Forme tipologice ale sistemului economiei de pia

Cuprins: Economia de piata-trasaturi generale......3 Tipilogia sistemului economiei de piata...5 Studiu de caz- Tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania....10 Bibliografie.12

Forme tipologice ale sistemului economiei de pia

Odat cu apariia diviziunii muncii s-a produs trecerea de la economia natural,specific societii primitive, la economia de schimb. Economia natural era acel sistem economic n care producia era destinat exclusiv consumului productorului, n vreme ce n economia de schimb producia este destinat schimbului sau vnzrii.Unii specialiti consider c economia de schimb a devenit predominant abia n ultimele dou-trei secole. Pn la apariia economiei de schimb societatea a experimentat prin urmtoarele tipuri de economie : - economia natural - economia de troc - economia feudal - economia nchis - economia rilor n dezvoltare i slab dezvoltate - economia fostelor ri socialiste Economia de schimb sau de pia reprezint o form moderna a vieii economice n care oamenii i desfoar activitatea n mod liber, n concordan cu favorabilitile pieei i pe baza respectului legilor juridice adoptate democratic. n cadrul economiei de schimb agentul economic are calitatea de productor-vnztor a unor bunuri destinateschimbului i cea de consumator al unor bunuri produse de ali ageni economici pentru satisfacerea nevoilor sale. Economia de pia se ntemeiaz pe proprietatea privat i raportul dintre resurse i trebuine, dintre producie i consum. Ea se autoregleaz prin corelaia cerere-ofertpre producnd concuren ntre agenii economici. n genere piaa este locul de ntlnire dintre oferta productorilor i cererea cumprtorilor. Piaa nsumeaz toate actele de vnzare-cumprare. n economia de pia statul intervine doar foarte puin, la nivel macroeconomic, intervenia sa limitndu-se doar la trasarea liniilor orientative ale dezvoltrii dar nu prin constrngere, ci prin mijloace de stimulare economico-financiare. La nivel microeconomic fiecare agent economic i elaboreaz propriul plan de afaceri. Trsturi ale economiei de pia : este centrul vital al economiei pluralismul agenilor economici i ai centrelor de decizie economic libertatea de decizie i de aciune a agenilor economici, dar ei i asum responsabilitatea deciziei lor - este o economie concurenial Preurile bunurilor economice se stabilesc n mod liber, prin confruntarea cererii cu oferta, fr intervenia statului i prin nlturarea politicii monopoliste. Preul este raportul ntre dou cantiti de bunuri economice propuse la schimb. Preul reprezint expresia bneasc a valorii de schimb. El exprim munca ncorporat n fiecare dintre bunurile ce se schimb. Mobilul principal al agenilor economici l constituie profitul. Existena unei economii de pia presupune : - existena unui sistem monetar, bancar i valutar dezvoltat i stabil -

existena statului democratic care vegheaz la aplicarea legilor pieei i funcionarea normal a mecanismelor economiei de pia n economia de pia factorii de producie i bunurile economice realizate se afl n proprietatea agenilor economici. Proprietatea exprim raporturile ce se stabilesc ntre oameni fat de bunurile materiale i de alt natur, raporturi reglementate de normele sociale i juridice corespunztoare. Proprietatea confer deintorului urmtoarele drepturi : - posesiunea - dispoziia - utilizarea - uzufructul Transferarea unor drepturi de proprietate se face prin nchiriere concesionare sau ipotecare. n economia de pia exist mai multe forme de proprietate : - proprietate privat - proprietate public - proprietate mixt ntr-o economie de pia proprietatea privat ocup locul central, ea este fundamentul liberei iniiative. Libera iniiativ este expresia libertii agenilor economici de a poseda bunuri, de a dispune de ele i de uzufructul lor. Libera iniiativ presupune libertatea agenilor economici de a folosi cum cred ei de cuviin bunurile aflate n proprietatea lor, libertatea deplin n adoptarea deciziilor, libertatea de a dezvolta, menine sau restrnge aciunile lor, libertatea de a-i asuma riscul pentru tot ceea ce intreprind. Intreprinderea este o verig de baz a economiei de pia. Principalele funcii ale intreprinderii sunt : - funcia de producie - funcia de cercetare-dezvoltare - funcia comercial - funcia financiar-contabil - funcia de personal Principalele tipuri de intreprinderi sunt : - societatea n nume colectiv SNC - societatea in comandita simpl SCS - societatea in comandita pe aciuni SCA - societate cu rspundere limitat SRL - societatea pe aciuni - regiile autonome Economia de pia mbrac particulariti diferite de la o ar la alta, de la o etap la alta. Ea se caracterizeaz prin : dominarea proprieti private autonomie i rspundere decizional a agenilor

Economia de piata este un mecanism complex de coordonare a oamenilor, activitatilor si firmelor printr-un sistem de piete si preturi. Pilonii acesteia sunt piatza si preturile. Economia de piata este un sistem economic, mod specific de fundamentare si asigurarea a coerentei deciziilor privind problema economica fundamentala si a raritatii. Modelul teoretic al economiei de piata a fost elaborat pe baza unor premise economice, social-politice si filosofice: proprietatea particulara, sacra, inviolabila si garantata si respectiv primordialitatea intereselor personale. Economia de piata reala este acel sistem care este efectiv aplicat in diferite tari, dar care nu respecta integral caracteristicile modelului ideal al acestui tip de economie. Ea are urmatoarele caracteristici: pluralismul formelor de proprietate, o structura tehnico-economica moderna si descentralizata, fiind ansamblul de piete concurentiale, cu preturi care se formeaza prin libera negociere, avand un sistem financiar-bancar ramificat, statul avand rolul de a veghea la respectarea regulilor care se aplica in acest tip de economie. Parghiile cele mai importante folosite de economia de piata, sunt urmatoarele: - costul - creditul - pretul - dobanda - profitul. Economia de piata are la baza economia de schimb, asumandu-si prin aceasta si caracteristicile acesteia: - autonomia unitatilor economice - diviziunea muncii. Majoritatea covarsitoare a tarilor lumii au inteles necesitatea apelarii la acest tip de economie, iar fiecare din aceste tari a preluat o parte din caracteristicile economiei de piata pe care s-a axat in special, punandu-si de asemenea amprenta asupra ei; astfel ca, aproape fiecare tara are varianta ei originala de economie de piata, aducand ceva nou fata de celelalte variante deja existente, la fel cum fiecare nou ciclu economic reprezinta o evolutie, o ascensiune privita pe ansamblul mai multor astfel de cicluri economice. Din aceasta abordare diferita a economiei de piata, de la tara la tara rezulta o clasificare a tipurilor concrete de economie de piata. Tipologia economiei de pia se face dup criteriul mecanismului de stabilire a echilibrului economic, adic, modul n care sistemul economic tinde spre punctul de echilibru cnd se produce o dezechilibrare. Dup acest criteriu exist dou marimodele ale economiei de pia:
5

1. Modelul neoclasic ce se caracterizeaz prin: - sistemul economic se autoregleaz, statul avnd o intervenie minim n economie; - forele pieei asigur corelaia necesar sistemului economic, care, datorit raportului cerere-ofert va gravita n jurul punctului de echilibru; - rolul statului const n asigurarea unei mase monetare n concordan cu nivelul producie i necesitile circulaiei; - variabila de comand a sistemului economic este considerat a fi oferta, acest model viznd n special nivelul macroeconomic. 2. Modelul Keynesian care presupune: - sistemul economic nu poate fi n echilibru la ocupare deplin ci poate exista un punct de echilibru la o anumit rat a omajului; - statul trebuie s aib rol activ n administrarea echilibrului astfel nct ntre omaj i inflaie s existe un raport optim n diferite momente; - variabila de comand a sistemului economic este cererea agregat, acest model considernd c este greit s se extrapoleze funcionarea nivelului microeconomiei la nivel macroeconomic, care trebuie modelat conform propriilor legiti. Michel Albert, n lucrarea Capitalism contra capitalism, apreciaz c n sistemul capitalist s-au difereniat dou mari modele: 1. Modelul neoamerican care se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: - sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil i are tendine de reducere; - piaa are rol determinant n circulaia bunurilor de la productor la consumator; - preurile bunurilor economice inclusiv salariile depind de condiiile aleatorii ale pieei; - fiscalitatea este redus, iar implicarea statului n economie este neglijabil;
6

- ntreprinderea privit ca centru al deciziilor economice este considerat ca fiind un bun comercial; - piaa financiar i n primul rnd bursa are rol decisiv n viaa economic n raport cu alte forme de pia; - pe termen scurt se realizeaz o mobilitate ridicat n ierarhia economicosocial; - un sistem de nvmnt elitist, care tinde s funcioneze dup regulile pieei; - grad redus de securitate economic fa de riscuri, protecia fiind o problem individual. Exemplul cel mai reprezentativ al acestui model este tipul anglo-saxon care se regaseste in Marea Britanie, Canada si Noua Zeelanda, tari cu economii flexibile, unde sectorul privat concentreaza aproximativ 90% din populatia ocupat, iar marile companii detin ponderea in productia industriala, inclusiv in amurile strategice. Satul initiaza si aplica o politicaeconomica supla si liberala, interventia fiind realizata, prin politici fiscal-bugetare, monetare si de credit ; guvernul elaboreaza numai animite programe de politica economica si de strategii economice pe termen lung si mediu.

2. Modelul renan se bazeaz pe cteva principii de baz: - piaa are rol hotrtor n viaa economic impunndu-se intervenia statului, care trebuie s fie aprtorul proteciei sociale i a liberei negocieri; - cea mai mare parte a bunurilor economice mbrac forma de marf; - fiscalitatea este ridicat fiind impozitate att veniturile ct i capitalul; - se realizeaz o redistribuire interzonal a veniturilor pentru reducerea decalajelor dintre zonele aceleiai ri; - sistemul bancar este puternic ancorat cu firmele fiind apt s asigure finanarea acestora pe termen lung; - ntreprinderea nu poate funciona n sfera dialogului social, nivelul salariilor depinznd att de condiiile pieei ct i de ali factori; - un sistem avantajos de pensii i alocaii familiale, care asigur un grad ridicat de protecie social prin grija autoritilor publice;

- sistemul de nvmnt este mai egalitar; - clasa mijlocie este numeroas iar micarea sindical este foarte puternic. Acest tip de economie este specific Germaniei si se regaseste , in anunmite limite, in Austria si Olanda. Atributul de social presupune realizarea, in conditiile functionarii libere a pietei, armonia intre interesele , optiunile si actiunile diverselor categorii socile, pentru impulsionarea dezvoltarii societatii prin interventia activa a statului care asigura nu numai buna functionare a pietei pentru eliminarea abuzurilor si corijarea disfunctiilor generale de concurenta, ci si protectie social, prin cooperare si contract permanent intre administratia publica si firme, in acest model renal se mai pot include doua tipuri specifice: 1. Tipul vest-europen, intalnit in Italia si Franta, adepte ale interventiei active a staului in economie atat in sectorul public, cat si prin instrumente de regelemetare a functionaii economiei. Sectrl priva, format din numeroase intreprinderi mici si mijlocii se bucura de o protectie speciala din partea statului care intevine pentru acordarea de credite cu dobanta perferentiala, distribuirea factorilor de productie, promovarea si orientarea dezvoltarii economice a tarii, sporirea competivitatiisi stapanirea piatei interne si externe. 2. Tipul nordic, caracterizat rin cooperarea secorului privat cu cel de stat in vederea satisfacerii unor cerinte de ordin economico-social cum ar fi. Reartitia echitabila a veniturilor, asistenta sociala acodata tuturor membrilor sociatatii,accesul echitabil la toate serviciile sociale, inclusiv gratuitatea unora dintre ele. Este prezentat in Suedia, Norvegia, Danemarca, blocul nordic specializat sau tarile socialismului democratic, unde staul are rolul de protector ce intervine prin instrumente fiscale si bugetare, in mecanismele de repartitie si in relatiile sindicate-uniuni patronale pentru limitarea concentrarii bogatiei si polaritatii sociatatii, precum si pentru imbunatairea serviciilor sociale. Pe langa aceste modele, practica economica a evidentiat inca doua- economia paternalista si modelul chinezesc de faurire a economiei socialiste de piata. Economia paternalista se caracterizeaza prin elemente traditionale si nationale puternice ce favorizeaza dezvoltarea competentei, a spirirtului de libera initiativa si de compeivitate al agetilor economici in care statul are rol de catalizator la nivel macroeconomic. Japonia sete prototipul acestui tip de economie de piata, cu puternice radacini in traditiile istorice, politice, istitutional, economice, cultural, care au generat eficienta economica, flexibilitate competivitate in toate domeniile de activitate, performatele legate de promovarea liberei initiative. Deviza dupa care se conduce Japonia este drumu catre varf trece prin cea mai inalta compeenta si capacitate, cea ma bogata experienta si cel mai lumg serviciu. , iar principiu care-i guverneaza economia este respectarea libertatii agentilor economici si a competitiei intre firme. Sectorul privat este puternic fiind format, din marile companii si grupuri financiare care favorizeaza cresterea investitiilor; sectorul micilor intreprinderi are un rol
8

important in functionarea mecanismelor economiei de piata datorita supletei si caracterului sau atomist, fiind integrat in ramurile modern. Coexistenta celor doua tipuri de intreprinderi imprima economei un character dual, iar sctorul public este putin dezvoltat. Statul vegheaza aspraechilibrului economic, stimuleaza capacitatea firmelor pentru cucerirea pietei intene siextene, ghideaza agentii economici si scopul cresterii economice, sporirii investitiilor, evitarii poluarii si accentuarii competivitatii pe plan international. Modelul chinezesc de faurire a economei socialiste de piata, bazat pe conceptia ca restructurarea vechiului sistem trebuie facuta printr-un proces de distrugere creatoare, adica prin distrugerea vechilor structuri dupa ce s-au creat cele noi, proces ce a permis tranzitia la economia de piata nu prin adancirea crizei structurale mostenite, ci prin atenuarea acestia inca din start pentru asigurarea stabiltatii si cresterii economice. Modelul chinezesc al tranzitie la economia de piata se deosebeste radical de cel folosit de tarile din central si estul Europie si are urmatoarele caracteristici: - a acceptat tranzitia intr-un mediul politic elativ stabil, fapt ce a permis pragatirea si conducerea reforfelor prin combinarea terapiei graduale cu cea de soc, iar inlocuirea vechilor structuri cu cele noi s-a facut numai dupa o pregatire prealabila; - realizarea convergentei de interese a intregiipopulatii prin concentrarea energiilor nationale in sprijinirea reformelor economice; - realizarea unei cresteri economice care sa permita sporirea veniturilor si a nivelului de trai al populatiei a condus la stabilitate politica, economica si sociala; -deschiderea economiei spre exteriorsi cresterea gradului de integrare a tarii in economia mondiala a facilitat un aflux masiv de capital extern, tehnologii modern, multiplicarea fortei creative a factorilor interni etc.

Studiu de caz Tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania - aspecte principalmetodologice Poporul roman a optat pentru economia cu piata concurentiala si mecanismul ei functional, intelegand ca monopolul proprietatii socialiste de stat,

mecanismele economiei de comanda nu mai puteau asigura orientarea energiilor natiunii spre satisfacerea acceptabila a nevoilor limitate si in continua diversificare. Calea de urmat pentru a lichida structurile vechi si a crea cadrul institutional necesar opririi caderii economiei nationale aflate intr-o profunda criza si deschiderii ei spre o evolutie normala pe traiectoria progresului nu poate fi gasita spontan. Economia de piata contemporana este deosebit de complexa si variata, bazata pe interesele agentilor economici foarte diferite, divergente. De aceea, fundamentarea stiintifica a unei strategii de infaptuire a economiei de piata concurentiala in Romania s-a dovedit obligatorie, problema ce presupune analize si dezbateri ample si finalizate in Schita programului de tranzitie elaborat cu participarea unui cerc larg de specialisti si insusit practic de toate fortele politice parlamentare din 1990. Aflata in fata adoptarii unei strategii de tranzitie la economia cu piata concurentiala si luand cunostinta de experienta tarilor avansate in acest domeniu, tara noastra, ca si alte tari din Europa centrala si de est, a avut cel putin urmatoarele posibilitati:

de a prelua un model elaborat si aplicat cu succes intr-una din tarile lumii(s-ar fi putut avea in vedere, in alegerea modelului, eventualele similitudini ale dezvoltarii lor istorice, ca si ale structurilor de ramura, ale resurselor umane etc.); si884l2558hiiv de a incerca sa conceapa o strategie proprie, cu totul originala, pe care sa o aplice prin metode, de asemenea, intru totul specifice(s-ar fi putut sustine o asemenea linie prin inexistenta unei experiente istorice de trecere de la socialismul marxist la capitalism si prin trasaturile caracteristice ale economiei romanesti de astazi, dupa o evolutie de cateva decenii sub regim de comanda); de a realiza o sinteza a unor aspecte pozitive din experintele mai multor tari, indeosebi europene. Aceasta urma a se realiza pe baza a cel putin urmatoarelor criterii: incadrarea in cerintele revolutiei tehnico-stiintifice actuale(deci prin orintarea procesului cu fata spre viitor);valorificarea experientei pozitive a tarii noastre din perioada interbelica(mai ales in ceea ce priveste constituirea institutiilor economice si juridice corespunzatoare economiei de piata);preluarea si implementarea doar a acelor experiente ale unor tari si popoare care au sanse mari de a fi asimilate creator de noii agenti economici(cu nivelul lor actual, cu interesele pe care le au, pornind de la starea dezvoltarii economice a tarii, de la marile dezechilibre tehnicoeconomice asezate si consolidate intr-o perioada relativ indelungata, de la nivelul cultural al populatiei etc.).

Desi exista numeroase puncte de vedere referitoare la economia cu piata concurentiala ce urmeaza a fi promovata in tara, totusi se poate vorbi de un consens minim in sensul optiunii lor pentru economia de piata moderna, eficienta, de nuanta europeana, de tip social. In prezent, in Romania, tranzitia la economia cu piata concurentiala se identifica cu infaptuirea Reformei economice. Prin intermediul Reformei, economia Romaniei, puternic centralizata, distorsionatasub raport tehnico-stiintific si dezechilibrata structural, evolueaza spre liberalizare, in care actiunile agentilor
10

economici trebuie reglate prin intermediul pietei cu respectarea cadrului legislativ, creat de statul democratic, modern. Functia initiala a Reformei este depasirea crizei economice mostenite de la mecanismul de comanda si a celei ciclice pe care o parcurge in prezent economia noastra. Finalitatea Reformei o reprezinta infaptuirea economiei de piata moderna si a mecanismului sau eficient, functional liber. Cele doua obiective trebuie sa se infaptuiasca in secvente de timp diferite, gradual dar nu lent, cu blocaje, ci, prin masuri esalonate insa derulate cu simultaneitate. Aceasta decurge din natura si interdependenta fenomenelor si proceselor economice implicate si realizate prin asemenea masuri. In cadrul acestor masuri, avand amploare, profunzime si implicatii deosebite, pot fi identificatecateva mari procese:

Macrostabilizarea care vireaza eliminarea sau macar atenuarea unora dintre dezechilibrele mostenite sau aparute in procesul tranzitiei: controlul inflatiei, deficitul bugetar si al balantei de plati externe, adaptarea consumului la resursele existente si la starea eficientei economice. Efectuarea reformelor structurale si institutionale care sa permita realocarea resurselor in raport cu nevoile si posibilitatile economice, dar tinand seama de tendintele pe care Marea tranzitie le impune pe plan mondial,cat si de domeniile cu avantaje relative(comparative) ale economiei romanesti. Realocarea trebuia infaptuita prin parghii economice compatibile cu logica politicii fiscale, cu cea a cheltuielilor publice, parghii de credit, de comert exterior si de dezvoltare teritoriala. Ratiunea ultima a acestor reforme o constituie sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie si, in primul rand, a productivitatii ca suport pentru cresterea economica pe termen lung. Prin reformele structurale urmeaza a fi creati, subiectii economici participanti la tranzactiile concurentiale, sa fie creat un nou cadru institutional juridic, care reglementeaza drepturile, obligatiile si raporturile dintre unitatile economice, si sa se asigure consolidarea sistemului de piete si a mecanismelor functionale specifice.

Nucleul reformelor structurale il reprezinta privatizarea, eliminarea cvasimonopolului proprietatii publice, a altor tipuri de monopoluri si crearea pluralismului sistemului de proprietate a carui baza o constituie proprietatea privata sub diferitele ei forme. Reformele structurale au in vedere toate componentele mecanismului economic si nivelurile economiei, a caror functionare este asezata pe un cadru institutional-juridic adecvat statului de drept si compatibil cu cel practicat de spatiul Uniunii Europene, ca premisa pentru o integrare mai facila in acesta.

Liberalizarea economica. Experienta istorica releva ca economia cu piata concurentiala poate functiona doar daca sunt create conditiile pentru exercitarea si garantarea unui set de libertati: libertatea alegerii bunurilor de consum si de capital, a profesiei si a locului de munca; libertatea de a dispune autonom de factorii de productie aflati in posesiune, liberatatea de a exercita initiativele imaginate cu respectarea libertatii celorlalti si a cadrului legislativ adoptat prin sistemul democratismului politic. Prin normele de liberalizare economica pe care le-a imaginat si aplicat Reforma din Romania se da
11

expresie asumarii de catre agentii economici a dreptului de decizie si a consecintelor acesteia in legatura organica cu redefinirea rolului statului. O alta directie presupune masuri cum sunt: liberalizarea preturilor(inclusiv a salariilor si a ratei dobanzii), convertibilitatea monedei, libertatea de miscare a factorilor de productie, deschiderea spre si pentru exterior in spiritul principiilor Organizatiei Mondiale a Comertului, modificarea sistemului de conducere a intreprinderilor si reforma microeconomica. In context, statul isi restrange unele functii economice traditionale, asumandu-si functiile moderneprivind crearea si aplicarea cadrului legislativ, asigurarea premiselor pentru exercitarea liberalizarii economice, intretinerea si supravegherea concurentei. Cu toate acestea, costurile sociale ale tranzitiei au depasit asteptarile. Au aparut noi dezechilibre si factori de instabilitate: somajul structural, datoria externa substantiala, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane, deprecierea starii generale de sanatate a populatiei, situatia economica dramatica a unor categorii ale populatiei(pensionari, persoane varstnice, somerii cronici s.a.)s amplificarea proceselor speculative(inclusiv in activitatea sistemului bancar) in detrimentul si pe seama economiei reale; sustragerea unei parti insemnate de economii(inclusiv cele institutionalizate) de la procesele investitionale reale diminueaza injectarea in economie a noi factori de productie si de ameliorare a calitatii, eficientei si competitivitatii celor existenti. In concluzie, tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania se poate infaptui benefic pe baza unei strategii coerente, in care se armonizeze toate laturile vietii economice-sociale, in acord cu perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, cu aspiratiile de progres si prosperitate ale populatiei.

Bibliografie: 1. Maria Cristina Stefan, Economie politica, Ed. Bibliotheca, Targoviste. 2009 2. Michel Albert, CAPITALISM CONTRS CAPITALISM, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994

12