Proba raportului juridic civil concret.

Proba = fie actiunea de stabilire a existentei sau inexistentei unui raport juridic concret, fie mijlocul prin care se poate stabili raportul juridic ce trebuie dovedit, fie rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de proba, adica masura in care acestea au reusit sa formeze convingerea judecatorului cu privire la existenta sau inexistenta raportului juridic concret litigios. Art. 1170 C. Civ. Prevede ca dovada se poate face prin inscrisuri, martorti, prezumtii si marturisirea unei parti, iar Codul de Procedura Civila mai reglemnteaza expertiza si cercetarea la fata locului, la toate acestea urmand a se mai adauga si probele materiale. Probele sunt deosebit de importante pentru protectia si ocrotirea dr. sub. Civ. O proba neechivoca este de natura sa contribuie la respectarea de bunavoie a dreptului subiectiv civil la indeplinirea coresp a obl. corelative si prin aceasta la prevenirea litigiilor civile. 1.1Clasificarea probelor. I. Probe judiciare si extrajudiciare dupa cum se efectueaza in fata instantei de judecata sau in afara ei.

Probe judiciare : depozitiile martorilor, cercetarea la fata locului, marturisirea unei parti facuta in cadrul rasp la interogatoriu sau spontan in instanta, precum si alte probe care se efectueaza in cursul judecarii pricinii in care ele se folosesc. Probe extrajudiciare : inscrisul intocmit de doua personae pentru incheierea unui contract, chitanta care constata plata, precum si alte probe intocmite in afara instantei de judecata. II. Probe materiale si personale dupa natura lor.

Probe materiale daca perceperea faptului se face cu ajutorul unui obiect material. Probe personale daca faptul este relatat instantei de alte personae, fie verbal, fie in scris: III. pozitive (declaratii consemnate in inscrisuri sau facute oral) negative sau de abtinere (lipsa la interogatoriu, ascunderea unui inscris, etc.) de rationament (in cazul prezumtiilor legale si al celor simple) Probe primare si probe secundare in functie de caracterul original sau derivat.

Probe primare implica un raport nemijlocit intre proba si fapt, precum un inscris original, depozitia unui martor asupra unor fapte la care a asistat etc. Probele secundare provin din a doua sau a treia sursa, cum ar fi copia de pe un inscris, depozitia unui martor care a auzit faptul de la o alta persoana. IV. Probe directe si indirecte.

Proba directa judecatorul percepe faptele probatorii prin propriile sale simturi: inscrisul ce constata contractul cu privire la care exista litigiul.

Proba indirecta intre judecator si faptele probatorii se interpun martori, inscrisuri etc., deci cand are loc un demersocolit, pe baza de rationament in vederea cunoasterii realitatii. V. Probe constand in rezultatul perceperii personale a faptelor de catre judecator si probe constand in perceperea faptelor de alte persoane.

Dupa modul in care judecatorul percepe faptele, probele se clasifica in probe constand in rezultatul perceperii personale a faptelor de catre judecator (cercetarea la fata locului, verificarea unui obiect material) si probe constand in perceperea faptelor de alte persoane (depozitia unui martor). 1.2 Obiectul probei. Obiectul probei este reprezentat de acele fapte juridice care tind la dovedirea raportului juridic civil concret, anume acele acte juridice si faptele juridice in inteles restrans, care au creat, modificat sau stins raportul juridic civil respectiv ori care au determinat ineficacitatea sa, dand dreptul de a se cere anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic civil. 1.3 Sarcina probei Cel care face o propunere in fata instantei de judecata trebuie sa o si dovedeasca, deci sarcina probei revine celuio care face o afirmatie. 1.4 Admisibilitatea probelor Orice mijloc de proba, pentru a fi admis, trb sa indeplineasca urm. conditii : proba sa fie legala, deci sa nu fie oprita de legea materiala sau procesuala. (in cazul inscricurilor autentice, constatarile personale ale organului instrumentator nu pot fi combatatute decat prin inscrierea in fals) proba sa fie verosimila, adica sa nu contravina legilor naturii, sa nu tinda la dovedirea unor fapte imposibile, ci a unor fapte reale,, demne de a fi crezute proba sa fie pertinenta, deci sa aiba legatura cu obiectul procesului proba sa fie concludenta, adica sa poarte asupra unor imprejurari care sunt de natura a duce la rezolvarea cauzei respective

1.5 Asigurarea dovezilor

In mod obisnuit, probele se administreaza in cursul dezbaterilor judiciare, deci dupa sesizarea instantei cu judecarea cauzei. Sunt insa situatii cand un mijloc de proba ce ar putea servi la solutionarea pricinii ar putea sa dispara, inca inainte de inceperea procesului, ori chiar in cursul procesului, dar mai inainte de faza administrarii probelor. Pentru a preveni o astfel de situatie, legea a reglementat procedura asigurarii dovezilor care mai este cunoscuta si sub

numele de ancheta in futurum, procedura care are ca scop conservarea unei probe necesare intrun eventual proces sau chiar intr-un proces in desfasurare.

INSCRISURILE. Inscris orice declaratie despre un act juridic sau fapt juridic stricto sensu, facuta prin scriere de mana, dactilografiere, litografiere, imprimare pe hartie sau pe orice alt material. Clasificare. I. Inscrisuri preconstituite au fost intocmite cu intentia de a fi folosite ca mijloc de proba in cazul ivirii unui eventual litigiu: Autentice s-au facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public. Pentru ca inscrisul autentic sa fie valabil, trebuie indeplinite cumulativ 3 conditii : sa fie intocmit de un functionar public, acesta sa fie competent din punct de vedere material si teritorial si sa fie respectate formalitatile cerute de lege. Ex : inscrisurile autentice notariale, actele de stare civila, hotararile jud, procesele verbale intocmite de agenti procedurali insarcinati cu inmanarea actelor de procedura. Inscrisurile autentice se bucura de o prezumtie de autenticitate si validitate, astfel incat cel care il foloseste este scutit de orice dovada, proba contrara revenind celui care il contesta. Inscrisul autentic notarial care constata o creanta certa si lichida are putere executorie. Data inscrisurlui autentic face credinta pana la inscrierea in fals, fiind opozabila si tertilor. Sub semnatura privata sunt acele inscrisuri intocmite de parti, fara interventia vreunui organ al statului, semnate de partile sau de partea de la care emana, aceasta fiind conditie de validitate. Inscrisul sub semnatura privata isi trage puterea doveditoare din semnatura partilor.Pana cand semnatura nu este recunoscuta voluntar sau nu este verificata in justitie, nu se poate sti daca ea apartine sau nu in realitate celui care figureaza in inscris ca semnatar. Data intocmirii unui inscris sub semnatura privata esre un fapt material. Indicarea datei in inscris este insa numai o mentiune a partilor, care nu poate sa aiba alta putere probatorie decat celelalte mentiuni ale inscrisului. Proba contrara se va face in aceleasi conditii ca si impotriva celorlalte mentiuni ale inscrisului. Inscrisuri nepreconstituite nu s au intocmit in scopul de a fi folosite ca mijloc de proba, dar care, in mod accidental, sunt totusi utilizate pentru dovedirea raportului juridic litigios. Inscrisuri originale

II.

III.

IV.

Copii ale inscrisurilor copiile legalizate au putere doveditoare diferita (daca originalul nu exista), in functie de distinctiile facute de art. 1188 C. Civ. Insa, duplicatele de pe inscrisurile notariale au aceeasi forta probanta ca si originalul, iar certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite la registreele de stare civila. Inscrisuri in forma electronica o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caracterecu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Legea 455/2001, art. 4 alin 2. Inscrisul in forma electronica poate fi asimilat inscrisului sub semnatura privata; este necesara forma scrisa ad probationem sau ad validitatem, deci atunci cand i s-a incorporat ori atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a asemnaturii electronice. Registrele, cartile si hartiile casnice reprezinta diferite insemnari in legatura cu unele evenimente din viata persoanelor ce obisnuiesc sa tina astfel de documente casnice scrise, putandu-se referi si la fapte juridice curente, ca de ex plata unei datorii, un imprumut, etc. Aceste inscrisuri nu fac credinta in favoarea celui care le-a scris, dar au putere doveditoare contra acestuia, anume cand cuprind primirea unei plati si cand cuprind mentiunea expresa ca nota sau scriera din ele s-a facut ca sa tina loc de titlu in favoarea creditorului.

V.

VI.

PROBA TESTIMONIALA (CU MARTORI) Martorii sunt persoane straine de interesele in conflict, care relateaza in fata instantei de judecata despre fapte referitoare la pricina ce se judeca, fapte ce ar putea servi la rezolvarea ei. Relatarea facuta de un martor instantei se numeste depozitie de martor sau marturie. Marturia, care se mai numeste si proba testimoniala, ar putea fi definita ca fiind declaratia facuta oral de catre o persoana (fizica), inaintea instantei de judecata cu privire la un fapt trecut, precis si pertinent, despre care are cunostinta personala. Marturia trebuie deosebita de alte mijloace de proba, cu care ar avea unele trasaturi comune. Expertiza, ca si marturia, provine de la un tert dezinteresat de solutia pe care o va pronunta instanta cu privire la pretentia supusa judecatii. Insa, martorul relateaza despre faptele litigioase pe care le cunoaste, in timp ce expertul este un tehnician caruia instanta ii cere sa isi exprime parerea ori sa dea lamuriri asupra unor imprejurari de fapt ce solicita anumite cunostinte de specialitate sau sa le constate ca specialist, imprejurari care au legatura cu obiectul pricinii si ajuta la rezolvarea acesteia. Nu se va primi niciodata o dovada prin martor, in contra sau peste ceea ce cup[rinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei. In anumite situatii, proba testimoniala devine admisibila, indiferent de valoarea obiectului actului juridici civil, precum si in completarea sau impotriva prevederilor inscrisurilui preconstituit de parti. Conform Codului Civil, partile pot conveni ca si in caazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.

In materie comerciala, in principiu, proba prin declaratiile martorile este admisa fara restrictii. Obligatiile si liberatiunile se probeaza cu martori ori de cate ori instanta apreciaza ca trebuie sa admita p[roba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prev., de 1191 C. Civ. Art. 55 C. Com dispune totusi ca daca legea comerciala prevede necesitatea unui inscris pentru dovedirea actelor juridice comerciale, atunci marturia nu poate fi admisa decat in conditiile in care ea este permisa de Codul Civil, deci ambele reguli stabilite in art. 1191 C. civ. devin aplicabile. Existenta unui inceput de dovada scrisa da posibilitatea administrarii probei prin declaratiile martorilor. Se numeste inceput de dovada scrisa orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia sau a celui ce el reprezinta si care scriptura presupune indeplinirea cumulative a trei conditii : sa existe o scriere, de orice fel de inscris, chiar nesemnat si nedatat, o scrisoare, insemnari, chitante, etc; scrierea sa provina de la cel caruia ii este opusa sau de la o persoana fata de care partea este un successor in drepturi ori inscrisul sa fie intocmit de o alta persoana, dar semnat de parte; scrierea sa fie de natura a face demn de crezare faptul pretins.