Adevarata bogatie nu vine din cantitatea resurselor, ci din administrarea acestora.

Aveti grija la pietrele mari!

Un profesor de filozofie a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber. Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul,sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.

Floarea Rosie!
ntr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cnd baietelul a vazut ca intrarea n clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit iar scoala nu i s-a mai parut att de mare ca la nceput. ntr-o dimineata cnd baietelul se afla n clasa, profesoara le-a spus copiilor: Astazi o sa facem un desen. Grozav, a spus baietelul, caci i placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a nceput sa deseneze Dar profesoara a zis Asteptati!, Nu ncepeti nca!. Si a asteptat pna cnd i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti. Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara. Grozav s-a gndit baietelul, caci i placea sa deseneze flori. Si a nceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat n roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. Acum puteti ncepe!, a zis profesoara. Baietelul a privit

floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa dect a profesoarei; dar n-a spus nimic. A ntors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei Era rosie, cu o tulpina verde. ntr-o alta zi, cnd baietelul intrase n clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: Astazi o sa facem ceva din argila. Grozav, a spus baietelul, caci i placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pna ce toti copiii au fost gata. Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara. Grozav, s-a gndit baietelul caci i placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a nceput sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: Asteptati, va arat eu cum se face!. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adnca. Asa! Acum puteti ncepe!, a zis profesoara. Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. i placeau mai mult farfuriile lui, dect farfuria adnca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvnt. Si-a transformat farfuriile lui ntr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adnca si mare ca cea facuta de profesoara. Si foarte curnd baietelul a nvatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curnd n-a mai facut nimic de unul singur. Si s-a ntmplat ntr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat ntr-o alta casa, ntr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte n clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte nalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p na ajungea n clasa lui. n prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: Astazi o sa facem un desen!.Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cnd a ajuns lnga baietel i-a spus: Tu nu vrei sa desenezi?. Ba da!, a zis baietelul. Ce desen facem?. Nu stiu pna nu-l faci a zis profesoara. Cum sa-l fac? zise baietelul Cum si place tie! raspunse ea Sa-l colorez cum vreau eu? a mai ntrebat baietelul Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut? Nu stiu! zise baietelul Si a nceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Einstein spunea ca Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.