistribuie fluxul sangvin in teritoriul coronarian
D. se redistribuie fluxul sangvin in sistemul cerebral
E. lezarea endoteliului capilar nu determina pierderea de lichide din circulatie
(pag. 241)
G1125079. Care din urmatoarele afirmatii sint reale in relatia cu socul hipovolemic (SH)
A. SH se produce din cauza reducerii volumului circulant sangvin
B. se asociaza cu cresterea postsarcinii
C. se asociaza cu cresterea presarcinii
D. realizeaza scaderea presiunilor telediastolice in cavitatile cardiace stingi
E. induce un volum-bataie scazut si un debit cardiac inadecvat
(pag. 237)
G1125080. Urmatoarele afirmatii sint adevarate in relatie cu socul hipovolemic:

A. o pierdere rapida intre 20-25% din volumul sangvin permite mecanismelor compensatorii mentinerea
debitului cardiac
B. o pierdere de 10% din volumul sangvin nu permite mecanismelor compensatorii mentinerea debitului
cardiac
C. cresterea activitatii adrenergice duce la vasoconstrictie arteriala
D. cresterea activitatii adrenergice determina venoconstrictie
E. cresterea activitatii simpatice dtermina scaderea frecventei cardiace
(pag. 241)
G1225081. Care dintre semnele urmatoare sunt prezente in socul hipovolemic?

A. anxietatea
B. agitatia
C. teama
D. somnolenta
E. setea exagerata
(pag. 345)
G1225082. Care sunt semnele clinice care arata ca in socul hipovolemic este necesar suportul
ventilator?
A. cianoza
B. tahipneea
C. bradipneea severa
D. confuzia mentala
E. bradilalia
(pag. 354,355)
G1225083. Pentru combaterea oliguriei se administreaza:

A. Furosemid 10-20 mg
B. Manitol 10-20 g
C. Spironolactona 3x1 tb
D. Digoxin 1 tb
E. Dextran
(pag. 358)
G1225084. Care dintre urmatoarele preparate sunt utilizate in tratamentul cu lichide a socului
hipovolemic?
A. singele integral
B. solutia stabila de proteine plasmatice
C. plasma proaspata
D. dextranul
E. serul fiziologic
(pag. 356)
G1225085. Activarea sistemului nervos simpatic determina:

A. vasoconstrictie arteriolara periferica
B. redistributia fluxului sangvin
C. cresterea frecventei cardiace
D. activarea sistemului renina-angiotensina
E. reducerea intoarcerii venoase
(pag. 351)
G1225086. Administrarea substantelor vasoactive se face atunci cind rezerva miocardica este redusa.
Se administreaza:
A. Digoxin
B. Inotropice catecolaminice
C. Noradrenalina
D. Efortil
E. Dobutamina
(pag. 358)
G1225087. Care sunt mecanismele care participa la cresterea permeabilitatii microvasculare in fazele
avansate ale socului?
A. eliberarea de mediatori activi
B. lezarea endoteliului de catre radicalii liberi de oxigen
C. acidoza
D. Alcaloza
E. incetinirea fluxului sanghin
(pag. 352)
G1225088. Cresterea tonusului simpatic determina

A. constrictia arteriolelor
B. constrictia venulelor
C. relaxare arteriala
D. constrictia capilarelor
E. constrictia arterelor mari
(pag. 351)
G1225089. Monitorizarea necesarului de lichide si ritmul administrarii se stabilesta in raport cu:

A. raspunsul hemodinamic
B. masurarea frecventei cardiace
C. masurarea tensiunii arteriale
D. masurarea PVC
E. aprecierea starii generale
(pag. 357)
G1325090. Activarea sistemului nervos simpatic determina:

A. constrictia arteriolara periferica
B. centralizarea circulatiei
C. bradicardie
D. stimularea medulosuprarenalei
E. contractia vaselor de capacitate
(pag. 110-111)
G1325091. Administrarea de Dextran 70 poate fi urmata de:

A. cresterea fibrinogenului
B. scaderea factorilor V si VIII ai coagularii
C. scaderea functiei de agregare trombocitara
D. reactii anafilactice
E. rezultate false la deteminarea grupelor sanguine
(pag. 116)
G1325092. Daca nu se intervine terapeutic si hipovolemia persista, apar:

A. hipoxia tisulara
B. alcaloza lactica
C. scaderea ratei de extractie a oxigenului
D. acumularea de fosfat macroergic (ATP)
E. acidoza lactica
(pag. 113)
G1325093. Hipotensiunea arteriala din socul hipovolemic se asociaza cu:

A. tahicardie
B. polipnee
C. extremitati calde
D. absenta pulsului capilar
E. poliurie
(pag. 115)
G1325094. In fazele avansate ale socului, cresterea permeabilitatii microvasculare apare prin:
A. eliberarea de mediatori vasoactivi (histamina, bradikinina, factor activator trombocitar)
B. lezarea endoteliului de catre radicalii liberi de oxigen
C. secretia inadecvata de ADH
D. activarea sistemului renina - angiotensina - aldosteron
E. tulburari hidroelectrolitice
(pag. 113-114)
G1325095. In terapia socului hipovolemic se pot folosi:

A. sange
B. plasma proaspata congelata
C. Hidroxietil amidon (HES)
D. solutii saline hipertone
E. solutii de glucoza
(pag. 115-117)
G1325096. Indicatiile administrarii de plasma proaspata congelata includ:

A. repletia volemica
B. alterarea coagularii
C. hipoproteinemia
D. transfuzia masiva
E. deshidratarea severa
(pag. 116)
G1325097. Mecanismele care contribuie la decompensarea circulatiei periferice in socul hipovolemic

includ:
A. eliberarea de catecolamine
B. eliberarea de prostaglandine vasodilatatoare
C. eliberarea de ADH
D. ischemia sistemului nervos central cu reducerea hipersimpaticotoniei
E. eliberarea de factor natriuretic atrial
(pag. 113)
G1325098. Mecanismele neuroendocrine compensatorii activate in socul hipovolemic includ:

A. stimularea gonadelor
B. activarea sistemului nervos simpatic
C. activarea sistemului renina angiotensina aldosteron
D. inhibarea sistemului adrenergic
E. scaderea sintezei de ACTH
(pag. 111)
G1325099. Profilul hemodinamic al socului hipovolemic include:

A. cresterea presarcinii
B. scaderea intoarcerii venoase
C. scaderea rezistentei vasculare peiferice
D. scaderea debitului cardiac
E. cresterea frecventei cardiace
(pag. 110)
G1325100. Substantele vasoconstrictoare sunt indicate in terapia socului hpovolemic:

A. de la inceput
B. in absenta solutiilor perfuzabile
C. niciodata
D. la pacientul exsanghinat in iminenta de oprire cardiaca
E. cand cauza socului hipovolemic poate fi corectata chirurgical
(pag. 118)
G1425101. Bolnavul in soc hipovolemic prezinta urmatoarele cu exceptia:

A. Tahicardie
B. Polipnee
C. Extremitati calde
D. Oligurie
E. Bradicardie
(pag. 115)
G1425102. Dextran 70 este o solutie coloida care:

A. Administrat in cantitate mare produce scaderea fibrinogenului si a functiei de agregare trombocitara
B. Nu produce complicatii hemoragice
C. Rezulta din fermentatia zaharozei cu bacteria Leuconostoc mesenteroides
D. Are timpul de injumataţire intravascular de 4 ore
E. Exercita o presiune coloid-osmotica mai mare decat plasma
(pag. 116)
G1425103. in prima faza a socului hipovolemic se produce activarea sistemului nervos simpatic cu
eliberarea de catecolamine in exces care produc vasoconstrictie cu exceptia:
A. Vaselor coronariene
B. Vaselor splanhnice
C. Vaselor dermice
D. Vaselor cerebrale
E. Vaselor de la nivelul musculaturii
(pag. 111)
G1425104. in raport cu lichidele pierdute (sange, plasma, etc) avem urmatoarele variante de soc
hipovolemic:
A. soc hemoragic
B. soc traumatic
C. soc combustional
D. soc septic
E. soc oclusiv
(pag. 150)
G1425105. in socul hipovolemic activarea sistemului nervos simpatic determina:

A. Constrictie arteriolara periferica
B. Scaderea frecventei si contractilitatii cordului
C. Activarea sistemului renina-angiotensina
D. Contracţia vaselor splanhnice
E. Stimularea medulosuprarenalei cu eliberare de adrenalina
(pag. 110)
G1425106. Solutiile coloidale utilizate pentru refacerea volemiei in socul hipovolemic sunt:
A. Sange integral
B. Plasma proaspat congelata
C. Dextran
D. Amidon hidroxietilat
E. Solutie Ringer-lactat
(pag. 115)
G1525107. Care din urmatoarele elemente nu pledeaza pentru diagnosticul de soc hipovolemic:
A. Istoricul de sangerare gastrointestinala
B. Scaderea tensiunii arteriale medii cu 30 mmHg la hipertensivi
C. Neutropenia
D. Edemul pulmonar
E. Raspuns spectaculos la perfuzia cu lichide
(pag. 242, 243)
G1525108. Cresterea activitatii adrenergice in socul hipovolemic determina:

A. Venoconstrictie
B. Scaderea intoarcerii venoase
C. Tahicardie
D. Vasodilataţie arteriala
E. Efect inotrop negativ
(pag. 240)
G1525109. in socul hipovolemic apar urmatoarele modificari adaptative:

A. Redistributia fluxului sanguin in teritoriile cerebral si coronarian
B. Retentia renala de apa si sodiu
C. Hipoxemia
D. Cresterea presiunii intrapericardice
E. suntarea anormala a unui debit cardiac crescut
(pag. 240, 241)
G1525110. in socul hipovolemic exista urmatoarele modificari:

A. Cresterea presarcinii ventriculului stang
B. Cresterea postsarcinii ventriculului drept
C. Scaderea presarcinii ventriculului stang
D. Scaderea volumului-bataie
E. Cresterea presarcinii ventriculului drept
(pag. 237, 238)
G1525111. in socul hipovolemic, scaderea marcata a debitului cardiac si hipotensiunea, urmate de

instalarea metabolismului anaerob duc la:
A. Alcaloza respiratorie
B. Acidoza metabolica
C. Acumulare de lactat
D. Hipercapnie
E. Hipoglicemie
(pag. 241)
G1525112. in tratamentul socului hipovolemic, urmatoarele solutii pot ajuta la mentinerea unei presiuni
coloidosmotice optime:
A. Solutii cirstaloide
B. Solutia Ringer
C. Albumina
D. Soluţiile de amidon
E. Solutiile fiziologice
(pag. 244)
G1525113. Mecanismele compensatorii in socul hipovolemic includ:

A. Cresterea activitatii colinergice
B. Activarea sistemului renina-angiotensina
C. Eliberarea crescuta de hormon antidiuretic
D. Scaderea nivelurilor de ACTH
E. Cresterea eliberarii de aldosteron
(pag. 240)
G1525114. Metodele de tratament in socul hipovolemic includ:

A. Agenti inotropi
B. Masa eritrocitara
C. Anticoagulante
D. Soluţii cristaloide
E. Solutie Ringer
(pag. 244)
G1525115. socul hipovolemic poate apare in:

A. Tamponada cardiaca
B. Arsuri
C. Anafilaxie
D. Embolismul pulmonar masiv
E. Diaree
(pag. 237, 238)

A. Plasma proaspat congelata este utila cand hipovolemia se asociaza cu alterarea coagularii
B. in socul hipovolemic este preferat sa de administreze sange integral conservat la bolnavii care necesita
transfuzie masiva
C. Administrarea plasmei proaspat congelate in socul hipovolemic nu prezinta dezavantaje
D. Plasma proaspat congelata contine toti factorii coagularii
E. Plasma proaspat congelata nu asigura aport de factori labili ai coagularii
(pag. 116)
G1625117. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:

A. Administrarea substamtelor vasoactive este rareori necesara in socul hipovolemic
B. in mod curent se poate administra un vasoconstrictor (noradrenalina, Efortil) in socul hipovolemic in
absenta solutiilor perfuzabile
C. Nu se impune administrarea de cardiotonic in cazula socierii unui deficit de volum cu rezerva miocardica
redusa
D. Sunt corecte afirmatiile A si C
E. Toate de mai sus
(pag. 118)
G1625118. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Dextranul 70 este un colloid sintetic rezultat din fermentasia zaharozei cu bacteria Leuconostor
mesenteroides
B. Timpul de injumatatire intravascular al dextranului 70 este de 7 ore
C. Dextranul 70 interferind cu reactia de aglutinare, determinarea grupului sanguin trebuie facuta inainte de
administrarea produsului
D. Dextranul 70 exercita o presiune coloid osmotica mai mica decat plasma, cu efect de plasma expander
prin atragerea apei din interstitiu si din celule
E. Administrat in cantitate nmare, dextranul 70 produce scaderea fibrinogenului si a factorului VIII si V si a
functiei de agregare trombocitara
(pag. 116)
G1625119. in socul hipovolemic suferinta viscerala survine:

A. in primele ore
B. Tardiv
C. Intereseaza in principal functia plamanului
D. Intereseaza in principal functia rinichiului
E. Sunt adevarate B si C
(pag. 115)
G1625120. in socul hipovolemic, coagularea intravasculara diseminata:

A. Este un fenomen specific socului ireversibil
B. in acest proces este implicata stimularea sistemului reticulo-histiocitar
C. Este insotita de o scadere a titrului de heparina
D. Este favorizata de blocarea venelor cu agregate de trombocite si leucocite inactivate
E. Asociaza scaderea capacitatii de deformare a hematiilor
(pag. 114)
G1625121. in socul hipovolemic, in prezenta CID (coagulare intravasculara diseminata) se recomanda:

A. Corectarea cauzei prin ameliorarea perfuziei tisulare
B. Refacerea factorilor coagularii cu plasma proaspat congelata
C. Refacerea factorilor coagularii cu crioprecipitat asociat cu transfuzie de masa trombocitara
D. Administrarea de heparina trebuie facuta cu prudenta intrucat poate agrava sangerarea
E. Sunt corecte afirmatiile A, C si D
(pag. 118,119)
G1625122. in socul hipovolemic, urmatoarele sunt adevarate, cu EXCEPTIA

A. Suferinta viscerala survine precoce
B. Organele cele mai afectate sunt creierul si cordul
C. Functia pulmonara nu este afectata
D. Vasoconstrictia persistenta determina scaderea ratei de filtrare glomerulare la nivel renal si tubulonecroza
E. Presiunea venoasa centrala este scazuta, presiunea de obturatie pulmonara este crescuta
(pag. 115)
G1625123. Necesarul de lichide si ritmul administrarii se stabileste in raport cu raspunsul

hemodinamic apreciat prin masurarea frecventa a:
A. Temperaturii
B. Glicemiei
C. Diurezei
D. Presiunii venoase centrale
E. Tensiunii arteriale
(pag. 117,118)
G2325124. Profilul hemodinamic al socului hipovolemic include:

A. cresterea presiunii hidrostatice in capilare
B. cresterea debitului cardiac
C. scaderea debitului cardiac
D. scaderea presiunii arteriale
E. reducerea presarcin
(pag. 240)
G2325125. Mecanismele neuroendocrine compensatorii activate in socul hipovolemic includ:

A. cresterea activitatii adrenergice
B. scaderea secretiei de ADH
C. scaderea nivelurilor de ACTH
D. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron
E. stimularea gonadelor
(pag. 240)
G2325126. In resuscitarea socului hipovolemic se pot folosi:

A. solutia Ringer
B. albumina
C. solutii de amidon
D. solutii saline hipertone
E. solutii de glucoza
(pag. 244)
G2325127. Autoreglarea fluxului snguin in conditii de soc predomina in sistemele:

A. gastrointestinal
B. cerebral
C. coronarian
D. neuroendocrin
E. pulmonar
(pag. 241)
G2325128. Socul hipovolemic este caracterizat de:

A. scaderea volumelor telediastolice in ambii ventriculi
B. cresterea volumelor telediastolice in ambii ventriculi
C. cresterea presiunilor telediastolice in ambii ventriculi
D. scaderea presiunilor telediastolice in ambii ventriculi
E. cresterea presiunilor si scaderea volumelor telediastolice in ambii ventriculi
(pag. 237)
G2325129. Cauzele socului hipovolemic includ:

A. pierderea functiei de pompa a inimii
B. hemoragia
C. depletia lichidiana
D. aritmiile cardiace grave
E. hiperhidratarea
(pag. 237)
G2525130. Simularea adrenergică în şocul hipovolemic determină:

A. vasodilataţie
B. tahicardie
C. venoconstricţie
D. efect inotrop negativ
E. bradicardie
(pag. 240)
G2525131. Nu reprezintă cauze de şoc hipovolemic:

A. diareea
B. vărsătura
C. infecţiile
D. toxicele
E. arsurile
(pag. 237)
G2525132. Formele de şoc hipovolemic sunt:

A. embolismul pulmonar masiv
B. anafilaxia
C. depleţia de lichide
D. supradoza de medicament
E. hemoragia
(pag. 238)
G2525133. Şocul hipovolemic:

A. este consecinţa hemoragiei masive
B. produce un debit cardiac inadecvat
C. se produce prin depleţia lichidiană
D. este cel mai frecvent tip de şoc întâlnit
E. presupune funcţie ventriculară alterată
(pag. 237)
G2525134. Următoarele afirmaţii privind şocul hipovolemic sunt FALSE:

A. este datorat unei depresii severe a activităţii sistolice cardiace
B. este o pierdere mare de fluide secundară deshidratării
C. nu este la fel de frecvent în clinică ca şocul cardiogen
D. este tipul cel mai frecvent de şoc cardiac
E. poate fi cauzat de arsuri întinse
(pag. 237)
G2525135. Următorii factori sunt implicaţi în patogeneza şocului hipovolemic la om:

A. pierderea de lichide
B. presarcina crescută
C. debitul cardiac crescut
D. debitul cardiac scăzut
E. hemoragia
(pag. 237,240)
G2525136. Despre şocul hipovolemic se poate afirma:

A. creşterea activităţii adrenergice determină vasodilataţie
B. creşterea activităţii adrenergice determină vasoconstricţie
C. perfuzia tisulară redusă este cauzată de scăderea debitului cardiac
D. detemină scăderea presiunii arteriale
E. produce creşterea tensiunii arteriale
(pag. 241)
G2525137. Următoarele afirmaţii privind şocul hipovolemic sunt FALSE:

A. vasoconstricţia arteriolară precapilară favorizează transudarea lichidului din spaţiul extracelular în vase
B. reducerea presiunii hidrostatice capilare favorizează transudarea lichidului din spaţiul extracelular în vase
C. vasoconstricţia arteriolară induce transvazarea conţinutului sanguin
D. contracţia volumului intravascular conduce la activarea sistemului renină-angiotensină
E. reducerea presiunii hidrostatice capilare produce activarea secreţiei de renină-angiotensină
(pag. 240)
G2525138. Şocul hipovolemic sever se asociază cu:

A. acidoza metabolică
B. redistribuţia fluxului sanguin către organele vitale
C. creşterea presiunii capilare pulmonare
D. săderea debitului cardiac
E. hipotensiunea arterială
(pag. 241)
G2525139. Perfuzia tisulară poate fi influenţată de:

A. eliberarea de oxid nitric de către endoteliul vascular
B. postsarcină
C. presarcină
D. presarcină şi postsarcină
E. sistem nervos simpatic
(pag. 237)
G2525140. Cauze de şoc hipovolemic sunt:

A. arsurile
B. muşcăturile de şerpi
C. insuficienţa cordului stâng
D. deshidratarea
E. pierderea masivă de sânge
(pag. 237)
G2525141. Pentru declanşarea mecanismelor compensatorii în şocul hipovolemic, este necesară

pierderea:
A. a 10% din volumul total de sânge
B. a 30% din lichidele organismului
C. a 20% din volumul total de sânge
D. a 500 ml de sânge
E. a 250 ml de sânge
(pag. 240)
G2525142. Următoarele manifestări clinice sunt comune tuturor tipurilor de şoc:

A. hipotensiune
B. tahicardie
C. tulburări de vedere
D. stare generală alterată
E. flux sanguin redus prin piele
(pag. 242)
G2525143. Următoarele manifestări clinice NU apar în toate categoriile de şoc:

A. oliguria
B. tahicardia
C. extremităţi reci
D. hemoragie
E. vărsături
(pag. 242)
G2525144. Semnele fizice decelate la un pacient cu şoc hipovolemic sunt:

A. tahicardie
B. tensiune arterială sub 60 mm Hg
C. bradicardie
D. suflu de regurgitare mitrală
E. oligurie
(pag. 242)
G2525145. Folosirea cateterizării inimii drepte la un pacient în şoc hipovolemic indică:

A. presiune capilară pulmonară normală
B. presiune capilară pulmonară scăzută
C. debit cardiac scăzut

D. debit cardiac crescut
E. debit cardiac normal
(pag. 243)
G2525146. Constituie mecanisme compensatorii în şocul hipovolemic:

A. activarea sistemului renină-angiotensină
B. inhibarea secreţiei de hormon antidiuretic
C. activarea sistemului nervos simpatic
D. eliberarea crescută de hormon antidiuretic
E. creşterea eliberării de aldosteron
(pag. 240)
G2525147. Şocul hipovolemic se tratează cu:

A. agenţi vasopresori
B. soluţii cristaloide
C. souţie Ringer
D. masă eritrocitară
E. oxigen pe sondă
(pag. 244)
G2525148. În şocul hemoragic:

A. soluţiile cristaloide nu aduc nici un beneficiu
B. se administrază nitroglicerină intravenos
C. refacerea capacităţii de transport a oxigenului se realizează prin transfuzia de masă eritrocitară
D. scopul tratamentului este de a menţine o concentraţie de hemoglobină de 10 g/l
E. soluţiile coloidale sunt folosite pentru resuscitarea iniţială
(pag. 244)
G2525149. Şocul se defineşte prin:

A. perfuzie celulară inadecvată
B. insuficienţă respiratorie
C. scade aprovizionarea cu oxigen a ţesuturilor
D. insuficienţă renală
E. insuficienţă circulatorie
(pag. 237)
G2525150. Şocul hipovolemic poate rezulta prin:

A. hemoragie
B. vărsături
C. hemoragie digestivă superioară
D. arsuri
E. toxine
(pag. 237)
G2525151. Reducerea excesivă şi prelungită a perfuziei tisulare duce la:

A. eliberarea enzimelor mitocondriale
B. scăderea depozitelor energetice
C. alterarea citoplasmei celulare
D. moartea celulei
E. alterarea membranei celulare
(pag. 238)
G2625152. Lombalgia din stenoza vertebrala este caracterizata de:

A. Ameliorarea in pozitie sezinda sau clinostatism
B. Sciatalgie este bilaterala
C. Pseudoclaudicatie
D. Durere ameliorata la mers sau ortostatism
E. Se asociaza frecvent cu deficite neurologice severe, incluzind paralizia si incontinenta urinara
(pag. 86)
G2625153. Care din afirmatiile de mai jos sunt false:

A. Afectarea radacinii S1 determina diminuarea reflexului rotulian
B. Semnul ridicarii piciorului intins este prezent la bolnavii cu radiculopatie L5-S1
C. Durerea neoplazica este constanta, surda, cu accentuare nocturna
D. In radiculopatia S1 flexia plantara este dificila
E. Durerea in HDL4-L5 iradiaza pe fata anterioara a coapsei, AI a gambei si plante.
(pag. 85)
G2625154. Bolnavii cu lombosciatica trebuie sa evite:

A. Ridicarea de greutati
B. Statul prelungit pe scaun
C. Flexia fortata a coloanei
D. Statul in pat cu genunchii flecati
E. Miscarile de torsiune a colonei
(pag. 92)

A. Tulburarile de sensibilitate in afectarea radacinii S1 se inregistreaza la nivelul regiunii plantare a piciorului
B. Inflexiunea laterala de partea opusa structurii vertebrale lezate agraveaza durerea
C. Reflexul achilian este abolit in HDL4-L5
D. Herniile de disc se produc mai frecvent la nivel L4-L5, L5-S1
E. Lombalgia de repaus orienteaza diagnosticul spre hernie de disc
(pag. 84,85)
G2625156. Afirmatiile de mai jos, referitoare la tratamentul lombalgiilor acute, sunt adevarate:
A. Reluarea precoce a activitatii fizice normale (fara munca fizica grea) este benefica
B. AINS sunt medicamente eficiente
C. Injectiile intraarticulare sau paraarticulare sunt recomandate
D. Eficienta miorelaxantelor este neclara
E. Analgezicele opioide sunt mai eficiente decit AINS sau acetaminofenul
(pag. 92,93)
G2625157. Factorii de risc pentru o cauza grava a durerilor lombare sunt:

A. Virsta sub 30 se ani
B. Neameliorarea durerii la repausul la pat
C. Durata durerii mai mare de 20 de zile
D. Durerea accentuata in ortostatism si ameliorata in pozitie sezinda
E. Utilizarea de glucocorticoizi
(pag. 91)
G2625158. Tratamentul cu Meţotrexat in artrita reumatoida:

A. Efectul maxim apare dupa 6 luni de tratament
B. Induce remisiunea bolii
C. Doza este de 7.5-20mg/zi

D. Este DMARD de prima alegere in artrita reumatoida agresiva
E. Hepatotoxicitatea este rara si nu necesita monitorizarea functiei hepatice
(pag. 75)
G2625159. In etiologia artriei reumatoide sunt implicate:

A. Mycoplasma
B. Virusul Epstein Barr
C. Infestatiile parazitare
D. Superantigenele produse de stafilococ si streptococ
E. Predispozitia genetica
(pag. 69)
G2625160. Deformarile din cadrul artritei reumatoide apar prin:

A. Laxitatea structurilor tisulare moi de sustinere
B. Distructia cartilajului
C. Dezechilibrul muscular
D. Deformarile apar exclusiv la articulatiile membrului superior
E. Deformarea in git de lebada apare prin flexia articulatiei interfalangiene proximale si extensia
compensatorie a celei distale
(pag. 71)
G2625161. Anemia in artrita reumatoida este:

A. Normocroma, normocitara
B. Se coreleaza cu activitatea bolii
C. Raspunde la tratamentul cu fier
D. Reflecta o eritropoeza ineficienta
E. Macrocitara, megaloblastica
(pag. 73)
G2625162. Afirmatiile de mai jos sunt false, cu exceptia:

A. Durerea dorsolombara este cel mai frecvent simptom neurologic la pacientii cu neoplasm sistemic extins
B. Neoplasmele gastrice si tiroidiene nu dau metastaze osoase
C. Durerea neoplazica este ameliorata de repaus
D. Frecvent este interesat si discul vertebral
E. RMN este investigatia radiologica de electie
(pag. 88)
G2625163. Semnele clinice asociate cu o etilogie grava a lombalgiilor sunt:

A. Febra inexplicabila
B. Accentuarea durerii la flexia anterioara a coloanei
C. Contractura paravertebrala cu scolioza
D. Semnul RPI, RPI inversat si RPI incrucisat pozitive
E. Prezenta unei formatiuni tumorale abdominal
(pag. 91)
G2625164. Nodulii reumatoizi

A. Sunt intilniti pe structurile periarticulare, suprafetele de extensie si seroase
B. Prezenta lor se coreleaza cu valori crescute ale factorului reumatoid
C. La nivel pulmonar in evolutie pot duce la pneumotorax
D. Apar la peste 50% din bolnavi
E. Au o structura omogena alcatuita din fibre de colagen si macrofage
(pag. 2072)
G2625165. Bolnavii cu vasculita reumatoida:

A. Au titru mare de factor reumatoid
B. Au in general forme blinde de boala
C. Pot prezenta fenomene ischemice ce pot merge pina la necroze tisulare
D. Neuropatia periferica se datoreaza in exclusivitate vasculitei
E. Interesarea renala este frecventa
(pag. 2072)
G2625166. Lichidul sinovial in artrita reumatoida are urmatoarele caracteristici:

A. Leucocite < 5000/mm3
B. Concentratia glucozei este crescuta, criteriu important in diagnosticul diferential cu artritele septice
C. Viscozitate redusa
D. Predomina limfocitele
E. Complementul este in titru scazut
(pag. 73)
G2625167. Criteriile ARA in artrita reumatoida sunt:

A. Redoare matinala sub o ora
B. Modificari radiologice cu eroziuni si decalcificari osoase pe radiografia posteroanterioara de mina
C. Prezenta nodulilor reumatoizi observata de medic
D. Prezenta serica in titru crescut al factorului reumatoid
E. Prezenta HLA DR4 si HLA DR1
(pag. 74)
G2625168. Uramtoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt adevarate:

A. Cand se pierde 10% din volumul total de sange mecanismele compensatorii sunt activate si mentin debitul
cardiac.
B. Cand se pierde 10% din volumul total de sange mecanismele compensatorii sunt depasite si apar semne
clinice de soc
C. Daca 20-25% din volumul sanguin total se pierde rapid apar semne clinice de soc
D. Daca 20-25% din volumul sanguin total se pierde rapid mecanismele compensatorii sunt activate si nu
apar semne clinice de soc
E. Daca 20-25% din volumul sanguin total se pierde rapid mecanismele compensatorii sunt activate si nu
apar semne clinice de soc
(pag. 240-241)
G2625169. Manifestarile clinice din socul hipovolemic includ:

A. Hipotensiunea
B. Tahicardia
C. Extremitati palide, reci
D. Axtremitati palide, calde
E. Hipertensiune arteriala
(pag. 242)
G2625170. In socul hipovolemic intalnim frecvent:

A. Tahicardie
B. Bradicardie
C. Oligurie
D. Poliurie
E. Hipotensiune
(pag. 242)
G2625171. In socul hipovolemic cateterismul inimii drepte ne va oferii urmatoarele date:

A. Presiune capilara pulmonara scazuta
B. Debit cardiac scazut
C. Debit cardiac crescut
D. Presiuni de umplere scazute
E. Presiunea capilara pulmonara crescuta
(pag. 237, 243)
G2625172. In socul hipovolemic pentru refacerea volemiei se folosesc:

A. Solutii cristaloide
B. Solutii coloid-osmotice
C. Sange sau masa eritrocitara in socul hemoragic
D. Aminoacizi
E. Metode de reperfuzie miocardica
(pag. 224)
G2625173. Care dintre urmatoarele pot constitui cauze ale socului hipovolemic:
A. Hemoragie masiva
B. Depletia lichidiana din arsuri
C. Infectie sistemica severe
D. Miocard siderat extins
E. Necroza miocardica extinsa
(pag. 237)
G2625174. In socul hipovolemic la nivel renalau loc urmatoarele:

A. Scade prefuzia renala prin redistribuirea circulatiei sanguine preferential catre miocard si creier
B. Cresterea tonusului arteriolei aferente mentine initial perfuzia glomerulara
C. Perfuzia glomerulara e mentiuta prin scaderea tonusului arteriolei aferente
D. Perfuzia glomerulara e mentiuta prin cresterea tonusuluiarteriolei eferente
E. Creste perfuzia renala
(pag. 239)
G2625175. Care dintre urmatoareel afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt adevarate
A. Severitatea disfunctiei de organ din socul hipovolemic depinde de leziunile preexistente ale organului
respectiv
B. Cand mecanismele compensatorii renale sunt depasite se instaleaza insuficienta renala acuta
C. Hipoperfuzia hepatica se asociaza cu cresterea transaminazelor
D. Hipoperfuzia hepatica se asociaza cu scaderea transaminazelor
E. Hipoperfuzia hepatica se asociaza cu scaderea bilirubinei
(pag. 239)
G2625176. In socul hipovolemic leazrea ficatului se asociaza frecvent cu:

A. Scaderea bilirubinei
B. Cresterea transaminazelor
C. Scaderea functiei de sinteza
D. Cresterea functiei de sinteza
E. Cresterea bilirubinei
(pag. 239)
G2825177. Urmatorele afirmatii sunt adevarate cu exceptia:

A. Socul hipovolemic este cel mai frecvent tip de soc intilnit in clinica
B. Socul hipovolemic este datorat unei depresii severe a functiei cardiace
C. Socul hipovolemic se datoreaza reducerii volumului sanguin circulant

D. Hipoperfuzia tisulara in socul hipovolemic rezulta din suntarea anormala a unui debit cardiac normal sau
crescut
E. Socul hipovolemic rezulta prin hemoragie sau depletie lichidiana
(pag. 237)
G2825178. Consecintele hipovolemiei sunt:

A. cresterea rezistentelor vasculare pulmonare
B. scaderea volumului bataie
C. stimularea diurezei
D. un debit cardiac neadecvat
E. afectarea imunitatii mediata umoral
(pag. 237)
G2825179. Reducerea volumului sanguin circulant din socul hipovolemic se reflecta prin:
A. edemul cerebral
B. pierderea sinergismului contractiilor ventriculare
C. scaderea presarcinii
D. scaderea volumelor telediastolice biventriculare
E. scaderea presiunilor telediastolice biventriculare
(pag. 237)
G2825180. Socul hipovolemic poate apare in:

A. Tamponada cardiaca
B. Arsuri
C. Anafilaxie
D. Embolismul pulmonar masiv
E. Diaree
(pag. 237-238)
G2825181. In socul hipovolemic exista urmatoarele modificari:

A. Cresterea presarcinii ventriculului stang
B. Cresterea postsarcinii ventriculului drept
C. Scaderea presarcinii ventriculului stang
D. Scaderea volumului-bataie
E. Cresterea presarcinii ventriculului drept
(pag. 237-238)
G2825182. Intre cauzele socului hipovolemic recunoasteti:

A. obstructia tractului de ejectie al ventriculului stang
B. anafilaxia
C. hemoragia
D. embolismul pulmonar masiv
E. depletia de lichid
(pag. 238)
G2825183. Pentru mentinerea TA in prima faza socului intervin urmatoarele mecanisme compensatorii:
A. Stimularea sistemului simpatic
B. Stimularea suprarenalelor cu eliberarea de catecolamine
C. Activarea sistemului renina-angiotensina
D. Stimularea parasimpaticului
E. Eliberarea crescuta de hormon antidiuretic
(pag. 240)
G2925184. Scăderea primară a volemiei, presarcinii şi debitului cardiac este caracteristică pentru:
A. Şocul cardiogen postinfarct miocardic
B. Şocul anafilactic
C. Şocul din arsuri
D. Şocul toxico-septic, faza iniţială
E. Şocul din stenoza pilorică
(pag. 237-238)
G2925185. În şocul din arsuri scăderea perfuziei tisulare este consecinţa:

A. Depleţiei de volum
B. Maldistribuţiei sângelui
C. Scăderii presarcinii şi debitului cardiac
D. Depleţiei toxice a miocardului
E. Scăderii severe a rezistenţei vasculare periferice
(pag. 237-238)
G2925186. Şocul hipovolemic se caracterizează prin:

A. Scăderea severă a performanţei sistolice
B. Scăderea volumului circulant cu mai mult de 20-25%
C. Creşterea bruscă a postsarcinii
D. Distribuţiei neadecvate a fluxului sanguin
E. Scăderea întoarcerii sângelui venos spre inimă
(pag. 237-238)
G2925187. În şocul hipovolemic scăderea volumului intravascular determină:

A. Activarea sistemului renină-angiotensină
B. Scăderea nivelului aldosteronului
C. Eliberare crescută de hormon antidiuretic hipofizar
D. Creşterea excreţiei de Na+ şi apă
E. Retenţiei renale de Na+ şi apă
(pag. 237-238)
G2925188. Creşterea stimulării simpatoadrenergice intervine în compensarea şocului hipovolemic prin:

A. Creşterea performanţei cardiace
B. Scăderea rezistenţei vasculare periferice cu creşterea debitului cardiac
C. Vasoconstricţie arteriolară puternică
D. Venoconstricţie
E. Redistribuirea fluxului de sânge pentru menţinerea perfuziei cerebrale şi coronare
(pag. 237-238)
Tema nr. 26
Abdomenul acut chirurgical, peritonite difuze acute, ocluzia intestinala, apendicita acuta,
abdomenul acut traumatic
BIBLIOGRAFIE:
2. Angelescu N., sub red. – Patologie chirurgicala pentru admitere in rezidentiat, Ed. II revazuta si adaugita, Ed.
Celsius, 2003
G1126001. Care dintre formele de apendicita acuta in care sediul organului este anormal poate evolua
sub masca unui sindrom ocluziv cu sediul enteral?
A. apendicita acuta retrocecala
B. apendicita acuta pelvina
C. apendicita acuta subhepatica
D. apendicita acuta mezoceliaca
E. apendicita acuta laterocecala
(pag. 523)
G1126002. Ce procent din cazurile de apendicita acuta pot evolua cu leucocitoza normala sau foarte
usor crescuta?
A. 10%
B. 50%
C. 30-40%
D. 20-30%
E. 60%
(pag. 520)
G1126003. in peste 80% din cazuri diagnosticul unei peritonite acute difuze trebuie sa fie un diagnostic:
A. radiologic
B. clinic
C. ecografic
D. precizat de probe de laborator
E. precizat de computer tomografie
(pag. 855)
G1126004. in tratamentul ocluziei intestinale, decomprimarea abdominala este un obiectiv:

A. tardiv
B. imediat si esential
C. de importanta mai mica
D. care trebuie indeplinit in ocluziile joase
E. care trebuie indeplinit numai in ocluziile inalte
(pag. 876)
G1126005. Invaginatia intestinala este mai frecvent intalnita la:

A. adult
B. batran
C. copil
D. tanar
E. nou nascut
(pag. 874)
G1126006. Organul cel mai frecvent interesat de traumatismele abdominale este:

A. stomacul
B. splina
C. pancreasul
D. colonul
E. intestinul subtire
(pag. 821)
G1126007. Peritonitele primitive au o sursa de contaminare:

A. gastrica
B. biliara
C. extraperitoneala
D. apendiculara
E. colonica
(pag. 849)
G1126008. Prin manevra PRINGLE (pensarea pediculului hepatic intre degete) irigatia hepatica poate fi
oprita pentru maximum:
A. 5 minute
B. 10 minute
C. 15 minute
D. 20 minute
E. 25 minute
(pag. 820)
G1126009. Sediul durerii la debut in apendicita acuta este:

A. in fosa iliaca dreapta
B. periombilical sau in epigastru
C. in fosa iliaca stanga
D. in hipogastru
E. in intreg abdomenul
(pag. 518)
G1126010. Semnul clinic functional cel mai constant intr-o ocluzie intestinala este:
A. varsatura
B. intreruperea tranzitului pentru fecale si gaze
C. durerea
D. distensia abdominala
E. tumora abdominala
(pag. 871)
G1126011. Simptomul predominant al peritonitei acute difuze este:

A. setea
B. oliguria
C. varsatura
D. anorexia
E. durerea
(pag. 853)
G1126012. Sindromul de iritatie peritoneala al traumatizatilor abdominali apare consecutiv lezarii:

A. vaselor mari
B. organelor parinchimatoase
C. mezourilor
D. organelor cavitare
E. vaselor mici
(pag. 810)
G1126013. Tratamentul apendicitei acute consta in:

A. antibioticoterapie
B. antispastice
C. regim igienodietetic
D. punga cu gheaţa pe abdomen
E. interventie chirurgicala indiferent de varsta
(pag. 525)
G1226014. Evitarea interventiei chirurgicale immediate este admisa drept cea mai verificata atitudine in:
A. Apendicita catarala.
B. Apendicita purulenta
C. Apendicita gangrenoasa.
D. Plastronul apendicular.
E. Apendicita toxica.
(pag. )
G1226015. Gradul II Flint consta in urmatoarele leziuni colice posttraumatice

A. Ruptura asociata cu alte leziuni viscerale.
B. Dilacerari de perete, perforatii extinse, contaminare medie a peritoneului.
C. Devascularizatie colica si contaminare extinsa intraperitoneala.
D. Soc toxico-septic sever.
E. Leziuni colice izolate.
(pag. 817)
G1226016. Gravitatea unei perforatii colo-rectale este determinata de

A. Existenta segmentelor retroperitoneale ale colonului.
B. Hemoragia intraluminala.
C. Peritonita hiperseptica.
D. Vascularizatia precare a cadrului colic.
E. Asocierea cu alte leziuni intraabdominale.
(pag. 816)
G1226017. Imaginile hidroaerice rare, mari,cu diametrul vertical mare observate la radiografia
abdominala simpla sunt caracteristice pentru
A. Ocluziile vechi cu distensie abdominala importanta.
B. Ocluziile colonului.
C. Ocluziile colonului prin volvulus.
D. Ocluziile paralitice ale colonului .
E. Infarctul enteromezenteric.
(pag. 872)
G1326018. Care este primul semn fizic ce apare in ocluzia intestinala:

A. intreruperea tranzitului pentru gaze si materii fecale
B. varsatura biliara
C. febra
D. durerea
E. meteorismul abdominal
(pag. 103, 104)
G1326019. Ce organ este cel mai frecvent afectat in traumatismele abdominale?

A. intestin
B. stomac
C. splina
D. ficat
E. pancreas
(pag. 48)
G1326020. In hematomul perisplenic semnul Balance este reprezentat de:

A. durere la palpare in hipocondrul stang
B. iradierea durerii in umarul stang la inspir profund
C. matitate deplasabila pe flancuri
D. matitate regionala la percutia flancului stang
E. bombardarea fundului de sac Douglas
(pag. 49)
G1326021. Obiectivul primordial al tratamentului unei ocluzii intestinale este:

A. sedarea bolnavului
B. reechilibrare hidro-electrolitica si nutritiva
C. prevenirea complicatiilor
D. decompresiunea abdominala
E. rezolvarea cauzei ocluzive
(pag. 109)
G1326022. Pentru definirea ca penetranta a unei plagi abdominale se presupune existenta unei solutii
de continuitate la nivelul:
A. pielii si tesutului celular al abdomenului
B. peretelui muscului-aponevrotic abdominal
C. peritoneul parietal
D. peretelui unui viscera cavitar
E. structurile unui viscer parenchimatos
(pag. 37)
G1326023. Sediul durerii la debut in apendicita acuta este in:

A. hipogastru
B. fosa iliaca dreapta
C. fosa iliaca stanga
D. epigastru
E. hipocondrul drept
(pag. 435)
G1326024. Terminul de "amigdala abdominala" atribuit apendicelui se bazeaza pe:

A. structura peretelui asemanatoare cu cea colonica
B. origine embriologica comuna cu a amigdalei faringiene
C. prezenta terminatiilor nervoase Meissner si Auerbach
D. inervatia simpatica asigurata de plexul nervos ce insoteste artera mezenterica superioara
E. bogatia tesutului limfoid si submucos
(pag. 433)
G1426025. Aspectul macroscopic de anse destinse, pline de lichide si gaze, perete subtire, edem
parietal si in mezou, si lichid in peritoneu, apare in:
A. Ocluziile functionale paralitice;

B. Volvulus gastric;
C. Invaginatie;
D. Hernie strangulata ;
E. Ocluziile functionale spastice.
(pag. 870)
G1426026. Cea mai virulenta flora care poate fi intalnita in peritonitele secundare provine din:
A. Perforatia colecistului;
B. Perforatia stomacului;
C. Contaminarea directa in timpul unei interventii operatorii;
D. Perforaţia colonului;
E. Perforatia intestinului subtire.
(pag. 851)
G1426027. Cu privire la frecventa afectarii viscerale in traumatismele abdominale, sunt adevarate

urmatoarele afirmatii, cu EXCEPtIA uneia:
A. Splina este cel mai des afectata;
B. Traumatismele intestinului subtire sunt mai frecvente decat cele ale duodenului si colonului;
C. Contuziile stomacului sunt mai frecvente decat plagile penetrante gastrice;
D. Ficatul si splina sunt mai mult interesate datorita volumului lor, proiecţiei mai mari pe suprafaţa
abdomenului si faptului ca sunt fixe;
E. Traumatismele iatrogene ale colonului apar intr-un procent mic.
(pag. 810,812,815,809,816)
G1426028. Cu privire la frecventa apendicitei acute se pot afirma urmatoarele cu EXCEPTIA:

A. Este cea mai frecventa urgenta abdominala;
B. Frecventa la varstnici este mare;
C. in perioada pubertatii si la adolescenta sexul feminin pare a fi mai afectat;
D. Frecvenţa este redusa la nou-nascut si sugar;
E. Frecventa maxima este in primele trei decenii ale vietii.
(pag. 517)
G1426029. Despre ocluziile postoperatorii sunt adevarate urmatoarele afirmatii cu EXCEPTIA:

A. Ocluziile precoce paralitice sunt cele mai frecvente;
B. Ocluziile precoce comune apar ca urmare a pneumoperitoneului postoperator;
C. Ocluziile tardive sunt intotdeauna de natura mecanica;
D. Ocluziile tardive se pot rezolva si prin clisme repetate;
E. Ocluziile mecanice se datoreaza angajarii anselor in brese, orificii.
(pag. 874, 875)
G1426030. Manevra Blumberg pozitiva consta in:

A. Durere la nivelul fosei iliace drepte dupa palparea fosei iliace stangi;
B. Durere pe traiectul nervului sciatic la flexia membrului inferior pe abdomen;
C. Durere la palparea profunda in epigastru;
D. Sensibilitate la nivelul fundului de sac vaginal la tuseu rectal sau vaginal;
E. Durere la nivelul fosei iliace drepte aparuta la decompresia brusca dupa palparea profunda a acestei zone.
(pag. 519)
G1426031. Sunt ADEVARATE urmatoarele afirmatii privind explorarile imagistice in traumatismele

abdominale:
A. Sigmoidoscopia nu are nici o valoare in cazul traumatismelor colonului;
B. Radiografia abdominala pe gol si ecografia constitue metodele cele mai utilizate in traumatismele ficatului;
C. Radiografia abdominala pe gol este esentiala pentru stabilirea diagnosticului de hematom subcapsular sau
perisplenic;
D. Pasajul baritat este recomandabil in suspiciunea de perforaţie gastrica sau colonica pentru evidenţierea
localizarii plagii;
E. Existenta unui hematom parietal duodenal la nivelul ampulei Vater va duce la o largire a diametrului
luminal pe radiografia abdominala cu substanta de contrast.
(pag. 816,820,822,813)
G1426032. Tratamentul peritonitelor cuprinde urmatoarele cu EXCEPTIA:

A. Este chirurgical pentru toate tipurile;
B. Are ca prima masura instituita – reechilibrarea hidro-electrolitica;
C. Antibioterapia asociaza o cefalosporina de generatia III si metrinidazol;
D. Apeleaza la intubaţia oro-traheala cand PaCO2>50 mmHg si PaO2<55 mmHg;
E. Este chirurgical si medical in peritonitele secundare.
(pag. 856,857,858)
G1526033. Care din urmatoarele simptome si semne sunt caracteristice pentru diagnosticul de
peritonita:
A. durerea abdominala de la inceput generalizata;
B. varsaturile fecaloide de la debut;
C. contractura musculara abdominala difuza;
D. tuseul rectal normal;
E. apararea musculara localizata.
(pag. 853)
G1526034. Care dintre semnele de mai jos nu este intalnit in ocluzia intestinala inalta:
A. durerea intensa cu debut brusc;
B. distensia abdominala;
C. varsaturi precoce de staza sau bilioase;
D. tranzit mentinut;
E. retentia acuta de urina.
(pag. 873)
G1526035. Care este cel mai sugestiv simptom pentru diagnosticul de apendicita acuta:
A. inapetenta;
B. durerea in fosa iliaca dreapta si apararea musculara localizata;
C. apararea musculara difuza;
D. starea subfebrila si frisoanele;
E. oprirea tranzitului pentru gaze.
(pag. 518-519)
G1526036. Consecinta cea mai frecventa a unui traumatism pancreatic este:

A. hemoperitoneul;
B. hematomul retroperitoneal;
C. pancreatita acuta;
D. peritonita acuta;
E. supuratia retroperitoneala.
(pag. 818)
G1526037. Peritonitele acute difuze primare (spontane) se caracterizeaza prin:

A. sursa de contaminare extraperitoneala;
B. sursa de contaminare de la un focar septic intraabdominal;
C. agentii patogeni ajung in cavitatea peritoneala pe cale digestiva;
D. etiologia este plurimicrobiana;

E. apare numai la adulti.
(pag. 849)
G1526038. Urmatoarele probe de laborator sprijina diagnosticul clinic de peritonita:

A. leucograma care pune in evidenta leucocitoza;
B. ureea sangvina normala;
C. glicemia este scazuta;
D. fosfataza alcalina creste;
E. examenul sumar de urina poate evidentia cilindri hialini.
(pag. 855)
G1626039. Care dintre urmatoarele afirmatii privind ocluziile dinamice sunt adevarate:
A. Lumenul este obstructionat;
B. Apar prin leziuni parietale intestinale;
C. Se produce paralizia musculaturii intestinale;
D. Poate fi determinata de compresiuni extrinseci ale lumenului;
E. Nici una din afirmatiile de mai sus nu este corecta.
(pag. 866)
G1626040. Durerea in peritonite se caracterizeaza prin:

A. Poatefi mascata prin administrarea de opiacee;
B. Se instaleaza brusc;
C. Este precedata de sughit;
D. Este strict localizata la nivelul leziunii generatoare;
E. Se asociaza cu tulburari de ritm cardiac.
(pag. 853)
G1626041. Perforatiile posttraumatice de intestin determina de regula:

A. Hemoragie digestiva;
B. Ocluzie intestinala prin stramtorarea lumenului;
C. Peritonita generalizata sau localizata;
D. Pancreatita satelita;
E. Insuficienta hepatica.
(pag. 815)
G1626042. Raspunsul inflamator general al gazdei in peritonite:

A. Precede raspunsul local;
B. Nu este mediat de macrofage;
C. Nu implica generarea de radicali liberi de oxigen;
D. Este determinat de eliberarea in circulatie a imunoglobulinelor;
E. Nu duce la insuficiente de organ.
(pag. 852)
G1626043. Sediul durerii de debut in apendicita acuta este situat:

A. in hipocondrul drept;
B. in epigastru;
C. in hipocondrul stang;
D. La nivelul fosei iliace drepte;
E. La nivelul fosei iliace stangi.
(pag. 518)
G1626044. Solutia obisnuita pentru rezolvarea unei plagi gastrice:

A. Sutura simpla;
B. Sutura cu epiplonoplastie si drenaj;
C. Gastrectomia;
D. Gastroenteroanastomoza;
E. Vagotomia.
(pag. 866)
G2526045. Mecanismul patogenic cel mai des incriminat în apariţia apendicitei acute este obstrucţia
lumenului apendicular. În ce proporţie obstrucţia luminală nu poate fi invocată ca origine a inflamaţiei
apendiculare, situaţie în care se admite originea hematogenă a infecţiei?
A. 10%
B. 40%
C. 50%
D. 80%
E. niciodată
(pag. 517)
G2526046. O plagă abdominală este considerată penetrantă dacă:

A. interesează tegumentul şi ţesutul celular subcutanat
B. dacă interesează foiţa posterioară a tecii dreptului abdominal
C. dacă interresează peritoneul parietal
D. numai dacă este asociată unor leziunoi viscerale abdominale
E. numai dacă interesează marele opiploon
(pag. 810)
G2526047. Care dintre semnele radiologice de mai jos sugerează existenţa unei leziuni traumatice a
duodenului:
A. aerojejunia
B. pneumoperitoneul
C. absenţa pneumatizării colice
D. nivel hidroaeric în omega
E. nivele hidroaerice dispuse pe flancuri
(pag. 814)
G2526048. Care dintre investigaţiile radiologice şi imagistice sunt contraindicate în traumatismele

colonului şi rectului
A. radiografia abdominală simplă
B. examenul radiologic cu substanţă de contrast
C. tomografia computerizată
D. ecografia
E. angiografia
(pag. 816)
G2526049. Ce este manevra Pringle şi în ce împrejurări se foloseşte?

A. clamparea pediculului splenic
B. clamparea digitală a pediculului hepatic pentru controlul hemostazei în traumatismele ficatului
C. clamparea aortei abdominale
D. clamparea venelor suprahepatice
E. hepatectomie atipică prin digitoclazie
(pag. 820)
G2526050. În care dintre traumatismele de mai jos se poate produce dezinserţia splinei din pediculul
său vascular?
A. lovirea directă a bazei hemitoracelui stâng
B. plăgi penetrante toraco-abdominale
C. cădere de la înălţime
D. strivirea între două planuri dure
E. traumatismele lombare
(pag. 821)
G2526051. "Perioada latentă a lui Baudet " defineşte:

A. intervalul liber asimptomatic între producerea traumatismului şi apariţia semnelor neurologice
înhematoamelor extradurale
B. intervelul clinic asimptomatic între producerea traumatismului şi ruptura unui hematom subcapsular splenic
C. intervalul liber asimptomatic între producerea accidentului şi ruptura unui hematom subcapsular hepatic
D. intervalul liber între producerea accidentului şi detaşarea unei escare secundare la nivelul intestinului
subţire
E. intervalul liber asimptomatic între producerea accidentului şi apariţia hematuriei, care marchează ruptura
de rinichi
(pag. 822)
G2526052. Care este semnnul patognomonic oferit de radiografia abdominală simplă în peritonitele
acute secundare prin perforaţia unui viscer cavitar?
A. distensia aerică generalizată
B. nivele hidro-aerice dispuse în flancuri
C. pneumoperitoneul
D. absenţa pneumatizării intestinale
E. ansa santinelă Levitan
(pag. 855)
G2526053. Care este combinaţia de antibiotice cel mai des folosită în tratamentul peritonitelor acute,
care acopere cât mai complet spectrul microbian?
A. penicilină+streptomicină
B. clorocid+metronidazol
C. cefalosporină generaţia treia + metronidazol
D. oxacilină+ampicilină
E. ampicilină+gentamicină
(pag. 857-858)
G2526054. Distensia abdominală este generalizată de la început în:

A. volvulusul de sigmoid
B. invaginaţia intestinală
C. ileusul paralitic
D. cancerul de colon drept
E. ileusul biliar
(pag. 871)
G2526055. Care sunt imaginile radiologice semnificative pentru ocluzia intestinală oferite de
radiografia abdominală simplă?
A. pneumoperitoneul
B. absenţa pneumatizării intesinale
C. nivele hidro-aerice
D. ştergerea umbrei psoasului
E. calcificări pe aria de proiecţie a aortei abdominale
(pag. 872)
G2526056. Ce este ileusul biliar?

A. obstrucţia coledocului distal printr-un calcul biliar
B. ileusul paralitic care însoţeşte litiaza biliară
C. pătrunderea unui calcul vezicular mare în tractul digestiv printr-o fistulă colecisto-duodenală sau colecisto-
gastrică
D. atrezia căilor biliare
E. o formă particulară de icter obstructiv
(pag. 873)
G2526057. Reechilibrarea hidroelectrolitică la bolnavii cu ocluzie intestinală se face prin perfuzarea de

soluţii izotonice (ser fiziologic, glucoză) în doză de:
A. 10-15 ml/kg.corp
B. 30-50 ml/kg.corp
C. 80-100 ml/kg.corp
D. 200 ml/kg.corp
E. 2500 ml indiferent de greutate
(pag. 875)
G2626058. TCC minore corespund unui scor GCS de:

A. 12-9
B. 13-15
C. 11-13
D. 10.12
E. 8-11
(pag. 2458)
G2626059. Valorile punctajului obţinut după scala Glasgow (GCS) la un bolnav cu TCC se situează în
intervalul:
A. 0-15 puncte
B. 0-10 puncte
C. 5-15 puncte
D. 3-10 puncte
E. 3-15 puncte
(pag. 2464)
G2626060. Scorul 5 Gasgow are următorul corespondent pe scara Liege:

A. 3-6
B. 5-7
C. 6-10
D. 9-11
E. 11-2
(pag. 2465)
G2626061. Dintre semnele funcţionale ale peritonitei acute, cel mai constant este:
A. Durerea
B. Oprirea tranzitului intestinal
C. Vărsătura
D. Sughiţul
E. Dispneea
(pag. 2129-2130)
G2626062. Sepsisul sever se defineşte prin:
A. SIRS cu documentarea infecţiei

B. SIRS cu documentarea infecţiei şi compromitere hemodinamică
C. Stare fiziologică în care funcţia viscerală nu este capabilă să susţină homeostazia
D. Pierderea controlului local al infecţiei
E. Exacerbarea răspunsului inflamator sistemic
(pag. 2126)
G2626063. Examenul radiologic în peritonitele generalizate prin perforaţie de viscer cavitar are ca
element patognomonic:
A. Ştergerea umbrei psoasului
B. Nivelele hidroaerice
C. Edemul peretelui abdominal
D. Pneumoperitoneul
E. Ştergerea reliefului mucos al anselor intestinului subţire
(pag. 2132)
G2626064. În etiologia peritonitelor acute prin perforaţie de viscer cavitar, pe primul loc se află:
A. Perforaţia ulcerului gastro-duodenal
B. Perforaţia apendiculară
C. Perforaţia biliară
D. Perforaţia intestinului subţire
E. Perforaţia colonului
(pag. 2133)
G2626065. Principiile tratamentului chirurgical în peritonitele acute secundare au fost enunţate de

Kirschner încă din 1926. Acestea sunt următoarele, cu excepţia:
A. Eliminarea sursei de contaminare
B. Reducerea contaminării
C. Tratamentul antibiotic este veriga terapeutică esenţială, substituind cu succes chirurgia
D. Tratarea infecţiei reziduale
E. Prevenirea recurenţei infecţiei
(pag. 2141)
G2626066. Semnul LAUGIER din ocluzia intestinală semnifică:

A. Matitate deplasabilă în flancuri
B. Zgomote hidro-aerice de luptă
C. Silenţiu absolut
D. Durere la decompresia bruscă a peretelui abdominal
E. Timpanism juxtaombilical
(pag. 2173)
G2626067. Radiografia abdominală simplă evidenţiază în primele 3-6 ore de la debutul unei ocluzii
intestinale:
A. Pneumoperitoneu
B. Nivele hidroaerice
C. Ştergerea umbrei psoasului
D. Distensia gazoasă a unei anse
E. Poate fi şi o metodă terapeutică în caz de volvulus sigmoidian sau invaginaţie la copil
(pag. 2174)
G2626068. Următoarea afirmaţie este falsă în ceea ce priveşte vărsăturile din ocluziile intestinale:
A. În ocluziile înalte sunt abundente
B. Apar precoce în ocluziile înalte
C. Sunt tardive în ocluziile joase

D. Iniţial sunt bilioase, apoi fecaloide
E. Sunt însoţite de greţuri, sughiţ şi eructaţii
(pag. 2173)
G2626069. În ocluziile intestinale, presiunea intraluminală la care este suprimată circulaţia arterială
este de:
A. 15 mmHg
B. 30-35 mmHg
C. 20-25 mmHg
D. 40-45 mmHg
E. 50-55 mmHg
(pag. 2172)
G2626070. Identificaţi afirmaţia falsă din următoarele caracteristici ale "ileusului biliar":
A. Este determinat de pătrunderea unui calcul vezicular în tractul digestiv printr-o fistulă
B. Evoluţia clinică este în etape succesive: colica, febra, subicter, ocluzie
C. Examenul radiologic nativ poate evidenţia un calcul radioopac
D. Poate realiza atât un sindrom de ocluzie înaltă cât şi unul de ocluzie joasă
E. Oprirea calculului în valva Bauhin realizează sindromul Bouveret
(pag. 2178)
G2626071. Sindromul de compartiment abdominal nu se caracterizează prin:

A. Distensie abdominală
B. Dificultăţi de ventilaţie
C. Hipoxie
D. Icter
E. Oligoanurie
(pag. 628)
G2626072. Evaluarea pacienţilor după scala Glasgow (GCS) se face în intervalul:

A. 0-10 puncte
B. 0-15 puncte
C. 5-20 puncte
D. 3-15 puncte
E. 4-20 puncte
(pag. 633)
G2626073. Imunodisfuncţia post-traumă nu se caracterizează prin:

A. Scăderea numărului total de limfocite T
B. Creşterea sintezei de Interleukină 2
C. Monocitoză
D. Funcţionarea anormală a celulelor B
E. Scăderea sintezei de Interleukină 2
(pag. 626)
G2626074. Pe câte variabile fiziologice şi anatomice se bazează scorul traumatic pediatric (PTS):
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 7
(pag. 638)
G2626075. În câte clase sunt împărţiţ pacienţii în urma sistemului de punctare specific scorului de
intervenţii terapeutice (TISS):
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 8
(pag. 637)
G2626076. Conform studiului Olding şi Crockard cea mai frecventă cauză de politraumatisme este
reprezentată de:
A. Accidente de muncă
B. Accidente rutiere
C. Accidente casnice
D. Accidente sportive
E. Agresiuni
(pag. 617)
G2626077. Cât de frecventă este apendicita acută

A. 1/40-50 de locuitori
B. 1/50-60 de locuitori
C. 1/20-30 de locuitori
D. 1/25.-35 de locuitori
E. 1/45-55 de locuitori
(pag. 1597)
G2626078. In prima fază a apendicitei acute durerea este cauzată de:

A. presiune şi inflamaţie ce irită terminaţiile nervoa
B. puroiul acumnulat la nivelul apendicelui
C. iritaţia peritoneului
D. oprirea tranzitului intestinal
E. meteorism
(pag. 1598)
G2626079. In apendicita catarală mucoasa este:;

A. cu ulceraţii şi necroze
B. congestionată cu infiltrat leucocitar
C. cu abcese
D. nu se modifică
E. edematoasă
(pag. 1598)
G2626080. În apendicita flegmonoasă mucoasa este:

A. cu ulceraţii şi necroye
B. congestionată cu infiltrat leucocitar
C. cu abcese
D. nu se modifică
E. edematoasă
(pag. 1598)
G2626081. În apendicita acută bolnavul stă în poyiţie antalgică:
A. cu coapsele flectate spre abdomen

B. menţinerea coapsei drepte în flexie şi uşoară abducţie
C. culcat pe dreapta
D. ghemuit
E. coapsa stângă flectată spre abdomen şi spre dreapta
(pag. 1599)
G2626082. Presiunea intraluminală critică pentru producerea ischemiei arteriale în peretele apendiculat
este de:
A. 50 cm apă
B. 8o cm apă
C. 100 cm apă
D. 110 cm apă
E. 120 cm apă
(pag. 1598)
G2626083. Tratamentul apendicitei acute este:

A. medical urmat uneori de cel chirurgical
B. chirurgical în toate cazurile încă de la început, cu excepţia blocului apendicular
C. pungă cu gheaţă, antibiotice în caz de apendicită retrocecală flegmonoasă
D. chirurgical cu excepţia abcesului apendicular
E. antibioterapie antiinflamatoare
(pag. 1606)
G2626084. Care este organul parenchimatos cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale?
A. pancreasul
B. ficatul
C. rinichiul
D. splina
E. plămânul
(pag. 2103)
G2626085. Care este cea mai frecventă consecinţă a unei leziuni traumatice a pancreasului?
A. pancreatita acută
B. pseudochistul pancreatic
C. peritonita acută generalizată
D. hematomul retroperitoneal
E. hemoperitoneul
(pag. 2102)
G2626086. În ce tip de leziune abdominală traumatică, se evidenţiază semnul BOUCHACOURT?

A. hematom properitoneal
B. hernie postcontuzională
C. eventraţie postcontuzională
D. revărsat Morel-Lavalle
E. hematom subaponevrotic
(pag. 2094)
G2626087. Până la ce nivel se întind hematoamele retroperitoneale posttraumatice mijlocii?

A. până la nivelul fundului de sac Douglas
B. până la nivelul spinei iliace antero-superioare
C. până la nivelul simfizei pubiene
D. până la nivelul polului renal inferior

E. până la nivelul polului renal superior
(pag. 2112)
G2626088. Care este organul cavitar cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale?
A. rectul
B. colonul
C. stomacul
D. aparatul uro-genital
E. intestinul subţire
(pag. 2108)
G2626089. Ruptura mezenterului situată în apropierea rădăcinii acestuia, se caracterizează prin:

A. angajarea unei anse în zona de ruptură, cu apariţia ocluziei intestinale
B. apariţia semnelor de peritonită
C. devitalizarea ansei
D. hemoragie masivă
E. apariţia hematomului retroperitoneal
(pag. 2108)
G2826090. Agentul microbian cel mai frecvent incriminat in etiologia peritonitelor primitive la adulti
este:
A. E. Coli
B. Streptococul hemolitic
C. Pneumococul
D. Shigella
E. Legionella
(pag. 849)
G2826091. In apendicita acuta, semnul abcesului sau perforatiei organului, este reprezentat de o
leucocitoza de:
A. 8000 – 10000/mmc
B. 10000 – 12000/mmc
C. < 20000/mmc
D. > 20000/mmc
E. 18000 – 20000/mmc
(pag. 520)
G2826092. In apendicita acuta, durerea controlaterala, la palparea fosei iliace stingi, reprezinta semnul:
A. Rowsing
B. Blumberg
C. Kusnirenko
D. al clopotelului
E. al psoasului
(pag. 519)
G1126093. Existenta unei perforatii postraumatice de intestin subtire poate declansa:

A. ocluzie intestinala
B. pancreatita acuta
C. hemoperitoneu masiv
D. peritonita generalizata
E. proces peritoneal blocat (peritonita localizata)
(pag. 815)
G1126094. in apendicita acuta purulenta aspectul anatomo-patologic este:

A. apendice hiperemiat
B. apendice edematiat
C. lumenul organului este ocupat de puroi
D. seroasa este acoperita de false membrane
E. in cavitatea peritoneala se afla exudat sero-purulent inodor
(pag. 517)
G1126095. in apendicita acuta retrocecala se constata:

A. semnele functionale lipsesc deseori
B. tranzitul intestinal nu se modifica
C. durere la palparea lombei
D. durere abdominala difuza
E. abdomenul ramane suplu in ansamblu
(pag. 523)
G1126096. in ocluzia intestinala, varsaturile apar precoce in:

A. ocluziile joase
B. ocluziile inalte
C. ocluziile prin obstructie
D. ocluziile paralitice
E. ocluziile prin strangulare
(pag. 871)
G1126097. in peritonita acuta difuza, percutia pune in evidenta:

A. contractura generalizata
B. hipersonoritate
C. in cazurile cu revarsat abundent, matitate deplasabila pe flancuri
D. sensibilitatea fundului de sac Douglas
E. bombarea fundului de sac Douglas
(pag. 854)
G1126098. intr-o ocluzie intestinala, radiografia abdominala simpla arata:

A. distensia anselor
B. imagini hidroaerice unice sau multiple
C. imagini hidroaerice cu diametrul mic si vertical
D. pneumoperitoneu
E. imagini hidroaerice rare, mari si cu diametrul vertical mare
(pag. 872)
G1126099. Irigografia este si o metoda terapeutica in ocluziile:
A. inalta
B. prin obstructie
C. prin volvulare
D. prin invaginaţie
E. paralitica (ileus)
(pag. 872)
G1126100. Obiectivele tratamentului ocluziilor sunt:

A. reechilibrarea bolnavului
B. decompresiunea abdominala
C. rezolvarea cauzei de ocluzie
D. drenajul cavitaţii peritoneale
E. profilaxia recidivelor
(pag. 875)
G1126101. Ocluziile prin strangulare se produc prin:

A. volvulare
B. invaginatie
C. paralizia musculaturii intestinale
D. corpi straini intralumenali
E. strangularea lumenului si a unei portiuni din mezou in diverse defecte parietale
(pag. 868)
G1126102. Plastronul apendicular este o varietate de peritonita plastica si fibrinoasa cu aspect tumoral
la constituirea careia participa:
A. peritoneul parietal
B. colonul descendent
C. epiploonul
D. ileonul terminal
E. cecul
(pag. 525)
G1126103. Principiile de tratament chirurgical ale unei peritonite acute difuze sunt:
A. tratamentul leziunii cauzale
B. debridarea tuturor spatiilor peritoneale si compartimentarilor datorate fibrinei coagulate
C. drenaj peritoneal limitat
D. toaleta cavitaţii peritoneale
E. drenaj larg peritoneal
(pag. 858)
G1126104. Raspunsul cardiac la agresiunea microbiana in cazul unei peritonite acute difuze se
datoreaza:
A. hipovolemiei
B. hipersecretiei de ADN
C. hipoxiei
D. acidozei
E. factorului mecanic
(pag. 852)
G1126105. Retroperitonita difuzanta secundara leziunilor traumatice ale duodenului se caracterizeaza

prin:
A. evolutie extrem de grava, de obicei fatala
B. rasunet clinic mai estompat
C. diagnostic mai tardiv

D. hemoperitoneu masiv
E. evolutie lenta, mai putin grava
(pag. 814)
G1126106. Sindromul de iritatie peritoneala traumatica se caracterizeaza clinic prin:

A. durere abdominala
B. contractura musculara
C. sensibilitate crescuta la tuseul rectal sau vaginal
D. dispariţia matitaţii prehepatice
E. meteorism abdominal
(pag. 811)
G1126107. Tratamentul initial al plastronului apendicular consta in:

A. antibioticoterapie cu spectrul larg
B. interventie chirurgicala imediata
C. urmarirea permanenta a bolnavului
D. punga cu gheaţa pe abdomen
E. dieta
(pag. 526)
G1126108. Traumatismele iatrogene ale colonului si rectului apar dupa:

A. sigmoidoscopie
B. plagi penetrante
C. contuzii
D. rectoscopie
E. ingestia accidentala a unor obiecte ascutite
(pag. 816)
G1126109. Variantele de inchidere a peretelui abdominal intr-o peritonita acuta difuza pot fi:
A. plan total cu fire rare
B. sutura planului musculo-aponevrotic cu pastrarea tegumentelor si tesutului celular subcutanat nesuturate
C. evitarea oricarei suturi (laparostomie) in peritonitele grave
D. plan total cu fire dese
E. inchiderea parietala in planuri anatomice cat mai etansa
(pag. 860)
G1226110. Aspectul anatomopatologic al invaginatiei se caracterizeaza macroscopic prin

A. Tumora alungita pastoasa
B. Localizarea cea mai frecventa este jejuno-jejunala
C. Mezourile sunt infiltrate, palide
D. Este formata din 3 sau mai multi cilindri
E. Intotdeauna numarul de cilindri este impar
(pag. 870)
G1226111. Bolnavul cu peritonita necesita suport ventilator (intubatie si respiratie mecanica) in

urmatoarele conditii
A. PaO2 < 60 mmHg.
B. Ritm respirator > 16/min.
C. PCO2 > 50 mmHg
D. PaO2 < 55 mmHg.
E. PCO2 <50 mmHg.
(pag. 857)
G1226112. Care din urmatoarele leziuni sunt prezente in forma purulenta a apendicitei acute:
A. Lumenul este ocupat de puroi.
B. Apendicele apare gangrenat.
C. Seroasa este acoperita de false membrane.
D. La nivelul apendicelui sunt prezente mai multe orificii de perforatie.
E. In cavitatea peritoneala isi face aparitia exudatul seropurulent inodor.
(pag. )
G1226113. Cresterea leucocitozei la peste 20.000/mmc intr-o apendicita acuta evoca:

A. Inflamatia catarala.
B. Blocul apendicular.
C. Abcesul organului.
D. Perforatia organului.
E. Fistulizarea unui bloc apendicular abcedat.
(pag. )
G1226114. Efectele secundare ale unor antibiotice, care le limiteaza utilizarea in peritonite, sunt
urmatoarele
A. Aminoglicozidele pot determina tulburari de coagulare.
B. Aminoglicozidele sunt nefrotoxice.
C. Cefoprazone poate determina tulburari de coagulare.
D. Unele cefalosporine sunt hepatotoxice.
E. Cloramfenicolul este toxic pentru maduva hematopoetica.
(pag. 857)
G1226115. Ocluziile intestinale pot fi determinate de urmatoarele

A. Infectii abdominale (peritonite, abcese, colecistite).
B. Traumatisme diverse (cranio-cerebrale).
C. Leziuni parietale intestinale congenitale sau inflamatorii.
D. Infectiile parietale abdominale.
E. Invaginatia.
(pag. 867)
G1226116. Principiile tratamentului chirurgical (operator) in peritonitele acute difuze secundare sunt
A. Drenaj larg peritoneal.
B. Antibioterapie.
C. Debridarea tuturor spatiilor peritoneale si compartimentarilor.
D. Tratamentul leziunii cauzale.
E. Toaleta cavitatii peritoneale cu volume mari de lichid.
(pag. 858)
G1226117. Raspunsul cardiac din peritonite se datoreaza

A. Factorului mecanic (distensia abdominala)
B. Hipociei
C. Hiposecretiei de catecolamine
D. Hipovolemiei
E. Acidozei
(pag. 853)
G1226118. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt

A. Alterarea starii generale
B. Durerea
C. Intreruperea tranzitului pentru fecale si gaze
D. Distensia abdomenului.
E. Varsaturile
(pag. 871)
G1226119. Severitatea leziunilor pancreatice traumatice este mai mare decat

A. Intereseaza hilul splenic.
B. Sunt situate cefalic.
C. Contuziile sunt extinse.
D. Este interesat si duodenul
E. Survin la un pacient diabetic.
(pag. 819)
G1226120. Splenectomia este obligatorie in urmatoarele situatii

A. Exista un hematom subcapsular
B. Ruptura in hil
C. Pacient peste 30 ani
D. Sunt prezente leziuni majore asociate
E. Leziuni multiple profunde
(pag. 822-823)
G1326121. Care din urmatoarele constituie criterii de clasificare a leziunilor traumatice ale
pancreasului dupa Lucas:
A. intinderea in suprafata a leziunii
B. afectarea ductelor pancreatice
C. situarea proximala sau distala pe pancreas a leziunii
D. cointeresarea lezionala a duodenului
E. prezenta pancreatitei acute
(pag. 46)
G1326122. Care din urmatoarele semne fizice pot apare in peritonitele acute difuze:
A. abdomenul nu participa la miscarile respiratorii
B. la palpare, abdomenul prezinta aparare musculara
C. percutia abdominala evidentiaza hipersonoritate
D. ascultator, apar zgomote hidro-aerice spontane
E. bombarea dureroasa a fundului de sac Douglas la tuseu rectal
(pag. 86)
G1326123. Cele mai frecvente cai de inflamatie apendiculara acuta sunt:

A. toxiinfectia alimentara
B. hepatita fulminanta
C. calea hematogena
D. calea limfatica
E. obstructia luminala
(pag. 434)
G1326124. Eficienta reechilibrarii hidrice in peritonitele acute se apreciaza prin monitorizarea:

A. pulsului
B. tensiunii arteriale
C. presiunii venoase centrale
D. presiunii capilare pulmonare
E. greutate corporeala
(pag. 88, 89)
G1326125. In traumatismele colo-rectale tratamentul chirurgical are ca obiectiv:

A. realizarea prin ileostomie sau colostomie a unei derivatii externe a materiilor fecale
B. rezolvarea adecvata a leziunii colorectale
C. toaleta peritoneala
D. drenaj - lavaj peritoneal
E. alimentatie parenterala prelungita
(pag. 43, 44)
G1326126. Peritonitele acute primitive:

A. sunt consecinta perforatiilor digestive
B. se produc prin contaminarea limfatica
C. afecteaza mai frecvent adultii cu ascita
D. sunt de origine polimicrobiana
E. la copil, sunt datorate frecvent pneumococului
(pag. 80)
G1326127. Principiile tratamentului chirurgical in peritonitele acute difuze includ:

A. laparotomie mediana larga supra si subombilicala
B. tratamentul leziunii cauzale
C. debridarea si toaleta cavitatii peritoneale
D. drenaj, lavaj peritoneal
E. sutura etansa a plagii operatorii
(pag. 91)
G1326128. Raspunsul renal in peritonite acute difuze:

A. este datorat hipovolemiei cu scaderea debitului cardiac
B. este datorat hipersecretiei de ADH si aldosteron
C. presupune cresterea filtratului glomerular
D. presupune scaderea reabsorbtiei tubulare
E. contribuie la instalarea acidozei metabolice
(pag. 85)
G1426129. Constitue semne clinice ale apendicitei acute urmatoarele:

A. Durere cu debut in fosa iliaca dreapta;
B. Inapetenta precoce;
C. Febra peste 39 C;
D. Limba saburala;
E. Oprirea precoce a tranzitului pentru materii fecale.
(pag. 518, 519)
G1426130. Cu privire la tabloul clinic din traumatismele abdominale sunt adevarate afirmatiile:
A. Poate fi necaracteristic si inselator din cauza leziunilor asociate ce pot coexista;
B. socul poate modifica tabloul clinic, mascand semne importante;
C. Sindromul de hemoragie interna intraperitoneala nu apare in cazul lezarii organelor parenchimatoase;
D. Sindromul de iritaţie peritoneala este consecutive lezarii organelor cavitare;
E. Hipovolemia caracterizeaza sindromul de iritatie peritoneala traumatica.
(pag. 810)
G1426131. De obicei varsaturile din apendicita acuta:
A. Apar precoce, inaintea durerii;

B. Sunt fecaloide inca de la debut;
C. Sunt reflexe, iritative;
D. Reprezinta un element de diagnostic fals daca preced apariţia durerii;
E. La inceput sunt alimentare, apoi bilioase.
(pag. 518,519)
G1426132. Debutul in ocluzii poate fi:

A. Insidios in strangulatii;
B. Brusc in ocluziile spastice;
C. Sub forma de varsaturi si dureri in ocluziile joase;
D. Precedat de colici abdominale, crize subocluzive si scadere ponderala in ocluziile prin obstrucţie;
E. Insidios cu febra, frisoane si dureri abdominale difuze in ocluziile postoperatorii.
(pag. 870)
G1426133. Examenul obiectiv al abdomenului in peritonite poate arata:

A. Abdomen imobil, rigid, indiferent de cauza peritonitei si de momentul evolutiv;
B. Tegumente marmorate in peritonita apendiculara;
C. Abdomen destins, imobil, in peritonita veche;
D. Rigiditate musculara maxima (“abdomen de lemn”) in primele ore ale peritonitelor determinate de
perforaţiile de organ;
E. Durere generalizata la percutie fara intensificare intr-o anumita zona.
(pag. 854)
G1426134. Hipovolemia din peritonite se datoreaza:

A. Pierderii de lichid intravascular inspre cavitatea peritoneala;
B. Acumularii de lichid in tesutul lax subperitoneal si peretele tubului digestiv;
C. Transpiratiilor abundente;
D. Acumularii de lichide in lumenul dilatat si aton;
E. Vasodilatatiei sistemice.
(pag. 851)
G1426135. Indicati evolutiile posibile in cazul plastronului apendicular:

A. Nefavorabila, daca nu se efectueaza cat mai urgent apendicectomia;
B. Favorabila in urma tratamentului medical (antibioterapie, punga gheata, dieta), apendicectomia efectuandu-
se dupa 2-3 luni;
C. Nefavorabila in pofida tratamentului medical, cu abcedarea plastronului si fistulizarea abcesului, de obicei
in peritoneu;
D. Nefavorabila, producandu-se abcesul apendicular care impune incizia si drenajul colecţiei;
E. intotdeauna regreseaza spontan.
(pag. 525)
G1426136. Obiectivele tratamentului ocluziilor sunt:

A. Profilaxia recidivelor;
B. Reechilibrarea bolnavului;
C. Reluarea alimentatiei din primele ore;
D. Decomresia abdomenului;
E. Rezolvarea cauzei care a produs obstructia.
(pag. 875,876)
G1426137. Privind explorarile de laborator in peritonitele acute difuze se pot afirma urmatoarele:
A. E prezenta leucocitoza cu limfocitoza;
B. E prezenta uree sanghina moderat crescuta;
C. Echografia ofera informatii cu o acuratete inferioara CT;

D. Folosirea radioizotopilor reprezinta un mijloc curent de diagnostic;
E. Radiografia abdominala pe gol arata anse dilatate.
(pag. 855)
G1426138. Splenectomia este obligatorie in urmatoarele cazuri de traumatism splenic:

A. Imposibilitatea realizarii hemostazei;
B. Prezenta hematomului subscapular;
C. Afectarea hilului hepatic;
D. Prezenţa hematomului subscapular;
E. Existenta leziunilor majore associate.
(pag. 822)
G1426139. Tratamentul chirurgical al plagilor intestinului subtire cuprinde:

A. Enteroplicatura;
B. Explorarea chirurgicala minutioasa pe toata lungimea intestinului;
C. Sutura simpla a oricaror leziuni;
D. Splenectomia;
E. Rezectia ansei afectate cu anastomoza termino terminala in cazul coafectarii mezenterului invecinat.
(pag. 815,816)
G1426140. Urmatoarele afirmatii cu privire la invaginatie sunt adevarate, cu EXCEPtIA:

A. Este mai frecventa la copii;
B. Tuseul rectal scoate sange pe manusa;
C. Clisma baritala are doar valoare diagnostica;
D. Poate fi cauzata de ascarizi, diverticul Meckel;
E. Face perte dintre ocluziile functionale.
(pag. 874)
G1526141. Agresiunea bacteriana asupra seroasei peritoneale determina:

A. fenomene locale de raspuns initial inflamator cu exudat lichidian si resorbtie de produsi toxici;
B. proces inflamator ce afecteaza motilitatea peretelui intestinal cu pareza, distensie, acumulare de lichid in
perete si intraluminal;
C. procesul initial local e dominat de hipovolemie;
D. raspunsul initial dominat de socul toxico-septic;
E. un raspuns inflamator general datorat actiunii si efectului unor produsi circulanti.
(pag. 851-852)
G1526142. Care din afirmatiile privind tratamentul ocluziilor intestinale sunt adevarate:
A. reechlibrarea obligatorie hidro-electrolitica, nutritiva si combaterea septicitatii;
B. decomprimarea abdominala prin aspiratie nazo-gastrica sau intubare recto-sigmoidiana cu tub Fauchet;
C. momentul operator este cat mai rapid in ocluziile prin obstructie;
D. postoperator se suprima aspiratia nazo-gastrica in primele 24 de ore;
E. gastrostomia de alimentatie temporara.
(pag. 875-876)
G1526143. Care din urmatoarele afirmatii privind tratamentul peritonitelor acute sunt adevarate:
A. tratamentul in principal operator (chirurgical);
B. nu se opereaza peritonitele secundare;
C. pregatire preoperatorie intensiva, energica si de scurta durata;
D. majoritatea peritonitelor trebuie operate imediat;
E. antibioterapia este o masura medicala principala cu viza etiologica.
(pag. 856-857)
G1526144. Fiziopatologia ocluziei intestinale presupune printre altele:

A. distensia hidroaerica a anselor intestinale;
B. blocarea circulatiei de intoarcere in ansa intestinala ocluzata;
C. extravazarea de lichide in lumenul intestinal;
D. necroza peretelui intestinal in ocluziile dinamice;
E. hipovolemia - cauza esentiala in evolutia perturbarilor biologice.
(pag. 868)
G1526145. In cazul suspectarii unei leziuni hepatice la un traumatizat abdominal urmatoarele metode
de investigatie sunt recomandate:
A. radiografia abdominala simpla;
B. scintigrama hepatica;
C. ecografia abdominala;
D. rezonanta magnetica nucleara;
E. punctia abdominala.
(pag. 820)
G1526146. In cazul unei peritonite dufuze de cauza apendiculara atitudinea terapeutica corecta este:
A. operatie imediata;
B. operatia poate fi amanata cateva ore;
C. masuri medicale de corectare a tulburarilor hidro-electrolitice;
D. clisma evacuatorie preoperatorie;
E. antibioterapia in functie de antibiograma.
(pag. 525)
G1526147. In etiopatogenia ocluziilor intestinale dinamice distingem urmatoarele cauze:

A. infectii (abdominale, retroperitoneale, etc);
B. traumatisme diverse;
C. obstructii prin bride inflamatorii;
D. dezechilibre hidro-electrolitice;
E. invaginatia intestinala.
(pag. 867)
G1526148. Mecanismul patogenic al apendicitei acute declansat de obstructia luminala realizeaza

printre altele:
A. cresterea presiunii intraluminale;
B. hiperplazie limfoida submucoasa;
C. tulburari ale circulatiei venoase si limfatice;
D. perforarea spontana apendiculare;
E. tulburari circulatorii arteriale care le preced pe cele venoase si limfatice.
(pag. 517)
G1526149. Pentru stabilirea diagnosticului de leziune splenica post-traumatica metodele cele mai utile
si anodine sunt:
A. punctia abdominala;
B. ecografia abdominala;
C. scintigrama cu hematii marcate;
D. tomografia computerizata;
E. arteriografia selectiva.
(pag. 822)
G1626150. Antibioterapia in peritonite se instituie:

A. Imediat ce diagnosticul a fost stabilit;
B. Numai dupa obtinerea rezultatelor antibiogramei din revarsatul peritoneal;
C. Reprezinta singura metoda de tratament pentru peritonitele primitive;
D. Se prefera monoterapia cu cefalosporine de generatie recenta;
E. La pacientii cu evolutie accidentata postoperator.
(pag. 858)
G1626151. Cauzele ocluziilor mecanice pot fi:

A. Traumatisme cranio-cerebrale;
B. Aderente inflamatorii sau bride;
C. Corpi straini intralumenali;
D. Compresiuni extrinseci ale lumenului intestinal;
E. Afectiuni vasculare.
(pag. 867)
G1626152. Cele mai importante examinari paraclinice in diagnosticul apendicitei acute sunt
reprezentate de:
A. Glicemia;
B. Hemoleucograma;
C. Amilaze serice;
D. Sumar de urina;
E. Examen radiologic abdominal pe gol.
(pag. 520)
G1626153. in cazul suspectarii unei leziuni hepatice la un traumatizat, sunt necesare urmatoarele
investigatii:
A. Radiografia abdominala simpla;
B. Echografia abdominala;
C. Computer tomografia;
D. Rezonanta magnetica nucleara;
E. Punctia-lavaj peritoneala.
(pag. 890)
G1626154. Indicatiile splenectomiei in traumatismele abdominale sunt reprezentate de:

A. in caz de afectare a capsulei splenice;
B. Leziuni multiple, profunde;
C. in cazul leziunilor hilului vascular;
D. Hemoragii necontrolabile;
E. Leziuni majore asociate.
(pag. 822)
G1626155. La examenul clinic al abomenului in peritonite, se constata urmatoarele:

A. Abdomenul participa la miscarile respiratorii;
B. Rigiditate (contractura) musculara cu grade diferite de intensitate;
C. Percutia evidentiaza hipersonoritate;
D. in cazurile cu revarsat abundent, matitate deplasabila pe flancuri;
E. Tuseul rectal evidentiaza bombarea fundului de sac Douglas.
(pag. 854)
G1626156. Ocluzia inalta prezinta urmatoarele semne clinice:

A. Debut brusc, cu varsaturi de staza sau bilioase;
B. Abdomen destins meteoristic;

C. Tranzit intestinal mentinut;
D. Absenta imaginilor hidroaerice;
E. Dureri prezente inca de la debut.
(pag. 873)
G1626157. Plastronul apendicular se caracterizeaza prin:

A. Este o peritonita plastica si fibrinoasa;
B. Este de aspect tumoral;
C. Este nedureros, afebril, fara modificari de tranzit;
D. Poate abceda;
E. Poate regresa progresiv, spontan;
(pag. 524)
G1626158. Reechilibrarea hidro-electrolitica eficienta in tratamentul peritonitelor, are ca efecte:

A. Normalizarea caracteristicilor pulsului si TA;
B. Cresterea presiunii venoase centrale;
C. Crestera debitului urinar orar;
D. Reluarea tranzitului digestiv;
E. Hiperpotasemie reactiva.
(pag. 856)
G2526159. Vascularizaţia arterială a apaendicelui (artera apendiculară) provine din:

A. artera uterină dreaptă
B. artera ileo-cecocolică
C. la femeie poate fi dublată de un ram din artera ovariană
D. a. colică dreaptă
E. a. colică medie
(pag. 516)
G2526160. În care dintre formele anatomopatologice de apendicită acută însămânţarea pe medii de

cultură a serozităţii peritoneale nu pune în evidenţă prezenţa germenilor?
A. apendicita acută catarală
B. apendicita acută purulentă
C. apendicita acută gangrenoasă
D. plastronul apendicular
E. abcesul apendicular
(pag. 517)
G2526161. În forma gangrenoasă a apendicitei acute sunt implicaţi următorii germeni:

A. colibacil
B. pneumococ
C. meningococ
D. clostridium perfringens
E. stafilococ
(pag. 518)
G2526162. La debutul unei apendicite acute, durerea este localizată de regulă în:
A. fosa iliacă dreaptă
B. epigastru
C. periombilical
D. hipocondrul drept
E. pelvis
(pag. 518)
G2526163. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute la copil trebuie făcut printre alte afecţiuni cu
peritonita primitivă pneumococică, pentru care pledează:
A. absenţa apărării musculare
B. febra înaltă de la debut
C. existenţa unui focar primitiv pulmonar sau pleural
D. nefroză cunoscută
E. prezenţa sângelui pe degetul explorator la tuşeul rectal
(pag. 521)
G2526164. Care este cea mai frecventă formă de apendicită acută întâlnită la vârstnici?
A. forma congestivă
B. forma pseudoocluzivă
C. peritonita generalizată de la început
D. forma pseudotumorală
E. apendicita mezoceliacă
(pag. 522)
G2526165. Care dintre semnele clinice de mai jos pledează pentru diagnosticul de apendicită acută
mezoceliacă?
A. sindromul oclusiv
B. urme de sânge pe degetul explorator la tuşeul rectal
C. febra
D. diareea
E. polakiuria
(pag. 523)
G2526166. Care dintre semnele clinice de mai jos sunt prezente în tabloul clinic al unei apendicite
acute pelvine?
A. disuria
B. tenesme rectale
C. scaune gleroase
D. durere epigastrică în bară
E. sughiţul
(pag. 523)
G2526167. Când se operază plastronul apendicular?

A. imediat ce a fost stabilit diagnosticul
B. după 2-3 luni de la episodul acut
C. după 1 săptămână de la debut
D. dacă evoluţia este defavorabilă şi se constituie un abces apendicular
E. niciodată
(pag. 526)
G2526168. Care dintre viscerele menţionate mai jos ocupă primele trei locuri în ordinea frecvenţei cu
care sunt interesate în traumatismele abdominale?
A. pancreasul
B. ficatul
C. rinichiul
D. intestinul
E. splina
(pag. 810)
G2526169. În traumatismele abdomenului, sindromul de hemoragie internă se datoreşte lezării:

A. viscerelor cavitare
B. viscerelor parenchimatoase
C. mezourilor
D. diafragmului
E. vaselor mari
(pag. 810)
G2526170. Sindromul de iritaţie peritoneală traumatică se traduce clinic prin:

A. durere abdominală difuză, intensă, cu caracter continuu
B. hematemeză
C. contractură musculară generalizată
D. abdomen imobil
E. dispariţia matităţii hepatice
(pag. 811)
G2526171. Clasificarea propusă de Flint împarte leziunile traumatice ale colonului în trei grade. Care
sunt leziunile care aparţin gradului II în clasificarea Flint?
A. traumatismele colonice izolate
B. perforaţii extinse cu contaminare medie a peritoneului
C. dilacerări ale peretelui colic
D. devascularizatie colonică
E. defect parietal sever
(pag. 816-817)
G2526172. Care dinte leziunile pancreatice de mai jos sunt incluse în Clasa III după Lucas?
A. rupturile severe ale porţiunii distale a pancresului
B. rupturile severe ale porţiunii proximale a pancreasului
C. rupturile porţiunii proximale a pancreasului cu afectare ductală, fără afectare duodenală
D. contuzii fără afectarea ductelor pancreatice
E. traumatismele severe pancreatico-duodenale
(pag. 819)
G2526173. Cele mai utilizate metode folosite pentru diagnosticul leziunilor traumatice ale ficatului sunt:
A. puncţia abdominală
B. examenul baritat gastro-duodenal
C. ecografia
D. radiografia abdominală simplă
E. colecistografia orală
(pag. 820)
G2526174. Care sunt indicaţiile tratamentului conservator în rupturile splinei

A. hematom subcapsular simplu
B. dezinserţia pediculului splewnic
C. zdrobirea parenchimului splenic
D. fisurile splenice
E. dacă leziune nu interesează hilul splenic
(pag. 822)
G2526175. Care sunt germenii cel mai frecvent întâlniţi în peritonitele acute primitive la copil
A. E. Coli
B. coci gram pozitivi şi anaerobi
C. streptococul hemolitic
D. pneumococul
E. Klebsiella
(pag. 849)
G2526176. Care sunt germenii cel mai frecvent întâlniţi în peritonitele acute primitive la adult
A. streptococul hemolitic
B. klebsiella
C. coci gram pozitivi şi anaerobi
D. e. Coli
E. meningococul
(pag. 849)
G2526177. Peritonitele acute primitive sunt cel mai frecvent întâlnite la:
A. adulţii cu ascită
B. vârstnici cu neoplasme colorectale
C. copiii cu nefroză
D. copii cu glomerulonefrită acută
E. bolnavii cu pancreatită acută
(pag. 849)
G2526178. Care dintre afecţiunile enumerate mai jos pot dezvolta complicaţii evolutive care să ducă la
apariţia unei peritonite acute secundare?
A. ulcerul gastro-duodenal
B. apendicita acută
C. afecţiuni inflamatorii sau tumorale ale colonului
D. infecţiile respiratorii superioare cu meningococ
E. vulvo-vaginita gonococică a fetiţelor
(pag. 850)
G2526179. Care sunt factorii adjuvanţi care favorizează sepsisul în peritonitele acute secundare?
A. sucul gastric
B. bila
C. hemoglobina
D. bariul
E. gastrografinul
(pag. 851)
G2526180. În peritonitele acute, procesul inflamator peritoneal afectează peretele intestinului

determinând:
A. pareză intestinală cu distensie
B. anemia anselor intestinale
C. edem parietal
D. ascită
E. acumularea de lichid intralumenal
(pag. 851)
G2526181. Răspunsul general în peritonitele acute este dominat de hipovolemie, consecinţa pierderilor
lichidiene în:
A. ţesutul lax subperitoneal
B. pleură
C. peretele tubului digestiv

D. lumenul intestinului
E. pericard
(pag. 851)
G2526182. În peritonitele acute, acumularea de lichide intraperitoneal şi distensia intestinală determină

creşterea presiunii intraabdominale. Care sunt consecinţele acfestui fenomen?
A. perturbarea dinamicii respiratorii
B. hiperperistaltism
C. scăderea întoarcerii venoase
D. scăderea debitului arterial aortic
E. scăderea perfuziei tisulare în ficat şi în pereţii intestinului
(pag. 851-852)
G2526183. Produşii circulanţi implicaţi în răspunsul inflamator general în peritonitele acute sunt:
A. imunoglobulinele
B. catecholaminele
C. sistemul complementului
D. citokinele
E. alfa fetoproteinele
(pag. 852)
G2526184. Răspunsul respirator în peritonitele acute este condiţionat de:

A. distensia abdominală
B. epanşamentele pleurale lichidiene
C. durerea, care limitează excursiile respiratorii
D. hiponatremie
E. acidoză
(pag. 853)
G2526185. Care sunt principalele caractere semiologice ale durerii în peritonitele acute?
A. debutul brusc
B. localizarea iniţială corespunde viscerului lezat
C. iradiere interscapulară
D. se generalizează în decurs de câteva ore
E. se calmează la cald
(pag. 853)
G2526186. Care sunt principalele semne clinice obţinute la examenul obiectiv al abdomenului în
peritonitele acute?
A. respiraţia paradoxală abdominală
B. imobilitatea abdomenului
C. meteorism cu abdomen suplu
D. contractură musculară
E. matitate deplasabilă pe flancuri
(pag. 854)
G2526187. Principalele obiective ale tratamentului chirurgical în peritonitele acute sunt:

A. tratamentul leziunilor cauzale
B. aspiraţia digestivă superioară
C. toaleta cavităţii peritoneale
D. drenajul larg al peritoneului
E. enteroplicatura pentru a preveni ocluziile postoperatorii

(pag. 858)
G2526188. Ocluziile intestinale funcţionale prin dezechilibru simpatico-parasimpatic cu dominantă

simpatică se întâlnesc în:
A. traumatismele cranio-cerebrale
B. hipocalcemie
C. colici (renale, biliare, salpingiene)
D. torsiuni de organe
E. sindroame toxico-septice
(pag. 867)
G2526189. Ce afecţiuni pot determina apariţia unei ocluzii intestinale funcţionale prin
hiperparasimpaticotonie?
B. deshidratarea
C. denutriţia
D. intoxicaţia cu stricnină
E. intoxicaţia cu antirezerpinice
(pag. 857)
G2526190. Ce afecţiuni pot determina apariţia unei ocluzii funcţionale prin paralizia musculaturii
intestinale?
B. sindroamele toxico-septice
C. dezechilibrele hidroelectrolitice majore
D. hipovolemia
E. infarctul entero-mezenteric
(pag. 857)
G2526191. Care dintre afecţiunile menţionate mai jos realizează ocluzii prin strangulare?
A. invaginaţia intestinală
B. volvulusul de sigmoid
C. atrezia duodenală
D. cancerul de colon drept
E. boala Crohn
(pag. 867-868)
G2526192. Hipovolemia din ocluziile intestinale este rezultatul pierderilor şi stocărilor lichidiene prin:
A. acumularea de lichide în lumenul intestinului (sectorul III)
B. edemul peretelui intestinal
C. diaree
D. ascita ocluziei
E. constituirea epanşamentelor pleurale reacţionale
(pag. 868-869)
G2526193. Care sunt principalele perturbări biologice în ocluziile intestinale?

A. hipotonia plasmatică
B. hemoconcentraţia
C. poliglobulia
D. hiperleucocitoza
E. acidoza
(pag. 868-869)
G2526194. Semnele funcţionale ale ocluziilor intestinale sunt:

A. durerea
B. vărsăturile
C. apărarea musculară
D. distensia abdominală
E. întreruperea tranzitului intestinal
(pag. 871)
G2526195. Care sunt caracterele semiologice ale durerii din ocluziile intestinale prin strangulare?
A. debutul brusc
B. sunt colicative - "colică de luptă "
C. intensă, continuă, sincopală
D. cedeaza la antispastice
E. însoţită de paloare, anxietate şi transpiraţii
(pag. 871)
G2526196. În ce tip de ocluzie intestinală irigografia poate fi în acelaşi timp şi un mijloc terapeutic?
A. ileusul biliar
B. ileusul meconial
C. volvulusul de sigmoid
D. invaginaţia intestinală
E. ileusul paralitic postoperator
(pag. 872)
G2526197. Ocluziile intestinale înalte se caracterizează prin:

A. debut brusc cu vărsături de stază sau bilioase
B. meteorism voluminos
C. tranzit intestinal menţinut iniţial
D. absenţa imaginilor hidro-aerice
E. stare generală mult timp conservată
(pag. 872)
G2526198. Care dintre semnele clinice şi radiologice de mai jos pledează pentru invaginaţa intestinală
la copil?
A. palparea tumorii de invaginaţie în fosa iliacă dreaptă
B. absenţa meteorismului
C. urme de sânge pe degetul explorator la tuşeul rectal
D. imagine "în cocardă" la irigografie
E. distensia colonului transvers
(pag. 874)
G2526199. La bolnavii cu ocluzie intestinală, decompresiunea tubului digestiv se realizează pre-, intra-
şi postoperator prin:
A. aspiraţia digestivă superioară
B. puncţie abdominală
C. intubare recto-sigmoidiană cu sondă Fauchet
D. enterostomie de golire pe sondă
E. continuarea aspiraţiei şi stimularea tranzitului postoperator
(pag. 876)
G2626200. În traumatismele cranio-cerebrale, din efectele post-traumatice tardive nu fac parte
A. Comoţia
B. Contuzia
C. Encefalopatia post-traumatică
D. Sechelele post-traumatice
E. Dilacerarea
(pag. 2462)
G2626201. Din mecanismele directe de producere a TCC nu fac parte următoarele

A. Fenomenului de acceleraţie
B. Fenomenului de deceleraţie
C. Fenomenului de cădere
D. Fenomenului de compresie bilaterală
E. Fenomenului de suflu
(pag. 2457)
G2626202. TCC severe se clasifică astfel:

A. GCS=8, comă gradul I
B. GCS=7-6, comă gradul II
C. GCS=5-4, comă gradul III
D. GCS=3, comă gradul IV
E. GCS=2-1, comă gradul V
(pag. 2458)
G2626203. Din hematoamele intracraniene traumatice extracerebrale nu fac parte următoarele

A. Hematomul extradural
B. Hematomul subdural
C. Hematomul intraventricular
D. Hematomul intradural
E. Hematomul intracerebral
(pag. 2459)
G2626204. După dispunerea fragmentelor osoase în focarul de fractură craniană sunt recunoscute
următoarele forme:
A. Intruzive
B. Depresive
C. Extruzive
D. Cominutive
E. Penetrante
(pag. 2460)
G2626205. Efectele traumatice primare în TCC nu includ:

A. Comoţia cerebrală
B. Contuzia cerebrală
C. Encefalopatia post-traumatică
D. Dilacerarea cerebrală
E. Sechelele post-traumatice
(pag. 2462)
G2626206. Modificările computer tomografiei în contuzii cerebrale corespunzătoare gradului II de

afectare cerebrală difuză sunt:
A. Cisternele bazale - comprimate
B. Cisternele bazale - prezente
C. Cisternele bazale - absente

D. Linia mediană - discretă deplasare 1-5 mmm
E. Linia mediană - deplasare peste 5 mm
(pag. 2468)
G2626207. Dintre sindroamele clinice evolutive post-contuzie cerebrală gravă caracteristice leziunilor
difuze nu fac parte
A. Mutismul akinetic
B. Sindromul diencefalic
C. Amnezia post-traumatică
D. Sindromul apalic
E. Sindromul de dezaferentare
(pag. 2468)
G2626208. Aspectul clinic în leziunile situate în partea superioară a trunchiului cerebral nu se

caracterizează prin:
A. Mutismul akinetic
B. Sindromul de dezaferentare
C. Sindromul diencefalic
D. Starea vegetativă persistentă după leziuni cerebrale
E. Sindromul apalic
(pag. 2468)
G2626209. Din semnele clinice în hemoragia intraventriculară supraacută fac parte:

A. Coma profundă
B. Hipertermie marcată
C. Rigiditate decerebrată
D. Semnul Babinski bilateral
E. Semnul Babinski unilateral
(pag. 2477)
G2626210. Leziunile traumatice cranio-cerebrale deschise nu includ:

A. Plăgile cranio-cerebrale
B. Hygroma
C. Hydroma
D. Fistulele LCR post-traumatice
E. Colapsul cerebro-ventricular
(pag. 2481)
G2626211. Complicaţiile septice ale TCC sunt:

A. Meningoencefalite traumatice
B. Hydroma
C. Hygroma
D. Abcese cerebrale post-traumatice
E. Fongusul cerebral
(pag. 2485)
G2626212. Mecanismele patogenice principale implicate în peritonitele acute sunt:

A. Agresiunea asupra peritoneului
B. Translocaţia bacteriană prin peretele intestinal indemn
C. Răspunsul local la agresiunea asupra peritoneului
D. M.S.O.F. Ca manifestare iniţială a tuturor peritonitelor acute
E. Răspunsul sistemic al organismului gazdă

(pag. 2118)
G2626213. Apariţia unei peritonite acute presupune interacţiunea următorilor factori:

A. Virulenţa bacteriană
B. Fagocitoza bacteriilor
C. Resorbţia spontană a exudatului peritoneal
D. Inundarea peritoneală importantă sau repetată
E. Slăbirea mijloacelor de apărare locale sau generale
(pag. 2118)
G2626214. Clasificarea etiopatogenică, Hamburg modificată, împarte peritonitele acute în:

A. Peritonite primare
B. Peritonite secundare
C. Peritonite granulomatoase
D. Abcese intraabdominale
E. Peritonite terţiare
(pag. 2118)
G2626215. Germenii izolaţi cel mai frecvent în peritonitele primitive sunt:

A. Streptococul
B. Candida
C. Pasteurella
D. Pneumococul
E. Enterobacterii
(pag. 2118)
G2626216. Peritonitele nozocomiale sunt produse cel mai adesea de următorii germeni:
A. E.coli
B. Klebsiella
C. Pneumococ
D. Pseudomonas
E. Streptococ
(pag. 2119)
G2626217. Principalele mecanisme de acţiune ale endotoxinelor în peritonitele acute sunt:

A. Activarea receptorilor celulari direct când endotoxina se află în cantitate mare,
B. Antibioterapia prin distrugerea bacteriilor şi eliberare de endotoxine are efecte favorabile
C. Activarea sistemului complement
D. Activarea produşilor de metabolism ai acidului arahidonic
E. Activarea coagulării
(pag. 2120-2121)
G2626218. Criteriile pentru definirea S.I.R.S. În peritonitele acute sunt:

A. Temperatura rectală peste 38 sau sub 36 °C
B. Alura ventriculară peste 90/min
C. Frecvenţa respiratorie peste 20/min
D. PaCo2 peste 40 mmHg
E. Leucocitoza peste 12.000 sau leucopenie sub 4000/mmc
(pag. 2126)
G2626219. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre contractura musculară din peritonitele acute:
A. Reprezintă contracţia musculaturii abdominale neprovocată prin atingerea peretelui abdominal

B. Este generalizată încă de la debut
C. Are intensitate constantă indiferent de exudatul intraperitoneal
D. Este mai uşor de evidenţiat la pacienţii cu tonus muscular scăzut, copii, vârstnici şi imunodeprimaţi
E. Este expresia unui reflex viscero-motor sau peritoneo-motor
(pag. 2131)
G2626220. La inspecţia abdomenului pacienţilor cu peritonită acută întâlnim:

A. Imobilitate
B. Retracţia peretelui abdominal datorită durerii
C. La pacienţii astenici se evidenţiază relieful drepţilor abdominali
D. Sensibilitatea dureroasă se ameliorează dacă solicităm pacientului să respire lent şi amplu
E. Imobilitatea peretelui abdominal este generalizată de la început
(pag. 2130)
G2626221. Palparea abdomenului este o etapă esenţială pentru diagnosticul de peritonită acută. Putem
întâlni următoarele aspecte:
A. Apărare musculară
B. Semnul Mandel pozitiv
C. Liniştea abdominală Mondor
D. Contractura abdominală
E. Hiperestezia cutanată Dieulafoy
(pag. 2131)
G2626222. Din punct de vedere etiopatologic ocluziile intestinale se clasifică în:

A. Paralitice - dinamice
B. Înalte
C. Joase
D. Acute
E. Mecanice
(pag. 2168)
G2626223. În etiologia ocluziilor dinamice sunt citate cel mai frecvent următoarele cauze:
A. Traumatismele diverse
B. Strangularea lumenului intestinal şi a unei porţiuni de mezenter
C. Leziuni parietale intestinale congenitale sau dobândite
D. Infecţii abdominale, retroperitoneale, toracice sau generalizate
E. Afecţiuni diverse: colici, torsiuni de organ, porfirinemie
(pag. 2169)
G2626224. Principalele modificări fiziopatologice în ocluziile intestinale sunt:

A. Tulburările de irigaţie intestinală datorate distensiei anselor
B. Tulburări de absorbţie intestinală ca urmare a stazei
C. Poliuria ca rezultat al deshidratării şi pierderilor ionice
D. Zilnic se pierd circa 10-11 litri de lichide reprezentând transudatichid ingerat şi secreţii digestive
E. Tulburări de motilitate intestinală provocate de obstacol
(pag. 2170)
G2626225. Din punct de vedere anatomo-patologic, în ocluziile mecanice intâlnim următoarele aspecte:
A. Spasm, anse subţiri,cu musculatura spastică, fără conţinut în lumen
B. Ansa strangulată, cu inelul de strangulare
C. Volvulare: răsucirea ansei în axul său transversal
D. Paralizie: anse destinse, pline de gaz şi lichid

E. Obstrucţie prin tumoră, calcul, fecalom, etc.
(pag. 2172)
G2626226. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte durerea din ocluzia intestinală:
A. Durerea este semnul clinic cel mai constant
B. Este bruscă, intensă, continuă, sincopală în ocluzia prin strangulare şi în cea spastică
C. Este violentă însoţită de contractura musculară generalizată
D. Este localizată în etajul abdominal superior cu iradiere în bară
E. Are caracter de colică de luptă, intermitentă în ocluzia prin obturaţie
(pag. 2172-2173)
G2626227. Distensia abdominală din ocluzia intestinală poate îmbrăca următoarele aspecte:
A. Este localizată periombilical, subombilical sau asimetric în ocluziile pe intestin subţire,
B. În ocluziile înalte este situată epigastric realizând sdemnul von Waal,
C. Este generalizată de la început în ocluziile dinamice,
D. Este elastică şi timpanică la percuţie,
E. La copii, în caz de invaginaţie se observă o tumoră ce se mişcă
(pag. 2173)
G2626228. Întreruperea tranzitului în ocluzia intestinală este:

A. Precoce în ocluziile intestinale joase
B. Precoce în ocluziile intestinale înalte
C. Precoce în ocluziile paralitice
D. Tardivă în ocluziile înalte
E. Iniţială pentru fecale şi apoi pentru gaze
(pag. 2173)
G2626229. Se descriu următoarele forme clinico-evolutive de ocluzie intestinală:

A. Subocluzii
B. Cronice
C. Acute
D. Paralitice
E. Atipice
(pag. 2176)
G2626230. Modalităţile de decompresie abdominală în ocluzia intestinală sunt:

A. Intubarea recto-sigmoidiană cu o sondă Faucher
B. Rezecţia segmentului intestinal afectat
C. Instalarea unei sonde nazo-gastrice
D. Devolvulare sau dezinvaginare urmată de enterectomie segmentară în caz de devitalizarea acestora
E. Golirea intraoperatorie a anselor pline de conţinut sero-lichidian
(pag. 2181)
G2626231. Ocluzia intestinală prin cancer colic se caracterizează prin:

A. Frecvenţa mai mare pe colonul drept decât pe cel stâng
B. Debut brusc cu vărsături incoercibile
C. Examenul endoscopic de urgenţă este examinarea "gold standard" pentru diagnostic
D. Examenul clinic decelează distensia abdominală în cadrul colic
E. În antecedente se constată scădere ponderală, colici, alterananţa diaree-constipaţie
(pag. 2178)
G2626232. Care din următoarele afecţiuni toracice posttraumatice -cunoscute sub denumirea de
"duzina ucigătoare"- fac parte din categoria celor "letale":
A. Pneumotorax sufocant
B. Tamponada cardiacă
C. Voletul costal
D. Ruptura de diafragm
E. Hemotorax masiv
(pag. 644)
G2626233. Care din următoarele afecţiuni reprezintă indicaţii absolute de intubaţie la politraumatizaţi:
A. Obstrucţia acută a căilor aeriene
B. Plăgi penetrante ale gâtului cu hematoame expansive
C. Traumatisme cranio-cerebrale cu GCS sub 11
D. Hipoxie
E. Apnee
(pag. 643)
G2626234. Criteriile de evaluare în scala Glasgow (GCS) sunt:

A. Deschiderea ochilor
B. Rata respiratorie
C. Expansiunea respiratorie
D. Răspunsul verbal
E. Răspunsul motor
(pag. 633)
G2626235. Dintre principalele mecanisme de producere a leziunilor în accidentele rutiere nu sunt

recunoscute:
A. Ciocnirea
B. Deceleraţia
C. Acceleraţia
D. Rostogolirea
E. Căderea
(pag. 620)
G2626236. Metabolismul glucidic de stress are ca trăsături esenţiale:

A. Glicogenoliza
B. Glicogenogeneza
C. Glucogenogeneza
D. Hiperglicemia insulinorezistentă
E. Neutilizarea corectă a excesului de glucoză
(pag. 624)
G2626237. Metabolismul lipidic de stress nu se caracterizează prin:

A. Lipoliză crescută
B. Lipoliză scăzută
C. Lipogeneză crescută
D. Lipogeneză scăzută
E. Producţie scăzută de corpi cetonici
(pag. 624)
G2626238. Clasificarea plăgilor în funcţie de agentul traumatic se face în următoarele tipuri:

A. Prin cădere
B. Prin împuşcare
C. Prin dilacerare
D. Prin tăiere
E. Contuze
(pag. 618)
G2626239. In funcţie de contaminarea microbiană, plăgile pot fi:

A. Curate
B. Cu contaminare minimă
C. Cu contaminare medie
D. Contaminate
E. Infectate
(pag. 618)
G2626240. Plăgile penetrante pot fi:

A. Oarbe
B. Transfixiante
C. În seton
D. Fără interesare viscerală
E. Cu interesare viscerală
(pag. 618)
G2626241. Cei mai frecvenţi anaerobi întâlniţi în apendicita acută sunt:

A. E.coli
B. bacteroides fragilis
C. bacilus fundiliformis
D. peptostreptococus
E. clostridium perfringens
(pag. 1597)
G2626242. In apendicita acută clinic întâlnim:

A. durerea este localizată iniţial în fosa iliacă dreaptă
B. greţurile şi vărsăturile succed durerea
C. inapetenţa apare rar
D. constipaţia este mai frecventă decât diareea
E. greţurile şi vărsăturile preced durerea
(pag. 1599)
G2626243. Din triada Dieulafoy fac parte elementele:

A. apărare musculară în fosa iliacă dr.
B. semnul Rowsing pozitiv
C. hiperestezie cutanată
D. febră peste 38 °C
E. durerea
(pag. 1599)
G2626244. Paraclinic în apendicita acută întâlnim:

A. leucocitoza peste 10.000 este prezentă întotdeauna în apendicita acută
B. leucocitoza peste 12.000 este caracteristică perforaţiei
C. în 20-30% din cazuri leucocitele pot fi normale sau uşor crescute
D. leucocitele normale exclud diagnosticul de apendicită acută
E. leucocitoza peste 20.000 traduce perforaţia
(pag. 1600)
G2626245. Evoluţia apendicitei acute către plastronul apendicular este tradusă de:
A. reducerea contracţiunii musculkare în fosa iliacă dreaptă
B. zonă de fluctuenţă la palparea fosei iliace drepte
C. apariţia unei tumori inflamatorii, dureroase, renitentă la palpare
D. revenirea la normal a leucocitelor şi a febrei
E. dispariţia durerii
(pag. 1601)
G2626246. În apendicita la bătrâni întilnim următoarele forme clinice:

A. forma pseudotumorală
B. apendicită cu un tablou clinic specific zgomotos
C. ocluzia febrilă
D. apendicita cu peritonită în 2 timpi
E. forma pseudoulceroasă
(pag. 1604)
G2626247. În plastronul apendicular:

A. tratamentul chirurgical se impune încă de la început
B. creşterea numărului de leucocite este un factor de prognostic favorabil
C. tratamentul este iniţial conservator cu antibiotice, pungă cu gheaţă, regim hidric
D. scăderea febrei şi a numărului de leucocite traduc o evoluţie favorabilă
E. intervenţia chirurgicală se impune la 2-3 luni după stingerea fenomenelor inflamatorii
(pag. 1608)
G2626248. In apendicita retrocecala intalnim:

A. intensitate maxima dureroasa in fosa iliaca dreapta
B. contractura abdominala de obicei lipseste
C. pozitie antalgica cu coapsa flectata
D. manevra psoasului este negativa
E. oprirea tranzituluiu intestinal
(pag. 1603)
G2626249. Care sunt semnele clinice care trădează perforaţia posttraumatică a esofagului abdominal?
A. paloare intensă
B. durere retroxifoidiană
C. disfagie
D. febră prelungită
E. durere retrosternală
(pag. 2100)
G2626250. În perioada primelor 24-48 de ore, prognosticul hematomului retroperitoneal post-traumatic,

depinde de:
A. apariţia insuficienţei renale acute
B. intensitatea şocului traumatic
C. continuarea parezei intestinale
D. interesarea plexului celiac
E. intensitatea şocului hemoragic
(pag. 2114)
G2626251. Care sunt semnele caracteristice ale leziunii rectului subperitoneal?

A. rectoragia
B. febra
C. celulita pelvină
D. hemoperitoneul
E. peritonita generalizată
(pag. 2111)
G2626252. În cazul traumatismelor abdominale cu hemoragie abundentă, manevra PRINGLE, constă în:
A. clampajul digital al arterei mezenterice superioare
B. aplicarea unei pense pe trunchiul celiac
C. aplicarea unei pense pe artera splenică
D. aplicarea unei pense pe artera hepatică şi vena portă
E. clampajul digital al pediculului hepatic
(pag. 2106)
G2626253. În cadrul traumatismelor abdominale, creşterea amilazemiei şi a amilazuriei sunt specifice

pentru:
A. leziuni ale intestinului subţire
B. leziuni ale ficatului
C. leziuni ale splinei
D. leziuni ale pancreasului
E. şoc septic prelungit
(pag. 2098)
G2626254. Care sunt caracteristicile principale ale unei plăgi penetrante simple?
A. nu penetrează peritoneul
B. interesează doar organele parenchimatoase
C. deschid peritoneul
D. nu interesează nici un nivel abdominal
E. interesează atât organele parenchimatoase, cât şi cele cavitare
(pag. 2096)
G2626255. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate, în cazul traumatismelor ficatului?
A. mortalitatea ajunge la 80% în cazul leziunilor de gradul V şi VI
B. ficatul este organul cel mai interesat în cadrul contuziilor abdominale
C. gravitatea leziunilor hepatice este sporită de incidenţa leziunilor asociate
D. ficatul este al doilea organ interesat de plăgile penetrante
E. în leziunile de gradul I plaga hepatică are o adâncime de maximum 3 cm
(pag. 2105)
G2626256. Care este semnificaţia sindromului REILY, în cadrul unui traumatism abdominal?
A. sensibilitate exagerată la palpare
B. fals tablou de iritaţie peritoneală
C. ocluzie intestinală posttraumatică
D. peritonită generalizată prin perforaţie de ansă intestinală
E. pseudosindrom de ocluzie intestinală paralitică
(pag. 2094)
G2626257. Care din următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele colonului sunt adevărate:
A. sunt grave
B. sunt frecvente (apărând în 50% din cazurile cu plăgi penetrante)
C. complicaţiile infecţioase sunt severe
D. caracterul de gravitate este dat de septicitatea deosebită a conţinutului intestinului gros
E. complicaţiile hemoragice sunt severe

(pag. 2109)
G2826258. Agentii microbieni cei mai frecvent incriminati in etiologia peritonitelor primitive la copii
sunt:
A. Streptococul hemolitic
B. Pneumococul
C. E. Coli
D. Shigella
E. Legionella
(pag. 849)
G2826259. Care din urmatorii fractori sunt adjuvanti ai septicitatii continutului peritoneal in peritonitele
acute:
A. bila
B. mucusul
C. hemoglobina
D. bariul
E. acidul clorhidric (sucul gastric)
(pag. 851)
G2826260. Printre cauzele peritonitelor secundare se pot numara:

A. pneumonia
C. neoplasmele complicate
D. contuzii abdominale
E. boala Chron
(pag. 862)
G2826261. In ocluziile ileonului radiografia abdominala evidentiaza imagini hidroaerice:

A. etajate in “tuburi de orga”
B. localizate caudal si spre dreapta
C. unice localizate periombilical
D. rare, mari, cu diametrul vertical mare
E. dispersate in tot abdomenul
(pag. 872)
G2826262. Care dintre urmatoarele reprezinta forme anatomoclinice de ocluzie intestinala prin
strangulare:
A. volvulusul intestinului subtire
B. volvulusul sigmoidian
C. invaginatia intestinala
D. eventratii strangulate
E. stenoze intestinale
(pag. 874)
G2826263. Care sunt cele mai frecvente patru organe implicate in traumatismele abdominale:
A. splina
B. rinichiul
C. intestinul
D. ficatul
E. diafragmul
(pag. 810)
G2826264. In sindromul de hemoragie interna intraperitoneala putem avea:

A. tegumente palide, transpirate, reci
B. abdomen cu rigiditate lemnoasa
C. semnul lui Proust
D. semnul lui Solovij
E. hiperestezie cutanata marcata
(pag. 811)
Tema nr. 27
Sarcina normala si urmarirea ei
BIBLIOGRAFIE:
3. Ancar V. – Obstetrica, Ed. National, 1998
G1227001. Care din urmatoarele afirmatii este falsa?

A. bazinul osos este format din doua oase iliace unite posterior prin sacru si coccis
B. liniile nenumite imaprt bazinul osos in 2 segmente, bazinul mare si bazinul mic
C. bazinul mic nu intervine in procesul nasterii
D. bazinul mare nu intervine in procesul nasterii
E. de conformatia bazinului mic depinde mecanica nasterii
(pag. 91)
G1227002. Diametrul retro-pubian, sau diametrul util, sau promonto-pubian minim, sau conjugata vera
este de
A. 11 cm
B. 11,5 cm
C. 10.8 cm
D. 9,5 cm
E. 10 cm
(pag. 92)
G1227003. Dupa luarea in evidenta, o gravida va fi urmarita periodic

A. trimestrial
B. bilunar in trimestrul I
C. lunar in primele doua trimestre
D. saptamanal in trimestrul I
E. ocazional
(pag. 77)
G1227004. In ansamblu, nevoile energetice zilnice ale unei gravide sunt de

A. 1000 cal/ zi
B. 1150 cal/ zi
C. 2500- 3000 cal/ zi
D. 2000 cal/ zi
E. peste 3000 cal/ zi
(pag. 88)
G1227005. In ansamblu, toate diametrle stramtorii medii ale bazinului osos sunt de aproximativ
A. 10 cm
B. 11 cm
C. 12 cm
D. 10,5 cm
E. 9 cm
(pag. 92)
G1227006. La examenul local al unei gravide in primul trimestru de sarcina
A. corpul uterin este piriform

B. corpul uterin este globulos
C. corpul uterin este dureros in mod normal
D. corpul uterin este de consistenta crescuta
E. corpul uterin nu umple fundurile de sac vaginale laterale
(pag. 75)
G1227007. Modificarile de forma, volum si consistenta a uterului sunt semne

A. decelabile prin inspectie
B. decelabile prin tact vaginal combinat
C. decelabile doar ecografic
D. fetale de sarcina
E. ce nu pot deveni de certitudine a prezentei sarcinii
(pag. 75)
G1227008. Structurile embrionare sunt vizualizabile ecografic cu sondele transabdominale

A. de la 4 saptamani de amenoree
B. de la 8 saptamani de amenoree
C. de la 6 saptamani de amenoree
D. doar in trimestrul II de sarcina
E. de la 9 saptamani de amenoree
(pag. 85)
G1327009. Dintre semnele subiective pentru diagnosticul de sarcina in trimestrul I, cel mai important
este:
A. Amenoreea la o femeie cu ciclul regulat
B. Sialoreea
C. Modificari ale gustului
D. Constipatia
E. Polachiuria
(pag. 73)
G1327010. Focarul maxim de ascultatie a batailor cordului fetal, in timpul sarcinii, in prezentatia
craniana este:
A. Supraombilical
B. Pe linia spino-ombilicala la unirea treimii superioare cu doua treimi inferioare, de partea spatelui fetal
C. Paraombilical
D. Subombilical de partea opusa spatelui fetal
E. Deasupra simfizei pubiene
(pag. 81)
G1327011. Frecventa normala medie a batailor cordului fetal este:

A. 90 batai pe minut
B. 100 batai pe minut
C. 110 batai pe minut
D. 140 batai pe minut
E. 170 batai pe minut
(pag. 82)
G1327012. Prin pelvimetrie interna se vor masura urmatoarele diametre:

A. Diametrul bispinos
B. Diametrul bicrest
C. Diametrul promonto-subpubian
D. Diametrul antero-posterior al lui Beaudeloque
E. Rombul lui Michaelis
(pag. 83)
G1327013. Ritmicitatea consultatiei prenatale in primele doua trimestre a gravidei normale este
urmatoarea:
A. Lunar
B. O data la doua luni
C. O data la trei luni
D. O data la doua saptamani
E. O data pe saptamana
(pag. 77,95)
G1327014. Segmentul inferior uterin provine din urmatoarele parti ale uterului:
A. Cornul uterin drept
B. Cornul uterin stang
C. Istmul uterin
D. Corpul uterin
E. Colul uterin
(pag. 90)
G1327015. Tehnica palparii obstetricale, descrisa de Leopold, comporta:

A. 1 timp
B. 2 timpi
C. 3 timpi
D. 4 timpi
E. 5 timpi
(pag. 78)
G1427016. Masurile profilactice de protectie a femeii insarcinate si a fatului in uter includ:

A. Consum crescut de glucide.
B. Calciuterapie medicamentoasa.
C. Terapeutica martiala obligatorie.
D. Aport suplimentar de vitamine sintetice in condiţiile unei alimentaţii suficient de variate.
E. Regim desodat in trimestrul III.
(pag. 88)
G1527017. Care dintre afirmatiile de mai jos nu este adevarata:

A. Pelvimetria externa ofera date aproximative asupra bazinului obstetrical;
B. Diametrul bispinos are 24 cm.;
C. Diametrul bicrest masurat prin pelvimetria externa are 28 cm.;
D. Diametrul bitrohanterian masoara in medie 32 cm.;
E. Diametrul antero-posterior al lui Baudeloque masoara 30 cm..
(pag. 83)
G1527018. Cu ajutorul sondelor echografice transabdominale, detectarea sacului gestational se face la:
A. 5 mm. DMS (diametrul mediu al sacului), adica 5 saptamani de amenoree;
B. La 2 mm DMS, adica 4 saptamani de amenoree;
C. La 2 saptamani de amenoree;
D. La 1 saptamana de amenoree;
E. Peste 30 saptamani de amenoree.
(pag. 85)
G1527019. Dupa luarea in evidenta in primul trimestrul de sarcina, gravida va fi urmarita periodic:
A. Lunar in primele doua trimestre;
B. Lunar in ultimul trimestru de sarcina;
C. De doua ori pe tot parcursul sarcinii;
D. Nu este nevoie de urmarirea gravidei;
E. Numai la declansarea nasterii.
(pag. 77)
G1527020. Nevoile de fier in timpul sarcinii sunt:

A. 30 mg./zi;
B. 15 mg. /zi;
C. 10 mg. / zi;
D. 60 mg. / zi;
E. 80 mg. / zi.
(pag. 88)
G1527021. Parametrii ecografici cu ajutorul carora se poate aprecia varsta sarcinii in trimestrul II si III
sunt:
A. Diametrul biparietal;
B. Topografia placentei;
C. Prezenta batailor cordului fetal;
D. Starea membranelor amniotice;
E. Lungimea cordonului ombilical.
(pag. 86)
G1527022. Prin tuseul vaginal efectuat in sarcina la termen se vor examina succesiv:
A. Colul uterin;
B. inaltimea fundului uterin;
C. Diametrul bicret al bazinului osos;
D. Rombul lui Michaelis;
E. Suflurile uterine.
(pag. 82 - 83)
G1627023. Caracteristicele craniului fetal sunt urmatoarele:

A. Este comprimabil
B. Diametrul biparietal este de 9,5 cm.
C. Marea circumferinta occipitofrontala este de 32 cm
D. Oasele bazei craniului sunt in numar de 5 si se pot incaleca.
E. Diametrul occipitofrontal este: cel mai mare diametru al craniului fetal si masoara 12 cm.
(pag. 93)
G1627024. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte?

A. Consultatia prenatala este un element major in identificarea unei sarcini cu risc obstretical crescut.
B. Scopul consultatiei prenatale consta in verificarea functionala a organelor materne.
C. Consultatia prenatala este o consultatie standard in cazul gravidei cu risc.
D. Prima etapa a consultatiei este depistarea si dispensarizarea gravidelor.
E. Determinarea starii de sanatate a gravidei la prima consultatie prenatala se face prin anamneza, examen
obiectiv, examen ginecologic.
(pag. 95)
G1627025. Care din urmatoarele caracteristici ale corpului uterin nu ofera date in vederea stabilirii
diagnosticului de sarcina?
A. Forma corpului uterin devine globuloasa
B. Consistenta corpului uterin este pastos, moale
C. Sensibilitatea uterului gravid este crescuta
D. Corpul uterin umple fundurile de sac vaginale
E. Corpul uterin prezinta o mobilitate accentuata fata de istm
(pag. 75)
G1627026. Care din urmatoarele cazuri nu se considera sarcini cu risc obstretical crescut?
A. Marele multipare
B. Izoimunizarea Rh
C. Primare intre 20 - 35 de ani
D. Sterilitate tratata
E. Diabet
(pag. 95)
G1627027. Prin tactul vaginal la o gravida nu se poate determina:

A. Starea membranelor
B. Prezentatia
C. Consistenta colului uterin
D. Diametrul bicresc
E. Conturul stramtorii superioare
(pag. 74)
G1627028. Zgomotele cordului fetal au urmatoarele caracteristici cu exceptia:

A. Sunt regulate, bine batute
B. Sunt ritmice
C. Frecventa medie este de 140 / minut
D. Cele doua zgomote par a fi de intensitate si durata egala
E. Frecventa medie este peste 160 / minut
(pag. 82)
G2327029. Pentru diagnosticul clinic de sarcina in trimestrul I, semnul subiectiv cel mai important este:
A. amenoreea la o femeie cu cicluri regulate
B. greturile
C. varsaturile
D. iritabilitatea
E. labilitatea psihica
(pag. 73)
G2327030. Pentru diagnosticul clinic de sarcina in trimestrul I, examenul vaginal cu valvele culege
urmatoarele informatii:
A. colul uterin cu orificiul extern in fanta transversala
B. colul uterin cu orificiul extern circular
C. mucoasa vaginala de coloratie violacee
D. colul uterin cu orificiul extern intredeschis
E. mucoasa exocervicala prezinta cateva oua Naboth
(pag. 74)
G2327031. Pentru diagnosticul pozitiv de sarcina, prin tuseu vaginal se evidentiaza urmatoarele semne:
A. colul uterin orientat in axul vaginului
B. colul uterin orientat posterior
C. colul uterin ramolit, inmuiat, de consistenta scazuta

D. colul uterin de consistenta cartilaginoasa
E. colul uterin cu orificiul extern intredeschis
(pag. 74)
G2327032. Diagnosticul paraclinic al sarcinii in trimestrul I beneficiaza de urmatoarele metode:

A. termografia
B. termoviziunea
C. ecografia
D. radiografia abdominala simpla
E. cistoscopia
(pag. 75)
G2327033. Pentru calculul varstei sarcinii in saptamani reperul de calcul este:

A. prima zi a ultimei menstruatii normale
B. a 10-a zi de la prima zi a ultimei menstruatii normale
C. a 14-a zi de la prima zi a ultimei menstruatii normale
D. data perceperii de catre examinator a miscarilor fatului
E. data ultimei zile a menstruatiei
(pag. 76)
G2327034. Valoarea datelor anamnestice pentru diagnosticul de varsta a sarcinii este edificatoare in
urmatoarele procente:
A. 70-80%
B. 10-20%
C. 30-40%
D. 20-30%
E. 40-50%
(pag. 76)
G2327035. Uterul gravid (fundul uterin) la termen depaseste marginea superioara a simfizei pubiene cu:
A. 33 cm
B. 30 cm
C. 28 cm
D. 26 cm
E. 24 cm
(pag. 77)
G2327036. Cresterea ponderala normala a unei gravide normoponderale in cele 9 luni de sarcina va fi
de:
A. 10-12 kg
B. 8-9 kg
C. 7-8 kg
D. 5-6 kg
E. 20 kg
(pag. 78)
G2327037. In saptamanile 36-40 cresterea ponderala normala pe saptamana este de:

A. 200 g
B. 300 g
C. 500 g
D. 800 g
E. 1000 g
(pag. 78)
G2327038. Diametrul antero-posterior (Beaudeloque) al bazinului osos masoara in mod normal:

A. 14 cm
B. 16 cm
C. 18 cm
D. 20 cm
E. 22 cm
(pag. 83)
G2527039. Cel mai mare diametru al craniului fetal -13, 5 cm –este:

A. suboccipito-bregmatic
B. occipito-mentonier
C. submento-bregmatic
D. biparietal
E. bitemporal
(pag. 94)
G2527040. Complicatiile urinare în sarcinã sunt favorizate de :

A. consumul de alcool,
B. constipatia
C. staza ureteralã
D. fumatul
E. regimul hiposodat
(pag. 92)
G2527041. Dezvoltarea mai accentuatã a cornului uterin în care s-a nidat oulconstituie semnul:
A. Hegar
B. Mc. Donald
C. Budin-Noble
D. Piscacek
E. Bonnaire
(pag. 75)
G2527042. La sfârsitul lunii a III-a de sarcinã uterul gravid se palpeazã :

A. Suprasimfizar
B. Retrosimfizar
C. La jumãtatea distantei pubo-ombilicale
D. La 2 cm suprasimfizar
E. La ombilic
(pag. 76)
G2527043. Gravida se examineazã în primele douã trimestre de sarcinã:

A. Lunar
B. Sãptãmânal
C. Bilunar
D. La douã luni
E. Trimestrial
(pag. 77)
G2527044. Diametrul bitrohanterian la un bazin normal mãsoarã în cm:
A. 32
B. 28
C. 24
D. 20
E. peste 35
(pag. 83)
G2527045. Necesarul de fier în sarcinã este de:

A. 30 mg pe zi
B. 10-15 mg pe zi
C. 50 mg pe zi
D. sub 10
E. sub 30
(pag. 88)
G2527046. Diametrul de angajare este de obicei

A. antero-posterior
B. transvers
C. transvers maxim
D. oblic drept
E. oblic stâng
(pag. 92)
G2527047. Valorile energetice exprimate în calorii pe zi, necesare în sarcinã sunt de :

A. 2500-3000
B. sub 2500
C. peste 3000
D. 1500-2000
E. peste3500
(pag. 95)
G2527048. În trimestrul doi de sarcinã vîrsta gestationalã se apreciazã ecografic cel mai fidel
prinmãsurarea:
A. Circumferintei abdominale
B. Lungimii femurului
C. Diametrului biparietal
D. Circumferintei craniene
E. MCF
(pag. 82)
G2527049. Cel mai mic diametru al strâmtorii superioare a bazinului este:

A. Promonto-suprapubian
B. Promonto-retropubian
C. Transvers median
D. Promonto-subpubian
E. Oblic stang
(pag. 92.)
G2627050. Referitor la phlegmasia cerulea dolens este adevarat:

A. Nuanta cianotica a membrului în trombozele venoase profunde severe
B. Absenta durerii
C. Complicatii emboligene
D. Asocierea flegmonului
E. Celulita gambei
(pag. 1549)
G2627051. Referitor la tromboza venoasa profunda este adevarat:

A. Apare mai frecvent la membrele superioare
B. Semnul Homans pozitiv în sine este suficient pentru confirmarea diagnosticului
C. Cel mai obisnuit simptom este paloarea membrului
D. Poate aparea ca sindrom paraneoplazic
E. Utilizarea estrogenilor nu constituie un factor de risc
(pag. 15949)
G2627052. Referitor la tromboza venoasa superficiala este adevarat:

A. Apare la nivelul venelor comunicante
B. Frecvent se complica cu embolie pulmonara
C. Este nedureroasa
D. Niciodata nu se asocieaza cu catetere sau perfuzii intravenoase
E. Examenul clnic pune în evidenta un cordon rosiatic
(pag. 1950)
G2627053. Referitor la tratamentul trombozelor venoase superficiale este adevarat:

A. Se introduce antibioterapia
B. Niciodata nu se administreaza anticoagulante i.iv.
C. Antiinflamatoarele nesteroidinene pot asigura analgezia
D. Se administreaza agenti hemoreologici
E. Este indicata terapia antiagreganta plachetara
(pag. 1550)
G2627054. Referitor la diagnosticul trombozei venoase profunde nu este adevarat:

A. Ultrasonografia echo-doppler este cea mai utila la niveleul gambei
B. Tehnicile pletismografice masoara modificarile capacitantei venoase
C. Standardul de aur este flebografia
D. Rezonanta magnetica nucleara este o alta metoda utila
E. Diagnosticul este adesea dificil realizabil la patul bolnavului
(pag. 1549)
G2627055. Termenul de phlegmasia alba dolens înseamna:

A. Edem important cu cianoza
B. Edem important cu paloare
C. Gangrena ischemica
D. Afectiune dermatologica
E. Sunturi arterio-venoase
(pag. 1549)
G1227056. Ascultatoric zgomotele cordului fetal sunt

A. neregulate
B. bine batute
C. aritmice
D. regulate
E. cu o frecventa medie de 60 batai/ minut
(pag. 82)
G1227057. Cu ocazia consultatiilor prenatale

A. sumarul de urina nu se efectueaza
B. sumarul de urina se efectueaza de fiecare data
C. nu se practica examenul clinic general
D. se efectueaza un examen obstetrical
E. examenul ecografic nu are valoare in determinarea varstei gestationale.
(pag. 100)
G1227058. In stabilirea diagnosticului de sarcina in primul trimestru elementele subiective relatate de

femeia gravida
A. sunt de intensitati invariabile
B. sunt de intensitati variabile
C. sunt patognomonice
D. sunt nepatognomonice
E. nu se evalueaza in contextul examenului clinic
(pag. 73)
G1227059. La examenul local al unei gravide de prim trimestru

A. colul este ramolit
B. colul este dur
C. colul este de consistenta scazuta
D. colul este inmuiat
E. colul nu se palpeaza
(pag. 74)
G1227060. Luarea in evidenta a gravidelor

A. este imposibila
B. este posibila doar in trimestrul II de sarcina
C. este de preferat sa se faca in trimestrul I de sarcina
D. nu implica depistarea celor cu risc
E. implica depistarea celor cu risc
(pag. 95)
G1227061. Prin palparea obstetricala craniul fetal apare ca

A. o tumora neregulata
B. o tumora rotunda
C. o tumora depresibila
D. o tumora nedepresibila
E. o tumora regulata
(pag. 80)
G1227062. Structurile de baza fetale identificate si masurate ecogarfic in trimestrul II- III de sarcina sunt
A. lungimea craniu- pelvis
B. diametrul biparietal
C. lungimea coloanei vertebrale
D. circumferinta craniana
E. lungimea femurului
(pag. 86)
G1327063. In cadrul gravidelor cu risc se vor incadra:

A. Gravide cu boli preexistente sarcinii
B. Gravide cu uter cicatricial
C. Marile multipare
D. Gravidele a caror talie depaseste 1,55 m
E. Gravidele a caror greutate depaseste 45 kg
(pag. 96, 97)
G1327064. In cadrul pelvimetriei externe se vor masura:

A. Diametrul promonto-retropubian
B. Diametrul biischiatic
C. Rombul lui Michaelis
D. Diametrul bispinos
E. Diametrul bicrest
(pag. 83)
G1327065. In trimestrul III de evolutie a sarcinii, tactul vaginal va examina:

A. Colul uterin
B. Segmentul inferior
C. Prezentatia
D. Bazinul moale
E. Diametrul bicrest
(pag. 82)
G1327066. La consultatiile prenatale periodice ale gravidei normale nu trebuie omis:

A. Masurarea tensiunii arteriale
B. Masurarea inaltimii uterului
C. Ascultatia batailor cordului fetal
D. Amnioscopia
E. Masurarea greutatii gravidei
(pag. 78)
G1327067. Pentru diagnosticul clinic de sarcina normala in trimestrul I, principalele semne locale sunt:
A. Semnul Hegar: inmuierea istmului uterin
B. Semnul McDonald (al balamalei): mobilitatea accentuata a corpului uterin fata de istm si col
C. Semnul Budin - Noble: umplerea fundurilor de sac vaginale de catre corpul uterin globulos
D. Semnul Prous: "tipatul" fundului de sac Douglas la presiune
E. Semnul Ody: "strigatul" vezical la presiune
(pag. 75)
G1327068. Pentru diagnosticul clinic de sarcina normala se cauta urmatoarele semne:

A. Semnul Bonnaire: consistenta pastoasa a corpului uterin
B. Semnul Piscacek: dezvoltarea mai accentuata a cornului uterin in care s-a nidat oul
C. Semnul Lafort: durere abdominala iradiata in umar
D. Semnul Norris: subicter (uneori numai subconjunctival)

E. Semnul Holzapfel: datorita consistentei pastoase, uterul scapa cu greu din mana
(pag. 75)
G1327069. Pentru diagnosticul de sarcina in trimestrul I, la inspectie, urmatoarele semne au valoare

orientativa:
A. Masca de sarcina
B. Pigmentarea liniei albe
C. Vergeturile de culoare alb-sidefie
D. Pigmentarea organelor genitale
E. Hiperpigmentarea areolelor mamare
(pag. 73, 74)
G1327070. Pentru diagnosticul de sarcina normala in trimestrul I, la tuseul vaginal se constata

urmatoarele semne:
A. Colul uterin moale, ramolit
B. Istmul uterin suplu, inmuiat
C. Formatiune parauterina de peste 10 cm diametru
D. Corpul uterin globulos, umple fundurile de sac laterale
E. Consistenta dura a uterului
(pag. 75)
G1427071. Auscultatia batailor cordului fetal (BCF):

A. Se efectueaza cu stetoscopul.
B. Poate fi efectuata de femeia gravida.
C. BCF sunt neregulate.
D. BCF au caracteristicile unor sufluri uterine sau aortice.
E. BCF au frecventa de 120-160.
(pag. 81-82)
G1427072. Bolile infectioase ce impun un risc obstetrical crescut sunt:

A. Rubeola.
B. Infectia cu virus citomegalic.
C. Cifoscolioza.
D. Hipertiroidismul.
E. Colibacilozele.
(pag. 97)
G1427073. Complicatiile sarcinii sunt:

A. Distociile de prezentatie.
B. Disgravidiile in ultimul trimestru.
C. Hemoragia inainte de 20 saptamani.
D. Cresterea in greutate cu mai puţin de 10-12 kg(1,5-2 kg pe luna).
E. Cresterea volumului uterului mai mic de 5 litri.
(pag. 99)
G1427074. Consultatia prenatala, dispensarizarea gravidei:

A. Se face preferabil in primul trimestru de sarcina.
B. Este bilunara intre 12-18 saptamani.
C. Permite evaluarea factorilor de risc.
D. Impune un examen sumar de urina.
E. Permite stabilirea varstei gestationale.
(pag. 95-96)
G1427075. Consultatiile prenatale in trimestrul II si III de sarcina sunt:

A. Cu frecventa variabila.
B. Implica determinarea curbei ponderale, TA, evidentierea prezentei edemelor.
C. Tactul vaginal este obligatoriu inainte de 36 saptamani.
D. Pregatesc psihologic sarcina.
E. Impun teste biochimice si ecografice.
(pag. 100)
G1427076. Controalele medicale periodice ale gravidei:

A. Se efectueaza trimestrial.
B. Impun cantarirea gravidei.
C. Nu necesita determinarea TA.
D. Trebuie sa depisteze sarcina cu risc obstetrical.
E. Impune informarea gravidei asupra evolutiei si riscurilor.
(pag. 77-78)
G1427077. Craniul fetal la termen:

A. Are o fontanela laterala.
B. Diametrul occipito.frontal=15 cm.
C. Diametrul biparietal=9,5 cm.
D. Circumferinţa suboccipito-bregmatica=32cm.
E. Marea fontanela bregmatica alcatuita din doua jumatati despartite de sutura frontala.
(pag. 93-94-95)
G1427078. Diagnosticul de sarcina la o femeie cu amenoree este pozitiv cand:

A. Femeia este tanara, sanatoasa.
B. Normal menstruata.
C. Alapteaza.
D. Are casexie.
E. Are boli consuptive grave.
(pag. 73)
G1427079. Examenul glandei mamare in primul trimestru de sarcina evidentiaza:

A. Coloratie normala a areolei mamare.
B. Aparitia tuberculilor Montgomery.
C. Infiltratia edematoasa in sticla de ceasornic.
D. Glanda mamara normala ca si consistenţa si volum.
E. Nedureroasa.
(pag. 74)
G1427080. Explorarile paraclinice la prima consultatie prenatala sunt:

A. Hematocritul, hemoglobina.
B. Pelvimetria.
C. Radiopelvigrafia.
D. Determinarea glicemiei.
E. RBW.
(pag. 99)
G1427081. Gravidele cu risc obstetrical crescut sunt cu:

A. Greutate mai mare de 45 Kg.
B. Infectii cronice. TBC, luess.

C. Cu crestere anormala in greutate.
D. Tabagism.
E. Sterilitate tratata.
(pag. 96-97)
G1427082. in primul trimestru al sarcinii examenul clinic general poate decela:

A. Pigmentatia liniei albe abdominale.
B. Aparitia areolei secundare.
C. Glanda mamara marita global de volum, turgescenta, dureroasa.
D. Percuţia si auscultaţia furnizeaza date evidente pentru diagnostic.
E. Ecografia nu are valoare diagnostica.
(pag. 73-74)
G1427083. in trimestrul III de sarcina:

A. Datele anamnestice sunt edificatoare pentru sarcina.
B. Uterul se afla la ½ distantei dintre ombilic si apendicele xifoid.
C. Se poate efectua auscultatia BCF.
D. Nu se efectueaza examene citologice.
E. Tuseul vaginal poate evidentia leziuni ale colului.
(pag. 76-77)
G1427084. Modelul de scor al lui Coopland include:

A. Varsta sub 20 ani.
B. Travaliu peste 12 h la multipare si peste 24 h la primipare.
C. Prezentatia distocica.
D. Copil cu greutate normala.
E. Boli cardiace.
(pag. 98-99)
G1427085. Palparea obstetricala in trimestrul III de sarcina:

A. Stabileste diagnosticul de pozitie fetal.
B. Evidentiaza prezentatia craniana.
C. Nu poate decela continutul fundului uterin.
D. Stabileste sarcinile multiple.
E. Nu stabileste prezenta contractiilor.
(pag. 79-80-81)
G1427086. Pelvimetria interna:

A. Impune atingerea promontoriului.
B. Nu permite abordarea stramtorii inferioare.
C. Permite stabilirea diametrului promonto-subpubian.
D. Masoara diametrul transvers al stramtorii inferioare.
E. Ofera date despre bazinul obstetrical.
(pag. 83)
G1427087. Principalele semne de sarcina probabila:

A. Pot deveni de certitudine urmarite in dinamica.
B. Uterul gravid scapa usor din mana.
C. Istmul uterin este inmuiat.
D. Au valoare orientativa pentru diagnostic.
E. Necesita asocierea investigatiilor paraclinice.
(pag. 75)
G1427088. Uterul gravid la termen are:

A. G=1500g.
B. Nu atinge apendicele xifoid.
C. Este in dextroversiune fiziologica.
D. Are un col ramolit, copt la nulipare.
E. Colul uterin la multipare este in palnie, uscat.
(pag. 90)
G1427089. Varsta gestationala se stabileste ecografic:

A. in primele II luni de sarcina prin determinarea diametrului sacului gestational (DMS).
B. La 6,5 saptamani prin determinarea DMS.
C. Lungimea diafizei femurale este parametrul cu cea mai mare acuratete in aprecierea varstei gestationale
in trimestrul II-III.
D. DBP este parametrul cu cea mai buna acurateţe in trimestrul II.
E. Circumferinta craniana in trimestrul III permite stabilirea varstei gestationale.
(pag. 85-86-87)
G1527090. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate, la o femeie sanatoasa, gravida, in trimestrul I
de sarcina?
A. Corpul uterin este de consistenta pastoasa;
B. Uterul este foarte dureros la palpare si mobilizare;
C. Colul uterin este ramolit, violaceu;
D. Hiperpigmentaţia organelor genitale externe, cu coloraţia violacee a mucoaselor;
E. Uterul este de marime normala si consistenta dura.
(pag. 74 - 75)
G1527091. Care dintre afirmatiile din mai jos sunt adevarate:

A. Uterul gravid depaseste inaltimea simfizei pubiene la inceputul lunii a-II-a de sarcina;
B. Uterul gravid se afla la jumatatea distantei dintre pube si ombilic la inceputul lunii a-III-a de sarcina;
C. Uterul gravid atinge nivelul cicatricei ombilicale in luna a-V-a, inaltimea sa fiind 20 cm.;
D. Uterul gravid atinge apendicele xifoid in luna a-VI-a;
E. Uterul gravid se afla la jumatatea distantei dintre apendicele xifoid si ombilic in luna a-IV-a.
(pag. 76)
G1527092. Cu ocazia controalelor medicale vom sfatui gravida:

A. Sa evite excesele de orice natura (fizice, intelectuale, alimentare);
B. Sa utilizeze imbracaminte comoda si incaltaminte cu tocuri joase;
C. Sa se prezinte la medic in cel mai scurt timp, daca pierde lichid amniotic;
D. Sa consume alcool si tutun in cantitate moderata;
E. Sa poarte centuri abdominale (in scopul reducerii grosimii taliei).
(pag. 77)
G1527093. Examenul gravidei in trimestrul III de sarcina ne permite:

A. Aprecierea starii fatului;
B. Stabilirea prezentatiei si pozitiei;
C. Depistarea complicatiilor aparute in cursul sarcinii;
D. Estimarea cu probabilitate a evoluţiei nasterii;
E. Nici una din aceste afirmatii nu este adevarata.
(pag. 78)
G1527094. La calculul varstei sarcinii pot fi utilizati urmatorii parametrii:
A. Data raportului sexual fecundant, daca este unic in perioada respectiva;

B. Data perceperii primelor miscari fetale de catre gravida;
C. Data primei zile a ultimei menstruatii;
D. Dimensiunile uterului gravid;
E. Consistenta uterului gravid.
(pag. 77)
G1527095. O femeie sanatoasa, gravida in trimestrul I de sarcina, poate prezenta:

A. Hiperpigmentarea areolei mamare;
B. Infiltratia edematoasa a areolei;
C. Pigmentatia liniei albe;
D. Greţuri, varsaturi, sialoree;
E. Abdomen acut chirurgical.
(pag. 73 - 74)
G1527096. Semnul Bonnaire, descris in sarcina de trimestrul I, reprezinta:

A. Consistenta pastoasa a corpului uterin, care poate fi deprimat digital cu usurinta;
B. inmuierea istmului uterin;
C. Semnul Bonnaire este un semn clinic de probabilitate a sarcinii;
D. Dezvoltarea mai accentuata a cornului uterin in care s-a nidat oul;
E. Umplerea fundurilor de sac vaginale de catre corpul uterin globulos.
(pag. 75)
G1527097. Semnul Hegar, descris in trimestrul I de sarcina, reprezinta:

A. inmuierea istmului uterin;
B. Este un semn clinic de probabilitate in sarcina;
C. Umplerea fundurilor de sac vaginale de catre corpul uterin globulos;
D. Este un test paraclinic de sarcina;
E. Dezvoltarea mai accentuata a cornului uterin in care s-a nidat oul.
(pag. 75)
G1527098. Tehnica palparii obstetricale descrise de Leopold, comporta urmatorii timpi:

A. Un prim timp de acomodare a gravidei cu mainile obstetricianului;
B. Timpul al II-lea – examinatorul delimiteaza fundul uterin si masoara inaltimea uterului;
C. Timpul al III-lea consta in palparea flancurilor;
D. Timpul al IV-lea - se palpeaza sanii femeii gravide;
E. Timpul al V-lea - se palpeaza bimanual continutul fundului uterin.
(pag. 78 -79)
G1627099. Analize obligatorii efectuate cu ocazia primei consultatii prenatale:

A. Determinarea hemoglobinei si hematocritului
B. Teste serologice pentru Lues
C. Determinarea glicemiei
D. Ionograma urinara
E. Teste genetice
(pag. 99)
G1627100. Care din urmatoarele enunturi referitoare la uterul gravid sunt corecte:
A. Depaseste inaltimea simfizei la inceputul lunii a II - a
B. Atinge nivelul cicatricei ombilicale in luna a V - a
C. La 9 luni inaltimea sa este de 28 cm
D. Inaltimea sa in luna a V - a este de 20 cm
E. Atinge apendicele xifoid in luna a VIII - a

(pag. 76)
G1627101. Care din urmatoarele parametrii ecografici apreciaza varsta gestitionala:

A. Diametrul biparietal
B. Circumferinta craniana
C. Cantitatea lichidului amniotic
D. Lungimea femurului
E. Masurarea sacului gestitional
(pag. 86)
G1627102. Care din urmatoarele sunt principalele semne materne de sarcina:

A. Inmuierea istmului uterin
B. Umplerea fundurilor de sac vaginale de catre corpul uterin globulos
C. Consistenta pastoasa a corpului uterin
D. Col uterin de forma piriforma
E. Mobilitatea accentuata a corpului uterin fata de istm / col
(pag. 74)
G1627103. Cu ocazia fiecarui control al gravidei:

A. Gravida va fi interogata asupra evolutiei sarcinii de la ultima consultatie
B. Se determina hemoglobina si hematocritul
C. Se masoara tensiunea arteriala
D. Pacienta va fi cantarita
E. Se efectueaza sumarul de urina
(pag. 98)
G1627104. Dupa care din urmatoarele criterii se pot selectiona gravidele cu risc obstretical crescut:
A. Varsta: primare sub 20 de ani
B. Greutate peste 45 kg
C. Uter cicatricial
D. Sterilitate tratata
E. Operatii plastice
(pag. 96)
G1627105. Dupa luarea in evidenta, gravida va fi urmarita periodic:

A. Lunar in primele 2 trimestre
B. Bilunar in ultimul trimestru de sarcina
C. Lunar in ultimul trimestru de sarcina
D. Saptaminal dupa saptamana 36
E. Bilunar in primele 2 trimestre ale sarcinii
(pag. 95 si 77)
G1627106. Examenul gravidei in ultimul trimestru de sarcina cuprinde obligatoriu:

A. Inspectia
B. Palparea
C. Auscultatia
D. Examen cu valve
E. Radiopelvigrafia
(pag. 100)
G1627107. Regimul alimentar al gravidei trebuie sa cuprinda:
A. Proteine aprox. 1,5 gr / kg corp

B. 2500 - 3000 calorii / zi
C. Glucide sub 300 gr / zi
D. Alimente bogate in celuloza
E. Alimente bogate in lipide
(pag. 88)
G2327108. Pentru diagnosticul de sarcina, existenta amenoreei are valoare daca:

A. femeia este tanara
B. femeia este sanatoasa
C. femeia are menstruatia normala
D. femeia nu alapteaza
E. femeia urmeaza un tratament cu Penicilina
(pag. 73)
G2327109. Varsta sarcinii, obiectivata ecografic in trimestrele II si III, se poate aprecia dupa urmatorii
parametri:
A. diametrul biparietal
B. circumferinta craniana
C. circumferinta abdominala
D. lungimea femurului
E. velocimetria Doppler a vaselor cordonului ombilical
(pag. 86)
G2327110. Pentru diagnosticul de sarcina in trimestrul I, examenul sanilor furnizeaza urmatoarele

semne:
A. hiperpigmentarea areolei primare
B. retea venoasa subcutanata
C. prezenta tuberculilor Montgomery
D. mameloane ombilicate
E. infiltratia edematoasa a areolei in "sticla de ceasornic"
(pag. 74)
G2327111. Pentru diagnosticul pozitiv de sarcina in trimestrul I, prin tuseu vaginal, pledeaza
urmatoarele semne:
A. marirea de volum a uterului
B. inmuierea istmului uterin (semnul Hegar)
C. umplerea fundurilor de sac vaginale de catre corpul uterin globulos (semnul Noble)
D. retroversia uterina
E. alunecarea uterului in axul vaginului
(pag. 75)
G2327112. Diagnosticul diferential ecografic al sarcinii incipiente se face cu:

A. chistul endometrial
B. sacul pseudogestational al unei sarcini ectopice
C. stenoza cervicala
D. fibromiomul uterin submucos
E. endometrita
(pag. 85)
G2327113. In trimestrul II-III de evolutie a sarcinii, ecografia aduce urmatoarele contributii:

A. diametrul biparietal
B. dimensiunile sacului gestational
C. circumferinta craniana
D. circumferinta abdominala
E. lungimea femurului
(pag. 86)
G2327114. Nevoile energetice ale unei gravide in trimestrul III sunt de:
A. 1500 cal/zi
B. 2000 cal/zi
C. 2500 cal/zi
D. 3000 cal/zi
E. 4000 cal/zi
(pag. 88)
G2327115. Greutatea uterului la termen este de:

A. 500 g
B. 700 g
C. 900 g
D. 1200 g
E. 1500 g
(pag. 89)
G2327116. In cursul sarcinii, fibra musculara uterina sufera urmatoarele modificari histologice:
A. hipertrofie
B. hiperplazie
C. displazie
D. metaplazie
E. distrofie
(pag. 90)
G2327117. Explorarile paraclinice si de laborator "de rutina" la prima consultatie prenatala sunt:
A. determinarea hemoglobinei si hematocritului
B. reactia Bordet-Wasserman sau alt test serologic pentru lues
C. radioscopia pulmonara
D. examenul sumar al urinii
E. determinarea grupului sanguin si al Rh-ului partenerilor
(pag. 99)
G2527118. Prima consultatie prenatalã depisteazã :

A. boli genetice
B. sexul fãtului
C. antededente medicale
D. antecedente chirurgicale
E. istoricul sarcinii
(pag. 96)
G2527119. prima consultasie prenatalã impune urmãtoarele explorãri

A. Hemoglobinã
B. Reactia Bordet-Wasserman
C. Gilcemia
D. Calcemia
E. Examen Babes-Papanicolau
(pag. 99)
G2527120. Conform modelului Coopland, care dintre urmãtoarele complicatii conferã gravidei un
coeficient de risc mai mare:
A. Anemia
B. Hipotrofie fetalã
C. Bolile cardiace
D. Sarcina multiplã
E. Postmaturitatea
(pag. 99)
G2527121. Consultatiile prenatale evalueazã mai ales:

A. Starea generalã
B. Curba ponderalã
C. TA
D. d) Edemele
E. Cresterea fetalã intrauterinã
(pag. 100)
G2527122. Sarcina cu risc obstetrical crescut prin boli preexistente sarcinii cuprinde:
A. Anemii
B. Cardiopatii
C. Alcoolism
D. Saturnism
E. zoimunizare Rh
(pag. 97)
G2527123. Factorii intranatali care determinã risc obstetricsl crescut sunt:

A. Rupturã de membrane peste 6 ore
B. Procidentã de cordon
C. Boalã intercurentã în evolutie
D. Fals travalui
E. Incompatibilitate de grup sau de RH
(pag. 100)
G2527124. La prima consultatie prenatalã se stabileste dacã:

A. sarcina este normalã
B. sarcina are risc obstetrical crescut
C. nasterea va fi prin operatie cezarianã
D. sarcina are risc fetal crescut
E. se administrazã vitaminoterapie
(pag. 99)
G2527125. În caz de incompatibilitate ABO _RH anticorpii se dozeazã :

A. antepartum
B. postpartum
C. înainte de sãptãmâna 24
D. între sãptîmânile 24-28
E. dupã 34 sãptîmâni
(pag. 100)
G2527126. Reprezintã risc obstetrical crescut urmãtoarele complicatii ale sarcinii:

A. distocii osoase
B. disgravidie de ultim trimestru
C. procidentã de cordon
D. moartea intrauterinã a fãtului
E. hipotrofie genitalã
(pag. 98)
G2527127. Conform modelului Coopland scorul de risc 2 se atribuie pentru:

A. polihidramnios
B. HTA
C. Hipotrofie fetalã
D. Sarcinã multiplã
E. Operatie cezarianã
(pag. 99)

A. polihidramnios
B. HTA
(pag. 99)

A. polihidramnios
B. HTA
(pag. .99)

A. polihidramnios
B. boli renale cronice
C. hipotrofie fetalã
D. diabet gestational
E. postmaturitate
(pag. 99)
G2527131. Echografia este indicatã dacã

A. gravida prezintã un factor de risc
B. mãrimea uterului nu corespunde cu vârsta sarcinii
C. la cerere
D. nu se face examen clinic
E. gravida este anemicã
(pag. 99)
G2527132. Examenul obstetrical în trimestrul al 3 lea de sarcinã include

A. Manevrele Leopold
B. Mãsurarea circumferintei abdominale
C. Mãsurarea înãltimii fundului uterin
D. Hempleucogramã
E. Calcemie
(pag. 96)
G2527133. Circumstantele psiho-sociale ce determinã risc obstetrical crescut sunt:

A. Sarcina nedoritã
B. Climat afectiv neprielnic
C. Boli autoimune
D. Hipotrofie genitalã
E. Nasterea prematurã
(pag. 96)
G2527134. În mod normal uterul gravid este

A. Dureros la palpare
B. Nedureros la palpare
C. Piriform
D. Globulos
E. Elastic
(pag. 75)
G2527135. Examenul clinic în primul trimestru de sarcinã oferã date despre:

A. Col
B. Istm uterin
C. Corp uterin
D. Anexe
E. Vulvã si vagin
(pag. 74-75)
G2527136. Uterul gravid în luna a V-a :

A. Are înãltimea de 20 cm
B. Atinge cicatricea ombilicalã
C. Are 28-30 cm înãltime
D. E la jumãtatea distantei ombilic-apendice xifoid
E. E suprasimfizar.
(pag. 76)
G2527137. Alimentatia recomandatã femeii gravide este :

A. Rationalã
B. Normocaloricã
C. Echilibratã
D. Hiperproteicã
E. Hiposodatã
(pag. 77)
G2527138. Cresterea ponderalã normalã a unei gravide este de :

A. 10-12 Kg, totalã
B. 1,5-2 Kg, pe lunã
C. 500 gr.pe sãptãmânã
D. 15 kg.
E. Sub10 kg.
(pag. 78)
G2527139. Timpul II al manevrei Leopold constã în :

A. Delimitarea fundului uterin
B. Mãsurarea IU.
C. Palparea continutului segmentului inferior

D. Palparea flancurilor
E. Palparea fundului uterin
(pag. 79)
G2527140. BCF-urile se ascultã în prezentatia pelvinã:

A. Pe linia spino-ombilicalã stângã
B. Supraombilical
C. Paraombilical
D. Suprapubian
E. De partea spatelui fetal
(pag. 81)
G2527141. La fãtul de 11 sãptãmâni se evidentiazã ecografic:

A. cordon ombilical
B. muguri ai membrelor
C. centrii de osificare
D. nasul
E. degetele
(pag. 85)
G2527142. Diagnosticul diferential ecografic al sarcinii se fece cu:

A. endometritã
B. chist endometrial
C. sarcinã molarã
D. sarcinã ectopicã
E. sângerãri
(pag. 85)
G2527143. Colul uterin al multiparelor la termen este:

A. mai lung de 2,5 cm
B. cu orificiul intern închis
C. ramolit
D. cu orificiul extern dehiscent
E. cilindric
(pag. 90.)
G2527144. Care diametre apartin strâmtorii inferioare a bazinului:

A. subcocci-subpubian
B. bi-ischiatic
C. promonto-subpubian
D. promonto-retropubian
E. bi-sciatic
(pag. 92)
G2527145. Suturile craniului fetal sunt:

A. Frontalã
B. Occipito-parietelã
C. Bregmaticã
D. Lambdicã
E. Temporale
(pag. 95)
G2527146. Baza craniului fetal este :

A. Formatã din 5 oase
B. Reductibilã
C. Ireductibilã
D. Formatã din 4 oase
E. Prezintã fontanele
(pag. 95)
G2527147. Segmentul inferior în nasterile premature :

A. Este neformat
B. Este gros
C. Are pereti subtiri
D. Are formã de calotã hemisfericã
E. Coafeazã prezentatia
(pag. 82)
G2627148. Incidenta trombozei venoase profunda este crescuta în:

A. Insuficienta cardiaca congestiva
B. Trombastenie
C. Hiperhomocisteinemie cu homocistinurie
D. Trombocitopenii
E. Traumatisme
(pag. 1449)
G2627149. Referitor la echografia doppler venos sunt adevarate:

A. Este mai utila în trombozele proximale
B. Masoara viteza fluxului sanguin din vene
C. În caz de tromboza vena colabeaza la compresia cu transductorul
D. Trombul nu se vizualizeaza direct
E. Sensibiltatea este mai scazuta în caz de tromboza la nivelul gambei
(pag. 1449)
G2627150. Tromboza venoasa profunda trebuie diferentiata de:

A. Chist popliteal rupt
B. Ruptura musculara
C. Limfedem
D. Sindrom de furt arterial
E. Hematom intramuscular
(pag. 1449)
G2627151. Conditii asociate pentru un risc crescut de tromboza venoasa profunda sunt:
A. Procedee ortopedice
B. Neoplasme pancreatice
C. Imobilizarea prelungita
D. Diateze hemoragice
E. Deficit de proteina C reactiva (PCR-reactant de faza acuta)
(pag. 1449)
G2627152. Referitor la tratamentul trombozelor venoase profunde sunt adevarate:

A. Anticoagularea este obligatorie
B. Anticoagulantele lizeaza trombul
C. Ritmul perfuziei cu heparina va fi ajustat conform indicelui de protrombina

D. Tratamentul cu heparina poate determina trombocitoze secundare
E. Warfarina se va administra paralel cu heparina
(pag. 1449)
G2627153. Referitor la terapia anticoagulanta nu sunt adevarate:

A. INR-ul între 2-3 denota o anticoagulare ineficienta cu warfarina
B. Warfarinele se pot initia fara administrare prealabila de heparina
C. Este contraindicata în cazul diatezelor hemoragice
D. APTT-ul este un test fidel pentru urmarirea terapiei cu heparina conventionala
E. Heparinele cu greutate moleculara joasa nu sunt eficiente în terapia trombozelor venoase profune
(pag. 1450)
G2627154. Referitor la tratamentul trombolitic al trombozei venoase profunde sunt adevarate:

A. Se pot utiliza streptokinaza sau urokinaza
B. Nu exista dovezi ca sunt mai eficiente ca anticoagulantele în prevenirea emboliilor pulmonare
C. Monitorizarea se face prin determinarea INR-ului
D. Actioneaza prin liza trombului
E. Activatorul tisular al plasminogenului este contraindicat
(pag. 1550)
G2627155. Referitor la profilaxia tromembolismului sunt adevarate:

A. Trebuie aplicata în situatiile cu risc crescut de tromboza
B. Sunt utilizate doze mici de heparina
C. Heparina cu greutate moleculara mica nu se utilizeaza
D. Se poate utiliza si warfarina
E. Compresia pneumatica externa este deasemenea eficienta
(pag. 1550)
G2627156. Referitor la tromboza venoasa superficiala migratorie nu sunt adevarate

A. Poate sa fie marker pentru carcinom
B. Frecvent embolizeaza
C. Poate sa apara în vasculite
D. Necesita terapie anticoagulanta
E. Au indicatie de interventie chirurgicala pe vena
(pag. 1550)
Tema nr. 28
Nutritie si alimentatie pediatrica
BIBLIOGRAFIE:
4. Ciofu Eugen, Ciofu Carmen – Esentialul in pediatrie, editia a 2 a, Ed. Medicala Amaltea, 2002
G1128001. La nou-nascut si sugar, in primul semestru de viata, necesarul de electroliti si

oligoelemente (RDA) este:
A. Sodiu: 2,5 mmol/kg/zi
B. Potasiu: 1,25 mmol/kg/zi
C. Calciu: 50 mg/100 kcal/zi
D. Iod: 7-10 μg/kg/zi
E. Fier: 6 mg/zi
(pag. 26, 27)
G1128002. Necesarul de proteine estimat la diferite varste este corect, cu EXCEPTIA:

A. Sugar: 3,2-3,6 g/kg/zi
B. Copil intre 1 si 3 ani: 23 g/zi
C. Copil intre 4 si 6 ani: 30 g/zi
D. Copil intre 7 si 10 ani: 34 g/zi
E. Adolescent: 50 g/zi
(pag. 24)
G1128003. Necesarul de vitamine pentru sugari este corect, cu EXCEPTIA:

A. Vitamina A: 750 μg (2250 u.i.)/zi
B. Vitamina B12: 0,3 μg/zi
C. Vitamina C: 20-30 mg/zi
D. Vitamina D: 100 μg (400 u.i.)/zi
E. Vitamina E: 3 mg/zi
(pag. 27, 28)
G1128004. Necesarul estimat pentru apa (ml/kg/zi) la diferite varste este corect, cu EXCEPTIA:
A. Nou-nascut: 120-135 ml
B. Sugar de 3 luni: 140-160 ml
C. Sugar de 6 luni: 130-150 ml
D. Sugar de 9 luni: 125-145 ml
E. Sugar de 12 luni: 120-135 ml
(pag. 23)
G1128005. Urmatoarele afirmatii despre lipidele alimentare sunt corecte, cu EXCEPTIA:

A. Trigliceridele reprezinta majoritatea surselor alimentare naturale de lipide
B. Trigliceridele cu lanturi medii sunt recomandate in formulele destinate sugarilor sanatosi alimentati artificial
C. Lipidele alimentare reprezinta cea mai importanta sursa energetica
D. Lipidele poseda un important rol structural
E. Lipidele reprezinta vehiculul vitaminelor liposolubile
(pag. 25)
G1128006. Urmatoarele afirmatii privitoare la dezavantajele diversificarii precoce a alimentatiei sunt
corecte, cu EXCEPTIA:
A. Glutenul introdus precoce favorizeaza celiachia
B. Favorizeaza obezitatea de aport (exogena)
C. Diversificarea precoce favorizeaza deprinderea procesului de masticatie
D. Solicita functii digestive insuficient maturizate
E. Conduce la incarcatura osmotica excesiva pentru functii renale incomplet dezvoltate
(pag. 43)
G1128007. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu EXCEPTIA:

A. Nou-nascutul alimentat la san creste intr-un ritm optim cu o ratie de 100 kcal/kg/zi
B. Raportul ideal calorii/proteine este de 45-50 kcal pentru fiecare gram de proteine
C. Nou-nascutul alimentat artificial creste intr-un ritm optim cu o ratie de 110 kcal/kg/zi
D. Un procentaj de 35-40% din calorii trebuie sa rezulte din metabolizarea lipidelor
E. Pentru fiecare 100 kcal sunt necesare 12 g de apa
(pag. 23, 26)
G1128008. Urmatoarele formule de lapte si solutii concentrate au indicatii corecte, cu EXCEPTIA:

A. Alprem, Pre-aptamil; alimentatia prematurilor
B. Humana HN, Milupa HN25: intoleranta la lactoza
C. Isomil, Alsoy: alergie la proteinele laptelui de vaca
D. Paediasure-Abbot; solutie concentrata pentru sugari cu nutritie enterala
E. Portagen: fenilcetomerie
(pag. 40, 41, 42)
G1128009. Urmatoarele afirmatii referitoare la principiile de nutritie ale sugarului si copilului sunt
adevarate, cu exceptia:
A. Pentru toata perioada de sugar, necesarul de proteine este de 12-14 g/kg/zi;
B. Nevoia de glucide este de 12 g/kg/zi pentru sugar si copilul mic si de 10g/kg/zi pentru celelalte varste;
C. Acizii grasi esentiali nu pot fi sintetizati in organism;
D. Necesarul de lipide din alimentaţie este egal cu cantitatea de lipide care sa asigure prin ardere 35-40% din
totalul raţiei calorice;
E. Pentru nou nascuti, necesarul de sodiu este de 2,5mmol/100 kcal
(pag. 24, 25, 26)
G1128010. Urmatoarele afirmatii referitoare la ratia calorica a sugarului sunt adevarate, cu exceptia:
A. Metabolismul bazal reprezinta la sugar 50 kcal/kg;
B. Necesarul de crestere este de 0,5-1 kcal pentru fiecare gram de spor ponderal;
C. Nou nascutul creste intr-un ritm optim cu 100kcal/kg/zi daca sursa este laptele matern si cu 10% mai
multe calorii daca sugarul este alimentat artificial;
D. Necesarul caloric in primul an de viaţa se cifreaza la 80-120 kcal/kg;
E. Raportul ideal calorii/proteine este de 32-35 kcal pentru fiecare gram de proteine.
(pag. 23)
G1128011. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

A. Cantitatea de apa din organismul copilului (70-75%) este diferita de cea de la adult;
B. Necesarul de apa la varste mici este mai mic decat la varsta matura;
C. Sugarul are o suprafata corporala mai mare corespunzatoare fiecarui kg/greutate;
D. Sugarul mic isi pastreaza cu dificultate balanţa hidrica, deshidratandu-se usor;
E. Pentru fiecare 100kcal sunt necesare 12 g de apa si aceasta variabil, dupa raportul diferitelor
macronutriente din compozitia hranei
(pag. 23)
G1128012. Valorile normale ale compozitiei laptelui matern sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Lipide 3-6 g/100 ml;

B. Glucide 6-7g/100 ml;
C. Proteine 0,7- 2,1g/100ml;
D. Sodiu 20mmol/l;
E. Calciu 350mg/l.
(pag. 29, 30)
G1128013. Urmatoarele afirmatii privind metabolismul apei la sugar, comparativ cu adultul, sunt
corecte, cu exceptia:
A. Cantitatea de apa din organismul sugarului este mai mare decat la adult
B. Necesarul de apa este mai mic
C. Pierderile insensibile, raportate la suprafata corporala, sunt mai mari
D. Pierderile urinare de lichide sunt mai mari, din cauza incapacitaţii de concentrare a urinii
E. in conditiile de temperatura crescuta a mediului, sugarul mic isi pastreaza cu dificultate balanta hidrica
(pag. 23)
G1128014. Diversificarea precoce are urmatoarele dezavantaje, cu exceptia:

A. Favorizeaza aparitia anemiei feriprive carentiale
B. Realizeaza incarcatura osmotica mare care suprasolicita rinichiul sugarului
C. Favorizeaza obezitatea de aport
D. Aport de proteine vegetale cu valoare biologica inferioara celor din lapte
E. Glutenul introdus precoce favorizeaza aparitia celiachiei la sugarii cu predispozitie genetica
(pag. 43)
G1128015. Human milk fortifiers (HMF) sunt produse destinate prematurilor cu greutate mica (sub
1800g) alimentati natural.Una dintre urmatoarele afirmatii in legatura cu acesti fortifianti ai laptelui
uman este incorecta; identificati-o
A. Se adauga la alimentatia naturala
B. Promoveaza un ritm de crestere optim si o mineralizare osoasa buna
C. Au continut redus in calciu
D. Au conţinut ridicat de vitamina D
E. Se pot asocia si in alimentatia cu formule
(pag. 38)
G1128016. Urmatoarele afirmatii in legatura cu aminoacidul taurina sunt corecte, cu exceptia:

A. Taurina este un aminoacid care nu poate fi sintetizat de organismul prematurilor
B. Se gaseste in cantitate mare in laptele matern
C. Se adauga in formulele pentru prematuri
D. Are rol in sinteza substanţelor neurotransmiţatoare
E. Are rol in reglarea echilibrului acido bazic
(pag. 29, 38)
G1128017. Urmatoarele afirmatii in legatura cu aportul proteic la sugar sunt corecte, in afara de:
A. IgA secretor din laptele matern nu are valoare nutritiva
B. Proteinele din soia constituie o alternativa pentru sugarii cu alergie la proteinele laptelui de vaca
C. Prelungirea alimentatiei naturale intarzie aparitia alergiei alimentare
D. Necesarul de proteine la prematur este de 1,5 - 1,7g/Kg/zi
E. Necesarul de proteine pentru sugar este de 2 - 2,2g/Kg/zi
(pag. 24, 31, 38)
G1128018. Urmatoarele afirmatii in legatura cu hidratii de carbon din compozitia formulelor sunt
corecte, cu o singura exceptie:
A. Formulele de start contin lactoza in proportii apropiate celor din laptele matern
B. Cantitatea de lactoza scade la zero in formulele dietetice destinate alimentarii sugarilor cu gastroenterita
C. Glucoza este un constituient obisnuit al formulelor
D. Dextrin-maltoza este constituientul esenţial al formulelor dietetice
E. Majoritatea formulelor actuale nu contin oligozaharide
(pag. 33, 34)
G1128019. Urmatoarele stari patologice ale mamei contraindica alimentatia la san, in afara de:
A. Lues
B. Tuberculoza activa
C. Stare febrila
D. Stare septica
E. Infectie HIV
(pag. 44)
G1228020. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate

A. Orice nou-nascut care poate sa suga indiferent de greutate va fi pus la san;
B. Prematuri cu greutate foarte mica, care nu au reflex de deglutitie, vor fi alimentati la san;
C. Sugarii cu despicaturi labio-palatine mari vor fi alimentati la san;
D. In starile febrile ale mamei sugarii vor fi alimentati la san;
E. Ragadele si mastita la mama sunt indicatii de alimentatie la san.
(pag. 44)
G1228021. Care din urmatoarele produse reprezinta “standardul de aur” pentru nou-nascutul la termen
si sugarul pana la 6 luni:
A. Laptele praf Milupa
B. Laptele praf Humana
C. Laptele de Vaca
D. Laptele de mama
E. Laptele praf Nan
(pag. 44)
G1228022. Fainosul este primul aliment semisolid care se administreaza dupa varsta de
A. 3-4 luni;
B. 4-5 luni;
C. 6-7 luni;
D. 7-8 luni;
E. 7 ½ -8 ½ luni.
(pag. 43)
G1228023. Necesarul de apa la nou-nascut este de

A. 300-500 ml/kg/zi;
B. 100-150 ml/kg/zi;
C. 70-85 ml/kg/zi;
D. 40-60 ml/kg/zi;
E. 120-135 ml/kg/zi;
(pag. 23)
G1228024. Necesarul de proteine pentru perioada de sugar este de

A. 3-5 g/kg/zi
B. 4-6 g/kg/zi
C. 2-2,2 g/kg/zi
D. 34 g/zi
E. 70 g/zi
(pag. 24)
G1228025. Doza de vitamina D recomandata este

A. 1200 UI/zi la sugar;
B. 400 UI/zi la toate varstele;
C. 400 UI/zi la copilul mare;
D. 800 UI/zi la copilul mare;
E. 400 microg/zi la toate varstele;
(pag. 28)
G1328026. Betalactoglobulina, fractiune puternic antigenica este implicata in urmatoarele fenomene cu

exceptia:
A. alergie respiratorie la sugar
B. eczema
C. hemoragii digestive
D. convulsii
E. colici abdominale
(pag. 37)
G1328027. Care afirmatie privind colostru este falsa:

A. Este un lichid galbui
B. Este produs in cantitate de 10 - 100 ml/zi
C. Este sarac in proteine
D. Are vitamine liposolubile si imunoglobuline in cantitati mai mari decit laptele matur
E. Este laptele cel mai bine suportat de rinichiul imatur al nou nascutului
(pag. 34)
G1328028. Care dintre elementele citate mai jos este principalul electrolit al organismului:
A. Potasiul
B. Sodiul
C. Calciul
D. Fosforul
E. Magneziul
(pag. 27)
G1328029. Care este principalul cation intracelular:

A. Clorul
B. Calciul
C. Fosforul
D. Iodul
E. Potasiul
(pag. 26)
G1328030. Care este principalul cation intracelular:

A. Clorul
B. Calciul
C. Fosforul
D. Iodul
E. Potasiul
(pag. 31)
G1328031. Conform ESPGAN - SCF 1993 urmatoarele preparate reprezinta formule speciale cu
exceptia:
A. formule hipocalorice
B. formule pentru prematuri si nou nascuti
C. formule delactozate sau hipolactozate
D. formula junior (pentru sugari si copii pina la 3 ani)
E. formule elementale
(pag. 35)
G1328032. Deficitul aportului proteic determina urmatoarele perturbari cu exceptia:

A. incetinirea cresterii
B. scaderea sintezei enzimelor, hormonilor
C. xeroftalmie
D. edeme hipoproteice
E. malnutritia proteica
(pag. 30)
G1328033. Proteinele lactoserului din laptele de mama sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Lactoferina
B. Albumine serice
C. Betalactoglobulina
D. Imunoglobulinele IgA secretor, IgM, IgG, IgE
E. alfalactoglobulina
(pag. 34-35)
G1328034. Urmatoarele incidente in alimentatia naturala sunt datorate sugarului cu exceptia:

A. Malformatii ale cavitatii bucale a copilului
B. Prematuritatea
C. Varsaturile
D. Hipogalactia
E. Diareea postprandiala
(pag. 45)
G1428035. Cantitatea de proteine din laptele de vaca este de:

A. 1,2 – 3 g/100 ml
B. 0,5 – 1 g/100 ml
C. 25 – 35 mg/100 ml
D. 40 – 60 mg/100 ml
E. 3,5 – 5 g/100 ml
(pag. 33)
G1428036. Care dintre urmatoarele afirmatii privind necesarul de lipide din alimentatia copilului sunt
adevarate:
A. Necesarul de lipide din alimentatie este de 3,5 – 6 g /kg/zi la sugar
B. Cantitatea de lipide din alimentatie reprezinta 35 – 40 % din totalul ratiei calorice
C. Minimum-ul lipidic este de 1,5 g/kg/zi
D. Necesarul lipidic din alimentatie este de 4,5 g/kg/zi la varsta de 1 – 3 ani
E. Toate afirmatiile de mai sus sunt corecte
(pag. 24)
G1428037. Care dintre urmatorii aminoacizi sunt esentiali:

A. Valina
B. Treonina
C. Leucina
D. Triptofan
E. Toate raspunsurile sunt corecte
(pag. 24)
G1428038. Continutul in sodiu al laptelui de vaca este de:

A. 2,5 mmol/g
B. 2,5 mmol/100 kcal
C. 6,5 mmol/l
D. 23 mmol/l
E. 23 mmol/kg
(pag. 26)
G1428039. Din metabolizarea unui gram de glucide (g), proteine (p) si lipide (l) rezulta urmatoarele
calorii:
A. g 3 kcal,p 6 kcal, l 9 kcal
B. g 4,2 kcal, p 4 kcal, l 9 kcal
C. g 4 kcal, p 4,2 kcal, l 9 kcal
D. g 5 kcal, p 6 kcal, l 10 kcal
E. g 6 kcal, p 5 kcal, l 8 kcal
(pag. 24)
G1428040. Indicatiile nutritiei enterale la bolnavii gravi sunt:

A. Esofagita postcaustica
B. Diareea cronica nespecifica
C. Sindromul de intestin scurt
D. Insuficienta hepatica
E. Toate variantele sunt corecte
(pag. 47)
G1428041. Limita superioara a aportului caloric la nou-nascut este de:

A. 120 kcal/kg
B. 100 kcal/kg
C. 165 – 180 kcal/kg
D. 80 – 120 kcal/kg
E. Nici un raspuns de mai sus nu este corect
(pag. 23)
G1428042. Necesarul caloric pentru metabolismul bazal este de:

A. 120 kcal/kg (sugar) si 40 kcal/kg (adult)
B. 100 kcal/kg (sugar) si 30 kcal/kg (adult)
C. 30 kcal/kg (sugar) si 10 kcal/kg (adult)
D. 50 kcal/kg (sugar) si 20 kcal/kg (adult)
E. 70 kcal/kg (sugar) si 25 kcal/kg (adult)
(pag. 23)
G1428043. Necesarul de glucide la sugar, copil mic si celelalte categorii de varsta este de:
A. 12 g/kg/zi (sugar, copil mic), 10 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
B. 10 g/kg/zi (sugar, copil mic), 8 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
C. 8 g/kg/zi (sugar, copil mic), 6 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
D. 14 g/kg/zi (sugar, copil mic), 12 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)
E. 16 g/kg/zi (sugar, copil mic), 14 g/kg/zi (celelalte categorii de varsta)

(pag. 24)
G1428044. Necesarul energetic (kcal/kg) pentru prematurul alimentat enteral se deduce din sumarea
urmatoarelor componente:
A. Metabolismul bazal + activitate musculara minima
B. Metabolismul bazal + activitate musculara minima + pierderi fecale
C. Metabolismul bazal + activitate musculara minima + stres ocazionat de scaderea temperaturii ambiante +
pierderi fecale + cresterea (inclusiv termogeneza)
D. Nici o varianta corecta
E. Cresterea + stres ocazionat de scaderea temperaturii ambiante + pierderi fecale + metabolism bazal
(pag. 24)
G1428045. Necesarul estimat de apa la nou-nascut este de:

A. 100 – 150 ml/kg zi
B. 170 – 200 ml/kg zi
C. 130 – 150 ml/kg zi
D. 100 – 110 ml/kg zi
E. 140 – 160 ml/kg zi
(pag. 23)
G1428046. Necesarul proteic la sugar este de:

A. 3,2 – 3,6 g/kg/zi
B. 2 – 2,2 g/kg/zi
C. 1,5 – 1,8 g/kg/zi
D. 1,2 – 1,4 g/kg/zi
E. 0,9 – 1,1 g/kg/zi
(pag. 24)
G1428047. Valoarea energetica a laptelui uman este de:

A. 97 kcal/100ml
B. 87 kcal/100ml
C. 77 kcal/100ml
D. 67 kcal/100ml
E. 57 kcal/100ml
(pag. 29)
G1528048. Care dintre urmatoarele afirmatii privind lipidele din alimentatie este falsa?
A. sunt cea mai importanta sursa energetica
B. au un important rol structural
C. au rol de vehicul pentru vitaminele liposolubile
D. prin fermentatie asigura un pH acid al scaunelor
E. majoritatea surselor alimentare naturale este reprezentata de trigliceride
(pag. 25)
G1528049. Care dintre urmatoarele proteine este absenta din compozitia laptelui uman?
A. seroproteine
B. cazeina
C. ovalbumina
D. proteine de membrana a globulelor de grasime
E. proteine celulare
(pag. 29)
G1528050. Contraindicatii materne ale alimentatiei naturale sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. tuberculoza activa
B. starile febrile, starile septice
C. diabetul
D. infectia HIV diagnosticata la mama
E. neoplaziile
(pag. 44)
G1528051. Doza de vitamina D recomandata pentru toate varstele este de:

A. 4000 ui/zi
B. 400 ui/zi
C. 10000 ui/zi
D. 1000 ui/zi
E. 1000 ui/sapt
(pag. 28)
G1528052. Taurina din laptele matern are urmatoarele roluri, cu exceptia:

A. amelioreaza absorbtia lipidelor
B. favorizeaza colonizarea intestinului cu lactobacil bifidus
C. neuromodulator
D. neurotransmitator
E. structural, fiind incorporat in proteine
(pag. 29)
G1528053. Urmatorii hidrati de carbon sunt reprezentati in laptele de mama, cu exceptia:

A. monozaharide
B. dizaharide
C. amidon
D. glicoproteine
E. glicosfingolipide
(pag. 29)
G1628054. Diversificarea alimentatiei se face respectand urmatoarele reguli, cu EXCEPTIA:

A. Alimentul se intoduce treptat
B. Nu se introduc simultan doua alimente
C. Alimentul nou introdus se va administra cu lingurita
D. Alimentul nou introdus se va adminis-tra cu biberonul
E. Nu se va insista la introducerea unui nou aliment, daca sugarul il refuza.
(pag. 42)
G1628055. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje, cu EXCEPTIA:

A. Somn linistit
B. Aport suplimentar de vitamine
C. Scade biodisponibilitatea unor substante (fitatii leaga calciul)
D. Aport suplimentar de fier
E. Favorizeaza dezvoltarea structurilor orale.
(pag. 43)
G1628056. Modulatorii cresterii laptelui matern sunt urmatorii, cu EXCEPTIA:

A. Factorul epidermic de crestere
B. Factorul antistafilococic
C. Factorul de crestere insulin-like
D. Factorul de crestere insulin-like

E. Factorul de stimulare al limfocitelor B
(pag. 36)
G1628057. Urmatoarele incidente in alimentatia naturala sunt datorate sugarului, cu EXCEPTIA::

A. Varsaturile
B. Regurgitatiile
C. Hipogalactia
D. Diareea postprandiala
E. Colicile abdominale.
(pag. 44)
G1628058. Urmatoarele sunt enzime ale laptelui matern, cu EXCEPTIA:

A. Lizozimul
B. Hialuronidaza
C. Lipazele
D. Galactoziltransferaza
E. Lactoperoxidaza
(pag. 35)
G1628059. Urmatorii sunt factori de protectie antiinfectioasa ai laptelui de mama, cu EXCEPTIA:

A. Factorul de stimulare al limfocitelor B
B. Imunoglobuline
C. Lactoferina
D. Lizozim
E. Lactoperoxidaza
(pag. 36)
G2528060. Despre ratia calorica a sugarului sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:
A. Ratia calorica a sugarului este ratia cu care creste
B. Foamea este un indicator fidel al nevoilor calorice dupa varsta de 6 saptamani
C. Prematurul necesita un aport caloric mai mare
D. Limita superioara a aportului caloric la nou-nascut este 165-180Kcal/Kg/zi
E. Necesarul caloric in primul an de viata este de 80-120Kcal/kg/zi
(pag. 23)
G2528061. Necesarul de glucide pentru sugar si copilul mic este urmatorul:

A. 8g/Kgc/zi
B. 10g/Kgc/zi
C. 12g/Kgc/zi
D. 15g/Kgc/zi
E. 20g/Kgc/zi
(pag. 24)
G2528062. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?

A. Prematurii cu varsta de gestatie intre 30-34 de saptamani au o activitate crescuta a lactazei intestinale
B. Nou-nascutul nu poate digera amidonul
C. Lactaza este o enzima situata la nivelul marginii in perie a epiteliului intestinal
D. Fibrele sunt surse importante de calorii
E. Lactoza este monozaharid
(pag. 24,25)
G2528063. Identificati afirmatia incorecta despre rolul vitaminei A:

A. Doza recomandata de vitamina A este de 450µg/zi la sugari
B. Surse importante de vitamina A sunt laptele, oul, ficatul de peste
C. Provitamina A este de origine vegetala
D. Hemeralopia este un semn al hipovitaminozei A
E. xeroftalmia nu este legata de metabolismul vitaminei A
(pag. 27)
G2528064. Urmatoarele sunt formule speciale de lapte, cu exceptia

A. Alsoy
B. Alprem
C. Preaptamil
D. Nan HA
E. Similac
(pag. 41)
G2528065. Urmatoarele formule de lapte sunt speciale, cu exceptia:

A. Delactozate sau hipolactozate
B. Hipocalorice
C. Hipoalergenice
D. Elementale
E. Pentru prematuri sau nou-nascuti
(pag. 35)
G2528066. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje, cu exceptia:

A. Proteinele vegetale au o valoare biologica superioara celor din lapte
B. Favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
C. Ritm mai alert de crestere si spor ponderal
D. Ofera aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
E. incepe de la varsta de 3 luni
(pag. 43)
G2528067. Diversificarea precoce in alimentatia sugarului se face la:

A. 1 luna
B. 6 saptamani
C. 2 luni
D. 3 luni
E. 6 luni
(pag. 43)
G2528068. Contraindicatiile alimentatiei naturale, care tin de mama, sunt urmatoarele cu exceptia:
A. Neoplazii
B. Infectia HIV
C. Starile febrile
D. Ragadele
E. Luesul matern
(pag. 44)
G2528069. Urmatoarele afirmatii despre lipide sunt adevarate, cu exceptia:

A. trigliceridele reprezinta 98% din sursele alimentare de lipide
B. trigliceridele cu lanturi medii se absorb intacte fara hidroliza, in circulatia portala
C. absorbtia si rolul fiziologic al diferitelor tipuri de acizi grasi variaza mult
D. acizii grasi esentiali sunt denumiti si PUFA

E. contraindicatia majora a trigliceridelor cu lanturi medii o reprezinta afectiunile cu tulburarea absorbtiei
intestinale
(pag. 25)
G2528070. Care din urmatoarele afirmatii in legatura prezenta Ca in laptele uman este falsa?
A. concentratia Ca variaza foarte mult
B. raportul Ca/P este constant
C. continutul in Ca al laptelui nu depinde de starea nutritionala a mamei
D. continutul in Ca al laptelui este crescut prin adausul de vitamina D
E. raportul Ca/P este mai mare in colostru decat in laptele matur
(pag. 30)
G2528071. Anemia din primele 6-8 saptamani de viata poate avea urmatoarele cauze, cu exceptia:
A. Scaderea cantitatii de hemoglobina A1
B. Scaderea precursorilor eritroizi
C. Durata mai scurta de viata a hematiilor incarcate cu hemoglobina fetala
D. Absorbtia scazuta a fierului
E. Aport insuficient de Fe
(pag. 27)
G2528072. Urmatoarele afirmatii despre vitamina E sunt adevarate cu exceptia:

A. Forma cea mai activa bilogic este α-tocoferolul
B. Doza recomandata pentru primul semestru de viata este 3mg/zi
C. Cel mai important rol este cel antioxidant
D. Sursele de vitamina E sunt uleiurile vegetale
E. Administrarea la prematuri poate induce o anemie hemolitica
(pag. 28)
G2528073. Urmatoarele formule de lapte au indicatii corecte, cu o exceptie:

A. Alprem – prematuri
B. Humana 2 – formula de continuare
C. Alsoy – formula de continuare
D. Similac special care 24 –prematuri
E. Nan HA - formula hipoalergenica
(pag. 42)
G2528074. Arderea hidratilor de carbon asigura din necesarul de calorii zilnic:

A. 10%
B. 30%
C. 25-40%
D. 40-50%
E. peste 50%
(pag. 24)
G2528075. Necesarul de lipide din alimentatie trebuie sa asigure:

A. 10-20% din totalul ratiei calorice
B. 35-40% din totalul ratiei calorice
C. 40-60%din totalul ratiei calorice
D. 20-35% din totalul ratiei calorice
E. Peste 60%din totalul ratiei calorice
(pag. 26)
G2628076. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate în cazul unei anemii hemolitice autoimune cu anticorpi
la cald:
A. este mai frecventa la barbati
B. hemoliza este intravasculara
C. anticorpii actioneaza optim la 28° C
D. testul Coombs este constant pozitiv pentru complement
E. corticoterapia si splenectomia sunt în general eficiente
(pag. 729)
G2628077. În anemia hemolitica autoimuna cu anticorpi la cald antigenele proteice eritrocitare

reactioneaza de obicei cu anticorpi de tip:
A. IgA
B. IgG
C. IgM
D. IgD
E. IgE
(pag. 728)
G2628078. Absorbtia vitaminei B 12 se realizeaza:

A. la nivelul stomacului dupa legarea de factorul intrinsec
B. la nivelul duodenului
C. la nivelul duodenului prin competitie cu fierul ionic
D. în jumatatea distala a ileonului
E. în pima portiune a jejunului
(pag. 715)
G2628079. Urmatoarele pot fi cauza de deficit de vitamina B 12, cu exceptia:

A. gastrectomie
B. rezectii intestinale
C. absenta congenitala a factorului intrinsec
D. necesar crescut
E. boli granulomatoase
(pag. 715)
G2628080. Fierul necesar eritropoiezei provine în cea mai mare parte din:
A. din fierul alimentar absorbit în ileon
B. suplimentarea alimentatiei cu oligolemente
C. vitamine luate în perioada anotimpului rece
D. reciclarea fierului din eritrocitele îmbatrinite, în sistemul reticulo-endotelial
E. fierul absorbit în duoden
(pag. 699)
G2628081. Dieta zilnica a unei femei contine:

A. 1 g fier
B. 2 g fier
C. 10-20 µg fier
D. 10-15 mg fier
E. 10-20 g fier
(pag. 699)
G2628082. Prin alimentatie mixta se intelege.

A. Introducerea alimentelor solide in alimentatia sugarului ;
B. Trecerea treptata de la o alimentatie exclusiv lactata la o alimentatie variata;

C. Alimentatie in primele 4 luni de viata cu lapte de mama si alimentatia cu d. biberonul cu formule
D. alimentatia cu diferite formule de start
E. alimentatia cu diferite formule de continuare si formule speciale
(pag. 45)
G2628083. Care din urmatoarele afirmatii sunt false:

A. Proteinele din laptele de mama sunt influentate de variatiile aportului alimentar al mamei;
B. Proteinele din laptele de mama sunt alcatuite din cazeina si proteinele lactoserului ;
C. Laptele de tranzitie de la ziua 4-6 pana in ziua a 10-a ;
D. Laptele matur isi definitiveaza compozitia intre a 10-a si a 30-a zi dupa nastere ;
E. Compozitia laptelui matur este constanta pe tot parcursul alimentatiei.
(pag. 29-44,45)
G2628084. Dupa varsta de 4 luni, cantitatea necesara de lapte de mama la o masa este:
A. 100-120 ml ;
B. 160-180 ml ;
C. 80 ml ;
D. 60-80 ml ;
E. 200-220 ml
(pag. 23)
G2628085. Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata:

A. Laptele de vaca este mai bogat in minerale decat laptele de mama;
B. Laptele de vaca este de 3 ori mai bogat in proteine fata de laptele de mama ;
C. Laptele de vaca necesita un timp mai mare de digestie gastrica decat laptele de mama ;
D. Componentul incriminat in alergia la proteinele laptelui de vaca este betalactoglobulina ;
E. Lactoferina prezenta in cantitati crescute in laptele de vaca protezeaza sugarul de aparitia anemiei feriprive.
(pag. 30)
G2628086. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate referitor la alimentatia artificiala cu formule, cu

exceptia:
A. Se administreaza la ore fixe;
B. Cantitatea de produs pentru 24 ore este egala cu nevoia de lichide,
C. Numarul de mese se stabileste in functie de varsta si greutatea sugarului ;
D. Prepararea produsului se face 1 data pe zi pentru 24 ore
E. Relatia afectiva dintre mama si sugar exista.
(pag. 45)
G2628087. Necesarul de apa in ml/kg la un sugar de 9 luni este:

A. 170-200;
B. 125-145;
C. 130-150;
D. 120-135;
E. 100-150.
(pag. 23)
G2628088. Trigliceridele cu lanturi medii (C:8 – C:10) se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:
A. Se absorb intacte ;
B. Sunt hidrolizate prealabil, apoi absorbite la nivelul intestinului subtire
C. Se absorb direct in microcirculatia portala ;
D. Sunt constituienti a produselor dietetice indicate in afectiuni in care exista tulburari de absorbtie intestinala ;
E. Denumirea lor internationala este MCT

(pag. 25)
G2628089. Fibrele alimentare se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Se pot digera ;
B. Nu sunt surse de calorii ;
C. Fac parte din grupa hidratilor de carbon ;
D. Asigura consistenta scaunelor si participa la reglarea tranzitului intestinal ;
E. Absorb apa, acizii organici si mineralele.
(pag. 24-28)
G2628090. Lipidele laptelui uman sunt reprezentate in procent de 98-99% de:

A. Colesterol
B. Trigliceride
C. Esteri de colesterol
D. Fosfolipide
E. Acizi grasi polinesaturati
(pag. 29)
G2628091. Care din urmatoarele afirmatii este corecta

A. Alimentatia mixta consta in combinatia alimentatie la san si alimentatie cu biberonul
B. Alimentatia mixta consta in combinatia alimentatie la san si alimentatie cu lingurita
C. Alimentatia mixta consta in trecerea de la alimentatia cu biberonul la alimentatia cu luingurita
D. Alimentatia mixta consta in trecerea de la alimentatia la san la alimentatia cu biberonul
E. Alimentatia mixta consta in trecerea de la alimentatia la san la alimentatia cu lingurita
(pag. 45)
G2628092. Necesarul de apa la nou-nascutul la termen este de

A. 170-200 ml/Kg/zi;
B. 115-125 ml/Kg/zi;
C. 130-200 ml/Kg/zi;
D. 100-150 ml/Kg/zi;
E. 200-250 ml/Kg/zi.
(pag. 23)
G2828093. Agentii antimicrobieni din laptele uman sunt urmatorii cu exceptia:

A. Lactoferina
B. Lizozim
C. IgA secretor
D. Fibronectina
E. Alfa - lactalbumina
(pag. 31)
G2828094. Adaosurile speciale in formule sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Acizii linoleic si alfa – linolenic
B. Acizi grasi polinesaturati cu catena lunga
C. Taurina, carnitina
D. Lactoza
E. Lactuloza
(pag. 42,43)
G2828095. Referitor la calendarul diversificarii alimentatiei sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:
A. Sucul de fructe, 6 saptamani

B. Fainosul cu gluten, dupa 6-7 luni
C. Carnea de pasare sau vita la 5-6 luni
D. Galbenusul de ou la 6 luni
E. Carnea de peste, 5 luni
(pag. 42,43)
G2828096. Dieta elementala si semielementala se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Contine principii nutritive usor digerabile
B. Macronutrientii sunt predigerati
C. Cazeina este hidrolizata enzimatic
D. Lipidele sunt 90% trigliceride cu lant mediu
E. Continut redus de lactoza
(pag. 38,42)
G2928097. Necesarul de glucide din alimentaţie prematurilor este de:

A. 6 - 8 g/kg/zi
B. 12 g/kg/zi
C. 18 - 20 g/kg/zi
D. 3,5 - 6 g/kg/zi
E. 1 - 2 g/kg/zi
(pag. 40)
G2928098. Necesarul de apă a unui nou născut la termen este de:

A. 220 ml/kg/zi
B. 100 - 150 ml/kg/zi
C. 90 - 100 ml/kg/zi
D. 50 - 100 ml/kg/zi
E. 40 - 50 ml/kg/zi
(pag. 23)
G1128099. Urmatoarele afirmatii despre compozitia laptelui uman sunt corecte, cu EXCEPTIA:
A. Proteine in colostru: 1,1 g/ 100 ml
B. Hidrati de carbon: 6-7 g/ 100 ml
C. Lipide: 3-6 g/ 100 ml
D. Proteine in laptele uman (matur): 2 g/ 100 ml
E. Cazeina: 0,2 g/100 ml
(pag. 29, 30)
G1128100. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la laptele uman sunt adevarate:
A. Valoarea energetica a laptelui uman acopera nevoile energetice din primul trimestru de viata, fiind de
95kcal/kg/zi
B. in primele 3 luni de lactatie, continutul in aminoacizi esentiali asigura necesarul de crestere a sugarului;
C. Raportul Ca/P este 5;
D. Fierul este foarte bine absorbit din laptele uman datorita cantitaţii mari de lactoza, lactoferina si conţinutului
redus de cazeina;
E. Alimentatia sugarului cu lapte de femeie are efecte antialergice
(pag. 29, 30, 31)
G1128101. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la necesarul energetic (kcal/kg) estimat pentru
prematurul alimentat enteral sunt adevarate:
A. Metabolism bazal= 47kcal/kg;
B. Activitate musculara minima = 40 kcal/kg;
C. Stres ocazionat prin scaderea temperaturii ambiante = 100 kcal/kg;
D. Pierderi fecale = 15kcal/kg;
E. Cresterea, inclusiv termogeneza care rezulta din metabolizare = 45kcal/kg
(pag. 24)
G1128102. Care din urmatoarele produse sunt preparate adaptate de lapte:

A. Isomil
B. Similac
C. Humana (1 si 2)
D. Nan
E. Nutricare-Soya
(pag. 34, 35, 36)
G1128103. Care din urmatoarele sunt formule speciale de lapte:

A. Bebelac;
B. Conformil;
C. Alprem;
D. AL110
E. Isomil
(pag. 38, 40, 41, 42)
G1128104. Care din urmatoarele sunt indicatii de nutritiei enterala:

A. Prematuri cu greutate foarte mica ( sub 1800g);
B. Esofagita postcaustica;
C. Sindromul de intestin scurt;
D. Stari hipermetabolice (arsuri, sepsis)
E. Cazurile de diaree nespecifica asociate cu malabsorbtie si malnutritie severa, care nu tolereaza nici un fel
de formula dietetica.
(pag. 47)
G1128105. in care din urmatoarele situatii se recomanda alimentatia parenterala totala:

A. Prematurii cu greutate foarte mica ( sun 1800 g);
B. Nou-nascutii supasi tratamentului chirurgical pentru corectarea unor malformatii digestive;
C. Nou-nascutii extrasi prin operatie cezariana;
D. Nou-nascuţii cu Apgar mai mic de 6
E. Cazurile de diaree nespecifica asociate cu malabsorbtie si malnutritie severa,care nu tolereaza nici un fel
de formula dietetica.
(pag. 47)
G1128106. Cateva particularitati privind aportul energetic la sugar sunt prezentate mai jos; identificati
afirmatiile corecte:
A. Foamea este un indicator fidel al nevoilor calorice la sugarul sanatos
B. Curba ponderala ascendenta la sugar este dovada unui aport caloric adecvat
C. Prematurii au nevoie de aport caloric proportional mai mic decat nou nascutul la termen
D. Necesarul de calorii pentru metabolismul bazal este mai mic la sugar decat la adult
E. Pentru o crestere optima, necesarul aportului de calorii la sugarul alimentat artificial este cu 10% mai mare
decat a sugarului alimentat natural
(pag. 23)
G1128107. Urmatoarele afirmatii privind necesarul caloric la sugar sunt corecte, cu exceptia:
A. Raportul ideal calorii/proteine in alimentatie pentru o crestere optima a nou nascutului este de 32-35 Kcal.
pentru fiecare gram de proteina
B. Nevoile calorice ale prematurului sanatos cu greutate foarte mica sunt reduse in comparatie cu nou
nascutul la termen
C. Un procent de 40-50% din calorii trebuie sa rezulte din metabolismul hidratilor de carbon
D. Un procent de 40% din calorii este asigurat din metabolizarea proteinelor
E. Aportul caloric recomandat pentru prematur, cu varsta gestationala 27-33 saptamani, este 120 Kcal/Kg/zi
(pag. 23, 24)
G1128108. Agentii antimicrobieni din laptele uman sunt urmatorii, in afara de:
A. Lactoferina
B. Complementul
C. Lizozimul
D. Proteina C reactiva
E. IgA secretor
(pag. 31)
G1128109. Comparand compozitia laptelui de mama cu cea a laptelui de vaca, notam urmatoarele
afirmatii corecte:
A. Cantitatea de lactoza in laptele uman este de 7g/dl
B. Laptele uman contine oligozaharide in cantitate de peste 10 ori mai mare
C. Cantitatea de cazeina este aceeasi in ambele tipuri de lapte
D. IgA secretor si lactoferina se gasesc in cantitate mai mare in laptele de femeie
E. Lactoza se gaseste in aceeasi cantitate in ambele tipuri de lapte
(pag. 30)
G1128110. Compozitia formulelor pentru prematuri include urmatoarele in afara de:

A. Continut in proteine mai ridicat decat in formulele de start
B. Calciu si fosfor in cantitate redusa
C. Suplimentare cu taurina
D. Hidraţii de carbon sunt reprezentaţi in exclusivitate de lactoza
E. Lipidele sunt in proportie de 50% trigliceride cu lanturi medii de atomi de carbon (MCT)
(pag. 38)
G1128111. Formulele delactozate se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Lactoza reprezinta doar 50% din continutul in hidrati de carbon
B. Dextrinmaltoza si amidonul reprezinta 50% din hidratii de carbon
C. Lipidele au sursa vegetala sau mixta
D. Sunt bogate in trigliceride cu lanţuri medii (MCT)
E. Sursa de proteine este laptele de vaca
(pag. 38)
G1128112. Formulele din soia au urmatoarele indicatii majore:

A. Intoleranta secundara la lactoza
B. Alimentatia prematurilor
C. Alergia sau intoleranta la proteinele laptelui de vaca
D. Galactozemia
E. Intoleranta la gluten
(pag. 38)
G1128113. Formulele hipoalergenice sunt recomandate sugarilor cu istoric familial pozitiv pentru
alergie. Notati afirmatiile corecte:
A. Se administreaza profilactic
B. Sursa de proteine este reprezentata de hidrolizat proteic
C. Sunt preparate delactozate
D. Sunt preparate hipocalorice
E. Preparatele de lapte din soia constituie o varianta dietetica indicata in alergia la proteinele laptelui de vaca
(pag. 35, 38, 41)
G1128114. Formulele speciale pentru prematuri sunt adaptate nevoilor speciale de crestere ale
acestora si au urmatoarele caracteristici. Identificati afirmatiile corecte:
A. Continutul in proteine este mai ridicat decat in formulele de start
B. Cantitatea de calciu si fosfor este mai mica decat formulele de start
C. Sunt suplimentate cu taurina
D. Lipidele sunt alcatuite din trigliceride cu lanţuri medii (MCT) in proporţie de 50%
E. Hidratii de carbon sunt reprezentati de lactoza in proportie de 100%
(pag. 38)
G1128115. Identificati afirmatiile corecte in legatura cu aportul proteic in nutritia sugarului din primul
trimestru de viata:
A. Formulele de start au un continut in proteine de 1,5 - 1,7 g/dl de produs reconstituit
B. Sursa de proteine in formulele de start sunt proteinele din soia
C. Aminoacizii esentiali nu trebuie sa fie continuti in formulele de start deoarece sugarul ii poate sintetiza
D. Laptele matern confera protecţie si intarzie apariţia alergiilor alimentare
E. Lactoferina din laptele matern are valoare nutritiva importanta
(pag. 31, 33)
G1128116. Identificati afirmatiile incorecte din urmatoarea enumerare:

A. Orice nou nascut, indiferent de greutate care poate sa suga, va fi pus la san
B. Nu exista lapte uman de calitate necorespunzatoare
C. Sugarul alimentat natural care nu creste in greutate este confruntat cu hipogalactie materna
D. Infecţia HIV a mamei nu este o contarindicaţie pentru alimentaţia naturala.
E. Sugarul alimentat natural nu necesita suplimentare medicamentoasa de vitamina D
(pag. 44, 100)
G1128117. Identificati afirmatiile inexacte referitoare la formulele de continuare (follow-up):

A. Sunt recomandate sugarilor cu varsta cuprinsa intre 1 - 6 luni
B. Cantitatea de proteine este comparabila cu a formulelor de start
C. Hidratii de carbon sunt reprezentati de lactoza, maltodextrina si amidon
D. Nu conţin adausuri speciale
E. Sunt suplimentate cu fier
(pag. 38, 39)
G1128118. Lipidele sunt macronutrienti esentiali in nutritia sugarului; identificati afirmatiile corecte:
A. Reprezinta cea mai importanta sursa energetica
B. Majoritatea surselor alimentare naturale de lipide sunt reprezentate de trigliceride
C. Digestia si absorbtia acizilor grasi nu difera in functie de lungimea catenelor
D. in funcţie de poziţia si numarul dublelor legaturi, acizii grasi nesaturaţi au funcţii biologice diferite
E. Trigliceridele cu lanturi medii se absorb direct in circulatia porta fara a fi hidrolizate
(pag. 25)
G1128119. Notati afirmatiile corecte in legatura cu rolul biologic al unor proteine din laptele uman:
A. Factorul de crestere epidermala (EGF) are rol in maturarea tractului gastro-intestinal
B. Factorul de crestere insulin-like are rol in maturarea tractului gastro-intestinal
C. Lactoferina este factor de crestere al enterocitelor

D. Cazeina are rol antiinfecţios
E. Beta-lactoglobulina are rol antialergenic
(pag. 31)
G1128120. Pentru evitarea alergiei alimentare la proteinele din laptele de vaca se fac urmatoarele
recomandari dietetice:
A. Prelungirea alimentatiei naturale
B. Formule delactozate
C. Diversificare tardiva
D. Formule hipoalergenice
E. Formule elementale
(pag. 42)
G1128121. Urmatoarele afirmatii in legatura cu compozitia formulelor de lapte delactozate sunt

A. Indicatia majora de utilizare este reprezentata de intoleranta la dizaharide (sindrom postenteritic)
B. Cantitatea de lactoza este foarte mult scazuta, uneori sunt lipsite complet de lactoza
C. Scaderea cantitatii de lactoza se soldeaza cu scaderea cantitatii de calorii (sunt hipocalorice)
D. Din cauza conţinutului scazut in calorii nu pot fi administrate decat perioade limitate de timp
E. Grasimile sunt reprezentate de trigliceride cu lanturi medii (MTC)
(pag. 38, 41)
G1128122. Urmatoarele afirmatii in legatura cu compozitia formulelor pentru sugari sanatosi sunt
A. Raportul cazeina/proteine din zer este 40/60
B. Hidratii de carbon sunt reprezentati de glucoza
C. Lipidele sunt reprezentate in exclusivitate de trigliceride cu lanturi medii de atomi de carbon (MTC)
D. Concentraţiile de electroliţi sunt similare celor din laptele de femeie
E. Toate formulele contin fier
(pag. 33, 34)
G1128123. Urmatoarele afirmatii in legatura cu laptele matern sunt corecte, cu exceptia:

A. Sugarul alimentat natural nu necesita suplimentare de vitamina D
B. Sugarul alimentat natural necesita suplimentare de taurina
C. Agentii antimicrobieni din laptele matern sunt lactoferina, lizozimul, IgA secretor
D. Valoarea energetica a laptelui uman este de 670 Kcal/l
E. Colostrul contine mai multe proteine decat laptele matern
(pag. 29, 30, 31, 95)
G1228124. Urmatoarele vitamine sunt liposolubile

A. vitamina E
B. vitamina D
C. vitaminele A si K
D. vitamina B12
E. vitamina B6
(pag. 27)
G1228125. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt ADEVARATE

A. lactoferina este o glicoproteina din ser ;
B. lactoferina poate lega fierul;
C. cazeina este un aminoacid esential;
D. lactoza este un monozaharid;
E. galactoza este un component al lactozei;

(pag. 29, 31)
G1228126. Care sunt contraindicatiile alimentatiei la san

A. prematurul care are reflex de deglutitie;
B. tuberculoza activa
C. neoplaziile
D. starile septice
E. infectia HIV
(pag. 44)
G1228127. Care sunt performantele gurii copilului intre 5 si 9 luni

A. Mestecare rotativa
B. Misca alimentele dintr-o parte in alta a gurii
C. Incepe sa controleze pozitia alimentelor in gura
D. Miscari de rontaire sus-jos, jos-sus
E. Pozitionarea bolului alimentar intre maxilare
(pag. 46)
G1228128. Care sunt performantele sugarului de la nastere pana la 5 luni

A. Reflex de supt si inghitire
B. Reflex de propulsie a limbii
C. Reflex de fixare pentru supt
D. Deschide gura cand vede lingurita apropiidu-se
E. Controlul bun al capului
(pag. 46)
G1228129. Diversificarea alimentatiei se efectueaza la varsta de

A. 5-6 luni la sugarul alimentat exclusiv la san;
B. 4-4 ½ luni la sugarul alimentat artificial;
C. 7-8 luni la sugarul alimentat la san;
D. 5-5 ½ luni la sugarul alimentat artificial;
E. la 8 luni la sugarul alimentat mixt.
(pag. 43)
G1228130. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje

A. Favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
B. Induce cu usurinta un ritm mai alert de crestere si spor poderal
C. Proteinele vegetale au valoare biologica superioara celor din lapte
D. Ofera un aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
E. Realizeaza o incarcatura osmotica mare
(pag. 43)
G1228131. Formulele de lapte pentru sugari sunt clasificate in

A. Formule de start;
B. Formule de continuare;
C. Formule speciale;
D. Formule adaptate;
E. Formule hipoalergenice.
(pag. 34-35)
G1228132. Formulele de start pentru sugar care pot fi administrate de la nastere pana la 6 luni (un an)
sunt
A. Formule hipercalorice;
B. Formule elementale;
C. Formule hiperenergetice;
D. Formule adaptate;
E. Formule hipoalergenice/hipoantigenice.
(pag. 34-35)
G1328133. Agentii antimicrobieni din laptele uman sunt:

A. lactoferina
B. lizozimul
C. cazeina
D. IGF1 (insulin like growth factor)
E. IgA secretor
(pag. 31)
G1328134. Care afirmatii privind fierul nu sunt adevarate:

A. este constituientul principal al hemoglobinei
B. este constituient principal al oaselor si dintilor
C. se gaseste si in citocromi
D. circula in singe legat de o beta globulina, transferina
E. este un electrolit predominant intracelular (98%)
(pag. 27)
G1328135. Care dintre afirmatiile privind efectele excesului de proteine in alimentatie sunt adevarate:
A. acidoza
B. cresterea ureei
C. edeme
D. malnutritie tip Kwashiorkor
E. regimurile hiperproteice la varste mici nu-s avantajoase
(pag. 24)
G1328136. Care dintre afirmatiile privind magneziu sunt adevarate:

A. este cel mai important cation bivalent intracelular
B. joaca rol de cofactor enzimatic la nivelul mitocondriilor
C. este constituientul principal al hemoglobinei
D. rol in mentinerea excitabilitatii neuromusculare
E. este absolut necesar sintezei hormonilor tiroidieni
(pag. 27)
G1328137. Care este rolul glucidelor in organism?

A. principala sursa de energie
B. sursa de caldura pentru organism
C. vehiculeaza si favorizeaza rezorbtia vitaminelor ADEK
D. sustine activitatea musculara
E. rol plastic, intra in structura glicoproteinelor, glicolipidelor, galactocerebrozidelor.
(pag. 31)
G1328138. Care este rolul proteinelor in organism:

A. Constituienti ai tuturor celulelor
B. Asigura reinoirea celulelor si tesuturilor (crestere)
C. Intervin in mentinerea presiunii coloid osmotice a plasmei
D. Sursa energetica principala

E. Intra in compozitia hormonilor si enzimelor.
(pag. 30)
G1328139. Care sunt contraindicatiile materne permanente ale alimentatiei naturale:

A. TBC pulmonar activ
B. Boli neoplazice
C. Ragade sangerande mamelonare
D. Boli psihice grave
E. Diabet zaharat decompensat
(pag. 37)
G1328140. Care sunt factorii de protectie antiinfectioasa ai laptelui:

A. Factorii celulari:corpusculi Donne, polimorfonucleare neutrofile, limfocite.
B. Imunoglobuline
C. Factorul antistafilococic care inhiba cresterea stafilococului auriu
D. Factorul de crestere nervoasa (FCN) esential pentru dezvoltarea neuronilor simpatici si a celulelor
senzoriale.
E. Factorul de crestere insulin - like (IGF 1)
(pag. 36)
G1328141. Care sunt modulatorii cresterii din laptele matern?

A. Factor epidermic de crestere (FEC)
B. Factorul de crestere nervoasa (FCN)
C. Factorul de crestere insulin - like (IGF -1)
D. Factorul antistafilococic
E. Taurina
(pag. 36)
G1328142. Contraindicatiile materne tranzitorii ale alimentatiei naturale sunt urmatoarele:

A. infectii ale sinilor
B. ragade sangerinde mamelonare
C. TBC pulmonar activ
D. Boli psihice grave
E. Infectii acute tratate cu antibiotice
(pag. 37)
G1328143. Dintre adausurile speciale pentru formule pentru sugari mentionati care sunt acizii grasi
esentiali care nu pot fi sintetizati in organism:
A. taurina
B. carnitina
C. acidul linoleic
D. lactuloza
E. acidul alfa - linoleic
(pag. 43)
G1328144. Excesul de proteine in alimentatie determina:

A. tulburari digestive, diaree de putrefactie
B. suprasolicitarea functiei renale
C. steatoza hepatica
D. hiperamoniemie
E. aparitia corpilor cetonici
(pag. 30)
G1328145. Identificati argumentele in favoarea calitatilor superioare ale laptelui matern:

A. Furnizeaza o ratie alimentara echilibrata cuprinzand principiile nutritive necesare dezvoltarii somatice si
cerebrale a copilului.
B. Asigura o protectie antiinfectioasa si antialergica prin IgAs, lactoferina, lizozim, macrofage, anticorpi.
C. Nu permite adaptarea automata la nevoile nutritive ale copilului
D. Creaza o legatura afectiva fundamentala cu o importanta deosebita in dezvoltarea ulterioara a copilului din
punct de vedere neuropsihic.
E. Are implicatii economice foarte importante fiind cel mai ieftin preparat de lapte.
(pag. 33)
G1328146. Identificati care sunt formulele de continuare:

A. formule de start
B. formule pentru sugari intre 5 - 12 luni
C. formule delactozate
D. formule pentru sugari si copii pina la 3 ani ( formula junior )
E. formule pentru prematuri si nou nascuti
(pag. 35)
G1328147. Mentionati care dintre preparatele enumerate mai jos sunt solutii concentrate pentru nutritie
enterala la copil.
A. Paediasure (Abbott)
B. Alprem (Nestle)
C. Pulmocare (Ross)
D. Isomil (Abbott Ross)
E. Osmolite (Ross)
(pag. 42)
G1328148. Mentionati care este rolul lipidelor din alimentatie:

A. cea mai importanta sursa energetica
B. are important rol structural
C. asigura material necesar pentru sinteza hormonilor
D. vehicul pentru vitaminele ADEK
E. asigura material necesar pentru sinteza elementelor sistemului de aparare imuna, a neurotransmitatorilor.
(pag. 25)
G1328149. Mentionati care sunt factorii de crestere din laptele uman:

A. cazeina
B. EGF (epidermal growth factor)
C. lizozimul
D. IGF1 (insulin like growth factor I )
E. lactoferina (enterocyte growth - promoting role)
(pag. 31)
G1328150. Regimul hipoproteic se soldeaza cu urmatoarele perturbari:

A. edeme
B. malnutritie tip Kwashiorkor
C. acidoza
D. uree crescuta
E. efecte complexe - necesar un raport optim intre minerale si cantitatea de proteine
(pag. 24)
G1328151. Sursele de Vitamina D sunt:

A. ou, unt
B. lapte, ficat
C. morcov, spanac
D. ulei de peste
E. varza, ardei
(pag. 32)
G1328152. Sursele importante de vitamina D sunt:

A. origine in piele sub actiunea razelor ultraviolete
B. ou
C. morcov, spanac
D. peste
E. unt
(pag. 27)
G1328153. Valoarea energetica a laptelui uman, variaza in functie de urmatorii factori:

A. factori socioeconomici
B. greutatea si talia copilului
C. starea nutritionala a mamei
D. paritatea mamei
E. momentul zilei si distanta fata de data nasterii
(pag. 29)
G1428154. Anemia din primele 6 - 8 saptamani de viata se datoreaza:

A. Alimentatiei
B. Absorbtiei scazute a fierului
C. Scaderii cantitatii de hemogobina
D. Scaderii precursorilor eritroizi
E. Duratei scurte de viata a hematiilor ce contin hemoglobina fetala
(pag. 27)
G1428155. Aportul zilnic de calciu la copil este de:

A. 180 – 200 mg
B. 177 mg in primele 4 luni de viata
C. 70 mg la pubertate
D. 380 mg la 3 – 4 ani
E. Toate raspunsurile sunt corecte
(pag. 26)
G1428156. Care dintre urmatoarele afirmatii despre lactoferina este corecta:

A. O glicoproteina din zer
B. Identificata in sucul intestinal
C. Identificata in lacrimi si sudoare
D. Identificata ca factor de crestere
E. Identificata in sucul pancreatic
(pag. 31)
G1428157. Care dintre urmatoarele afirmatii privind aminoacizii esentiali sunt corecte:
A. Taurina este un aminoacid esential pentru prematur
B. Taurina nu poate fi sintetizata de echipamentul enzimatic al prematurului
C. Taurina se gaseste in cantitate mica in laptele uman
D. Taurina se adauga in formulele de lapte pentru prematur

E. Taurina se gaseste in cantitate mare in laptele uman
(pag. 24)
G1428158. Diversificarea precoce a alimentatiei are urmatoarele avantaje:

A. Favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
B. Induce cu usurinta un ritm mai alert de crestere si spor ponderal
C. Ofera un aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
D. Favorizeaza obezitatea de aport
E. Proteinele vegetale au valoare biologica inferioara celor din lapte
(pag. 43)
G1428159. Raportul cazeina/proteina din zer este de:

A. 40/60 in laptele uman matur
B. 50/50 in laptele uman hipermatur
C. 90/10 in laptele de vaca
D. 70/30 in laptele de vaca
E. Nici o varianta de mai sus nu este corecta.
(pag. 33)
G1528160. Agenti antimicrobieni din laptele uman sunt:

A. IgA secretor
B. lactoferina
C. lizozimul
D. cazeina
E. taurina
(pag. 31)
G1528161. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu vitamina E sunt adevarate?

A. cel mai important rol este cel antioxidant
B. previne retinopatia prin prematuritate
C. nu este esentiala pentru crestere si dezvoltare
D. deficienta sa la prematuri poate induce o forma de anemie hemolitica
E. sursele naturale sunt uleiurile vegetale (soia, floarea soarelui)
(pag. 28)
G1528162. Care din urmatoarele fac parte din grupa formulelor speciale de lapturi folosite in
alimentatia sugarului?
A. formulele de continuare
B. formulele de start
C. formulele pentru prematuri
D. formulele din lapte de vaca fara lactoza
E. formulele din soia
(pag. 38)
G1528163. Care dintre urmatoarele proteine ale laptelui de mama nu sunt absorbite, neavand rol in
nutritie, dar indeplinind functii antiinfectioase?
A. cazeina
B. lactoglobulina
C. IgA secretor
D. lactoferina
E. lactalbumina
(pag. 24)
G1528164. Dintre dezavantajele majore ale diversificarii precoce a alimentatiei sugarului fac parte:
A. solicitarea timpurie a functiilor digestive, intr-un moment cand acestea nu sunt suficient maturate
B. realizarea unei incarcaturi osmotice mari pentru un rinichi incomplet dezvoltat functional
C. suprasolicitarea aparatului cardiovascular
D. favorizarea obezitatii de aport
E. favorizarea aparitiei celiachiei prin glutenul introdus precoce
(pag. 43)
G1528165. Diversificarea precoce a alimentatiei sugarului:

A. este indicata la toti sugarii eutrofici
B. se face la varsta de 3 luni
C. favorizeaza dezvoltarea structurilor orale solicitate in procesul de masticatie
D. ofera un aport suplimentar de vitamine, fier, fibre
E. induce cu usurinta un ritm mai alert de crestere si spor ponderal
(pag. 43)
G1528166. In alimentatia sugarilor, cele mai alergizante alimente sunt considerate urmatoarele:
A. fainosul cu lapte
B. oul
C. pestele
D. carnea de pasare
E. capsunile
(pag. 44)
G1528167. Printre indicatiile nutritiei enterale la copiii grav bolnavi se afla:

A. esofagita postcaustica
B. diaree cronica nespecifica
C. icterul prelungit
D. stari hipermetabolice (arsuri, sepsis)
E. coma prelungita
(pag. 47)
G1528168. Regimurile hiperproteice la varstele mici determina:

A. acidoza
B. alcaloza
C. cresterea valorilor ureei
D. edeme
E. kwashiorkor
(pag. 24)
G1628169. Alimentatia naturala este superioara celei artificiale deoarece:

A. Asigura protectie antiinfectioasa si antialergica
B. Permite adaptarea automata la nevoile nutritionale ale copilului.
C. Furnizeaza o ratie alimentara echilibrata.
D. Favorizeaza dezvoltarea florei coliforme
E. Creaza legatura afectiva mama-fat.
(pag. 32)
G1628170. Care din urmatoarele afirmatii despre colostru sunt adevarate?

A. Este un lichid galbui
B. Are un continut mai mare de lactoza, grasimi decat laptele de mama matur.
C. Este secretat in ultimul trimestru de sarcina.
D. Contine vitamine liposolubile si Ig in cantitati mai mici decat laptele matur.
E. Este laptele cel mai bine suportat in perioada neonatala.
(pag. 34)
G1628171. Care din urmatoarele afirmatii privind diversificarea alimentatiei sunt false:
A. Alimentul nou introdus va fi administrat initial cu biberonul.
B. Diversificarea alimentatiei se incepe cand copilul e in stare perfecta de sanatate.
C. Introducerea alimentului nou se face brusc.
D. Se pot introduce concomitent doua alimente.
E. Daca la introducerea unui nou aliment apar semne de intoleranta, acel aliment va fi suprimat 1-2
saptamani.
(pag. 42)
G1628172. Care din urmatoarele sunt contraindicatii permanente ale alimentatiei la san?
A. Eritroblastoza fetala
B. Mameloanele ombilicate
C. Mastita
D. Septicemia mamei
E. Tuberculoza activa a mamei.
(pag. 44)
G1628173. Care din urmatoarele sunt contraindicatii permanente din partea copilului in alimentatia
naturala?
A. Galactozemia
B. Sindrom icteric
C. Intoleranta congenitala la acizi grasi nesaturati
D. Mastita mamei
E. Tireotoxicoza mamei
(pag. 37)
G1628174. Care din urmatoarele sunt incidente in alimentatia naturala?

A. Mastita mamei
B. Hipogalactia
C. Constipatia
D. Diareea postprandiala
E. Conflicte afective
(pag. 43 - 44)
G1628175. Care din urmatorii sunt factori de protectie antiinfectioasa ai laptelui matern?
A. Lactoferina
B. Lizozim
C. Lipaza
D. Imunoglobuline
E. Factorul de crestere insulin-like
(pag. 36)
G1628176. Diversificare alimentatiei naturale impune urmatoarele principii:

A. A. Alimentul nou se introduce progresiv
B. Se administreaza cand sugarul este sanatos
C. Se pot introduce simultan doua alimente
D. Se insista la introducerea unui nou aliment pana ce sugarul il accepta.

E. Daca apar varsaturi se sisteaza alimentul nou introdus.
(pag. 42)
G1628177. Diversificarea precoce are urmatoarele dezavantaje:

A. Somn linistit
B. Favorizeaza obezitatea
C. Functia digestiva este imatura
D. Glutenul introdus precoce favorizeaza aparitia celiakiei
E. Crestere ponderala rapida.
(pag. 43)
G2528178. Urmatoarele afirmatii privind nutritia sunt false cu exceptia:

A. Nevoile calorice ale prematurului sunt mai reduse comparativ cu nou nascutul la termen
B. Raportul ideal calorii/proteine care asigura o crestere optima este de 32-35Kcal pentru fiecare gram de
proteine
C. Nou-nascutul creste intr-un ritm optim cu 100Kcal/Kg/zi daca sursa este lapte matern si cu 10% mai multe
calorii daca este alimentat artificial
D. Metabolismul bazal este de 20Kcal/Kg/zi la sugar si de 50Kcal/Kg/zi la adult
E. Prematurul cu greutate foarte mica necesita un aport caloric de 120Kcal/Kg/zi
(pag. 23)
G2528179. Necesarul de proteine in perioada de crestere este de:

A. 3,2-3,6g/Kg/zi la prematur
B. 2-2,2 g/Kg/zi la sugar
C. 23g/zi la 1-3 ani
D. 30g/zi la 4-6 ani
E. 100g/zi la adolescent
(pag. 24)
G2528180. Precizati care este rolul lipidelor in alimentatie:

A. Cea mai importanta sursa energetica
B. Furnizeaza 50% din necesarul de calorii
C. Rol de vehicul pentru vitaminele liposolubile
D. Rol structural
E. Rol principal plastic
(pag. 25)
G2528181. Urmatoarele afirmatii despre utilizarea Fe sunt corecte:

A. Depozitele de Fe existente la nastere sunt suficiente pana la 4 luni
B. Prematurii necesita suplimentarea alimentatiei cu Fe
C. Anemia din primele 6-8 saptamani de viata este de cauza exclusiv nutritionala
D. Cantitatea de Fe necesara cresterii depinde exclusiv de sursele alimentare dupa varsta de 6 luni
E. Laptele matern are un continut crescut de Fe, insa cu o absorbtie redusa
(pag. 27)
G2528182. Care din urmatoarele afirmatii despre vitamina D sunt corecte?

A. Sursele alimentare importante de vitamina D sunt pestele, oul, untul
B. Laptele uman contine o cantitate mica de vitamina D liposolubila
C. Vitamina D2 se sintetizeaza in piele sub actiunea razelor ultraviolete
D. Formulele de lapte imbogatite in vitamina D acopera necesarul
E. Rahitismul apare frecvent la sugarul alimantat natural
(pag. 28)
G2528183. Care din urmatoarele afirmatii despre proteinele din laptele matern sunt false?
A. Proteinele laptelui uman sunt 1,1g/100ml in colostru si 2g/100ml in laptele matur
B. In primele 3 luni continutul in aminoacizi esentiali al laptelui matern asigura necesarul de crestere a
sugarului
C. Lactoferina a fost identificata ca factor de crestere
D. Cazeina are rol antiinfectios
E. Laptele matur are un raport cazeina/seroproteine de 40/60
(pag. 29,31,33)
G2528184. Identificati afirmatiile incorecte despre formulele de start:

A. Se administreaza de la nastere pana la 4-6 luni
B. Au ca sursa de proteine soia
C. Formulele hipoalergenice sunt indicate in diareea cronica a sugarului
D. Pot fi administrate pana la 3 ani
E. gustul neplacut este datorat cantitatii mari de aminoacizi liberi
(pag. 34,35)
G2528185. Urmatoarele afirmatii despre formulele speciale pentru prematuri sunt adevarate:
A. Nu necesita suplimentarea cu taurina
B. Continutul in proteine este mai ridicat decat in formulele de start
C. Lipidele sunt reprezentate in proportie mica de MCT
D. Cantitatea de Ca si fosfor este aporape dubla fata de formula standard
E. Proteinele sunt predominant din zer
(pag. 38)
G2528186. Formulele de lapte din soia sunt indicate in:

A. Galactozemie
B. Fibroza chistica
C. Alergia la proteinele din laptele de vaca
D. Tirozinemie
E. Intoleranta la lactoza
(pag. 39)
G2528187. Dezavantajele diversificarii precoce in alimentatia sugarului sunt:

A. Solicitarea timpurie a functiilor digestive imature
B. Nu permite un spor ponderal satisfacator
C. Glutenul introdus precoce favorizeaza aparitia celiachiei
D. Realizeaza o incarcare osmotica redusa
E. Proteinele vegetale au o valoare biologica inferioara celor din lapte
(pag. 43)
G2528188. Care din urmatorele afirmatii privind alimentatia naturala sunt adevarate?
A. Orice nou-nascut care poate sa suga, indiferent de greutate, va fi pus la san
B. Neoplaziile nu contraindica alimentatia la san
C. Alimentatia naturala nu necesita suplimentarea cu vitamina D
D. Prematurii cu greutate mica la nastere, chiar daca au reflex de deglutitie, nu vor fi alimentati la san
E. Nu exista lapte uman de calitate necorespunzatoare
(pag. 44)
G2528189. Care din urmatoarele afirmatii reprezinta caracteristici ale alimentatiei artificiale la sugar?
A. se administreaza la ore fixe
B. cantitatea de produs pe 24 de ore este jumatate din nevoia de lichide

C. numarul de mese depinde de varsta si greutatea copilului
D. numarul de mese depinde de tiparul alimentar al copilului
E. in cadrul acestui tip de alimentatie nu se stabileste o relatie afectiva intre mama si copil
(pag. 45)
G2528190. Categoriile de copii care sunt candidati pentru o alimentatie parenterala sunt:
A. prematurii cu greutate foarte mica (sub 1800 g)
B. postmaturii
C. nou-nascutii supusi tratamentului chirurgical pentru corectarea unor malformatii digestive
D. cazurile de diaree nespecifica asociate cu malabsorbtie si malnutritie severa
E. nou-nascutii dupa primele 24 de ore de viata
(pag. 46)
G2528191. Indicatiile alimentatiei enterale sunt:

A. scor Apgar 9
B. nou-nascutul eutrofic in primele 24 de ore de nastere
C. Esofagita postcaustica
D. Arsuri
E. Tulburari de deglutitie
(pag. 47)
G2528192. Indicatiile nutritiei parenterale la sugar sunt urmatoarele:

A. Nou-nascutii supusi unor interventii chirurgicale pentru corectarea unor malformatii digestive
B. Prematurii cu greutate sub 1800g, in anumite conditii
C. Boala diareea acuta severa simpla
D. toxicoza
E. lipsa laptelui de mamat
(pag. 47)
G2528193. Care din urmatoarele afirmatii privind echilibrul hidric la copil sunt adevarate?
A. Cantitatea de apa din organismul copilului este procentual mai mare decat a adultului
B. pierderile insensibile nu se raporteaza la suprafata corporala
C. Sugarul isi pastreaza cu dificultate balanta hidrica, deshidratandu-se usor
D. Exista o incapacitate de concentrare a urinii la varste mici
E. Necesarul estimat de apa la nou-nascut este peste 200ml/Kg/zi
(pag. 23)
G2528194. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la nutritia sugarului sunt false?
A. Cantitatea de apa necesara nou-nascutului este de 100-150ml/Kg/zi
B. Necesarul de proteine este de peste 3g/Kg/zi
C. Necesarul glucidic este mai mic 10g/Kg/zi
D. Necesarul de lipide este de 3,5-6g/Kg/zi
E. Raportul ideal calorii/proteine este de 32-35Kcal pentru un gram de proteine
(pag. 23-26)
G2528195. Regimurile alimentare hiperproteice la copil duc la:

A. Edeme
B. Acidoza
C. Malnutritie de tip kwashiorkor
D. Cresterea valorii ureei
E. Anemie carentiala
(pag. 24)
G2528196. Comparand laptele de mama cu cel de vaca se afirma urmatoarele:

A. Lactoza este prezenta numai in laptele de vaca
B. Laptele de mama are o concentratie de saruri minerale mai mare ca laptele de vaca
C. Lactoza in laptele uman este in concentratie mai mare decat in laptele de vaca
D. Oligozaharidele se gasesc in concentratie de 10 ori mai mare in laptele de mama
E. Betalactoglobulina este specifica laptelui matern
(pag. 30)
G2528197. Caracteristicile lactozei din laptele uman sunt:

A. Unica sursa de galactoza, cu rol in mielinizarea sistemului nervos
B. Favorizeaza metabolizarea calciului si fosforului
C. Favorizeaza un pH intestinal alcalin
D. Este alcatuita dintr-o molecula de galactoza si una de fructoza
E. Stimuleaza sinteza lactozei intestinale
(pag. 29)
G2528198. Principii ale unei diversificari corecte a alimentatiei sunt:

A. Primul aliment introdus este sucul de fructe la 4 luni
B. La 5 luni masa de fructe va inlocui o masa de lapte
C. Fainosul de grau este optim la 4 luni
D. Carnea de orice tip se introduce la 5-6 luni
E. Albusul de ou, pestele si capsunile se introduc dupa 1 an,
(pag. 43)
G2528199. Care din urmatoarele afirmatii privind Fe sunt adevarate?

A. Este constituent principal al hemoglobinei si mioglobinei
B. Formele de depozit sunt feritina si transferina
C. Pentru prematuri se recomanda de la nastere un aport de 2mg/Kgc
D. Cantitatea de Fe in momentul nasterii este 250-300mg
E. Necesarul de Fe recomandat este de 6mg/zi pentru primele 5 luni si 10mg/zi pana la 1 an
(pag. 26,27)
G2528200. Care din urmatoarele afirmatii privind HMF (Human Milk Fortifiers) sunt adevarate?
A. Sunt produse destinate prematurilor alimentati exculsiv natural si care cantaresc sub 1800g
B. Au continut ridicat in Ca si vitamina D
C. Nu se asociaza cu alte formule
D. Stimuleza mineralizarea osoasa
E. Promoveaza un ritm de crestere optima
(pag. 38)
G2528201. Solutiile concentrate pentru nutritie enterala:

A. Contin proteine predigerate
B. Au vegetalele ca sursa de lipide
C. Au lactoza ca sursa de glucide
D. Sunt imbogatite cu taurina si carnitina
E. Pot fi utilizate ca supliment nutritional in malnutritia protein-calorica
(pag. 42)
G2628202. În anemia feripriva, tratamentul parenteral cu fier este indicat în cazul urmatoarelor grupe
de pacienti:
A. pacienti care nu vor sa ia preparatele orale
B. pacienti cu sindrom de malabsorbtie

C. intoleranta la preparatele orale
D. gravide în primul trimestru de sarcina
E. în hemoragii oculte severe
(pag. 703)
G2628203. Cauze de anemiei hemolitica cu anticorpi la rece sunt urmatoarele:

A. medicamente tip penicilina
B. limfoame
C. cauze idiopatice
D. mononucleoza infectioasa
E. infectii cu Mycoplasma
(pag. 729)
G2628204. Anemia hemolitica autoimuna se poate manifesta clinic prin:

A. forma asimptomatica cu test Coombs direct pozitiv
B. ca o anemie acuta fulminanta
C. icterul este intens în majoritatea cazurilor
D. splenomegalia este absenta în toate cazurile
E. anemie hemolitica cu reticulocitoza si splenomegalie
(pag. 728)
G2628205. În anemia hemolitica prin anticorpi la cald, hemoliza poate fi influentata prin:
A. corticoterapie
B. încalzirea bolnavului
C. evitarea frigului
D. splenectomie
E. tratament imunosupresor
(pag. 729)
G2628206. Cauzele deficientei de folati sunt urmatoarele:

A. dieta inadecvata
B. malabsorbtia
C. anemiile hemolitice cronice
D. pierderile urinare
E. secretia inadecvata de factor intrinsec
(pag. 715)
G2628207. Aspectul megaloblastic al maduvei osoase în anemia Biermer este caracterizat de prezenta:
A. eritroblastilor de marime mai mica
B. absenta granulelor de fier la coloratia Perls
C. metamielocitelor gigante
D. megacariocite cu morfologie anormala
E. maduva este hipercelulara cu eritroblasti de aspect megaloblastic
(pag. 720)
G2628208. În anemia feripriva, la examinarea frotiului periferic, se constata:

A. microcitoza
B. macrocitoza
C. poikilocitoza
D. anizocitoza
E. hipocromie
(pag. 702)
G2628209. Referitor la metabolismul fierului, în anemia feripriva, sunt adevarate urmatoarele:

A. Capacitatea totala de legare a fierului este scazuta
B. feritina este scazuta
C. sideremie este crescuta
D. eritina si hemosiderina sunt forme de stocare a fierului
E. saturatie transferinei este scazuta
(pag. 700,703)
G2628210. Alte cauze de macrocitoza, în afara anemiei megaloblastice, sunt:

A. alcoolismul
B. deficitul de fier
C. hipotiroidismul
D. talasemia
E. afectiunile hepatice
(pag. 719)
G2628211. Care din urmatoarele afirmatii privind diversificarea alimentatiei sunt false:
A. Alimentul nou introdus va fi administrat initial cu biberonul;
B. Diversificarea alimentatiei se incepe cand copilul e in stare perfecta de sanatate;
C. Introducerea alimentului nou se face brusc;
D. Se pot introduce concomitent doua alimente;
E. Diversificarea alimentatiei sugarului alimentat exclusiv la san se face la 4-41/2 luni.
(pag. 43)
G2628212. Care din urmatoarele afirmatii despre laptele uman nu sunt adevarate:
A. Laptele uman este alimental ideal pentru hranirea sugarului in primele 6 luni de viata;
B. Hidratii de carbon sunt reprezentati de lactoza si de oligozaharide ;
C. Taurina amelioreaza absorbtia lipidelor si favorizeaza colonizarea intestinului cu lactobacil bifidus ;
D. Rolul lactoferinei este numai antiinfectios ;
E. Raportul cazeinei/seroproteine este variabil.
(pag. 29-31)
G2628213. Care din urmatoarele sunt contraindicatii permanente ale alimentatiei la san:
A. Ragadele ;
B. Luesul mamei ;
C. Mastita;
D. Septicemia mamei;
E. Tuberculoza activa a mamei.
(pag. 44)
G2628214. Care din urmatoarele afirmatii despre colostru sunt adevarate:

A. Este un lichid galbui;
B. Are un continut mai mare de lactoza si grasimi decat laptele de mama matur ;
C. Este secretat in ultimul trimestru de sarcina ;
D. Contine vitamine liposolubile si Ig in cantitati mai mici decat laptele matur ;
E. Este laptele cel mai bine suportat in perioada neonatala.
(pag. 29,30,31)
G2628215. Care din urmatoarele afirmatii despre formulele hipoalergenice sunt adevarate:
A. Proteinele sunt “divizate” in peptide, fara epitopii;
B. Gustul acestor formule este neplacut;

C. Produsele hipoalergenice au o valoare nutritiva mai mare;
D. Au indicatie in diareea cronica a sugarului;
E. Sunt recomandate copiilor cu teren alergic mostenit si in alergia fata de proteinel laptelui de vaca.
(pag. 35)
G2628216. Factori de protectie antiinfectioasa ai laptelui matern sunt:

A. Factorii celulari ;
B. Imunoglobulinele ;
C. Lactoferina ;
D. Mucina ;
E. Factorul antistreptococic.
(pag. 30-31)
G2628217. Diversificarea precoce are urmatoarele avantaje:

A. Crestere ponderala rapida;
B. Aport suplimentar de vitamine, fier si fibre;
C. Favorizeaza dezvoltare orale ;
D. Incarcatura osmotica mare,
E. Spor caloric.
(pag. 43)
G2628218. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre vitamina K:

A. Forma liposolubila poate sa fie sintetizata de catre bacteriile lumenului intestinal;
B. Hipovitaminoza K este mai frecventa la sugarul alimentat natural ;
C. Hipovitaminoza K conduce la tulburari de sinteza a factorilor de coagulare ;
D. Hipervitaminoza K favorizeaza huiperbilirubinemia ;
E. Antibioterapia orala cu antibiotice de spectru larg produce hipervitaminoza K.
(pag. 28)
G2628219. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre proteine:

A. Au rol in crestere;
B. Asigura materialul neceasr sistemului de aparare imuna;
C. Regimul hipoproteic duce la edeme hipoproteice;
D. Procesul industrial de preparare a formulelor scade potentialul alergogen al proteinelor laptelui de vaca ;
E. Rolul principal al proteinelor este cel energetic.
(pag. 24)
G2628220. Sodiul, principalul electrolit al organismului, se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Nevoia de sodiu la nou-nascut este de 2,5 mmol/kg ;
B. Laptele de vaca are un continut mai mic de sodiu, comparativ cu laptele de mama ;
C. Alimentatia precoce a sugarului cu lapte de vaca incarca osmotic organismul,
D. Aportul excesiv de sodiu predispune la hipertensiune arteraila ;
E. Sodiul este un electrolit intracelular.
(pag. 26)
G2628221. Fierul, constituentul principal al hemoglobinei, are urmatoarel caracteristici.

A. Circula in sange legat de o betaglobulina – transferina;
B. Depozitele de fiar existente la nastere sunt suficiente, la nou-nascutul la termen, pana la varsta de 4 luni,
C. Prematurii necesita suplimentarea alimentatiei cu fier,
D. Anemia din primele 6 saptamani de viata ste de cauza nutritionala ;
E. Sistarea laptelui de mama favorizeaza absorbtia fierului
(pag. 26,27)
G2628222. Cei mai importanti aminoacizi liberi din laptele uman sunt
A. Acidul glutamic
B. Acidul vanil-mandelic
C. Taurina
D. Cazeina
E. Acidul stearic
(pag. 29)
G2628223. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. Compozitia electrolitica a laptelui uman variaza cu momentul lactatiei
B. Laptele matur are continut mai scazut de sodiu si clor decat colostrul
C. Concentratia calciului din laptele uman variaza in cursul lactatiei
D. Continutul in fier al laptelui uman descreste logaritmic cu perioada de lactatie
E. In primele luni de viata aportul zilnic de fier asigurat de laptele uman fiind de numai 0,30 mg/zi este
favorizata aparitia anemiei feriprive
(pag. 30)
G2628224. Urmatoarele afirmatii sunt corecte cu privire la lactoferina:

A. Este o glicoproteina din zer care leaga fierul
B. Se gaseste in concentratie mai mare in laptele matur decat in colostru
C. Stimuleaza absorbtia fierului
D. Are rol bacteriostatic si chiar bactericid pentru germenii patogeni enterici
E. Recent a fost identificata ca factor de crestere
(pag. 31)
G2828225. Referitor la Necesarul Zilnic de proteine, sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. Sugar = 2,2 g
B. Copil 1 – 3 ani = 23 g
C. Copil 4 – 6 ani = 30 g
D. Copil 7 – 10 ani = 34 g
E. Sugar = 2 g
(pag. 24)
G2828226. Comparativ cu laptele uman, laptele de vaca este mai sarac in urmatoarele componente,
exceptand:
A. Lactoza
B. Oligozaharide
C. Cazeina
D. Beta – lactoglobulina
E. Sodiul
(pag. 30)
G2828227. Formulele speciale pentru prematuri comparate si cu formulele de start sunt caracterizate
de urmatoarele:
A. Asigurarea a 20-24 Kcal la 30 ml
B. Continut de proteine mai ridicat
C. Cantitate de calciu si fosfor dubla
D. Proteine predominant din cazeina
E. Suplimentare cu taurina
(pag. 38)
G2828228. Dieta elementala si semielementala se caracterizeaza prin:

A. Contine principii nutritive usor digerabile
B. Macronutrientii sunt predigerati
C. Cazeina este hidrolizata enzimatic
D. Lipidele sunt 90% trigliceride cu lant mediu
E. Continut redus de lactoza
(pag. 38,42)
G2828229. Dezavantajele precoce ale diversificarii alimentatiei sunt:

A. Dezvoltarea precoce a structurilor necesare masticatiei
B. Solicitarea timpurie a functiilor digestive
C. Incarcatura osmotica mare
D. Favorizeaza obezitatea
E. Accelerarea cresterii
(pag. 43)
G2828230. Referitor la calendarul diversificarii alimentatiei sunt adevarate urmatoarele:

A. Sucul de fructe, 6 saptamani
B. Fainosul cu gluten, dupa 6-7 luni
C. Carnea de pasare sau vita la 5-6 luni
D. Galbenusul de ou la 6 luni
E. Carnea de peste, 5 luni
(pag. 42,43)
G2928231. Care este rolul lactoferinei, din compozitia laptelui de mama?

A. bacteriostatic
B. favorizeaza absorbtia fierului
C. intervine in sinteza lactozei
D. antirahitic
E. catalizeaza hidroliza proteinelor
(pag. 31)
G2928232. Care din urmatorii constituenti ai laptelui de mama au actiune antimicrobiana:

A. Ig A secretorie
B. Mucina
C. Fibronectina
D. Lactoferina
E. Alfa fetoproteina
(pag. 31)
G2928233. Excesul de proteine din alimentaţie sugarilor poate determina:

A. Acidoză
B. Creşterea valorilor ureei
C. Kwashiorkor
D. Edeme periferice
E. Încetinirea procesului de creştere
(pag. 24)
Tema nr. 29
Infectiile perinatale (becteriene si virale)
BIBLIOGRAFIE:
G1129001. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt urmatoarele, cu
exceptia:
A. Numar de leucocite peste 20000/mm3
B. Raportul leucocite nesegmentate/leucocite segmentate peste 0,2
C. Proteina C reactiva pozitiva (peste 5 mg/dl)
D. VSH peste 15 mm/ora
E. Cresterea nivelului de haptoglobina
(pag. 137)
G1129002. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt urmatoarele, cu
exceptia:
A. Numar de leucocite peste 20000/mm3
B. Raportul leucocite nesegmentate/leucocite segmentate peste 0,2
C. Proteina C reactiva pozitiva (peste 5 mg/dl)
D. VSH peste 15 mm/ora
E. Cresterea nivelului de haptoglobina
(pag. 137)
G1129003. Factorii de risc pentru sepsis-ul neonatal sunt urmatorii, cu exceptia:

A. Ruptura prematura a membranelor amniotice
B. Mama febrila in cursul travaliului
C. Nastere prematura
D. Operaţie cezariana
E. Mama cu infectie urinara cu streptococ beta hemolitic tip B
(pag. 134)
G1129004. Factorii de risc pentru sepsis-ul neonatal sunt urmatorii, cu exceptia:

B. Mama febrila in cursul travaliului
C. Nastere prematura
D. Operaţie cezariana
E. Mama cu infectie urinara cu streptococ beta hemolitic tip B
(pag. 134)
G1229005. Durata tratamentului antibiotic in meningita bacteriana neonatala cu germen Gram -

negativi este
A. 7 zile
B. 14 zile
C. 21 zile
D. 28 zile
E. 35 zile
(pag. 138)
G1229006. In sepsisul neonatal cauzat de stafilococul aureu meticilino - rezistent, tratamentul

antibiotic de electie se face cu
A. Oxacilina
B. Gentamicina
C. Ceftriaxon
D. Vancomicina
E. Clindamicina
(pag. 141)
G1229007. Pentru sepsisul neonatal este specifica urmatoarea valoare a neutropeniei

A. < 1250/mm cubi
B. < 1500/mm cubi
C. < 1750/mm cubi
D. < 2000/mm cubi
E. < 2250/mm cubi
(pag. 136)
G1229008. Sepsisul neonatal cu debut precoce se instaleaza in

A. Prima zi de viata
B. Primele doua zile de viata
C. Primele 3 zile de viata
D. Primele 4 zile de viata
E. Primele 5 zile de viata
(pag. 135)
G1229009. Terapia infectiei neonatale herpetice se realizeaza cu

A. Ganciclovir
B. Ribavirin
C. Interferon
D. Aciclovir
E. ZDV
(pag. 144)
G1229010. Cel mai semnificativ

A. Toxemia materna
B. Ruperea prematura a membranelor amniotice
C. Hipoplazia uterina
D. Diabetul zaharat matern
E. Anemia grava materna
(pag. 134)
G1329011. Agentul patogen "clasic" in producerea artritei supurate a nou nascutului este
A. Listeria monocitogenes
B. Escherichia Coli
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Staphylococcus aureus
E. Klebsiella
(pag. 139)
G1329012. Care din urmatoarele semne nu este caracteristic sepsisului tardiv cu stafilococ coagulazo-
negativ ?
A. crize de apnee
B. instabilitate termica
C. pemfigus palmo-plantar
D. meteorism abdominal
E. hipotensiunea arteriala
(pag. 135)
G1329013. Care semn clinic sau de laborator nu este gasit in meningita purulenta a nou nascutului
A. convulsii
B. bombarea fontanelei
C. varsaturi
D. proteinorahia cu valori ridicate
E. hiperglicorahia
(pag. 138)
G1329014. Cel mai semnificativ factor de risc matern pentru infectia neonatala bacteriana este:
A. bacteriuria
B. febra
C. ruptura prematura a membranelor amniotice
D. infecţiile cutanate
E. pneumonia
(pag. 134)
G1329015. Cele mai utilizate criterii cu valoare predictiva pentru infectia bacteriana sistemica
neonatala sunt urmatoarele cu exceptia:
A. numar de leucocite < 5000/mmc
B. raport leucocite nesegmentate/leucocite segmentate > 0,2
C. numar de leucocite > 15.000/mmc
D. proteina C reactiva pozitiva (> 5 mg/dl)
E. VSH > 15 mm/h
(pag. 137)
G1329016. In perioada neonatala, 90% din infectiile cu Escherichia Coli se produc cu germeni care
dispun de
A. proteina M
B. antigen K1
C. hialuronidaza
D. verotoxine
E. antigen P1
(pag. 139)
G1329017. Pentru prevenirea septicemiei cu debut tardiv la prematur se utilizeaza IGIV nespecifice in
doza de:
A. 200 - 500 mg/kg/doza
B. 500 - 750 mg/kg/doza
C. 400 - 600 mg/kg/doza
D. 350 - 800 mg/kg/doza
E. 750 - 1000 mg/kg/doza
(pag. 141)
G1329018. Semnele clinice de sifilis congenital sunt urmatoarele in afara de unul:

A. rinita persistenta unilaterala
B. hepatosplenomegalie
C. icter
D. periostita si osteocondrita
E. pemfigus la nivelul trunchiului si a membrelor
(pag. 145)
G1429019. Neutropenia la nou-nascut este declarata la un numar mai mic de:

A. 1500/mm3,
B. 500/mm3,
C. 1900/mm3,
D. 2300/mm3,
E. Toate variantele.
(pag. 136)
G1529020. Care dintre urmatoarele afirmatii privind transmiterea materno-fetala a infectiei cu HIV este
falsa?
A. rata transmiterii este de 15-25% si depinde in mare masura de incarcatura virala a mamei
B. transmiterea infectiei poate avea loc in uter (transmisie verticala)
C. transmiterea infectiei poate avea loc in timpul nasterii (intrapartum)
D. transmiterea infectiei poate avea loc postnatal (pentru copiii alimentati natural)
E. operatia cezariana sporeste semnificativ riscul de infectie al nou-nascutului
(pag. 143)
G1529021. Manifestarile clinice comune ale afectarii intrauterine cu Toxoplasma gondii sunt
urmatoarele, cu exceptia:
A. corioretinita
B. calcificari intracraniene
C. boala congenitala de cord
D. icter, hepatosplenomegalie
E. hidrocefalie, microcefalie
(pag. 145)
G1529022. Nou-nascutul cu infectie bacteriana neonatala contaminat (colonizat) se caracterizeaza prin:

A. culturi bacteriologice pozitive prelevate din axul aerodigestiv (culturi nazale, faringiene, coprocultura,
tegumentare)
B. culturi centrale pozitive (hemocultura, urocultura, cultura LCR)
C. prezenta manifestarilor clinice
D. greutate mica la nastere
E. prezenta diabetului sau a bolilor autoimune la mama
(pag. 133)
G1529023. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale consta din urmatoarele, cu exceptia:

A. surditate
B. craniotabes
C. boala congenitala de cord
D. retard mental sever
E. cataracta sau glaucom
(pag. 142)
G1529024. Standardul de aur pentru diagnosticul pozitiv al infectiei cu HIV la nou-nascut este
A. testul ELISA
B. testul Westernblott
C. determinarea antigenului viral (ARN-HIV) prin PCR
D. determinarea limfocitelor CD4
E. determinarea raportului limfocitelor CD4/CD8

(pag. 143)
G1529025. Urmatoarele semne clinice pot sa apara in luesul congenital, cu exceptia:

A. limfadenopatie
B. rinita persistenta (unilaterala)
C. hepatosplenomegalie, icter, ascita
D. disurie, polakiurie
E. osteocondrita si periostita
(pag. 145)
G1629026. Care din urmatorii agenti NU determina sindromul TORCH?

A. Virusul citomegalic
B. Toxoplasma gondii
C. E.Coli
D. Virusul rubeolic
E. Virusul hepatitic
(pag. 112)
G1629027. Durata tratamentului antibiotic in meningita neonatala este de:

A. 10-14 zile
B. 1 saptamana
C. 5 zile
D. 21 zile
E. 28 zile
(pag. 110)
G1629028. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale consta din urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Surditate
B. Boala congenitala de cord
C. Manifestari renale congenitale
D. Retard mental sever
E. Cataracta, glaucom
(pag. 112)
G1629029. Un nou-nascut cu septicemie poate prezenta urmatoarele manifestari clinice, cu EXCEPTIA:

A. Detresa respiratorie
B. Convulsii
C. Icter
D. Diaree
E. Hepatosplenomegalie
(pag. 103 - 104)
G1629030. Urmatoarele sunt semne precoce ale meningitei neonatale, cu EXCEPTIA:

A. Convulsii
B. Bombarea fontanelei
C. Hidrocefalie
D. Opistotonus
E. Varsaturi
(pag. 107)
G1629031. Urmatorii sunt factori predispozanti ai sepsisului neonatal, cu EXCEPTIA:
A. Nasterea prematura
B. Ruptura prematura a membranelor amniotice
C. Mama febrila cu 5 zile inaintea travaliului
D. Febra mamei in timpul travaliului
E. Inertia uterina cu aplicatie de forceps.
(pag. 103)
G2329032. Incidenta sepsisului neonatal este raportata la:

A. 1-5‰ dintre nou-nascuti
B. 1-10‰ dintre nou-nascuti
C. 10-20‰ dintre nou-nascuti
D. 10-15‰ dintre nou-nascuti
E. 2-8‰ dintre nou-nascuti
(pag. 134)
G2329033. Meningita cu debut precoce la nou-nascut este produsa cel mai frecvent de urmatorul
serotip al Streptococcului ß hemolitic de grup B:
A. tipul 5 capsular
B. tipul 8 capsular
C. tipul 3 capsular
D. tipul 1 necapsular
E. tipul 3 necapsular
(pag. 134)
G2329034. Sepsisul neonatal reprezinta infectia sistemica care evolueaza in:

A. primele 30 de zile de viata
B. primele 15 zile de viata
C. primele 7 zile de viata
D. primele 21 zile de viata
E. primele 10 zile de viata
(pag. 135)
G2329035. Mortalitatea globala in meningita neonatala variaza intre:

A. 10-30%
B. 5-10%
C. 1-5%
D. 10-15%
E. 20-35%
(pag. 139)
G2329036. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale consta din urmatoarele manifestari, cu exceptia:
A. surditate
B. boala congenitala de cord
C. retard mental sever
D. afectare oculara
E. calcificari periventriculare
(pag. 142)
G2329037. Semnele clinice de sifilis congenital sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. rinita unilaterala persistenta
C. limfadenopatie
D. osteocondrita
E. hidrocefalie
(pag. 145)
G2529038. Nou-nascutul contaminat se caracterizeaza prin:

A. semne clinice de boala prezente
B. hemocultura pozitiva
C. deviere la stanga a formulei leucocitare
D. culturi bacteriologice pozitive prelevate din axul aerodigestiv
E. trombocitopenie
(pag. 133)
G2529039. Germenii cauzali cel mai frecvent intalniti in sepsisul neonatal precoce este:
A. Enterobacteriaceae sp.
B. Streptococii beta-hemolitici de grup B
C. Stafilococii aurii
D. Stafilococii coagulazo-negativi
E. Enterococii
(pag. 134)
G2529040. Germenul cauzal cel mai intalnit in sepsisul neonatal tardiv este:
A. Stafilococcus aureus
B. Pneumococul
C. Listeria monocytogenes
D. Streptococul beta-hemolitic de grup B
E. Haemophilus influenzae
(pag. 134)
G2529041. Urmatorii factori sunt considerati factori de risc in producerea infectiilor nozocomiale la
nou-nascuti, cu exceptia:
A. igiena precara
B. reanimarea agresiva
C. cateterele venoase centrale
D. durata lunga de recuperare nutritionala
E. ruptura prematura a membranelor amniotice
(pag. 134)
G2529042. Definitorie pentru sustinerea diagnosticului de sepsis neonatal sunt urmatoarele

investigatii de laborator:
A. hemocultura pozitiva
B. cultura din aspiratul gastric
C. hemograma
D. prezenta reactantilor de faza acuta
E. cresterea lactacidemiei
(pag. 136)
G2529043. Agentul etiologic clasic in artita septica a nou-nascutului este:

A. Listeria monocytogenes
B. Klebsiella
C. Citrobacter
D. Staphilococcus aureus
E. E. coli
(pag. 139)
G2529044. Ruptura prematura a membranelor amniotice creste riscul de corioamniotita cu streptococ

beta-hemolitic tip B la urmatorul procent de nou-nascuti:
A. 1%
B. 15%
C. 50%
D. 75%
E. 100%
(pag. 134)
G2529045. Infectarea mamei cu virus rubeolic in primele 3 luni de sarcina creste riscul infectiei
congenitale la:
A. 1%
B. 5%
C. 10%
D. 20%
E. 80%
(pag. 142)
G2529046. Nou-nascutul infectat se caracterizeaza prin:

A. culturi centrale pozitive
B. semne clinice de boala absente
C. trombocitoza
D. leucopenie
E. cultura din LCR negativa
(pag. 133)
G2529047. Colonizarea postnatala in prima zi de viata se face in procent de:

A. 1%
B. 2%
C. 5%
D. 20%
E. 100%
(pag. 134)
G2529048. Sepsisul neonatal cu debut precoce se declanseaza in:

A. primele 12 ore de viata
B. primele 24 de ore de viata
C. primele 3 zile de viata
D. primele 2 saptamani de viata
E. prima luna de viata
(pag. 135)
G2629049. Recaderea, tipul cel mai frecvent de recurenta a infectiei urinare se defineste prin una din
variantele de mai jos:
A. bacteriurie semnificativa cu un germen diferit, constatata dupa 7-10 zile de la eradicarea episodului
precedent terminarea unui tratament de sterilizare a urinei
B. reaparitia bacteriuriei semnificative cu acelasi agent infectios într-o perioada de peste 3 saptamâni de la
C. repetarea la intervale mari de timp a unor episoade de infectie urinara
D. bacteriurie semnificativa cu un germen diferit, aparuta dupa 3 saptamâni de la terminarea tratamentului de
sterilizare a urinei
E. infectie recurenta cu aceeasi tulpina care survine în decurs de 2 saptamâni de la oprirea terapiei
(pag. 899)
G2629050. Care din urmatoarele patologii reprezinta factori predispozanti extraurinari ai infectiei de
tract urinar (ITU):
A. refluxul vezico-ureteral
B. litiaza renala si urinara
C. anomalii intrarenale congenitale
D. diabetul zaharat
E. golirea incompleta a vezicii urinare
(pag. 900)
G2629051. Cistita bacteriana acuta debuteaza cel mai des cu:

A. polakiurie
B. febra înalta
C. dureri lombare
D. greturi, varsaturi
E. epigastralgii
(pag. 902)
G2629052. Recoltarea corecta a urinei se face de obicei:

A. din primul jet urinar
B. din mijlocul jetului urinar
C. din întregul jet urinar
D. prin punctie suprapubiana
E. prin caterizare uretrovezicala
(pag. 902)
G2629053. In infectia chlamidiana la femeile cu uretrita acuta cel mai frecvent antibiotic utilizat este:
A. Ampicilina
B. Nolicinul
C. Gentamicina
D. Doxiciclina
E. Amoxicilina
(pag. 904)
G2629054. Un nou-nascut cu septicemie poate prezenta urmatoarele manifestari clinice, cu exceptia:

A. Detresa respiratorie;
B. Dificultati de termoreglare;
C. Refuzul alimentatiei si meteorism abdominal;
D. Diaree;
E. Crize de apnee si tulburari de constienta.
(pag. 135)
G2629055. Urmatoarele sunt semne precoce ale meningitei neo-natale, cu exceptia:

A. Convulsii;
B. Bombarea fontanelei anterioare;
C. Tulburarile de termoreglare a temperaturii;
D. Opistotonus;
E. Varsaturi.
(pag. 138)
G2629056. Care din urmatorii agenti etiologici este agentul “clasic” al artritei supurate si osteomielitei
la nou-nascut:
A. Stafilococ auriu;
B. Streptocooc betahemolitic grup B,
C. Klebsiella;
D. Proteus;
E. E. Coli
(pag. 139)
G2629057. Conjunctivita nou-nascutului are urmatoarele acuze etiologice, cu exceptia:

A. Gonococica;
B. Chlamydia;
C. Pseudomonas aeruginosa;
D. Iritatia chimica produsa de solutia nitrat de argint;
E. Virala
(pag. 140)
G2629058. Modificarile LCR in meningita neo-natala sunt urmatoarele, cu exceptia>

A. LCR cu numar de celule peste 100/mm3;
B. Celularitate cu predominenta PMN;
C. LCR hemoragic, cu eritrocite vechi;
D. Proteinorahie peste 150 mg/dl;
E. Glicorahie mai mica de 40 mg/dl (atentie la glicemia nou-nascutului)
(pag. 137)
G2629059. Precizati germenele care domina etiologia sepsis-ului cu debut tardiv:

A. E. coli;
B. Klebsiella;
C. Proteus;
D. Stafilococi;
E. Streptococ grup B
(pag. 172)
G2829060. Infectia cu citomegal virus este sustinuta de urmatoarele, cu exceptia:

A. Determina incluzii intranucleare si intracitoplasmatice
B. Formele clinice sunt cel mai adesea simptomatice
C. Formele grave afecteaza pe cei imunocompromisi
D. Infectia neonatala se poate contracta intrapartum
E. Infectia neonatala se poate contracta postpartum
(pag. 142)
G2829061. Referitor la infectia neonatala cu virus herpetic sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:
A. Transmiterea transplacentara este foarte rara
B. Encefalita izolata este imposibila
C. Sechelele neurologice sunt grave
D. Ig M specifice se detecteaza dupa 3 saptamani
E. In formele diseminate mortalitatea este foarte ridicata
(pag. 144)
G2829062. Date de laborator cu valoare predictiva pentru sepsis sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Leucocitoza cu neutrofilie / nr.leucocite < 5000
B. Proteina C reactiva > 5 mg%
C. Lactacidemia > 2 mmol / l
D. Cresterea Il 6 > 100 pg / ml
E. Indice leucocitar < 0,2

(pag. 136,137)
G2929063. Care din următoarele variante indică doza corectă pentru tratamentul cu vancomicină în
sepsis-ului neonatal?
A. 50 mg/kg la 12 ore
B. 1 - 2 mg/kg la 12 ore
C. 10 mg/kg la 12 ore
D. 40 mg/kg la12 ore
E. 15 mg/kg la 12 ore la prematur şi la 8 ore la n.n la termen
(pag. 141)
G1129064. Care din urmatorii factori de risc pot sa produca infectii neonatale:
B. Hipoglicemia
C. Travaliul prelungit
D. Prematuritatea
E. Nasterea prin operatie cezariana
(pag. 134)
G1129065. Care din urmatorii factori de risc pot sa produca infectii neonatale:
B. Hipoglicemia
C. Travaliul prelungit
D. Prematuritatea
E. Nasterea prin operatie cezariana
(pag. 134)
G1129066. Infectiile intrauterine pot fi produse de urmatorii agenti patogeni:

A. Virusul rubeolic
B. Virusul citomegalic
C. Treponema pallidum
D. Haemophilus influenzae
E. Virusul Coxsackie
(pag. 142)
G1129067. Infectiile intrauterine pot fi produse de urmatorii agenti patogeni:

A. Virusul rubeolic
B. Virusul citomegalic
C. Treponema pallidum
E. Virusul Coxsackie
(pag. 142)
G1129068. Precizati care este etiologia sepsis-ului neonatal cu debut precoce:

A. Sterptococul beta hemolitic grup B
B. Escherichia coli
D. Stafilococcus aureus
E. Enterobacteriaceae
(pag. 134)
G1129069. Precizati care este etiologia sepsis-ului neonatal cu debut precoce:

A. Sterptococul beta hemolitic grup B
B. Escherichia coli
D. Stafilococcus aureus
E. Enterobacteriaceae
(pag. 134)
G1229070. Cele mai sigure metode de diagnostic ale infectiei HIV neonatale sunt reprezentate de
A. testul ELISA
B. Reactia Western Blot
C. Culturile virale
D. Determinare ARN – HIV prin PCR
E. Determinarea antigenului viral p 24
(pag. 143)
G1229071. Chimioprofilaxia intrapartum administrata mamei in scopul prevenirii infectiei bacteriene

neonatale poate include
A. Gentamicina
B. Oxacilina
C. Penicilina
D. Vancomicina
E. Clindamicina
(pag. 134)
G1229072. Complicatiile omfalitei constau in

A. Celulita peretelui abdominal
B. Peritonita
C. Flebita venei ombilicale
D. Pancreatita
E. Abcesul hepatic
(pag. 140)
G1229073. Factorii de risc pentru sepsisul precoce neonatal cu streptococ beta hemolitic grup B (GBS)
sunt
A. Nasterea prematura
B. Ruperea precoce a membranelor
C. Dezlipirea precoce a placentei
D. Mama febrila in cursul travaliului
E. Bacteriuria materna
(pag. 134)
G1229074. Germenii cel mai frecventi implicati in etiologia sepsisului neonatal cu debut tardiv (> 7 zile)
sunt
A. E. Coli
B. Stafilococcus aureus
C. Enterobacteriaceele
D. Streptococul beta hemolitic
E. Listeria monocytogenes
(pag. 134)
G1229075. Simptomatologia socului septic neonatal include

A. Cianoza
B. Racirea extremitatilor
C. Bradicardia
D. Puls rapid si greu perceptibil
E. Hipotensiune arteriala
(pag. 135)
G1229076. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale asociaza

A. Surditate
C. Retard mental sever
D. Malformatii urinare
E. Cataracta
(pag. 142)
G1229077. Tratamentul antibiotic de prima intentie in meningita bacteriana neonatala include

A. Ampicilina
B. Cefotaxina
C. Penicilina
D. Gentamicina
E. Oxacilina
(pag. 138)
G1229078. Tratamentul in infectia neonatala cu VCM se face cu

A. Ribavirina
B. Ganciclovir
C. Ac monoclonali
D. ZDV
E. Gamaglobulina hiperimuna specifica
(pag. 142)
G1329079. Care sunt caracteristicile sindromului Gregg al rubeolei congenitale, evidente dupa
perioada neonatala
A. surditate (87%)
B. maladie congenitala de cord (46%)
C. retard mental sever (38%)
D. cataracta sau glaucom (34%)
E. malformatii renale (20%)
(pag. 142)
G1329080. Cei mai frecventi germeni care determina infectii bacteriene la nou nascut in primele 7 zile
de viata sunt:
A. streptococul ß hemolitic grup B
B. pseudomonas aeruginosa
C. listeria monocitogenes
D. haemophilus vaginalis
E. escherichia coli
(pag. 134)
G1329081. Cele mai comune semne clinice ale toxoplasmozei congenitale sunt:
A. hepatosplenomegalia
B. icterul
C. exoftalmia
D. corioretinita
E. convulsiile
(pag. 145)
G1329082. Infectia bacteriana severa la nou nascut este fara echivoc daca la examenul clinic se
deceleaza
A. meningita
B. infectiile cutanate
C. osteomielita si artrita supurata
D. pneumonia
E. enterita grava
(pag. 138-140)
G1329083. La marii prematuri infectia cu CMV dobandita prin sange, se caracterizeaza prin:
A. anemie hemolitica
B. icter
C. scaune diareice
D. trombocitopenie
E. hepatosplenomegalie
(pag. 142)
G1329084. Oftalmia gonococica neonatala, confirmata bacteriologic se poate trata cu urmatoarele

antibiotice, in afara de:
A. Cefotaxim
B. Ceftriaxona
C. Claritromicina
D. Penicilina
E. Gentamicina
(pag. 142)
G1329085. Sepsisul neonatal cu debut tardiv este caracterizat de:

A. debut dupa varsta de 5 zile
B. hemoculturi pozitive cu Streptococ beta-hemolitic
C. prezinta "interval liber"
D. sindrom de deshidratare acuta
E. sunt intotdeauna infectii nosocomiale
(pag. 135)
G1429086. Artrita si osteomielita la nou-nascut, se caracterizeaza prin.

A. Usor de diagnosticat;
B. Agentul etiologic clasic este Stafilococul aureu;
C. Infectarea se face de obicei prin contiguitate;
D. Primul examen radiologic nu este sugestiv pentru diagnostic;
E. Toate variantele de mai sus sunt corecte
(pag. 139)
G1429087. Boala cu incluzii citomegalice la nou - nascut se caracterizeaza prin:

A. Majoritatea formelor clinice sunt asiptomatice
B. Poate fi dobandita si intrapartum sau postpartum
C. Examenul serologic negativ pentru CMV la mama si copil, exclude diagnosticul

D. Tratamentul se face obligator cu orice antiviral
E. Nici una din variante nu este corecta.
(pag. 142)
G1429088. Cei mai frecventi germeni care determina infectii bacteriene la nou-nascut sunt:
A. Streptococul de grup B
B. Escherihia coli
D. Salmonella
E. nici una din variantele de mai sus
(pag. 134)
G1429089. Complicatiile meningitei neonatale pot fi:

A. Hidrocefalia
B. Colectia subdurala
C. Abcesul cerebral
D. Sechele neurologice
E. Pneumonia.
(pag. 139)
G1429090. Examenele de laborator care demonstreaza afectarea multisistemica in septicemia

neonatala, sunt:
A. Alterarea homeostaziei l.c.r.;
B. Tuburari hidroelectrolitice si acidobazice severe;
C. Hiperbilirubinemie, citoliza;
D. Tulburari ale hemostazei;
E. Nici una dintre variantele de mai sus.
(pag. 137-138)
G1429091. Imediat dupa nastere, se produce:

A. Colonizarea tractului gastrointestinal si respirator
B. Colonizarea tegumentelor
C. Detresa respiratorie
D. Icterul fiziologic
E. Toate variantele.
(pag. 133)
G1429092. Modificarile hemogramei, sugestive pentru sepsis neonatal sunt:

A. Leucopenie< 5000/mm3,
B. Neutrofile < 1000/ mm3
C. Indice leucocitar > 0,2
D. Nici una dintre variantele de mai sus
E. Toate variantele de mai sus.
(pag. 136)
G1429093. Nou-nascutul infectat se defineste prin:

A. Manifestari clinice de boala
B. Culturi centrale pozitive
C. Fara semne clinice de boala
D. Sindrom inflamator biologic
E. Nici una din variantele de mai sus.
(pag. 133)
G1429094. Printre criteriile de risc septic la nou-nascut se numara:

A. Raportul leucocitar > 0,2
B. Leucocite < 5 000/mm3
C. VSH >15 mm/ora
D. Cresterea nivelului de haptoglobina
E. Nici una din variantele de mai sus.
(pag. 137)
G1429095. Printre obiectivele tratamentului sepsisului neonatal se numara:

A. Tratamentul antibacterian;
B. Tratamentul socului septic;
C. Imunoterapia sepsis-ului;
D. Intubatie obligatorie;
E. Tratamentul antenatal, cu antibiotice la mama.
(pag. 140-141)
G1429096. Sepsisul tardiv al nou-nascutului se caracterizeaza-prin:

A. Debut dupa un "interval liber” de 5 zile
B. Defineste intodeauna infectiile materno-fetale
C. Simptomatologia este specifica
D. Nerecunoscut precoce, se ajunge rapid la socul refractar si disfunctia organica multipla
(pag. 135)
G1429097. Sindromul Gregg din rubeola congenitala asociaza:

A. Surditate
C. Retard mental sever
D. Cataracta sau glaucom
E. Pneumonie interstitiala.
(pag. 142)
G1429098. Toxoplasmoza congenitala se poate manifesta clinic prin:

A. Microcefalie
B. Hidrocefalie
C. Convulsii
D. Pneumonie congenitala
E. Icter
(pag. 145)
G1429099. Virusul hepatitei B, se transmite nou-nascutului variabil, in urmatoarele eventualitati:

A. In timpul travaliului
B. Mama cu hepatita acuta B in al treilea trimestru
C. De sarcina de obicei in cazul nasterii prin cezariana;
D. Mama cu hepatita acuta B in primul trimestru de sarcina
(pag. 144)
G1529100. Acronimul TORCH, care denumeste clasic infectia virala congenitala, este format din:
A. toxoplasmoza
B. oreion (parotidita epidemica)

C. rubeola
D. citomegalovirus
E. hepatita
(pag. 142)
G1529101. Care dintre urmatoarele afirmatii privind rubeola congenitala sunt adevarate:
A. mamele nu au fost imunizate inainte de sarcina si se imbolnavesc in timp ce sunt gravide
B. infectia se poate produce in urma imunizarii vaccinale a mamei in timpul sarcinii
C. riscul maxim de aparitie survine cand mama se imbolnaveste in primele 3 luni de sarcina
D. riscul maxim de aparitie survine cand mama se imbolnaveste in ultimul trimestru de sarcina
E. nou-nascutul este excretor de virus rubeolic
(pag. 142)
G1529102. Cele mai utilizate criterii de laborator cu valoare predictiva pentru infectia sistemica
neonatala sunt:
A. numar de leucocite sub 5000/mmc
B. raportul leucocite nesegmentate/leucocite segmentate este mai mare de 0,2
C. proteina C reactiva pozitiva (peste 5 mg/dL)
D. cresterea nivelului de fibrinogen
E. VSH mai mare de 15 mm/ora
(pag. 137)
G1529103. Complicatiile acute ale meningitei bacteriene la nou-nascut pot include:

A. microcefalia
B. hidrocefalia
C. colectia subdurala
D. ventriculita
E. abcesul cerebral
(pag. 139)
G1529104. Forme clinice localizate de infectie bacteriana neonatala sunt:

A. meningita bacteriana
B. otita medie supurata
C. enteritele grave neonatale
D. tuberculoza pulmonara
E. artrita supurata si osteomielita
(pag. 138, 139)
G1529105. In cazul sepsisului nozocomial, factori de risc pentru infectia bacteriana in maternitate pot
fi:
A. valorile scorului Apgar peste 8
B. procedurile invazive
C. respiratia asistata mecanic
D. cateterele venoase centrale
E. durata lunga de recuperare nutritionala
(pag. 134)
G1529106. Oftalmia gonococica a nou-nascutului se caracterizeaza prin:

A. debut in primele 5 zile de viata
B. bilateralitate
C. posibilitate evolutiva catre cheratita si orbire
D. retinita cu imagine de "sare si piper"

E. evolutie catre glaucom la varsta adulta
(pag. 140)
G1529107. Sepsisul neonatal

A. este o infectie sistemica dezvoltata in primele 30 de zile de viata
B. in toate cazurile, debutul este fulminant, in primele 24 de ore de viata
C. germenele se gaseste in circulatie si poate fi pus in evidenta prin hemocultura
D. in multe cazuri nu se pot identifica sedii secundare de localizare a infectiei
E. se distinge de bacteriemia tranzitorie a nou-nascutului, care nu se insoteste de semne de boala
(pag. 135)
G1529108. Vaccinarea antihepatita virala B

A. se face in tara noastra tuturor nou-nascutilor la termen in prima zi de viata
B. se face la prematuri la varsta de 2 luni (la externarea din maternitate)
C. se face concomitent cu imunizarea cu imunoglobulina specifica (HBIG) pentru copiii nascuti din mame
AgHBs pozitive
D. permite continuarea alimentatiei naturale la copiii din mame AgHBs pozitive
E. este inclusa intre vaccinarile obligatorii ale nou-nascutului chiar si in tarile cu portaj antigenic mic
(pag. 144)
G1629109. Care din urmatoarele NU sunt manifestarile sepsisului neonatal cu debut precoce?
A. Detresa respiratorie precoce
B. Tulburari ale starii de constiinta
C. Deshidratare
D. Refuzul alimentatiei, varsaturi
E. Colaps
(pag. 103)
G1629110. Care din urmatoarele reprezinta ma-nifestari clinice ale rubeolei congenitale?
A. Trombocitopenia tranzitorie neonatala
B. Hepatita neonatala
C. Cataracta congenitala
D. Surditate
E. Calcificari intracraniene
(pag. 112)
G1629111. Care din urmatoarele sunt sechele ale toxoplasmozei congenitale?

A. Hepatosplenomegalie
B. Corioretinita
C. Calcificari intracerebrale
D. Icter
E. Retard psihomotor
(pag. 113)
G1629112. Care din urmatorii germeni determina cel mai frecvent infectii bacteriene la nou-nascut?
A. Streptococul beta-hemolitic
B. Haemophilus influenzae
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Listeria monocitogenes
E. E Coli
(pag. 102)
G1629113. Etiologia cea mai frecventa a meningitei neonatale este:

A. Stafilococul aureu
B. Streptococul beta hemolitic
C. Haemophilus influenzae
D. Proteus
E. E Coli
(pag. 107)
G1629114. in care din urmatoarele situatii se transmite hepatita virala B de la mama la fat?
A. Mama purtatoare asimptomatica de Ag HBs.
B. Mama purtatoare asimptomatica de Atc HBs.
C. Mama cu hepatita B in timpul sarcinii, daca imbolnavirea a survenit in trimestrul I de sarcina.
D. Mama cu hepatita B in timpul sarcinii, daca imbolnavirea a survenit in trimestrul I de sarcina.
E. Mama cu hepatita cronica cu AgHbs + AgHbe pozitive.
(pag. 112)
G1629115. Simptomatologia sepsisului tardiv cuprinde urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Crize de plans
B. Meteorism abdominal
C. Crize de apnee
D. Tahicardie
E. Bradicardie
(pag. 104)
G1629116. Toxoplasmoza congenitala este carac-terizata prin urmatoarele:

A. Toxoplasma gondi este adesea asimpto-matica.
B. Fetii afectati sever mor “in utero”
C. Se poate manifesta clinic prin encefalita
D. Manifestarile comune seamana cu sep-sisul neonatal.
E. Se pot asocia si manifestari cum sunt corioretinita, calcificari intracerebrale, microcefalie, hidrocefalie.
(pag. 113)
G1629117. Urmatoarele afirmatii despre spsisul neonatal cu debut tardiv sunt adevarate:
A. Apare dupa varsta de 5 zile
B. Sechelele neurologice dupa meningita afecteaza 10-15% dintre supravietuitori
C. Mortalitatea este de 80%
D. Apare mai frecvent la dismaturi
E. Apare mai frecvent la postmaturi
(pag. 104)
G2329118. In etiologia enteritelor grave neonatale sunt implicati cel mai frecvent:
A. Rotavirusurile
B. Escherichia coli
C. Shigella
D. Salmonella
E. Acinetobacter
(pag. 139)
G2329119. Infectia urinara neonatala se caracterizeaza prin:

A. frecventa crescuta la baietii nascuti din mame cu bacteriurie
B. dureri lombare
C. implicarea in 90% din cazuri a Escherichiei coli cu Ag K 1
D. tablou clinic de infectie sistemica

E. asocierea frecventa a icterului
(pag. 139)
G2329120. Infectia septica osteoarticulara la nou-nascut este sugerata de:

A. imobilitatea segmentului afectat, cu aspect pseudoparalitic
B. celulita
C. punctia articulara pozitiva pentru germenele implicat
D. omfalita
E. modificari articulare evidentiate ecografic sau CT
(pag. 139)
G2329121. Tratamentul in boala incluziilor citomegalice la nou-nascut cuprinde:

A. Ribavirina
B. Acyclovir
C. Ganciclovir
D. Anticorpii monoclonali
E. Gamaglobulina hiperimuna anti-CMV
(pag. 142)
G2329122. Infectia bacteriana la nou nascut se caracterizeaza prin:

A. semne clinice de infectie
B. culturi centrale pozitive (hemoculturi, uroculturi, cultura LCR)
C. sindrom inflamator biologic
D. reticulocitoza
E. cresterea fierului seric
(pag. 133-134)
G2329123. Factorii de risc pentru infectia bacteriana neonatala precoce sunt:

A. ruptura prematura a membranelor amniotice < 15 ore
B. corioamniotita cu Streptococcus ß hemolitic grup A
C. greutatea mica la nastere
D. ruptura prematura a membranelor amniotice > 18 ore
E. mama febrila in cursul travaliului
(pag. 134)
G2329124. Germenii cauzali cei mai intilniti in sepsisul neonatal cu debut precoce sunt:
A. Steptococcus ß hemolitic de grup B
B. Stafilococcus aureus
C. Escherichia coli
D. Klebsiella pneumoniae
(pag. 134)
G2329125. Infectiile nozocomiale neonatale se caracterizeaza prin:

A. interval liber de circa 7 zile
B. afectarea cu precadere a prematurilor si nou-nascutilor reanimati
C. conditii de igiena precara
D. implicarea etiologica a Citrobacter
E. asocierea unor malformatii (mielomeningocel)
(pag. 134)
G2329126. Cele mai utilizate criterii cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt:
A. numarul de leucocite < 5000/mmc
B. raportul leucocite nesegmentate / leucocite sementate > 0,2
C. proteina C reactiva pozitiva (>5 mg/dl)
D. scaderea nivelului de haptoglobina
E. VSH > 15 mm/ora
(pag. 137)
G2329127. In tratamentul socului septic, actiunea favorabila a Proteinei C activate se explica prin:
A. inhibitia generarii trombinei
B. scaderea nivelului seric de IL 6
C. scaderea nivelului seric de IL 4
D. inhibitia productiei proteinei C la nivel endotelial
E. activarea factorului VII
(pag. 141)
G2329128. Diagnosticul infectiei HIV la nou-nascut se bazeaza pe:

A. serologia pozitiva pentru anticorpii anti-HIV (Elisa, Westernblott)
B. determinarea ARN-HIV prin metoda PCR
C. culturile virale pozitive din limfocitele periferice
D. leucocitoza cu neutrofilie
E. hipo-Ig A
(pag. 143)
G2329129. Transmiterea virusului hepatitei B la nou-nascut se poate face:

A. intrapartum
B. transplacentar
C. prin laptele matern
D. prin operatia cezariana
E. pe cale respiratorie
(pag. 144)
G2329130. Cele mai comune semne ale toxoplasmozei congenitale sunt:

A. icterul
B. hepatosplenomegalia
C. insuficienta renala
D. calcificarile intracraniene
E. hidrocefalia
(pag. 145)
G2329131. Tratamentul toxoplasmozei congenitale consta in administrarea de:

A. Sulfadiazina 50 mg/kg de doua ori pe zi
B. Pirimetamina 1mg/kg/zi
C. Leucovorin 5-10 mg de trei ori pe saptamina
D. Clindamicina
E. Claritromicina
(pag. 146)
G2529132. Riscul de sepsis neonatal este maxim daca se combina urmatorii factori:
A. greutate foarte mica la nastere
B. gestatie peste 37 de saptamani
C. mama febrila in cursul travaliului
D. ruptura prematura a membranelor de peste 18 ore

E. mama cu infectie de tract urinar
(pag. 134)
G2529133. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectia sistemica neonatala sunt:

A. raport leucocite nesegmentate/segmentate mai mic de 0,2
B. numar de leucocite mai mic de 5000/mmc
C. Hb mai mica de 10g%
D. proteina c reactiva pozitiva (mai mare decat 5 mg/dL)
E. VSH mai mare de 15 mm/ora
(pag. 137)
G2529134. In etapa disfunctiei organice multiple a sepsisului neonatal exista urmatoarele modificari:
A. pH<7,3
B. hipoxie (pO2 sub 50 mmHg)
C. hipocapnie (pCO2 sub 50 mmHg)
D. cresterea valorilor bilirubinei
E. trombocitopenie
(pag. 138)
G2529135. Cele mai frecvente semne si simptome ale infectiei SNC sunt:
A. letargie
B. paloare
C. tulburari de termoreglare
D. refuzul alimentatiei
E. detresa respiratorie
(pag. 138)
G2529136. Otita medie supurata la un nou-nascut este produsa cel mai frecvent de:
A. E. coli
B. Streptococ beta-hemolitic grup A
C. Stafilococ
D. Neisseria gonorrheae
E. Proteus
(pag. 139)
G2529137. Enteritele neonatale sunt produse cel mai frecvent de:

A. E. coli
B. rotavirus
C. Citrobacter
D. Campylobacter
E. Stafilococ auriu
(pag. 139)
G2529138. Acronimul TORCH denumeste un grup de virusuri din care fac parte:
A. virusul rubeolei
B. virusul urlian
C. Toxoplasma gondii
D. virusul hepatic
E. virusul citomegalic
(pag. 142)
G2529139. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale cuprinde:

A. pneumonie interstitiala
B. hepatomegalie
C. surditate
D. boala congenitala de cord
E. retard mental
(pag. 142)
G2529140. Factori de risc pentru transmiterea materno-fetala a infectiei cu HIV sunt urmatorii:
A. incarcatura virala mica
B. numarul mare de CD4
C. infectie cervico-vaginala cu prezenta HIV in secretii
D. boala HIV avansata la mama
E. corioamniotita
(pag. 143)
G2529141. Semne clinice de sifilis congenital sunt urmatoarele:

A. hepatosplenomegalie
B. anemie
C. hidrocefalie
D. icter
E. placenta foarte mica
(pag. 145)
G2529142. In etiologia sepsisului neonatal precoce sunt incriminati urmatorii germeni:

A. stafilococul epidermidis
B. streptococul beta-hemolitic grup B
C. E. coli
(pag. 134)
G2529143. Cauze frecvente in transmiterea infectiilor nozocomiale neonatale sunt:

A. intubatia
B. infectia materno-fetala
C. igiena precara
D. ceteterizarea venei ombilicale
E. neglijenta personalului
(pag. 134)
G2529144. Semne "clasice" de meningita neonatala sunt:

A. plansul viguros
B. hipertermia
C. coma
D. opistotonusul
E. convulsiile
(pag. 135)
G2529145. Examinarea LCR nu se efectueaza la nou-nascutii:

A. asimptomatici
B. simptomatici
C. fara factori de risc
D. cu factori de risc
E. cu diateza hemoragica neonatala
(pag. 136)
G2529146. Poate fi etichetat si tratat ca sepsis, inainte de confirmarea bacteriologica un nou-nascut cu:
A. risc de infectie
B. leucopenie
C. leucocitoza
D. semne clinice minore
E. absenta reactantilor de faza acuta
(pag. 137)
G2529147. Modificarile anatomo-patologice cerebrale in meningita bacteriana neonatala constau in:

A. hemoragie meningeala
B. exudat purulent pe meninge
C. ventriculita
D. flebita vaselor intracraniene
E. tromboflebita vaselor intracraniene
(pag. 138)
G2529148. Simptomatologia sepsis-ului neonatal tardiv cu stafilococ coagulazo negativ consta in:
A. crize de apnee
B. bradicardie
C. meteorism abdominal
D. instabilitate termica
E. hipertonie musculara
(pag. 135)
G2529149. Care din urmatorii sunt factori de risc pentru infectia bacteriana neonatala?
A. greutatea mica la nastere
B. administrarea de penicilina mamei
C. mama febrila in cursul travaliului
D. respiratia asistata mecanic
E. ruptura prematura a membranelor amniotice
(pag. 134)
G2529150. Otita medie supurata la nou-nascut este produsa, cel mai frecvent, de:
A. streptococ beta-hemolitic grup A
B. stafilococ
C. listeria monocytogenes
D. rotavirus
E. germeni coliformi
(pag. 139)
G2629151. Urografia este indicata la:

A. femei cu recaderi ale infectiei urinare
B. femei cu istoric de infectii urinare in copilarie
C. femei la care urografia anterioara s-a dovedit a fi normala
D. femei cu calculi urinari
E. barbati tineri care au cistita asociata cu activitatea sexuala
(pag. 904)
G2629152. Care din urmatoarele examinari are o semnificatie înalta pentru o PNA necomplicata:
A. bacteriuria semnificativa
B. decelarea cilindrilor leucocitari
C. hematurie macroscopica
D. scaderea filtratiei glomerulare
E. proteinuria neselectiva
(pag. 904)
G2629153. Piuria sterila poate indica infectia cu:

A. Chlamydia trachomatis
B. Escherichia Coli
C. Mycobacterium tuberculosis
D. Streptococcus
E. Toate cele de ma sus
(pag. 902)
G2629154. Necroza papilara apare mai frecvent la:

A. bolnavi cu siclemie
B. bolnavi cu ulcer duodenal
C. diabetici
D. alcoolism cronic
E. anemie feripriva
(pag. 905)
G2629155. Prostatita acuta bacteriana se caracterizeaza prin:

A. durere lombara
B. febra, frisoane
C. disurie
D. diaree
E. prostata foarte sensibila, moale
(pag. 905)
G2629156. ITU la gravide sunt favorizate de:

A. refluxul vezico ureteral
B. alterarea motilitatii tractului urinar
C. modificarile vâscozitatii sangvine
D. modificarile compozitiei urinei
E. varicele membrelor inferioare
(pag. 900)
G2629157. Agentul etiologic cel mai frecvent întâlnit în cazul ITU epidemice intraspitalicesti la pacientii
cateterizati urinar sunt:
A. Proteus
B. Klebsiella
C. Escherichia Coli
D. Pneumococcus
E. Mycoplasma hominis
(pag. 902)
G2629158. În transferul transuretral al bacteriilor, un rol important la femei îl are:

A. uretra scurta
B. mictiunea tardiva dupa contact sexual
C. sindromul diareic
D. cateterizarea vezicii urinare
E. manevre instrumentale transuretrale
(pag. 900)
G2629159. Semnele clinice ale PNA la debut sunt:

A. febra înalta
B. frisoane repetate
C. dispnee de repaus
D. durere lombara acuta
E. bradicardie
(pag. 902)
G2629160. Care dintre urmatoarele reprezinta manifestari clinice ale rubeolei congenitale:
A. Trombocitopenia tranzitorie neonatala;
B. Hepatita neonatala;
C. Cataracta congenitala;
D. Surditate;
E. Calcificari intracraniene
(pag. 142)
G2629161. Toxoplasmoza congenitala este caracterizata prin urmatoarele:

A. Toxoplasma gondii este adesea asimptomatica la mama;
B. Fetii afectati sever mor in "utero”;
C. Se poate manifesta clinic prin encefalita;
D. Manifestarile comune seamana cu sepsis-ul neo-natal;
E. Se pot asocia si manifestari cum sunt: corioretinita, calcificari intracerebrale, microcefalie, hidrocefalie.
(pag. 145)
G2629162. Factorii de risc pentru infectia bacteriana neonatala precoce sunt urmatoarele:
A. Ruptura prematura a membranelor amniotice;
B. Greutatea mica la nastere;
C. Mama febrila in cursul travaliului;
D. Varsta mamei peste 35 de ani;
E. Oligohidramnios;
(pag. 115,134)
G2629163. Caile patogenice ale bolii cu incluzii citomegalice sunt urmatoarele:

A. Transmitere transplacentara la fat;
B. Infectie dobandita intrapartum prin aspirarea de secretii vaginale infectate;
C. Transmitere prin transfuzii de sange
D. Transmitere orizontala prin mainile personalului;
E. Transmitere aeriana prin picaturi Phlugge
(pag. 142)
G2629164. Sifilisul congenital se caracterizeaza prin urmatoarele;

A. Rinita persistenta unilaterala;
B. Hepatosplenomegalie;
C. Osteo-condrita si periostita;
D. Greutate mica la nastere si placenta foarte mare;
E. Calcificari intracraniene;
(pag. 145)
G2629165. Complicatiile infectiilor cutanate si omfalitei la nou-nascut sunt urmatoarele:

A. Celulita peretelui abdominal;
B. Peritonita;
C. Flebita venei ombilicale;
D. Tromboza venelor hepatice, abces hepatic(favorizata de cateterizarea venei ombilicale);
E. Meningita purulenta;
(pag. 140)
G2629166. Tratamentul meningitei bacteriene la nou-nascut se face cu:

A. Cefotaxim asociat cu Gentamicina;
B. Cefotaxim in doza dubla;
C. Gentamicina intratecal sau intraventricular;
D. Antibioterapie si imunoglobuline i.v.;
E. In cazuri cu complicatii, interventie neurochirurgicala;
(pag. 138,139)
G2629167. Criteriile cu valoare predictiva pentru infectie sistemica neonatala sunt urmatoarele:
A. Nr. De leucocite < 5000/ mm3;
B. Raportul leucocite nesegmentate /leucocite segmentate < 0,2;
C. PCR >5 mg/dl sau pozitiv;
D. Cresterea nivelului de haptoglobulina;
E. VSH >15 mm/ora;
(pag. 137)
G2629168. Care sunt cei mai frecventi germeni implicati in etiologia infectiilor enterale in perioada
neonatala:
A. Rotavirus
B. E. Coli enteropatogen si enterotoxigen;
C. Shigella;
D. Salmonella;
E. Campylobacter si Yersiniia.
(pag. 139)
G2829169. Referitor la sepsisul neonatal precoce sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. Debut dupa varsta de 5 zile
B. Asocierea Meningitei in peste 30% din cazuri
C. Prezenta socului septic
D. Prezenta crizelor de apnee
E. Prezenta icterului cu bilirubina indirecta
(pag. 134,135)
G2829170. Referitor la sepsisul neonatal tardiv sunt adevarate urmatoarele:

A. Determinat adesea de Streptococul β hemolitic grup B
B. Debut in primele 3 zile de viata
C. Mai frecvent la prematurii plurispitalizati
D. Este cel mai adesea o infectie nozocomiala
E. Rezistenta mare la antibiotice a germenilor cauzali
(pag. 134,135)
G2829171. Date de laborator cu valoare predictiva pentru sepsis sunt:

A. Leucocitoza cu neutrofilie / nr.leucocite < 5000
B. Proteina C reactiva > 5 mg%
C. Lactacidemia > 2 mmol / l

D. Cresterea Il 6 > 100 pg / ml
E. Indice leucocitar < 0,2
(pag. 136,137)
G2829172. Referitor la sepsisul neonatal precoce sunt adevarate urmatoarele:

A. Debut dupa varsta de 5 zile
B. Asocierea meningitei in peste 30% din cazuri
C. Prezenta socului septic
D. Prezenta crizelor de apnee
E. Prezenta icterului cu bilirubina indirecta
(pag. 134,135)
G2829173. Infectia cu citomegal virus este sustinuta de urmatoarele:

A. Determina incluzii intranucleare si intracitoplasmatice
B. Formele clinice sunt cel mai adesea simptomatice
C. Formele grave afecteaza pe cei imunocompromisi
D. Infectia neonatala se poate contracta intrapartum
E. Infectia neonatala se poate contracta postpartum
(pag. 142)
G2829174. Referitor la meningita bacteriana neonatala sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. 30 -35% din cazuri survin in cadrul septicemiei
B. Incidenta meningitei este de 1 caz la 1000 nascuti vii
C. Ventriculita este prezenta in 15% din cazuri
D. Convulsiile si bombarea fontanelei nu sunt comune
E. 75% din cazuri sunt cu Streptococ β – hemolitic si E. Coli
(pag. 138)
G2829175. Referitor la meningita bacteriana neonatala sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia:

A. 30 -35% din cazuri survin in cadrul septicemiei
B. Incidenta meningitei este de 1 caz la 10000 nascuti vii
C. Ventriculita este prezenta in 15% din cazuri
D. Convulsiile si bombarea fontanelei nu sunt comune
E. 75% din cazuri sunt cu Streptococ β – hemolitic si E. Coli
(pag. 138)
G2929176. Care sunt cei mai frecvenţi germeni care determină infecţii bacteriene la nou-născut, în
primele 7 zile de viaţă?
A. Streptococul Beta - hemolitic de grup B
B. Listeria monocitogenes
C. Escherichia coli
D. Haemophilus vaginalis
E. Klebsiella
(pag. 134)
G2929177. Care dintre examenele de laborator mai jos enumerate pot fi considerate a avea o "valoare
predictiva" in sepsisul neonatal ?
A. Leucocitoza cu neutrofilie şi apariţia de elemente tinere
B. Reactanţă de fază acută
C. Hiperlactacidemia
D. PH sub 7,3
E. Hipoxia (pO2 sub 50 mmHg)

(pag. 136)
G2929178. Boala cu incluzii citomegalice la nou născut, se poate caracteriza prin:

A. Dismaturitate
B. Icter
C. Hepatosplenomegalie
D. Carioretinită
E. Anencefalie
(pag. 142)
G2929179. Proteina C activată, folosită în tratamentul şocului septic la nău născut are următoarele
proprietăţi:
A. Antitrombotică
B. Antiiflamatorie
C. Procoagulantă
D. Profibrinolitică
E. Proinflamatorie
(pag. 141)
Tema nr. 30
Diareea acuta la copil
BIBLIOGRAFIE:
G1130001. Care dintre urmatoarele bacterii incriminate in producerea diareei la sugar poseda cinci
tipuri de tulpini patogene: enterotoxigen, enteroinvaziv, enteroadeziv, enteropatogen,
enterohemoragic:
A. Yersinia enterocolitica
B. Shighella
C. Salmonella
D. Escherichia coli
E. Staphylococcus aureus
(pag. 349)
G1130002. Tratamentul antimicrobian al unei diarei acute este justificat in urmatoarele situatii, cu
EXCEPTIA:
A. Coproculturi pozitive
B. Scaune cu mucus, puroi si/sau sange
C. Coprocitograma cu peste 10 PMN/camp
D. Tablou clinic sever: scaune lichide numeroase, febra, deshidratare acuta >= 10%
E. Circumstante epidemiologice sugestive pentru o infectie bacteriana: spitalizare recenta, mediu socio-
cultural precar, malnutritie asociata, varsta mica, igiena deficitara, etc
(pag. 355, 356)
G1130003. Urmatoarele mecanisme de aparare ale gazdei impotriva agentilor patogeni ai diareei acute
sunt adevarate, cu EXCEPTIA:
A. Aciditate gastrica
B. Secretie locala adecvata de IgA secretor
C. Motilitatea intestinala
D. Stimularea adenilciclazei enterocitare
E. Microflora saprofita intestinala
(pag. 349)
G1130004. in tratamentul bolii diareice acute se recomanda tratament antibiotic in urmatoarele

circumstante, cu exceptia:
A. Stari de malnutritie la orice virsta
B. Mediu socio-economic si cultural precar
C. Dovada etiologiei virale
D. Sugar alimentat artificial
E. Scaune cu mucus, puroi si singe
(pag. 355)
G1130005. Urmatoarele afirmatii privind mecanismul diareei produse de Giardia lamblia sunt
adevarate, cu exceptia:
A. Parazitul actioneaza ca o membrana mecanica impiedicind absorbtia
B. Parazitul nu produce injurie directa la nivelul mucoasei intestinale
C. in cursul bolii se elibereaza exotoxine parazitare
D. Paraziţii determina o reacţie imunologica impotriva gazdei

E. Motilitatea intestinala este afectata
(pag. 351)
G1130006. Urmatoarele afirmatii referitoare la mecanismul de producere a bolii diareice acute prin
germeni enteroinvazivi sunt adevarate, cu exceptia:
A. Boala poate fi produsa de virusuri
B. Boala poate fi produsa de Clostridium difficile
C. Dupa infectie, germenele prolifereaza in lumenul intestinal colonizind si colonul
D. Microorganismul se multiplica in enterocit si determina apariţia unei inflamaţii acute la nivelul mucoasei
intestinale
E. La nivelul mucoasei intestinale apar hiperemie, edem, ulceratii si exudat intraluminal
(pag. 350)
G1130007. Urmatoarele enunturi explica de ce boala diareica la sugar se complica precoce cu

deshidratare severa, cu exceptia:
A. Pierdere insensibila mai mare decit adultul
B. Volum redus de apa extracelulara
C. Pierderi fecale de apa mari
D. Turn-over intestinal rapid
E. Sensibilitate crescuta la enterotoxine
(pag. 352)
G1130008. Care din urmatoarele tipuri de E. coli care provoaca diaree acuta este incriminat in
producerea sindromului hemolitic uremic:
A. E. coli enteropatogen
B. E. coli enterotoxigen
C. E. coli enteroinvaziv
D. E. coli enterohemoragic O157 H7
E. E. coli enteroadeziv
(pag. 349)
G1130009. in cazul diareilor survenite dupa antibioterapie orala indelungata, agentul patogen
incriminat este
A. Klebsiella
B. Vibrio choberae
C. Clostridium difficile
D. Salmonella
E. Shigella
(pag. 349)
G1130010. Simptomatologia diareilor acute infectioase se caracterizeaza prin urmatoarele semne si

simptome, cu o singura exceptie:
A. Anorexie
B. Varsaturi
C. Scaune lichide, frecvente
D. Hepatosplenomegalie
E. Febra
(pag. 352)
G1130011. Solutiile pentru rehidratare orala au urmatoarea compozitie, cu o singura exceptie. Toate
ingredientele sunt dizolvate in apa fiarta si racita:
A. ClNa
B. Bicarbonat de sodiu
C. ClK
D. Fosfaţi
E. Glucoza
(pag. 29, 354)
G1130012. Tratamentul dietetic al diareii acute care evolueaza la un sugar de 3 luni alimentat artificial
se face in felul urmator, cu o singura exceptie:
A. Continuarea alimentatiei anterioara imbolnavirii
B. Solutii orale de rehidratare orala (gesol)
C. Dieta de tranzitie cu supa de morcov
D. Realimentarea progresiva cu lapte delactozat
E. Realimentarea progresiva cu lapte de soia daca se suspecteaza alergie la proteinele laptelui de vaca
(pag. 354, 355)
G1130013. Urmatoarele afirmatii in legatura cu diareea acuta sunt corecte, in afara de:
A. Diareea acuta de etiologie infectioasa se transmite pe cale fecal/orala
B. Diareile acute de etiologie virala nu asociaza sindrom de deshidratare acuta
C. in diareile acute de etiologie virala, rotavirusul este cel mai frecvent intalnit
D. Rotavirusul este un important agent nozocomial
E. Rotavirusul este responsabil de diareile acute contactate in spital in timpul sezonului rece
(pag. 349)
G1130014. Urmatoarele afirmatii in legatura cu etiologia diareilor acute sunt corecte, in afara de:
A. E.coli enterotoxigen este cauza principala a diareilor acute ale sugarului
B. E.coli enterohemoragic, serotipul O157 H7 este cea mai frecventa cauza a colitei hemoragice
C. E.coli O157 H7 este intalnit in diareea sanghinolenta de la debutul sindromului hemolitic uremic (SHV)
D. Salmonella netiphyca este a doua cauza, ca frecvenţa a diareei bacteriene la sugarii mai mici de 6 luni
E. Shigella este agentul etiologic cel mai frecvent izolat in diareea noului nascut
(pag. 349)
G1130015. Urmatoarele afirmatii in legatura cu fiziopatologia diareii acute sunt corecte, in afara de:
A. Accelerarea peristaltismului intestinal limiteaza absorbtia apei si electrolitilor din lumen
B. Este interferat procesul de transport celular activ pentru apa si sodiu
C. Lichidele pierdute pe cale digestiva sunt izotone
D. Este tulburata in special digestia proteinelor
E. Activitatea dizaharidelor intestinale este scazuta
(pag. 351)
G1130016. Urmatoarele reprezinta mecanisme de aparare ale organismului gazda impotriva infectiei
digestive cu germeni bacterieni cu exceptia:
A. Secretia pigmentilor biliari
B. Aciditatea gastrica
C. Imunitatea locala intestinala care include secretia locala de IgA secretor
D. Microflora saprofita intestinala
E. Secretia de mucus
(pag. 349)
G1130017. Urmatorii factori sunt considerati favorizanti pentru aparitia diareii acute la sugar, cu o
singura exceptie:
A. Alimentatia artificiala
B. Conditii defectuoase de igiena
C. Malnutritia
D. Varsta mica
E. Malformatiile obstructive ale tubului digestiv
(pag. 351)
G1230018. Cantitatea de lichide care se recomanda in rehidratarea formelor medii de deshidratare in

cazul diareilor acute la copil este de
A. 20 ml/kg
B. 30 ml/kg
C. 40 ml/kg
D. 50 ml/kg
E. 100 ml/kg
(pag. 354)
G1230019. Cantitatea de lichide care se recomanda in rehidratarea formelor usoare de deshidratare in

cazul diareilor acute la copil este de
A. 20 ml/kg
B. 30 ml/kg
C. 40 ml/kg
D. 50 ml/kg
E. 100 ml/kg
(pag. 354)
G1230020. Cantitatea de lichide recomandata in rehidratarea orala la copilul cu diaree acuta se

administreaza in decurs de
A. 2 ore
B. 4 ore
C. 8 ore
D. 16 ore
E. 12 ore
(pag. 354)
G1230021. Diareea cu germeni enteroinvazivi are urmatoarele caracteristici, cu exceptia

A. Debut cu febra
B. Alterarea rapida a starii generala
C. Anorexie
D. Scaune voluminoase, lucioase, deschise la culoare
E. Produse patologice in scaune: puroi, singe
(pag. 352)
G1230022. Intervin in apararea locala impotriva agentilor patogeni care produc diaree acuta
urmatoarele mecanisme, cu exceptia
A. Aciditatea gastrica
B. Secretia locala de IgA
C. Motilitatea intestinala
D. Peristaltica gastrica
(pag. 349)
G1230023. Urmatoarele bacterii enteropatogene produc diaree acuta prin mecanism citotoxic, cu
exceptia
A. Shigella
B. E. coli enteropatogen
C. E. coli enterohemoragic
D. Clostridium difficile
E. Salmonella
(pag. 351)
G1330024. Care dintre germenii enuntati, este a doua cauza ca frecventa in rindul etiologiilor
bacteriene ale diareei la sugarii sub 6 luni:
A. E.Coli
B. Salmonella netiphyca
C. Shigella
D. Campylobacter pylori
E. Yersinia enterocolitica
(pag. 349)
G1330025. Mecanismele diareei prin germeni enteroinvazivi sunt urmatoarele cu exceptia:

A. germenul prolifereaza in lumenul intestinal
B. colonizeaza eventual si colonul
C. aderenta germenilor
D. elibereaza enterotoxine
E. invazia mucoasei intestinale si apoi inflamatie.
(pag. 350)
G1330026. Mentionati care este virusul enteropatogen responsabil de 25% din cazurile de diaree acuta:
A. adenovirus enteric
B. astrovirus
C. rotavirus
D. calcivirus
E. Norwalk-like virus
(pag. 349)
G1330027. Mentionati carei tip de E.Coli apartine serotipul 0157 H7

A. Enteropatogen
B. enterotoxigen
C. enteroinvaziv
D. enterohemoragic
E. enteroadeziv
(pag. 349)
G1330028. Solutia (Gesol) folosita pentru rehidratare orala in diareea acuta contine urmatorii compusi
cu exceptia:
A. NaCl
B. Bicarbonat de Sodiu
C. KCl
D. Carbonat de Calciu
E. Glucoza
(pag. 354)
G1330029. Urmatoarele examene de laborator sunt patologice in diareea acuta la copil cu exceptia:
A. coprocitograma cu PN
B. coprocultura pozitiva
C. steatoree abundenta
D. examen coproparazitologic pozitiv (Giardia)
E. Kit-Rotazim-Elisa pozitiv
(pag. 352-353)
G1430030. Aportul lichidian minimal recomandat pentru un sugar de 6 luni cu deshidratare usoara prin
diaree este.
A. 75mlKgcorp
B. 60ml/Kg corp
C. 100ml/Kg corp
D. 150ml/Kg corp
E. 50ml/kg corp
(pag. 354)
G1430031. Care din afirmatiile urmatoare despre mecanismul diareei parazitare este falsa:
A. Parazitul determina o reactie imunologica impotriva gazdei.
B. Parazitul actioneaza ca o membrana mecanica, impiedicand absorbtia intestinala.
C. Accelereaza turnoverul mucoasei intestinale.
D. Se multiplica in enterocit si determina apariţia unei inflamaţii acute.
E. Altereaza tiparul normal al motilitatii intestinale.
(pag. 351)
G1430032. Care dintre urmatoarele este cea mai frecventa cauza de diaree acuta la sugari si copii:
A. Greselile alimentare
B. Bacteriile
C. Virusurile
D. Paraziţii
E. Substantele chimice
(pag. 349)
G1430033. Coprocitograma este examenul de laborator prin care se numara:

A. Hematiile.
B. Celulele epiteliale.
C. Leucocitele.
D. Bacteriile.
E. Granulele de amidon.
(pag. 352)
G1430034. Toate datele urmatoare despre diareea acuta produsa de rotavirus sunt corecte, in afara de:
A. Perioada de incubatie este de 48-72 ore.
B. Invazia virala se asociaza cu scaderea numarului de enterocite.
C. Incidenta maxima este semnalata la copilul in varsta de 0-4 luni.
D. Evoluţie autolimitata.
E. Scaderea activitatii dizaharidazice.
(pag. 350)
G1530035. Aspectul caracteristic deshidratarii acute la sugari, comparativ cu varstele mari, este dat de
A. volumul mai mic la sugar al apei extracelulare
B. pierderea fecala de apa mai mare ca raspuns la infectiile intestinale
C. turn-over zilnic instestinal mai rapid
D. sensibilitatea crescuta la enterotoxine
E. sugarul are o pierdere insensibila mai mare
(pag. 352)
G1530036. Care din urmatoarele afirmatii privind diareea acuta cu rotavirus la copil este falsa?
A. este mai frecventa la sugar si copilul mic (intre 4-24 de luni)

B. este mai frecventa in cursul verii
C. rotavirusul invadeaza vilozitatile intestinului subtire
D. boala diareica este precedata de varsaturi
E. de obicei, boala este autolimitata
(pag. 350, 351, 352)
G1530037. Mecanismele prin care bacteriile enteropatogene produc diaree la copil sunt urmatoarele,
cu exceptia:
A. mecanismul invaziv
B. mecanismul citotoxic
C. mecanismul osmolar
D. mecanismul toxigenic
E. mecanismul de aderenta
(pag. 350)
G1530038. OMS si UNICEF au propus pentru rehidratarea orala in tratamentul diareilor acute la copil
urmatoarea varianta:
A. administrarea de ceai zaharat 5%
B. administrarea de apa fiarta si racita
C. administrarea de solutii hipertone de NaCl
D. administrarea unor solutii hidroelectrolitice cu adaos de glucoza
E. administrarea de ser fiziologic
(pag. 353)
G1530039. Urmatoarele sunt mecanisme de aparare a organismului gazda impotriva agentilor patogeni
care produc diaree acuta, cu exceptia:
A. aciditatea gastrica
B. secretia de amilaza pancreatica
C. imunitatea locala intestinala (secretia locala de Ig A secretor)
D. secretia de mucus
E. microflora saprofita intestinala
(pag. 349)
G1530040. Urmatoarele tipuri de E. coli sunt incriminate in producerea diareei acute la sugar, cu
exceptia:
A. enteropatogen
B. enterotoxigen
C. enterohemoragic
D. enteroadeziv
E. enterosepsis
(pag. 349)
G1630041. Bacteriile enteropatogene produc diaree prin urmatoarele mecanisme, cu EXCEPTIA:

A. Invaziv
B. Hemoragic
C. Citotoxic
D. Aderenta
E. Toxigenic
(pag. 304)
G1630042. Care din urmatoarele tipuri de Esch. Coli NU sunt incriminate in producerea diareei la
sugar?
A. Enteroadeziv
B. Enteropatogen
C. Enteroneinvaziv
D. Enterotoxigen
E. Enterohemoragic-
(pag. 303)
G1630043. Care din urmatorii agenti determina colita pseudomembranaoasa?

A. Shigella
B. Salmonella
C. E Coli
D. Clostridium Difficile
E. Vibrio cholerae
(pag. 311)
G1630044. Tratamentul antibiotic este indicat in urmatoarele situatii, cu EXCEPTIA:

A. Scaune cu mucus, sange si puroi
B. Stari de malnutritie, la orice varsta
C. Varsta mica, sugar alimentat artificial
D. Scaune cu mucus
E. Conditii epidemiologice sugestive pentru infectii bacteriene.
(pag. 314)
G1630045. Urmatoarele antibiotice se foloses in tratamentul Shigellozei, cu EXCEPTIA:

A. Vancomycine
B. Ampicilina
C. Norfloxacina
D. Biseptol
E. Acid nalidixic
(pag. 311)
G1630046. Urmatorii agenti sunt incriminati in producerea diareei prin aderenta la sugar:
A. Clostridium difficile
B. Shigella
C. E. coli enteropatogen
D. Salmonella
E. Vibrio cholerae
(pag. 305)
G2530047. Mecanismele de aparare pe care trebuie sa le depaseasca agentul patogen in producerea

diareei acute sunt urmatoarele, cu o exceptie:
A. Motilitatea intestinala
B. Fagocitoza
C. Aciditatea gastrica
D. Secretia de mucus
(pag. 350)
G2530048. Care din urmatoarele afirmatii privind factorii favorizanti ai diareei acute este falsa?
A. Copilul mic are o rata de expunere mai crescuta la germeni enteropatogeni
B. Numarul de receptori pentru rotavirus situati pe enterocit creste cu varsta
C. Alimentatia artificiala creste mult riscul de diaree
D. Malnutritia este un factor favorizant important

E. Imunitatea precara a sugarului contribuie la susceptibilitatea sa crescuta la infectii
(pag. 351)
G2530049. Cel mai intalnit virus enteropatogen responsabil de diareea acuta este:
A. Adenovirusul enteric
B. Parvovirusul
C. Coronavirusul
D. Calicivirusul
E. Rotavirusul
(pag. 349)
G2530050. Fractiunea termostabila a enterotoxinei E. Coli are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:

A. Nu se fixeaza pe enterocit
B. Efectele sunt limitate la intestin
C. Stimuleaza adenilatciclaza
D. Are greutate moleculara mare
E. Este foarte slab antigenica
(pag. 349)
G2530051. Agentul antimicrobian recomandat in enteroinfectia cu Yersinia enterocolitica este:

A. Ampicilina
B. Furazolidon
C. Acid nalidixic
D. Vancomicina
E. Nu necesita tratament (se vor trata numai septicemiile)
(pag. 356)
G2530052. Care este antibioticul cu care se trateaza starea de purtator de Salmonella?

A. Nu se trateaza
B. Cloramfenicol
C. Cefotaxim
D. TMP-SMX
E. Metronidazol
(pag. 356)
G2530053. Agentul patogen implicat in etiologia diareei acute survenite dupa antibioterapie orala
indelungata este:
A. Salmonella
B. Pseudomonas aeruginoasa
D. E. Coli enteropatogen
E. Clostridium perfringens
(pag. 349)
G2530054. Identificati afirmatia incorecta despre tabloul clinic al diareei acute cu germeni
enteroinvazivi:
A. este prezenta febra
B. este prezenta anorexia
C. scaunele contin elemente patologice (mucus, puroi,sange)
D. scaunele sunt emise intotdeauna in numar foarte mare
E. se asociaza alterarea rapida si severa a starii generale
(pag. 352)
G2530055. Cea mai tipica reprezentare a mecanismului diareei prin actiune toxigena este data de :
A. Shigella
B. Giardia lamblia
C. Vibrio cholerae
E. Clostridium difficile
(pag. 351)
G2530056. Identificati afirmatia incorecta despre examenele de laborator din boala diareica acuta:
A. Prezenta elementelor patologice (mucus, puroi, sange) in scaun sugereaza diaree cu germeni
enteroinvazivi
B. Leucocitele (>10/camp) sunt prezente in scaun in infectiile cu germeni enteroinvazivi
C. pH-ul acid al scaunelor pledeaza pentru originea bacteriana a diareei
D. pH-ul < 5,5 al scaunelor pledeaza pentru cauze neinfectioase de diaree
E. coprocultura ramane examenul crucial
(pag. 351,352)
G2530057. Loperamidul se administreaza in diareea acuta in doza de:

A. 3mg/Kg
B. 5mg/Kg
C. 1mg/Kg
D. 0,2mg/Kg
E. 0,5mg/Kg
(pag. 355)
G2530058. Parazitul care produce tipic diaree severa si prelungita la copiii cu imunodeficienta (SIDA)
este:
A. Giardia lamblia
B. Cryptosporidium
C. Pneumocystis carini
D. Enterobius vermicularis
E. Taenia saginata
(pag. 349)
G2630059. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la diagnosticul de laborator al hepatitei acute
virale C este falsa?
A. Anticorpii anti HVC apar doar la 1-3 luni de la debutul hepatitei acute.
B. Testele ELISA de generatia a treia pot detecta anticorpi HCV mai precoce de trei luni de la momentul
infectiei.
C. Detectarea Ac HVC nu permite diagnosticarea tuturor persoanelor infectate cu virusul hepatitei C.
D. ARN HVC se pozitiveaza dupa 1-3 saptamâni de la infectia acuta.
E. Determinarea prin hibridizare a ADN complementar ARN VHC este o metoda sensibila de diagnostic a
infectiei cu virusul C
(pag. 1853)
G2630060. Urmatoarele afirmatii referitoare la epidemiologia hepatitei acute virale A sunt adevarate, cu
exceptia:
A. În tarile dezvoltate, incidenta hepatitei tip A este în declin.
B. Infectiile asimptomatice sunt cele mai frecvente.
C. Adultii tind sa faca infectii simptomatice mai frecvent decât copiii.
D. Vârful epidemiologic în tarile cu prevalenta înalta a infectiei este primavara si vara, legat de transmiterea
fecal-orala a virusului.
E. Virusul hepatiei A se poate transmite si prin lapte si moluste contaminate, la fel ca si prin alte alimente.
(pag. 1855)
G2630061. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la perioada de incubatie a hepatitelor virale acute
sunt false?
A. Hepatita virala A are o incubatie medie de 8 saptamâni.
B. Hepatita acuta B are o incubatie medie de 4-12 saptamâni.
C. Hepatita acuta C are o incubatie medie de 7 saptamâni.
D. Hepatita acuta B poate debuta si la 180 de zile de la momentul infectiei.
E. Hepatita acuta C poate debuta si la 160 de zile de la momentul infectiei.
(pag. 1857)
G2630062. Urmatoarele afirmatii referitoare la prognosticul hepatitelor virale acute sunt adevarate, cu
exceptia:
A. 95% din pacientii cu hepatita acuta virala B se vindeca fara sechele.
B. Pacientii cu hepatita acuta A fara alte boli asociate se vindeca întotdeauna.
C. Mortalitatea în hepatita acuta E poate atinge 10-20% la gravide.
D. Hepatita acuta C se transforma în infectie cronica în 85-90% din cazuri.
E. Coinfectia B si D creste riscul croncizarii hepatitei B.
(pag. 1861)
G2630063. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul hepatitelor acute virale sunt
adevarate?
A. Dieta trebuie sa fie hipocalorica, pentru a nu suprasolicita ficatul.
B. Nu exista tratament specific pentru hepatitele acute virale.
C. Corticoterapia este indicata doar în formele fulminante.
D. Repausul prelungit la pat este esential pentru vindecare.
E. Pacientul nu îsi reia acticvitatea pâna la normalizarea transaminazelor.
(pag. 1862)
G2630064. Indicati afirmatiile false privitor la simptomatologia prodromala a hepatitelor acute virale:
A. Este sistemica si variabila
B. Anorexia, greata, varsaturile preced icterul cu 1-2 saptamâni
C. Febra înalta (38-390C) este mai des prezenta în hepatitele B sau C decât în hepatitele A si E
D. Faringita, tusea si coriza pot precede instalarea icterului
E. Scaunele deschise la culoare pot precede instalarea icterului clinic.
(pag. 1857)
G2630065. Cea mai frecventa cauta a colitei hemoragice este:

A. E. coli enteropatogen
B. E. coli enterotoxigen
D. E. coli enteroadeziv
E. E. coli enteroinvaziv
(pag. 349)
G2630066. Urmatoarele afirmatii despre diaree sunt adevarate, cu exceptia:

A. Deshidratarea;
B. Pierdere in greutate;
C. Scaderea taliei;
D. Diminuarea senzoriului;
E. Febra.
(pag. 352)
G2630067. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata referitor la Clostridium difficile:
A. Produce diaree prin mecanism citotoxic;
B. Produce diaree prin mecanism invaziv;
C. Produce diaree prin mecanism toxigenic;
D. Produce diaree prin mecanism aderenta;
E. Produce diaree prin imposibilitatea hidroxilarii acizilor grasi
(pag. 350)
G2630068. Care din urmatoarele tipuri de E. coli nu este incriminat in producerea diareei la sugar:
A. E. coli enteroadeziv;
B. E. coli enteropatogen;
C. E. coli enteroneinvaziv;
D. E. coli enterotoxigen;
E. E. coli enterohemoragic.
(pag. 351)
G2630069. Urmatoarele afirmatii privind diareea cu Rotavirus sunt adevarate, cu exceptia:

A. Diareea este precedata de varsaturi;
B. Scaunele diareice apar dupa varsaturi;
C. Starea generala nu este sever influentata;
D. Sugestiv este contextul epidemiologic – “diaree de vara”;
E. Varsaturile dureaza 8-12 ore.
(pag. 352)
G2630070. Simptomele clinice ale diareei cu germeni enteroinvazivi sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. Febra;
B. Alterarea rapida si severa a starii generale;
C. Anorexie severa;
D. Scaunele contin elemente patologice;
E. Varsaturi "in jet”, fara greturi.
(pag. 352)
G2630071. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Diagnosticul de diaree acuta nu se poate sustine in afara simptomului cardinal al bolii, si anume aparitia de
scaune lichide;
B. Diagnosticu de diaree acuta se sustine numai pe aparitia eritemului fesier ;
C. Diagnosticul de diaree acuta se sustine pe: aparitia varsaturilor si a colicilor abdominale ;
D. Diagnosticul de diaree acuta se sustine pe: schimbarea comportamentului copilului (mai capricios,
indispus, inapetent).
E. Diagnosticul de diaree acuta se sustine numai dupa ce 2 sau mai multe scaune sunt lichide.
(pag. 352)
G2630072. In diareea acuta, aparitia sindromului acut de deshidratare plaseaza bolnavul in categoria:
A. Diareilor usoare;
B. Diareilor de gravitate medie;
C. Diareilor grave;
D. Aparitia complicatiilor;
E. Exista si o alta afectiune concomitenta.
(pag. 352)
A. Tenesmele si modificarile tonusului sfincterului anal sunt mai probabile in infectia dizenterica ;
B. Tenesmele si modificarile tonusului sfincterului anal sunt simptome obligatorii ale bolii diareice acute;
C. Tenesmele si modificarile tonusului sfincterului anal sunt simptome prezente nuami la copilul mare cu
diaree acuta;
D. Tenesmele si modificarile tonusului sfincterului anal sunt prezente nuami la sugarul cu diaree acuta,
E. Tenesmele si modificarile tonusului sfincterului anal sunt prezente numai in cadrul aparitieie sindromului
acut e deshidratare.
(pag. 352)
G2630074. Eritemul fesier este legat de urmatoarele conditii patologice:

A. Frecventa mai mare a scaunelor si modificarea ph-ului acestora favorizeaza aparitia eritemului fesier;
B. Frecventa mai mare a scaunelor si modificarea ph-ului acestora nu favorizeaza aparitia eritemului fesier;
C. Eritemul fesier apare doar in conditii de igiena precara;
D. Eritemul fesier este legat de tipul alimentatiei primite de sugar;
E. Eritemul fesier apare si in alte stari patologice decat in diareea acuta.
(pag. 352)
G2830075. Diareea prin mecanism enterotoxigen include urmatoarele aspecte, cu exceptia:

A. Aderarea germenului la mucoasa
B. Eliberarea de enterotoxine
C. Cuplarea enterotoxinei pe un receptor specific al mucoasei
D. Scaderea concentratiei de AMPC
E. Perturbarea transportului apei si electrolitilor
(pag. 350)
G2830076. Referitor la solutia hidroelectrolitica sunt corecte urmatoarele cu exceptia:

A. Na Cl, 3,5 g
B. NaHCO3, 2,5 g
C. KCl, 1,5 g
D. Glucoza, 20 g
E. Apa, 0,1 l
(pag. 354)
G2930077. În caz de diaree, efectuarea unei coprocitograme are drept scop:

A. Identificarea leucocitelor prezente în scaun, în caz de infecţie cu germeni enteroinvazivi (mai mare de
10/camp
B. Identificarea pe câmpul microscopic al agentului patogen
C. Determinarea unui titru crescut de anticorpi în infecţiile cu rotavirus
D. Aprecierea pierderilor de apă şi Na pe cale renală
E. Determinarea pH-ului în scaunele diareice
(pag. 352)
G1130078. Care dintre urmatoarele examene de laborator sunt considerate cele mai utile pentru
stabilirea etiologiei infectioase a unei diarei acute?
A. Hemograma
B. Coprocitograma
C. Coprocultura
D. Examenul sumar de urina
E. Testul ELISA (Kitul Rotazim)
(pag. 352, 353)
G1130079. Compozitia corecta a celei mai populare dintre solutiile GESOL utilizate in tara noastra este
urmatoarea, cu EXCEPTIA:
A. NaCl: 3,5 g
B. KCl: 2,5 g
C. Bicarbonat de sodiu: 1,5 g
D. Glucoza: 20 g
E. Apa: 1000 ml
(pag. 354)
G1130080. Tratamentul dietetic al diareei acute in formularea de mai jos cuprinde erori frecvente in
practica pediatrica din tara noastra. Care sunt acestea?
A. Dieta hidrica cu apa fiarta si racita
B. Hidratarea orala cu solutii hidroelectrolitice tip GE-SOL
C. Suspendarea alimentatiei cu lapte de mama pe durata diareei acute si inlocuirea sa cu dieta de tranzitie
D. Introducerea in realimentare a unui lapte sarac in lactoza
E. Reintroducerea preparatului cu care era alimentat anterior in diareile acute simple
(pag. 354, 355)
G1130081. Urmatorii agenti etiologici ai diareilor infectioase apar cu izbucniri epidemice, cu EXCEPTIA:
A. Rotavirus
B. Shighella
C. Giardia
D. Salmonella
E. Astrovirus
(pag. 348)
G1130082. Care din urmatoarele afirmatii privind diareea acuta produsa de virusurile enteropatogene
sunt adevarate:
A. Rotavirusurile sunt responsabile de 25% din cazurile de diaree acuta
B. Boala poate fi produsa de parvovirusuri
C. Rotavirusurile nu produc leziuni la nivelul mucoasei intestinului subtire
D. Boala diareica acuta produsa de rotavirusuri apare cel mai frecvent la nou-nascuţi
E. Boala diareica acuta de etiologie virala este autolimitata
(pag. 349, 350)
G1130083. Care din urmatoarele afirmatii privind mecanismul diareii prin actiune toxigena sunt
adevarate:
A. Etiologia poate sa fie virala sau parazitara
B. Boala poate sa fie produsa de unele suse de Escherichia coli
C. Germenii adera cu pilii la nivelul mucoasei intestinale si elibereaza una sau mai multe enterotoxine
D. Scaunele conţin mucus, puroi si singe
E. Mucoasa intestinala prezinta leziuni histologice

(pag. 350, 351)
G1130084. Care din urmatoarele afirmatii privind modelul citotoxic de boala diareica acuta sunt
adevarate:
A. Citotoxinele sunt substante de origine bacteriana care produc alterare si moarte celulara
B. Boala poate fi produsa de Yersinia enterocolitica
C. Boala poate fi produsa de Escherichia coli
D. Cel mai tipic agent bacterian care produce diaree acuta prin mecanism citotoxic este Shigella
E. Tratamentele indelungate cu antibiotice orale favorizeaza aparitia diareii citotoxice produsa de Clostridium
difficile
(pag. 350)
G1130085. Care din urmatoarele afirmatii privind modelul enteroinvaziv de boala diareica acuta sunt
adevarate:
A. Boala poate fi produsa de virusuri
B. Boala poate fi produsa de Vibrio cholerae
C. Boala poate fi produsa de Escherichia coli
D. Aderenţa germenilor este favorizata de mai multe mecanisme active (chemotaxis, adeziune bacteriana
specifica, etc.)
E. in diareile entroinvazive produse de Sallmonela, hemoculturile sunt negative
(pag. 350)
G1130086. Care din urmatoarele afirmatii privind tratamentul bolilor diareice acute sunt corecte:
A. Prima etapa a tratamentului dietetic este dieta hidrica
B. Dieta de tranzitie presupune administrarea unor vegetale antidiareice
C. Realimentarea intr-o boala diareica la un sugar in primele 6 luni de viata se va face cu un preparat de lapte
care sa contina cantitati crescute de lactoza
D. in boala diareica de tip enterotoxigen, prioritara este terapia de rehidratare, in timp ce in boala diareica de
tip enteroinvaziv, prioritar este tratamentul antiinfecţios
E. in bolile diareice entroinvazive sunt indicate antibiotice pe cale orala, neresorbabile
(pag. 353, 354)

A. Rehidratarea orala cu Gesol este recomandata in toate bolile diareice acute cu sindrom de deshidratare
sub 10% din greutate
B. Gesol-ul reconstituit ca solutie contine 50 mEqNa/l
C. Prezenta glucozei in solutia de Gesol favorizeaza absorbtia ionilor de K
D. Dieta de tranziţie a unei boli diareice acute se face exclusiv cu Gesol
E. Rehidratarea parenterala devine obligatorie in toate bolile diareice acute in care deshidratarea depaseste
10% din greutate
(pag. 354)
G1130088. Agentii etiologici ai diareii acute infectioase se transmit pe cale fecal-orala.Urmatoarele

bacterii sunt incriminate. Sesizati exceptiile:
A. Salmonela
B. Streptococul ß hemolitic
C. Shigela
D. Eseherichia coli
E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 348)
G1130089. Etapele (treptele) care trebuie parcurse in tratamentul diareii acute fara deshidratare severa
sunt:
A. inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice

B. Realimentarea
C. Administrare de medicamente antidiareice
D. Recuperarea malnutriţiei
E. Tratament antimicrobian (antibiotic)
(pag. 353, 354, 355)
G1130090. Identificati afirmatiile exacte din urmatoarele enumerari:

A. Diareea cu rotavirus este precedata de varsaturi, dupa care apar scaune diareice apoase cu coproculturi
negative
B. Febra este caracteristica diareilor infectioase cu germeni enteroinvazivi
C. Coprocitograma este pozitiva in infectiile digestive cu rotavirus
D. pH-ul scaunului este alcalin in diareile bacteriene
E. Coprocultura negativa exclude posibilitatea unei diarei bacteriene
(pag. 352, 353)
G1130091. Originea bacteriana a diareilor acute este demonstrata de urmatoarele examene de

laborator:
A. Coproculturi pozitive pentru germeni enteropatogeni
B. Leucocitoza sau leucopenie cu devierea la stanga a formulei leucocitare
C. Reactanti de faza acuta pozitivi
D. Hiperglicemie
E. Scaune cu pH acid
(pag. 352, 353)
G1130092. Preparatele dietetice recomandate in realimentarea sugarilor care sufera de diaree acuta au
urmatoarele caracteristici. Identificati erorile:
A. Sunt hipocalorice
B. Lipidele din produs sunt in totalitate de origine vegetala
C. Sunt foarte sarace in lactoza
D. Sunt sarace in proteine
E. Contin adausuri de amidon si dextrinmaltoza
(pag. 354)
G1130093. Tratamentul dietetic al sugarului alimentat natural care sufera de diaree acuta simpla, nu
impune schimbarea alimentatiei. Argumentele pentru aceasta atitudine sunt urmatoarele.Identificati
erorile:
A. Laptele de mama contine factori hormonali si enzimatici de neinlocuit
B. Laptele de mama contine substante cu actiune antimicrobiana
C. Laptele de mama are o cantitate redusa de lactoza
D. Laptele de mama are osomolaritate ridicata
E. Laptele de mama asigura in mod optim nevoile calorice si de crestere ale sugarului
(pag. 355)
G1130094. Urmatoarele antibiotice sunt recomandabile in tratamentul diareilor acute bacteriene:

A. Penicilina
B. Oxacilina
C. Trimetroprim/sulfametoxazina
D. Ciprofloxacina
E. Cefalosporine de generatia III-a
(pag. 356)
G1130095. Urmatoarele antibiotice sunt recomandabile in tratamentul diareilor acute bacteriene:
A. Ampicilina
B. Cloramfenicol
C. Penicilina
D. Oxacilina
E. Acid nalidixic
(pag. 356)
G1130096. Urmatorii factori sunt considerati protectori pentru a evita aparitia diareii la sugar:
A. Alimentatia naturala
B. Starea buna de nutritie
C. Vaccinari obligatorii efectuate la timp
D. Administrarea zilnica de vitamina D oral
E. Administrarea periodica de vitamine
(pag. 351)
G1130097. Virusurile enteropatogene incriminate in etiologia diareilor acute produc diaree cu

coproculturi negative.Acestea sunt urmatorii:
A. Virusul urlian
B. Virusul hepatitic A
C. Virusul herpetic
D. Rotavirus
E. Adenovirus enteric
(pag. 349)
G1230098. Campylobacter jejuni, implicat in etiologia enteroinfectiilor la copil, este sensibil la

urmatoarele substante antibacteriene
A. Eritromicina
B. Furazolidon
C. Gentamicina
D. Cloramfenicol
E. Vancomicina
(pag. 356)
G1230099. Dintre antibioticele recomandate in enteroinfectia cu Clostridium difficile la copil fac parte
A. Vancomicina
B. Eritromicina
C. Tetraciclina
D. Metronidazolul
E. Acidul nalidixic
(pag. 356)
G1230100. Dintre antibioticele recomandate in gastroenterita cu Salmonella la copil fac parte

A. Ampicilina
B. Eritromicina
C. Tetraciclina
D. Metronidazolul
E. Ceftriaxona
(pag. 356)
G1230101. Dintre antibioticele recomandate in gastroenterita cu Shigella la copil fac parte

A. Ampicilina
B. Eritromicina
C. Tetraciclina
D. Metronidazolul
E. Acidul nalidixic
(pag. 356)
G1230102. Dintre antibioticele recomandate in gastroenterita cu Vibrio cholerae la copil fac parte
A. Ampicilina
B. Eritromicina
C. Tetraciclina
D. Metronidazolul
E. TMP-SMX (trimetoprim-sulfametoxazol)
(pag. 356)
G1230103. Factorii favorizanti ai diareei acute sunt

A. Virsta mica
B. Malnutritia preexistenta
C. Diversificarea tardiva
D. Alimentatia artificiala in primul trimestru de viata
E. Alimentatia naturala
(pag. 351)
G1230104. In boala diareica acuta urmatorii agenti etiologici survin endemic

A. Rotavirus
B. Calicivirus
C. Astrovirus
D. Coronavirus
E. Rinovirus
(pag. 348)
G1230105. Prin aderenta produc diaree acuta urmatoarele bacterii enteropatogene

A. E coli enteropatogen
B. Clostridium difficile
D. P.aeruginosa
E. V.cholerae
(pag. 351)
G1230106. Urmatorii agenti etiologici survin epidemic in boala diareica acuta

A. Salmonella
B. Shigela
C. Giardia
D. Rotavirus
E. Calicivirus
(pag. 348)
G1330107. Care din urmatoarele afirmatii nu reprezinta semne si simptome ale bolii diareice acute:
A. scaune diareice
B. colici intestinale
C. apetit exagerat
D. varsaturi
E. scaune steatoreice
(pag. 352)
G1330108. Diaree acuta are urmatorii factori favorizanti:

A. sugarul are o imunitate dobindita precara si nu are anticorpi protectori suficienti
B. copilul mic are o rata mai mica de expunere la germene enteropatogen
C. exista susceptibilitate legata de varsta, numarul receptorilor pentru rotavirus si E.Coli de pe enterocit
scade cu varsta
D. alimentatia artificiala scade mult riscul de diaree
E. malnutritia preexistenta
(pag. 351)
G1330109. Identificati mecanismele prin care bacteriile enteropatogene produc diaree:

A. Invaziv
B. Citotoxic
C. Imun
D. Toxigenic
E. Aderenta
(pag. 350)
G1330110. Mecanismul diareei prin actiune toxigena cuprinde urmatoarele afirmatii corecte:
A. germenul adera la nivelul mucoasei intestinale
B. eliberare de enterotoxine
C. legarea enterotoxinelor de un receptor specific
D. microorganismul se multiplica si determina aparitia unei inflamatii acute a mucoasei pina la ulceratie
E. toxina produce secretia activa si abundenta de apa si electroliti la nivelul lumenului intestinal.
(pag. 350)
G1330111. Mentionati bacteriile enteropatogene cu mecanism invaziv in diareea acuta la copil:

A. Shigella
B. Y.enterocolitica
C. Salmonella
D. V.Cholerae
E. Campylobacter
(pag. 351)
G1330112. Mentionati care sunt afirmatiile care caracterizeaza diareea cu rotavirus la copil:
A. Diareea este precedata de varsaturi
B. Scaunele diareice apar dupa varsaturi
C. Starea generala nu este sever influientata
D. Context epidemiologic sugestiv "diaree de vara"
E. Varsaturile dureaza 8 - 12 ore
(pag. 352)
G1330113. Mentionati care sunt mecanismele de aparare si barierele organismului gazda pe care
agentul patogen trebuie sa le depaseasca pentru a produce diaree:
A. aciditatea gastrica
B. imunitatea locala intestinala - inclusiv secretia locala de IgA secretor
C. motilitatea intestinala
D. secretia de mucus
E. flora patogena intestinala
(pag. 349)
G1330114. Precizati indicatiile tratamentului antibiotic (antimicrobian) in cazurile nedovedite

bacteriologic de diareea acuta la copil:
A. Aspectul clinic este sugestiv pentru diareea acuta bacteriana (scaun cu mucus, puroi si sange)
caracteristice germenilor enteroinvazivi
B. Anamnestic se constata reunite conditii epidemiologice sugestive pentru infectii bacteriene cum sunt
externarea recenta sau transfer dintr-o sectie de nou nascuti sau sugari unde exista cazuri de diaree
infectioasa, crese sau alte colectiviti de copii.
C. Varsta mare, sugar alimentat natural
D. Stari de malnutritie la orice varsta
E. Mediu sociocultural precar, saracie, promiscuitate, lipsa de respectare a celor mai elementare conditii de
igiena.
(pag. 355-356)
G1330115. Urmatoarele semne caracterizeaza diareea cu germeni enteroinvazivi:

A. alterarea rapida si severa a starii generale
B. debut afebril
C. anorexie uneori severa
D. scaune cu mucus, puroi, sange
E. numeroase scaune apoase (peste 20/zi), emise exploziv
(pag. 352)
G1430116. Boala diareica acuta cu Clostridium Dificile este sensibila la urmatoarele antibiotice, in
afara de:
A. Ampicilina
B. Cefotaxim
C. Vancomiciyne
D. Gentamicina
E. Metronidazol
(pag. 356)
G1430117. Care sunt agentii bacterieni care determina diareea acuta prin mecanism predominant
citotoxic:
A. E. Coli enterohemoragic
B. Salmonella
C. Shigella
E. Yersinia enterocolitica
(pag. 351)
G1430118. Care sunt agentii bacterieni responsabili de diaree acuta prin mecanism de aderenta:
A. E. Coli enteropatogen
B. Shigella
C. Yersinia enterocolitica
D. E. Coli enterohemoragic
E. Vibrio cholerae
(pag. 351)
G1430119. Care sunt agentii infectiosi responsabili de diaree acuta cu evolutie endemica:
A. Salmonella
B. Rotavirus
C. Calicivirus
D. Shigella
E. Giardia lamblia
(pag. 348)
G1430120. Care sunt cazurile de boala diareica acuta nedovedite bacteriologic, la care se recomanda
tratamentul antibiotic:
A. Aspect clinic sugestiv de diaree acuta bacteriana (scaune cu produse patologice).
B. Sugar alimentat artificial
C. Standard socio-cultural scazut
D. Stari de malnutriţie la orice varsta
E. Sugarul mare si copilul mic
(pag. 355-356)
G1430121. Care sunt preparatele de lapte sau produsele dietetice cu osmolaritate crescuta
contraindicate in realimentarea prematurului si sugarului mic cu boala diareica acuta.
A. Morinaga NL 33
B. Nutramigen
C. Progestimil
D. Laptele de mama
E. Laptele de vaca
(pag. 358)
G1430122. Care sunt principalele consecinte clinice si fiziopatologice ale diareei acute:
A. Inapetenta
B. Deshidratarea
C. Riscul infectios crescut
D. Malnutriţia
E. Anemia
(pag. 352)
G1430123. Deshidratarea acuta din boala diareica este mai precoce, mai frecventa si mai grava la
sugar fata de adult, deoarece:
A. Sugarul are o pierdere mai mare de apa decat adultul.
B. Suprafata corporala, raportata la greutate, este mai mare la adult decat la sugar.
C. Volumul apei extracelulare este mai mare la sugar fata de adult.
D. Volumul apei intracelulare este mai mare la adult faţa de sugar.
E. Circulatia libera a cationilor intre lichidul intracelular si cel interstitial.
(pag. 352)
G1430124. Diagnosticul paraclinic al infectiei digestive cu rotavirus apeleaza la urmatoarele tehnici:

A. Testul Elisa
B. Coprocitograma
C. Microscopia cu imunofluorescenta
D. Examenul coprochimic
E. Coprocultura
(pag. 353)
G1530125. Aderenta germenilor enteroinvazivi este favorizata de urmatoarele mecanisme:

A. reactie imunologica impotriva gazdei
B. chemotaxis
C. adeziune bacteriana specifica
D. adeziune prin structuri specifice atasate
E. eliberarea de endotoxine
(pag. 350)
G1530126. Caracteristicile clinice ale diareilor cu germeni enteroinvazivi sunt:

A. debutul cu febra
B. alterarea rapida a starii generale

C. anorexia este uneori severa (impiedica rehidratarea orala)
D. scaunele sunt lipsite de elemente patologice (mucus, puroi, sange)
E. intotdeauna scaunele sunt in numar foarte mare
(pag. 352)
G1530127. Caracteristicile diareei cu E. coli enterotoxigen sunt:

A. este obligatoriu insotita de febra
B. poate sa aiba ca unic simptom numeroase scaune apoase
C. din anamneza este absenta notiunea de contact in cadrul unor colectivitati de sugari
D. se poate asocia cu greturi, varsaturi
E. scaunele sunt emise exploziv
(pag. 352)
G1530128. Dupa modul de actiune, medicamentele antidiareice se clasifica in:

A. adsorbante
B. medicamente care scad secretia intestinala
C. medicamente ce amelioreaza motilitatea intestinala
D. medicamente ce amelioreaza microflora intestinala
E. medicamente ce amelioreaza imunitatea specifica a organismului
(pag. 355)
G1530129. In pediatria clasica dieta de tranzitie administrata in diareea acuta cuprinde:

A. carnea mixata
B. supa de zarzavat
C. supa de morcov
D. apa de orez
E. pulberea de roscove
(pag. 354)
G1530130. Mecanismele prin care Giardia lamblia poate produce boala diareica sunt:
A. injurie directa la nivelul mucoasei intestinale, cu accelerarea turnoverului acesteia
B. eliberare de exotoxine
C. invazia celulelor mucoasei intestinale
D. membrana mecanica impiedicand absorbtia
E. declansarea unei reactii imunologice impotriva gazdei
(pag. 351)
G1530131. Pentru identificarea rotavirusurilor se utilizeaza:

A. microscopia cu imunoflorescenta
B. coprocultura
C. examenul scaunului intre lama si lamela
D. testul ELISA
E. coprocitograma
(pag. 353)
G1530132. Principiile de preparare a produselor dietetice de realimentare in diaree includ:

A. sursele de proteine sunt: laptele, cazeina hidrolizata enzimatic, soia
B. lipidele din produsele dietetice sunt partial sau total vegetale
C. produsele dietetice au un continut crescut in lactoza
D. problema osmolaritatii produselor dietetice trebuie sa intereseze pediatrul
E. produsele trebuie sa aiba un gust placut pentru a fi acceptate de sugar
(pag. 357, 358)
G1530133. Solutia electrolitica de rehidratare orala poate contine:

A. NaCl
B. CaCl
C. bicarbonat de sodiu
D. K Cl
E. glucoza
(pag. 354)
G1630134. Care din urmatoarele antibiotice se administreaza in diareea produsa de Clostridium

Difficile?
A. Ampicilina
B. Ceftriaxon
C. Metronidazol
D. Ciprofloxacina
E. Vancomycine
(pag. 311)
G1630135. Care din urmatoarele NU reprezinta semne si simptome ale bolii diareice acute?
A. Scaune diareice apoase sau cu ele-mente patologice (mucus, sange si puroi).
B. Apetit vorace
C. Colici abdominale
D. Varsaturi.
E. Scaune steatoreice.
(pag. 306 - 307)
G1630136. Care din urmatoarele reprezinta semne si simptome ale bolii diareice acute?
A. Scaune steatoreice.
B. Apetit vorace
C. Colici abdominale
D. Varsaturi.
E. Scaune diareice apoase sau cu ele-mente patologice (mucus, sange si puroi).
(pag. 306 - 307)
G1630137. Care din urmatoarele sunt medi-camente antidiareice care amelioreaza flora intestinala la
copil:
A. Enterolactil
B. Scopolamina
C. Lactobacil
D. Loperamid
E. Bactisubtil
(pag. 310)
G1630138. Urmatoarele sunt tipuri de E.Coli incriminate in producerea diareei la sugar:

A. Enteropatogen
B. Enteroadeziv
C. Enterohemoragic
D. Enteroinvaziv
E. Enteronetoxigen
(pag. 303)
G1630139. Urmatorii agenti pot fi incriminati in modelul citotoxic al diareei acute:
A. Shigella
B. Virusuri
C. E. Coli enteropatogen
D. Salmonella
E. Vibrio cholerae.
(pag. 305)
G1630140. Urmatorii agenti sunt inclusi in mo-delul toxigenic al diareei acute:

A. Salmonella
B. Ps. Aeruginosa
C. Vibrio cholerae
D. Campylobacter
E. Clostridium difficile.
(pag. 305)
G1630141. Urmatorii agenti sunt incriminati in mecanismul invaziv al diareei acute:

A. Shigella
B. V. Cholerae
C. E. Coli enterohemoragic
D. E. Coli enteroinvaziv
E. Salmonella
(pag. 305)
G1630142. Urmatorii sunt paraziti ce pot fi incriminati in producerea diareei la copil:

A. Giardia lamblia
B. Campylobacter jejunii
C. E.Coli
D. Cryptosporidium
E. Shigella
(pag. 303)
G2530143. Mecanismele de actiune ale E. Coli enteropatogen sunt urmatoarele:

A. Disolutia glicocalixului
B. Retentie activa de apa si sodiu
C. Aplatizarea vilozitatilor
D. Reactie imunologica impotriva gazdei
E. Inhiba sinteza de proteine
(pag. 351)
G2530144. Rotavirusul ca agent etiologic al diareei acute la copil:

A. Invadeaza epiteliul mucoasei intestinului subtire
B. Incubatia este de 4-7 zile
C. Stimuleaza activitatea dizaharidazelor
D. Este responsabil de 25% din cazurile de diaree acuta
E. Evolutia bolii are caracter autolimitat
(pag. 349,350)
G2530145. Care din urmatoarele afirmatii despre germenii enteroinvazivi sunt adevarate?
A. Prolifereaza in lumenul intestinal
B. Adera de celulele intestinale
C. Elibereaza endotoxine
D. Se multiplica in enterocite
E. Produc hiperemie, edem, ulceratie intraluminal

(pag. 351)
G2530146. Care din urmatorii fac parte din categoria germenilor enteroinvazivi?
A. Shigella
B. Salmonella
C. Yersinia enterocolitica
E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 351)
G2530147. Mecanismul toxigenic al diareei acute consta in:

A. Germenii adera la mucoasa intestinala prin intermediul pililor
B. Germenii elibereaza una sau mai multe enterotoxine
C. Toxinele actioneaza ca o membrana mecanica
D. Efectul toxinelor la nivel celular este cresterea concentratiei AMPc
E. Tulburarea transportului apei si electrolitilor
(pag. 350,351)
G2530148. Mecanismul de aderenta in producerea bolii diareice acute este specific urmatorilor
germeni:
A. Shigella
B. E.Coli enteropatogen
C. E.Coli enterohemoragic
D. Salmonella
E. Vibrio cholerae
(pag. 351)
G2530149. Mecanismele prin care Giardia lamblia produce diaree sunt:

A. Membrana mecanica, impiedicand absorbtia
B. Injurie directa asupra mucoasei
C. Elibereaza endotoxine
D. Reactie imunologica impotriva gazdei
E. Altereaza tiparul normal al motilitatii intestinale
(pag. 351)
G2530150. Diareea cu germeni enteroinvazivi debuteaza cu:

A. Cefalee intensa
B. Febra
C. Alterarea rapida si severa a starii generale
D. Scaune apoase abundente
E. Anorexie
(pag. 352)
G2530151. Diareea cu rotavirus este caracterizata de:

A. Debut cu scaune diareice explozive
B. Debut cu varsaturi care dureza 8-12 ore
C. Stare generala sever influentata
D. Context epidemiologic de “diaree de iarna”
E. Evolutie autolimitata
(pag. 350-352)
G2530152. Diareea cu E.Coli enterotoxigen este caracterizata prin:

A. Contact in colectivitati de sugari
B. Insotita obligatoriu de febra
C. Scaune explozive
D. Scaune apoase
E. Asocierea frecventa cu varsaturi, dureri abdominale
(pag. 352)
G2530153. Diagnosticul retroactiv de holera se stabileste prin determinarea:

A. Anticorpilor neutralizanti ai toxinelor
B. Anticorpilor antifibra musculara neteda
C. Anticorpilor aglutinanti
D. Anticorpilor vibriocizi
E. Anticorpilor fixatori de complement
(pag. 353)
G2530154. Pentru determinarea rotavirusurilor se folosesc urmatoarele teste:

A. Coprocitograma
B. Determinarea anticorpilor fixatori de complement
C. ELISA
D. Coprocultura
E. Microscopia cu imunofluorescenta
(pag. 353)
G2530155. Solutia electrolitica de rehidratare orala contine urmatorii compusi:

A. KCl
B. NaCl
C. Bicarbonat de calciu
D. Bicarbonat de sodiu
E. Glucoza
(pag. 354)
G2530156. Dieta de tranzitie in tratamentul bolii diareice acute se caracterizeaza prin:

A. Cantitate de 150ml/Kg
B. Durata mai mica de 24 de ore
C. Foloseste mucilagiu de orez
D. Foloseste supa de morcov
E. Aport caloric suficient
(pag. 354)
G2530157. Urmatoarele afirmatii despre realimentare in diareea acuta la copil sunt adevarate:
A. Incepe imediat dupa inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice
B. Se poate face cu un produs dietetic fara, sau sarac in lactoza
C. Utilizeaza trigliceride cu lant mediu
D. Nu se foloseste amidonul
E. Se evita preparatul cu care este alimentat anterior sugarul
(pag. 354,355)
G2530158. Medicamentele antidiareice actioneaza prin:

A. Ameliorarea motilitatii intestinale
B. Ameliorarea microflorei intestinale
C. Absorbtie
D. Scaderea secretiei intestinale

E. Cresterea rezistentei organismului la infectii
(pag. 355)
G2530159. Tratamentul antibiotic in boala diareica acuta la copil este folosit in cazurile cu coproculturi
negative atunci cand:
A. Exista stari de malnutritie
B. Externare recenta
C. Mediul socio-cultural este precar
D. Aspectul clinic este sugestiv pentru diareea acuta bacteriana
E. Varsta mica la sugar alimentat natural
(pag. 355,356)
G2530160. Diareea acuta cu aparitie epidemica e produsa de:

A. Giardia
B. Astrovirus
C. Salmonella
D. Shigella
E. Rotavirus
(pag. 348)
G2530161. In tratamentul infectiei acute cu Vibrio cholerae se recomanda:

A. Gentamicina
B. Tetraciclina
C. Metronidazol
D. TMP-SMX
E. Furazolidon
(pag. 356)
G2530162. Care din urmatoarele sunt produse dietetice avand la baza proteinele din lapte?
A. Humana H
B. Similac
C. Morinaga NL33
D. Robebi
E. Milupa HN25
(pag. 357)
G2530163. Produsele utilizate in alergia la proteinele laptelui de vaca sunt urmatoarele:

A. Milumil
B. Similac
C. Nutramigen
D. Humana H
E. Progestemil
(pag. 357)
G2530164. Sursele vegetale lipidice din produsele dieteteice folosite in realimentarea din boala
diareica sunt urmatoarele:
A. Ulei de porumb
B. Ulei de florea soarelui
C. Soia
D. Ulei de masline
E. Nuca de cocos
(pag. 357)
G2530165. E. Coli enterohemoragic serotipul O 157 H7 este implicata in etiologia urmatoarelor entitati:
A. Sepsis
B. Prodroame cu scaune sanguinolente din sindromul hemolitic uremic
C. Boala Crohn
D. Colita hemoragica
E. Sindrom de colon iritabil
(pag. 349)
G2530166. Urmatoarele afirmatii despre medicamentele antidiareice sunt corecte:

A. Sunt considerate remedii simptomatice
B. Loperamidul nu este contraindicat la sugari
C. Adsorbantele nu adsorb substante nutritive
D. Se recomanda dupa varsta de 2-3 ani
E. Lomotilul nu are actiune asupra hiperperistaltismului
(pag. 355)
G2530167. In cadrul inlocuirii pierderilor hidroelectrolitice in boala diareica acuta, administrarea numai
de apa duce la:
A. Riscul de aparitie a convulsiilor hiponatremice
B. Riscul de aparitie a diareilor osmotice
C. Scaderea Na seric
D. Riscul de aparitie a crizelor hipoglicemice
E. Riscul de intoxicatie cu apa
(pag. 353)
G2530168. Diareile acute ce survin endemic sunt determinate de:

A. Rotavirus
B. Shigella
C. Salmonella
D. Astrovirus
E. Calicivirus
(pag. 348)
G2530169. Mecanismul citotoxic in producerea diareei este valabil in cazul urmatoarelor bacterii:
A. Shigella
B. Vibrio cholerae
C. P. aeruginosa
E. E.coli enteropatogen
(pag. 351)
G2530170. Care din urmatoarele se aplica in cazul mecanismului diareii prin aderenta?
A. bacteriile actioneaza ca o membrana mecanica
B. este necesara existenta unui receptor specific intestinal
C. se produce disolutia glicocalixului
D. se produce aplatizarea vilozitatilor
E. scade capacitatea de absorbtie a marginii in perie
(pag. 351)
G2630171. Urmatoarele afirmatii referitoare la profilaxia hepatitelor acute virale prin vaccinare sunt
adevarate:
A. Profilaxia postexpunere pentru VHB presupune asocierea vaccinului specific cu imunoglobuline specifice.
B. Vaccinarea pentru virusul B asigura si protectie împotriva virusului D.
C. Prevenirea hepatitei C se paote face doar prin vaccinare.
D. În cazul expunerii accidentale la VHC, vaccinarea este ineficienta si se indica administrarea de
imunoglobuline specifice.
E. Gravidele nu pot fi vaccinate împotriva virusului hepatitei B.
(pag. 1864)
G2630172. Biopsia hepatica este indicata în hepatiele acute virale când:

A. Se suspicioneaza o hepatita cronica.
B. Diagnosticul este incert.
C. Se suspicioneaza evolutia spre o forma fulminanta si în acest fel se pune un diagnostic precoce.
D. În formele colestatice.
E. În formele anicterice.
(pag. 1860)
G2630173. Care dintre urmatoarele afirmatii privind etiopatogenia infectiei cu HBV este adevarata:
A. anticorpii anti HBs si anti HBc persista nedefinit la persoanele care s-au vindecat dupa hepatita B;
B. anticorpii anti HBc pot fi detectati în ser începând cu perioada de declin a bolii
C. antigenul HBe reprezinta un marker de replicativitate virala si de infectivitate, usor detectabil
D. anticorpii anti HBc reprezinta dovada serologica de infectie HBV recenta în timpul ferestrei serologice Ag
HBs - Atc anti HBc
E. anticorpii anti HBc IgG protejeaza împotriva reinfectiei HBV, fiind anticorpi protectori.
(pag. 1860)
G2630174. Indicati afirmatiile adevarate referitoare la epidemiologia hepatitelor acute virale:

A. HEV are o transmitere pe cale fecal-orala;
B. Transmiterea sexuala a HCV este predominanta la tineri;
C. Ingestia orala este o cale potentiala de transmitere non-percutana a HBV;
D. HCV are o infectivitate înalta ;
E. Riscul de transmitere perinatala a HBV este semnificativ mai crescut la mamele Ag- HBe pozitive
(pag. 1857)
G2630175. Simptomatologia perioadei icterice a hepatitei virale B include:

A. Pierdere usoara în greutate
B. Hepatomegalie nedureroasa
C. Splenomegalie în 70-80% din cazuri
D. Rar, stelute vasculare
E. Adenopatie cervicala în 10-20% din cazuri
(pag. 1858)
G2630176. Indicati afirmatiile false referitoare la perioada de convalescenta a hepatitelor acute virale:
A. Pot persista anomalii ale testelor biochimice hepatice
B. Hepatomegalia regreseaza complet
C. Însanatosirea completa d.p.d.v biochimic si clinic survine la 75% din bolnavii de hepatita A
D. 25% din bolnavii cu hepatita acuta B prezinta întârzierea recuperarii clinice si bio-chimice peste 3-4 luni
E. Durata fazei posticterice nu depaseste 6 saptamâni.
(pag. 1858)
G2630177. Care dintre urmatorii parametri de laborator caracterizeaza hepatitele acute virale:
A. Nivelurile crescute (peste 20mg/dl) si persistente ale bilirubinei serice se aociaza cu o afectare severa
B. Nivelul crescut al aminotransferazelor se coreleaza strâns cu gradul afectarii hepatocelulare
C. De obicei bilirubina totala este egal împartita între fractiunile conjugata si neconjugata
D. Scaderea albuminei serice
E. Cresterea difuza a gamaglobulinelor
(pag. 1858)
G2630178. Prelungirea timpului de protrombina, în hepatitele acute virale, poate semnifica:

A. Necroza hepatocelulara extinsa
B. Deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza
C. Deficit sever de sinteza
D. Indicator de prognostic nefavorabil
E. O forma colestatica de hepatita
(pag. 1858)
G2630179. Indicati afirmatiile corecte privitor la diagnosticul serologic al hepatitelor acute virale:
A. Diagnosticul hepatitei de tip A se bazeaza pe detectarea HAV fecal sau seric
B. În forma acuta fulminanta a hepatitei B se regasesc titruri înalte de Ag HBs
C. În diagnosticul infectiei HBV se poate stabili prin evidentierea IgM anti HBc, atunci când Ag. HBs este
nedetectabil
D. Ag HBe e prezent în toate cazurile la începutul hepatitei B acute
E. Ac anti HBs sunt singurii markeri serologici dupa imunizarea cu vaccinul hepatitei B.
(pag. 1859)
G2630180. Etiologia infectioasa a bolii diareice acute poate fi suspectata in urmatoarele situatii:
A. Diareile din cresa;
B. Diareile aparute in alte colectivitati de sugari;
C. Diareile nosocomiale;
D. Diareile aparute in familii cu nivel socio-cultural scazut;
E. Diareile aparute la schimbarea preparatului de lapte.
(pag. 348)

A. Rotavirusul este responsabil de 25% din cazurile de diaree acuta;
B. Diareea este totdeauna o diaree infectioasa;
C. Rotavirusul este un foarte important agent nosocomial;
D. Diareea cu rotavirus se asociaza totdeauna cu deshidratare acuta;
E. Frecventa maxima a BDA cu rotavirus este intre 4-24 luni.
(pag. 350)

A. Shigella este o etiologie mai frecventa a BDA dupa varsta de 6 luni;
B. Shigella este mai frecventa la copil decat la adult;
C. Shigella este rara inainte de 6 luni;
D. Shigella se intalneste si la sugarii sanatosi;
E. Shigella are o incidenta crescuta in colectivitatile de sugari.
(pag. 349)
G2630183. Pentru a produce diaree, agentul patogen trebuie sa depaseasca diferite bariere de aparare
ale organismului-gazda, si anume:
A. Aciditatea gastrica;
B. Imunitatea locala intestinala, care include secretia locala de iga secretor;
C. Motilitatea intestinala;
D. Microflora saprofita intestinala;
E. Secretia pancreatica.
(pag. 349)
G2630184. In boala diareica acuta, sub actiunea germenilor enteropatogeni, se constata urmatoarele:
A. Accelerarea peristaltismului intestinal;
B. Incetinirea motilitatii intestinale;
C. Cresterea secretiei active de apa si sodiu in lumen;
D. Aparitia de scaune mai frecvente si mai lichide;
E. Oprirea tranzitului intestinal.
(pag. 351)
G2630185. Copilul mic are o rata mai crescuta de expunere la germeni enteropatogeni prin:
A. Contaminare fecal-orala;
B. Contaminarea veselei;
C. Contaminarea alimentelor;
D. Tendinta de a duce obiecte si mana murdara la gura;
E. Contaminarea prin particulele din aer.
(pag. 351)
G2630186. Urmatoarele bacterii enteropatogene determina diaree acuta prin mecanism citotoxic:
A. E.coli enteropatogen;
B. Salmonella;
C. E.coli enterohemoragic;
D. Shigella;
(pag. 351)
G2630187. Care din urmatoarele nu reprezinta semne si simptome ale bolii diareice aute:
A. Scaune diareice apoase, cu elemente patologice (mucus, sange, puroi) ;
B. Apetit vorace;
C. Colici abdominale;
D. Varsaturi;
E. Scaune steatoreice.
(pag. 352)
G2630188. Urmatorii agenti sunt inclusi in modelul toxigenic al diareei acute:

A. Salmonella;
B. Pseudomonas aeruginosa;
C. Vibrio cholerae;
D. Campylobacter;
(pag. 351)

A. Modificarea consistentei scaunelor este de obicei precedata de stagnare ponderala, anorexie, varsaturi;
B. Modificarea consistentei scaunelor nu este de de obicei precedata de stagnare ponderala, anorexie,
varsaturi;
C. Febra poate insoti diareile infectioase, in special cele cu germeni invazivi ;
D. Febra nu poate insoti diareile infectioase, n special cele cu germeni invazivi ;
E. Febra apare numai in cadrul sindromului acut de deshidratare.
(pag. 352)
G2630190. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in boaa diareica acuta:
A. Colicile intestinale, care preced eliminarea sacunelor, manifestate prin agitatie, pot completa tabloul bolii;
B. Colicile abdominale sunt simptome obisnuite la varsta de sugar;
C. In formele usoare si medii de boala diareica acuta se mentine posibilitatea administrarii de lichide po;
D. In formele usoare si medii de doala diareica acuta, rehidratarea parenterala este obligatorie;
E. In formele usoare si medii de boala diareica acuta, nu se impune modificarea alimentatiei sugarului.
(pag. 352)
G2630191. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre diareea cu E. Coli enterotoxigen:
A. Poate sa nu fie insotita de febra;
B. Febra este obligatorie;
C. Sa aiba ca unic simptom numeroase scaune apoase (uneori peste 20/zi);
D. Scaunele sunt emise exploziv (“aspect holeriform”);
E. Scaunele nu sunt emise exploziv.
(pag. 352)
G2630192. Diareea cu germeni enteroinvazivi (E. Coli enteroinvaziv, Shigella, Salmonella) se

caracterizeaza prin urmatoarele:
A. Debuteaza cu febra;
B. Alterarea rapida si severa a starii generale;
C. Anorexie, uneori severa (impiedica rehidratarea orala);
D. Starea generala este in mod obisnuit buna;
E. Febra este totdeauna absenta.
(pag. 352)
G2630193. In diareea cu germeni enteroinvazivi (E. Coli enteroinvaziv, Shigella, Salmonella), scaunele:
A. Au aspect tipic;
B. Contin elemente patologice (mucus, puroi, sange);
C. C.nu contin elemente patologice (mucus, puroi, sange);
D. D.sunt adesea lipsite de substanta fecala (“ca o sputa”);
E. E.scaunele sunt doar apoase.
(pag. 352)
G2630194. Coprocultura este examenul crucial, dar in multe laboratoare ea este negativa, in ciuda
“aspectului bacterian” al diareii. Care sunt motivele:
A. Inceperea tratamentului antibiotic inainte de recoltarea coproculturii;
B. “intarzierea pe drum” sau in laborator a produsului patologic inainte de insamantate;
C. Timpul indelungat necesar pentru cultivarea si identificarea germenului prin metode microbiologice clasice;
D. Tehnicile clasice ale laboratorului de bacteriologie nu identifica virusurile;
E. Exista insa rezultate fals pozitive sau fals negative care necesita interpretare.
(pag. 352-353)
G2830195. Patogenia enterocolitei cu rotavirus este sustinuta de urmatoarele:

A. Incubatie de 4-7 zile
B. Invazia epiteliului microvilozitar
C. Scaderea activitatii dizaharidazice
D. Boala este autolimitata
E. Frecventa maxima in primele 4 luni de viata
(pag. 350)
G2830196. Nevoile fiziologice de apa si electroliti sunt:

A. Apa, 80 – 100 ml / kgc / 24 ore
B. Natriu, 1 – 2 mEq / kgc / 24 ore

C. Kaliu, 1 mEq / kgc / 24 ore
D. Calciu, 1ml / kgc
E. Calciu gluconic10%, 2 ml / kgc / 24 ore
(pag. 363)
G2830197. Nevoile fiziologice de apa si electroliti sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. Apa, 80 – 100 ml / kgc / 24 ore
B. Natriu, 1 – 2 mEq / kgc / 24 ore
C. Kaliu, 1 mEq / kgc / 24 ore
D. Calciu, 1ml / kgc
E. Calciu gluconic10%, 2 ml / kgc / 24 ore
(pag. 363)
G2830198. Referitor la Solutia hidroelectrolitica sunt corecte urmatoarele:

A. Na Cl, 3,5 g
B. NaHCO3, 2,5 g
C. KCl, 1,5 g
D. Glucoza, 20 g
E. Apa, 0,1 l
(pag. 354)
G2830199. Diareea prin mecanism enterotoxigen include urmatoarele aspecte:

A. Aderarea germenului la mucoasa
B. Eliberarea de enterotoxine
C. Cuplarea enterotoxinei pe un receptor specific al mucoasei
D. Scaderea concentratiei de AMPC
E. Perturbarea transportului apei si electrolitilor
(pag. 350)
G2830200. Patogenia enterocolitei cu rotavirus este sustinuta de urmatoarele, cu exceptia:

A. Incubatie de 4-7 zile
B. Invazia epiteliului microvilozitar
C. Scaderea activitatii dizaharidazice
D. Boala este autolimitata
E. Frecventa maxima in primele 4 luni de viata
(pag. 350)
G2830201. Pentru infectia bacteriana enterala cu diseminare hematogena pledeaza urmatoarele, cu

exceptia:
A. Nr. total de leucocite / mm3 > 8000
B. Nr. absolut de neutrofile / mm3 < 5000
C. Indicele leucocitar > 0,2
D. VSH > 20 mm / ora
E. Proteina C reactiva negativa
(pag. 363)
G2830202. Pentru infectia bacteriana enterala cu diseminare hematogena pledeaza urmatoarele, cu

exceptia:
A. Nr. total de leucocite / mm3 > 8000
B. Nr. absolut de neutrofile / mm3 < 5000
C. Indicele leucocitar < 0,2
D. VSH > 20 mm / ora

E. Proteina C reactiva negativa
(pag. 363)
G2930203. Care din următoarele afirmaţii, legate de enterotoxina E. coli sunt adevărate?
A. Fracţiunea termolabilă este antigenică şi nu se fixează pe enterocit
B. Fracţiunea termostabilă adenilciclaza şi conduce la acumularea de AMPc în intestin
C. Fracţiunea termolabilă blochează absorbţia de Na +, şi Cl de către vilozităţile intestinale
D. Fracţiunea termostabilă are greutate moleculară mare şi este asemănătoare toxinei holerice
E. Fracţiunea termolabilă se fixează pe gangliozidele GM1 din pereţii enterocitului
(pag. 349)
G2930204. Indicaţi bacteriile enteropatogene care produc diaree prin mecanism de tip invaziv
A. Salmonella
B. Shigella
D. V. Cholerae
E. Escherichia coli enteroinvaziv
(pag. 351)
G2930205. Care din următoarele elemente pot fi considerate drept "bariere" ale organismului gazdă cu
rol în apărare împotriva agenţilor patogeni implicaţi în etiologia diareei?
A. PH gastric cresut
B. Secreţie de mucus
C. Microflora saprofită intestinală
D. Imunitatea locală intestinală
E. Reducerea motilităţii intestinale
(pag. 349)
G2930206. Testul ELISA (Enzyme Linked Immuno Sorbent Assay) este folosit în cazul identificării:
A. Rotavirusului
B. Giardiei
C. Escherichia coli
D. Leucocitelor şi mononuclearele prezente în scaun
E. Enzimelor intestinale
(pag. 353)
Tema nr. 31
Durerile abdominale recurente la copil
BIBLIOGRAFIE:
G1131001. Cauzele metabolice de dureri abdominale recurente sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. Tetania;
B. Acidoza diabetica;
C. Hiperlipidemia idiopatica familiala tip I
D. Hiperpotasemia;
E. Porfiria
(pag. 346)
G1131002. Cauzele metabolice de dureri abdominale recurente sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. Tetania;
B. Acidoza diabetica;
C. Hiperlipidemia idiopatica familiala tip I
D. Hiperpotasemia;
E. Porfiria
(pag. 346)
G1131003. Urmatoarele afirmatii referitoare la durerile abdominale recurente sunt adevarate, cu

exceptia
A. Durerile abdominale recurente de cauza psihogena sunt localizate periombilical;
B. Hematocolposul se caracterizeaza prin dureri abdominale recidivante si tumora hipogastrica;
C. Intoxicatia cu plumb se poate manifesta clinic prin dureri abdominale cu caracter repetitiv;
D. Epilepsia abdominala este o cauza neurologica de dureri abdominale colicative;
E. Durerile abdominale din acidoza diabetica mimeaza un abdomen acut chirurgical
(pag. 345)
G1131004. Urmatoarele afirmatii referitoare la durerile abdominale recurente sunt adevarate, cu

exceptia
A. Durerile abdominale recurente de cauza psihogena sunt localizate periombilical;
B. Hematocolposul se caracterizeaza prin dureri abdominale recidivante si tumora hipogastrica;
C. Intoxicatia cu plumb se poate manifesta clinic prin dureri abdominale cu caracter repetitiv;
D. Epilepsia abdominala este o cauza neurologica de dureri abdominale colicative;
E. Durerile abdominale din acidoza diabetica mimeaza un abdomen acut chirurgical
(pag. 345)
G1231005. Care dintre urmatoarele afectiuni nu reprezinta cauze metabolice de durere abdominala
recurenta la copil:
A. acidoza diabetica.
B. Hipercolesterolemia familiala.
C. Hipoglicemia.
D. Tetania.
E. Porfiria.
(pag. 346)
G1231006. Durerile abdominale recurente de cauza psihogena:

A. Sunt mai putin frecvente decat durerile abdominale de cauza organica.
B. Au incidenta maxima la copiii de 3-5 ani.
C. Trezesc copilul din somn.
D. Sunt dureri abdominale difuze sau care isi schimba sediul.
E. Abdomenul este sensibil la palpare
(pag. 346)
G1231007. Care dintre urmatoarele afectiuni renourinare nu evolueaza cu dureri abdominale recurente
la copil:
A. Pielonefrita acuta.
B. Obstructia tractului urinar cu hidronefroza.
C. Tumori renale.
D. Litiaza renourinara.
E. Infectii urinare recidivante.
(pag. 346)
G1231008. Daca durerea abdominala recurenta se asociaza cu scadere in greutate, febra, diaree, fisuri
anale si simptome extradigestive (articulare, cutanate, oculare) se impun investigatii paraclinica care
permit stabilirea diagnosticului de:
A. Purpura anafilactoida Henoch-Schonlein
B. Gastroenterocolita acuta
C. Fibroza chistica de pancreas
D. Boala Crohn
E. Enteropatoa gluten sensibila
(pag. 345)
G1231009. Negativitatea examenului clinic si a semnelor asociate in cazul durerilor abdominale

recurente la copil pledeaza mai probabil pentru:
A. parazitoza intestinala
B. cauza functionala
C. infectie urinara joasa
D. litiaza biliara
E. hernie inghinala necomplicata
(pag. 345)
G1231010. Pot cauza durere abdominala recurenta la copil urmatoarele afectiuni digestive, cu exceptia:
B. apendicita acuta
C. colonul iritabil
D. tuberculoza intestinala
E. parazitozele digestive
(pag. 345)
G1331011. Cauzele metabolice ale durerii abdominale recurente sunt:

A. tetania
B. acidoza diabeticã
C. hipoglicemia
D. porfiria
E. toate cele de mai sus
(pag. 346)
G1331012. Durerea abdominala recurentã de cauzã digestivã nu are drept cauzã:
A. tuberculoza intestinalã
B. parazitozele intestinale
C. ulcerul perforat
D. boala Hirschprung
E. rectocolita ulcero-hemoragicã
(pag. 345)
G1331013. in ulcerul gastroduodenal al copilului:

A. durerea este epigastricã
B. durerea este periombilicalã
C. in familie existã istoric de boalã ulceroasã
D. durerea poate fi mai intensã dupã masã
E. toate afirmaþiile sunt adevãrate
(pag. 345)
G1331014. Mecanismele incriminate in producerea durerii abdominale sunt:

A. spasmul musculaturii netede a organelor abdominale
B. distensia organelor cavitare
C. distensia capsulei organelor parenchimatoase
D. compresia si deplasarea unor organe abdominale
(pag. 344)
G1331015. Printre cauzele durerilor abdominale recurente nu se numãrã:

A. drepanocitoza
B. traumatismele abdominale
C. epilepsia abdominalã
D. colagenozele
E. intoxicaþia cu plumb
(pag. 346)
G1331016. Printre semnele digestive asociate durerii abdominale recurente se numãrã:

A. masã abdominalã palpabilã
B. vãrsãturi
C. diaree
D. constipaþie
(pag. 344)
G1431017. Care din urmatoarele entitati este sugerata de asocierea durerilor abdominale recurente cu
alterarea starii generale, scaderea ponderala, febra, diaree, prezenta semnelor extradigestive, fisuri
anale si a semnelor biologice de inflamatie.
A. Ileita infectioasa (Yersinia enterocolytica)
B. Rectocolita ulcerohemoragica.
C. Tuberculoza intestinala.
D. Boala Crohn.
E. Ileita inflamatorie nespecifica.
(pag. 345)
G1431018. Toate afirmatiile despre mecanismele patogenice al durerii abdominale recurente sunt
adevarate, in afara de:
A. Spasm al musculaturii netede ale organelor abdominale.
B. Compresia si deplasarea unor organe abdominale.
C. Leziuni inflamatorii, care probabil coboara pragul durerii.

D. Distensia organelor parenchimatoase sau a capsulei organelor cavitare.
E. Ischemia viscerala.
(pag. 344)
G1531019. Care dintre urmatoarele afectiuni poate determina dureri abdominale recurente:
A. anemia posthemoragica
B. anemia feripriva carentiala
C. drepanocitoza
D. anemia pseudoleucemica
E. anemia postinfectoasa
(pag. 346)
G1531020. Care dintre urmatoarele afirmatii privind durerile abdominale recurente de cauza psihogena
este falsa?
A. sunt mai frecvente decat durerile abdominale de cauza organica digestiva
B. se asociaza cu tulburari vegetative
C. au incidenta maxima la copiii in varsta de 5-10 ani
D. examenul clinic nu releva nimic patologic
E. abdomenul prezinta sensibilitate dureroasa la palpare
(pag. 346)
G1531021. Care dintre urmatoarele afirmatii privind megacolonul congenital (boala Hirschprung) este
falsa?
A. se datoreaza absentei celulelor ganglionare ale plexurilor Meissner si Auerbach
B. se datoreaza hipertrofiei haustrelor
C. se caracterizeaza prin constipatie cronica, marirea de volum a abdomenului
D. peristaltismul este exagerat, vizibil
E. biopsia rectala este utila in transarea diagnosticului
(pag. 345)
G1531022. Care dintre urmatoarele afirmatii privind ulcerul gastro-duodenal la copil este falsa?
A. cea mai frecventa localizare a bolii este cea duodenala
B. cea mai frecventa localizare a bolii este cea gastrica
C. periodicitatea orara este mai putin evidenta decat la adult
D. durerile sunt atipice, iar in unele cazuri diagnosticul se poate stabili numai dupa aparitia unei complicatii
E. la copilul mic durerea se poate localiza cu dificultate sau poate fi avea o localizare periombilicala
(pag. 345)
G1531023. Etiologia durerilor abdominale recurente de cauza extradigestiva poate include urmatoarele
afectiuni, cu exceptia:
A. epilepsia abdominala
B. intoxicatia cu plumb
C. infectiile urinare recidivante
D. pseudochistul de pancreas
E. bolile de colagen
(pag. 346)
G1531024. Urmatoarele afectiuni pot fi cauze metabolice ale durerilor abdominale recurente, cu
exceptia:
A. alcaloza
B. acidoza diabetica
C. hipoglicemia
D. tetania
E. porfiria
(pag. 346)
G1631025. Care din urmatoarele boli, cauza de durere abdominala recurenta la copil se manifesta prin
modificarea starii generale, simptome articulare, cutanate, oculare, semen biologice de inflamatie,
rectoragii, modificari caracteristice la endoscopia digestiva inferioara?
A. Ulcerul gastro-duodenal
B. Apendicita cronica
C. Megacolonul congenital
D. Boala Crohn
E. Parazitoza intestinala
(pag. 300 - 301)
G1631026. Investigatii de rutina ce se impun in durerile abdominale recurente sunt urmatoarele, cu

EXCEPTIA:
A. Hemoleucograma
B. Examen de urina
C. VSH
D. Proteina C reactiva
E. Examen coproparazitologic
(pag. 300)
G1631027. Urmatoarele afirmatii despre durerile abdominale recurente de cauza psihogena sunt
adevarate, cu EXCEPTIA:
A. Sunt mai frecvente decit durerile abdominale de cauza organica
B. Apare la copiii in varsta de 5-10 ani
C. Durerile isi schimba sediul
D. Trezesc copilul din somn
E. Au iradiere bizara
(pag. 302)
G1631028. Urmatoarele reprezinta cauze de durere abdominala recurenta de cauza digestiva la copil,
cu EXCEPTIA:
A. Ulcerul gastro-duodenal
B. Megacolonul congenital
C. Parazitozele intestinale
D. Epilepsia abdominala
E. Tumorile abdominale maligne
(pag. 300)
G1631029. Urmatoarele reprezinta cauze metabolice de durere abdominala la copil, cu EXCEPTIA:

A. Tetania
B. Hiperlipemia idiopatica familiala tip I
C. Acidoza diabetica
D. Hiponatremia
E. Hipoglicemia
(pag. 301)
G1631030. Urmatoarele sunt mecanisme incriminate in producerea durerilor abdominale recurente, cu

EXCEPTIA:
A. Distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoasede
B. Hipotonia musculaturii netede a organelor abdominale
C. Leziuni inflamatorii care coboara pragul durerii

D. Compresia si deplasarea unor organe abdominale
E. Ischemia viscerala
(pag. 299)
G2231031. Care dintre urmatoarele afectiuni nu reprezinta cauze metabolice de durere abdominala
recurenta la copil:
A. Acidoza diabetica
B. Hipercolesterolemia familiala
C. Hipoglicemia
D. Tetania
E. Porfiria
(pag. 346)
G2231032. Durerile abdominale recurente de cauza psihogena:

A. Sunt mai putin frecvente decat durerile abdominale de cauza organica
B. Au incidenta maxima la copiii de 3-5 ani
C. Trezesc copilul din somn
D. Sunt dureri abdominale difuze sau care isi schimba sediul
E. Abdomenul este sensibil la palpare
(pag. 346)
G2231033. Care dintre urmatoarele afectiuni renourinare nu evolueaza cu dureri abdominale recurente
la copil:
A. Pielonefrita acuta
B. Obstructia tractului urinar cu hidronefroza
C. Tumori renale
D. Litiaza renourinara
E. Infectii urinare recidivante
(pag. 346)
G2231034. Negativitatea examenului clinic si a semnelor asociate in cazul durerilor abdominale

recurente la copil pledeaza mai probabil pentru:
A. parazitoza intestinala
B. cauza functionala
C. infectie urinara joasa
D. litiaza biliara
E. hernie inghinala necomplicata
(pag. 345)
G2231035. Pot cauza durere abdominala recurenta la copil urmatoarele afectiuni digestive, cu exceptia:
B. apendicita acuta
C. colonul iritabil
D. tuberculoza intestinala
E. parazitozele digestive
(pag. 345)
G2231036. Daca durerea abdominala recurenta se asociaza cu scadere in greutate , febra, diaree, fisuri
anale si simptome extradigestive (articulare, cutanate, oculare) se impun investigatii paraclinica care
permit stabilirea diagnosticului de:
A. Purpura anafilactoida Henoch-Schonlein
B. Gastroenterocolita acuta
C. Fibroza chistica de pancreas

D. Boala Crohn
E. Enteropatoa gluten sensibila
(pag. 345)
G2231037. Durerile abdominale recurente la copil cu localizare subcostala cu iradiere subscapulara

dreapta apar in:
A. Ulcer gastro duodenal
B. Afectiuni biliare
C. Afectiuni hepatice
D. Afectiuni renale
E. Pneumonie bazala dreapta
(pag. 344)
G2231038. La copilul mic cu durere abdominala recurenta indicatiile topografice pot fi inselatoare,
deorece acesta indica aproape intotdeauna:
A. Regiunea epigastrica
B. Hipocondru drept
C. Regiunea periombilicala
D. Hipocondru stang
E. Regiunea hipogastrica
(pag. 344)
G2231039. O masa abdominala palpabila, la copilul cu durere abdominala recurenta, poate avea
urmatoarele origini, cu exceptia:
A. Renala
B. Hepatica
C. Gastrica
D. Splenica
E. Intestinala
(pag. 344)
G2231040. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la boala Hirschprung este falsa:
A. Se datoreste absentei celulelor ganglionare ale plexurilor Auerbach si Meissner
B. Evolueaza cu diaree trenanta
C. Se caracterizeaza prin marirea de volum a abdomenului si peristaltism exagerat
D. Evolueaza cu constipatie cronica
E. Pentru diagnostic sunt utile clisma baritata si biopsia rectala
(pag. 345)
G2231041. Urmatoarele afirmatii referitoare la hematocolpos sunt adevarate, cu exceptia:

A. Este consecinta imperforatiei himenale
B. Este consecinta unei metroanexite netratate
C. Consta in acumularea intrauterina de sange menstrual
D. Durerea abdominala recurenta are caracter ciclic
E. Se constituie lent o tumora hipogastrica
(pag. 346)
G2231042. Diagnosticul diferential in chistul ovarian drept se face in primul rand cu:
A. Litiaza urinara
B. Limfadenita mezenterica
C. Apendicita acuta
D. Hematocolposul
E. Dismenoreea
(pag. 346)
G2231043. Urmatoarele afirmatii cu privire la manifestarile hiperlipemiei idiopatice familiala tip I la

copil sunt adevarate, cu exceptia:
A. Evolueaza cu durere abdominala recurenta
B. Este prezenta hepatoslenomegalia
C. Pacientul poate prezenta varsaturi
D. Are ca manifestare xantoame cutanate
E. Biochimic se caracterizeaza prin hiperlipemie cu hipercolesterolemie si trigliceridemie normala
(pag. 346)
G2231044. Care dintre urmatoarele manifestari nu sunt caracteristice porfiriei:

A. Dureri abdominale difuze
B. Diaree
C. Varsaturi
D. Urini colorate in rosu
E. Manifestari neurologice
(pag. 346)
G2231045. Este una dintre cauzele de durere abdominala recurenta de cauza psihogena cu incidenta
maxima la copiii in varsta de:
A. 1-3 ani
B. 10-14 ani
C. 5-10 ani
D. 14-16 ani
E. 3-5 ani
(pag. 346)
G2331046. Semne si simptome digestive asociate durerilor abdominale recurente pot fi:
A. constipatie
B. hemoragii intestinale
C. mase abdominale palpabile de origine renala
D. varsaturi
E. toate de mai sus
(pag. 344)
G2331047. Hiperlipemia idiopatica familiala tip I se caracterizeaza prin:

A. dureri abdominale recurente
C. xantoame cutanate
D. apare in context familial
E. toate de mai sus
(pag. 346)
G2331048. Afectiunile de mai jos pot cauza dureri abdominale recurente:

A. drepanocitoza
B. intoxicatia cu plumb
C. porfiria
D. chistul de ovar
E. toate de mai sus
(pag. 346)
G2331049. In epilepsia abdominala:

A. sunt dureri abdominale colicative
B. au debut brusc
C. sunt insotite de tulburari de constienta
D. sunt urmate de somnolenta postcritica
E. toate variantele sunt corecte
(pag. 346)
G2531050. Durerea abdominală recurentă la copil se defineşte prin următoarele elemente cu excepţia:
A. Afectează activitatea copilului
B. Constă în apariţia a 3 sau mai multe episoade dureroase
C. Intervalul de timp necesar pentru definirea durerii abdominale recurente este de 3 luni
D. Sunt suficient de intense
E. Se însoţesc de tulburări neuropsihice
(pag. 344)
G2531051. Mecanismele patogenice descrise în durerea abdominală recurentă sunt următoarele cu

excepţia:
A. Spasmul musculaturii netede;
B. Distensia organelor cavitate;
C. Leziuni inflamatorii;
D. Iritaţia peritoneală;
E. Ischemia viscerală.
(pag. 344)
G2531052. În ce afecţiune apar dureri epigastrice transfixiante:

A. Ulcer
B. Infarct miocardic anterosuperior
C. Afecţiuni biliare
D. Colică renală
E. Pleurezie serofibrinoasă
(pag. 344)
G2531053. Care din urmatoarele se manifesta cu durere subcostală cu iradiere subscapulară dreaptă?
A. Afecţiuni biliare
B. Afecţiuni hepatice
C. Neoplasm de pancreas
D. Ulcer peptic
E. Pleurită
(pag. 344)
G2531054. Una din situatiile de mai jos se manifesta caracteristic cu durere lombară cu iradiere
descendentă:
A. Cifoscolioză
B. Spondilită anchilopoetică;
C. Colică renală;
D. Tumori renale;
E. Infecţii urinare.
(pag. 344)
G2531055. Durerea abdominală recurentă se asociază frecvent cu urmatoarele, cu exceptia

A. Vărsături
B. Balans toraco-abdominal
C. Diaree
D. Constipaţie
E. Hemoragii intestinale
(pag. 344)
G2531056. Durerea abdominală recurentă se asociaza cu urmatoarele semne şi simptome

extradigestive, cu exceptia :
A. Urinare
B. Masă pelvină palpabilă
C. Neurologice
D. Psihologice
E. Cardiace
(pag. 344,345)
G2531057. În boala Crohn sunt prezente următoarele semne şi simptome clinice, cu excepţia:
A. Durere abdominală recurentă
B. Diaree
C. Diaree alternând cu constipaţie
D. Simptome extradigestive (articulare, cutanate, oculare)
E. Alterarea stării generale
(pag. 345)
G2531058. Urmatoarele caracterizează megacolonul aganglionar congenital, cu exceptia:

A. Absenţa celulelor ganglionare din plexurile Auerbach şi Meissner
B. Diaree cronică cu steatoree
C. Constipaţie cronică
D. Mărirea de volum a abdomenului
E. Perisaltism exagerat, vizibil
(pag. 345)
G2531059. Principalele cauze renourinare ale durerii abdominale recurente sunt următoarele, cu
excepţia:
A. Glomerulonefrita cronică
B. Infecţii urinare recidivante
C. Obstrucţia tractului urinar cu hidronefroză
D. Litiază renourinară
E. Tumori renale
(pag. 346)
G2531060. Principalele cauze metabolice de durere abdominală recurentă sunt următoarele, cu

excepţia:
A. Tetanie
B. Acidoză diabetică
C. Hipoglicemie
D. Hiperlipemie idiopatică familială tip I
E. Tirozinemie
(pag. 346)
G2531061. Care este cauza hematologica a durerii abdominale recurente:

A. Beta-talasemia
B. Microsferocitoza congenitală
C. Drepanocitoza
D. Anemiile hemolitice autoimune

E. Hemofilia
(pag. 346)
G2531062. Durerea abdominală recurentă se caracterizează prin urmatoarele, cu exceptia:

A. Este legată de situaţii stresante
B. Incidenţă maximă după 10 ani
C. Îşi schimbă sediul
D. Are iradiere bizară
E. Nu trezeste copilul din somn
(pag. 346)
G2531063. Acidoza diabetică, acuza de dureri abdominale recurente, se caracterizează prin

A. Dureri abdominale mimând abdomenul acut
B. Oligurie
C. Hiperglicemie cu glicozurie şi cetonurie
D. Sindrom de deshidratare
E. Acidoză metabolică
(pag. 346)
G2631064. Absenta febrei la pacientii septici este caracteristica în urmatoarele situatii:

A. Nou-nascuti
B. Arsurile
C. Prezenta dispozitivelor mecanice
D. Pacienti splenectomizati
E. Pacienti cu diabet zaharat
(pag. 854)
G2631065. Specificati care din urmatoarele mecanisme nu intervin în declansarea socului septic:
A. Scaderea severa a rezistentei vasculare sistemice
B. Maldistributia fluxului sanguin
C. Hipovolemia functionala
D. Presiunea crescuta în capilarele pulmonare peste 18mmHg
E. Poliuria
(pag. 855)
G2631066. Indicati care din urmatoarele situatii favorizeaza fungemia:

A. Pacientii imunodeprimati cu neutropenie
B. Vârstnici
C. Pacienti cu boli cronice
D. Nou-nascuti
E. Procedurile invazive
(pag. 852)
G2631067. Eritrodermia generalizata la un pacient septic sugereaza:

A. Bacteriemie cu Vibriovulnificus
B. Infectia cu Haemophylus influenzae
C. Febra patata a Muntilor stâncosi
D. Sindromul de soc toxic cauzat de Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes
E. Bacteriemia cu Pseudomonas aeruginosa
(pag. 854)
G2631068. În tratamentul sepsisului terapia ventilatorie este indicata în urmatoarele situatii cu exceptia:
A. Hipoxemia progresiva
B. Hipercapnia
C. Deteriorare neurologica
D. Insuficienta muschilor respiratori
E. Presiune arteriala medie peste 60mmHg
(pag. 857)
G2631069. Indicati regimul terapeutic recomandat în sepsisul sever la un pacient splenectomizat

alergic la agenti betalactamici:
A. Vancomicina+Ciprofloxacina
B. Imipenem Cilastatin
C. Ampicilina+Gentamicina
D. Piperacilina - Tazobactan
E. Oxacilina+Gentamicina
(pag. 856)
G1131070. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la durerile abdominale recurente de cauza
digestiva sunt adevarate:
A. Ulcerul gastro-duodenal este cea mai frecventa cauza de dureri abdominale recurente la copil
B. Durerile abdominale pot fi asociate cu diaree cronica;
C. Parazitozele intestinale pot fi cauza de dureri abdominale recurente;
D. Chistul de coledoc se caracterizeaza prin durere, icter si palparea unei formaţiuni tumorale in hipocondrul
drept;
E. in tuberculoza intestinala este afectat ileonul terminal.
(pag. 345)
G1131071. Criteriile de diagnostic ale durerilor abominale recurente de cauza psihogena sunt
urmatoarele:
A. Caracter difuz, sau care isi schimba sediul;
B. Apar in context emotional negativ;
C. Nu apar in timpul somnului;
D. Afecteaza dezvoltarea staturoponderala;
E. Sunt caracteristice adolescentului.
(pag. 346)
G1131072. Criteriile de diagnostic ale durerilor abominale recurente de cauza psihogena sunt
urmatoarele:
A. Caracter difuz, sau care isi schimba sediul;
B. Apar in context emotional negativ;
C. Nu apar in timpul somnului;
D. Afecteaza dezvoltarea staturoponderala;
E. Sunt caracteristice adolescentului.
(pag. 346)
G1131073. Mecanismele patogenice responsabile de aparitia durerilor abdominale sunt urmatoarele:

A. Spasm al musculaturii netede a organelor abdominale;
B. Distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoase;
C. Compresia si deplasarea unor organe abdominale;
D. Eliberarea de neurotoxine de catre diferiţi germeni;

(pag. 344)
G1131074. Mecanismele patogenice responsabile de aparitia durerilor abdominale sunt urmatoarele:

A. Spasm al musculaturii netede a organelor abdominale;
B. Distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoase;
C. Compresia si deplasarea unor organe abdominale;
D. Eliberarea de neurotoxine de catre diferiţi germeni;
(pag. 344)
G1231075. Durerea abdominala recurenta:

A. Este suficient de intensa sa afecteze activitatea copilului.
B. Consta in aparitia a 2 sau mai multe episoade dureroase
C. Episoadele dureroase apar intr-un interval de 6 luni.
D. Nu afecteaza activitatea copilului
E. Episoadele dureroase apar intr-un interval de 3 luni.
(pag. 344)
G1231076. Durerea abdominala recurenta la copil este durerea care:

A. Consta in 3 sau mai multe episoade dureroase intr-un interval de 3 luni
B. Afecteaza activitatea copilului
C. Dureaza mai mult de 3 luni
D. Este determinata exclusiv de afectiuni organice
E. Etiologia este foarte diversa si pune probleme de diagnostic
(pag. 334)
G1231077. In cazul durerilor abdominale la copil examenul obiectiv poate pune in evidenta:
A. Meteorism abdominal
B. Hepatomegalie si/sau splenomegalie
C. Examen obiectiv negativ
D. Unde peristaltice vizibile
E. Raluri crepitante pulmonar bazal
(pag. 345)
G1231078. In durerea abdominala recurenta din colonul iritabil la copil sunt caracteristice:
A. Diaree intermitenta alternand cu constipatia.
B. Lipsa sensibilitatii la palparea abdomenului.
C. Cadrul colic sensibil.
D. Ameliorarea durerii dupa emisia de scaun si gaze.
E. Prezenta sangelui in scaun.
(pag. 345)
G1231079. La copilul cu dureri abdominale recurente epilepsia abdominala este sugerata de:
A. Debutul brusc al durerilor
B. Durata durerii de cateva ore.
C. Somnolenta postcritica.
D. Lipsa tulburarilor de constienta.
E. Durata de cateva minute.
(pag. 346)
G1231080. Litiaza biliara la copil apare mai ales ca o complicatie in:

A. Anemiile hemolitice cronice
B. Enteropatia gluten sensibila.
C. Boala Wilson.
D. Fibroza chistica.
E. Anemiile aplastice.
(pag. 345)
G1231081. Mecanismele implicate in producerea durerii abdominale sunt:

A. Hipervascularizatia viscerala.
B. Distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoase.
C. Spasmul musculaturii netede intestinale.
D. Leziuni inflamatorii
E. Compresia si deplasarea unor organe abdominale
(pag. 344)
G1231082. Ulcerul gastro-duodenal la copil:

A. Este o afectiune intalnita frecvent.
B. De obicei este duodenal.
C. Prezinta periodicitate orara mai evidenta decat la adult.
D. Apare la copii proveniti din familii cu istoric de boala ulceroasa.
E. Este mai frecvent gastric.
(pag. 345)
G1231083. Urmatoarele afectiuni renourinare la copil se pot manifesta ca durere abdominala recurenta:
A. Litiaza renala
B. Infectiile urinare recurente
C. Glomerulonefrita acuta poststreptococica
D. Sindromul nefrotic idiopatic
E. Hidronefroza datorata obstructiei tractului urinar
(pag. 346)
G1331084. Cauzele genitale ale durerii abdominale recurente sunt:

A. metroanexita acutã
B. dismenoreea
C. infantilismul uterin
D. chistul ovarian
E. vulvovaginita
(pag. 346)
G1331085. Cauzele hepatobiliare ale durerii abdominale recurente sunt:

A. hepatita viralã acutã
B. agenezia de cãi biliare extrahepatice
C. litiaza biliarã
D. hematochezia
E. tumorile hepatice
(pag. 345)
G1331086. Cauzele renourinare ale durerii abdominale recurente sunt:

A. infecþie urinarã recidivantã
B. abcesul perirenal
C. sindromul nefrotic
D. insuficienþa renalã cronicã

E. litiaza renourinarã
(pag. 346)
G1331087. Diagnosticul clinic al chistului de coledoc include:

A. durere abdominalã recurentã
B. apãrare muscularã in hipocondrul drept
C. manevra Murphy pozitivã
D. icter
E. formaþiune tumoralã in hipocondrul drept
(pag. 345)
G1331088. Durerea abdominalã recurentã are urmãtoarele caracteristici:

A. cel puþin 3 episoade dureroase intr-un interval de 3 luni
B. durerea care apare in fiecare zi
C. 2 episoade dureroase in decurs de o lunã
D. nu afecteazã activitatea copilului
E. intensitatea ei afecteazã activitatea copilului
(pag. 344)
G1331089. Durerile abdominale recurente de cauzã psihogenã nu au urmãtoarele caracteristici:

A. incidenþa maximã intre 5 si 10 ani
B. sediu epigastric
C. abdomenul este sensibil la palpare
D. asociate cu tulburãri vegetative
E. asociate cu situaþii conflictuale
(pag. 346)
G1331090. Etiologia durerilor abdominale recurente de origine digestivã include:

A. pancreatita acutã
B. ulcerul gastro-duodenal
C. apendicita acutã
D. boala Crohn
E. tumorile abdominale maligne
(pag. 345)
G1331091. Semnele extradigestive ce insotesc durerea abdominalã recurentã sunt:

A. disuria si polachiuria
B. hipertensiune arterialã
C. hipertensiune intracranianã
D. probleme psihologice
E. fatigabilitate muscularã
(pag. 344)
G1331092. Urmãtoarele afirmatii in legaturã cu colonul iritabil nu sunt adevãrate:

A. diareea alterneazã cu constipaþia
B. durerile se amelioreazã dupã emisia de scaun si gaze
C. cadrul colic este sensibil la palpare
D. diagnosticul necesitã radiografie abdominalã pe gol
E. uneori apar rectoragii
(pag. 345)
G1431093. Care sunt semnele si simptomele clinice care sugereaza hematocolposul:

A. Durerile abdominale continue.
B. Durerile abdominale recurente, ritmate ciclic.
C. Tumora hipogastrica.
D. Simptome generale ( greaţa, varsaturi) asociate cu dureri abdominale colicative si dureri lombare.
E. Paloare, dureri abdominale continue si polakiurie.
(pag. 346)
G1431094. Durerile abdominale recurente din hiperlipemia idiopatica familiala tip I se asociaza cu:
A. Hepatosplenomegalie
B. Varsaturi.
C. Hiperlipemie cu hipercolesterolemie
D. Xantoame cutanate
E. Hiperlipemie cu hipertrigliceridemie
(pag. 346)
G1431095. Durerile abdominale recurente din porfirie se asociaza cu:

A. Varsaturi si constipatie.
B. Urini colorate maro.
C. Manifestari cardiovasculare
D. Manifestari cutanate sugestive.
E. Manifestari neurologice.
(pag. 346)
G1431096. Epilepsia abdominala este suspectata la bolnavii care prezinta:

A. Dureri abdominale colicative cu debut brusc si durata scurta (minute).
B. Dureri abdominale recurente asociate cu varsaturi.
C. Tulburari de constienta.
D. Electroencefalograma patologica.
E. Electroencefalograma normala.
(pag. 346)
G1431097. intre cauzele hematologice de dureri abdominale recurente la copil se situeaza si

drepanocitoza. Toate afirmatiile privind drepanocitoza sunt adevarate, in afara de:
A. Este o anemie hemolitica determinata de sinteza de hemoglobina patologica F.
B. Hematiile au aspect falciform.
C. Durerile abdominale sunt colicative.
D. Sunt prezente trombozele vasculare cu microinfarcte intestinale, mezenterice si splenice.
E. Febra si starea de soc sunt constante.
(pag. 346)
G1431098. Toate afirmatiile despre ulcerul gastric si duodenal la copil sunt adevarate, in afara de:
A. Este o afectiune rara la copil
B. Ulcerul este de obicei gastric si mai rar duodenal.
C. Durerea abdominala recurenta are localizare epigastrica si / sau periombilicala.
D. Periodicitatea orara este mai evidenta decat la adult.
E. Copiii provin din familii cu istoric de boala ulceroasa.
(pag. 345)
G1431099. Toate afirmatiile privind dismenoreea sunt adevarate, in afara de:

A. Dureri abdominale colicative.
B. Dureri lombare.
C. Simptome generale (greata, varsaturi) izolate.

D. Simptome generale care preced sau insoţesc menstruaţia.
E. Hiperexcitabilitate neuromusculara.
(pag. 346)
G1431100. Toate afirmatiile privind durerile abdominale recurente de cauza psihogena sunt adevarate,
in afara de:
A. Sunt mai frecvente decat durerile abdominale de cauza organica digestiva si extradigestiva.
B. Incidenta maxima se inregistreaza la copiii in varsta de 10-15 ani.
C. Anamneza evidentiaza diverse situatii stresante pentru copii.
D. Examenul clinic nu releva nimic patologic.
E. Tulburarile de comportament sunt absente.
(pag. 346)
G1531101. Care din urmatoarele afectiuni pot fi cauze reno-urinare ale durerilor abdominale recurente?
A. infectiile urinare recidivante
B. obstructia tractului urinar cu hidronefroza
C. sindromul hemolitic-uremic
D. litiaza renourinara
E. tumori renale
(pag. 346)
G1531102. Care din urmatoarele sunt cauze rare de dureri abdominale recurente la copil in tara
noastra?
A. tumorile abdominale maligne
B. drepanocitoza
C. parazitozele intestinale
D. infectiile urinare recidivante
E. hiperlipemia idiopatica familiala tip I
(pag. 345, 346)
G1531103. Care dintre urmatoarele cauze hepatobiliare sunt implicate in etiologia durerilor abdominale
recurente?
A. litiaza biliara
B. hepatita virala tip A
C. chistul de coledoc
D. tumori hepatice
E. boala Wilson
(pag. 345)
G1531104. Care dintre urmatoarele mecanisme sunt implicate in patogenia durerii abdominale?
A. spasm al musculaturii netede a organelor abdominale
B. hipotonia musculaturii netede a organelor abdominale
C. compresia si deplasarea unor organe abdominale
D. ischemia viscerala, prin eliberarea unor metaboliti tisulari
E. distensia organelor cavitare sau a capsulelor organelor parenchimatoase
(pag. 344)
G1531105. Cauze genitale ale durerilor abdominale recurente pot fi:

A. sarcina extrauterina
B. torsiunea de ovar
C. chistul ovarian
D. hematocolpos
E. dismenoreea
(pag. 346)
G1531106. Cauze pancreatice ale durerilor abdominale recurente pot fi:

A. infectia urliana
B. pancreatita cronica
C. fibroza congenitala a sfincterului Oddi
E. chistul de coledoc
(pag. 345)
G1531107. Definitia durerii abdominale recurente include urmatoarele:

A. este suficient de intensa incat sa afecteze activitatea copilului
B. apare predominant nocturn
C. nu este influentata de medicatia antispastica
D. consta in aparitia a 3 sau mai multe episoade dureroase intr-un interval de 3 luni
E. consta in persistenta durerilor (cu scurte episoade de remisiune) mai mult de 7 zile
(pag. 344)
G1531108. Etiologia durerilor abdominale recurente de cauza digestiva include:

B. apendicita cronica
C. infarctul enteromezenteric
D. tumorile abdominale maligne
E. parazitozele intestinale
(pag. 345)
G1531109. Etiologia durerilor abdominale recurente de cauza digestiva include:

A. afectiuni hepatobiliare (litiaza biliara, tumori hepatice)
B. colica renala
C. cauze pancreatice (pancreatita cronica, pseudochist de pancres)
D. peritonita
E. megacolonul congenital (boala Hirschprung)
(pag. 345)
G1631110. Care din urmatoarele acuze NU le prezinta copii cu durere abdominala recurenta de origine
psihogena ?
A. Cianoza
B. Paloare
C. Transpiratii reci
D. Somn linistit
E. Anxietate
(pag. 302)
G1631111. Care din urmatoarele afirmatii sunt caracteristice durerilor din ulcerul gastro-duodenal la
copil?
A. Dureri recurente epigastrice
B. Durerile se accentueaza dupa administrarea de lapte sau alte alimente.
C. Durerile devin mai intense dupa mese
D. Periodicitatea orara este mai putin exprimata la copil ca la adult
E. Diagnosticul este usor de stabilit de la inceput.
(pag. 300)
G1631112. Care din urmatoarele mecanisme sunt incriminate in producerea durerilor abdominale la
copil?
A. Spasmul musculaturii netede a organelor abdominale
B. Ischemia viscerala
C. Distensia organelor cavitare
D. Hipotonia musculaturii netede a organelor abdominale
(pag. 299)
G1631113. Care din urmatoarele NU reprezinta cauze de durere abdominala recurenta de cauze
genitale la copil?
A. Chistul ovarian
B. Fibromul uterin
C. Hematocolposul
D. Dismenoreea
E. Mola
(pag. 301)
G1631114. Care din urmatoarele sunt caracteristice ale “durerii” in durerea abdominala recurenta la
copil?
A. Localizare periombilicala
B. Durerile pot fi permanente, de intensitate medie
C. Sunt numai nocturne
D. Pot sau nu sa fie ritmate de alimentatie
E. Pot avea caracter colicativ
(pag. 299 - 300)
G1631115. Care din urmatoarele sunt cauze de durere abdominala recurenta de cauza extradigestiva la
copil?
A. Chistul ovarian
B. Litiaza reno-urinara
C. Tetania
D. Dismenorea
E. Parazitozele
(pag. 300)
G1631116. Care din urmatoarele sunt investigatii ce se efectueaza in durerile abdominale recurente la
copil?
A. Ex. Faringian
B. Ex. Coproparazitologic
C. VSH
D. ASLO
E. Hemoleucograma
(pag. 300)
G1631117. Copii cu durere abdominala recurenta de origine psihogena prezinta:

A. Transpiratii reci
B. Cianoza
C. Paloare
D. Cefalee
E. Anorexie
(pag. 303)
G1631118. Semnele si simptomele digestive asociate ale durerii abdominale recurente sunt:
A. Disfagie
B. Constipatie
C. Diaree
D. Varsaturi
E. Masa abdominala palpabila
(pag. 300)
G2231119. Durerea abdominala recurenta :

A. Este suficient de intensa sa afecteze activitatea copilului
B. Consta in aparitia a 2 sau mai multe episoade dureroase
C. Episoadele dureroase apar intr-un interval de 6 luni
D. Nu afecteaza activitatea copilului
E. Episoadele dureroase apar intr-un interval de 3 luni
(pag. 344)
G2231120. Mecanismele implicate in producerea durerii abdominale sunt:

A. Ischemia viscerala
B. Distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoase
C. Spasmul musculaturii striate
D. Leziuni inflamatorii
(pag. 344)
G2231121. Ulcerul gastro-duodenal la copil:

A. Este o afectiune intalnita frecvent
B. De obicei este duodenal
C. Prezinta periodicitate orara mai evidenta decat la adult
D. Apare la copii proveniti din familii cu istoric de boala ulceroasa
E. Este mai frecvent gastric
(pag. 345)
G2231122. Litiaza biliara la copil apare mai ales ca o complicatie in:

B. Enteropatia gluten sensibila
C. Boala Wilson
D. Fibroza chistica
E. Anemiile aplastice
(pag. 345)
G2231123. La copilul cu dureri abdominale recurente epilepsia abdominala este sugerata de:
A. Debutul brusc al durerilor
B. Durata durerii de cateva ore
C. Somnolenta postcritica
D. Lipsa tulburarilor de constienta
E. Durata de cateva minute
(pag. 346)
G2231124. In durerea abdominala recurenta din colonul iritabil la copil sunt caracteristice:
A. Diaree intermitenta alternand cu constipatia
B. Lipsa sensibilitatii la palparea abdomenului
C. Cadrul colic sensibil
D. Ameliorarea durerii dupa emisia emisia de scaun si gaze

E. Prezenta sangelui in scaun
(pag. 345)
G2231125. Durerea abdominala recurenta la copil este durerea care:

A. Consta in 3 sau mai multe episoade dureroase intr-un interval de 3 luni
B. Afecteaza activitatea copilului
C. Dureaza mai mult de 3 luni
D. Este determinata exclusiv de afectiuni organice
E. Etiologia este foarte diversa si pune probleme de diagnostic
(pag. 334)
G2231126. In cazul durerilor abdominale recurente, la copil, examenul obiectiv poate pune in evidenta:
A. Meteorism abdominal
B. Hepatomegalie si/sau splenomegalie
C. Examen obiectiv negativ
E. Raluri crepitante pulmonar bazal
(pag. 345)
G2231127. Urmatoarele afectiuni renourinare la copil se pot manifesta ca durere abdominala recurenta:
A. Litiaza renala
B. Infectiile urinare recurente
C. Glomerulonefrita acuta poststreptococica
D. Sindromul nefrotic idiopatic
E. Hidronefroza datorata obstructiei tractului urinar
(pag. 346)
G2231128. La copilul cu durere abdominala recurenta, cand contextul clinic sugereaza prezenta
manifestarilor functionale:
A. Sunt suficiente cateva investigatii:hemoleucograma, examen de urina, examen coproparazitologic, VSH
B. Sunt necesare examinari paraclinice exhaustive pentru excluderea unei cauze organice
C. Se poate efectua un test terapeutic (normalizarea ambiantei psihologice, adaptarea aportului alimentar,
reglarea tranzitului)
D. Nu sunt necesare examinari paraclinice
E. Se administreaza antialgice
(pag. 345)
G2231129. Care dintre urmatoarele afectiuni trebuie luate in discutie in caz de afectare evidenta a
ileonului terminal:
A. Tuberculoza intestinala
B. Ileita terminala nespecifica
C. Boala Hirschprung
D. Ileita infectioasa (Yersinia enterocolitica)
E. Colonul iritabil
(pag. 345)
G2231130. Care dintre urmatoarele afectiuni pancreaticeconstituie cauzede durere abdominala

recurenta la copil:
A. Pancreatita cronica (recidivanta)
B. Pancreatita urliana
C. Fibroza congenitala a sfincterului Oddi
D. Cancerul de cap de pancreas
E. Pseudochistulde pancreas
(pag. 345)
G2231131. Chistul de coledoc se caracterizeaza prin:

A. Febra de tip septic
B. Formatiune tumorala palpabila in hipocondru drept
C. Diaree
D. Durere abdominala recurenta
E. Icter
(pag. 345)
G2231132. Durerea abdominala din obstructia tractului urinar cu hidronefroza este localizata in:
A. Abdomenul inferior
B. Regiunea lombara
C. Flancuri
D. Epigastru
E. Regiunea periombilicala
(pag. 345)
G2231133. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la drepanocitoza sunt adevarate:

A. este una dintre cauzele de durere abdominala recurenta la copil
B. durerile abdominalesunt de intensitate mare
C. este determinata de o anomalie de membrana a hematiilor
D. uneori evolueaza cu febra, stare de soc
E. intensitatea durerilor abdominale nu este mare
(pag. 346)
G2231134. Urmatoarele afirmatii referitoare la copilul cu durere abdominala recurenta avand ca si

cauza acidoza metabolica sunt adevarate:
A. prezinta alcaloza metabolica
B. durerile abdominale pot deveni foarte intense, mimand abdomenul acut
C. este deshidratat
D. prezinta poliurie
E. durerile abdominale sunt intotdeauna de intensitate usoara sau medie
(pag. 346)
G2331135. Explorarea copilului cu dureri abdominale recurente cuprinde:

A. tuseu rectal
B. examen coproparazitologic
C. ecografie abdominala
D. hemoleucograma
E. radiografie de craniu
(pag. 344)
G2331136. Durerea din ulcerul gastro – duodenal:

A. este o durere recurenta epigastrica
B. la copilul mic are sediu periombilical
C. poate fi ameliorata prin administrarea de lapte sau alimente
D. este o durere in bara
E. toate afirmatiile sunt adevarate
(pag. 345)
G2331137. Dureri abdominale recurente de cauza digestiva sunt:

A. apendicita cronica
B. megacolonul congenital aganglionar
C. parazitoze intestinale
D. apendicita acuta
E. tuberculoza intestinala
(pag. 345)
G2331138. Urmatoarele afectiuni hepatobiliare pot cauza dureri abdominale recurente:

A. litiaza biliara
B. chistul de coledoc
C. cancerul de cap de pancreas
D. tumori hepatice
E. atrezia de cai biliare
(pag. 345)
G2331139. Cauzele renourinare de dureri abdominale recurente sunt:

A. infectii urinare recidivante
B. litiaza renourinara
C. tumori renale
D. insuficienta renala cronica
E. sindromul Goodpasture
(pag. 346)
G2331140. Urmatoarele afirmatii privind durerile abdominale de cauza psihogena sunt false:
A. sunt mai frecvente decat durerile de cauza organica
B. incidenta maxima la nou – nascut si sugar
C. sunt dureri difuze
D. au sediu precis
E. o situatie conflictuala poate declansa durerea
(pag. 346)
G2331141. Durerile abdominale recurente pot avea urmatoarele caractere, cu exceptia:

A. pot fi ritmate sau nu de mese
B. intotdeauna se amelioreaza dupa ingestia de alimente
C. pot avea caracter colicativ
D. au sediu precis la copilul mic
E. apar exclusiv nocturn
(pag. 344)
G2331142. Durerile abdominal recurente pot asocia urmatoarele semne si simptome extradigestive cu
exceptia:
A. crize epileptice
B. disurie
C. eruptii cutanate
D. probleme psihologice
E. hipertensiune arteriala pulmonara
(pag. 344)
G2331143. Durerile abdominale recurente pot avea urmatoarele cauze pancreatice:

A. fibroza congenitala a sfincterului Oddi
C. pancreatita cronica
E. cancerul de cap de pancreas
(pag. 345)
G2331144. Printre mecanismele implicate in patogenia durerilor abdominale recurente, se enumera:

A. spasm al musculaturii netede a organelor abdominale
B. distensia organelor cavitare
C. compresia si deplasarea organelor abdominale
D. contractia muschilor drepti abdominali
E. ischemie viscerala
(pag. 344)
G2531145. De cine depinde percepţia durerii abdominale recurente:

A. Intensitatea durerii
B. Pragul sensibilităţii la durere
C. Capacitatea de a face comparaţii
D. Vârstă
E. Afecţiuni asociate
(pag. 344)
G2531146. Ce trebuie să precizeze anamneza bolnavului cu durere abdominală recurentă?

A. Vârsta copilului
B. Vârsta apariţiei durerilor
C. Caracterele durerii
D. Semne şi simptome asociate
E. Tratamente efectuate
(pag. 344)
G2531147. Care sunt caracteristicile topografice ale durerii la copilului mic cu durere abdominală
recurentă?
A. Este precisă
B. Localizata aproape întotdeauna periombilical
C. Este înşelătoare
D. În epigastru
E. În hipocondrul drept
(pag. 344)
G2531148. Prin ce se manifestă clinic infecţia urinară recidivantă:

A. Disurie, polakiurie
B. Durere abdominală recurentă
C. Diaree
D. Enuresis
E. Pusee febrile inexplicabile
(pag. 346)
G2531149. Prin ce se manifestă clinic hematocolposul:

A. Dureri abdominale recidivante ritmate ciclic
B. Tumoră hipogastrică
C. Vărsături
D. Şoc hemoragic
E. Hematurie
(pag. 346)
G2531150. La ce afecţiuni vă gândiţi în faţa unui copil cu durere abdominală recurentă la care
examenul clinic evidenţiază o masă pelvină:
A. Tumoră ovariană
B. Glob vezical
C. Sarcină
D. Hematocolpos
E. Rectocolită ulcero-hemoragică
(pag. 344)
G2531151. Ce puteţi găsi la inspecţia abdominală la un copil cu durere abdominală recurentă?

A. Cicatrice postoperatorie
B. Meteorism abdominal
C. Abdomen imobil cu mişcările respiratorii
E. Abdomen escavat
(pag. 345)
G2531152. Ce poate evidenţia palparea abdominală la un copil cu durere abdominală recurentă:

A. Garguimente pe flancuri
B. Hepatomegalie
C. Splenomegalie
D. O formaţiune tumorală
E. Apărare musculară
(pag. 345)
G2531153. Ce examene complementare indicaţi la un copil cu durere abdominală recurentă de cauză

funcţională:
A. Hemoleucogramă
B. VSH
C. Examen sumar de urină
D. Examen coproparazitar
E. Ecografie abdominală
(pag. 345)
G2531154. La ce nivel localizează durerea recurentă copilul cu ulcer gastroduodenal?

A. Epigastru
B. "În bară”
C. Periombilical
D. În hipocondrul drept
E. În flancul drept
(pag. 345)
G2531155. Care sunt complicaţiile ulcerului gastroduodenal la copil?

A. Hematemeza
B. Malignizarea
C. Perforaţia
D. Stenozarea
E. Penetraţia în pancreas
(pag. 345)
G2531156. Care sunt caracterele durerii în ulcerul gastroduodenal?
A. Durerea poate fi ameliorată prin administrarea de lapte sau alte alimente

B. Adesea devine mai intensă după masă
C. În unele cazuri durerea este atipică
D. Se însoţeşte de vărsături bilioase
E. Asociază constipaţia
(pag. 345)
G2531157. Prin ce se caracterizează durerea abdominală recurentă din colonul iritabil?

A. Se ameliorează după emisia de scaun şi gaze
B. Se accentuează în timpul defecaţiei
C. Se asociază cu diaree intermitentă
D. Diareea alternează cu constipaţia
E. Se însoţeşte de rectoragie
(pag. 345)
G2531158. Ce investigaţii solicitaţi pentru stabilirea diagnosticului de boală Crohn?

A. Examen radiologic al intestinului terminal şi colonului
B. Ecografie abdominală
C. Puncţie abdominală
D. Examen endoscopic
E. Urografie
(pag. 345)
G2531159. Care din urmatoarele pot fi manifestari de litiaza biliara la copil?

A. Dureri în hipocondrul drept
B. Cefalee
C. Greaţă, vărsături
D. Diaree alternând cu constipaţia
E. Pusee icterice
(pag. 345)
G2531160. Litiaza biliară apare mai ales ca o complicaţie în:

B. Neoplasmul de cap de pancreas
C. Fibroza chistică
D. Chistul de coledoc
E. Boala Wilson
(pag. 345)
G2531161. Prin ce se caracterizează chistul de coledoc?

A. Vărsături bilioase
B. Steatoree
C. Durere
D. Icter
E. Palparea unei formaţiuni tumorale în hipocondrul drept
(pag. 345)
G2531162. Care sunt cauzele hepatobiliare care determină durerea abdominală recurentă:
A. Litiaza biliară
B. Hepatită acută
C. Chistul de coledoc
D. Atrezia de căi biliare
E. Tumorile hepatice
(pag. 345)
G2531163. Care sunt principalele cauze pancreatice implicate în etiologia durerii abdominale recurente:
A. Pancreatita cronică
B. Neoplasmul pancreatic
C. Fibroza congenitală a sfincterului Oddi
D. Pseudochistul de pancreas
E. Pancreatita acută
(pag. 345)
G2531164. Care sunt investigaţiile indispensabile pentru diagnosticul infecţiilor urinare recidivante?
A. Examenul de urină
B. Cistografia micţională
C. Urocultura
D. Proba Addis
E. Urografia
(pag. 346)
G2531165. Unde este localizată durerea abdominală recurentă din hidronefroză?

A. Lombar
B. În flancuri
C. În abdomenul inferior
D. Este imprecis localizată
E. Periombilical
(pag. 346)
G2531166. Ce investigaţii recomandaţi pentru diagnosticarea uropatiei malformative?

A. Ecografie abdominală
B. Urografia
C. Cistografia micţională
D. Tomografia computerizată
E. Rezonanţa magnetică nucleară
(pag. 346)
G2531167. Prin ce se manifestă clinic dismenoreea?

A. Dureri abdominale colicative
B. Iritabilitate
C. Dureri lombare
D. Cefalee
E. Greaţă, vărsături
(pag. 346)
G2531168. Prin ce se caracterizează epilepsia abdominală?

A. Dureri abdominale colicative
B. Tulburarea stării de conştienţă
C. Stare de conştienţă păstrată
D. Somnolenţă post critică
E. Modificări sugestive la EEG
(pag. 346)
G2531169. Prin ce se caracterizează durerea abdominală recurentă din epilepsia abdominală?
A. Localizare difuză abdominală

B. Localizare periombilicală sau epigastrică
C. Debut brusc
D. Durată de câteva minute
E. Stare de conştienţă păstrată
(pag. 346)
G2531170. Tetania se caracterizează prin:

A. Dureri abdominale
B. Contracturi ale musculaturii striate
C. Hiperexcitabilitate neuromusculară
D. Extremităţi reci
E. Tahicardie
(pag. 346)
G2631171. Specificati factorii de risc majori incriminati în bacteriemia cu bacili gram pozitivi:
A. Cateterismele vasculare
B. Prezenta dispozitivelor mecanice
C. Injectarea intravenoasa a medicamentelor
D. Ciroza hepatica
E. Arsuri
(pag. 852)
G2631172. Precizati care din urmatoarele conditii definesc sindromul de raspuns inflamator sistemic:
A. Frecventa cardiaca peste 90 batai/min.
B. Numarul leucocitelor peste 12.000/mmc sau sub 4000/mmc
C. Presiune sistolica a sângelui sub 90mmHg
D. Frecventa respiratorie peste 20 respiratii/min.
E. Temperatura orala peste 380C sau sub 360C.
(pag. 853)
G2631173. Indicati etiologia suspectata în sepsisul sever însotit de purpura cutanata si petesii:
A. Pseudomonas aeruginosa
B. Aeromonas hidrophila
C. Neisseria meningitidis
D. Febra patata a Muntilor stâncosi
E. Haemophylus influenzae
(pag. 854)
G2631174. Specificati regimurile terapeutice initiale recomandate în sepsisul sever, la pacientii

neutropenici:
A. Ticarcilina+Tobramicina
B. Ciprofloxacina+Tobramicina
C. Clindamicina
D. Imipenem - Cilastatin
E. Ceftazidima+Tobramicina
(pag. 856)
G2631175. În septicemia cu bacili gram negativi raspunsul septic este declansat de urmatoarele:
A. Productia si eliberarea de tumor necrozis factor alfa - (TNF - a)
B. Lipopolizaharidul
C. Productia si eliberarea interleukina 1 - beta (IL 1- ß)
D. Peptidoglicanii
E. E. Acizii lipoteichoici
(pag. 853)
G2631176. Indicati regimurile antimicrobiene recomandate în sepsisul sever la adultul

imunocompetent:
A. Ticarcilina - Clavulanat+ Tobramicina
B. Ampicilina+Gentamicina
C. Vancomicina+Ciprofloxacina
D. Imipenem-Cilastatin
E. Cefotaxim
(pag. 856)
G2631177. În evolutia sepsisului pot apare urmatoarele complicatii majore cu exceptia:

A. Sindromul de detresa respiratorie
B. Socul septic
C. Poliuria
D. Sindromul Guillain Barre
E. Coagularea intravasculara diseminata
(pag. 855)
G2631178. Specificati factorii de risc implicati în bacteriemia cu bacili gram negativi:

A. Diabetul zaharat
B. Terapia cu agenti antimicrobieni cu spectru larg
C. Ciroza hepatica
D. Terapia antimicrobiana ce determina neutropenie
E. Arsurile
(pag. 852)
G2631179. Precizati care sunt modificarile care semnaleaza dezvoltarea sindromului de detresa
respiratorie a adultului:
A. Infiltrate pulmonare difuze, progresive
B. Hipercapnia
C. Acidoza metabolica
D. Complianta scazuta
E. Hipoxemie arteriala
(pag. 855)

Medfam Part4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medfam Part4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

701 Rezidentiat 2004 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI - PARTEA a IV a

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

G1125001. Mecanismele compensatorii depasite in cadrul socului hipovolemic sever se asociaza cu

G1125002. Prefuzia tisulara scazuta din socul hipovolemic se datoreaza:

G1125003. Urmatoarele afirmatii in relatie cu socul hipovolemic sint adevarate, cu EXCEPTIA:

G1125004. Urmatoarele afirmatii sint reale in cadrul socului hipovolemic, cu EXCEPTIA:

G1125005. Urmatoarele afirmatii sint reale in relatie cu socul hipovolemic, cu EXCEPTIA

G1125006. Urmatoarele afirmatii sint reale in socul hipovolemic, cu EXCEPTIA

G1225007. Principalul obiectiv al terapiei socului hipovolemic este:

G1325013. Administrarea de bicarbonat este necesara:

G1325016. Prima manifestare ultrastructurala a leziunii hipoxice este:

G1425017. Cauza socului hipovolemic este:

G1425019. in socul hipovolemic, prima manifestare ultrastructurala a leziunii hipoxice

G1425020. Mecanismele compensatorii hemodinamice in socul hipovolemic sunt initiate la:

G1525021. Cateterizarea cordului drept arata in socul hipovolemic:

G1525022. in socul hipovolemic perfuzia tisulara scazuta este determinata de:

G1525023. in tratamentul socului hemoragic obiectivul principal este de a mentine concentratia de

G1525024. Mecanismele compensatorii mentin debitul cardiac atunci cand se pierd:

G1525025. Semnele specifice socului hipovolemic sunt:

G1525026. socul hipovolemic se datoreaza:

G1625027. Alegeti varianta corecta privind fiziopatologia socului hipovolemic:

G1625029. Caracteristic mecanismului de reumplere capilara in socul hipovolemic este:

G1625030. Care este principalul obiectiv al tratamentului socului hipovolemic:

G1625031. Mecanismele compensatorii hemodinamice sunt declansate de o scadere a volemiei de

G1625032. Referitor la fiziopatologie socului hipovolemic, urmatoarele afirmatii sunt false cu

G1625033. Solutia stabila de proteine plasmatice (SPPS) au o concentratie de:

G2325034. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este reprezentat de:

G2325035. In socul hemoragic, refacerea capacitatii de transport a oxigenului se realizeaza prin

G2325037. Depasirea mecanismelor compensatorii si aparitia semnelor clinice de soc apar la o

D. 25-30% din volumul sanguin

G2525040. Tratamentul fundamental al hipovolemiei acute este:

G2525041. În şocul hipovolemic este esenţială pentru perioada resuscitării:

G2525042. Tipul cel mai frecvent de şoc întâlnit în clinică este:

G2525043. Şocul hipovolemic este:

G2525044. Obiectivul principal al tratamentului în şocul hemoragic este:

G2525046. În abordarea pacientului cu şoc, testele iniţiale de laborator includ, cu EXCEPŢIA:

G2525047. Următoarele condiţii caracterizează şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:

G2525048. Următoarele mecanisme compensatorii intervin în şocul hipovolemic, cu EXCEPŢIA:

G2525049. Următoarea medicaţie este utilă în tratamentul şocului hipovolemic:

G2625051. Topografia durerii in HDL1-L2:

G2625052. Durerea lombara de repaus se intilneste in urmatoarele afectiuni, cu exceptia:

G2625053. Terapia chirurgicala in lombosciatica este indicata in urmatoarele situatii, cu exceptia:

G2625054. Durerea in lombosciatica:

G2625055. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate:

G2625056. Radiculopatia L4 se caracterizeaza prin:

G2625058. Artrita reumatoida se caracterizeaza prin:

G2625059. Afectarea viscerala in artrita reumatoida:

G2625060. Afectarea articulara in artrita reumatoida:

G2625061. Referitor la sdr Felty, sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:

G2625062. In artrita reumatoida urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptie:

G2625063. Debutul artritei reumatoide este:

D. Splenomegalia este intotdeaumna prezenta

G2625064. Afirmatiile referitoare la artrita reumatoida sunt adevarate cu exceptia:

G2625066. Urmatoarele afirmatii referitoare la socul hipovolemic sunt false:

G2625067. In socul hipovolemic reducerea perfuziei tisulare duce la:

G2625068. In socul hipovolemic principala masura de tratament este:

G2625069. In socul hipovolemic sunt false urmatoarele:

G2625070. Socul hipovolemic se caracterizeaza prin:

G2825071. Socul hipovolemic se datoreaza:

G2825072. Modificarile patologice initiale din structura celulei sunt:

G2825073. Cel mai frecvent tip de soc intalnit in clinica este:

G2825074. Socul hipovolemic apare in urmatorelele situatii cu exceptia:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU