Sunteți pe pagina 1din 3

TIPURI DE NVTARE Tipologia nvtrii potrivit conceptiei lui R.Gagne n conceptia lui R.

Gagne dezvoltarea uman apare ca efect, ca schimbare de lung durat, pe care subiectul o datoreaz att nvtrii ct sI cresterii. nvtarea nu se face oricum, ci se bazeaz pe o serie ordonat sI aditiv de capacitti. Ierarhizarea acestor capacitti de face n baza criteriului trecerii succesive de la nvtarea capacittilor simple, la cele complexe, generale. ntreg ansamblul de capacitti pe care-l posed subiectul pentru R.Gagne reprezint conditiile interne. Acestea se deosebesc de conditiile externe a cror actiune este independent de subiect. Avnd n vedere varietatea conditiilor externe, R.Gagne consider c exist tot attea forme sau tipuri de nvtare. Principalele tipuri de nvtare sunt: nvtarea de semnale; nvtarea stimul-rspuns; nvtare de tipul nlntuirilor; nvtarea asociativ-verbal; nvtarea prin discriminare; nvtarea notiunilor; nvtarea de reguli sau de principii; nvtarea social. nvtarea de semnale este larg rspndit att la animalele domestice ct si la om (cinele fuge din mijlocul soselelor atunci cnd aude semnale ce avertizeaz apropierea unui automobil). Conditia esential pentru ca nvtarea semnalului s aib loc este s se asigure o prezentare aproape simultan a 2 forme de stimulare: stimulul produce o reactie general, asa cum vrem s obtinem si stimulul semnal. nvtarea stimul-rspuns Este un alt tip fundamental de nvtare care face posibil ca individul s realizeze o actiune atunci cnd doreste s dea un rspuns precis la un stimul discriminat. Ed. Thorndike l-a denumit nvtarea prin incercare si eroare, Skinner, nvtarea operant, Kimble, nvtarea instrumental. Asa cum arat si denumirea acestui tip de nvtare se desprind 2 caracteristici: o astfel de nvtare se refer la o singur legtur ntre stimul si rspuns nu la legturi multiple; stimulul si rspunsul apar total legate ntr-un mod care nu se ntlneste la tipul de nvtare anterior. nvtarea sub form de asociere a rspunsului a reactiei la stimul depinde de ceea ce se ntmpl dup o reactie, anume dac are loc recompensa sau ntrirea. ntrirea, recompensa faciliteaz nvtarea fie c este esential sau nu ntruct face ca o manifestare de comportament deja caracteristic individului s apar mai frecvent. nvtare de tipul nlntuirilor nlntuirea este un tip special de nvtare larg aplicat la toate vrstele. Are la baz legarea a dou sau mai multe reactii de tipul stimul-rspuns nvtate anterior. Actiunea care urmeaz s fie nvtat reprezint o succesiune de acte. Fiecare din aceste acte a fost nvtat anterior dar n acest caz al nlntuirii esentialul este respectarea ordinii lor, asigurarea ntririi ntregului lant si a reusitei ultimei verigi. Aceasta trebuie s conduc la satisfactie, s fie ntrit.

nvtarea asociativ-verbal
1

Cu toate c sunetele pe care le produce omul sunt n numr limitat, modelele obtinute prin combinarea lor sunt de o diversitate practic nelimitat. Asociatia verbal reprezint nvtarea de lanturi verbale. Cele mai simple nlntuiri verbale sunt reprezentate de activitatea de denumire a unui obiect. n acest caz se constituie un lant cu cel putin 2 verigi: prima este o relatie care leag aparitia obiectului de un rspuns rezultat din observarea unor aspecte ale obiectelor, iar a doua este o conexiune care face ca individul s se autostimuleze si s denumeasc obiectul. nvtarea prin discriminare Acest tip de nvtare este impus de faptul c indivul nca din primii ani ai vietii trebuie s stie s dea n rspunsuri de identificare diferite la tot att de multi stimuli care prezint ntr-o msur mai mic sau mai mare similitudini din punct de vedere fizic. Cu toate c nvtarea fiecrei conexiuni stimul-rspuns este un eveniment simplu, conexiunile au tendinta de a se interfera cu orice alt retinere. Ni se cere s distingem de-a lungul ntregii vieti de la culori, forme geometrice, texturi, distante la tesuturi anatomice, mrimea stelelor, modele de structuri moleculare. nvtarea discriminrii sprijin modelele perceptive privind: obiectele, spatiul, evenimentele, imaginile si simbolurile. n acest cadru trebuie s se opereze cu trsturi distinctive ale obiectelor. nvtarea literelor, a numerelor reprezint o nvtare de discriminare multipl pe msur ce se avanseaz n nvtare, probabilittile de confuzie provocate de dificultti n discriminare sporesc. De o important major este dezvoltarea preciziei de discriminare a stimulilor prin nvtarea lor prealabil. nvtarea notiunilor Se refer la nsusirea clasificrilor propriettilor obiectelor si fenomenelor, evenimentelor. Notiunile sunt concrete si definite (abstracte). Notiunile concrete se refer la clase de obiecte observabile sau la calitti ale obiectelor. nsusindu-si o notiune, individul devine capabil s generalizeze aceast notiune asupra altor situatii-stimul care nu au avut rol n nvtarea propriu-zis. Efectul nvtrii notiunilor este de a elibera individul de sub controlul exercitat de stimulii specifici. n nvtarea notiunilor ca instrumente ale gndirii si comunicrii nu trebuie s se piard din vedere faptul c ele au referinte concrete. nvtarea prin actiune, nvtarea n laborator prentmpin pericolul superficialittii verbale. nvtarea corect a notiunilor este hotrtoare pentru om, ntruct acesta citeste n termeni notionali, comunic, gndeste, interrelationeaz prin notiuni. nvtarea de reguli sau de principii; n termenii cei mai simpli, o regul este un lant de concepte care formeaz ceea ce n general denumim cunostinte. Conceptul este unitatea iar regula, principiul reprezint relationarea util a unittilor conceptuale. De aceea nvtarea regulilor este dependent de nvtarea conceptelor componente. nlntuirea conceptelor n perspectiva formulrii principiilor se poate face cel putin prin dou metode principale: se porneste de la pronuntarea principiului, desprinderea caracteristicilor si apoi specificarea posibilittilor sale aplicative n actiuni directe si implicite (metoda deductiv); fie se prezint mprejurri, experiente n care se opereaz principiul de ctre profesor iar elevii sunt solicitati s combine conceptele n ordinea adecvat (metoda inductiv sau a descopunerii dirijate). nvtarea social Are drept obiect asimilarea unor modele comportamentale, a noi modele comportamentale, a noi forme si scheme de interactiune interpersonal si prin aceasta a noi trsturi de personalitate. n sens larg, toat nvtarea uman este social pentru c se petrece n contexte culturale si este dirijat de modele educationale. Exist o nvtare social n sens restrns specializat n a face experienta legturii cu realitatea, cu valorile si normele interpsihologice. n nvtarea social exist si un nivel socioperceptiv, de imitare spontan, necritic a modelului bazat pe imagini, conduite interpersonale, pe impulsuri motivationale situative, nivel ntlnit mai ales va vrstele mici.
2

El poate fi ntlnit chiar si la preadolescenti si adolescenti unde nu mai este vorba de lipsa de experient social ca la cei mici, ci de absenta cultivrii prghiilor de autocontrol din cauza unui deficit educational. Exist si un nivel sociognostic al nvtrii sociale definitorii pentru adolescenti, ghidat de modelele furnizate de educator n mod constient. n acest caz partenerii intercomunic, se interapreciaz se atrag n baza similitudinii unor calitti cu profund rezonant moral care emerg din interior.

nvatarea observationala La baza modelarii comportamentului se afla mecanismul de nvatare observationala (Bandura, 1977). Aceasta nvatare se bazeaza pe observarea faptului ca n anumite situatii (= antecedente), cineva realizeaza un anumit comportament, care e urmat de anumite ntariri / pedepse. Mai tehnic spus, nvatarea observationala reclama observarea unui comportament si a contingentelor sale. Aceasta observatie poate avea urmatoarele efecte: 1) subiectul imita comportamentul respectiv, mbogatindu-si repertoriul comportamental;

2) creste probabilitatea manifesatrii unui comportament deja existent n repertoriul subiectului (ex.: observand cum utilizarea violentei duce la rezolvarea problemelor interpersonale, observatorul va fi tentat sa utilizeze el nsusi violenta, daca dispune deja de prerechizitele necesare); 3) comportamentul modelului devine antecedent, pentru comportamentul subiectului, adica tinde sa-l declanseze. Ori de cate ori observatia unui comportament si a contingentelor sale produce unul sau mai multe dintre efectele mentionate mai sus avem de-a face cu o situatie de nvatare observationala.