Sunteți pe pagina 1din 11

- FOR EDU ,,Ne formam azi pentru scoala de maine!

! ,,Profesionalizarea carierei didactice noi competente pentru actori ai schimbarilor in educatie din judetele Dambovita si Buzau Proiect POSDRU/87/1.3/S/62624

Modulul: Metode interactive de predare-invatare Disciplina: Comunicare Educationala Formator: Lect. Dr. Maria Savu Cristescu Lect. Dr. Merima Petrovici Cursant: Ionescu (Lixandru) N. Vasilica Valentina Grupa 8

MANAGEMENTUL COMUNICARII

1. Conceptul de comunicare manageriala/ educationala In ,,Mic dictionar de management comunicarea este definita ca un proces de transmitere a informatiilor, prin care ideile si sentimentele se transmit de la individ la individ facand astfel posibila interactiunea sociala. Din perspectiva manageriala comunicarea este una de tip interpersonala si reprezinta un proces (de regula intentionat) de transfer de informatie si intelesuri intre indivizi, grupuri sau subcomponente organizationale si organizatii in ansamblul lor. Componentele sale se regasesc in modelul general al comunicarii umane: receptor, mesaj, canal, cod, factori perturbatori, conexiune directa, conexiunea inversa, cu cateva accente particulare, ceea ce duce la urmatoarele actiuni specifice integrate ei: codificarea mesajului, transmiterea-receptionarea lui, decodificarea/ intelegerea, acordul referitor la continutul comunicarii, acceptarea intentiilor emitatorului, codificarea-elaborarea de raspuns echivalent cu producerea unei schimbari la emitator. In mediul educational comunicarea nu are alte caracteristici decat comunicarea general-umana sau cea organizationala, doar ca este influentata, in forme, mijloace si continut de obiective si scopuri specifice acestui domeniu de activitate, imbracand denumirea specifica de comunicare educationala sau comunicare pedagogica. Comunicarea didactica este o forma particulara a comunicarii pedagogice sau educationale utilizate in

cadrul formal al scolii ca unitate micro-structurala. Din perspectiva educatiei formale comunicarea didactica reprezinta baza procesului de transmitere/asimilare a cunostintelor in cadrul institutionalizat al scolii si are loc intre parteneri cu roluri determinate (profesori, elevi, prescolari, etc.) Dincolo de caracteristicile de fond, cum ar fi caracterul constient, orientarea valorica explicita, consistenta, caracterul intensiv si alert, comunicarea didactica mai are si alte caracteristici: - este o comunicare predominant instrumentativa si mai ales consumatoare, rareori intamplatoare, spontana; - este o comunicare frontalizata, etalata si chiar spectaculara, spre beneficiul intregii clase; - are un puternic caracter normativ organizat, pragmatic, impregnat de reguli; - este sistematic usor alterata insa in tendinta ei de autoreglare, prin comenzile si controlul extern autoritar al profesorului, care ii afecteaza caracterul natural; - este o comunicare incarcata conventional, mai ales in circuitul ei de retur (evaluativ), cand profesorul asteapta raspunsuri deja stiute de el, aspect inexistent in alte domenii sociale. 2.Factori perturbatori si blocaje in comunicare Comunicarea didactica nu este scutita de disfunctii care ii reduc eficienta, putand ajunge pana la blocaje. Astfel, se intalnesc bariere la emisie: - bariere fiziologice: stari de boala, indispozitie, probleme ale aparatului fono-articulator;

- bariere psihologice: interes pentru comunicare, gradul de implicare, nivelul intelectual, nivelul de dezvoltare al vocabularului, etc. - bariere sociologice: este vorba de grupuri educationale, de perceptii sociale - bariere lingvistice: sunt cele mai frecvente, afectand mecanismul in sine al comunicarii. Se face o codificare inadecvata. Pe cand apar bariere denumite zgomote. Canalul comunicarii didactice verbale, se suprapune, afirma D. Ungureanu cu contextul fizic putand fi afectat de: distanta intre sursa si receptie, orientarea gresita, statul cu spatele la clasa al profesorului cand vorbeste, lipsa de timp, zgomote fizice concurente (in vecinatate, pe holuri, in curtea scolii) La toate aceste probleme s-au cautat si gasit solutii: - cladiri antifonice; - gruparea circulara sau in aval a elevilor in clasa; - ore flexibilizate; Cum receptorul este un ascultator, prin definitie, iar ascultatorii sunt elevii, acestia pot avea blocaje la receptie. Dintre acestea pot fi mentionate: - ascultatorii insensibili (indiferenti) - pseudoascultatorii (mimeaza ascultarea) - ascultatorii selectivi (orientati doar spre ceea ce ii intereseaza) - ascultatorii vascosi (asculta tot, dar inteleg greu si partial) - ascultatorii dominatori (analizeaza excesiv mesajul) - ascultatorii ambruscanti (vaneaza greselile, ezitarile) 3.Conditiile unei comunicari didactice eficiente

Referitor la conditiile comunicarii ca factor ce poate influenta pozitiv comunicarea, Gilles Fery distinge conditii operatorii si conditii afective. Printre conditiile operatorii sunt enumerate: 1.Capacitatea mesajului de a fi pertinent in raport cu sistemul de notiuni care urmeaza sa fie transmis. 2. Mesajul trebuie sa fie formulat in termeni sesizabili si semnificativi pentru copii. 3. Mesajul trebuie sa contina un minim de informatie noua in raport cu mesajul urmator. 4. Mesajul trebuie reajustat in functie de reactiile copiilor, ceea ce presupune control prin feedback-ul receptorului. Intr-un adevarat ghid pentru comunicare eficienta cu copiii, Fabera si Mazliske pun accent, in lucrarea lor, pe acceptarea sentimentelor copiilor, pe identificarea acelor sentimente ce stau la baza comportamentelor ce implica luarea pe pozitie din partea parintelui sau a profesorului. Este eficient sa comunicam cu copilul in termenii acceptarii sentimentelor, chiar cand punem capat comportamentelor inacceptabile: ,,-Vei fi la fel de furios din cauza notei chiar daca lovesti cu piciorul in banca, sau nu! Mai bine spune-mi ce te necajeste sau poti sa-mi desenezi daca vrei! O comunicare eficienta este aceea in care subiectul isi exprima in mod deschis si direct sentimentele si il incurajeaza in acelasi timp pe partenet sa faca la fel. In ceea ce priveste mesajul ca element central al unei comunicari eficiente, Nuta A. contureaza mesajul complet ,,ce include observatiile, gandurile, emotiile si nevoile. Observatiile fac parte din limbajul obisnuit al omului simplu si al specialistului si se traduc printrun limbaj precis, clar si tintit la obiect. Gandurile

impletesc judecati, opinii, teorii, credinte, relatii esentiale intre lucruri sau parti ale acestora. Emotiile reprezinta reactivitatea interioara a persoanei la interrelatiile cu lumea. Codul trebuie elaborat in functie de receptor si trebuie sa permita cea mai buna transmitere a mesajului. Alegerea canalului de comunicare adecvat se refera atat la mijlocul la care se recurge pentru a conduce mesajul spre interlocutor, de exemplu vocea, scrierea, gestul, imaginea, cat si la conditiile fizice in care se desfasoara schimburile intre partenerii comunicarii, locul intalnirii, etc. Alegerea canalului de comunicare care influenteaza si tipul de relatie ce doreste a fi stabilita. 4.Competente si abilitati de comunicare versus competente lingvistice. Competenta lingvistica se defineste prin achizitiile despre formele limbii, despre evolutia acestora. Competenta de comunicare vizeaza aplicarea de catre o persoana a competentei lingvistice proprii in actul comunicarii personale si interactive. Competenta lingvistica este un concept de maxima cuprindere, ea exprimand in fond, capacitatea persoanei de a recurge la limba ca fenomen si instrument socio-cultural. Astfel, cadrul didactic trebuie sa dispuna intr-un inalt grad de: - abilitate lingvistica; - performanta lingvistica; - productivitate lingvistica; Una din cele mai importante functii ale comunicarii este realizarea in ceea ce se numeste in literatura de specialitate competenta de comunicare.

Termenul trebuie inteles ca o ,,depasire a competentei lingvistice, deoarece trebuie sa ne folosim si de context, pentru ca nu vorbim in acelasi mod cu toti interlocutorii nostri. Exista mai multe definitii ale competentei de comunicare pe care Ion Ovidiu Panisoara le descrie in cartea sa, ,,Comunicare eficienta (Ed. Polirom, Bucuresti, 2004, pag38) si anume ,,dupa Parks competenta de comunicare reprezinta gradul in care indivizii satisfac scopurile pe care si le-au propus in interiorul limitelor situatiei sociale, fara sa-si riste abilitatile ori oportunitatile de a urmari alte scopuri mai importante din punct de vedere individual: *pentru Joseph DeVito, competenta de comunicare se refera la ,,propriile cunostinte asupra mai multor aspecte sociale ale comunicarii. Autorul face referire la o comparatie utila pentru intelegerea termenului: invatam competenta de comunicare in mod asemanator cu invatarea felului in care se mananca cu furculita si cutitul, observandu-i pe ceilalti, prin instructiuni oferite explicit, prin incercare si eroare, etc. *conform teoriei lui Spitzberg si Cupach, aceasta competenta se refera la abilitatea de a demonstra comunicarea potrivita intr-un context dat pentru a putea utiliza perspectiva celor doi autori, este evident ca trebuie sa identificam elemente componente ale ,,comunicarii potrivite. *McCroskey & colaboratorii, vad competenta de comunicare ca fiind distincta de caracter/performanta: ,,Competenta de comunicare necesita nu doar abilitatea de a performa in mod adecvat comportamente corecte de comunicare, in acelasi timp, ea necesita intelegerea acelor comportamente si

abilitati cognitive care fac posibila alegerea intre comportamente. Studiile cauta sa identifice specificul comportamentelor de comunicare si abilitatile necesare in acest sens, asociate cu competenta si punandu-se accent pe comportamentul adecvat. In concluzie, aceasta competenta poate fi inteleasa drept cea mai importanta functie a comunicarii. 5.Competente de comunicare a educatoarei Comunicarea in gradinita de copii se realizeaza intre: educatoare-copil, copii, educatoare-parinti, educatoare-celelalte, cadre didactice. Comunicarea educatoare-copil se refera la selectarea modalitatilor de comunicare in functie de continutul informatiei, particularitatile de varsta ale copiilor si de respectarea diversitatii culturale a acestora: *asigurarea respectarii obiectivelor de referinta din programa prescolara si accesibilizarea informatiilor cu caracter instructiv-educativ in comunicarea cu copiii; *selectarea situatiilor de lucru adecvate in scopul compararii mesaj transmis cu cel receptat de copil. *stabilirea situatiilor de comunicare care sa faciliteze schimbul de informatie educatoare-copil/ copil-copil, cooperarea, interactionarea eficienta; Comunicarea educatoare-parinti: se refera la: *informarea periodica a parintilor despre progresul copiilor, comportamentul social, etc. *solicitarea de date suplimentare despre comportamentul copilului in familie

*descoperirea cauzelor unor comportamente nedorite ale copilului si identificarea modului de solutionare a acestora; *indrumarea familiilor catre surse specializate de consiliere si desfasurare de cursuri cu parinti in beneficiul copilului (educatie si dezvoltare) Comunicare educatoare-educatoare se refera la: *colaborarea cu celelalte educatoare pentru asigurarea continuitatii gradinita-scoala; *comunicarea permanenta cu celelalte educatoare (colege) pentru obtinerea de informatii relevante despre evolutia copiilor. *comunicarea permanenta cu celelalte educatoare pentru a identifica cele mai potrivite metode in vederea eficientizarii demersului didactic. In continuare, voi prezenta un grup de comportamente prin care trebuie sa se manifeste competente de comunicare a educatoarei: *manifest incredere in mine (stau relaxata, au o postura stabila, cu umerii relaxati, genunchi flexibili, mimica relaxata) *manifest atitudini pozitive atat fata de actul cat si locul comunicarii, cat si fata de interlocutor (Imi place sa port aceasta discutie, vad calitatea locului in care ma aflu, vad aspecte pozitive ale persoanei cu care comunic, le adresez chiar complimente justificabile si rezonabile) *ma dezvalui pentru a stimula increderea reciproca si comunicarea (ofer informatii despre mine, actionez cu sinceritate, raspund activ mesajelor primite, etc.) *accept ca trebuie sa fac fata in diferite situatii (cu toate meritele pe care le am, accept ca pot gresi) *imi vad partenerul ca pe un egal (are calitate umana, calitate, importanta, etc.) sugerez, nu fac morala, formulez sugestii, ofer explicatii;

*ma angajez in interactiune (particip la ceea ce imi comunica partenerul) *urmaresc satisfactia reciproca in timpul comunicarii (stau cand sa vorbesc, cand sa ascult, cand sa intrerup) *ascult activ (ma manifest nonverbal prin contactul ochilor, pozitia capabila de atentie, gesturi adecvate) *dau din cap aprobator, zambesc, etc; ma manifest verbal: repet cuvinte importante, reformulez, rezum, formulez intrebari concrete, etc. Concluzii: In aceasta lucrare am incercat sa sintetizez lucruri esentiale din domeniul atat de complex al comunicarii didactice. La inceput nu am oprit asupra comunicarii, caracteristici, definitii. Am precizat locul comunicarii umane in modul educational, apoi am prezentat factorii perturbatori si blocajele in comunicare. conditiile unei comunicari eficiente. Pornind de la definirea competentelor si abilitatilor de comunicare si a competentelor lingvistice am precizat competentele de comunicare ale educatoarei iar la final am prezentat cateva comportamente prin care trebuie sa se manifeste competentele de comunicare ale educatoarei. Bibliografie: Barliba, C, M, Paradigmele Comunicarii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1987 Dumitru, Ion, Ungureanu, Cornel, Pedagogia si Elemente de Psihologie ale Educatiei, Cartea Universitara, Bucuresti, 2005 Revista Invatamantului Prescolar Nr 1-2/2008 Caietul profesional al educatoarei, Editura Omfal Esential, Bucuresti, 2006

Panisoara, Ion, Ovidiu, Comunicarea Eficienta, Editura Polirom, Iasi, 2006 Soitu, Laurentiu, Pedagogia Comunicarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001