Capitolul I: Obiectul contabilitatii si patrimoniul agentilor economici

1.1.Obiectul contabilitatii Produs al unei activitati practice si teoretice îndelungate ,contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii separate patrimonial Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo,fiind formulata în lucrarea sa Summa di arittmetica ,geometria,proportioni et proportionalita care a aparut la Venetia în anul 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind înregistrarea în partida dubla a averii ce apartine unui negustor precum si toate afacerile acestuia ,în ordinea în care au avut loc .In conceptia sa ,partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital . Referitor la obiectul contabilitatii exista trei conceptii : 1.Conceptia juridica – conform acesteia obiectul de studiu al contabilitatii îl constituie patrimoniul - reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinînd unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care se refera Deci contabilitatea este stiinta care elaboreaza procedeele de evidenta calcul,analiza si controlul în expresie valorica a existentei, starii, miscarii si transformarii patrimoniului . Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente : subiectul de drepturi si obligatii ( persoana fizica sau juridica) obiectele de drepturi si obligatii ( bunuri economice ) Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii formeazasubstanta materiala a patrimoniului .Valoarea unui bun este expresia baneasca a acestuia. Drepturile si obligatiile cu valoare economica ,exprimabile în bani ,exprima raportul de proprietate în cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile. Drepturile exista atunci când titularul de patrimoniu are calitatea de proprietar si ca urmare nu trebuie sa acorde un echivalent pentru bunurile din posesia si folosinta sa .Exista obligatii atunci când pentru bunurile care formeaza obiectul patrimoniului ,titularul trebuie sa dea un echivalent valoric sau sa îndeplineasca o anumita prestatie Din cele de mai sus se desprinde concluzia ca echilibrul intern al patrimoniului este expresia dublei determinari a valorilor economice separate patrimonial (bunuri economice = drepturi +obligatii ) Patrimoniul este constituit din totalitatea bunurilor economice privite sub dublu aspect : Primul aspect (al componentei materiale ) si al doilea al surselor de provenienta. Patrimoniul este alcatuit din doua parti : activ si pasiv Patrimoniul se prezinta sub forma unui tablou având în stânga mijloacele sau bunurile economice sub aspectul componentei materiale, iar în dreapta mijloacele economice sub aspectul surselor de provenienta. 2 .Conceptia economica – considera ca obiectul contabilitatii îl constituie elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul,analiza si control în expresie valorica a existentei starii ,miscarii si transformarii capitalului .Deci obiectul de studiu îl constituie capitalul privit din doua puncte de vedere : • al modului concret în care bunurile economice se investesc ,întrebuinteaza consuma si se înlocuiesc; • al modului de procurare si de dobândire al acestor bunuri. Dupa primul punct de vedere deosebim capital fix si capital circulant : Capitalul fix – este format din bunurile investite care participa la mai multe cicluri de exploatare si care se înlocuiesc dupa un anumit numar de ani de utilizare .Activele imobilizate se consuma treptat pe calea amortizarii Capitalul circulant este format din bunuri economice care se consuma sau îsi schimba forma de existenta si functionala dupa fiecare ciclu de exploatare finalizat .
1

Dupa modul de dobândire ,procurare ,finantare deosebim: Capital propriu dobândit de catre agentul economic prin efortul proprietarilor (asociati sau actionari ) prin autofinantare (capitalizarea profitului ,amortizarilor si provizioanelor ) si prin subventii primite Capitalul propriu corespunde dreptului pe care îl au investitorii asupra unitatii patrimoniale Capital strain denumit si capital împrumutat si atras ,cuprinde datoriile pe termen scurt ,mediu si lung fata de furnizori ,creditori ,salariati ,bugetul statului ,bugetul local etc. BUNURI ECONOMICE = CAPITAL PROPRIU + OBLIGATII (CAPITAL STRAIN) CAPITAL PROPRIU = ACTIVE – DATORII CAPITAL FIX + CAPITAL CIRCULANT = CAPITAL PROPRIU +CAPITAL IMPRUMUTAT 3.Conceptia financiara – considera ca obiectul de studiu al contabilitatii îl constitue elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul ,analiza si control în expresie valorica a existentei starii miscarii si transformarii resurselor economice Dupa modul de utilizare sau întrebuintare a resurselor deosebim : Utilizari durabile sau permanente sub forma bunurilor investite care corespund activelor imobilizate Utilizari ciclice ,temporare care se consuma dupa fiecare ciclu de exploatare încheiat ( aprovizionare ,productie ,desfacere ) luand forma de bani ,stocuri ,creante .deci corespund activelor circulante Dupa originea si provenienta resurselor contabilitatea delimiteaza : Resurse permanente sau durabile , furnizate de catre proprietari (individual asociati sau actionari ) rezultat prin acumularea profitului , a amortizarilor si provizioanelor sub forma finantarilor sau imprumuturilor pe termen lung Resurse temporare asigurate de la terti (diversi) care urmeaza. in viitor sa fie platiti (furnizori ,banci )si a caror scadenta este mai mica de un an Pentru desemnarea provenientei , a surselor de finantare se utilizeaza in anumite situatii si notiunea de fonduri . Patrimoniu ACTIVE PASIVE Bunuri economice Bunuri economice (sub aspectul componentei materiale) (resurse) Capital fix Capital propriu Capital circulant Capital strain Utilizare durabila Aportul proprietarilor Utilizare temporara Aportul tertilor Specific pentru contabilitate este faptul ca e elaboreaza si aplica in practica procedeele cu ajutorul arora se asigura evidenta calculul analiza si controlul in expresie baneasca a existentei starii miscarii si transformarii patrimoniului – S.M.T.P In calitate de stiinta a evidentei , contabilitatea elaboreaza o teorie si o metoda proprie pe baza careia se asigura inregistrarea intr-o anumita ordine si pe baza unor principii normative a SMTP Ca stiinta a calculului economic ea masoara veniturile si cheltuielile determinand rezulatele obtinute REZULTATE=VENITURI – CHELTUIELI Analizând circuitul valorilor economice contabilitatea descompune acest circuit in elementele sale componente in vederea caracterizarii fiecarui element sau a fiecarei operatiuni in parte si in vederea determinarii influentei fiecarui element asupra rezultatelor .Controlul asupraoperatiunilor asigura integritatea elementelor patrimoniale ,eficienta activitatii desfasurate ,atestând credibilitatea informatiilor furnizate de contabilitate ,starea elementelor patrimoniale este cercetata sub aspectul marimii elementelor patrimoniale .Miscarea si transformarea
2

elementelor patrimoniale este cercetata sub aspectul modificarilor cantitative si calitative care au loc in structura si volumul patrimoniului . 1.2. CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR ACTIVE PATRIMONIALE Criteriul cel mai utilizat pentru structurarea activelor patrimoniale are in vedere continutul ecomomic si natura activelor patrimoniale .Lichiditatea activelor patrimoniale – vizeaza capacitatea fiecarui element de activ de a parcurge mai activ sau mai lent întregul circuit de exploatare pana la transformarea lui in bani . Activele imobilizate denumite si bunuri de imobile cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare este mai mare de un an .Ele alcatuiesc baza si mijloacele de actiune ale întreprinderii .Ca bunuri economice ,activele fixe se caracterizeaza atat prin durabilitatea lor mai indelungata cat si prin repetata lor participare la circiutul economic .Functia acestor bunuri este fixata in activitatea economica si sociala a întreprinderii fara ca prin utilitatea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii .In consecinta ele nu se consuma sau nu se inlocuiesc dupa prima utilizare Activele imobilizate se diferentiaza in 3 grupe : • Imobilizari necorporale • Imobilizari corporale • Imobilizari financiare A. Imobilizarile necorporale cuprind toate acele valori economice care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete Cheltuieli de constituire cuprind cheltuielile cu infiintarea ,dezvoltarea si fuziunea unitatilor patrimoniale ,cum sunt cele privind taxele si alte cheltuieli de inregistrare si inmatriculare ,cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni ,cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate Toate aceste cheltuieli sunt supuse amortizarii pe cel mult cinci ani Cheltuieli de cercetare si dezvoltare cuprind resursele economice alocate pentru tehnologiile noi ,produsele noi si investitii ,utile si eficiente in raport cu activitatea viitoare a unitatii patrimoniale .Aceste cheltuieli se amortizeaza in maximum cinci ani Concesiuni , brevete ,licente , marci de fabrica si alte drepturi similare cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun ,activitate sau serviciu ,in cazul concesiunilor ,a unui brevet , a unui know – how ,a unei licente ,a unei marci de fabrica si alte drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala . Acest cheltuieli sunt amortizate pe toata durata cat întreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizari Fondul comercial reprezinta cheltuieli efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al întreprinderii ; exemplu clientela ,vadul comercial,firma , segmente de piata ,emblema,concurenta si alte legaturi comerciale.Marimea fondului comercial se amortizeaza pe toata durata in care aceasta genereaza un plus de valoare întreprinderii cumparatoare B.Imobilizari corporale denumite active fixe tangibile ,cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei întreprinderi .Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii speciale , masini,utilaje si instalatii de lucru , aparate si instalatii de masurare , control si reglare ,mijloace de transport,animale si plantatii ; unelte, dispozitive ,instrumente , mobilier si aparatura birotica)Potrivit legislatiei din tara nostra sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ doua conditii : are o valoare mai mare decat limita stabilita de lege si o durata normala de utilizare mai mare de un an .In cazul in care bunurile materiale procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate ele vor fi incluse in categoria imobilizarilor in curs sau investitiilor in curs Activele imobilizate corporale isi pierd in timp din valoare ca urmare a uzurii determinata de utilizarea lor , de actiunea agentilor naturii si progresul tehnic Constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de imobilizarile corporale , cu exceptia terenurilor si includerea sa in costuri , 3

Ele intervin in ciclu de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate in primele faze de fabricatie ca materii prime si materiale consumabile .parti sociale si alte valori similare investite de titularul de patrimoniu in capitalul altor societati .marfuri si ambalaje aflate in depozite spre vanzare etc.precum si bunurile asimilate acestora b)Baracamentele – sunt bunuri achizitionate sau construite de unitatea patrimoniala pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii (baraci.creantelor .caracteristica de baza a activelor circulante este aceea ca perioada de rotatie este mai mica de un an .Din punct de vedere economic si financiar . cuprind: • valorile financiare investite de întreprindere in patrimoniul altor sociateti sub forma titlurilor de valoare .ele isi schimba forma materiala si utilitatea (marfa.indiferent de valoarea lor .vandute. in situatia in care au starea de marfa sau de produse finite .imprumuturi acordate si alte imobilizari financiare .cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor si productiei in curs de executie . in curs de executie .poarta numele de amortizare .creanta.Imobilizarile financiare denumite si investitii finaciare sau de portofoliu .podete etc) din care prin demintare sau demolare se recupereaza materiale Creantele sau valorile in curs de decontare – reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric . creantele drepturile generate de operatia de acordare de imprumuturi pe termen lung sau mediu întreprinderilor asociate sau societatilor de grup cu care întreprinderea are o relatie de participare .Cu ocazia finalizarii ciclului de exploatare diferite elemente ale activelor circulante sunt inlocuite continuu cu elemente de aceeasi natura.creantelor atasate participantilor .valorilor imobiliare de plasament si disponibilitatilor banesti .Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea unei anumite influente notabile sau a unui control in gestiunea societatilor emitatoare de titlu Amortizarea participatiilor se realizeza sub forma dividendelor distribuite din profitul obtinut de societatea emitatoare de titluri de participatie. Alte imobilizari finaciare cuprind in special depozitele pe termen lung sub forma disponibilitatilor in conturi bancare sau in alte institutii financiare si forma disponibilitatilor acumulate pentru efectuarea unor plati importante prevazute in perioadele urmatoare Activele circulante denumite si active curente . • alte creante imobilizate – cuprind garantiile si cautiunile depuse de unitatea patrimoniala la terti in vederea garantarii bunei executii a unei obligatii. C.Toate persoanele fizice sau juridice care au beneiciat de valoarea avansata urmand sa dea echivalentul corespunzator .a caror posesie durabila asigura realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor si a dobanzilor . Stocurile si productia in curs de executie reprezinta acele valori economice care prin natura si destinatia lor sunt folosite ca materii prime si materiale consumabile . • titluri de participare sau participatiile reprezinta titluri de valoare sub forma de actiuni .Sunt supuse amortizarii numai terenurile cu destinatie economica . .Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani o lucrare sau un serviciu .produse finite si semifabricate .indiferent de durata lor de serviciu sau cu durata mai mica de un an .Sub aspectul lichiditatii .daca au calitatea de productie neterminata .bani) in cadrul circuitului economic al patrimoniului . sub forma de despagubiri in cazul exproprierilor.activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica .Imprumuturile acordate pe termen lung sau mediu reprezinta sumele acordate unor terti in baza contractelor de imprumut si pentru care se primesc dobanzi . dobandite de agenii economici prin acte de vanzare – cumparare .poarta denumirea de debitori 4 .productia in curs de executie .In sfera stocurilor sunt incluse si obiectele de inventar si baracamente a)Obiectele de inventar – sunt bunuri cu valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe .

pot fi transferate altei persoane ca drept de creanta sau pot fi scontate .sunt creante asimilate clientilor Unitatea patrimoniala care vinde produse catre un client daca doreste sa aiba o certitudine mai mare in ceea ce priveste incasarea echivlentului valoric solicita clientului sau sa semneze un efect de comert (cambie) Cambia imbraca doua forme : . Biletul la ordin este tot un titlu de credit prin care se constata angajarea emitentului (semnatarului) de a plati el insusi beneficiarului sau la ordinul acestuia o suma de bani la o anumita data .cupoanele de incasat detasabile din titlurile de valoare privind drepturile la dividende sau dobanzi . depozitele la banca in conturile curente sau de disponibil si prin alte valori financiare care .variatia puterii de cumparare a monedei (riscul de schimb )si riscul dobanzii .in acest cz banca devine proprietara efectului si va incasa la scadenta creanta de la emitent .Clienti – reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale .avand cel mai inalt grad de lichiditate .cesiunea activelor imobilizate .Disponibilitatile sau 5 .sunt convertibile imediat in disponibilitati banesti .”dupa care urmeaza semnatura semnatura andosantului (cel care semneaza dreptul de creanta ) sa sconteze imediat (sa vanda) trata la o banca .vandute imediat la o banca .precum si celelalte dobanzi neexpirate la inchiderea exercitiului Titlurile de plasament si disponibilitatile banesti denumite si valori financiare sau valori de trezorerie cuprind toate valorile economice care imbraca forma sau indeplinesc functia de bani .asigurarile sociale si fondul de somaj creantele privind decontarile in cadrul grupului pentru fondurile avansate direct sau indirect pe termen scurt de catre societati .In cadrul acestei forme de vanzare decontarea dîntre întreprindere si clienti intervine ulterior Efecte comerciale de primit – reprezinta titlurile de valoare negociabile care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce poate fi decontata imediat sau pe termen scurt .Ele cuprind actiunile si obligatiunile dobandite pe termen scurt in vederea realizarii unui castig sau unui plus de valoare in momentul vanzarii lor .întreprinderilor asociative sau in relatie de participare debitori diversi pentru creantele determinate de cesiunea (vanzarea ) titlurilor de plasament . Titlurile de plasament sunt titluri de valoare achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt .Plusul se realizeaza prin diferenta dîntre pretul de vanzare mai mare si pretul de cumparare mai mic Instrumentele de trezorerie achizitionate cu scopul de a proteja diponibilitatile banesti sau de a realiza actiuni speculative .Sunt generatoare de dobanzi pentru întreprinderea care le detine in activul sau.pagube materiale creante reactivate si alte creante. lucrarilor si serviciilor care fac obiectul activitatii întreprinderii .in acest caz banca retine scontul (echivalentul dobanzii care se cuvine bancii pentru achitarea anticipata a tratei ) si comisionul necesar pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de operatiile de scontare .Acets transfer se face prin andosare (gir) adica prin inscrierea pe spatele tratei a mentiunii “platiti lui ………. Toate creantele sau drepturile .Trata este un inscris prin care creditorul (tragatorul) da ordin debitorului (trasul) sa achite la o anumita data (scadenta) unei atreia persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia o suma de bani determinata .Beneficiarul are posibilitatea sa pastreze efectul comercial pana la scadenta cand il reprezinta trasului pentru incasare sa transfere altei persoane dreptul de creanta asupra trasului .reclamatii .bilete la ordin pot fi pastrate pana la scadenta .Tragatorul dupa obtinerea acceptului din partea trasului remite trata catre beneficiar .Protejarea sau acoperirea disponibilitatilor banesti se face raport cu fenomenul inflationist .garantiile depuse .In afara creantelor pot fi incluse si valorile si dobanzile de incasat . Disponibilitatile banesti in lei si devize se delimiteaza sub forma numerarului din casieria societatii . efectele de incasat . datorita naturii lor .Acestea cuprind :creantele privind cecurile de incasat .altele dacat cele asupra clientilor sunt separate prin structurile avansuri acordate furnizorilor decontari cu asociatii pentru aportul in natura si/sau in bani al acestora datorat la constituirea capitalului social creante generate de relatiile de decontare cu personalul .bugetul statului si alte organisme publice .” sau “platiti la ordinul lui……….

exercitiilor viitoare :chiriile.Capitalul social se diferentiaza in : Capital subscris varsat (depus) – reprezinta partea din capitalul suscris care a fost fizic depusa de catre proprietarii întreprinderii la dispozitia unitatii patrimoniale Capital subscris nevarsat(nedepus) – este capitalul pe care proprietarii întreprinderilor s-au angajat sa-l puna la dispozitia unitatii patrimoniale cu ocazia infiintarii acesteia Capitalul se poate majora prin emisiunea de actiuni noi .aporturi in bani sau/si natura.acoperirea pierderilor inregistrate in decursul exercitiilor anterioare Capitalul social nu poate fi folosit pentru distribuirea de dividende Primele de capital sunt determinate de operatii de crestere a capitalului prin noi aporturi in natura sau fuziuni .Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (finantare proprie sau finantare straina ) si exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an ) .pasivele se grupeaza in : capital permanent format din capitaluri proprii .soldul exprima creditele acordate de banca .Prin acest cont se inregistreaza toate operatiunile banesti între întreprindere si banca . carnetele de cecuri cu limita de suma – exprima diponibilitatile banesti sub forma documentelor-valoare folosite pentru efectuarea platii unor categorii de prestari servicii sau achizitionari de marfuri .disponibilitatile banesti imobilizate in carneturi de cecuri se rezerva la banca intr-un cont separat acreditivul reprezinta lichiditatile pastrate la banca intr-un cont distinct la dispozitia furnizorului din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii marfurilor .formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu an capitalurile proprii – denumite si fonduri proprii corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al societatii In structura capitalului propriu capitalul social are un caracter avansabil .Finantarea straina este asigurata de terte persoane in raport cu titularul de patrimoniu .fiind o conditie de functionare si existenta a acesteia .rambursarea catre actionari sau asociati a unei parti din acesta .acreditivele si avansurile de trezorerie .cuprind cheltuieli ocazionate in exercitiul curent dar care privesc rezultatele .provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen lung datorii pe termen scurt sau curent .Din categoria disponibilitatiloe banesti fac parte si carnetele de cecuri cu limita de suma .Primele de emisiune reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica ). atunci cind reduce investitiile dintr-un sector sau ramura de activitate .CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR PASIVE PATRIMONIALE Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice . 6 .in situatia in care incasarile sunt mai mari decat platile soldul contului reprezinta disponibilitatile banesti iar in situatie inversa .taxele de locatie .Reducerea capitalului se efectueaza prin : . Capitalul social –se constitue la infiintarea societatii . Cheltuieli in avans .primele de asigurare platite anticipat . capitalizarea profitului exercitiului precedent. transformarea de obligatiuni in actiuni etc.executarii lucrarilor si prestarii de servicii Structura patrimoniala denumita alte valori financiare sau de trezorerie se individualizeaza sub forma timbrelor fiscale si postale . 1.depozitele create pot functiona la vedere sau la termen Daca nu actioneaza la vedere este recomandabil sa se utilizeze tehnica contului curent . incorporarea de rezerve.3 .abonamentele .Exigibilitatea surselor de finantare se refera la termenul lor de decontare In raport cu exigibilitatea surselor de finantare .Finantarea proprie este facuta direct de titularul de patrimoniu prin contributia sa materiala sub forma de capital social .tichetelor si biletelor de calatorie biletelor de tratament si odihna.

Fondurile sunt incadrate in categoria capitalurilor proprii .pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila .datoriile privind relatiile de decontare cu asociatii si creditorii diversi. nerepartizat este reprezentat de partea din rezultatele anilor precedenti care nu au fost inca repartizate de AGA.salariale si sociale. Se contabilizeaza numai pe baza unor dispozitii legale deoarece ele au un regim fiscal propriu . Datoriile pot fi : financiare.fiscale.Fondul de participare la profit se creeaza pe seama profitului net si este destinat finantarii premiilor din profit acordate salariatilor .Structural rezervele se impart in:legale.Alte rezerve sunt constituite din din profitul net prin hotarirea actionarilor in anul cind sunt obtinute rezultate financiare bune. pentru rascumparea propriilor actiuni in vederea anularii lor si reducerea capitalului social Rezultatul reportat . acordarea de dividende si-n anii de exercitiu financiar care se incheie cu pierderi. in cazul in care exercitiul financiar se incheie cu pierderi Rezervele statutare se constituie potrivit statutului societatii si contractului dîntre asociati sau actionari. Rezultatul reportat consta din profitul anilor precedenti care urmeaza a fi repartizat pe destinatii sau din pierderea din anii precedenti care urmeaza a fi acoperita din rezerve sau alte surse. Prin constituirea acestor provizioane pe seama cheltuielilor se realizeaza temporar un avantaj fiscal pentru ca se reduce profitul impozabil Ulterior cand preturile se stabilizeaza se revine asupra acestor provizioane fiind virate la venituri ceea ce determina o crestere a profitului Datoriile exprima capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric . Pasive de regularizare : Venituri inregistrate in avans cuprind toate veniturile provenite din incasarea anticipata a unor lucrari si servicii Diferente de conversie pasiv beneficii latente . Subventiile pentru investitii sunt obtinute de la buget sau de la alte întreprinderi interesate.Aceste rezerve sunt destinate pentru finantarea unor investitii in imobilizari corporale. Fondul de dezvoltare – se constituie din amortizarea activelor imobilizate . fiind destinate achizitionarii sau crearii activelor imobilizate sau de a finanta activitati pe termen lung .ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare. Provizioanele reglementate sunt fonduri create pe seama cheltuielilor . din profitul net al societatilor comerciale si alte surse fiind destinat finantarii cheltuielilor privind investitiile.de curs valutar si de preturi .imprumuturile din emisiunea de obligatiuni .Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta diferenta dîntre valoarea contabila (intrinseca) a actiunilor si valoarea nominala Rezervele se caracterizeaza prin faptul ca ele se constituie si se datoreaza in raport cu cotele retinute din rezultatul exercitiului financiar .precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatilor patrimoniale cu alte persoane fizice sau juridice Datoriile ca sursa de finantare sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii(in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare). avand o destinatie bine determinata .statutare si alte rezerve.diferente favorabile de curs valutar între data intrarii in patrimoniu a creantelor si obligatiunilor exprimate in devize si data inchiderii exercitiului financiar Decontari din operatiuni in curs de clarificare cuprind operatiunile care nu pot fi inregistrate direct pe un element patrimonial de pasiv deoarece necesita cercetari si lamuriri suplimentare . 7 . Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului pe seama cheltuielilor .precum si pentru reglarea amortizarii derogatorii .fiind destinate acoperirii fluctuatiilor privind rata dobanzii.comerciale.Rezervele legale se constituie anual intr-o anumita proportie din profitul brut sau din primele legate de capital fiind destinate protejarii capitalului .Este vorba despre creditele contactate de la banci sau alte institutii financiare.

executarea de lucrari .Daca din rezultatul total (suma algebrica a celor trei rezultate )se scade impozitul pe profit se determina rezultatul final (profit net sau pierdere ) 8 . salarii datorate personalului . Cheltuielile financiare privesc sconturile acordate clientilor (reduceri de pret.1. rezultate din operatii financiare (diferenta dîntre veniturile financiare si cheltuielile financiare).financiare. Finantarea tuturor acestor cheltuieli se efectueaza din veniturile agentului economic . in rezultate din activitatea de exploatare (diferenta între veniturile din exploatare si cheltuielile corespunzatoare).VENITURI Este caracteristica obiectului contabilitatii desemnând transformarile cantitative si calitative in masa patrimoniului ca urmare a proceselor interne Destinatia cheltuielilor determina clasificarea lor in cheltuieli de exploatare.4.prestarea de servicii Venituri financiare sunt reprezentate de sconturi primite de la furnizori .pentru incasarea creantelor inainte de termenul de scadenta ). ca urmare veniturile pot fi :venituri din activitatea de exploatare.extraordinare. prestarea de servicii comercializarea de marfuri . pierderi Rezultatele financiare se impart la fel ca cheltuielile si veniturile. executarea de lucrari. adica din sume ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activitatii sale . Veniturile din activitatea de exploatare provin din vanzarea de produse finite sau marfuri.diferentele nefavorabile de curs valutar. la protectia sociala. STRUCTURA CHELTUIELI .dobanzile la credite etc. Veniturile care depasesc cheltuielile societatii reprezinta profituri. Clasificarea veniturilor se face functie de sursa acestora.contributia la asigurarile sociale.etc. financiare. si extraordinare. rezultate exceptionale (calculate ca diferenta între veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale). iar cheltuielile care nu pot fi acoperite din venituri.etc. Ele constau in consum de materiale. servicii prestate de terti etc. Cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate al unitatii patrimoniale :fabricarea de produse.dobanzile la disponibilul banesc .diferentele favorabile de curs valutar .

. reguli şi instrumente utilizate (PDCG. bilanţul) – de aplicare. forma de proprietate. Sfera de acţiune a contabilităţii financiare Contabilitatea apare din necesitatea de a răspunde problemei gestiunii valorilor economice separate patrimonial în cadrul entităţilor. cultură Criteriile de diferenţiere a intreprinderilor sunt: obiectul activităţii. Intreprinderi . registre contabile. sănătate. cât şi pentru cele externe ale intreprinderii. adică o singură contabilitate. Codul Comercial.obiect: activităţi economice în vederea profitului. Surse: a. Componente: a. 2. B.obiect: activităţi de interes general non-profit.surse naţionale (texte legislative: Legea contabilităţii. societăţi comerciale. Concepte de organizare: 1. • scop: determinarea la închiderea exerciţiului financiar a situaţiei patrimoniului şi a rezultatului global al exerciţiului. . • asigură informaţiile necesare completării situaţiilor financiare. întreaga legislaţie economică). legale şi reglementate: . Monismul contabil: presupune existenţa unui singur circuit de influenţe contabile. forma juridică de organizare. persoane fizice/juridice care desfăşoară activităţi cu scop lucrativ. procedee şi metode aplicabile contabilităţii (conceptual). aplicabile tuturor intreprinderilor. recomandări profesionale.învăţământ. atât pentru funcţiile interne. 2. procedeelor şi tehnicilor de asigurare a informaţiilor necesare conducerii intreprinderii.2.doctrina contabilă (răspunsuri ministeriale în probleme financiar-contabile. b. Dualismul contabil: presupune separarea în două categorii – una care redă imaginea intreprinderii în exterior (contabilitate financiară) şi alta care descrie procesele interne ale intreprinderii (contabilitate de gestiune). reguli. • are la bază norme unitare. Sistemul contabil al intreprinderii reprezintă ansamblul principiilor. Legea societăţilor comerciale. Instituţii publice .surse internaţionale ale dreptului contabil (directive europene. normelor. A. instrumentelor.1.regii autonome. Entităţile patrimoniale constituie sfera de acţiune a contabilităţii. regulilor. formulare privind activitatea financiar-contabilă. norme. Contabilitatea financiară: • obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat în totalitate ca entitate gestionată. standarde internaţionale) . 9 . b. alte surse de drept contabil: .Capitolul II: Bazele contabilităţii generale 2. literatura contabilă).

• scop: determinarea periodic a rezultatelor analitice (pe produse) şi furnizarea de date necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea intreprinderii. lucrărilor şi serviciilor. dar nu are la bază norme unitare.Cadrul contabil conceptual Se numeşte în prezent cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiei financiare.Contabilitatea de gestiune (managerială): • obiect: calculaţia costurilor. • informaţiile sunt utilizate numai în interiorul intreprinderii. Notă: Planul Contabil General nu se confundă cu Planul de Conturi General. Fenomenul de mondializare – normalizarea internaţională făcută de un Comitet al Standardelor Internaţionale de Contabilitate. . Este definit ca un sistem coerent de obiective şi principii fundamentale legate între ele. care este o parte a lui.lista de conturi şi recomandări pentru utilizarea lor. Ca instrument al normalizării contabile. Trebuie să aibă un conţinut adecvat. au convenit la o normalizare regională (Comisia Economică europeană elaborează norme contabile sub forma directivelor europene). la nivel de grup de ţări.vocabular contabil. Germania. • este obligatorie. stabilirea rentabilităţii produselor. Dincolo de acest nivel. 3. 2. rolul şi limitele contabilităţii finaciare şi ale situaţiilor finaciare.ansamblul de principii şi reguli contabile. au caracter confidenţial şi ţin de strategia adoptată de fiecare intreprindere. Este formată din: . România). precum şi întocmirea. de tip mixt – normele sunt elaborate de asociaţii profesionale şi sunt puse în aplicare prin intervenţia publică a statului (SUA). 2. 10 . Planul general de conturi este cadrul şi instrumentul normalizării contabile la nivel naţional. susceptibile să conducă la formarea de norme şi să indice natura. Procesul de normalizare contabilă din diferite ţări a condus la 3 tipuri de normalizare contabilă: 1. Cadrul general tratează urmtoarele probleme: 1. ale căror standarde au caracter de recomandări şi sunt puse în aplicare după legiferarea de fiecare ţară. poate fi recomandat sau impus celor vizaţi. recunoaşterea elementelor situaţiei financiare. Normalizarea contabilă Este procesul prin care se armonizează elaborarea de norme şi principii contabile. Existenţa normalizării contabile implică existenţa unor dispozitive ale normalizării – la nivel naţional – Planul Contabil General. 2. El constituie o teorie care ghidează practica contabilă la nivelul unei ţări. La noi organismul care se ocupă de normalizarea contabilă este Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia de Reglementări Contabile. ea se organizează şi se conduce de către fiecare intreprindere în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile proprii.metode şi proceduri pentru organizarea contabilă. execuţia şi controlul. elementele ce compun situaţia financiară.4. .3. obiectivul situaţiei financiare. 2. de tip statal – normele sunt elaborate şi puse în aplicare de un organism public (Franţa. . de tip pragmatic – normele sunt elaborate de organisme ale profesiei conatbile şi sunt puse în aplicare tot de ele (Marea Britanie) 3. fenomenul de dezvoltare.

bazată pe producţia fizică (unităţi produse zilnic). b. 1. d. Obiectivul situaţiei financiare este acela de a furniza o informare cu privire la situaţia financiară a intreprinderii.5. evaluarea elementelor. să fie convins că informaţiile sunt corecte. Elementele ce compun situaţia financiară sunt: . Celor două tipuri de capital le corespund două tipuri de menţinere: a. c. aplicarea unei contabilităţi de angajamente. . capital fizic = capacitatea productivă a intreprinderii. evaluarea situaţiei financiare. cu condiţia ca aceştia să cunoască activitatea desfăşurată de intreprindere şi să aibă cunoştinţe contabile. 5. să fie inteligibile – înţelese uşor de utilizator. Conceptele de capital şi menţinerea de capital Aici sunt cunoscute două concepte: a.situaţia fluxului de numerar. menţinerea capitalului financiar – profitul este obţinut atunci când valoarea financiară a activelor nete de la sfârşitul perioadei este mai mare decât cea de la începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor). să fie comparabile în timp la aceeaşi intreprindere şi în spaţiu între intreprinderi similare 2. b.situaţia modificării capitalului propriu. perfomanţa activităţii. nu duc la interpretări eronate. Pentru a răspunde acestui obiectiv cadrul general face următoarele precizări: • • întocmirea conturilor anuale presupune: a. să fie credibile (fiabile) – utilizatorul trebuie să aibă încredere în ele. conceptele de capital şi menţinerea de capital. informaţiile situaţiei financiare trebuie să prezintă anumite caracteristice: a.4. Alegerea unui concept trebuie să aibă la bază necesitatea utilizării de informaţii contabile.notele la situaţia financiară. 2. capital financiar = activul net = capital propriu al intreprinderii b. În prezent pe plan internaţional există un consens cu privire la denumirea acestora şi la structura lor. informaţiile să fie pertinente (relevante) – influenţează deciziile economice ale utilizatorului. Aceste principii evoluează în timp – unele se perfecţionează. afirmarea stării de continuitate a activităţii. Pertinenţa informaţiilor se apreciază prin: mărimea semnificaţiei informaţiilor sau imparţialitatea lor. Predomină capitalul financiar. . Principiile contabile general admise Sunt ipoteze şi convenţii contabile ce au apărut ca rezultat al observaţiilor şi experienţelor practice. b. menţinerea capitalului fizic – profitul este obţinut atunci când fondurile necesare pentru a realiza o capacitate de producţie la sfârşitul perioadei este mai mare decât cele de la începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor). 11 . .bilanţul contabil. altele apar sau dispar. plecând de la cazuri practice repetate s-a ajuns la generalizări.

fără a intra în starea de lichidare sau de reducere a activităţii. datorită schimbării reglementărilor contabile. unde trebuie calculaţi şi indicatorii influenţaţi. • principiul este legat de evaluarea patrimoniului şi operează la finele oricărui exerciţiu. rezultă o diferenţă pozitivă. dacă minusul are caracter definitiv se contabilizează pe seama analizei (cheltuieli = analiză). a corectării de erori ce provin din exerciţiul precedent). Există un număr mare de principii. Pentru necontinuitate intervin particularităţi: .pentru activ: când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar rezultă o diferenţă negativă. de piaţă). inclusiv a metodelor de evaluare. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. într-un viitor previzibil. Pentru continuitate se operează cu aceste practici. . Principiul continuităţii activităţii: se consideră că intreprinderea îşi continuă în mod normal funcţiile. în final în plan financiar şi fiscal nu trebuie înţeles rigid (metodele odată alese nu pot fi schimbate – nu). 2. aplicarea practicilor contabile: elaborarea unor cheltuili pe mai multe exerciţii. iar în cazul necontinuităţii pentru evaluarea bilanţieră se folosesc alte valor (valori lichidative). iar dacă este reversibilă nu se contabilizează. 3.durata exerciţiului financiar poate fi mai mică de 1 an. un plus de valoare. Principiul permanenţei metodelor: constă în continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea. un minus de valoare care. b.pentru pasiv: când valoarea contabilă este mai mică decât valorea de inventar rezultă o diferenţă pozitivă. utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimoniului. Continuitatea/ Necontinuitatea se stabileşte la sfârşitul exerciţiului şi are 2 consecinţe pentru intreprindere: a. care dacă are caracter ireversibil este un plus de datorie şi se contabilizează ca atare. 12 • . rezultă un minus de valoare contabilă. Condiţia este ca orice schimbare de metodă să facă obiectul unei informări în notele situaţiei financiare. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de patrimoniu şi a rezultatelor. Schimbarea metodelor se face de la un exerciţiu la altul dacă ea este determinată de cauze obiective (exemplu: schimbul de metodă contabilă decisă în intreprinderile în privinţa prezentării situaţiei financiare. un plus de valoare contabilă care nu se contabilizează. metoda de evaluare: în cazul continuităţii evaluarea bunurilor în bilanţ se face la valoarea lor justa . Prudenţa consta în contabilizarea oricăror pierderi probalile şi necontabilizarea profiturilor sperabile. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. dacă are caracter reversibil se contabilizează ca provizion. când valoarea contabilă este mai mică decât valoarea de inventar. Diferenţa rezultată are semnificaţii diferite şi se contabilizează diferit pentru elementele de activ şi cele de pasiv: . care dacă este ireversibil se contabilizează ca o reducere de datorii. prin reglementare armonizată s-au adoptat 9 principii: 1. La noi. când pentru fiecare element din patrimoniu se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar (actuală.Prin Directiva IV CEE s-a adoptat o denumire conună a principiilor contabile generale. • • nerespectarea acestui principiu are diferite implicaţii. dacă minusul nu are caracter definitiv se contabilizează pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane). ţinând cont de deprecierile. în principal rezultatele finale. fiscale. Principiul prudenţei: nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a venitului. când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar.

Exemple: contul 2678 – dobânzi aferente creanţelor imobilizate. e. În ţările din occident. 472) b. pentru bunurile primite în anumite condiţii (fără factură) şi pentru datoriile diverse (faţă de buget. - 13 . cu rambursarea în rate anuale.diferitele cheltuieli ce urmau a fi etalate pe mai multe exerciţii viitor. la finele fiecărui an. sunt contabilizate în exerciţiul curent. contabilizarea unor evenimente posterioare închiderii exerciţiului. Dobânda se contabilizează prin operaţia: 666 = 168 (cheltuieli privind dobânzile – dobânzi aferente împrumuturilor). cheltuieli şi venituri constatate în avans (conturile 471. chiar dacă plata se face în exerciţiul n+1. perioadă de gestiune este considerată anul financiar. utilizarea conturilor de regularizare. Rezultă că aplicarea acestui principiu este legată de împărţirea activităţii intreprinderii pe perioade contabile denumite exerciţii financiare. f. dar pot fi întâlnite şi cazuri când perioada este mai mică de un an. Exemple: contul 168 – datorii aferente şi datorii asimilate.se renunţă la aplicarea costurilor istorice. Dacă presupunem că la finele exerciţiului o intreprindere vinde produse fără factură. executării lucrărilor şi prestării serviciilor şi al cheltuielilor în momentul primirii acestora. etc. cheltuieli de plătit şi venituri de primit. rezultatele financiare fiind identice cu cele calculate în varianta contabilizării stocurilor ca cheltuieli. necesitatea calculării amortizării şi provizioanelor la sfârşitul fiecărui exerciţiu. d. provizioanele se calculează şi se contabilizează la finele anului. . cheltuielile cu stocurile nu în momentul cumpărării stocurilor. Principiul independenţei exerciţiului : presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. cumpărarea unor stocuri în exerciţiul n se contabilizează în exerciţiul n. 408 – furnizori. chiar dacă încasarea se face în n+1. 418 –clienţi. Aplicarea principiului are ca rezultat următoareale consecinţe: c. practicarea unei contabilităţi de angajamente. cazurile de început a activităţii şi de sfărşit. menţionarea în notele la situaţiile financiare a cheltuielilor şi veniturilor privind exerciţile anterioare g. Dacă o intreprindere a contractat un împrumut în anul n. ea calculează dobânda pentru perioada de folosire a împrumutului. Conturile de regularizare îmbracă două forme: a. care implică înregistrarea veniturilor în momentul vânzării bunurilor. 5186 – datorii de plătit. dar anterioare închiderii conturilor. 4. la noi perioadă de gestiune sunt considerate lunile de gestiune şi apoi exerciţiul fianciar – amortizarea se calculează şi se contabilizează lună de lună. Veniturile de primit sunt consecinţele creanţelor pentru creditele acordate. exerciţiul financiar are o perioadă de un an. facturi de întocmit – venituri din vânzarea produselor). pentru bunurile vândute fără facturi şi pentru creanţele diverse. În mod normal. de personal). vânzarea se contabilizează prin operaţiunea: 418 = 701 ( clienţi. 5187 – dobânzi de încasat. facturi de primit. Notă: în practica românească. Cheltuielile de plătit sunt consecinţa datoriilor pentru împrumuturile primite. facturi de întocmit. ci în momentul consumului acestora. Exemplu: vânzarea unui bun în exerciţiul n se constată ca venit al exerciţiului n.

Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic determinat de insasi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi : . la generalizarea periodica facuta cu ajutorul bilantului. produs finit. marfa. al productiei marfa etc . sursele de finantare si procese economice pe elemente omogene reflectindu-se in fiecare cont toate operatiile care se refera la un anume element . exprimarea valorica (etalonul banesc sau monetar ) In scopul controlului integritatii elementelor patrimoniale aflate in proprietatea intreprinderii atat sub aspect valoric cat si din punct de vedere cantitativ.functia de control.bun economic de o anumita destinatie ca de exemplu: mijloc fix.functia economica consta in aceea ca fiecare cont reflecta un anumit bun economic. care determina insasi continutul economic al contului respectiv . indeplinind anumite functii . cum ar fi cei cu privire la volumul productiei globale. vanzarea produselor si marfurilor . consta in folosirea datelor si informatiilor furnizate de ele la controlul integritatii patrimoniului unitatii .functia statistica rezida in aceea ca datele si informatiile furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici. fata de bugetul statului etc. .proces economic care antreneaza venituri si cheltuieli pe fazele circuitului economic. bilantul contabil care reflecta situatia economica si financiara a unitatii patrimoniale in totalitatea ei . controlul nivelului cheltuielilor de aprovizionare. mediu. se calculeaza costul efectiv al productiei . materie prima . Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor .Contul si sistemul de conturi Definim contul ca un model de evidenta si calcul în expresie valorica si uneori cantitativa a starii si miscarii elementelor patrimoniale. pe baza de documente.Pentru a da posibilitatea acestei generalizari contabilitatea foloseste la inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi.Capitolul III. . nu se foloseste exprimarea cantitativa.Spre deosebire insa de inregistrarile curente in conturi . pe care o indeplinesc conturile . sau rezultat financiar . ca un model de înregistrare cronologica a evolutiei acestora. credite bancare pe termen lung. lucrari si servicii. se intocmeste la sfarsit pe baza datelor inregistrate in ele. . surse de finantare sau procese economice la inceputul exercitiului financiar si a modificarilor acestora pe parcursul perioadei respective . Ca elemente distincte ale sistemului de conturi si ca intrumente curente de lucru ale contabilitatii conturile trebuie sa raspunda tuturor cerintelor acesteia . . disponibil la banca etc. dintre carea cele mai importante sunt urmatoarele: . ci prin inregistrarea completa si neintrerupta in conturi. . productia de bunuri materiale. datorii fata de furnizori. a tuturor operatiilor economice si financiare respective. rezultatele financiare etc. sursa de finantare . numerar in casieria unitatii. de productie.functia de grupare este indeplinita de toate conturile prin aceea ca in ele se inregistreaza bunurile economice.sursa de finantare in functie de modul de provenienta a bunurilor economice . ca de exemplu: capital social.Aceasta inseamna ca obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin intocmirea a cate unui bilant dupa fiecare operatie economica si financiara in parte . proces economic. prin 14 .functia de sistematizare este realizata de fiecare cont in cadrul sau. urmand ca bilantul sa se intocmeasca la sfarsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din conturi .rezultat financiar care se prezinta sub forma de profit sau pierdere Dupa inregistrarea in conturi distincte a existentului de bunuri economice. ca de exemplu: aprovizionarea cu marfuri si materiale. scurt. la inregistrarea operatiilor economice si financiare respective in conturi se foloseste alaturi de etalonul monetar si etalonul natural.functia de calcul se intalneste la toate conturile si pe baza ei se calculeaza situatia tuturor elementelor patrimoniale in diferite momente ale activitatii economice . de desfacere a produselor finite si marfurilor etc.

nu ar prezenta importanţă înregistrarea creşterilor în debit sau în credit. În ţara noastră. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic. iar debit are o conotaţie nefavorabilă.debitul si creditul contului . fără a lua în considerare legăturile cu alte conturi. denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv.Explicatia contabila presupune ca in dreptul fiecarei sume inregistrate in cont . Structura contului Elementele componente ale contului formeaza structura acestuia care este: . prin planul de conturi general elaborat pe economia naţională (de exemplu 101 Capital. proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv. 212 Construcţii. 121 Profit şi pierdere etc. micsorari ale aceluiasi element . A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului.Denumirea de credit vine de la latinescul “ credere” – a avea incredere Continutul economic al debitului si creditului este diferit in functie de continutul economic al contului . sa se inscrie simbolul contului corespondent 3. veniturilor sau cheltuielilor. după ce o veţi învăţa va fi foarte uşor. Cum se va folosi această formă? Va trebui să memoraţi forma şi apoi o vom folosi pe tot parcursul manualului. sursă de finanţare. iar cele din partea dreaptă creditoare. fie contabil. majorarii. înseamnă pur şi simplu dreapta şi stânga. Totuşi. ele nu presupun o judecată a valorii. în limbajul comun. de acelea care determina scaderi . În contabilitate. Explicatia operatiei economice inregistrate in cont Operatiile economice care au loc sunt consemnate in documente justificative. capitalurilor proprii. Denumirea de debit vine de la latinescul “debere” – a datora. încercaţi să examinaţi contextul titlului şi să observaţi dacă se încadrează în categoria activelor. 15 . 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.inregistrarea distincta a operatiilor economice si financiare care provoaca modificari in sensul cresterii . Fiecare inregistrare este explicata fie descriptiv. Explicatia descriptiva presupune redarea pe scurt a operatiei economice inregistrate in cont .rulajul contului . 371 Mărfuri. Dacă fiecare cont ar fi privit individual. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit.total sume . 401 Furnizori. Le abreviem. Când întâlniţi o denumire de cont pe care nu o recunoaşteţi.functia contabila a conturilor consta intr-un anumit mod de inregistrare in cadrul lor a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiile economice si financiare cu elementele patrimoniale la care se refera in raport cu continutul economic al conturilor respective. Creditul este partea sau situatia din dreapta a oricarui cont . Denumirea sau titlul contului Pentru a se putea identifica din totalitatea conturilor .soldul contului 1. Acesta este singurul sens dat în contabilitate verbelor a debita şi a credita. . Iată cum se va proceda. fiecare cont are o denumire stabilita cat mai aproape sau . Credit are o conotaţie favorabilă. iar pe baza acestora se inregistreaza in conturi . Câte o parte a fiecărui cont va fi folosită pentru a înregistra creşterile în cadrul contului şi partea opusă va fi folosită pentru înregistrarea micşorărilor. iar a credita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă. cu D şi respectiv C. 411 Clienţi. În general.explicatia operatiei economice inregistrate in cont .denumirea sau titlul contului . aceste verbe au alt sens. Pe linia orizontală a T-ului sunt scrise titlul şi simbolul cifric ale contului.Deci functia contabila este determinata de continutul economic al conturilor si-n baza ei se asigura exercitarea de catre acestea . Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare. a tuturor celorlalte functii enumerate mai sus . daca este posibil sa se identifice cu denumirea elementului atrimonial pentru care se deschide.) 2. datoriilor. Debitul si Creditul contului Debitul este partea sau situatia din stanga a oricarui cont. de regulă. titlul şi simbolul conturilor se stabilesc în mod unitar.

pe o perioada de timp. Esenţa acestei forme de cont coincide cu cea a contului în formă de T. TSC – TSD = SC. total sume debitoare se obtine insumind wexistentele initiale cu rulajul debitor si reprezinta cresteri. pe o perioada de timp . Relaţiile de calcul pentru sold sunt : 1. TSD – TSC = 0. Folosind sistemul cu T-uri pentru echilibrarea sumelor din debitul şi creditul contului. când TSC > TSD 3. Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii (evenimente) reprezintă rulajul contului. iar creditul reprezinta existente si cresteri de pasive si venituri . în funcţie de forma de prezentare a contului. 5. În condiţiile utilizării sistemelor informatice de contabilitate. Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri . forma de prezentare a conturilor este adaptată sistemului respectiv de prelucrare automată. între care menţionăm: forma bilaterală. reprezentând solduri finale care. Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri . rulajul debitor reprezinta cresteri de active si cheltuieli . reprezinta elementul contului numit total sume. când TSD > TSC 2. Le abreviem de regulă cu SD şi respectiv SC. În practică se cunosc mai multe forme de prezentare a contului. inseamna a debita acel cont iar a inscrie o suma in creditul unui cont .pe o perioada de timp 6. TSD – TSC = SD. daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli . inseamna credita acel cont. iar rulajul creditor reprezinta cresteri de pasive si venituri . contul are sold creditor. pe o anumita perioada de timp. Total sume Totalitatea sumelor inscrise in cont intr-o perioada de timp . Soldul poate fi debitor. iar rulajul creditor reprezinta micsorari de active si cheltuieli . Rulajul contului Totalitatea sumelor inscrise in cont . dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decât totalul sumelor creditoare. pe o perioada de timp . contul are sold debitor. total sume debitoare se identifica cu rulajul debitor si reprezinta micsorari de pasive . Le abreviem de regulă cu RD şi respectiv RC. Astfel . Continutul economic al elementului contului “Total sume” este diferit in functie de continutul economic al contului In cazul conturilor deschise pentru active . debitul reprezinta micsorari de pasive si venituri .Total sume creditoare se identifica cu rulajul creditor si reprezinta micsorari de active. când TSD = TSC Soldurile se stabilesc de regulă. Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. pe o anumita perioada de timp. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. sold creditor sau sold balansat (cont soldat). pe o perioada de timp In cazul conturilor deschise pentru pasive . intr-o perioada de timp fara existentele initiale formeaza rulajul contului. formate din existentele initiale si rulaje . 4.Continutul economic al ulajului contului este diferit . forma unilaterală. de fapt 16 . la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si). Elementele care compun structura contului sunt comune pentru toate conturile. închiderea conturilor se face prin trecerea soldului final debitor în creditul contului respectiv sau prin trecerea soldului final creditor în debitul contului respectiv. Avem rulaj debitor si rulaj creditor . Avem total sume debitoare si total sume creditoare. Astfel.Total sume creditoare se obtine insumind existentele initiale cu rulajul creditor si reprezinta cresteri de pasive. iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare. A inscrie o suma in debitul unui cont . iar creditul reprezinta micsorarile de active si cheltuieli .Astfel daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli debitul reprezinta existentele si cresterile de active si cheltuieli . forma şah etc. la sfârşitul perioadei de gestiune. rulajul debitor reprezinta micsorari de pasive si venituri . Modul de prezentare şi de situare a acestora în cadrul contului este diferit însă. in functie de continutul economic al contului .

fie de aceeasi parte a bilantului .pornind de la cont la bilant Prima regula de functionare a conturilor: -conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale de active .pornind de la bilant la cont . determinate de operatiile economice . Capetele de coloană se explică prin ele însele. determinate de operatiile economice. fie din ambele parti ale bilantului . consemnate in documente justificative A patra regula de functionare a conturilor : -conturile de activ pot prezenta numai sold debitor si reprezinta existentele de activ la un moment dat -conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor si reprezinta existentele de pasiv la un moment dat Dubla inregistrare si corespondenta conturilor Inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare in conturi necesita cunoasterea nu numai a regulilor de functionare a conturilor ci si altor probleme determinate de trasaturile specifice ale metodei contabilitatii asa cum ar fi dubla inregistrare si corespondenta conturilor.T-ul poate fi observat cu linii îngroşate. reunindu-le pe toate intr-un sistem coerent . fie unul de activ si celalalt de pasiv .Deci orice inregistrare economica sau financiara producand o dubla modificare de bilant se va reflecta in contabilitatea curenta printr-o dubla inregistrare in conturi . concomitent si cu aceeasi suma Rezulta ca dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in doua conturi si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont Inregistrarea tuturor operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari . fie de activ. fie de pasiv. determina o legatura stransa intre conturile utilizate de aceasta .Se cunoaste ca in procesul de instruire in domeniul contabilitatii exista doua metode si anume : . Aceasta este utilă în cazul în care se doreşte verificarea sursei înregistrării la un moment ulterior. Forma contului Reguli de functionare a conturilor Pentru inregistrarea operatiilor economice in conturi trebuie sa se cunoasca regulile de functionare a conturilor . Cum posturilor din bilant le corespund in contabilitatea curenta conturile aceasta inseamna ca reflectarea operatiilor respective in contabilitatea curenta se face cu ajutorul a cel putin doua conturi . cu excepţia literei S de la “sursă“ (indicând documentul pe baza căruia s-a efectuat înregistrarea). preluate din activul bilantului initial -conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale de pasive . preluate din pasivul bilantului initial A doua regula de functionare a conturilor: -conturile de activ se mai debiteaza cu cresterile de active si cheltuieli. astfel incit se creeaza posibilitatea reflectarii intergrale si ca un tot unitar a obiectului sau Legatura reciproca creata intre debitul unui cont si creditul altui cont stabilita cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari 17 . concomitent cu aceeasi suma . consemnate in documentele justificative A treia regula de functionare a conturilor: -conturile de activ se crediteaza cu micsorarile de cative si cheltuieli determinate de operatiile economice.consemnate in documentele justificative -conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile de pasive si venituri determinate de operatiile economice . consemnate in documentele justificative -conturile de pasiv se mai crediteaza cu cresterile de pasive si venituri . Reflectarea operatiilor economice si financiare cu ajutorul bilantului contabil s-a facut prin modificarea a cel putin doua posturi .

Stabilirea corecta a conturilor corespondente pentru operatiile economice si financiare care fac obiectul inregistrarilor in contabilitatea curenta prezinta importanta deosebita . cand se produc modificari numai in pasivul bilantului . adica ce se intelege prin operatia in cauza. intrucat din corespondenta lor se poate deduce continutul economic al fiecarei operatii in parte fara a mai apela la documentele justificative si totodata se asigura intocmirea unor bilanturi reale In raport cu modificarile pe care le produc operatiile economice si financiare in bilant corespondenta conturilor se poate stabili fie numai intre conturile de activ .poarta denumirea de corespondenta conturilor . scris intotdeauna in partea dreapta a egalitatii -semnul “=”care reprezinta egalitatea valorica dintre sumele inscrise in conturile corespondente -sumele inscrise in conturile corespondente Daca la elementele formulei contabile de mai sus se adauga si alte componente cum sunt: data la care a avut loc operatia economica . fie numai intre conturile de pasiv . adica a formulei contabile. fie intre conturile de activ si cele de pasiv. scris intotodeauna in partea stanga a egalitatii -contul corespondent creditor . a sensului modificarilor in cauza si a continutului economic al acestora c)Stabilirea pe baza elementelor din bilant modificate . parcurge in general urmatoarele etape : a)Stabilirea naturii si . a conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economica sau financiara analizata d)Aplicarea regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii conturilor corespondente – debit sau credit. Ele se prezinta in doua variante : -Cu un singur cont corespondent debitor si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare 18 . atunci cand operatia economica sau financiara produce modificari concomitente si cu aceeasi suma in ambele parti ale bilantului Analiza contabila a operatiunilor economice si financiare Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatii economice sau financiare in parte prin descompunerea ei in elementele componente in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora – debit sau credit – in care urmeaza sa se inregistreze operatia respectiva concomitent si cu aceeasi suma Efectuarea analizei contabile a operatiilor economice si financiare in vederea inregistrarii lor in conturi . cand se produc modificari numai in activul bilantului. la care se refera ea b)Determinarea modificarilor pe care le produce operatia economica sau financiara in bilant . respectiv a elementelor de activ si de pasiv care se modifica . iar conturile intre care se stabileste o astfel de legatura se numesc conturi corespondente. Formula contabila Reprezinta egalitatea valorica a sumelor inscrise in conturile corespondente si cuprinde urmatoarele componente : -contul corespondent debitor .in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata. respectiv a continutului operatiei economice sau financiare supusa analizei. documentul care sta la baza operatiei economice si explicatia descriptiva a operatiei economice obtinem articolul contabil Formulele contabile se pot clasifica din doua puncte de vedere diferite astfel: a) In functie de numarul conturilor corespondente sunt: -formule contabile simple -formule contabile complexe -formule contabile compuse Formulele contabile simple se intalnesc ori de cate ori se inregistreaza in contabilitate operatii economice care se genereaza modificari numai in doua elemente patrimoniale numite simple Formulele contabile complexe se intalnesc atunci cand se inregistreaza in contabilitate operatii economice care genereaza modificari in mai mult decat doua elemente patrimoniale.

Orice operatie economica sau financiara inregistrata in contabilitatea analitica este necesar a fi reflectata si in cea sintetica . contribuind astfel la asigurarea integritatii patrimoniului. partile componente ale elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice . Conturile analitice functioneaza dupa aceleasi regulidupa care functioneaza si contul sintetic de care apartin . deoarece in ambele categorii de conturi se inregistreaza aceleasi elemente patrimoniale si deci au acelasi continut economic. corecte .Deci ele permit detalierea .Acest lucru se explica prin faptul ca orice suma inscrisa in cont cu culoare rosie sau chenar se scade. grupate dupa caracteristicile generale. imobilizarilor corporale si stocurilor Utilizarea conturilor analitice prezinta o importanta deosebita pentru activitatea unitatii patrimoniale intrucat creeaza posibilitatea efectuarii controlului gestionar prin urmarirea existentului si miscarii fiecarui element patrimonial in parte pe partile componente . Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizarii datelor referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale.Aceste formule nu sunt agreate in toate cazurile deoarece nu se regasesc conturile corespondente cu sumele adecvate. Cu toate acestea reflectarea operatiilor economice si finaciare in conturile analitice prezinta unele particularitati fata de conturile sintetice. cu ajutorul carora se reflecta bunurile economice. Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii. Conturile sintetice si analitice In contabilitate pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul intreprinderii in totalitatea lor si pe partile componente. in conturile analitice elementele respective se pot reflecta fie numai valoric ca si in conturile sintetice – asa cum este cazul bunurilor economice nemateriale .formule contabile intocmite conform normelor si instructiunilor de aplicare a planului de conturi . fiind cu semnul minus si prin aceasta se anuleaza rulajele ireale . b) Dupa scopul pentru care se intocmesc . iar conturile analitice sunt folosite pentru a reflecta concomitent . Aceasta intrucat se reflecta pe elemente patrimoniale 19 . procesele economice si sursele de finantare a acestora in unitatea lor .formule contabile de corectare numite si de stornare Formulele contabile de corectare sau de stornare pot fi : 1)de stornare in negru 2)de stornare in rosu 1)Formulele de stornare in negru presupun inversarea formulei contabile eronat intocmite si intocmirea formulei contabile corecte 2)Formulele de stornare in rosu presupun intocmirea unei noi formule contabile eronate. procelor economice si surselor de finantare – fie cantitativ si valoric in functie de natura elementelor respective – ca in cazul bunurilor economice materiale . conturile analitice inregistreaza elementele respective individualizate dupa insusirile specifice .-cu un singur cont corespondent creditor si doua sau mai multe conturi corespondente debitoare Formule contabile compuse au doua sau mai multe conturi corespondente debitoare si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare . dar cu sumele scrise cu o culoare rosie sau in lipsa acesteia cu sumele inscrise in chenar . Astfel spre deosebire de conturile sintetice in care elementele patrimoniale se inregistreaza numai valoric . dezvoltarea conturilor sintetice . fiind socotite conturi detaliate ale conturilor sintetice Numarul conturilor analitice pe care le poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice . Aceasta determina faptul ca toate operatiile economice si financiare inregistrate in aceste conturi trebuie sa fie exprimate in etalon monetar Spre deosebire de conturile sintetice care inregistreza elementele patrimoniale grupate dupa caracteristicile lor generale. In fiecare unitate patrimoniala functioneaza in paralel si in strinsa legatura contabilitatea sintetica si contabilitatea analitica . a proceselor economice si a surselor de finantare reflectate in contul sintetic respectiv si de necesitatile de detaliere a cunoasterii continutului economic al acestora cu ajutorul informatiilor contabile. se folosesc doua feluri de conturi conturi sintetice si conturi analitice. adancirea. dupa insusirile lor specifice. deci normale .

foi volante sau listari informatice in cazul prelucrarii automate a datelor. ca rezultat al suprapunerii a doua miscari de valori economice efectuate simultan. fiecare formula contabila se inscrie in ordine strict cronologica avand in vedere data la care au loc operatiile economice in documentul “Registru Jurnal” . b) Tehnica inregistrarii indirecte – este folosita pentru reflectarea pe o cale intermediara a miscarii economice sau financiare . operatiile economice trebuie sa fie consemnate in documente primare . se determina costul productiei . separat pentru fiecare dintre acestea . fie se centralizeaza pe anumite perioade de timp.distincte . Unitatile 20 . Pe aceasta cale se pune in evidenta soldul unui cont care se transfera in continuare altui cont .este determinata in special de comenzile informationale pe care trebuie sa le asigure sistemul de conturi in gestiunea interna a patrimoniului . numite si documente justificative. Prelucrarea in contabilitate presupune mai intii . Evidenta cronologica Pentru a se putea inregistra in contabilitate . fie pe centralizatoare. Acest registru se prezinta sub forma legata.iesirile si stocurile. f) Tehnica inregistrarii prin contragere – utilizeaza un numar mai mic de inregistrari in conturi . centralizatoare sau note de contabilitate. fie document cu document.Potrivit acestei tehnici exista o congruenta intre miscarea reala economica sau financiara si oglindirea ei in conturi.Ele nu sunt expresia sau nu corespund unor miscari reale economice sau financiare.Generalizarea informatiilor contabile se realizeaza prin centralizarea datelor din conturile sintetice cu ajutorul balantei de verificare si in final in cadrul bilantului unde apar numai soldurile conturilor sintetice Atat sistematizarea cat si generalizarea informatiilor contabile sunt posibile datorita legaturilor reciproce care exista intre conturile sintetice si conturile analitica Tehnici de inregistrare in conturi Crearea si folosirea conturilor ca modele de evidenta si calcul a circuitului economic al patrimoniului se pot realiza in conditiile folosirii mai multor tehnici de inregistrare cum sunt : a) Tehnica inregistrarii directe – reprezinta regula in construirea conturilor necesare reflectarii circuitului patrimonial . intrarile.In acest scop sunt utilizate conturi distincte de cele care s-ar putea asocia direct elementelor patrimoniale modificate c) Tehnica inregistrarii desfasurate -presupune folosirea unui numar mai mare de conturi corespondente decat cel implicat de miscarea economica sau financiara d) Tehnica inregistrarii in doua circuite . Cele doua conturi corespondente care se debiteaza si se crediteaza corespund celor doua elemente patrimoniale intre care se stabileste raportul de echivalenta specific miscarii de valoare economica. Aceste documente primare se pot prelucra in contabilitate . fie prin inlocuirea lor partiala sau totala cu diverse aranjamente financiare. De asemenea pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile si obligatiile unitatii patrimoniale fata de alte persoane juridice si fizice. denumit operativ sau intern de gestiune asigura informatia de reflectare si control privind activitatea interna transformatoare e) Tehnica inregistrarii de lichidare sau inchidere – se foloseste pentru operatiile de calcul si inchidere a soldului unor conturi care apar in cadrul inregistrarilor desfasurate. Aceasta sistematizare se concretizeaza in adancirea detalierii cunoasterii distincte a tuturor elementelor obiectului contabilitatii . inceput cu ajutorul bilantului si continuat cu ajutorul conturilor sintetice. intocmirea formulelor contabile fie direct pe fiecare document .in asemenea cazuri contarea se face pe un document tipizat numit “Nota de Contabilitate”. Dupa ce s-a realizat contarea pe documentele primare. in cadrul fiacarui depozit. lucrari si servicii Importanta conturilor analitice consta si in adancirea procesului de sistematizare a informatiilor contabile . dupa parcurgerea etapelor analizei contabile . iar cel de-al doilea . magazin sau sectie de productie a intreprinderii . operatie numita contare In practica contabila se intalnesc situatii cand trebuie sa se faca formulele contabile fara a avea la baza un document.Primul circuit denumit de evidenta sau gestiune financiara furnizeaza informatia de decontare a patrimoniului . separat pentru fiecare sectie atelier sau faza de fabricatie si in cadrul acestora pe produse . cantitativ si valoric. comenzi . Asa este cazul stornarilor a inchiderii conturilor de cheltuieli si venituri .

la incetarea activitatii unitatii. incepand cu 1 ianuarie sau cu data inceperii activitatii Evidenta cronologica sta la baza inregistrarii sistematice a operatiilor economice. Operatiile economice inregistrate in registru jurnal primesc un numar de inregistrare .Aceste unitati inregistreaza sumele centralizate din registrele auxiliare in Registrul-Jurnal general periodic . exista conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. de banca. decontari cu furnizorii.conturi in afara bilantului 21 . Conturile sintetice de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre si sunt utilizate de catre unitatile patrimoniale mici si mijlocii Conturile sintetice de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre si sunt utilizate obligatoriu de catre agentii economici mari . operatiile economice se inscriu in ordinea in care au loc . chiar lunar. Deci ele se deschid facultativ .conturi bilantiere (de situatie) -conturi deschise pentru active -conturi deschise pentru pasive . din punct de vedere a continutului lor. indiferent de felul operatiilor economice.Evidenta sistematica se realizeaza cu ajutorul registrului “Cartea – Mare” Clasificarea conturilor Clasificarea conturilor se poate face avand in vedere mai multe criterii . la inceperea activitatii . in evidenta sistematica se separa informatiile economice dupa natura lor (dupa continutul economic).Pentru agentii economici din Romania.conturi de rezultate -conturi de cheltuieli -conturi de venituri .conturi analitice sunt detalieri ale conturilor sintetice si nu au un caracter de obligativitate.conturi de pasiv b) Dupa sfera de cuprindere . Conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II.Daca in evidenta cronologica . Registru jurnal se numeroteaza si se parafeaza de catre organele in drept . vanzari etc.conturi de gestiune . in functie de necesitatile de informare ale factorilor de decizie c) Dupa continutul economic .conturi sintetice sunt utilizate pentru grupe sau categorii omogene ale elementelor patrimoniale . precum si ori de cate ori este cazul.patrimoniale pot utiliza un singur registru jurnal daca au un volum mai mic de operatiuni. diferit de la unitate la unitate . fiecare din ele da posibilitatea sa cunoastem trasaturile caracteristice si comune ale acestora Principalele criterii in functie de care se pot clasifica conturile sunt : a) Dupa functia economica – conturi de activ .se arhiveaza de catre unitatea care este obligata sa-l pastreze impreuna cu documentele justificative care au stat la baza intocmirii lui.Iar cele care au un volum mai mare de operatiuni pot utiliza pentru detaliere registre-jurnal auxiliare cum ar fi : operatii de casa.

completarea şi gestionarea registrelor Normele legale din ţara noastră prevăd ca principale registre de contabilitate: Registrul jurnal. pe această bază. Evidenţa sistematică. a . în acest scop se utilizează documentul numit "Registrul jurnal". ieşită. în funcţie de forma de înregistrare contabilă folosită de unitate. 22 . sold).evidenţa sistematică. coloane pentru cantitate (intrată. fişe sau documente informatice cu conţinutul şi structura adecvate scopului pentru care s-au deschis.fişele de conturi fără dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor pe conturi creditoare şi. registrele pot fi pentru: .evidenţa cronologică. Evidenţa cronologică. cronologic. Registrele de contabilitate Datele privind operaţiile care se produc în activitatea unei unităţi.realizarea combinată a celor două feluri de evidenţe. precum şi "Nota de contabilitate". de informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului. credit.1. b . În activitatea practică sunt denumite "fişe de cont pentru operaţii diverse" (care sunt numai fişe valorice. organizată cu ajutorul registrelor. care nu folosesc multe conturi şi în care se efectuează înregistrările. Ele se prezintă sub forma unor caiete. ce serveşte la înregistrarea operaţiilor în ordinea în care au fost efectuate în timp. aceste fişe conţin în plus. care se pot prezenta concret sub forma jurnalelor pentru creditul conturilor sau Cartea mare-şah. sunt înregistrate în ordine cronologică. . Teoria şi practica contabilă au generat o diversitate de forme privind conţinutul registrelor. grupate şi sistematizate în cadrul unor formulare denumite generic registre. În categoria acestor registre sunt incluse: . . . . consemnate în documentele justificative.registre pentru evidenţa sintetică. În asemenea registre se înscriu operaţiile care au fost deja înregistrate.registre pentru realizarea combinată a celor două forme de evidenţă. în registrul jurnal. din punct de vedere al modului de înregistrare a operaţiilor economice şi financiare în cadrul sistemului de conturi. pe lângă coloanele valorice. După sfera de cuprindere a datelor. în care sunt consemnate operaţiile patrimoniale se înscriu în ordine cronologică. cât şi în mod sistematic (Exemplu: Jurnal . înseamnă înregistrarea operaţiilor economico-financiare în funcţie de natura lor.Cartea mare). atât în ordine cronologică. În cazul evidenţei bunurilor de natura stocurilor.Conţinutul. Astfel. Registrul inventar şi Registrul "cartea mare". pe elemente patrimoniale de activ. în care documentele justificative. pentru debit. foi volante. registrele de evidenţă contabilă se împart în: .Noţiunea şi clasificarea registrelor Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi şi furnizarea.jurnalele pentru creditul conturilor. se realizează prin intermediul unui jurnal. de pasiv sau procese economice sub formă de cheltuieli şi venituri. Registrele pentru evidenţa combinată se utilizează la unităţile mici.Registrele de contabilitate si formele de integistrare contabila 4. . stoc) şi sunt denumite "fişe de cont pentru valori materiale".Capitolul IV.registre pentru evidenţa analitică ce se pot concretiza sub formă de fişe valorice sau cantitativ valorice sau diferite situaţii al căror conţinut informaţional se stabileşte de unitatea patrimonială. respectiv a rulajului creditor pe conturi corespondente debitoare. În practică. prin intermediul registrelor.

5 C. În registrul de încasări şi plăţi se înregistrează nu numai operaţiunile în numerar. ci şi cele efectuate prin contul de decontare de la bancă (indiferent dacă a avut loc încasarea sau plata 23 Nr.. în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare. cronologic şi sistematic. În situaţia în care unitatea foloseşte registre auxiliare. şnuruit. data) 1 2 3 4 De reportat Întocmit. situaţia avansurilor spre decontare.) şi în cursul aceleiaşi zile. de către regiile autonome. Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unităţile patrimoniale înregistrează. toate acestea sunt folosite de unităţile patrimoniale care au un volum mare de operaţiuni de înregistrat. Se arhivează temporar. secţie. după care se depune la arhiva unităţii patrimoniale împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.JURNAL Nr. Acest registru se parafează de către organele în drept.) Unitatea . înreg. Verificat.. de regulă lunar. El serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor pe baza actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare a agentului economic respectiv... alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere. ce se întocmeşte într-un singur exemplar.jurnal general. în mod cronologic. la rândul său.. certificat şi parafat. pe timp de un an. Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează. REGISTRUL . De asemenea. ♦registrul . sau în afara unităţii. l (fel. Data Documentu Explicaţii crt. societăţile comerciale.. pentru operaţiunile de casă şi bancă.jurnal de încasări şi plăţi se întocmeşte de către agenţii economici. Acest registru serveşte pentru înregistrarea cronologică a mişcării elementelor patrimoniale şi ca probă în soluţionarea litigiilor. instituţiile publice. Este un document tipizat format A4. după ce a fost numerotat..jurnal auxiliar. totalul acestora se înscrie în registrul jurnal general. persoane fizice (meseriaşi. întocmită pentru luna curentă. fără ştersături. etc. zilnic sau lunar. unităţile cooperatiste. pot fi înregistrate într-un document centralizator care.. Registrul jurnal se poate prezenta sub două forme: ♦registrul . din balanţa conturilor sintetice. 6 Debitoare 7 Creditoare 8 . la începerea activităţii unităţii. Fiind un document de înregistrare contabilă el nu circulă între compartimente. precum şi ori de câte ori este cazul. respectiv creditoare... principalele documente pe care le produce contabilitatea. Operaţiunile de aceeaşi natură.achitării facturilor. periodic. fără spaţii libere. consemnate în documente justificative. Registrul .. etc. pag. realizate în acelaşi loc de activitate (atelier. stă la baza înregistrării în registrul jurnal.. asociaţiile şi celelalte persoane juridice.Registrele de contabilitate reprezintă. periodic. operaţiune cu operaţiune.1.. Simbol conturi Sume D.. către serviciul. toate operaţiile privind mişcările patrimoniului.. prin intermediul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică. situaţia încasării . nr... Conţinutul informaţional al registrului jurnal este prezentat în continuare (tabelul 1... operaţiunile economico-financiare. care produc modificări în patrimoniul acestora.) şi asociaţiile familiale.. biroul sau compartimentul de contabilitate. decontările cu furnizorii.

...2.. 1 2 3 Felul operaţiei 4 Tabelul 1. Data Documentul crt. În el se înregistrează toate elementele patrimoniale. în cazul epuizării filelor. Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. Încasări 5 Plăţi 6 Registrul inventar se întocmeşte la sfârşitul anului.2.. se vizează de către organul fiscal la începerea activităţii. format A3... la data de 31 decembrie -----------------Valoarea Valoarea de Diferenţe de evaluare contabilă inventar (de înregistrat) Valoare 1 3 4 5 Verificat......... grupate în funcţie de natura lor.. Registrul Inventar Nr. în principal........ la stabilirea rulajelor lunare şi a soldului final (debitor sau creditor) pentru fiecare cont sintetic..... În activitatea practică. Modelul registrului jurnal de încasări şi plăţi se prezintă în tabelul 1........... CARTEA MARE CONTUL .efectivă). în vederea stabilirii rezultatelor inventarierii patrimoniului.. Unitatea . Unitatea . concretizate în foi volante..... Registrul jurnal de încasări şi plăţi Nr..... Se parafează de organul fiscal teritorial la începerea activităţii.. ce se utilizează de către unităţile care aplică forma de înregistrare contabilă pe jurnale.... când este necesară deschiderea unui registru nou.. crt.... precum şi la încetarea activităţii....... Recapitulaţia elementelor inventariate 2 Întocmit.. într-un singur exemplar.. Lunile Conturi corespondente creditoare Total Total SOLD Rulaj Rulaj debito creditor r La 1 ianuarie Debi Cred 24 Cont… Cont… Cont… Cont… Cont… .mare. prezentată în tabelul următor (tabelul 1. inventariate conform normelor legale.. îmbracă diverse forme cum sunt: . Cauzele diferenţelor 6 Nr...... În tabelul 1.... cod 14-1-3.. Acest registru se numerotează şi se şnuruieşte. precum şi ori de câte ori este cazul..Cartea mare. conform posturilor din bilanţul contabil. serveşte la înregistrarea operaţiilor (în evidenţa sistematică).): Unitatea ... pag.... formularele acestui registru. se prezintă conţinutul informaţional al registrului inventar.......4..3. Registrul cartea ....... de activ şi de pasiv.

organizarea contabilităţii sintetice a operaţiunilor patrimoniale. . . . Simbol 1.furnizarea de date pentru efectuarea analizei activităţii economice şi financiare a unităţii patrimoniale. la deschiderea fişelor. În acest scop se deschid câte două fişe: una pentru debit şi alta pentru credit.. Jurnal ……. Felul Numărul cont coresp. … Jurnal ……. Data Document Explic.furnizarea de date pentru analiza economico-financiară.6. format A4 şi serveşte la: .. respectiv creditoare.. pe primul rând al coloanei "suma".soldul final debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în cadrul formularului cartea mare.. la unităţile patrimoniale care aplică această formă de înregistrare contabilă. .suma rulajului creditor se preia din jurnalul de credit al contului respectiv.IV) Întocmit. respectiv creditoare din cursul lunii curente. De bit Credit Pagina D/C Sold 25 . se înscrie soldul iniţial. Pentru întocmirea acestui registru. fără dezvoltarea acestui rulaj pe conturi corespondente debitoare. scop în care la începutul anului.întocmirea balanţei de verificare.Fişa de cont pentru operaţii diverse... totalul sumelor de la începutul exerciţiului şi soldul final. se procedează astfel: ..întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice. Simbol cont . FIŞA DE CONT PENTRU OPERATII DIVERSE Denumirea contului .… Jurnal …….6. .verificarea înregistrărilor contabile efectuate. Ianuarie Februari e Martie --------Total general (I . Acest registru se întocmeşte într-un singur exemplar... cod 14-1-3/a..): Tabelul 1. 2____ tor itor Verificat.stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice.Cartea . … Jurnal ……. .. … Jurnal ……. ţinându-se seama de soldul iniţial de la începutul anului şi de rulajele debitoare. Fiind un document de înregistrare contabilă cronologică şi sistematică nu circulă între compartimente şi se arhivează la biroul contabilitate. utilizată în cadrul formei de înregistrare contabilă maestru şah. se preia din jurnalele de credit calculându-se (extracontabil) sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse jurnale de credit..rulajul debitor desfăşurat pe conturi corespondente creditoare. . în cursul lunii se înregistrează operaţiile la baza documentelor justificative. la sfârşitul lunii se stabilesc rulajele debitoare. respectiv creditor al contului (tabelul 1. . Acest registru se întocmeşte la sfârşitul lunii în cadrul compartimentului financiar-contabil şi serveşte în următoarele scopuri: . .mare (şah). care nu dezvoltă pe conturi corespondente rulajul debitor. este tipărit pe ambele feţe.

ele trec prin anumite etape succesive.2. cu alte cuvinte. lucrările se realizează după o anumită concepţie. sau periodic. în caz de faliment. registrul "cartea mare" se întocmeşte şi se gestionează de compartimentul contabilitate generală. de exemplu: registrul jurnal de încasări şi plăţi se ţine la casieria subordonată compartimentului financiar şi a contabilului şef. sintetizarea şi generalizarea informaţiilor contabile. ceea ce se mai numeşte culegerea datelor informaţionale. parafate. Dacă ciclul contabil sau modul de înregistrare şi prelucrare a datelor formează conţinutul formei de înregistrare contabilă. În contabilitatea altor ţări noţiunea de formă de contabilitate este înlocuită prin cea de sistem contabil. furnizori. verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanţei de verificare. Registrele de contabilitate numerotate. În cadrul fiecărei etape. În cadrul acestui formular operaţiile se înregistrează zilnic. dintre care cele mai importante sunt următoarele: consemnarea operaţiilor economice în documentele primare. Registrele se completează zilnic. astfel încât să permită în orice moment. identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate. iar în caz de pierdere. pe baza documentelor justificative. stabilindu-se operativ. Ele se păstrează în unitate timp de 10 ani. prelucrarea documentelor justificative (sortarea. soldul contului (debitor sau creditor). după fiecare operaţie. precum şi pentru conturile analitice (clienţi.mare anual. sau periodic. Îmbinarea şi executarea etapelor din cadrul ciclului de prelucrare a datelor se realizează prin forma de înregistrare contabilă.Acest formular (registru) se foloseşte pentru organizarea contabilităţii sintetice la unităţile mici. lucrările se realizează după o anumită concepţie.2. sustragere sau distrugere. precum şi în alte situaţii. în vederea cunoaşterii de ansamblu a activităţii economice a unităţii patrimoniale. prin aceasta prezentându-se structura internă a metodei contabilităţii. de la data închiderii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. Toate aceste etape constituie ciclul contabil de prelucrare a datelor. cu ajutorul anumitor suporţi materiali ai datelor informaţionale şi folosind anumite mijloace tehnice de lucru. constituie. Formele de înregistrare contabilă 4. La modul general. fişa de cont pentru operaţii diverse (codul din nomenclatorul formularelor tipizate 14 . Definirea formei de înregistrare contabilă Din momentul înregistrării datelor în documentele primare şi până la prezentarea lor spre analiză organelor de conducere. în cadrul fişelor se stabilesc subtotaluri care servesc la întocmirea balanţei de verificare. cu ajutorul anumitor suporţi materiali ai datelor informaţionale şi folosind anumite mijloace tehnice de lucru.). ce se deschide pe fişe volante pentru conturile sintetice.6 . respectiv anului. înregistrate la organele fiscale şi conduse regulat pot fi admise ca probe în cazul litigiilor patrimoniale. formularele de evidenţă şi raportare a datelor folosite reprezintă instrumente de lucru ale acesteia.22). o formă a registrului cartea .1. denumită şi formă de contabilitate. verificarea. trebuie să fie reconstituite în termen de maxim 30 zile de la constatare. Modelele registrelor de contabilitate sunt stabilite de Ministerul Finanţelor. 26 . prin intermediul documentelor contabile de sinteză (bilanţul contabil). casa etc. Registrele de contabilitate se utilizează în strânsă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat completate. în funcţie de frecvenţa operaţiilor şi de necesităţile informaţionale ale compartimentelor interesate. Sunt gestionate de către compartimentele de profil. după caz. contarea) şi înregistrarea acestora în sistemul de conturi. semestrului. şnuruite. care aplică forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnalul unic. La sfârşitul lunii. 4. trimestrului. verificarea realităţii datelor înregistrate în contabilitate cu ajutorul inventarierii. În cadrul fiecărei etape.

La modul general. s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat în strânsă dependenţă de condiţiile orânduirii economice. denumite "cartea mare" (şah). registrul cartea mare. forma jurnal-cartea mare. purtătorii tehnici de date. Conţinutul informaţional al acestor fişe. Contabilitatea analitică se realizează cu ajutorul diferitelor fişe (fişe de cont pentru operaţiuni diverse) sau situaţii. una pentru debit cu dezvoltare pe conturi corespondente creditoare şi alta pentru credit cu dezvoltare pe conturi corespondente debitoare. prin care se realizează evidenţa sintetică reprezintă o adaptare la noile cerinţe a fişelor sintetice şah.2. se apreciază că sporirea potenţialului informativ.şah are ca trăsătură esenţială utilizarea a câte două fişe pentru fiecare cont sintetic. se continuă cu reflectarea acestor documente în registrele contabile şi se încheie cu întocmirea bilanţului contabil şi efectuarea analizei pe bază de bilanţ. registrul inventar. . registrul jurnal. în raport cu metodele folosite pentru evidenţa şi calculul costurilor şi rezultatelor. Fiecare formă de înregistrare contabilă se distinge prin modul de prelucrare a datelor şi prin structura registrelor contabile folosite pentru redarea înregistrării cronologice şi sistematice.forma de înregistrare contabilă maestru . Formele de înregistrare contabilă utilizate în ţara noastră Ciclul contabil de înregistrare şi prelucrare a datelor începe cu consemnarea în scris a datelor în documente. a determinat utilizarea mai multor forme de înregistrare contabilă cum sunt: forma italiană. denumite şi conturi anuale.Prin formă de înregistrare contabilă se înţelege un ansamblu de formulare corelate între ele. forma copigrafică (Ruff) şi alte forme. Tehnica de lucru în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă este următoarea: 27 . iar bilanţul contabil limita superioară. în funcţie de mijloacele tehnice de prelucrare de care dispune unitatea respectivă.forma de înregistrare contabilă pe jurnale. cu perfecţionarea mijloacelor şi tehnicilor de prelucrare a datelor. situaţiile sinteză şi raportare financiar-contabilă. forma maestru-şah (pe conturi corespondente). documentele justificative reprezintă limita inferioară a formei de înregistrare contabilă.şah. ca elemente componente ale formei de înregistrare contabilă. Discutate prin prisma evoluţiei în timp. de mărimea şi structura organizatorică a acesteia. balanţa conturilor. Modelul acestor fişe este prezentat la tema privind registrele contabile. . Forma de înregistrare contabilă maestru . experienţa dobândită în practica contabilă şi perfecţionarea tehnicilor de prelucrare a datelor. 4. în diferite ţări. alegerea formei de contabilitate este influenţată de natura activităţii unităţii patrimoniale. Experienţa teoretică şi practică din activitatea financiar-contabilă dovedeşte că nu se poate aplica aceeaşi formă de înregistrare contabilă în toate unităţile patrimoniale. etc. precum şi de posibilităţile practice de utilizare a acestor mijloace. se cuprind: documentele justificative. în categoria formularelor. Ca urmare.2. forma pe jurnale. de-a lungul istoriei s-a realizat prin apariţia în cadrul formelor vechi a unor elemente noi.forma de înregistrare contabilă în condiţiile folosirii mijloacelor tehnice de calcul. Dintre formele de înregistrare contabilă folosite în prezent în unităţile patrimoniale din ţara noastră menţionăm: . care au generat alte forme în scopul adaptării acestora la condiţiile specifice ale activităţii din diferite etape de dezvoltare. care servesc la înregistrarea şi prelucrarea după anumite reguli a datelor privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale. Perfecţionarea formelor de înregistrare contabilă. concomitent. Formele de înregistrare contabilă au apărut. denumită şi forma informatică. Ca urmare.

acestea se totalizează zilnic sau periodic în documente cumulative. ce constituie un registru anual. verificare.situaţii pentru debitul unor conturi (de exemplu. respectiv creditoare. ♦periodic. în evidenţa analitică ce se poate realiza cu ajutorul fişelor. ♦la sfârşitul lunii. unde volumul operaţiilor ce se înregistrează zilnic este redus. Această formă de înregistrare contabilă prezintă o serie de dezavantaje în sensul că înregistrarea în jurnal este greoaie şi nu permite diviziunea muncii. În cadrul acestei forme de înregistrare se folosesc următoarele registre: Jurnalul unic pentru înregistrarea cronologică. Sunt unităţi patrimoniale care întocmesc note de contabilitate pentru toate operaţiile patrimoniale (chiar dacă au la bază documente). pentru verificarea periodică a exactităţii datelor şi documentele de sinteză şi raportare financiar-contabilă privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute. sunt supuse prelucrării contabile ceea ce înseamnă (sortare pe feluri de operaţii. după totalizarea sumelor la sfârşitul fiecărei luni) se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice. pe baza datelor din balanţa sintetică a conturilor.Cartea mare. Balanţa de verificare a conturilor.situaţie privind operaţiile de casă şi bancă. se efectuează înregistrări. Jurnal privind decontările cu furnizorii. Jurnal situaţie privind operaţiile contabile. din balanţa conturilor întocmită pentru luna curentă. pe baza datelor din fişele sintetice cartea mare şah (cartea mare şah se utilizează pentru întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice. ce se concretizează în practică sub forma fişelor de cont pentru operaţii diverse. Formularele folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă sunt următoarele: . iar pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică se întocmesc balanţele de verificare pentru conturile analitice. ♦operaţiile din documentele justificative (sau centralizatoare unde este cazul). în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare. etc. de regulă la sfârşitul exerciţiului. . contare).jurnalele multiple care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică proprie conturilor sintetice (în unele cazuri se folosesc şi pentru conturile analitice). pentru debitul conturilor Casa şi Conturi curente la bănci).inventar sub forma listelor de inventariere pentru inventarierea patrimoniului. pentru evidenţa sistematică. folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă sunt: Jurnalul privind operaţiile diverse. evaluare. Jurnal . pentru operaţiile care nu au la bază documente (operaţii de stornare. cu ajutorul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică. controlul este dificil.) se întocmeşte nota de contabilitate care este un document tipizat ce conţine elementele articolului contabil. neexistând posibilitatea unei localizări mai uşoare a erorilor produse. totodată. Principalele jurnale pentru creditul conturilor. pe baza aceloraşi documente şi note de contabilitate. care stau la baza operaţiilor economice. ♦în paralel. se întocmeşte situaţia patrimoniului (semestrial) şi bilanţul contabil (anual).jurnale auxiliare). pe baza datelor preluate din jurnalele de credit (registrele . care se completează în fiecare lună. Prin intermediul registrului jurnal se atribuie un număr în ordine cronologică documentelor justificative. . situaţiilor sau altor formulare specifice acesteia.♦documentele justificative. erorile fiind identificate numai cu ajutorul balanţei de verificare. respectiv notelor de contabilitate şi. Registrul . dacă pentru acelaşi fel de operaţie există mai multe documente justificative. precum şi din balanţele analitice. se utilizează forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnal unic. Forma de înregistrare contabilă pe jurnale are ca trăsătură esenţială utilizarea jurnalelor pentru înregistrarea cronologică şi sistematică a creditului fiecărui cont în corespondenţă cu conturile debitoare respective. sintetică şi analitică. Cartea mare fără ca rulajele să fie dezvoltate pe conturi corespondente. în mod sistematic şi cronologic. respectiv notele de contabilitate se înregistrează în registrul jurnal folosit pentru înregistrarea cronologică a operaţiilor economico-financiare şi pentru stabilirea rulajului lunar al acestora. repartizarea profitului. In unităţile patrimoniale mici. Jurnal privind 28 .

Situaţiile finale împreună cu documentele care au stat la baza prelucrării datelor. trebuie să fie legate. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să precizeze tipul de suport pentru păstrarea datelor de intrare (pe hârtie. în condiţiile acestei forme de înregistrare contabilă. unde sunt folosite pentru sistematizarea informaţiilor şi obţinerea situaţiilor de raportare financiar contabilă (bilanţul contabil).) care asigură conservarea acestora în condiţii de 29 . unde este cazul). stabilită pe baza documentelor justificative sau notelor de contabilitate. în principiu.rulajul debitor. disc. numerotate. se transmit compartimentelor beneficiare. Cartea mare se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pentru fiecare cont sintetic. În cadrul acestei forme de înregistrare. Potrivit art. Aceasta se întocmeşte la finele lunii în felul următor: . sau alte birouri funcţionale. financiar. etc. apar ca etape distincte. respectiv contabilitate. şi registrele cartea mare. cu deosebirea că toate lucrările specifice se realizează prin utilizarea calculatorului electronic. aceleaşi ca şi în cazul formelor de înregistrare contabilă abordate anterior. ciclul contabil de prelucrare a datelor are ca punct de pornire formula contabilă. Forma de înregistrare contabilă în condiţiile utilizării tehnicii de calcul (informatică) se bazează pe adaptarea concepţiilor metodologice ale formelor de înregistrare contabilă caracterizate anterior. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. Jurnal privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale. etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor sunt asemănătoare cu cele prezentate la forma de înregistrare contabilă maestru şah.82/l991. se determină prin totalizarea sumelor preluate din coloanele conturilor corespondente creditoare cu care intră în corespondenţă în cadrul jurnalelor În general. Aceasta înseamnă că. sintetică şi analitică. precum şi pe baza notelor de contabilitate numai pentru acele operaţii care nu au la bază documente justificative (operaţii de stornare. în cadrul tehnicii de lucru următoarele: activitatea de codificare. parafate. înregistrarea contabilă sistematică (contabilitatea sintetică şi analitică) este la fel de importantă ca şi înregistrarea contabilă cronologică. dar cu un conţinut informaţional specific. şi prin programe specifice de prelucrare se obţine Registrul jurnal. sau numai la sfârşit de lună. obţinute la calculator sub formă de "liste". Situaţia privind mişcarea materialelor şi cheltuielilor de transport-aprovizionare.consumurile şi alte ieşiri de materiale. În plus. Situaţia încasării-achitării facturilor. Instrumentele de lucru sunt. . Jurnal privind vânzarea produselor şi alte ieşiri. şnuruite. la acele conturi pentru care nu sunt deschise situaţii pentru debitul lor. Registrul jurnal şi registrele Cartea mare. la închiderea exerciţiului. ambele realizându-se pe bază de registre sub formă de "listări informatice".). etc. etc. sigilate şi vizate înainte de arhivare. pentru evidenţa sistematică. Înregistrările în jurnal şi situaţii se efectuează în tot cursul lunii. în general. pentru evidenţa cronologică. fie cu ajutorul altor formulare specifice contabilităţii analitice (fişe de cont analitic pentru valori materiale. fişa de cont pentru operaţii diverse. stocarea.rulajul creditor se preia din coloana de credit a fiecărui jurnal. Contabilitatea analitică se organizează fie cu ajutorul jurnalelor (pentru unele conturi).). stabilirea procedurilor de prelucrare şi elaborarea modelelor pentru datele informaţionale de intrare şi situaţiile informaţionale finale (de ieşire). persoanele fizice şi juridice care utilizează sistemele de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile. adaptat necesităţilor de prelucrare automată a datelor. În categoria situaţiilor pentru debitul conturilor menţionăm: Situaţia privind operaţiile de casă şi bancă (care se află pe versoul jurnalului privind operaţiile de casă şi bancă). cu particularităţile menţionate anterior.23 din Legea contabilităţii nr. direct pe baza documentelor justificative (sau centralizatoare. Situaţia privind avansurile spre decontare. Menţionăm că în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă. Jurnal privind vânzarea mărfurilor şi alte ieşiri.

programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. la care să poată avea acces atât beneficiarii. interzicându-se inserări. trebuie să aibă la bază elementele de identificare a datelor supuse prelucrării. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare. precum şi listele înregistrărilor efectuate în evidenţa contabilă. organele de control au acces la documentaţia de analiză. fie în ordine inversă. 30 . cât şi organele de control. pentru operaţia patrimonială care a avut loc în unitate. Fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să aibă la bază conţinutul unui document scris. în condiţiile utilizării acestei forme de înregistrare contabilă. precum şi orice eliminări şi adăugiri ulterioare. sistemele de prelucrare automată organizate trebuie să permită. De asemenea. Fiecare înregistrare. Potrivit normelor legale. Procedurile de prelucrare automată a datelor trebuie să fie organizate astfel încât să permită controlul respectării reglementărilor în domeniu. reconstituirea elementelor şi a conţinutului conturilor. În cazul unităţilor care prelucrează în sistem automat date din contabilitate. fie de la datele de intrare. unităţile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul tehnicii de calcul poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente. intercalări. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare.siguranţă. în orice moment. pornind. de la conţinutul sintetic al conturilor.

miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale – gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului economic. Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi . rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate.Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date . de unde provine si denumirea de balanta. B. si in intervalul dintre doua bilanturi . Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala . rulajele perioadei curente . Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care trebuie sa existe intre datele inregistrate in contul sintetic si conturile sale analitice.Balanta de verificare asigura compararea datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfarsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate E. se intocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite in contabilitatea curenta a unei unitati patrimoniale.Capitolul V. legatura dintre conturile sintetice si bilant .consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi . D. Functia de centralizare a existentelor . Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare . intr-o perioada de gestiune -balante de verificare ale conturilor analitice se intocmesc inaintea elaborarii balantei conturilor sintetice pe baza datelor preluate din conturile analitice. precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. fie ca o balanta a soldurilor 31 . Functia de legatura intre conturile sintetice si conturile analitice – consta in intocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice. In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei inregistrari si corespondentei conturilor . C.Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale conturilor . Functia de analiza a activitatii economice – are un rol deosebit de important in analiza situatiei economico-financiare pe perioade scurte de timp. Balantele de verificare analitice se intocmesc pentru fiecare cont sintetic care afost desfasurat pe conturi analitice 2. legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice. prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a bilantului. Dupa natura contuirlor pe care le contine -balante de verificare ale conturilor sintetice. Clasificarea balantelor de verificare Balantele de verificare se clasifica dupa mai multe criterii : 1. totalul sumelor si soldul final de la sfarsitul lunii pentru care se incheie balanta respectiva Functiile balantei A. Balanta de verificare Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi . fiecare cont fiind inscris cu soldul initial . in care se inscriu datele valorice preluate din conturi. fiind astfel singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale. prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare . precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei. se prezinta in doua variante fie ca o balanta a sumelor. preluate din balanta de verificare. Dupa numarul de egalitati pe care le cuprind : -Balanta de verificare cu o singura egalitate. Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant – balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite in contabiliattea curenta a unitatii .

Erorile de inregistrare contabila care se pot identifica prin lipsa unor egalitati valorice din cadrul balantelor de verificare tabelare ale conturilor sintetice.Din aceasta grupa de erori fac parte : 32 .Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare Sau Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare -Balanta conturilor cu doua egalitati . se caracterizeaza prin separarea soldurilor initiale de rulajele lunii curente. pana la data cand urmeaza a se intocmi balanta de verificare.Desi reda volumul valoric al activitatii desfasurate intr-o perioada de gestiune. Ea se intocmeste in doua variante: -balanta tabelara -balanta de verificare sah Egalitatile ei sunt: Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare si Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare si Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare Cu ajutorul acestei balante de verificare se poate stabili si urmatoarea corelatie :totalul rulajelor din balanta de verificare trebuie sa fie egal cu totalul rulajelor din evidenta cronologica(din Registrul Jurnal) . in scopul verificarii exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi si pentru intocmirea bilantului contabil In vederea intocmirii balantei de verificare se efectueza urmatoarele lucrari : Se trec toate operatiile din evidenta cronologica (Registrul-Jurnal) in evidenta sistematica(Registrul Cartea Mare). doua pentru totalul sumelor debitoare si creditoare si doua coloane pentru soldurile finale. balanta de verificare cu patru egalitati cuprinde soldurile initiale debitoare si creditoare iar egalitatea se stabileste intre aceste totaluri ale soldurilor initiale debitoare si creditoare b)la sfarsitul celorlalte luni ale anului primele doua coloane contin date privind totalul sumelor precedente debitoare si creditoare Intocmirea balantei de verificare Balantele de verificare se intocmesc lunar si ori de cate ori este necesar. este o combinare a balantei de sume si solduri cu balanta de rulaje lunare cu solduri initiale .Egalitatile ei sunt : Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare si Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare -Balanta de verificare cu trei egalitati. care iau nastere din continutul diferit al primelor coloane . denumita si balanta sumelor si soldurilor rezulta din combinarea sumelor cu balanta soldurilor. Balanta de verificare cu patru egalitati se intocmeste in doua variante.astfel : a)in cazul lunii ianuarie . Se totalizeaza sumele din debitul si creditul conturilor deschise si se determina soldul lor Se transpun datele din conturi in formularul de balanta de verificare Se aduna coloanele balantei conturilor si se verifica egalitatile dintre coloanele perechi Identificarea erorilor de inregistrare contabila cu ajutorul balantelor de verificare Erorile de inregistrare contabila dupa posibilitatile de identificare se impart in doua categorii: A. nu reflecta natura operatiilor efectuate.Aceasta permite si redarea corespondentei conturilor in care s-au inregistrat operatiile economice in functie de continutul lor economic -balanta de verificare cu patru egalitati.Ea cuprinde patru coloane. debitoare si creditoare.De aceea ea mai poarta denumirea de balanta cu rulaje lunare cu sume precedente .Pentru inlaturarea acestui neajuns se foloseste balanta de verificare cu trei egalitati in forma sah.

totalului sumelor si soldurilor conturilor. insa nu in conturile la care trebuiau sa fie trecute ci in alte conturi care nu corespund continutului economic al operatiei respective. Identificarea si inlaturarea acestor erori se face in ordine inversa celei in care s-au desfasurat lucrarile de intocmire a balantei de verificare .Astfel de erori se identifica prin: punctarea documentelor care stau la baza inregistrarilor. Principalele categorii de erori sunt : Omisiunile de inregistrarea contabila constau in faptul ca anumita operatii economice au ramas neinregistrate in contabilitatea curenta . fie ca urmare a reclamatiilor primite de la corespondentii unitatii in legatura cu operatiile economice respective.Identificarea si corectarea acestor erori se face prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui cont in parte Erori de inregistrare in evidenta sistematica se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din Registrul Jurnal in Cartea Mare . efectuate cu ocazia stabilirii rulajelor.Identificarea acestor erori este posibila datorita soldurilor nefiresti ce apar la unele conturi analitice.Aceste erori se identifica prin punctare adica prin confruntarea tuturor elementelor valorice transcrise in balanta de verificare cu cele din evidenta sistematica Erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza unor calcule gresite .Aceste erori se identifica prin refacerea calculelor formulelor contabile complexe si prin punctarea acestor inregistrari cu documentele care au stat la baza lor. care pe langa unele egalitati valorice.Aceste erori se identifica ca in cazul precedent Erorile de inregistrare in evidenta cronologica se produc datorita urmatoarelor cauze : -stabilirea gresita a unor conturi corespondente -inregistrarea unei operatii economice de doua ori -inversarea formulei contabile -intocmirea corecta a formulei contabile dar cu alta suma Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balantei de verificare sah . 33 . reda si corespondenta conturilor.Erori de intocmire a balantelor de verificare se grupeaza in a)erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare si care se identifica prin repetarea calculelor b)erori ce apar cu ocazia transcrierii sumelor .Identificarea lor se realizeaza prin punctarea intre cele doua registre Erori de stabilire a sumelor in formulele contabile din evidenta cronologica se datoreaza adunarii gresite a sumelor in cadrul formulelor contabile complexe in evidenta cronologica. rulajelor si soldurilor conturilor din Registrul Cartea Mare in formularul de balanta .datorita acestor erori apar anumite anomalii in conturi cum ar fi : -solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri creditoare la conturi de activ -drepturi de creanta neincasate sau datorii banesti neachitate in termenele stabilite Erorile de compensatie se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din documente in Registrul Jurnal sau din acesta in Registrul Cartea Mare . precum si in urma reclamatiilor primite de la terti Erorile de imputatie se datoreaza transcrierii unor sume exacte ca marime din evidenta cronologica in evidenta sistematica atat in debit cat si in credit . Erorile de inregistrare contabila care se pot identifica prin lipsa unor corelatii valorice din cadrul balantei de verificare sah a conturilor sintetice si a balantelor de verificare ale conturilor analitice. B.

Contabilitatea rezultatului reportat 6. Contabilitatea capitalului social : este partea principală a capitalului propriu. În principiu capitalul social se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală înscrisă pe acţiunile sau pe părţile sociale în calitate lor de titluri de valoare. prin autofinanţare şi din alte surse financiare nerambursabile. 34 . în sensul că include şi alte elemente cum ar fi – datoriile pe termen scurt. Luând în considerare modul de constituire financiară. Potrivit standardelor internaţionale. Componentele sunt redate în grupa 16. Fiind un capital investit. datoriile pe termen lung –exprimă resurse financiare străine puse la dispoziţia intreprinderii de terţe persoane pe termen mediu (1-5 ani) şi pe termen lung (peste 5 ani). Pasivul este mai cuprinzător. Structura capitalurilor proprii este redată în conturile din clasele 10 – 12. reprezintă creanţe reziduale – la lichidarea intreprinderii sunt achitate mai întâi obligaţiile faţă de creditori şi numai ceea ce rămâne revine acţionarilor. ţinând cont de natura lor. poate fi egal. în sistemul de gestionare a intreprinderii. Capitalul permanent nu se confundă cu pasivul bilanţului. Contabilitatea primelor de capital 3. se grupează în: 1. Contabilitatea rezervelor 5. Contabilitatea rezervelor din reevaluare 4. valorii nominale i se asociază şi alte categorii de valori: a. provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – sunt fonduri constituite la închiderea exerciţiului financiar pe seama cheltuielilor (prin autofinanţarea şi sunt destinate finanţării pierderilor şi cheltuielilor probabile şi exigibile în viitor. fiecare modificare făcându-se pe diferite căi. stabilită de regulă rpin negociere la bursa de valori. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii Notă: Subvenţiile pentru investiţii (131) figurează în planul de conturi în categoria conturilor de capital. Contabilitatea capitalurilor proprii 1. certe. Se constituie la înfiinţarea intreprinderii. Ele au fost raportate pânî acum drep capitaluri proprii. 2. valoarea de piaţă = este valoarea de vânzare-cumprare a acţiuniilor. Notă: Cele trei categorii de capital menţionate formează la un loc capitalul permanent al intreprinderii. mai mare sau mai mic decât valoarea nominală. 1. şi apoi se modifică în sensul creşterii capitalului sau reducerii capitallui. capitaluri proprii – se constituie prin aportul proprietarilor. 3. se mai numesc şi capitaluri permanente. Întrucât acţionarii sunt titulari de valori negociabile.Capitolul VI – Contabilitatea capitalurilor Capitalurile exprimă sursele de finanţare cu caracter stabil ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii (?). Componentele sunt redate în grupa 15. Initial capitalul social se determină ca mărime la înfiinţarea intreprinderii. pasivele de regularizare şi asimilate. dar nedeterminate ca volum). Contabilitatea capitalului social 2. determinativul „stabil” marchează prezenţa acestor surse la dispoziţia intreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. constituţia fiind realizată prin aportul propietarilor. ele sunt raportate în bilanţ ca venituri în avans. În strânsă legătură cu valoarea de piaţă şi valoarea nominală este preţul de emisiune al acţiunilor – trebuie plătit de persoanele care subscriu acţiunile în momentul emiterii lor. ca o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. Evaluarea capitalului social la valoarea nominală impune calculul şi evidenţa distinctivă a primelor de capital.

în care activul net contabil este egal cu A real – datoriile.n: 1. aport în natură = 2000 de acţiuni.net/act. Valoarea de rentabilitate = este valoarea bazată pe rezultatele financiare ale intreprinderii şi care îmbracă două forme: h. prin statutul societăţii şi prin contractul de societate trebuie îndeplinite anumite condiţii. valoarea de randament – valoarea dividentului + a profitului net pe o acţiune. Exemplu: La 01. c. financiară = 1000 lei/ 20%= 5000 lei i. Exepmlu: divident/acţiune= 1000 lei r medie= 20% val. 456. Încasarea aportului. valoarea intrinsecă – se calculează între activul net intrinsec şi numărul de acţiuni.06. unde activul net intrinsec este egal cu activul net contabil minus provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nejustificate minus capitalul subscris nevărsat. Încasarea primei tranşe în numerar 5121= 456 2 milioane (4000 acţiuni* 1000 lei/acţiune* 50%=2000000) b. Exemplu: divident= 1000 lei pr. înregistrarea aportului adus în natură % =456 2000000 212 1500000 371 500000 3. valorea patrimonială = este valoarea calculată pornind de la situaţia patrimonială evidenţiată în bilanţ. care se pot capitaliza la o rată medie a dobânzii de piaţă.b. Structura capitalului subscris: aport în numerar = 4000 acţiuni.valoarea nominală minimă a acţiunilor sau părţilor sociale .dat constituirii şi datele vărsării ulterioare a capitalului subscris. Operaţiunile contabile la 01. aportul în natură se aduge integral la subsciere. subscrierea capitalului 456= 1011 6 milioane (6000 acţiuni*1000 lei/acţiune= 6000000) 2. când. divizat în 6000 de acţiuni cu valoare nominală de 1000 de lei (considerată egală cu preţul de emisiune). Contituirea capitalului social se face la înfiinţarea intreprinderii.felul şi structura aporturilor . 01. Conturile specifice utilizate la constituire – 101. SRL). aportul în numerar se încasează:50% la subscriere şi 50% la 01.n – se încasează tranşa a II-a pentru restul acţiunilor subscrise în numerar 35 .01. capitalul subscris 6 milioane. prin legislaţie.01.cea care rezultă din vânzarea forţată a intreprinderii într-un interval limitat.n. din care 1500 de acţiuni pentru construcţii şi 500 de acţiuni pentru mărfuri. Se disting 3 forme: j.numărul de acţionari sau asociaţi . l. valoarea de lichidare .mărimea capitalului social . Principalele prevederi legale (legea 31/1990 republicată.06. Se calculează ca raport între dividentul distribuit pe o acţiune şi rats medie a dobânzii pe piaţă. valoarea contabilă (valoarea bilanţieră) – raportul între activul net contabil şi numărul de acţiuni. privind societăţile comerciale) sunt: . Toate aceste prevederi se diferenţiază după forma juridică a intreprinderii (SA.n se constituie societatea pe acţiuni X prin subscipţie publică. a. schimbarea formei capitalului (nevârsat în vărsat) 1011= 1012 4000000 4.= 2000 lei dobânda medie= 20% valoarea de randament= (1000 lei+2000lei)/ 20% = 6000 lei. valoarea financiară – exprimă echivalentul corespondent capitalizării dividentului anual pe acţiune la o rată medie a dobânzii de plată. k.

1011 = 2. în contul 758 (alt venituri din exploatare). acţionarii efectuează vărsământul tranşelor următoare cu intârziere 2.06).P. contabilizat în contul 768 (alte venituri financiare. Diferenţa dintre valoarea acţiunilor noi încasate şi reţinerile reprezentând vărsămintele neefectuate de vechii acţionari. 1. adică nu maui pot efectua vărsarea tranşelor următoare. Dobânda se constituie pentru întreprindere ca venit financiar.500 000 lei T. cel mai des utilizat fiind rentabilitatea capitalului social.01 şi 01. cu o întârziere de 3 luni şi că pentru aceasta s-au calculat dobânzi de 100000 lei şi daune de 50000 lei. creanţa dispare. 1011 – se transformă în două momente în capital vărsat Bilanţ A 5121 – 4 000 000 lei 212 – 1 500 000 lei 371 .06. respectiv din exploatare. Acţionarii se află în stare de dificultate financiară. Legea 31/1990 prevede că mai întâi ei trebuie să fie somaţi public.. Daunele se calculează în funcţie de indici adoptaţi de fiecare întreprindere. – 6 000 000 lei Caz general de constituire a capitalului social La constituirea capitalului se întâlnesc două cazuri practice: 1.. fiecare purtând numărul acţiunii vechi. Continuare aplicaţia: Considerăm că toţi acţionarii care au subscris acţiuni noi.. în acelaşi număr. Daunele calculate se contabilizează ca venit din exploatare. Şi în acest caz dobânzile şi cheltuielile de publicitate se contabilizează ca venituri financiare. mai mic sau mai mare decât valoarea nominală.09. Acţiunile lor sunt anulate şi sunt emise acţiuni 36 . Dobânda se calculează în funcţie de valoarea capitalului nedepus. de numărul de zile de întârziere şi de procentul de dobândă practicat de banca comercială unde întreprindere are deschis contul. Acţionarii efectuează vărsăminte cu întârziere: legea prevede ca pentru perioada de întârziere ei să suporte dobânda calculată de întreprindere şi daunele produse de nedepunerea capitalului.n încasarea celei de-a doua tranşe se contabilizează prin operaţiile: a. se lichidează în două momente (01. Continuare aplicaţia: Cosiderăm că la 1. dobânzile calculate şi cheltuielile de publicitate şi de reclamă la care se adaugă daunele societăţii se restituie vechilor acţionari. schimbarea formei capitalui 1011= 1012 2000000 456 – creanţă faţă de acţionari. prin intermediul unei publicaţii de mare audienţă şi dacă nu depun capitalul acţiunile lor să fie anulate şi să se emită spre vânzare acţiuni noi. acţionarii se află în stare de dificultate financiară.5121= 456 2000000 5. efectuează al doilea vărsământ la 1.09. 5121 = % 456 768 758 1012 2150000 2000000 (4000 acţiuni*1000lei/acţiune*50%) 100000 50000 2000000 b.n.A – 6 000 000 lei B 1012 – 6 000 000 lei T. Ele vor fi emise la un preţ de emisie egal.).n toţi acţionarii care au subscris acţiuni noi în numerar se află în stare de dificultate financiară.. La 1.

deci au pierdut 70000 de lei. 1. emiterea de acţiuni noi pentru aporturi: a. regularizare cu vechii acţionari • încasări din noile acţiuni: 4080000 • retineri . în numerar: Acţiunile noi pentru crşterea de capital în numerar se emit la un preţ de vânzare – preţ de emisie situat de regulă între valoarea nominală şi valoarea contabilă a acţiunilor. dobânda este de 100000 lei şi cheltuielile de publicitate+daune=50000 lei Operaţiunile la 1. 2.n. Există 3 căi de creşte: 1. Creşterea de capital social Considerente: obţinerea de resurse noi pentru finaţarea investiţiilor şi pentru consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii. care prezintă următoarele particularităţi: • aparţine în mod nediferenţiat tuturor acţionarilor.09. încorporarea sau capitalizarea rezervelor. emiterea de acţiuni noi pentru aporturi în numerar sau în natură. • atragerea deponenţilor pentru creşterea de capital.09. 3. utilizând un preţ de vânzare inferior valorii contabile Diferenţa dintre preţul de emisie şi valoarea nominală a acţiunii poartă denumirea de primă de emisiune.n: a.dobânzi: 100000 .noi: preţu de emisie=1020 lei. 37 * 456 = . Valoarea nominală: partea din capitalul social corepunzătoare unei acţiuni. modificarea formei capitalului social 1011 = 1012 2000000 (4000 acţiuni*1000lei/acţiune*50%) c. conversia unui angajament financiar în capital social. calculată ca raport între valoarea capitalului social şi numărul acţiunilor.cheltuieli publicitate+daune: 5000 total 2150000 • diferenţa de restituit vechilor acţionari: 4080000-21500000=1930000 % 150000 768 100000 758 50000 * retituire către vechii acţionari: 456 = 5121 1930000 Vechii acţionari au depus la 1. calculată ca raport între valoarea capitalului propriu şi numărul acţiunilor. care s-au încasat la 1. Situarea preţului de emisie între aceste două valori are 2 motivaţii: • necesitatea încasării de către întreprindere cel puţin a sumelor care să acopere dreptul de proprietate conferit cumpărătorului. Valoarea contabilă: partea din capitalul propriu corespunzătoare unei acţiuni. Întotdeauna valoarea contabilă a unei acţiuni este mai mare decât valoarea nominală. primelor de capital sau a profitului în masa capitalului social. deoarece capitalul propriu este mai mare decât capitalul social.01.vărsăminte neefectuate: 2000000 .09. încasare preţ de emisie 5121 = 456 4080000 (4000 acţiuni*1020) b.n 1930000 lei.n 2 milioane de lei şi au încast la 1.

000 7. Situaţia capitalului şi valoarea contabilă a acţiunilor înainte şi după majorare se prezintă astfel: Nr. Aceasta se realizează prin atribuirea acestora unor titluri de valoare – drepturi preferenţiale de subscriere (DS). Pentru compensarea acestei piederi vechii acţionari primesc pentru fiecare acţiune posedată un DS. caz în caze operaţiile contabile sunt similare constituirii capitalului social. Transa I: .000 1.000 1.000 1. R. nici o pierdere.000 8.000. sunt tranzacţionate la bursa de mărfuri.000 7.000 1.160 38 . datorată creşterii numărului de acţiuni.000 6.modificarea formai capitalului 1011 = 1012 500 Tranşa II . Ctr.200. rezerve de 1200000 lei şi un număr de 6000 de acţiuni. Ei beneficiază totuşi de un capital social mai mare. C.700.• se încasează în întregime cu ocazia primului vărsământ sau la subscriere.P. La contabilizarea creşterii de capital prin emisiune de acţiuni noi cu aport în numerar avem 2 cazuri: • preţul de emisie este egal cu valoarea nominală.subscrierea 456 = % 1200 1011 1000 1041 200 . fiind negociabile.500 1. Nr. Continuare aplicaţia: Are loc o creştere de capital prin emisiunea unei acţiuni. Odată cu DS-ul se calculează şi paritatea de emisiune. 1 2 3 4 5 6 Indicatori C. DS-ul exprimă pierderea de valoare a unei acţiuni.modificarea formai capitalului 1011 = 1012 500 Problema principală este cea a protecţiei vechilor acţionari.încasarea a 50% din valoarea nominală + 100% prima de emisiune 5121 = 456 700 . care se ataşează acţiunilor. Înainte de majorarea societatea avea capitalul social de 6 milioane de lei. DS= valoarea nominală – valoarea contabilă Notă: valoarea calculată pentru un DS are un carcter teoretic. Astfel ei nu realizează nici un câstig.500. Pierderea se explică prin faptul că noile acţiuni se emit la un preţ inferior valorii contabile a vechilor acţiuni.S. deoarece aceste titluri de valoare. prima de emisiune este 200 de lei.încasarea ultimilor 50% 5121 = 456 500 . având preţul de emisiune de 1200 lei şi valoarea nominală de 1000 de lei.200. Încasarea se face în două tranşe: 50% la subscriere şi 50% tranşa a doua. Exemplu: Societatea X îşi creşte capitalul social prin emisiunea a 1500 de acţiuni noi. adică 1000lei/acţiune.200 Situaţia nouă 7.000 1. calculată ca raport între numărul de acţiuni noi şi numărul de acţiuni vechi.200. valoarea de emisie fiind egală cu valoarea nominală. acţiuni VN (1:4) VCTB Situaţia veche 6. care le poate aduce dividente mai mari în cazul obţinerii de profit. ea exprimând câte acţiuni vechi revin la una nouă. astfel încât nivelul DS-ului este dat de raportul cerere-ofertă.

adică 160 lei. va putea intra în posesia unei acţiuni noi folosind 16 DS-uri. ci direct contul 1012.000.subscrierea de capital cu aport în natură: 456 = % 2400 1012 2000 1043 400 39 .000 la 8. atât VN = 1000 lei. Nr. atunci un acţionar nou plăteşte efectiv valorea contabilă nouă. . . Efectele asupra capitalului şi a valorii contabile sunt: .acţionatii noi plătesc valoarea contabilă nouă.DS = 1200 – 1160 = 40 lei Paritate de emisiune = 1500/6000 = ¼ . de la 40 la 20.creşte capitalul propriu cu prima de emisiune de la 7.850. cât şi valoarea DS-urilor corespunzătoare parităţii de emisiune. diferenţa până la paritatea de emisiune poate fi vândută sau poate fi cumpărată de către acţionari. de la 1160 la 1180. . creşterea nominală a capitalului social = număr de acţiuni* VN numărul de acţiuni se calculează raportând valoarea aportului în natură la preţul de emisie al unei acţiuni Pentru că aportul în natură trebuie pus imediat după subscriere. Acţiunile noi se emit la un preţ teoretic. un acţionar vechi pentru a intre în posesia unei acţiuni noi plăteşte VN = 1000 lei şi depunde DS-uri într-un număr corespunzâtor parităţii de emisiune (4 DS-uri). Dacă acţiunile noi sunt subsctrise de către acţionari noi. VN = 10 lei. diferenţa fiind preima de emisiune: Exemplu: Aceleaşi date ca la problema anterioară. Conform parităţii de emisiune de ¼ .patru acţiuni vechi pentru o acţiune nouă (nunăr de DSuri/acţiune nouă). în natură: în cazul creşterii de capital cu aport în natură nu se pune problema protecţiei vechilor acţionari. .500. acţiuni noi = 2400/12 = 200 de acţiuni noi Valoarea nominală a creşterii de capital social = 200 acţiuni * 10 lei = 2000 lei Prima de aport = 2400 – 2000 = 400 lei . Preţul de emisie al unei acţiuni este 12 lei. În aproape toate cazurile numărul de acţiuni vechi deţinute de un acţionar vechi nu este divizibil cu paritatea de emisiune. Dacă un acţionar vechi deţine 19 acţiuni vechi el va primi 19 DS-uri. VCTB nouă = VN + DS (corespunzătoare parităţii de emisiune) = 1000 + 4*40 = 1160 Cazuri:Dacă acţiunile noi sunt subscrise de vechii acţionari. b. • preţul de emisie este mai mare decât valoarea nominală.creşte valoarea contabilă nouă cu 20 de lei. apropiat de valoarea contabilă a acţiunii. el rămâne astfel cu 3 DS-uri.scade valoarea uni DS cu 20 de lei. pentru contabilizare nu se utilizează contul 1011. valoarea aportului stabilită de evaluator fiind de 2400 lei. Valoarea aportului în natură este stabilită de către o comisie de evaluări. El poate să mai cumpere un DS sau să le vândă pe cele 3.acţionarii vechi plătesc preţul de emisiune+ DS. considerând preţul de emisiune de 1100 lei. iar diferenţa dintre valoarea aportului şi valoarea nominală a creşterii capitalului social o formează prima de aport. Exemplu: O creştere a capitalului social cu aport în natură a unui utilaj.

000 7. creditorii să fie interesaţi să devină acţionari.400. ctr 1 2 3 4 5 6 Indicatori C. acţiuni VN VCTB Situaţia veche 6. creşterea de capital prin încorporarea de rezerve – creşterea capitalului social prin operaţiuni interne (are loc creşterea capitalului social şi concomitent scăderea altor componente ale capitalului propriu). Exemplu: Menţinând datele iniţiale şi considerând că întreprinderea încorporează rezerve în capitalul social de 400. pot fi transformate: • obligaţiile în acţiuni.S. Valoarea de emisie a acţiunilor noi este apropiată de valoarea contabilă.000 1.125 DA = 1200 – 1125 = 75 lei Paritatea de emisiune = 400/6000 = 1/15 VCTB nouă = 15* DA = 15* 75= 1125 lei Un acţionar vechi pentru a intra în posesia unei acţiuni noi depune 15 DA.000 lei. • datoriile către bănci.drepturi de atribuire (DA) – care se ataşează acţiunilor. Există angajamnete financiare convertibile. Se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă veche şi valoarea contabilă nouă. avem următoarea situaţie: Nr.000 1. Operaţiunea de contabilizare îmbracă forma: 1068 = 1012 400000 Dacă s-ar fi încorporat prime de capital: 1004 = 1012 400000 Dacă s-ar fi încorporat profit: 117 = 1012 400000 Condiţia ca un angajament financiar să se transforme în capital social este ca. Ca şi în cazul DS-urilor DA exprimă pierderea de valoare ca urmare a creşterii numărului de acţiuni.000 800.000 6. deoarece noii acţionari sunt creditorii firmei.P. pentru care se emit 400 de acţiuni noi. Protecţia vechilor acţionari este asigurată atribuindu-le lor .000 6. R C. furnizori în acţiuni.200.200. un acţionar nou pentru a intra în posesia unei acţiuni noi plăteşte valoarea contabilă nouă (achiziţionare vechi ?).400 1. Nr. Similar şi paritatea de emisiune. Diferenţa dintre valoarea de conversie (a datoriei) şi valoarea nominală este prima de capital (se contabilizează în contul 104).200.000 7. Creşterea de capital poate fi realizată şi prin emisiunea de acţiuni noi care se ditribuie gratuit acţionarilor.000 1. fiind o obligaţie de plată 161 = % 4 000 000 1012 3 500 000 1044 500 000 40 .000 1. sau prin creşterea valorii nominale a celor deja existente. Exemplu: Un împrumut de 4 000 de obligaţiuni cu valoarea nominală de 1 000 se transformă în 2000 de acţiuni cu valoarea nominală de 1750.000. În cazul conversiei angajamentelor financiare în capital social nu se pune problema protecţiei vechilor acţionari.213 = 456 2400 2. Prima de conversie = (4000*1000) – (2000*1750) = 500000 • împrumutul din emisiunea de obligaţiuni se contabilizează în contul 161.200 Situaţia nouă 6.

Reducerea capitalului social prin acoperirea pierderilor: pierderile sunt acoperite în n+1.reducerea valorii nominale acţiunilor. sau pe seama contului 1041 atunci când preţul de răscumpărare este mai mic decât valoarea nominală. Acoperirea pierderilor.pierdere 121 117/P 1012 = 3. 1. Metodologic se înregistrează prin 2 operaţiuni conatabile: • reducerea capitalului concomitent cu evidenţierea datoriei de plată către acţionari 1012 = 456 • plata către acţionari a capitalului retras 456 = 5121 2.reducerea numărului de acţiuni. 1. Rambursarea unei părţi din capitalul social la acţionari (la SA). Alte modalităţi: amortizarea capitalului. Acţiunile proprii răscumpărate sunt contabilizate în contul 502 la nivelul preţului de răscumpărare.se reduc investiţiile dintr-un sector de activitate. Preţul de răscumpărare este diferit de valoarea nominală a acţiunilor. n+2 din profit sau din rezervele legale Exemplu: Cheltuieli rezultat reportat 117/P Clasa 6 % = = 1000 = % 1000 Clasa7 800 121 800 Venituri 200 . 2. . . răscumpărarea acţiunilor proprii. Reducerea capitalului social prin răscumpărarea acţiunilor proprii se poate realiza la bursa de valori în două feluri: a.are loc retragerea unor acţionari dacă AGA este de acord Modalităţi de realizare: . 3.capialul este supraporţionat faţă de activitatea societăţii.Contabilitatea reducerii capitalului social Există trei căi de reducere a capitalului social: 1. iar anularea devine: 41 . vânzarea acţiunilor emise către salariaţi sau terţi (scop) a. . se anulează acţiunile emise b. Exemplu: Se răscumpără o acţiune la preţul de răscumpărare de 2000 de lei în condiţiile în crae valoarea ei nominală este de 1900 de lei. Rambursarea unei părţi din capitalul social la acţionari (la SA) are loc atunci când: . * răscumpărare: * anulare: 502 = 5121 2000 lei % = 502 2000 lei 1012 1900 lei 1068 100 lei În cazul unui plus de valoare se majorează primele de capital. ce diminuează rezerva din 1068. Diferenţa dintre preţul de răscumpărare şi valoarea nominală se contabilizează pe seama contului 1068 atunci când preţul de răscumpărare este mai mare decât valoarea nominală. ceea ce înseamnă un minus de valoare de 100 de lei.

între valoarea contabilă a acţiunilor stabilite în urma fuziunii şi valoarea lor nominală (prime de fuziune). dar nu şi ca structură. 456 = 1011 Amortizarea capitalului se face fie din rezervele disponibile 1068. 117) .Se reduc componentele capitalurilor proprii pe seama cărora s-a făcut amortizarea (1068. Motivul îl constituie faptul că amortizarea s-a făcut din profitul neimpozitat la repartizarea în rezerve sau rezultat reportat. Se contabilizează prin trei operaţii: * dacă amortizarea se face din rezultat: 1068 = 456 dacă amortizarea se face din profit: 117 = 456 * plata către acţionari a capitalului amortizat: 456 = 5121 * modificarea frmei capitalului din neamortizat în amortizat: 1012n =1012a Consecinţe: . Exemplu: 1. Diferenţa se contabilizează fie ca. Constă în rambursarea către acţionari a capitalului social depus fie parţia. Contabilitatea primelor de capital primele de capital se constituie ca excedent între valoarea de emisiune şi valoarea nominală (primele de emisiune). fie printr-o decizie a AGA. între valoarea bunurilor primite ca aport şi valoarea nominală a acşiunilor (prime de aport)şi între valoarea datoriei obligatare (a unei obligaţiuni) şi valoarea nominală a unei acţiuni (prime de conversie). Se răscumpără o acţiune la preţul de răscumpărare de 5000 şi se vinde către salariaţi cu 5200.Capitalul social rămâne nemodificat ca mărime. * răscumpărare: 502 * vânzare către salariaţi: 5121 5000 5121 = % 502 764 Dacă se vinde la o valoare mai mică:% = 502 5121 664 Capitalul social nou este egal cu cel vechi: 1012n = = 5200 5000 200 1012v Amortizarea capitalului este reglementată fie în virtutea unei decizii statutare. ci doar modifică structura. fie în contul 764 ca venituri cedate. depunătorii primesc în continuare dividende în funcţie de mărimea capitalului social depus.1012 = % 502 1041 Acţiunile răscumpărate pentru a fi vândute salariaţilor sau unor terţi nu micşorează capitalul social. restituindu-se acţionarilor restul de 90%. mai mare sau maimic decât preţul de răscumpărare. fie în totalitate. Acţiunile se răcumpără de la bursă şi se vând la un alt preţ. operaţiile contabile: 42 - . ceea ce are implicaţii în plan fiscal: la lichidarea capitalul neamortizat nu se impozitează. în schimb cel amortizat se impozitează cu o cotă de 10%. Deşi capitalul este amortizat parţial sau total. fie din 117. Acest lucru nu modifică mărimea capitalului social. ci doar structura. se contabilizează în contul 104. cheltuială financiară în contul 664.

atunci apare un minus de valoare. 6816. Presupune diminuarea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate . 213 = 404 50000 681 = 281 10000 681 = 281 10000 în exerciţiul N+1 la 31 dec. • dacă valoarea justă este mai mică decât valoarea contabilă netă. • dacă la a doua reevaluare se obţine un minus de valaore se contabilizează astfel: .dacă minusul este în limita plusului precedent. plusul se contabilizează ca venit în contul 7813 (de provizioane). el diminuează rezerva existentă . deci apare un minus de 7000 % = 213 7000 105 5000 6813 2000 43 - Exemplu: în exerciţiul N . evaluarea se face la valoarea reevaluată (valoarea justă). iniţial imobilizările sunt evaluate la costul lor. 7813. Presupune recalcularea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate pe baza unui indice de preţ. aceasta se contabilizează astfel: . atunci apare un plus de valoare.dacă minusul depăşeşte plusul precedent suma se contabilizează ca o cheltuială în contul 6813. Reevaluare prin diminuarea (creşterea?) valorii contabile nete. ulterior imobilizările sunt evaluate potrivit standardelor internaţionale contabile astfel: • dacă se aplică tratamentul contabil de bază. iar valoarea contabilă nominală este recalculată la valoarea justă. • dacă la prima reevaluare se obţiune un plus de valoare se contabilizează ca rezervă în contul 105. evaluarea ulterioară se face la costul imobilizărilor diminuat cu amortizarea şi provizioanele – valoarea contabilă netă • dacă se aplică tratementul contabil alternativ premis (?). obţinut în urma reevaluării se contabilizează în conturile 105. Există două metode de calcul şi contabilizare: 1. se contabilizează ca rezultat în 105.când plusul este mai mare deât minusul precedent. deci plusul de valoare este de 5000 213 = 105 5000 681 = 281 12000 în exerciţiul N+2 la 31 dec. Reevaluarea prin creşterea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate. N+2 – are loc reevaluarea 281 = 213 12000 valoarea nominală = 23000 valoarea justp = 16000. • dacă la a treia reevaluare se obţine un plus de valoare.* constituirea: 456 = % 1012 (1011) 104 * utilizarea – încorporarea în alte componente ale capitalului propriu: 104 = 106 sau 104 = 1012 Contabilitatea rezervelor din reevaluare imobilizări corporale şi necorporale. • plusul sau minusul de valoare.când plusul este în limita minusului precedent. În urma reevaluării unei imobilizări: • dacă valoarea justă este mai mare decât valoarea contabilă netă. . 2. N+1 – prima reevaluare 281 = 231 20000 presupunem că valoarea justă = 35000 valoarea contabilă netă = 30000.

constituite prin vânzarea de obligaţiuni către cumpărători. Cheltuielile cu emisiunea sunt de 24000 lei.. valoarea de emisiune de 940 lei pe obligaţiune.n 1. contul 6811. rata dobânzii de 15% pe an. pe seama cheltuielilor financiare. Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni 2. Prima de rambursare se contabilizează în contul 169. Vânzarea obligaţiunilor se face fie prin intermediul unor instituţii financiare sau bancare (de regulă). pentru a face împrumutul mai atractiv. Dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate 1. dar în general este mai mare decât aceasta pentru a face împrumutul mai atractiv. • Preţul de emisiune – preţul la care se emit şi se vând obligaţiunile. Ele cuprind: 1.10.n+2). durata de doi ani. el poate fi cel puţin egaş cu valoarea nominală. Aceasta trebuie să ramburseze împrumutul primit la termen sau eşalonat (mai multe rate scadente) şi să plătească cumpărătorului o dobândă înscrisă pe cupoanele ataşate obligaţiunilor. • Prima de rambursare a obligaţiunilor –este suplimentul de valoare plătit de societatea emiţătoare obligatarilor.. Contabilitatea datoriilor pe termen lung Sunt resurse străine care există în întreprindere pe o perioadă mai mare de 1 an. Pentru contabilizarea operaţiunilor privind obţinerea şi rambursarea împrumutului din emisiunea de obligaţiuni şi a altor operaţiuni implicate este necesar să fie cunoscute: • Valoarea nominală a obligaţiunilor – exprimă mărimea de referinţă a unei fracţiuni din împrumutul obligatar şi se constituie printr-o sumă de ordinul miilor întregi (1000. pe de o parte sub formă de cheltuieli în contul 666 şi pe de altă parte ca datorie de plată în contul 1681. care se amortizează pe durata împrumutului. plătite din contul curent . Creditele bancare pe termen mediul şi lung 3. în momentul contabilizării împrumutului.10.n+1 şi 1. Preţul de emisiune apare contabilizat în contul 461. • Preţul de rambursare – este preţul plătit la scadenţă cumpărătorului. • în exerciţiul n – 1. Exemplu: Societatea X emite la 1. Ea se amortizează pe durata acestuia. contul 6868. care se contabilizează. Preţul de rambursare apare evidenţiat în contabilitate ca datorie de plată în contul 161. • Cheltuieli cu emisiunea de obligaţiuni: se contabilizează în prezent ca. valoarea de rambursare 1000 lei pe obligaţiune (egală cu valoarea nominală)..10.10. Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni: acestea sunt denumite şi credite obligatare şi reprezintă datorii pe termen lung. fie de către societatea emitentă.). În funcţie de valoarea nomianlă se calculează dobânda împrumutului. îmcasarea împrumutului de la obligatari .n un împrumut obligatar de 1000 de obligaţiuni. Datorii ce privesc imobilizările financiare 4. 5000. se înregistrează subscrierea de către obligatari % = 161 1 000 000 461 940 000 169 60 000 2. Alte împrumuturi şi datorii asimilate 5.Capitolul VII. el poate fi egal cu valoarea nominală sau mai mic decât aceasta. cheltuieli de constituire a societăţii (imobilizări necorporale). la preţul de emisiune de 940 000 lei 44 . aceste cheltuieli se amortizează pe durata împrumutulu pe seama cheltuielilor de exploatare. rambursabil în 2 rate egale (1. se calculează ca diferenţă între preţul de rambursare (mai mare) şi cel de emisiune (mai mic). cu valoarea nominală de 1000 lei pe obligaţiune.

1. se plăteşte dobânda aferentă primei rate 1681 = 5121 150 000 (1000000*15%) 9.n+131.10. concomitent cu plata dobânzii se contabilizează şi cheltuielile datorate de plată a dobânzii pe perioada 1.10.1.n+131.10.n-31.n+1 6811 = 280 12 000 11.12.n+1 10. contabilizarea dobânzii aferente împrumutului pe perioada de folosire 1.10.10.12.10.n+2 6811 = 280 9000 45 .12.n+1 6868 = 169 30 000 12. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1. se rambursează prima rată de 500 000 161 = 5121 500 000 8.n+-1.12.10.n .10.n+2 16.5121 = 461 940 000 3. concomitent cu plata dobânzii se contabilizează şi cheltuielile datorate de plată a dobânzii pe perioada 1.1.n+2 666 = 1681 56 250 • la 31.n+1 666 = 1681 18 750 (500000*15%*3/12) • în exerciţiul n+2 – la 1. plata cheltuielilor de constituire 201 = 5121 24 000 • la 31.12.n+1-1.n-31.12. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1.1. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1.12.10.n+1 7. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1.1.n+1 666 = 1681 112 500 (1000000*15%*9/12) • la 31.12. plata ultimei tranşe de 500 000 161 = 5121 500 000 14. contabilizarea dobânzii aferente împrumutului pe perioada de folosire 1.n 6811 = 280 3000 (24000/24luni*3 luni = 3000 lei) 5.n 666 = 1681 37500 (1000000*15%*3/12) • în exerciţiul n+1 – 1.n+2 13.n+2-1. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1.n 6868 = 169 7500 (60000/24 luni*3 luni =7500 lei) 6.10.n+1-31.se contabilizează cheltuielile aferente împrumutului 4. se plăteşte dobânda aferentă celei de-a doua rate 1681 = 5121 75 000 (500000*15%) 15.n31.

ca cheltuială financiară. calcularea şi contabilizarea dobânzii aferente pentru perioada 1. • operaţii în n 1.04. preţul de răscumpărare finnd mai mic.n+1 666 = 1682 100 (4000*10%*3/12) 5.04. în contul 1682 Exemplu: Societatea X primeşte la 1. cu dobândă fixă de 10% pe an.04.n+1-31.10. calcularea şi contabilizarea la 31.12. egal sau mai mare decât preţul de rambursare.n+1 a dobânzii aferente primei rate 1682 = 5121 400 (4000*10%) 6. purtătoare de dobândă.n+1 a primei rate de 1000 162 = 5121 1000 4.n a împrumutului 5121 = 1621 4000 2. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1. încasarea la 1.04. răscumpărarea obligaţiunilor 505 = 5121 110 2.n 666 = 1682 300 (4000*10%*9/12) • operaţii în n+1 3. Credite bancare pe termen mediu şi lung .12. Evidenţa obligaţiunilor răscumpărate este realizată cu ajutorul contului 505 la preţul de răscumpărare. iar dobânzile se contabilizează pe de o parte ca cheltuieli financiare 666.n a dobânzii aferente perioadei 1.n+2-1.n-31.04.04.04. Exemplu: Se răscumpărăr o obligaţiune la preţul de răscumpărare de 110 lei. plata la 1. calcularea diferenţei de dobândă pentru perioada 1. anularea obligaţiunilor % = 505 110 161 100 664 10 * dacă preţul ar fi fost mai mic formula 2 ar fi fost: 161 = % 505 764 2.n un credit bancar de 4000.n+2 6868 = 169 22500 Alte operaţiuni legate de împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni: a. răscumpărarea şi anularea obligaţiunilor – se face din diferite considerente financiare.n+1-1. rambursabil în 4 ani în rate egale.sunt sume primite cu împrumut de la băncile comerciale.n+1 666 = 1682 225 (3000*10%*9/12) 46 . 1. în condiţiile în care preţul de rambursare este de 100 lei. . convertirea obligaţiunilor în acţiuni – se face numai dacă împrumutul a fost lansat cu această clauză. Dacă diferenţa de valoare este în plus se contabilizează ca venit financiar în contul 764. Dacă este mai mare diferenţa de valoare se contabilizează în contul 664.17.1. operaţiile contabile corespunzătoare sunt: 161 = % împrumut convertit 1012 număr de acţiuni*venit nominal 1044 prima de conversie b. ramburasarea la 1.12.contabilitatea lor este ţinută cu ajutorul contului 1621.01. şi pe de altă parte ca obligaţie de plată.

5121 = 166 2. Datorii ce privesc imobilizările financiare . în contul 2764 şi pe de altă parte ca venit financiar 763 Întreprindere care primeşte 1.creditele sunt purtătoare de dobândă . 5121 = 2764 47 .evidenţa lor se ţine în contul 166. 2764 = 763 5. 168 = 5121 Intreprinderea care acordă 1.pentru ea dobânda cuvenită se contabilizează pe de o parte ca o creanţă de încasat. 166 = 5121 4. 2673 = 5121 2. 5121 = 2673 4. 666 = 168 5.3.intreprinderea care acordă împrumutul în contabilizează ca o creanţă imobilizată în contul 267 (2673) .acestea sunt sume încasate de la societăţi comerciale care deţin titluri de participaţie ale intreprinderii . 2764 = 763 se înregistrează dobânda aferentă primirea ratelor 3. 666 = 168 la finele fiecărui exerciţiu restituirea ratelor 3. iar dobânzile aferente se întregistrează în conturile 666 şi 1685 .

spre deosebire de activele circulante care sunt bunuri şi valori.cheltuieli de constituire. mai mică de un an. aferente activului respectiv.fondul comercial: reprezintă cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitatea al intreprinderii (clientelă. ele îşi transmit valoarea în mod treptat asupra producţiei. Ele sunt prezentate în grupa 21 din planul de conturi. de dezvoltare. segmentul de piaţă) – cuprinde şi sumele plătite în cazul achiziţionării unei intreprinderi. amenajări. 3. Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale Activele imobilizate sunt bunuri şi valoare destinate să fie utilizate o perioadă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea unei intreprinderi. mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare. etc. Ele sunt prezentate în grupa 20 din planul de conturi. 2. serviciilor sub formă de amortizare. brevete. alte investiţii financiare şi creanţe imobilizate. şi în calitatea lor de mijloace de muncă . licenţe. Structură: imobilizările din grupa 21 – terenuri. . Active imobilizate necorporale: valori economice de investiţie. ca obiect de evidenţă ce poate fi o imobilizare compusă dintr-un element sau un complex de imobilizări (mai multe elemente) – se pune problema dacă elementele componente sunt recunoscute ca imobilizări distincte sau sunt considerate în ansamblul elementelor componente. fondul comercial şi alte imobilizări necorporale. pentru a fi considerate imobilizări trebuie să îndeplinească 2 condiţii cumulative: durata de folosire mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita prevăzută de lege. Recunoaşterea imobilizărilor corporale se face după principiile generale de recunoaştere a activelor: să fie posibilă generarea de beneficii economice viitoare către întreprindere. deschise pentru fiecare imobilizare în parte. concesiuni. determinate să fie utilizate în activitatea unei intreprinderi pe o perioadă scurtă. vadul comercial. structură Imobilizările corporale sunt bunuri de folosinţă îndelungată. 2. recunoaştere. Imobilizările corporale apar în contabilitate în conturi analitice distincte. Active imobilizate financiare: cuprind valori financiare investite de întreprindere în patrimoniul altei intreprinderi sub forma de titluri. costul activului să poată fi evaluat în mod credibil. Active imobilizate corporale: sunt bunuri de folosinţă îndelungată. Elementele individuale ale imobilizărilor corporale se identifică utilizând raţionamente profesionale în funcţie de specificul întreprinderii.Capitolul VIII – Contabilitatea activelor imobilizate 1) 2) 3) 4) Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale Contabilitatea imobilizărilor necorporale Contabilitatea imobilizărilor corporale Contabiliatea imobilizărilor financiare 1. Contabilitatea imobilizărilor corporale a) Definiţie. Activele imobilizate imbracă trei forme: 1. Situaţia priveşte 48 . în fapt el apare numai la achiziţionarea unei intreprinderi şi se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare şi activul net al acesteia. deţinute de o întreprindere pentru activitatea de exploatare. utilizate în activitatea de exploatare a intreprinderii. interese de participare. care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. .

cât şi a capacităţii de finanţare. de producţie. • sunt recunoscute ca active distincte ce înlocuiesc pe cele scoase din activ. fiind recunoscute ca elemente (?) în momentul consumului. dobânda poate fi tratată în două moduri: * cheltuieli ale perioadei (cheltuieli financiare): 666 = 1682 * componentă a costului de achiziţie (dobândă capitalizată): gr21 = 1682 Adoptarea acestor soluţii depinde de situaţia fiecărei întreprinderi. dacă se aplică tratamentul contabil alternativ posibil. De la intrarea în întreprindere şi până la finele perioadei. În ţara noastră reglementările contabile armonizate cu directivele europene şi cu standardele internaţionale prevăd patru momente ale evaluării: Evaluarea iniţială – se face la cost. întrucât matriţa are o durată mai scurtă. Reevaluarea imobilizărilor în ţările occidentale se face descentralizat (la opţiunea întreprinderii). sunt excluse din costul de producţie cheltuielile de administraţie. întreprinderea va contabiliza două amortizări). cheltuielile directe legate de punerea în funcţiune a activului. acestea sunt tratate în funcţie de scopul în care se efectuează. b) Evaluarea imobilizărilor corporale Evaluarea activelor şi a imobilizărilor corporale se face iniţial la cost. mutarea în altă parte. • Dacă piesele componente ale unei imobilizări au durate de viaţă diferite sau aduc beneficii viitoare în mod diferit – imobilizări corporale care se amortizează distinct prin rate şi metode de amortizare diferite. iar ulterior (la bilanţ) evaluarea se face la cost mai puţin amortizarea şi provizioanele sau la valoarea reevaluată (justă). 49 . valoarea justă. Se ştie că majoritatea acestora este înregistrată ca stocuri. taxele nerecuperabile. • sunt adăugate valorii contabile dacă sunt efectuate pentru îmbunătăţirea performanţei activului (exemplu: modernizări). ea poate fi egală cu costul activului (tratament de bază) sau cu valoarea justă (tratament alternativ). Evaluarea la inventar: se face la valoarea de inventar (valoarea actuală). ele nu se încadrează în categoria imobilizărilor corporale. se efectuează o serie de cheltuieli ulterioare. prima soluţie având dezavantajul diminuarii profitului în perioada în care se contabilizează dobânda în mod semnificativ. ? şi pierderile din exploatările dinainte ca activul să atingă parametrii planificaţi. se utilizează atunci când se achiziţionează imobilizări ca parte componentă a unei întreprinderi. cu implicaţii financiare atât în privinţa nivelului eşalonat al profitului. Valoarea justă: valoarea stabilită între părţi de bună voie şi în deplină cunoştinţă de cauză. Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare. Diferenţele rezultate din reevaluare se contabilizează în principal ca rezerve din reevaluare (contul 105). Diferenţa de valoare între valoarea contabilă şi cea de inventar se contabilizează ca provizion pentru depreciere atunci când este vorba de o diferenţă negative (valoarea contabilă mai mare decât valoarea de inventar). • piesele de schimb care se folosesc regulat doar în legătură cu o anumită imobilizare şi care se amortizează pe o durată ce nu depăşeşte durata de viaţă a imobilizărilor sunt imobilizări corporale. la exp. a doua soluţie are avantajul recuperării dobânzii pe calea amortizării imobilizării. în 3 moduri: • sunt recunoscute ca cheltuieli ale perioadei (clasa 6) dacă sunt efectuate pentru întreţineri şi reparaţii. costul de achiziţie. (exemplu: întreprinderea ce produce ciocolată achiziţionează linia tehnologică ce conţine şi matriţa în care se toarnă ciocolata.îndeosebi piesele de schimb şi echipamentele de service. Costul de producţie: cuprinde cheltuielile directe şi indirecte repartizate raţional. costuri pentru dezafectare (demontarea activului. Dacă întreprinderea achiziţionează imobilizări din credite bancare pe termen lung . refacerea terenului). Există trei excepţii: • atunci când întreprinderea utilizează pe mai multe perioade. duratei de viaţă val. (exemplu: prelata folosită pentru închiderea camionetei). recuperată (?). la noi se face centralizat (dispusă prin acte normative).

Se estimează pe baza raţionalităţii profesionale având în vedere factori ca: nivelul estimat de utilizare a capacităţii de producţie. Este cea mai simplă metodă şi foarte apropiată de deprecierea reală – deprecierea justificată economic. Dacă valoarea contabilă = 2000 lei şi RL = 20% atunci amortizarea anuală (AA) = 400 lei AA = VC * RL .. Metoda liniară: constă în calculul valorii contabile a imobilizării pe toată durata de folosinţă (ani întregi). Aceasta se estimează şi se calculează de regulă doar atunci când ea este semnificativă (clădiri). Terenurile au o durată de viaţă nelimitată şi nu se amortizează (se pot deprecia reversibil – provizioane pentru depreciere). Politica de management a întreprinderii poate impune o durată de viaţă utilă mai micp decât durata economică (prin vânzarea activului după un anumit timp sau după consumarea parţială a acestuia). uzura fizică determinată de condiţii concrete de utilizare (număr de schimburi). putându-se trece la utilizarea alteia doar atunci când intervin sisteme obiective şi începând cu exerciţiul financiar următor. • în celelalte cazuri: valoarea contabilă minus amortizarea minus eventualele provizioane. odată aleasă metoda trebuie utilizată cu consecvenţă de la un exerciţiu financiar la altul. Opţiunea pentru utilizarea uneia dintre cele 3 metode aparţine fiecărei întreprinderi. 2000*20%= 400 Valoarea contabilă rămasă (netă) – diferenţa dintre valoarea contabilă şi suma amortizării anulale. Cheltuielile cu amortizarea sunt constante în timp. Valoarea reziduală = valaorea netă pe care o întreprindere estimează că o va putea obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă. dacă nu este semnificativă se consideră nulă (chiar dacă la scoatere din funcţiune se contabilizează cheltuieli de bunuri şi se contabilizeazî cheltuiele cu scoaterea din funcţiune). 2) Valoarea amortizabilă: se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă şi valoarea reziduală. degresivă.. maşini) au durată limitată şi sunt supuse amortizării (depreciere ireversibilă)..Evaluarea la bilanţ: se face la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventariării (valoarea contabilă netă). accelerată. Rata liniară = RL = valoarea conatbilă relativă/ durata de viaţă exprimată în ani = 100/D Dacă o imobilizare are durata de 5 ani atunci RL = 20% Amortizarea anuală – se calculează aplicând la valoarea contabilă rata linară.. c) Amortizarea imobilizărilor corporale Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe parcursul duratei de viaţă utilă. uzura morală. În cazul anumitor întreprinderi se utilizează metoda amortizării pe unitate de produs. construcţii. • în cazul terenurilor: valoarea contabilă minus provizioane. terenuri. Celelalte imobilizări corporale (amenajări.. dar cheltuielile de întreţinere şi reparaţii cresc pe măsura epuizării duratei de viaţă – la începutul perioadei de folosinţă totalul cheltuielilor de exploatare (amortizare + întreţinere) este mai mic şi din ce în ce mai mare pe măsura epuizării duratei de viaţă. 2000 – 400 = 1600 1600 – 400 = 1200 VCR = VC – sumă de AA 50 . Mărimea amortizării este determinată de trei factori: 1) durata de viaţă utilă – perioada de-a lungul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării. Evaluarea la ieşire: la costul imobilizării (conturi de imobilizări). apărută ca urmare a perfecţionărilor aduse tehnicilor şi limitelor juridice privind folosirea acivului. 3) metode de amortizare utilizate: potrivit legii 15 din 1994 în ţara noastră sunt utilizate 3 metode: liniară. după deducerea prealabişă a costurilor de cedare estimate.

dar efectele financiare şi fiscale sunt mai accentuate. pentru primul an calendaristic şi pentru ultimul an amortizarea se calculează în funcţie de numărul de luni de funcţionare (parţială). începând cu acel exerciţiu amortizarea se calculează după metoda liniară.N AA (primul an ) = 2000 lei*20%*9/12 = 300 AA (ultimul an) = 2000 lei*20%*3/12 = 100 Metoda degresivă: calcularea şi alocarea neuniformă a valorii amortizabile pe durata de funcţionare în sensul că amortizarea degresivă este mai ridicată decât cea liniară în primii ani şi mai mică în ultimii ani. Se apropie de amortizarea degresivă. . Rata degresivă se determină înmulţind rata liniară cu un coeficient multiplicator. 51 . începând cu cel de-al doilea an amortizarea se calculează după metoda liniară. Presupunem că imobilizarea a intrat în patrimoniu la 18. stabilit prin acte normative şi în prezent poate fi: .2 dacă durata normată este de 5-10 ani.5 = 30% Calculul amortizării degresive comparat cu metoda liniară (RD = 30%): Exerciţiu financiar Amortizare liniară VCN început de an Amortizare degresivă N+1 400 2000 600 N+2 400 2000-600=1400 420 (1400*30%) N+3 400 980 – de aici se 326 aplică metoda liniară N+4 400 326 N+5 400 328 Amortizarea inclusă în cheltuielile de exploatare des. . Exemplu: O imobilizare intră pe 10. la propunerea Ministerului Fiannţelor Publice.03. Se calculează în două variante: • fără luarea în calcul a uzurii morale: calculul amortizării se face aplicând rata degresivă la valoarea contabilă netă.12. atunci când imobilizările intră în întrerindere în cursul anului.1. în anul în care intră în întreprindere amortizarea se calculează începând cu luna următoare.5 dacă durata normată este de 2-5 ani. Metoda accelerată: includerea în primul an de funcţiune în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea amortizată. creşte pe măsura epuizării duratei de viaţă. indiferent de dată. Pe total are loc o anumită amortizare a cheltuielilor de exploatare.5 dacă durata normată este de peste 10 ani.În practică. profitului şi impozitului pe profit.5 RD = 100/5 ani* 1. Aceşti coeficienţi pot fi modofocaţi numai prin hotărâre de guvern.2. Precizare: pentru a se obţine o valoare netă nulă la finele perioadei de amortizare metoda prevede că atunci când la închiderea unui exerciţiu amortizarea degresivă este mai mică sau egală cu amortizarea liniară.N VC = 2000 lei Durata = 5 ani Valoarea reziduală = 0 Coeficient multiplicator = 1. cheltuielile de întreţinere şi reparaţii cresc.

din grupa 23 (231 – imobilizări coporale în curs). Exemplu: Se cumpără un utilaj la preţul de cumpărare de 5000 lei. grupa 29 (291 şi 293 – provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale. cu TVA de 20%. 52 .3. realizarea de imobilizări în regie (din producţie proprie). a cheltuielilor estimate cu dezafectarea (demontarea. TVA de 20%. manipulare şi de punere în funcţiune. considerând că demontarea utilajului a fost făcută de un prestator de servicii. Pentru aceate componente ale costului de achiziţie se constituie un provizion. grupa 28 (281 – amortizări privind imobilizările corporale). donaţii. imobilizări primite în leasing.Contabilzarea operaţiilor privind imobilizările corporale Pentru contabilizarea imobilizărilor coporale se utilizează conturile din grupa 21. la finele perioadei de exploatare. cheltuielile de transport sunt de 200 lei şi se estimează că.costul de achiziţie este de 6000 lei La terminarea exploatării. etc). care a facturat suma de 700 de lei. Operaţiunile economice privind imobilizările corporale se grupează în 3 categorii: 1. 2. utilizarea sau amortizarea.costul de achizişie este de 5200 lei Cazuri particulare: Includerea în costul de achiziţie. ieşirea. Exemplu: Se achiziţionează o sondă de extracţie la preţul de cumpărare de 5000 lei. 1. Cazul general îl reprezintă situaţia când costul de achiziţie este format din costul de cumpărare şi cheltuielile de transport. *% = 404/x 6000 213 5000 4426 1000 * înregistrarea cheltuielilor de trasport % = 404/y 240 213 200 4426 40 . achiziţii. mutarea. cheltuielile cu dezafectarea se contabilizează în felul următor: *% = 401 840 628 700 4425 140 I. între care aportul la capitalul social. utilizat pentru acoperirea cheltuielilor efective cu dezafectarea. alte căi (un plus de inventar. 3. cheltuielile cu dezafectarea sunt de 800 de lei Achiziţionarea de imobilizări se contabilizează prin următoarele operaţiuni: *% = 404/x 6000 213 5000 4426 1000 *% = 404/y 240 213 200 4426 40 Constituirea provizionului pentru cheltuielile cu dezafectarea 213 = 1513 800 . la unele imobilizări utilizate în exploatarea de zăcăminte. Intrarea imobilizărilor corporale are loc pe diferite căi. respectiv a imobilizărilor corporale în curs). Achiziţionarea de imobilizări – contabilizarea lor se face în funcţie de componentele costului de achiziţie. refacerea terenului). intrarea.

Comisionul vamal se calculează aplicând cota legală la aceeaşi bază de calcul. 666 = 1682 1000 b. Taxa vamală se calculează aplicând cotele legale la valoarea în vamă (preţul de import) calculată în lei. fie se constituie ca componente ale costului de achiziţie (sunt capitalizate). Acestea pot fi tratate la opţiunea intreprinderii. deci nu se include în costul de achiziţie. care este recuperabilă. în vamă se mai datorează şi TVA. Exemplu: Considerăm că se cumpără un utilaj la preţul de import de 1000 euro. Avansurile se contabilizează în contul 409. Particularitatea o constituie inluderea în costul de achiziţie a taxelor nerecuperabile datorate în vamă (taxa vamală şi comisionul vamal). taxa vamală şi comisionul vamal. 5121 = 162 5000 • cu care plăteşte furnizorul: 404/x = 5121 5000 • considerăm dobânda de 1000 de lei. ea se poate contabiliza: a. la cursul din data întocmirii declaraţiilor vamale de import. Achiziţionarea de imobilizări pentru care s-au plătit în prealabil avansuri furnizorilor. fie ca cheltuieli ale perioadei contabilizate în contul 666. returnându-se avansul plăti şi achitându-se diferenţa. TVA-ul datorat în vamă se calculează aplicând cota legală la o altă bază de calcul. Taxa vamală este datorată bugetului de stat şi se contabilizează ca o obligaţie de plătă în contul 446. În afara celor două taxe nerecuperabile. el fiind datorat Direcţiei Generale a Vămilor. utilajul se contabilizează: 53 . cu efecte pozitive asupra capacităţii de înlocuire a utilajului scos din funcţiune şi asupra capacităţii de autofinanţare a intreprinderii III.* se anulează provizioanele constituite. ca fond special pentru modernizarea bazei materiale. şi anume costul de achiziţie format din preţul de import. urmând ca după primirea facturii şi receptării imobilizării să se facă decontarea finală cu furnizorul. Exemplu: aceleaşi date ca mai sus • primele 3 operaţii se repetă • Pentru plata preţului de cumpărare întreprinderea obţine un credit bancar pe termen lung. pe seama veniturilor din exploatare (contul 7812) 1513 = 7812 800 II. • pe baza facturii externe şi a declaraţiei vamale de import. 213 = 1682 1000 dobânda se recuperează eşalonat pe calea amortizării imobilizării. Exemplu: • Se acordă unui furnizor un avans de 2000 409 = 5121 2000 • Ulterior se primeşte facutra pentru preţul de cumpărare de 6000 % = 404 7200 213 6000 4426 1200 • Reţinere avans: 404 = 409 200 • Rămâne obligaţia de plată de 5200: 404 = 5121 5200 IV. la cursul de 10lei/euro. care sunt purtătoare de dobânzi. Achiziţionarea de imobilizări având ca sursă de finanţare credite bancare pe termen lung. Achiziţionarea de imobilizări din import. Obligaţia de plată se contabilizează în contul 447.

cheltuială financiară în contul 665 (diferenţe de curs valutar): % = 5124 12000 lei 404 10000 lei 665 2000 lei Dacă la data plăţii cursul valutar ar fi fost mai mic. 54 . iar diferenţa pozitivă se contabilizează ca venit financiar. • clasa 6 = % 6000 602 302 4000 641 421 2000 • Dacă la finele exerciţiului N imobilizarea nu este terminată ea se recepţionează în acea stare şi se contabilizează ca imobilizare corporală în curs de execuţie: 231 = 722 6000 . din contul 5121 şi se contabilizează: 404 = 5121 240 lei Realizarea de imobilizări în regie (producţie proprie): Toate cheltuielile ocazionate pentru realizarea imobilizărilor în regie sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6 Exemplu: Dacă în exerciţiul N s-ar efectua cheltuieli pentru fabricarea unei instalaţii de 6000 de lei. suma în lei plătită ar fi fost mai mică decât obligaţia constituită. 9lei/euro.213 = 404 10000 lei • se contabilizează taxele nerecuperabile: 213 = % 1100 lei 446 10000*10%=1000 lei 447 10000*1%=100 lei • se achită taxele vamale datorate în vamă: % = 5121 3300 lei 446 1000 lei 447 100 lei 4426 (10000+1000+100)*20%=2200 lei • se înregistrează cheltuielile de transport. din care materiale consumabile: 400 lei şi salarii datorale 2000 lei. Diferenţa se contabilizează ca. Presupunem cursul de 12lei/euro – suma în lei plătită este mai mare decât obligaţia constituită cu 2lei/euro. plata se face în valută la cursul de deocntare (de schimb) al zilei. în contul 765: 404 = % 10000 lei 5124 9000 lei 765 1000 lei • plata prestatorului de servicii de transport intern se face în lei.contul 722 este folosit pentru ca rezultatul financiar să nu fie afectat • în N+1 se contabilizează în contul de cheltuieli de fabricaţie suma de 3000 de lei: clasa 6 = % 3000 • se recepţionează instalaţia fabricată: 213 = % 9000 231 6000 722 3000 Costul instalaţiei este format din costul imobilizării în curs şi din cheltuilile efectuate în anul curent. pe parcurs intern: % = 404 240 213 200 4426 40 • se plăteşte furnizorul extern.

TVA de 20%. 3. valoarea neamortizată se recuperează pe seamna cheltuielilor reprezentând activele cedate (6583). complet amortizată. • scoaterea din activ a imobilizării corporale complet amortizate 281 = 213 5000 55 . în funcţie de valoarea amortizabilă Exemplu: dacă o imobilizare are o valoare contabilă de 11000 lei. 1. amortizarea se calculează în funcţie de numărul de luni efectiv de funcţionare. iar pentru exerciţiul N+5 amortizarea parţială va fi de 2000*20%*3/12 = 100.Contabilitatea privind amortizarea imobilizărilor corporale În conformitate cu prevederile standaredelor internaţionale. operaţiunile contabile sunt: • vânzarea (facturarea) imobilizării partenerului la preţul negociat de 1000 lei 461 = % 1200 7583 1000 4427 200 Vânzarea de imobilizări nu se contabilizează drept creanţă în contul clienţi deoarece sunt ceanţe întâmplătoare. Atunci ând valoarea reziduală estimată este semnificativă se procedează la calcularea amortizării. Ieşirea de imobilizări corporale Are loc pe diferite căi: vânzarea de imobilizări şi scoaterea din funcţiune (lichidarea). dacă imobilizarea este parţial amortizată (?). Atunci când imobilizarea întră în întreprindere în cursul anului. Vânzarea de imobilizări corporale . Exemplu: presupunem că în întreprindere a intrat o imobilizare cu valoarea contabilă de 2000. N+3 şi N+4 amortizarea anuală va fi de 2000*20% = 400. cu durata de funcţionare de 5 ani. lipsuri constatate la inventar.vânzarea are loc la preţul de vânzare negociat de cele două părţi. 2. la preţul de vânzarea negociat de 1000 lei. pentru primul şi ultimul an de funcţionare.se face din considerente decise de conducerea fiecărei întreprinderi. cheltuială din exploatare prin operaţiunea contabilă: 681 = 281 Probleme: 1. intrarea având loc pe 15 martie. În situaţia în care imobilizările ies din întreprindere. aceasta fiind calculată ca diferenţă între valoarea contabilă (de intrare) şi valoarea reziduală estimată. N+2. iar plusul de valoare rezultat la scoaterea din funcţiune (valoarea reziduală) va majora amortizarea totală. pentru exerciţiile N+1. Indiferent de metoda de calcul a amortizării. amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii contabile a imobilizării asupra cheltuielilor de exploatare pe durata de viaţă utilă a acestuia. anual recuperânduse câte 2000 lei. aceasta se contabilizează ca. fără a fi complet amortizate. De regulă valoarea reziduală nu are valoare semnificativă şi atunci valoarea amortizabilă este egală cu valoarea contabilă (valoarea reziduală = 0). începând cu luna următoare intrării în patrimoniu (indiferent de data calendaristică de intrare din luna precedentă). Rezultă că valoarea amortizabilă este de 11000 – 1000 = 10000 lei. În toate cazurile imobilizările ieşite pot fi total amortizate sau doar parţial. care vizează eficienţa activităţii . durata de viaţă de 5 ani şi se estimează că la scoaterea din funcţiune valoarea reziduală este de 1000 lei. imobilizări distruse în urma calamităţilor. el se constată ca venit din exploatare în contul 7583 Exemplu: dacă se vinde o imobilizare c valoarea contabilă de 5000 lei. Se referă la valoarea amortizabilă a imobilizării corporale. Pentru exerciţiul N amortizarea parţială va fi: 2000*20%*9/12 = 300. donaţii.

operaţiune de scoatere din din activ îmbracă forma: % = 213 5000 281 4500 6583 500 2. evaluate la suma de 2500 lei 302 = 7583 2500 • se calculează şi se contabilizează plusul de valoare rezultat din lichidare 2500 – 1000 = 1500 se contablizează pe seama amortizării existente 6583 = 281 1500 astfel valoarea rămasă de amortizat este de 30000 – 27500 = 2500 • scoaterea din activ a imobilizării în condiţiile recuperării valorii neamortizate eşalonat 56 .are loc de regulă la expirarea duratei de viaţă sau uneori inainte sau după expirarea perioadei de viaţă .diferenţa de amortizare rămasă în continuare poate fi tratată în două moduri: fie să se includă în cheltuielile de exploatare deodată. în acest al doilea caz valoarea neamortizată se contabilizează la scoaterea din activ ca.care sunt folosite de către întreprindere pentru nevoi proprii de exploatare sau sunt vândute unor teţi) şi concomitent ca venituri din exploatare în contul 7583 .particularitatea o reprezintă efectuarea de cheltuieli de lichidare. care majorează în cazul valorii neamortizate amortizarea calculată ăână în acel moment . difernţa reprezentând un plus de valoare este valoare reziduală. Scoaterea din funcţiune .În ipoteza în care imobilizarea ar fi fost parţial amortizată. în condiţiile în care valoarea neamortizată rămasă se recuperează eşalonat într-o perioadă de 5 ani. cheltuielile respective sunt contabilizate în contul 6583 . capitalul social (1012) sau rezervele (1068) • • Exemplu: presupunem o instalaţie cu o valoare contabilă de 30000 lei. dacă valoarea este nesemnificativă sau eşalonat pe o perioadă de maxim 5 ani. amortizată parţial pentru suma de de 26000 lei. dacă valoarea neamortizată este semnificativă.când valoarea materialelor recuperate este mai mare decât cheltuielile efectuate. fie de către un prestator de servicii. pentru suma de 4500 lei.la scoaterea din funcţiune se recuprerează diferite materiale consumabile a căror valoare este determinată de o comisie de evaluatori şi care se contabilizează ca intrare de active circulante în contul 302 (materiale circulante . fie de către întreprindere cu forţe proprii. TVA de 20% iar materialele recuperabile sunt de 2500 lei. Operaţiile contabile sunt: • (înainte de scoaterea din funcţiune) achiziţionarea instalaţiei de la furnozor la valoarea contabilă de 30000 lei % = 404 36000 213 30000 4426 6000 • evidenţa amortizării calculate pe durata de viaţă 26000 681 = 281 26000 operaţiuni la scoaterea din funcţiune • evidenţierea cheltuielilor de lichidare facturate de un prestator % = 401 1200 6583 1000 4426 200 • evidenţierea concomitent a materialelor recupeabile. La lichidare s-au constituit cheltuieli facturate de un prestator de servicii de 1000 lei. cheltuială în avans în contul 471 fie ca valoarea neamortizată să diminueze capitalurile proprii (cazuri mai rare).

amortizată parţial pentru suma de 300 lei şi distrusă în urma unei calamităţi. II. identificat prin preţul de cumpărare sau prin valoarea determinată prin contractul de achiziţie. . II. Structură. Recunoaştere Evaluarea imobilizărilor financiare Contabilitatea operaţiunilor privind imobilizările financiare I.imobilizările financiare din această categorie generează venituri financiare sub formă de dividende. sigure Recunoaşterea: îmobilizărilor financiare ca active. III. la costuri şi date diferite. cheltuială extraordinară în contul 671 Exemplu: dacă întreprinderea dispune de o imobilizare corporală cu valoarea contabilă de 1000 lei. cheltuieli de exploatare nu se includ în costul de achiziţie. Creanţe imobilizate (ataşate valorii investiţiilor financiare investite) în care se cuprind: împrumuturile pe termen lung acordate întreprinderilor ataşate din cadrul grupului sau din afară. FIFO. Se disting 4 momente: 1. Evaluarea la intrarea în întreprindere: evaluarea iniţială care se face la costul de achiziţie. Cheltuielile accesorii legate de achiziţia de titluri de valoare sunt contabilizate ca. chiar dacă sunt achiziţionate la date şi costuri diferite. Evaluarea la ieşire: se face la costul de achiziţie determinat după metode de evaluare proprii stocurilor (cost mediu ponderat. Notă: Evaluarea la ieşire a imobilizărilor financiare implică existenţa a două valori: 57 . titluri puse în echivalenţă – acţiuni deţinute de întreprindere la alte intreprinderi. întreaga valoare contabilă se contabiliza ca cheltuială extraordinară: 671 = 213 1000 4.% = 213 30000 281 27500 471 2500 • în fiecare din următorii 5 ani se recuperează pe seama cheltuielilor câte 500 lei 6583 = 471 500 Notă: Dacă valoarea rămasă neamortizată se recuperează din capitalul propriu. adică constituirea lor se face după principiile generale de recunoaştere a activelor: să fie posibilă generarea de beneficii viitoare către întreprindere şi costul activului să poată fi evaluat în mod credibil. aceste venituri sunt variabile. Titluri de valoare în care se cuprind: titluri de participaţii. Deci cuprind 2 categorii de valori: 1. În situaţia în care imobilizările sunt distruse de calamităţi naturale valoarea neamortizată a acestora este contabilizată ca. ele diferă ca mărime de la un an la altul în funcţie de rentabilitatea activităţii întreprinderilor unde au fost plasate investiţiile financiare 2. operaţia de scoatere din activ se contabilizează prin formula: % = 213 30000 281 27500 1012 (1068) 2500 3. acetevenituri fiind certe. LIFO). Definire. Considerentul îl constituie faptul că imoblizările financiare sunt achiziţionate de la emitenţi diferiţi. cu precizarea că imobilizările achiziţionate de la acelaşi emoâitent formează o categorie de imobilizări financiare. pensiile (?) legate de interese de participare. Imobilizările financiare reprezintă valorile financiare investite în patrimoniul altor întreprinderi şi creanţele generate de aceste investiţii. interese de participare. .Contabilitatea imobilizărilor financiare I. • scoaterea din activ se contabilizează prin formula % = 213 1000 281 300 671 700 Dacă ar fi fost nouă. 2.valorile din această categorie generează venituri financiare sub formă de dobânzi.

valoarea plătită ulterior societăţii C 0. Atunci când valoarea contabilî este mai mare decât valoarea de inventar diferenţa. Evaluarea la bilanţ: se face la cea mai mică valoare dintre cost (valoarea contabilă) şi valoarea de inventar (valoarea justă). În principu valoarea justă a acţiunilor se determină în funcţie de faptul dacă sunt sau nu cotate la bursa de valori. Evaluarea la inventar: se face la valoarea de inventar (valoarea actuală. Precizare: ca şi imobilizările corporale şi necorporale.03.6 lei/acţiune. reprezintă deprecierea pentru care se constituie un provizion pe seama cheltuielilor financiare. plata către societatea intermediară 404 = 5121 600 b. plusul de valoare nu se contabilizează şi nici nu se compensează cu minusul de valoare pentru acţiuni. minusul de valoare. imobilizările financiare sunt supuse reevaluării iar diferenţele rezultate se contabilizează în acelaşi mod ca şi în cazul imobilizărilor corporale şi necorporale (contul 105).N 200 lei. chiar dacă aparţin aceleiaşi categorii. se mai folosesc de asemenea conturile 622. pentru preţul de vânzare 461 = 764 750 b. plata ulterioară societăţii C 269 = 5121 400 • comisionul datorat societăţii de intermediere % = 404 12 622 10 4426 2 • încasarea dividendelor la 31. Preţul de cumpărare 1 leu/acţiune. Cele cotate sunt evaluate la cursul mediu al ultimei luni. comision de intermediere 1% din valoarea nominală. 269 (vărsămintele de efectuat pentru imobilizări financiare). care se achită ulterior se contabilizează în contul 269. 664. Cele necotate sunt evaluate la valoarea probabilă de negociere. TVA de 20%. valoarea plătită la achiziţie societăţii B 0. vânzarea în N+2 a 500 de acţiuni la preţul de vânzare de 1. scăderea din activ la nivelul costului de achiziţie (500 acţiuni*1 leu/acţiune) 664 = 261 500 58 • • . 265. 262. datoria către intermediar se contabilizează în contul 404. Exemplu (privind valorile din prima categorie): la 10. Operaţiuni contabile: • achiziţia de titluri de valoare (participare) 261 = % 1000 404(B) 600 269(C) 400 • plata acţiunilor a.a preţului de cesiune (vânzare) contabilizat ca venit financiar în contul 764 costul de achiziţie al imobilizării financiare vândute contabilizat ca.50 lei pe acţiune. căruia i se se achită parţial contravaloarea atunci. 296. Conturi utilizate: 261 (titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului).N – 200 lei 5121 = 761 200 • vânzarea în N+2 a 500 de acţiuni a.12. cheltuială financiară în contul 664 3.4 lei/acţiune. III.12. iar cea către societatea emitentă. 4. de utilitate sau valoarea justă).N societatea A cumpără de la societatea intermediară B 1000 de acţiuni sub formă de titluri de participaţie emise de societatea C (filială din cadrul grupului). 764. rentabilitatea lor. unde se contabilizează de către societatea emitentă de titluri de valoare – dacă achiziţia de titluri de valoare se face printr-un intermediar. dividend încasat la 31. conjunctura economică. În determinarea valorii juste sunt luate în calcul mai multe elemente: cotaţia acţiunilor la bursele de valori.

(contabilitatea financiară şi cea de gestiune a stocurilor) sunt realizate prin contabilitatea financiară din necesitatea de a asigura. Valoarea realizabilă netă: preţul de vânzare estimat. Este utilizată pentru evaluarea stocurilor la inventar şi la bilanţ. III. Costul stocurilor reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente achiziţionării. aflate în cunoştinţă de cauză. pentru valorificarea bunurilor vândute care se constituie ca venituri din exploatare. 4. ieşire şi inchiderea exerciţiului. în vederea vânzării sau aflate sub formă de materii prime sau materiale ce urmează a fi folosite. În contabilitatea de gestiune stocurile sunt grupate după critriile fizic şi locul de creare a gestiunilor şi sunt delimitate prin conturile analitice corespondente sortimentelor şi gestiunilor. 2. Contabilitatea stocurilor I. • faze ciclului de exploatare: aprovizionare. Definiţii. prelucrării pentru a le aduce în forma şi locul necesar întreprinderii. În contabilitatea din România ambele structuri inf. Delimitare. • destinaţie: întrebuinţarea stocurilor. Definiţia dată stocurilor de standatdele internaţionale pun în evidenţă 3 criterii de clasificare şi delimitare: • fizic: forma materială sau nematerială. ieşire. producţie. II.Capitolul IX. IV. 1. care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii – costurile estimate pentru finalizarea bunurilor sau pentru vânzare. În contabilitatea financiară sunt grupate după destinaţie şi după faza ciclului de exploatare şi sunt identificate în planul de conturi general prin conturile sintetice din clasa 3. desfacere. 3. V. II. Valoarea justă: suma la care stocurile pot fi tranzacţionate de bună voie între părţi. în cazul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. Structuri Evaluarea stocurilor Recunoaşterea costului stocurilor drept cheltuială Contabilitatea operaţiunilor privind stocurile Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor I. deocamdată evidenţa contractelor şi evaluarea stocurilor printr-un sistem standardizat. Potrivit destinaţiei stocurile sunt delimitate în structuri corespondente conturilor sintetice din clasa a treia. 59 . Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare. • stocuri în curs de aprovizionare. inventar şi la bilanţ. Stocurile sunt definite de către standardele internaţionale ca active deţinute pentru a fi valorificate sau aflate în curs de producţie. Evaluarea se face potrivit reglementărilor contabile la 4 momente distincte: intrare. • stocuri aflate la terţi. În afara acestor criterii întreprinderea adoptă şu un al patrulea criteriu: locul de creare sau constituire a gestiunilor: • stocuri aflate în depozitele întreprinderii.

• intrări . În funcţie de cele două categorii de stocuri sunt delimitate următoarele două metode: A.01.n: 200 buc. cât şi în costul de producţie pot fi incluse şi costurile îndatorării (dobânzile) la împrumuturile pe termen lung primite pentru achiziţionarea de stocuri.01. Metoda identificării specifice: se aplică elementelor care fac obiectul unor comenzi distincte. CMP se inmulţeşte cu cantităţile ieşite pe destinaţii şi se află valoarea ieşirilor. FIFO.la 20. Avantaj: este mai simplă în aplicare. * 10 lei/ buc. valoarea de aport sau cea de utilitate. profit mai mare şi impozit pe profit mai mare. B. a. LIFO (ultimul lot intrat – primul lot ieşit): potrivit acestei metode evaluarea ieşirilor se face în ordinea inversă intrării lor. Poate fi determinat în 2 variante: • CMP după fiecare intrare: CMP calculat ca raportul între valoarea stocului rezultat din însumarea stocului iniţial cu valoarea operaţiei de intrare. Dezavantaj: implică un volum mare de muncă.la 25. Dezavantaj: nu dă posibilitatea cunoaşterii situaţiei gestionare a stocurilor în cursul lunii. Fiecare sortiment se individualizează atât la intrare. Evaluarea la intrare: se face la valoarea de intrare. salarii directe) + cheltuieli indirecte repartizate raţional (cheltuieli comune ale secţiilor.n: 300 buc.n: 150 buc 60 • .01. Evaluarea la ieşire : se face în funcţie de posibilitatea de identificare a stocurilor în stocuri identificabile şi stocuri fungibile (confundabile). • ieşiri . identificat după caz cu costul de achiziţie.01.n: 100 buc. Atunci se calculează un nou CMP. metoda costului mediu ponderat (CMP) – CMP se calculează ca raport între valoarea stocului şi cantitatea existentă în stoc. Avantaj: metoda conduce la o determinare a costului stocurilor mai apropiată de realitate. CMP calculat o singură dată (la finele lunii): în această metodă în contul de stocuri în cursul lunii se contabilizează numai intrările valoric şi cantitativ. * 15 lei/buc. b. FIFO (primul lot intrat – primul lot ieşit): metoda conduce la evaluarea ieşirilor în ordinea în care au intrat. La finele lunii se calculează CMP raportând valoarea corespunzătoare stocului (stocul iniţial + valoare intrărilor) şi cantitatea din stoc (cantitatea iniţială + cantităţile intrate).1. Valoarea de utilitate = este valoarea atribuită stocurilor primite prin donaţie. LIFO şi tehnici de aproximare a costului: preţuri standard şi preţuri cu amănuntul. de producţie. Costul de achiziţie = preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile aferente + taxe de transport.n: 400 buc. * 17 lei/buc.la 15. denumită valoare contabilă sau cost istoric.la 10. Valoarea de aport = este valoarea stabilită de comisii de evaluare pentru stocurile aduse ca aport în natură la constituirea societăţii sau la majorarea capitalului social. c. . cât şi la ieşire după anumite criterii specifice. CMP se înmulţeşte cu cantitatea ieşită pe destinaţii până în momentul în care are loc o nouă intrare. Metoda nu poate fi folosită atunci când stocurile cuprind un număr mare de sortimente. manipulare + alte costuri directe Costul de producţie = total cheltuieli directe (materii prime. cu consecinţe inverse în condiţii de inflaţie Notă: FIFO şi LIFO sunt metode de epuizare a stocurilot Exemplu: Considerăm următoarele date pentru materia primă X • stoc iniţial . în mod gratuit 2. Metoda costului mediu ponderat.1. deoarece există riscul ca prin selectarea sortimentelor rămase în stoc să se procedeze la aranjarea rezultatului financiar.01. În condiţii de inflaţie metoda conduce la calcularea unor cheltuieli de exploatare mai mici. . stocurilor) Atât în costul de achiziţie.

1. Recunoaşterea are loc atunci când se produce o creşterea de avantaje economice viitoare şi veniturile pot fi evaluate în mod credibil.n Valoarea ieşirilor D Cant. 4500 1700 - C Cant.Data (expl. 200 200 100 50 Preţ unitar 10 15 15 17 Val. cheltuielile urmează veniturile.n 20.01. Fiind generată de diminuare de activ sau creştere de datorii.01. Evaluarea la bilanţ: stocutile sunt evaluate şi înscrise la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă (cost) şi valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă). Evaluarea stocurilor la inventar: se face la valoarea realizabilă netă (o valoare estimaă). mărimea venitului poate fi măsurată rezonabil. Evaluarea cheltuielilor cu stocurile se face la costul istoric. iar reducerea poate fi evaluată credibil. Potrivit standardelor veniturile sunt evaluate la valoarea justă (a mijloacelor primite sau de primit – mai puţin reducerile comerciale). adicî la intrarea în posesia dreptului de proprietate.n 10. 2. În acest sens standardele internaţionale prevăd mai multe condiţii de recunoaştere a veniturilor din vânzări: întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.01. 2000 3000 1500 850 7350 Sold Cant. 4. cheltuială trebuie recunoscută în acelaşi moment cu modificarea respectivă. 3.) 1. întreprinderea nu mai gestionează bunurile la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deţinerii lor în proprietate şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor (bunurile vândute în leasing). 300 100 - Preţ unitar 15 17 - Val. în bilanţ se trece cu 80 lei şi va apărea 301 – 391 (100 – 20 = 80 lei) III. reunoaşterea costului stocurilor ca şi cheltuială are loc atunci când se produce o diminuare a avantajelor economice viitoare. Dacă la inventar valoarea contabilă este mai mare decât valoarea contabilă netă minusul de valoare reprezintă depreciere şi se contabilizează ca provizion. 61 .01. dacă la inventar valoarea realizabilă netă este de 80 lei. Exemplu: în contul 301 costul materiilor prime la 31. adică o depreciere de 20 lei. Plusurile nu se contabilizează. Cea mai mică dintre cele două valori se numeşte valoarea contabilă netă. Recunoaşterea costului stocului drept cheltuială: cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieşiri sau diminuări ale activelor sau creşteri ale datoriilor.01.n 15. 2000 2000 4500 1500 1500 1700 850 3. Potrivit definiţiei cheltuielilor. Unul dintre principiile contabilităţii general admise „Principul conectării cheltuielilor cu veniturile” spune că. 200 200 300 100 100 100 50 Preţ unitar 10 10 15 15 15 17 17 Val. Recunoaşterea stocurilor drept venituri: veniturile sunt creşteri ale avantajelor economice.n 25. întrgistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau de diminuări ale datoriilor. 12 este de 100 lei. Fluxul real a stocurilor conduce aparent la tratarea mai întâi a cheltuielilor şi apoi a veniturilor.

iar la finele lunii diferenţele respective urmând a fi repartizate în debitul acestor conturi.contabilizarea operaţiunilor se face diferit.în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează fiecare intrare. diferenţa urmând să fie contabilizată în conturi distincte. în funcţie de categoria de stocuri. cumpărate sau fabricate. Continuitatea economică a funcţionării contabile a conturilor de stocuri se diferenţiază în funcţie de metoda de evaluate a stocurilor (metoda inventarului permanent sau intermitent – MIP sau MII) şi în funcţie de categoria de stocuri (cumpărate sau fabricate). IV. Când are loc o pierdere de stocuri (stocuri a căror garanţie a expirat şi nu mai sunt valorificate. . . în care s-a înregistrat ieşirea stocurilor. cantitativ şi valoric.în cazul stocurilor fabricate.în cazul stocurilor cumpărate metoda de principiu este: 1. ca urmare a deprecierii până la nivelul valorii realizabile nete. la ieşire: cheltuieli = stocuri 3. .acest fapt dă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a situaţiei gestionare. Preţ de înregistrare în cont este valoarea contabilî de intrare. Conturi utilizate: conturile din clasa 3 (care sunt conturi de bilanţ) ele fiind informaţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor. lipsurile se contabilizează ca ieşiri de stocuri: cheltuieli = stocuri: . în corespondenţă cu contul Variaţia stocurilor (cont de venituri). • produsele obţinute sunt apoi vândute clienţilor la preţul de vânzare (costul de producţie + profit) şi se contabilizează: clienţi = venituri din vânzarea produselor finite • concomitent are loc scoaterea din gestiune a produselor finite vândute printr-o formulâ inversă obţinerii: variaţia stocurilor = produse finite • la finele exerciţiului produsele în curs de execuţie inventariate se contabilizează la nivelul costului de producţie ca intrare de stocuri: producţie în curs de execuţie = variaţia stocurilor • plusurile constatate la inventarul de produse: 62 . . toate cheltuielile efectuate cu obţinerea produselor sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6:Clasa 6 = % • produsele obţinute se contabilizează la nivelul costului de producţie în conturile de produse. Au sold debitor care este preluat în activul bilanţului. stocuri = furnizori 2. 2. etc. proces care necesită cheltuieli de exploatare. ea aplicându-se cu precădere în întreprinderile mari. plusurile constatate la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri din cheltuielile aferente: stocuri = cheltuieli. În cazul aplicării tehnicilor de măsurarepot fi utilizate ca preş de înregistrare preţul standard sau preşul cu amănuntul. la finele anului. Când stocurile sunt vândute la costul lor sunt recunoscute ca cheltuieli în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. 3. stocuri deteriorate. în principiu.Există 4 situaţii de recunoaştere: 1. acestea prezintă particularitatea că sunt rezultatul procesului de producţie.) 4. pentru fiecare sortiment.metodologic metoda aparţine contabilităţii de gestiune. Când are loc o diminuare a valorii contabile. Metoda inventarului permanent Evaluarea stocurilor . ieşire. după efectuarea inventarului. Când unele stocuri sunt alocate altor active (un sortiment de stoc folosit drept componentă pentru o imobilizare corporală realizată în regie proprie).

cumpărate sau fabricate . iar în cazul celor fabricate nu se contabilizează nici obţinerea. scăderea din gestiune nu se contabilizează e. . respectiv cumpărare).la finele exerciţiului curent se înregistrează în debitul conturilor de stocuri.metoda aparţine contabilităţii financiare. la finele anului. în continuare se contabilizează operaţiile ca în exerciţiul precedent În cazul stocurilor cumpărate ele se contabilizează pe seama cheltuielilor (la consum. orice omisiune la inventar influenţeaă rezultatul financiar. . toate intrările (cumpărările) de stocuri se contabilizează în felul următor: cheltuieli = furnizori • la finele exerciţiului stocul final constatat la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri: stocuri = cheltuieli • în N+1 stocul final din N devine stoc iniţial şi se anulează: cheltuieli = stoc iniţial • ieşirile se calculează: (S iniţial + intrări) – S final . dar prezentând unele dezavantaje: 1. 2. poate exista tendinţa de subevaluare a stocurilor din motive fiscale . nici scoaterea din gestiune.produse finite = variaţia stocurilor • lipsurile constatate: variaţia stocurilor = produse finite Metoda inventarului intermitent în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează numai stocurile finale şi cele iniţiale la finele exerciţiului curent şi la începutul celui umător.stocurile cumpărate: • presupunem că în exerciţiul N nu există stocuri iniţisle. în corespondenţă cu aceleaşi conturi.operaţiile de intrare de stocuri în cursul exerciţiului nu se înregistrează în conturile de stocuri.stocurile fabricate: a. - 63 . obţinerea de produse nu se contabilizează c. ci direct în conturile de cheltuieli în cazul celor cumpărate. . fiind simplă în aplicare. iar în cazul stocurilor fabricate relaţia de contabilizare este prin contul de venituri – variaţia stocurilor. la începutul exerciţiului următor se anulează stocul iniţial prin formule inverse: variaţia stocurilor = produse în curs de execuţie variaţia stocurilor = produse finite g. clasa 6 = % b. vânzarea de produse: clienţi = venituri din vânzarea produselor d. după inventar se contabilizează stocul final constatat şi cel de produse în curs de execuţie: produse în curs de execuţie = variaţia stocurilor produse finite = variaţia stocurilor f. .la începutul exerciţiului următor conturile de stocuri se creditează pentru anularea stocurilor. stocurile constatate la inventar în corespondenţă în corespondenţă cu conturile de cheltuieli (în cazul stocurilor cumpărate) şi cu conturile de venituri (în cazul stocurilor fabricate).şi în cazul acestei metode metodologia se diferenţiază pe cele două categorii de stocuri.

cheltuieli calculate convenţional pe baza coeficienţilor de repartizare * ieşirea de stocuri de materii prime pe baza bonurilor de consum........... ieşirea se contabilizează după caz pe baza bonurilor de consum (materii prime) sau a altor documente specifice (mărfuri........... Cheltuieli de transport şi aprovizionare pentrustocurile cumpărate..... iar la finele lunii contul se creditează cu cheltuielile aferente stocurilor ieşite. folosind ca preţ de înregistrare preţul de facturare.....Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumpărate Cazul general Cumpărarea de stocuri se contabilizează la intrarea lor în gestiune pe baza facturii primite de la furnizor şi a documentelor de recepţie (nota de recepţie şi constatarea de diferenţe). LIFO * dacă cheltuielile de transport au fost contabilizate distinc..... Diferenţele în plus apar atunci când cantităţile şi/sau valorile recepţionate sunt mai mari decât cele facturate...... conform reglementărilor se includ în costul de achiziţie şi se contabilizează cu ocazia recepţiei stocurilor în aceeaşi formulă * de multe ori la recepţia stocurilor nu se primesc factura prestatorului de servicii....1200 = 401 1200 301 1000 4426 200 * cheltuielile de transport..... plusul total de 240 lei. iar cheltuielile de transport le contabilizează pe măsura primirii facturii prestatorului de servicii într-un cont distinct (cont analitic al contului 301 – cheltuieli de transport şi aprovizionare): % = 401 301/x 4426 301/x – este contul de colectare şi repartizare de cheltuieli colectate în cursul lunii..........1000 TVA – 20% ... intrarea de materii prime se contabilizează prin 2 operaţii: a.200 Total .. aprovizionare.............. iar TVA-ul aferent se contabilizează ca fiind neexigibil în contul 4428. dacă este semnificativ şi dacă îi este necesar cumpărătorului el se contabilizează ca intrare fără factură.... ambalaje)............... la finele lunii: 601 = 301/x – repartizarea lor * frecvent la recepţia stocurilor cumpărate se constată diferenţe în plus sau în minus faţă de valoarea facturată... pentru valoarea nefacturată (constatată la recepţie şi acceptat de cumpărător) % = 408 240 301 200 4428 40 Cumpărătorul solicită vânzătorului factura fiscală pentru plusul constatat şi la primirea facturii evidenţiază obligaţia de plată în contul 401 şi exigibilitatea TVA-ului: 64 * cumpărarea se contabilizează: % . Dacă la recepţie se constată materii prime de 1200 cu TVA de 240 (1440) – un plus de materii primede 200 de lei şi un plus de TVA de 40 de lei.. Plusul poate fi tratat în două moduri: 1........ din acest motiv multe întreprinderi adoptă următoarea metodologie: contabilizează stocuri în conturile de stocuri........ FIFO. la nivelul preţului de înregistrare se contabilizează 601 = 301 calcularea valorii stocurilor ieşite se face prin una din metodele cost mediu ponderat..... prin intermediul contului 408..... Preupunem următoarea factură pentru materii prime: Preţ de cumpărare ...... pentru valoarea facturată % = 401 1200 301 1000 4426 200 b..

408 = 4426 =

401 240 4428 40

2. dacă plusul nu este necesar cumpărătorului el se contabilizează într-un cont în afara bilanţului, urmând ca el să fie restituit furnizorului * lipsurile constatate se calculează ca difernţă între cantitatea şi/sau valoarea recepţionată şi cele facturate, care sunt mai mari. Se constată materii prime în valoare de 900, TVA-180, suma totală de 1080. Acestea se contabilizează în funcţie de cauzele lor: 1. vina furnizorului: în conturile de stocuri se înregistrează cantitatea/valoarea recepţionată a. % = 401 1080 301 900 4426 180 b. dacă lipsurile sunt semnificative se procedează la refuzul la pltă al facturii pentru valoarea corespunzătoare lipsei, iar dacă sunt nesemnificative se acceptă factura şi se constată o creanţă faţă de furnizor, care se decontează ulterior: acceptare factură: 461/fz = 401 120 plata facturii: 401 = 5121 1200 suma recuperată ulterior: 5121 = 461 120 2. vina cărăusului: acesta devine debitor 461/org.transp. = 401 120 3. vina delegatului:la societăţile de vânzări se impută delegatului şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare 428 = 401 120 428 = % 758 4427 4. scăzăminte naturale: sunt suportate de cumpărător şi se contabilizează pe seama cheltuielilor: 635 = 401 În metoda inventarului intermitent stocurile cumpărate se contabilizează: anulare stoc iniţial: 601 = 301 cumpărare de stocuri în perioada de gestiune: % = 401 601 4426 constatare stocului final la inventar: 301 = 601 Cazuri particulare: 1. Se cumpără fără facturi sosite: pe baza documentelor de recunoaştere se contabilizează intrarea de stocuri, evaluate la stocuri estimate pe baza ultimelor preţuri ale stocurilor în cauză. Fiind vorba de o oblogaţie incertă, ea se contabilizează în contul 408, iar TVA-ul 4428 preţ de cumpărare..................................................1000 lei TVA – 20%................................................................200 lei Total...........................................................................1200 lei • intrarea de materii prime se contabilizează pentru suma contabilizată la recepţie: % = 408 1200 301 1000 4428 200 • la primirea facturii pot apărea 3 situaţii: a. valoarea facturată egală cu valoarea recepţionată – se evidenţiază doar obligaţia certă de plată şi exigibilitatea TVA 408 = 401 1200 4426 = 4428 200 la furnizor se înregistrează creanţa incertă ca mărime: 65

% 1200 701 1000 4428 200 la întocmirea facturii (la furnizor) se evidenţiază creanţa certă şi exigibilitatea TVA: 4111 = 4118 1200 4428 = 4427 200 b. valoarea facturată mai mare decât valoarea recepţionată: la cumpărător: plusul se contabilizează ca intrare în contul 301, cu TVA deductibil aferent la furnizor se contabilizează ca un plus de venit în contul 701, TVA colectat în 4427 Valoarea facturată.......................1200 lei TVA – 20%......................................240 lei Total.................................................1440 lei - primirea facturii: cumpărătorul o va contabiliza astfel: % = 401 1440 408 1200 301 200 4426 40 c. valoarea facturată mai micp decât valoarea recepţionată - diminuare de valoare în contul 301 la cumpărător - diminuare de valoare în contul 701 la furnizor Valoarea facturată ................................900 lei TVA – 20% ................................180 lei Total .................................1080 lei Cumpărătorul: - factura primită: 408 = % 1200 401 1080 301 100 4426 20 - 4426 = 4428 200 Furnizor: % = 4118 1200 4111 1080 701 100 4427 20 - 4428 = 4427 200 2. Stocuri cumpărate cu reducero de preţ, care sunt de două forme comerciale şi financiare a. reduceri comerciale: rabat, remiză, risturn Rabat: reducere de preţ acordată de furnizor pentru deficienţe de calitate Remiza: reducere de preţ acordată de furnizor pentru vânzări superioare volumului convenit sau pentru poziţia de transport preferenţială a cumpărătorului Risturn: reducere de preţ acordată de furnizor asupra ansamblului operaţiunilor efectuate cu acelaşi terţ într-o perioadă de gestiune ! Rabatul şi remiza se calculează de obicei în factura iniţială, iar risturnul apare într-o factură separată, ulterioară vânzării. b. reduceri financiare: scont de decontare oferit pentru achitarea datoriei înaintea termenului normal de exigibilitate Precizări: 1. reducerile comerciale se calculează în cascadă, adică un procent de reducere se aplică asupra netului anterior 2. reducerile comerciale nu se contabilizează, se contabilizează doar netul comerciaş (preţul de vânzare – reducerea comercială) ca stocuri sau cheltuieli (la cumpărători) şi venituri (furnizor)
66

4118 =

3. reducerile financiare se calculează sub forma unui procent convenit alicat asupra netului comercial sau asupra reţului de vânzare, dacă nu există reduceri comerciale 4. TVA- ul se calculează asupra ultimului net (netul financiar = netul comercial – scont de decontare, netul comercial) sau asupra preţului de vânzare Factură: 1. Preţ de vânzare 10000 lei 2. Rabat – 20% 200 lei 3. Net comercial 9800 lei 4. Scont de decontare – 1% 98 lei 5. Net financiar 9702 lei 6. TVA – 20% 940 lei 7. Total 11642 lei Se pune doar problema contabilizării scontului ce poate fi făcută în 2 moduri: a. la factură: Cumpărător 1.03. n – se primeşte factura cu reducerea: % = 401 11740 301 9800 4426 1940 1.03.n – se evidenţiază scontul de decontare ca venit financiar în contul 767 401 = 767 98 20.03.n – plata 401 = 5121 11642 b. la decontare (la plată) Cumpărător 20.03.n – plată 401 = % 11740 767 98 5121 11642 Furnizor 1.03.n - emitere factură 4111 = % 11740 701 9800 4427 1940 1.03.n – evidenţierea scontului acordat 667 = 411 98 20.03.n – încasare 5121 = 411 11642

Furnizor 20.03.n – încasare % = 411 11740 667 98 5121 11642

67

valoare nominală pentru datoriile şi creanţele certe în lei. Datoriile sunt resurse externe de finanţare puse la dispoziţia întreprinderii. Datorii şi creanţe comerciale cu decontarea ulterioară (la termen) – decontări pe credit comercial . . sau prestarea unui serviciu. avansuri primite. efecte de plătit. Operaţiile privind datoriile şi creanţele comerciale se grupează în primul rând după perioada de decontare Datorii şi creanţe cu plata imediată: 1. fie de o instituţie de credit (datorii financiare).valoarea contabilă netă pentru creanţele comerciale. Datoriile comerciale se delimitează patrimonial sub următoarele forme: furnizori. avansuri încasate.valoarea corespunzătoare cursului zilei 31. În cadrul creanţelor comerciale sunt delimitate ca strucuri distincte clienţii cerţi şi clienţii incerţi (în litigiu). bugetul de stat. privind vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii. etc. care poate fi: . personalul. la bilanţ la valoarea contabilă netă. privind vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii. . sociale. Contabilitatea decontării cu terţii I. Relatiile cu tertii se concretizează în datorii şi creanţe. asigurările sociale. • datorii şi creanţe comerciale cu decontare în perioada de circuit bancar al documentelor (10-15-20 zile).). la inventar la valoarea probabilă de încasat sau de plată. . Creanţele comerciale se delimitează patrimonial sub următoarele forme: clienţi.sunt purtătoare de dobândă. între care perioada de decontare. calculată ca diferenţă între valoarea nominală şi provizionul pentru depreciere.Capitolul X. 2. Datorii şi creanţe comerciale cu plata imediată: • datorii şi creanţe comerciale cu decontarea pe loc (cash). Datoriile şi creanţele comerciale se deosebesc de toate celelalte creanţe şi datorii prin faptul că ele sunt consecinţă a relaţiilor economice dintre furnizori şi clienţi.datoriile şi creanţele de aici nu sunt purtătoare de dobândă. Din ansamblul creanţelor şi datoriilor se detaşează cele comerciale.12 pentru datoriile şi creanţele în valută. În funcţie de ea se delimitează două categorii: 1. efecte de primit. fie de alţi terţi (datorii fiscale. fie de un furnizor (dotorii comerciale). etc. adică remiterea unei sume de bani. Există mai multe criterii de clasificare a datoriilor şi creanţelor comerciale. Evaluarea datoriilor şi creanţelor se face la intrare în patrimoniu la valoarea nominală. operaţiuni de principiu FURNIZOR vânzarea de produse: 411 = % 120 701 100 4427 20 CUMPĂRĂTOR cumpărarea de produse (evidenţierea obligaţiei de plată): % = 401 120 301 100 44026 20 68 . a unui bun. Creanţele sunt drepturi care permit deţinătorilor (creditori) să pretindă unei alte persoane (debitor) executarea unei obligaţii.

instrument de credit (în limbaj financiar – mobilizare a creditului comercial): funcţie constând în transformarea creanţelor în lichidităţi înainte de termen – scontarea cambiilor.la furnizor: • vânzarea de produse: 4111 = % 472 722 4428 • la termen se evidenţiază venitul curent şi exigibilitatea TVA: 472 = 701 4428 = 4427 .încasarea în numerar: plata imediată 5311 = 411 120 401 = 542 120 (5121) 542 = 5311 120 Dacă vânzarea este pe credit comercial: . Ca structură cuprinde: cambia. instrument de încasare: se manifestă la iniţiativa trăgătorului (beneficiarul) prin aceea că el remite la vedere sau la termen cambia bâncii sale. 5114 (efecte remise spre scontare) – ultimile două sunt conturi în care se contabilizează relaţiile cu băncile comerciale. 5113 (efecte de încasat). Decontarea poate fi făcută la vedere sau la termen. iar după recuperarea de către bancă de la tras contul se creditează). Sub aspect patrimonial efectele de comerţ sunt creanţe transmisibile – pot trece din proprietatea unei persoane în proprietarea altei persoane prin cedare.operaţiuni privind scontarea . • la cumpărător: 404 (efecte de plată). c. cambii trase la ordinul terţilor) 69 . biletul de ordin şi CEC-ul. pentru încasarea la vedere sau la termen. în el se contabilizează creanţe mobilizate sau transmisibile ?). 667 (cheltuieli privind sconturile acordate) – în aceste două conturi se contabilizează reţinerile de către bănci. b. instrument de plată: se manifestă atunci când beneficiarul îl utilizează ca ca mijloc de plată faţă de un creditor al său – andosare. neajunse la scadenţă în care se înregistrează în momentul vânzării venitul nominal. 627 (cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate). Pentru contabilizarea operaţiunilor se utilizează următoarele conturi: • la furnizor: 413 (cont de creanţe cu o altă formă juridică decât creanţele obişnuite. 8037 (efecte scontate.operaţiuni privind circulaţia efectelor (andosarea. vânzare ori prin transmisie.operaţiuni obişnuite . Cambia: îndeplineşte următoarele funcţii: a.la cumpărător: • cumpărarea de produse: % = 401 301 666 4428 Contabilizarea decontării cu furnizorii şi clienţii în condiţii utilizării de efecte de comerţ Efectul de comerţ: instrument de plată şi de credit (titluri negociabile) prin care se reglementează achitarea unor creanţe provenite din operaţiuni comerciale. respectiv pentru scontarea efectelor de comerţ. Operaţiuni privind efectele de comerţ se împart în: . Decontarea se face în beneficiul persoanei care deţine efectul de comerţ.

1. Scontarea efectelor de comerţ FURNIZOR Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 5114 = 413 D 8037 120 % = 5114 120 627 5 667 7 5121 108 După comunicarea făcută de către bancă : C 8037 CUMPĂRĂTOR Cumpărarea de produse – facura – cambia % = 401 120 301 100 4426 20 Cambia acceptată se contabilizează 401 = 403 403 = 5121 CUMPĂRĂTOR Cumpărarea de produse – facura – cambia % = 401 120 301 100 4426 20 Cambia acceptată se contabilizează 401 = 403 403 = 5121 3. Andosarea Societatea X vinde produse unui client. decontarea se face cu un efect de comerţ. Efecte cu decontarea la vedere sau la termen FURNIZOR Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 Furnizorul depune cambia spre încasare la bancă % = 5113 120 627 5 5121 115 (în 5121 se încasează banii) 2. * Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 * Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 Aceeaşi societate cumpără materii prime de la un furnizor in valoare de 180 lei * Cumpărarea de produse % = 401 180 301 4426 * la transmiterea efectului de comerţ 401 = 413 120 diferenţa se achită din contul de la bancă 401 = 5121 60 70 .

4. Clientul este declarat insolvabil • plata cheltuielilor de judecată 622 = 5121 6 lei • trecerea creanţei la pierderi % = 4118 120 lei 654 100 lei 4427 20 lei • D 8034 120 urmărire client 71 . Atunci când valoarea nominală este mai mare diferenţa o reprezintă deprecierea. în funcţie de informaţiile deţinute cu privire la situaţia financiară a clientului. 120 din care 100 preţ efectiv. Gradul probabil de încasare se exprimă procentual faţă de valoarea creanţei – diferenţa este depreciere. Valoarea probabilă de încasat se determină de fiecare întreprindere prin estimare. după judecarea procesului se încasează clientul • plata cheltuielilor de judecată 622 = 5121 6 lei • încasarea 5121 = 4118 120 lei • anularea celor două provizioane 491 = 7814 30 lei 1511 = 7812 5 lei B. * 411 = % 120 701 100 4427 20 Aceeaşi societate cumpără de la un furnizor materii prime cu 180 lei (factură) *% = 401 180 301 4426 Pe baza comenzii făcute de beneficiar efectul de comerţ privind primirea efectului acceptat – stingerea obligaţiei 401 = 411 120 diferenţa: 401 = 5121 60 Contabilitatea provizioanelor privind deprecierea creanţelor comerciale Provizionul se calculează şi se contabilizează la finele anului ca diferenţă între valoarea nominală şi valoarea probabilă de încasat. tras în beneficiul unui furnizor al său. 20 TVA gradul probabil de încasare 70% depreciere 30 lei • transferuş creanţelor 4118 = 4111 120 lei • constituirea provizionului pentru depreciere 6814 = 491 30 lei • se poate constata şi un provizion pentru litigii 6812 = 1511 5 lei în n+1 pot apărea 2 situaţii A. în litigiu şi numai pentru valoarea corespunzătoare preţului de vânzare. Efecte trase la ordinul terţilor Societatea X vinde produse decontate cu un efect de comerţ. se exclude TVA-ul. Provizionul se calculează numai pentru creanţele incerte.

• anulare provizioane 491 = 7814 30 lei 1511 = 7812 5 lei • dacă ulterior clientul devine solvabil 411 = % 120 lei 758 100 lei 4427 20 lei • se reactivează creanţa C 8034 120 lei • 5121 = 411 120 lei Repartizarea profitului: 129 129 129 117 117 = = = = = 106 106 117 457 424 în timpul anului la sfârşitul anului dup aprobarea de către Aunarea Generală 72 .

Documentele contabile de sinteză sunt regăsite sub denumirea de conturi anuale. În acest sens. în general. alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere. la poziţia financiară.într-un supliment de informaţii. Cu titlu de exemplu privind notele complementare. Preparatorul de conturi dispune de trei locuri pentru a prezenta informarea relativă. Europenizarea şi internaţionalizarea sunt cele două procese majore care influenţează cadrul juridic al contabilităţii româneşti. De asemenea. informarea necesară pentru a completa imaginile de sinteză referitoare la entitatea descrisă va fi prezentată în note. contradictorii). Ea poate să se releve şi esenţială în înţelegerea datelor relative la averea şi activităţile întreprinderii. Pentru a fi prezent în documentele de sinteză. putem să cităm descrierea politicilor (convenţiilor) contabile. a prelucrărilor (tratamentelor) utilizate pentru măsurarea şi contabilizarea elementelor prezentate în documentele de sinteză. structurate în documentele de sinteză.Capitolul XI. Informarea prezentată pe calea notelor este nu numai utilă. Intocmirea şi prezentarea situatiilor financiare Utilizatorii îşi exprimă diverse necesităţi informaţionale.în notele complementare. De asemenea. destinate unei categorii date de utilizatori. Dacă informarea conţinută în documentele de sinteză furnizează o imagine incompletă a poziţiei financiare. societăţile cu responsabilitate limitată şi 73 . Documentele de sinteză constituie un mijloc de comunicare oficial şi structurat. vom vedea mai târziu că un element de informare trebuie să răspundă definiţiei rubricii respective şi să satisfacă o serie de criterii de recunoaştere (constatare) şi de evaluare (măsurare). Notele complementare dau. ale consumatorilor şi ale acţionarilor sunt. „Suplimentul” se referă la date şi tablouri care prezintă efectul variaţiilor de preţuri (informarea în costuri istorice indexate şi informarea în costuri actuale). Din punct de vedere al câmpului de aplicare. Totodată. şi . Directiva a IV-a are în vedere societăţile pe acţiuni. explicaţii sau detalii ce vizează elementele conţinute în cazul documentelor de sinteză. pe baza cărora ei îşi fundamentează. poate să fie vorba despre informaţii numerice foarte relevante. nu în puţine cazuri. explicaţiile relative la incertitudini şi eventualităţi cât şi la statisticile sau detaliile care ocupă prea mult loc pentru a fi încorporate în documentele de sinteză. Răspunsul negativ ne obligă să decelăm şi un al doilea tip de informare. . performanţele şi mişcările de trezorerie ale întreprinderii: . a performanţelor şi a mişcărilor de trezorerie ale întreprinderii. diferite decizii pe care apoi le iau. dar neesenţiale. vor face obiectul studiului nostru). el trebuie să fi fost înscris în registrele contabile şi să fi fost trecut prin sistemul de contabilitate al partidei duble (aspecte care. afirmam că. dar mai puţin credibile (fiabile) sau despre informaţii utile. de asemenea. Europenizarea trece prin retortele armonizării cu directivele legate direct şi indirect de obiectivele de informare ale contabilităţii. anexa. Nu este absolut necesar ca informarea prezentată în note să fie eminamente numerică. Ea poate să fie furnizată şi în limbajul curent. în principal. în urma analizelor economice şi financiare. pe care o vom numi de uz particular. Notele complementare se constituie şi ele într-un cont anual.Utilizatorii se confruntă cu perspective uneori divergente şi îşi exprimă puncte de vedere divergente (de exemplu.în corpul documentelor de sinteză. Este ceea ce am putea numi informarea financiară de uz general. datorită acţiunii principiului unicităţii bilanţului. suplimentele de informaţii pot să conţină explicaţii ale conducerii întreprinderii referitoare la datele financiare cât şi o analiză a semnificaţiei acestora. perspectivele şi punctele de vedere ale salariaţilor şi ale sindicatelor. Ne putem pune întrebarea dacă acest tip de informare răspunde în mod adecvat necesităţilor informaţionale ale anumitor grupuri de utilizatori. va exista întotdeauna un set comun de informaţii. Cel mai bun exemplu de supliment de informaţii ne vine de la situaţia în care o întreprindere se confruntă cu fenomene de creşteri de preţuri (inflaţioniste). Suplimentul de informaţii cuprinde date care prezintă o perspectivă diferită de cea a documentelor de sinteză.

în mod distinct. Selecţia este guvernată de acţiunea principiului pragului de semnificaţie sau al bunei informări. De altfel. şi avantajele procurare de folosirea situaţiilor. publicarea şi controlul conturilor. şi (ii) suficient de condensate. (ii) fie schimbările în capitalurile proprii. societăţile care cad sub incidenţa articolelor Directivei a IV-a supun conturile lor anuale controlului. realizat de una sau mai multe persoane abilitate. a politicii ei în materie de investiţii pentru a menţine şi creşte performanţele din care. Delimitarea între cele trei categorii de întreprinderi se face pe baza valorilor următoarelor trei criterii: totalul bilanţului. cele mijlocii şi cele mici. deciziile unor utilizatori versaţi. În materie de selectare a informării de prezentat în situaţiile financiare. Producătorul de conturi trebuie să îşi catalizeze eforturile în vederea producerii de situaţii (i) suficient de detaliate. întreprinderile sunt încurajate să furnizeze puncte de vedere critice ale conducerii. Raportul de gestiune trebuie să mai comporte informaţii cu privire la: evenimentele importante survenite după închiderea exerciţiului. persoana sau persoanele însărcinată(te) cu controlul conturilor trebuie să verifice concordanţa raportului de gestiune cu conturile anuale. pentru a prezenta toate aspectele care pot să influenţeze judecata utilizatorilor. Prin acest principiu se recunoaşte că natura şi sfera de cuprindere a informării prezentate prin situaţiile financiare decurg foarte adesea dintr-o serie de compromisuri. precum şi incertitudinile principale cu care acestea se confruntă. aceasta vizează conturile anuale întocmite de societatea aflată în fruntea unui grup (societatea-mamă). a răspunsului acesteia la astfel de schimbări şi efecte. Prin recursul la principiul pragului de semnificaţie. practicile contabile constau în furnizarea acestor elemente care sunt atât de importante încât să influenţeze judecata profesională şi. -surselor de finanţare a întreprinderii. Aceste conturi cuprind bilanţul consolidat. Dincolo de aceste situaţii financiare. cu excepţia celor ce provin din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuirile în favoarea acestora. prin asigurarea unui echilibru între costurile de întocmire. Cât priveşte Directiva a VII-a. Se face o discriminare între întreprinderile mari. Totodată. în materie de risc. mărimea netă a cifrei de afaceri şi efectivul mediu de personal utilizat în cursul exerciţiului. pe de altă parte. informarea trebuie să evite cele două extreme posibile: 74 . În sfârşit. în lucrarea noastră se va regăsi cu predilecţie termenul de situaţii financiare (şi mai puţin termenii de conturi anuale şi de documente de sinteză). Un set complet de situaţii financiare1 include următoarele componente: a) bilanţul. implicit. numite conturi consolidate. în conformitate cu referenţialul contabil internaţional. -solidităţii întreprinderii şi resurselor acesteia. pentru prezentarea. inclusiv a schimbărilor de mediu în care operează o întreprindere. pentru motive de omogenitate terminologică. pe de o parte.echivalentele lor. elemente a căror expresie valorică este reflectată de bilanţ. c) o situaţie care să arate: (i) fie toate variaţiile capitalurilor proprii. d) tabloul fluxurilor de trezorerie. contul de profit şi pierdere consolidat şi anexa consolidată. prezentare şi publicare. O sursă de informaţii este şi raportul de gestiune care reprezintă o dare de seamă fidelă asupra evoluţiei afacerilor şi a situaţiei societăţii. Internaţionalizarea presupune armonizarea cu referenţialul contabil internaţional. pentru a fi uşor de consultat şi interpretat. a politicii referitoare la data îndatorării şi a politicilor conducerii. b) contul de profit şi pierdere. evoluţia previzibilă a societăţii şi activităţile în materie de cercetare şi de dezvoltare. se cuvine să se prezinte politica referitoare la dividende. în virtutea legii naţionale referitoare la controlul conturilor. prin descrierea şi explicarea trăsăturilor principale ale performanţelor financiare şi ale poziţiei financiare. Documentele contabile de sinteză sunt regăsite sub denumirea de situaţii financiare. Un atare raport trebuie să includă o trecere în revistă a: -factorilor principali şi a influenţelor ce determină performanţele. e) politicile contabile şi notele explicative.

Până în momentul în care în lumea capitalistă dezvoltată s-au manifestat puternicele puseuri inflaţioniste şi prăbuşirea creditului. în timp ce unul care arată. performanţele. -de a fi prea abundente. în acelaşi timp. Pentru că aceste categorii de specialişti vizau rentabilitatea pe termen lung a întreprinderii.-de a fi prea sintetice sau condensate. Pragul de semnificaţie sau importanţa relativă afirmă că o informaţie este semnificativă atunci când este probabil ca persoana care o utilizează să acţioneze în mod diferit. după deceniul inflaţionist întreţinut de crizele petroliere. în actul lor de verificare şi certificare a situaţiilor financiare. Pentru o valoare semnificativă universală. în această dispută. uzanţele se bazează pe o combinaţie a trei criterii: rentabilitatea. Ei trebuie să examineze cu multă atenţie elementele situaţiilor financiare a căror importanţă este suficient de mare. economiştii şi cei ce gestionau afacerile au realizat că multe dintre variaţiile bruşte ale beneficiului pe acţiune ar fi putut să fie prevăzute dacă acestui document de sinteză i s-ar fi acordat atenţia pe care o merită. dar actului de simplificare trebuie să i se acorde multă atenţie. O evaluare defectuoasă a unor astfel de elemente ar avea consecinţe dezastroase asupra estimărilor sau deciziilor conducătorilor şi terţilor utilizatori. Noţiunea de prag de semnificaţie este larg utilizată şi de auditori (revizori). ale anilor 1970-1980. la care ne vom referi ulterior. Se vorbeşte atunci de „zone de risc”. deşi corect întocmit. Astăzi. deci de a „îneca” utilizatorii într-o „maree” de detalii inutile şi nesemnificative. În practică este destul de dificil să se stabilească norme stricte privind condiţiile de îndeplinit pentru ca o informaţie să fie semnificativă: într-adevăr semnificaţia (importanţa) poate să fie interpretată. Soluţiile cele mai rezonabile nu pot să apară decât în urma exersării în timp a judecăţii profesionale a specialistului contabil. în lipsa acesteia. Este cunoscut că un bilanţ deteriorat. Situaţiile ulterioare ale rezultatelor au probat aceste tendinţe. în termeni de „calitate” (natura elementului informaţional) şi în termeni de „influenţă cuantificată” a elementului asupra coordonatelor cheie ale informării (poziţia financiară. Acordând bilanţului rolul pe care îl merită în setul de situaţii financiare. cât şi de circumstanţele în care aceasta se găseşte. specialiştii au ajuns la concluzia că beneficiile nu sunt altceva decât consecinţa unor ipoteze filtrate prin intermediul acestui document de sinteză. Trebuie să precizăm că pragul de semnificaţie este o mărime relativă: el depinde atât de dimensiunile şi caracteristicile întreprinderii. în multe situaţii practice. este anunţul unor dificultăţi financiare. bilanţul şi contul de profit şi pierdere şi-au disputat întâietatea în materie de dominare a utilităţii situaţiilor financiare prezentate şi publicate de o întreprindere. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii Pornind de la o interpretare simplă. o poziţie financiară însănătoşită. investitorii acordând o atenţie mai mare unei situaţii financiare a rezultatelor şi beneficiului pe acţiune. Multă vreme. de asemenea în mod corect. asigurată printr-o gestiune eficace a trezoreriei şi prin flexibilitate financiară. În economiile nord-americane. Totuşi. se părea că bilanţul a pierdut războiul cu contul de profit şi pierdere. Se părea că în special investitorii începuseră să neglijeze utilitatea bilanţului şi a evoluţiei poziţiei financiare pe care acesta o reprezintă. utilizatorii şi. în termeni de „valoare” (valoarea elementului informaţional în cauză. Scopul importanţei relative este de a simplifica prelucrarea. intervine cu argumentele sale şi tabloul fluxurilor de trezorerie. bilanţul este documentul de sinteză care prezintă situaţia afacerilor unei întreprinderi la un moment dat. Principiul importanţei relative nu se aplică de o manieră indiscutabilă: în fiecare exerciţiu trebuie să se ia decizii dificile din acest punct de vedere. este o stare precursoare ameliorării beneficiilor. disimularea informaţiilor reale ar fi fost depistată printr-o atenţie suplimentară acordată bilanţului. Studentul şi profesionistul contabil privesc tehnic bilanţul ca pe un moment culminant al unui proces complex şi lung de înregistrare. în primul rând. 75 . lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii). solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii. în vederea amorsării tendinţei de scădere a cursurilor acţiunilor. clasificare şi evaluare. în raport cu valoarea altor elemente informaţionale). Pentru un ochi avizat. s-a probat tendinţa întreprinderilor de a camufla scăderea beneficiilor. cu atât mai mult cu cât trebuie respectat principiul necompensării.

indiferent că ea este provocată de 76 .. Dincolo de rolul său în a completa informaţiile referitoare la compoziţia beneficiului. şeful unei întreprinderi trebuie să ştie dacă afacerea sa prosperă. bilanţul a fost. asimilat unui inventar patrimonial condensat. care nu poate să fie decât una simplificatoare. bunurile întreprinderii cu cele ale proprietarilor săi. şi mai este încă. O astfel de practică. în general. sau pentru ca o datorie să fie achitată. Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilităţi. cu cât lichiditatea este mai mare. cu cât flexibilitatea ei financiară este mai mare. cu atât ea riscă mai puţin să dea faliment. persoană fizică sau juridică. se consideră că bilanţul furnizează informaţii privind natura şi sumele investite în resursele (activele) întreprinderii. Viziunii tradiţionale despre bilanţ. economiştii au putut observa că foarte multe falimente sunt cauzate pur şi simplu de o cunoaştere prea tardive a declinului afacerilor lor. astfel încât să se poată face faţă nevoilor şi situaţiilor neprevăzute. bilanţul contribuie şi la furnizarea bazei informaţionale privind: . 1920). Un şef capabil trebuie să profite de o astfel de perioadă de înflorire. Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare. până în secolul al XIX-lea. dacă bate pasul pe loc sau dacă ea este în declin. Abordării statice a bilanţului i s-a opus. managerii fiind obligaţi să informeze periodic asupra modului în care au gestionat patrimoniul şi activitatea. Pentru o întreprindere. Repere istorice privind bilanţul contabil De mai mult de jumătate de mileniu. lichiditatea şi flexibilitatea financiară cu care se confruntă întreprinderea. totuşi. Începând cu acest secol. Iată ce afirma Schmalenbach5 în acest sens: „Pentru a lua decizii utile. patrimoniul unui comerciant. . precum şi partea proprietarilor în aceste resurse. De asemenea. Cu toate acestea. Într-o formulă generală. se poate vorbi de acţiunea principiului entităţii în contabilitate. la un moment dat. mai degrabă pe costuri istorice decât pe valori actuale de piaţă. Această afirmaţie este paradoxală. pe baza bilanţului. dacă ţinem cont de faptul că.determinarea lichidităţii şi flexibilităţii întreprinderii. în general. bilanţul era considerat ca fiind o situaţie a averii (bogăţiei) întreprinderii (afacerii). Pentru aceasta ea analizează. de asemenea. Să semnalăm. o dată cu opera genialului profesor german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz. cu ajutorul bilanţului. că bilanţul nu prezintă valoarea întreprinderii. o abordare diametral opusă.evaluarea structurii capitalului întreprinderii. începe să se analizeze şi să se măsoare periodic patrimoniul. rămânând. îşi găseşte explicaţia prin câteva fenomene: numărul societăţilor pe acţiuni se multiplică. recunoscut ca un instrument static. remarcă Bernard Colasse3.Dar noi nu avem nevoie numai de a determina rezultatul. în mod normal. Pentru o întreprindere. Schmalenbach i-a opus concepţia sa referitoare la un bilanţ ca reprezentare a „forţelor întreprinderii”. atunci când o întreprindere începe să fie în primejdie. obligaţiile ei vizavi de creditori.Acceptat ca o situaţie financiară care redă capitalurile proprii prin diferenţa între active şi datorii. deoarece nu toate componentele valorii sunt active şi pentru că metodele utilizate în evaluarea activelor sunt bazate. Pollard şi Brief4 afirmă că. abia în secolul al XIX-lea.Cu ocazia fiecărei mari crize. bilanţul a fost şi este considerat un document de sinteză ce permite să se cunoască. se separă conducerea întreprinderii de proprietari. contabilitatea operează sub spectrul principiului partidei duble. . în procesul contabil. Yamey. activul şi pasivul. cu atât aceasta riscă mai puţin să dea faliment. O astfel de formulă consacră patrimoniul ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor acestui comerciant.. este indispensabil să luăm cunoştinţă de prosperitatea ei. cea dinamică. se afirmă că. în vederea modificării valorilor şi calendarului mişcărilor de trezorerie. în urmă cu multe secole. contabilul apare ca mediator între proprietari şi manageri. subordonatul acestora din urmă etc. El a constatat că este mult mai important pentru managerii întreprinderii să măsoare sănătatea acesteia decât să cunoască valoarea intrinsecă a elementelor care compun cele două părţi ale bilanţului. exista adesea tendinţa de a confunda.. cu ajutorul contului de profit şi pierdere.calculul ratei de randament.. se afirmă că. graţie marilor întreprinderi industriale şi comerciale. Bilanţul permite formularea de judecăţi de valoare privind riscul pe care şi-l asumă o întreprindere şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. şi rezultatul.

de cine este ea finanţată?”. Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor.conjunctură sau de structura economică. la rândul ei. În principiu. altfel spus. altfel spus o contabilitate statică. autohtonă şi străină. căci ele (vânturile) nu vor sufla totdeauna.susceptibile să genereze avantaje economice viitoare” („posturi în suspensie ca forţe ce concură la formarea rezultatului”. Lucrarea „Bilanţul dinamic” a generat un alt mod de a gândi contabilitatea. în cadrele contabile conceptuale ale ţărilor anglo-saxone şi în cel internaţional. „care sunt necesităţile întreprinderii sau. Din interpretarea juridică. au fost formulate mai multe accepţii ale conceptului de patrimoniu – juridică. creanţe. este prezentă sintagma „resurse.). poate să fie interpretat în mai multe moduri. clasificate într-o ordine raţională. al drepturilor şi obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat”7. adică o contabilitate dinamică. cât şi al modului de utilizare (bunuri economice. altfel spus. la rândul lui.” Admirator al lui Schmalenbach. În definiţia dată astăzi elementelor reprezentând activul bilanţier. nu reţine decât valorile corespunzătoare lichidării întreprinderii. plasează informaţia contabilă fie într-un câmp de analiză de tip financiar-funcţional. Abordări contemporane privind bilanţul contabil (i) O primă grupă de abordări sunt centrate pe conceptul de patrimoniu. Din punct de vedere juridic. pentru Schmalenbach). care a fost utilizarea dată resurselor de care aceasta a dispus?”. . Această grupă de abordări. valoarea drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entităţii patrimoniale. rezerve. Acest mod de interpretare generează ecuaţia bilanţieră de tip economic: Utilizări = Resurse Pe plan procedural. drepturile de proprietate şi de creanţă. fie într-un câmp de investigare orientat spre analizele de 77 . pentru a construi bilanţul. rezultă următoarea ecuaţie bilanţieră: S=A-D în care: S = situaţia netă A = active D = datorii faţă de terţi Situaţia netă reprezintă valoarea datoriilor întreprinderii faţă de asociaţii săi. datorită caracterului ei integrator: „patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi necorporale). o contabilitate care ţine cont de valorile în mişcare. bilanţul. componentele patrimoniului trebuie să fie exprimate în etalon monetar. altfel spus. datorii..în pasiv. Totodată. Pentru a primi girul contabilităţii. datoriile întreprinderii faţă de terţi (la modul general. Plecând de la conceptul de patrimoniu. Nu putem lăsa să treacă vânturile favorabile fără să ridicăm pânzele. Determinarea. forma cea mai simplă de regăsire a ecuaţiei bilanţiere este: Active = Pasive Modelul economic de bilanţ permite să se răspundă la întrebări ca: „de unde vin fondurile necesare finanţării întreprinderii sau. numită titular de patrimoniu.). În literatura de specialitate. Jacques Richard6 contrapune contabilităţii care. situaţia netă este echivalentă capitalurilor proprii8. Din punct de vedere economic. care desfăşoară acte de comerţ. El pledează pentru o contabilitate de tip dinamic. clasificate într-o ordine raţională. se întâlnesc drept termeni echivalenţi patrimoniul şi. independent de ce se întâmplă cu ele în caz de lichidare a întreprinderii.în activ. (ii) Abordările din a doua grupă sunt centrate pe finalitatea bilanţului. structura şi cunoaşterea patrimoniului se realizează cu ajutorul bilanţului. bilanţul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu. beneficii etc. un bilanţ reflectă: .. respectiv resursele (aporturi la capital. creditori ai acesteia) şi datoriile ei faţă de aportorii de capitaluri pe bază de risc (asociaţi). mai ales. patrimoniul trebuie să fie ataşat unei persoane fizice sau juridice. Este posibil ca multe din ideile lui Schmalenbach să se fi constituit în puncte de plecare pentru reflecţii ulterioare. economică şi economico-juridică – noi ne vom opri numai asupra accepţiei economico-juridice. Deşi în literatura de specialitate. patrimoniul net. de a răspunde nevoilor de interpretare prin metodologiile de analiză economico-financiară. pierderi etc.

înaintea activului imobilizat. Cheltuieli de constituire C. Beneficiul exerciţiului Remarci: Directiva lasă posibilitatea înscrierii creanţei privind capitalul subscris nevărsat. Cheltuieli de constituire C. notate de la A la E: A. iar a pasivelor. în structura rubricii A din pasiv (în componenţa capitalurilor proprii). întâlnim cele două scheme prevăzute în articolele 9 şi 10 ale Directivei a IV-a. Directiva prezintă beneficiul sau pierderea ca ultima rubrică a pasivului. Sub aspect financiar. care prezintă bilanţul sub o formă bilaterală (forma cont). În cadrul grupei. Pentru aceasta. cu o durată sub un an. notate de la A la F. calculat ca diferenţă între resursele durabile şi utilizările stabile. Schema a generat un model de bilanţ cu o structură a activelor după destinaţia lor. respectiv. fie prin anexe (modelul francez. Capital subscris nevărsat (rubrică de creanţă) B. . Conturi de regularizare – pasiv E. Ca atare. Activ imobilizat D. prezentarea funcţională a bilanţului permite descompunerea în trei agregate: . a activului bilanţier. după originea lor. Datorii D. A. dar şi cel românesc) se dau detalii asupra duratelor unor posturi din bilanţ. iar în partea dreaptă pasivul. Activ imobilizat D. Schema descrisă de articolul 9. Schema cont a fost opţiunea sistemului contabil românesc. sub inspiraţie şi consiliere franceză. elementele de activ şi de pasiv trebuie reclasificate după criteriul duratei: cu o durată peste un an. descompus în cinci mari rubrici. care prezintă bilanţul sub o formă listă. Rubricile listei sunt notate de la A la L. fondul de rulment net. este un concept a cărei măsură este afectată de convenţii imprecise şi influenţată de alegerile de politici contabile. Pierderea exerciţiului A. dar directiva lasă şi posibilitatea înscrierii lor ca un element component al imobilizărilor necorporale. se poate face trecerea de la bilanţul funcţional la bilanţul financiar. Modelul financiar-funcţional de analiză a fost criticat pentru ambiguitatea şi imprecizia sa deoarece.tip solvabilitate-lichiditate. prevede în partea stângă activul. descompus în şase mari rubrici. Schema descrisă de articolul 10 al Directivei a IV-a. Conturi de regularizare – activ F. permite calculul unor indicatori economico-financiari necesari gestiunii întreprinderii şi facilitează analizele de tip solvabilitate-lichiditate. ea lasă legislaţiilor naţionale posibilitatea de a înscrie. cu semne diferite. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an (datorii curente) 78 . În acest sens.trezoreria netă. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli C. Capitaluri proprii B. Cheltuielile de constituire sunt înscrise distinct. ca primă rubrică a activului (aşa cum rezulta din schema descrisă de articolul 9) sau ca un element component al activului circulant. aceste elemente. fie prin informaţiile de la baza bilanţului (modelul francez). Totuşi. Activ circulant E.necesarul în fond de rulment. . în lipsa unor definiţii riguroase. a confundat noţiunile de maturitate şi de permanenţă. Activ circulant E. se poate ajunge la o abordare de tip funcţional: Printr-o prelucrare adecvată. Conturi de regularizare – activ F. în prima etapă a reformei (1994-2000). Printr-o regrupare a posturilor9 bilanţiere după funcţiile întreprinderii.fondul de rulment. Capital subscris nevărsat B.

Active circulante.G. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli K. Total activ minus datorii curente I. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an J. Conturi de regularizare – pasiv L. respectiv datorii curente nete H. Capital şi rezerve 79 .

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.