Capitolul I: Obiectul contabilitatii si patrimoniul agentilor economici

1.1.Obiectul contabilitatii Produs al unei activitati practice si teoretice îndelungate ,contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii separate patrimonial Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo,fiind formulata în lucrarea sa Summa di arittmetica ,geometria,proportioni et proportionalita care a aparut la Venetia în anul 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind înregistrarea în partida dubla a averii ce apartine unui negustor precum si toate afacerile acestuia ,în ordinea în care au avut loc .In conceptia sa ,partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital . Referitor la obiectul contabilitatii exista trei conceptii : 1.Conceptia juridica – conform acesteia obiectul de studiu al contabilitatii îl constituie patrimoniul - reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinînd unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care se refera Deci contabilitatea este stiinta care elaboreaza procedeele de evidenta calcul,analiza si controlul în expresie valorica a existentei, starii, miscarii si transformarii patrimoniului . Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente : subiectul de drepturi si obligatii ( persoana fizica sau juridica) obiectele de drepturi si obligatii ( bunuri economice ) Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii formeazasubstanta materiala a patrimoniului .Valoarea unui bun este expresia baneasca a acestuia. Drepturile si obligatiile cu valoare economica ,exprimabile în bani ,exprima raportul de proprietate în cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile. Drepturile exista atunci când titularul de patrimoniu are calitatea de proprietar si ca urmare nu trebuie sa acorde un echivalent pentru bunurile din posesia si folosinta sa .Exista obligatii atunci când pentru bunurile care formeaza obiectul patrimoniului ,titularul trebuie sa dea un echivalent valoric sau sa îndeplineasca o anumita prestatie Din cele de mai sus se desprinde concluzia ca echilibrul intern al patrimoniului este expresia dublei determinari a valorilor economice separate patrimonial (bunuri economice = drepturi +obligatii ) Patrimoniul este constituit din totalitatea bunurilor economice privite sub dublu aspect : Primul aspect (al componentei materiale ) si al doilea al surselor de provenienta. Patrimoniul este alcatuit din doua parti : activ si pasiv Patrimoniul se prezinta sub forma unui tablou având în stânga mijloacele sau bunurile economice sub aspectul componentei materiale, iar în dreapta mijloacele economice sub aspectul surselor de provenienta. 2 .Conceptia economica – considera ca obiectul contabilitatii îl constituie elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul,analiza si control în expresie valorica a existentei starii ,miscarii si transformarii capitalului .Deci obiectul de studiu îl constituie capitalul privit din doua puncte de vedere : • al modului concret în care bunurile economice se investesc ,întrebuinteaza consuma si se înlocuiesc; • al modului de procurare si de dobândire al acestor bunuri. Dupa primul punct de vedere deosebim capital fix si capital circulant : Capitalul fix – este format din bunurile investite care participa la mai multe cicluri de exploatare si care se înlocuiesc dupa un anumit numar de ani de utilizare .Activele imobilizate se consuma treptat pe calea amortizarii Capitalul circulant este format din bunuri economice care se consuma sau îsi schimba forma de existenta si functionala dupa fiecare ciclu de exploatare finalizat .
1

Dupa modul de dobândire ,procurare ,finantare deosebim: Capital propriu dobândit de catre agentul economic prin efortul proprietarilor (asociati sau actionari ) prin autofinantare (capitalizarea profitului ,amortizarilor si provizioanelor ) si prin subventii primite Capitalul propriu corespunde dreptului pe care îl au investitorii asupra unitatii patrimoniale Capital strain denumit si capital împrumutat si atras ,cuprinde datoriile pe termen scurt ,mediu si lung fata de furnizori ,creditori ,salariati ,bugetul statului ,bugetul local etc. BUNURI ECONOMICE = CAPITAL PROPRIU + OBLIGATII (CAPITAL STRAIN) CAPITAL PROPRIU = ACTIVE – DATORII CAPITAL FIX + CAPITAL CIRCULANT = CAPITAL PROPRIU +CAPITAL IMPRUMUTAT 3.Conceptia financiara – considera ca obiectul de studiu al contabilitatii îl constitue elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul ,analiza si control în expresie valorica a existentei starii miscarii si transformarii resurselor economice Dupa modul de utilizare sau întrebuintare a resurselor deosebim : Utilizari durabile sau permanente sub forma bunurilor investite care corespund activelor imobilizate Utilizari ciclice ,temporare care se consuma dupa fiecare ciclu de exploatare încheiat ( aprovizionare ,productie ,desfacere ) luand forma de bani ,stocuri ,creante .deci corespund activelor circulante Dupa originea si provenienta resurselor contabilitatea delimiteaza : Resurse permanente sau durabile , furnizate de catre proprietari (individual asociati sau actionari ) rezultat prin acumularea profitului , a amortizarilor si provizioanelor sub forma finantarilor sau imprumuturilor pe termen lung Resurse temporare asigurate de la terti (diversi) care urmeaza. in viitor sa fie platiti (furnizori ,banci )si a caror scadenta este mai mica de un an Pentru desemnarea provenientei , a surselor de finantare se utilizeaza in anumite situatii si notiunea de fonduri . Patrimoniu ACTIVE PASIVE Bunuri economice Bunuri economice (sub aspectul componentei materiale) (resurse) Capital fix Capital propriu Capital circulant Capital strain Utilizare durabila Aportul proprietarilor Utilizare temporara Aportul tertilor Specific pentru contabilitate este faptul ca e elaboreaza si aplica in practica procedeele cu ajutorul arora se asigura evidenta calculul analiza si controlul in expresie baneasca a existentei starii miscarii si transformarii patrimoniului – S.M.T.P In calitate de stiinta a evidentei , contabilitatea elaboreaza o teorie si o metoda proprie pe baza careia se asigura inregistrarea intr-o anumita ordine si pe baza unor principii normative a SMTP Ca stiinta a calculului economic ea masoara veniturile si cheltuielile determinand rezulatele obtinute REZULTATE=VENITURI – CHELTUIELI Analizând circuitul valorilor economice contabilitatea descompune acest circuit in elementele sale componente in vederea caracterizarii fiecarui element sau a fiecarei operatiuni in parte si in vederea determinarii influentei fiecarui element asupra rezultatelor .Controlul asupraoperatiunilor asigura integritatea elementelor patrimoniale ,eficienta activitatii desfasurate ,atestând credibilitatea informatiilor furnizate de contabilitate ,starea elementelor patrimoniale este cercetata sub aspectul marimii elementelor patrimoniale .Miscarea si transformarea
2

elementelor patrimoniale este cercetata sub aspectul modificarilor cantitative si calitative care au loc in structura si volumul patrimoniului . 1.2. CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR ACTIVE PATRIMONIALE Criteriul cel mai utilizat pentru structurarea activelor patrimoniale are in vedere continutul ecomomic si natura activelor patrimoniale .Lichiditatea activelor patrimoniale – vizeaza capacitatea fiecarui element de activ de a parcurge mai activ sau mai lent întregul circuit de exploatare pana la transformarea lui in bani . Activele imobilizate denumite si bunuri de imobile cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare este mai mare de un an .Ele alcatuiesc baza si mijloacele de actiune ale întreprinderii .Ca bunuri economice ,activele fixe se caracterizeaza atat prin durabilitatea lor mai indelungata cat si prin repetata lor participare la circiutul economic .Functia acestor bunuri este fixata in activitatea economica si sociala a întreprinderii fara ca prin utilitatea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii .In consecinta ele nu se consuma sau nu se inlocuiesc dupa prima utilizare Activele imobilizate se diferentiaza in 3 grupe : • Imobilizari necorporale • Imobilizari corporale • Imobilizari financiare A. Imobilizarile necorporale cuprind toate acele valori economice care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete Cheltuieli de constituire cuprind cheltuielile cu infiintarea ,dezvoltarea si fuziunea unitatilor patrimoniale ,cum sunt cele privind taxele si alte cheltuieli de inregistrare si inmatriculare ,cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni ,cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate Toate aceste cheltuieli sunt supuse amortizarii pe cel mult cinci ani Cheltuieli de cercetare si dezvoltare cuprind resursele economice alocate pentru tehnologiile noi ,produsele noi si investitii ,utile si eficiente in raport cu activitatea viitoare a unitatii patrimoniale .Aceste cheltuieli se amortizeaza in maximum cinci ani Concesiuni , brevete ,licente , marci de fabrica si alte drepturi similare cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun ,activitate sau serviciu ,in cazul concesiunilor ,a unui brevet , a unui know – how ,a unei licente ,a unei marci de fabrica si alte drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala . Acest cheltuieli sunt amortizate pe toata durata cat întreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizari Fondul comercial reprezinta cheltuieli efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al întreprinderii ; exemplu clientela ,vadul comercial,firma , segmente de piata ,emblema,concurenta si alte legaturi comerciale.Marimea fondului comercial se amortizeaza pe toata durata in care aceasta genereaza un plus de valoare întreprinderii cumparatoare B.Imobilizari corporale denumite active fixe tangibile ,cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei întreprinderi .Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii speciale , masini,utilaje si instalatii de lucru , aparate si instalatii de masurare , control si reglare ,mijloace de transport,animale si plantatii ; unelte, dispozitive ,instrumente , mobilier si aparatura birotica)Potrivit legislatiei din tara nostra sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ doua conditii : are o valoare mai mare decat limita stabilita de lege si o durata normala de utilizare mai mare de un an .In cazul in care bunurile materiale procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate ele vor fi incluse in categoria imobilizarilor in curs sau investitiilor in curs Activele imobilizate corporale isi pierd in timp din valoare ca urmare a uzurii determinata de utilizarea lor , de actiunea agentilor naturii si progresul tehnic Constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de imobilizarile corporale , cu exceptia terenurilor si includerea sa in costuri , 3

in situatia in care au starea de marfa sau de produse finite . .produse finite si semifabricate .Sub aspectul lichiditatii . cuprind: • valorile financiare investite de întreprindere in patrimoniul altor sociateti sub forma titlurilor de valoare .Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani o lucrare sau un serviciu . dobandite de agenii economici prin acte de vanzare – cumparare .cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor si productiei in curs de executie . • titluri de participare sau participatiile reprezinta titluri de valoare sub forma de actiuni . Stocurile si productia in curs de executie reprezinta acele valori economice care prin natura si destinatia lor sunt folosite ca materii prime si materiale consumabile .Din punct de vedere economic si financiar .precum si bunurile asimilate acestora b)Baracamentele – sunt bunuri achizitionate sau construite de unitatea patrimoniala pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii (baraci. sub forma de despagubiri in cazul exproprierilor.In sfera stocurilor sunt incluse si obiectele de inventar si baracamente a)Obiectele de inventar – sunt bunuri cu valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe .creantelor atasate participantilor .Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea unei anumite influente notabile sau a unui control in gestiunea societatilor emitatoare de titlu Amortizarea participatiilor se realizeza sub forma dividendelor distribuite din profitul obtinut de societatea emitatoare de titluri de participatie. C. in curs de executie .indiferent de valoarea lor .Sunt supuse amortizarii numai terenurile cu destinatie economica .productia in curs de executie . Alte imobilizari finaciare cuprind in special depozitele pe termen lung sub forma disponibilitatilor in conturi bancare sau in alte institutii financiare si forma disponibilitatilor acumulate pentru efectuarea unor plati importante prevazute in perioadele urmatoare Activele circulante denumite si active curente .Cu ocazia finalizarii ciclului de exploatare diferite elemente ale activelor circulante sunt inlocuite continuu cu elemente de aceeasi natura.Ele intervin in ciclu de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate in primele faze de fabricatie ca materii prime si materiale consumabile .daca au calitatea de productie neterminata .Toate persoanele fizice sau juridice care au beneiciat de valoarea avansata urmand sa dea echivalentul corespunzator .creantelor .parti sociale si alte valori similare investite de titularul de patrimoniu in capitalul altor societati .Imobilizarile financiare denumite si investitii finaciare sau de portofoliu .poarta numele de amortizare .bani) in cadrul circuitului economic al patrimoniului . creantele drepturile generate de operatia de acordare de imprumuturi pe termen lung sau mediu întreprinderilor asociate sau societatilor de grup cu care întreprinderea are o relatie de participare .caracteristica de baza a activelor circulante este aceea ca perioada de rotatie este mai mica de un an .valorilor imobiliare de plasament si disponibilitatilor banesti .a caror posesie durabila asigura realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor si a dobanzilor .poarta denumirea de debitori 4 .marfuri si ambalaje aflate in depozite spre vanzare etc.indiferent de durata lor de serviciu sau cu durata mai mica de un an .creanta.podete etc) din care prin demintare sau demolare se recupereaza materiale Creantele sau valorile in curs de decontare – reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric .vandute.imprumuturi acordate si alte imobilizari financiare .ele isi schimba forma materiala si utilitatea (marfa. • alte creante imobilizate – cuprind garantiile si cautiunile depuse de unitatea patrimoniala la terti in vederea garantarii bunei executii a unei obligatii.Imprumuturile acordate pe termen lung sau mediu reprezinta sumele acordate unor terti in baza contractelor de imprumut si pentru care se primesc dobanzi .activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica .

vandute imediat la o banca .Beneficiarul are posibilitatea sa pastreze efectul comercial pana la scadenta cand il reprezinta trasului pentru incasare sa transfere altei persoane dreptul de creanta asupra trasului .asigurarile sociale si fondul de somaj creantele privind decontarile in cadrul grupului pentru fondurile avansate direct sau indirect pe termen scurt de catre societati .in acest caz banca retine scontul (echivalentul dobanzii care se cuvine bancii pentru achitarea anticipata a tratei ) si comisionul necesar pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de operatiile de scontare .” sau “platiti la ordinul lui……….bugetul statului si alte organisme publice .in acest cz banca devine proprietara efectului si va incasa la scadenta creanta de la emitent .In afara creantelor pot fi incluse si valorile si dobanzile de incasat .bilete la ordin pot fi pastrate pana la scadenta .sunt convertibile imediat in disponibilitati banesti .Ele cuprind actiunile si obligatiunile dobandite pe termen scurt in vederea realizarii unui castig sau unui plus de valoare in momentul vanzarii lor .Disponibilitatile sau 5 .reclamatii .sunt creante asimilate clientilor Unitatea patrimoniala care vinde produse catre un client daca doreste sa aiba o certitudine mai mare in ceea ce priveste incasarea echivlentului valoric solicita clientului sau sa semneze un efect de comert (cambie) Cambia imbraca doua forme : . datorita naturii lor . Titlurile de plasament sunt titluri de valoare achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt .cupoanele de incasat detasabile din titlurile de valoare privind drepturile la dividende sau dobanzi .avand cel mai inalt grad de lichiditate .In cadrul acestei forme de vanzare decontarea dîntre întreprindere si clienti intervine ulterior Efecte comerciale de primit – reprezinta titlurile de valoare negociabile care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce poate fi decontata imediat sau pe termen scurt .Clienti – reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale .”dupa care urmeaza semnatura semnatura andosantului (cel care semneaza dreptul de creanta ) sa sconteze imediat (sa vanda) trata la o banca .variatia puterii de cumparare a monedei (riscul de schimb )si riscul dobanzii .garantiile depuse .cesiunea activelor imobilizate .Acestea cuprind :creantele privind cecurile de incasat .Tragatorul dupa obtinerea acceptului din partea trasului remite trata catre beneficiar .întreprinderilor asociative sau in relatie de participare debitori diversi pentru creantele determinate de cesiunea (vanzarea ) titlurilor de plasament . depozitele la banca in conturile curente sau de disponibil si prin alte valori financiare care . Disponibilitatile banesti in lei si devize se delimiteaza sub forma numerarului din casieria societatii . Toate creantele sau drepturile .altele dacat cele asupra clientilor sunt separate prin structurile avansuri acordate furnizorilor decontari cu asociatii pentru aportul in natura si/sau in bani al acestora datorat la constituirea capitalului social creante generate de relatiile de decontare cu personalul .pagube materiale creante reactivate si alte creante.precum si celelalte dobanzi neexpirate la inchiderea exercitiului Titlurile de plasament si disponibilitatile banesti denumite si valori financiare sau valori de trezorerie cuprind toate valorile economice care imbraca forma sau indeplinesc functia de bani .pot fi transferate altei persoane ca drept de creanta sau pot fi scontate .Acets transfer se face prin andosare (gir) adica prin inscrierea pe spatele tratei a mentiunii “platiti lui ……….Sunt generatoare de dobanzi pentru întreprinderea care le detine in activul sau.Plusul se realizeaza prin diferenta dîntre pretul de vanzare mai mare si pretul de cumparare mai mic Instrumentele de trezorerie achizitionate cu scopul de a proteja diponibilitatile banesti sau de a realiza actiuni speculative . efectele de incasat .Protejarea sau acoperirea disponibilitatilor banesti se face raport cu fenomenul inflationist . Biletul la ordin este tot un titlu de credit prin care se constata angajarea emitentului (semnatarului) de a plati el insusi beneficiarului sau la ordinul acestuia o suma de bani la o anumita data . lucrarilor si serviciilor care fac obiectul activitatii întreprinderii .Trata este un inscris prin care creditorul (tragatorul) da ordin debitorului (trasul) sa achite la o anumita data (scadenta) unei atreia persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia o suma de bani determinata .

aporturi in bani sau/si natura.rambursarea catre actionari sau asociati a unei parti din acesta . 1.fiind o conditie de functionare si existenta a acesteia .Capitalul social se diferentiaza in : Capital subscris varsat (depus) – reprezinta partea din capitalul suscris care a fost fizic depusa de catre proprietarii întreprinderii la dispozitia unitatii patrimoniale Capital subscris nevarsat(nedepus) – este capitalul pe care proprietarii întreprinderilor s-au angajat sa-l puna la dispozitia unitatii patrimoniale cu ocazia infiintarii acesteia Capitalul se poate majora prin emisiunea de actiuni noi .tichetelor si biletelor de calatorie biletelor de tratament si odihna.Exigibilitatea surselor de finantare se refera la termenul lor de decontare In raport cu exigibilitatea surselor de finantare .Finantarea proprie este facuta direct de titularul de patrimoniu prin contributia sa materiala sub forma de capital social .executarii lucrarilor si prestarii de servicii Structura patrimoniala denumita alte valori financiare sau de trezorerie se individualizeaza sub forma timbrelor fiscale si postale .exercitiilor viitoare :chiriile.provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen lung datorii pe termen scurt sau curent . Capitalul social –se constitue la infiintarea societatii . Cheltuieli in avans .acreditivele si avansurile de trezorerie .in situatia in care incasarile sunt mai mari decat platile soldul contului reprezinta disponibilitatile banesti iar in situatie inversa . 6 . capitalizarea profitului exercitiului precedent.taxele de locatie .disponibilitatile banesti imobilizate in carneturi de cecuri se rezerva la banca intr-un cont separat acreditivul reprezinta lichiditatile pastrate la banca intr-un cont distinct la dispozitia furnizorului din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii marfurilor .Din categoria disponibilitatiloe banesti fac parte si carnetele de cecuri cu limita de suma .Primele de emisiune reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica ).abonamentele .3 .formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu an capitalurile proprii – denumite si fonduri proprii corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al societatii In structura capitalului propriu capitalul social are un caracter avansabil . incorporarea de rezerve.cuprind cheltuieli ocazionate in exercitiul curent dar care privesc rezultatele .Finantarea straina este asigurata de terte persoane in raport cu titularul de patrimoniu .Prin acest cont se inregistreaza toate operatiunile banesti între întreprindere si banca .depozitele create pot functiona la vedere sau la termen Daca nu actioneaza la vedere este recomandabil sa se utilizeze tehnica contului curent . atunci cind reduce investitiile dintr-un sector sau ramura de activitate .Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (finantare proprie sau finantare straina ) si exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an ) .acoperirea pierderilor inregistrate in decursul exercitiilor anterioare Capitalul social nu poate fi folosit pentru distribuirea de dividende Primele de capital sunt determinate de operatii de crestere a capitalului prin noi aporturi in natura sau fuziuni .pasivele se grupeaza in : capital permanent format din capitaluri proprii .soldul exprima creditele acordate de banca . transformarea de obligatiuni in actiuni etc.Reducerea capitalului se efectueaza prin : . carnetele de cecuri cu limita de suma – exprima diponibilitatile banesti sub forma documentelor-valoare folosite pentru efectuarea platii unor categorii de prestari servicii sau achizitionari de marfuri .primele de asigurare platite anticipat .CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR PASIVE PATRIMONIALE Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice .

fiind destinate achizitionarii sau crearii activelor imobilizate sau de a finanta activitati pe termen lung . Pasive de regularizare : Venituri inregistrate in avans cuprind toate veniturile provenite din incasarea anticipata a unor lucrari si servicii Diferente de conversie pasiv beneficii latente . 7 . Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului pe seama cheltuielilor .ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.Alte rezerve sunt constituite din din profitul net prin hotarirea actionarilor in anul cind sunt obtinute rezultate financiare bune.pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila . Provizioanele reglementate sunt fonduri create pe seama cheltuielilor . in cazul in care exercitiul financiar se incheie cu pierderi Rezervele statutare se constituie potrivit statutului societatii si contractului dîntre asociati sau actionari. Fondul de dezvoltare – se constituie din amortizarea activelor imobilizate .Este vorba despre creditele contactate de la banci sau alte institutii financiare.Fondul de participare la profit se creeaza pe seama profitului net si este destinat finantarii premiilor din profit acordate salariatilor . nerepartizat este reprezentat de partea din rezultatele anilor precedenti care nu au fost inca repartizate de AGA. Subventiile pentru investitii sunt obtinute de la buget sau de la alte întreprinderi interesate.Structural rezervele se impart in:legale.Aceste rezerve sunt destinate pentru finantarea unor investitii in imobilizari corporale.precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatilor patrimoniale cu alte persoane fizice sau juridice Datoriile ca sursa de finantare sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii(in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare). acordarea de dividende si-n anii de exercitiu financiar care se incheie cu pierderi.salariale si sociale. din profitul net al societatilor comerciale si alte surse fiind destinat finantarii cheltuielilor privind investitiile.Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta diferenta dîntre valoarea contabila (intrinseca) a actiunilor si valoarea nominala Rezervele se caracterizeaza prin faptul ca ele se constituie si se datoreaza in raport cu cotele retinute din rezultatul exercitiului financiar . Rezultatul reportat consta din profitul anilor precedenti care urmeaza a fi repartizat pe destinatii sau din pierderea din anii precedenti care urmeaza a fi acoperita din rezerve sau alte surse. pentru rascumparea propriilor actiuni in vederea anularii lor si reducerea capitalului social Rezultatul reportat . Fondurile sunt incadrate in categoria capitalurilor proprii .fiind destinate acoperirii fluctuatiilor privind rata dobanzii.datoriile privind relatiile de decontare cu asociatii si creditorii diversi. Datoriile pot fi : financiare. Prin constituirea acestor provizioane pe seama cheltuielilor se realizeaza temporar un avantaj fiscal pentru ca se reduce profitul impozabil Ulterior cand preturile se stabilizeaza se revine asupra acestor provizioane fiind virate la venituri ceea ce determina o crestere a profitului Datoriile exprima capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric .comerciale. Se contabilizeaza numai pe baza unor dispozitii legale deoarece ele au un regim fiscal propriu .imprumuturile din emisiunea de obligatiuni .fiscale.de curs valutar si de preturi .Rezervele legale se constituie anual intr-o anumita proportie din profitul brut sau din primele legate de capital fiind destinate protejarii capitalului .precum si pentru reglarea amortizarii derogatorii .statutare si alte rezerve.diferente favorabile de curs valutar între data intrarii in patrimoniu a creantelor si obligatiunilor exprimate in devize si data inchiderii exercitiului financiar Decontari din operatiuni in curs de clarificare cuprind operatiunile care nu pot fi inregistrate direct pe un element patrimonial de pasiv deoarece necesita cercetari si lamuriri suplimentare . avand o destinatie bine determinata .

extraordinare. ca urmare veniturile pot fi :venituri din activitatea de exploatare. Cheltuielile financiare privesc sconturile acordate clientilor (reduceri de pret.dobanzile la credite etc.contributia la asigurarile sociale. executarea de lucrari. financiare.etc. servicii prestate de terti etc.1. rezultate exceptionale (calculate ca diferenta între veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale).VENITURI Este caracteristica obiectului contabilitatii desemnând transformarile cantitative si calitative in masa patrimoniului ca urmare a proceselor interne Destinatia cheltuielilor determina clasificarea lor in cheltuieli de exploatare.pentru incasarea creantelor inainte de termenul de scadenta ).etc. Veniturile care depasesc cheltuielile societatii reprezinta profituri. Veniturile din activitatea de exploatare provin din vanzarea de produse finite sau marfuri. STRUCTURA CHELTUIELI . salarii datorate personalului . Finantarea tuturor acestor cheltuieli se efectueaza din veniturile agentului economic . iar cheltuielile care nu pot fi acoperite din venituri.Daca din rezultatul total (suma algebrica a celor trei rezultate )se scade impozitul pe profit se determina rezultatul final (profit net sau pierdere ) 8 .financiare.diferentele favorabile de curs valutar . la protectia sociala. executarea de lucrari . rezultate din operatii financiare (diferenta dîntre veniturile financiare si cheltuielile financiare). Clasificarea veniturilor se face functie de sursa acestora.diferentele nefavorabile de curs valutar. adica din sume ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activitatii sale .dobanzile la disponibilul banesc . in rezultate din activitatea de exploatare (diferenta între veniturile din exploatare si cheltuielile corespunzatoare).4. prestarea de servicii comercializarea de marfuri . Cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate al unitatii patrimoniale :fabricarea de produse.prestarea de servicii Venituri financiare sunt reprezentate de sconturi primite de la furnizori . Ele constau in consum de materiale. si extraordinare. pierderi Rezultatele financiare se impart la fel ca cheltuielile si veniturile.

aplicabile tuturor intreprinderilor. forma de proprietate. bilanţul) – de aplicare.2. procedeelor şi tehnicilor de asigurare a informaţiilor necesare conducerii intreprinderii. alte surse de drept contabil: . • are la bază norme unitare. Concepte de organizare: 1. formulare privind activitatea financiar-contabilă. norme. Sfera de acţiune a contabilităţii financiare Contabilitatea apare din necesitatea de a răspunde problemei gestiunii valorilor economice separate patrimonial în cadrul entităţilor. Codul Comercial. Componente: a. procedee şi metode aplicabile contabilităţii (conceptual). recomandări profesionale. • scop: determinarea la închiderea exerciţiului financiar a situaţiei patrimoniului şi a rezultatului global al exerciţiului. registre contabile. reguli. literatura contabilă).învăţământ. Monismul contabil: presupune existenţa unui singur circuit de influenţe contabile. Legea societăţilor comerciale.regii autonome.Capitolul II: Bazele contabilităţii generale 2. sănătate. cât şi pentru cele externe ale intreprinderii. b. 2. • asigură informaţiile necesare completării situaţiilor financiare. forma juridică de organizare. b. standarde internaţionale) . persoane fizice/juridice care desfăşoară activităţi cu scop lucrativ. Entităţile patrimoniale constituie sfera de acţiune a contabilităţii. adică o singură contabilitate. Sistemul contabil al intreprinderii reprezintă ansamblul principiilor. societăţi comerciale. întreaga legislaţie economică). 2. atât pentru funcţiile interne. legale şi reglementate: . A.obiect: activităţi de interes general non-profit. Intreprinderi . cultură Criteriile de diferenţiere a intreprinderilor sunt: obiectul activităţii.surse internaţionale ale dreptului contabil (directive europene. Dualismul contabil: presupune separarea în două categorii – una care redă imaginea intreprinderii în exterior (contabilitate financiară) şi alta care descrie procesele interne ale intreprinderii (contabilitate de gestiune). instrumentelor. Instituţii publice .surse naţionale (texte legislative: Legea contabilităţii.doctrina contabilă (răspunsuri ministeriale în probleme financiar-contabile. . 9 .obiect: activităţi economice în vederea profitului. . regulilor.1. normelor. Surse: a. reguli şi instrumente utilizate (PDCG. B. Contabilitatea financiară: • obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat în totalitate ca entitate gestionată.

3. 2. 10 . • scop: determinarea periodic a rezultatelor analitice (pe produse) şi furnizarea de date necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea intreprinderii. recunoaşterea elementelor situaţiei financiare.Cadrul contabil conceptual Se numeşte în prezent cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiei financiare. Germania. .3. susceptibile să conducă la formarea de norme şi să indice natura. Trebuie să aibă un conţinut adecvat. rolul şi limitele contabilităţii finaciare şi ale situaţiilor finaciare. . Este definit ca un sistem coerent de obiective şi principii fundamentale legate între ele. România). Normalizarea contabilă Este procesul prin care se armonizează elaborarea de norme şi principii contabile. obiectivul situaţiei financiare. Ca instrument al normalizării contabile. fenomenul de dezvoltare.Contabilitatea de gestiune (managerială): • obiect: calculaţia costurilor. lucrărilor şi serviciilor.ansamblul de principii şi reguli contabile. de tip mixt – normele sunt elaborate de asociaţii profesionale şi sunt puse în aplicare prin intervenţia publică a statului (SUA). Fenomenul de mondializare – normalizarea internaţională făcută de un Comitet al Standardelor Internaţionale de Contabilitate. la nivel de grup de ţări.metode şi proceduri pentru organizarea contabilă. 2. • este obligatorie. dar nu are la bază norme unitare. de tip statal – normele sunt elaborate şi puse în aplicare de un organism public (Franţa. execuţia şi controlul. au convenit la o normalizare regională (Comisia Economică europeană elaborează norme contabile sub forma directivelor europene). stabilirea rentabilităţii produselor. Cadrul general tratează urmtoarele probleme: 1. ale căror standarde au caracter de recomandări şi sunt puse în aplicare după legiferarea de fiecare ţară.lista de conturi şi recomandări pentru utilizarea lor. elementele ce compun situaţia financiară. La noi organismul care se ocupă de normalizarea contabilă este Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia de Reglementări Contabile. Este formată din: . poate fi recomandat sau impus celor vizaţi.4. care este o parte a lui. Procesul de normalizare contabilă din diferite ţări a condus la 3 tipuri de normalizare contabilă: 1. El constituie o teorie care ghidează practica contabilă la nivelul unei ţări. de tip pragmatic – normele sunt elaborate de organisme ale profesiei conatbile şi sunt puse în aplicare tot de ele (Marea Britanie) 3. au caracter confidenţial şi ţin de strategia adoptată de fiecare intreprindere. Notă: Planul Contabil General nu se confundă cu Planul de Conturi General. 2. Dincolo de acest nivel. 2. . ea se organizează şi se conduce de către fiecare intreprindere în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile proprii.vocabular contabil. Existenţa normalizării contabile implică existenţa unor dispozitive ale normalizării – la nivel naţional – Planul Contabil General. • informaţiile sunt utilizate numai în interiorul intreprinderii. Planul general de conturi este cadrul şi instrumentul normalizării contabile la nivel naţional. precum şi întocmirea.

Predomină capitalul financiar. Principiile contabile general admise Sunt ipoteze şi convenţii contabile ce au apărut ca rezultat al observaţiilor şi experienţelor practice. informaţiile să fie pertinente (relevante) – influenţează deciziile economice ale utilizatorului. Pertinenţa informaţiilor se apreciază prin: mărimea semnificaţiei informaţiilor sau imparţialitatea lor. capital fizic = capacitatea productivă a intreprinderii. 1. evaluarea situaţiei financiare.4. altele apar sau dispar. c. Aceste principii evoluează în timp – unele se perfecţionează. Pentru a răspunde acestui obiectiv cadrul general face următoarele precizări: • • întocmirea conturilor anuale presupune: a. menţinerea capitalului financiar – profitul este obţinut atunci când valoarea financiară a activelor nete de la sfârşitul perioadei este mai mare decât cea de la începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor).notele la situaţia financiară. Conceptele de capital şi menţinerea de capital Aici sunt cunoscute două concepte: a. Obiectivul situaţiei financiare este acela de a furniza o informare cu privire la situaţia financiară a intreprinderii. Celor două tipuri de capital le corespund două tipuri de menţinere: a. În prezent pe plan internaţional există un consens cu privire la denumirea acestora şi la structura lor.5. nu duc la interpretări eronate.bilanţul contabil. să fie credibile (fiabile) – utilizatorul trebuie să aibă încredere în ele. b. 11 . . să fie inteligibile – înţelese uşor de utilizator. 2. Alegerea unui concept trebuie să aibă la bază necesitatea utilizării de informaţii contabile. cu condiţia ca aceştia să cunoască activitatea desfăşurată de intreprindere şi să aibă cunoştinţe contabile. menţinerea capitalului fizic – profitul este obţinut atunci când fondurile necesare pentru a realiza o capacitate de producţie la sfârşitul perioadei este mai mare decât cele de la începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor). aplicarea unei contabilităţi de angajamente. perfomanţa activităţii. evaluarea elementelor. . plecând de la cazuri practice repetate s-a ajuns la generalizări.situaţia fluxului de numerar. Elementele ce compun situaţia financiară sunt: . conceptele de capital şi menţinerea de capital. 5. capital financiar = activul net = capital propriu al intreprinderii b. d. b. să fie comparabile în timp la aceeaşi intreprindere şi în spaţiu între intreprinderi similare 2. bazată pe producţia fizică (unităţi produse zilnic). b. informaţiile situaţiei financiare trebuie să prezintă anumite caracteristice: a.situaţia modificării capitalului propriu. să fie convins că informaţiile sunt corecte. afirmarea stării de continuitate a activităţii. .

în final în plan financiar şi fiscal nu trebuie înţeles rigid (metodele odată alese nu pot fi schimbate – nu). într-un viitor previzibil. Schimbarea metodelor se face de la un exerciţiu la altul dacă ea este determinată de cauze obiective (exemplu: schimbul de metodă contabilă decisă în intreprinderile în privinţa prezentării situaţiei financiare. fiscale. când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar. dacă minusul nu are caracter definitiv se contabilizează pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane).Prin Directiva IV CEE s-a adoptat o denumire conună a principiilor contabile generale. Pentru continuitate se operează cu aceste practici. Prudenţa consta în contabilizarea oricăror pierderi probalile şi necontabilizarea profiturilor sperabile. fără a intra în starea de lichidare sau de reducere a activităţii. ţinând cont de deprecierile. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. de piaţă). 3. care dacă are caracter ireversibil este un plus de datorie şi se contabilizează ca atare. La noi. Principiul prudenţei: nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a venitului. un plus de valoare contabilă care nu se contabilizează. Există un număr mare de principii. iar în cazul necontinuităţii pentru evaluarea bilanţieră se folosesc alte valor (valori lichidative). respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. prin reglementare armonizată s-au adoptat 9 principii: 1. când valoarea contabilă este mai mică decât valoarea de inventar. 12 • .pentru pasiv: când valoarea contabilă este mai mică decât valorea de inventar rezultă o diferenţă pozitivă.pentru activ: când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar rezultă o diferenţă negativă. care dacă este ireversibil se contabilizează ca o reducere de datorii. Condiţia este ca orice schimbare de metodă să facă obiectul unei informări în notele situaţiei financiare. rezultă o diferenţă pozitivă. rezultă un minus de valoare contabilă. dacă are caracter reversibil se contabilizează ca provizion. înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de patrimoniu şi a rezultatelor. • principiul este legat de evaluarea patrimoniului şi operează la finele oricărui exerciţiu. în principal rezultatele finale. Diferenţa rezultată are semnificaţii diferite şi se contabilizează diferit pentru elementele de activ şi cele de pasiv: . dacă minusul are caracter definitiv se contabilizează pe seama analizei (cheltuieli = analiză). 2. utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimoniului. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. Principiul permanenţei metodelor: constă în continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea. • • nerespectarea acestui principiu are diferite implicaţii. a corectării de erori ce provin din exerciţiul precedent). Principiul continuităţii activităţii: se consideră că intreprinderea îşi continuă în mod normal funcţiile. b. când pentru fiecare element din patrimoniu se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar (actuală. . metoda de evaluare: în cazul continuităţii evaluarea bunurilor în bilanţ se face la valoarea lor justa . unde trebuie calculaţi şi indicatorii influenţaţi. iar dacă este reversibilă nu se contabilizează. un minus de valoare care.durata exerciţiului financiar poate fi mai mică de 1 an. un plus de valoare. Continuitatea/ Necontinuitatea se stabileşte la sfârşitul exerciţiului şi are 2 consecinţe pentru intreprindere: a. Pentru necontinuitate intervin particularităţi: . datorită schimbării reglementărilor contabile. inclusiv a metodelor de evaluare. aplicarea practicilor contabile: elaborarea unor cheltuili pe mai multe exerciţii.

Notă: în practica românească. În ţările din occident. la finele fiecărui an. cheltuielile cu stocurile nu în momentul cumpărării stocurilor. dar anterioare închiderii conturilor. 408 – furnizori. Cheltuielile de plătit sunt consecinţa datoriilor pentru împrumuturile primite. Aplicarea principiului are ca rezultat următoareale consecinţe: c. perioadă de gestiune este considerată anul financiar. . practicarea unei contabilităţi de angajamente. Dobânda se contabilizează prin operaţia: 666 = 168 (cheltuieli privind dobânzile – dobânzi aferente împrumuturilor). utilizarea conturilor de regularizare. facturi de primit. cazurile de început a activităţii şi de sfărşit. f. provizioanele se calculează şi se contabilizează la finele anului. 5186 – datorii de plătit. 472) b. e. Veniturile de primit sunt consecinţele creanţelor pentru creditele acordate. cheltuieli de plătit şi venituri de primit. Exemple: contul 168 – datorii aferente şi datorii asimilate. 5187 – dobânzi de încasat. d. 4. chiar dacă plata se face în exerciţiul n+1. cheltuieli şi venituri constatate în avans (conturile 471. Conturile de regularizare îmbracă două forme: a. Dacă o intreprindere a contractat un împrumut în anul n. sunt contabilizate în exerciţiul curent. ea calculează dobânda pentru perioada de folosire a împrumutului.diferitele cheltuieli ce urmau a fi etalate pe mai multe exerciţii viitor. vânzarea se contabilizează prin operaţiunea: 418 = 701 ( clienţi. menţionarea în notele la situaţiile financiare a cheltuielilor şi veniturilor privind exerciţile anterioare g. pentru bunurile primite în anumite condiţii (fără factură) şi pentru datoriile diverse (faţă de buget. Dacă presupunem că la finele exerciţiului o intreprindere vinde produse fără factură. pentru bunurile vândute fără facturi şi pentru creanţele diverse. Exemplu: vânzarea unui bun în exerciţiul n se constată ca venit al exerciţiului n. cumpărarea unor stocuri în exerciţiul n se contabilizează în exerciţiul n. Exemple: contul 2678 – dobânzi aferente creanţelor imobilizate. facturi de întocmit. facturi de întocmit – venituri din vânzarea produselor). În mod normal. dar pot fi întâlnite şi cazuri când perioada este mai mică de un an. de personal). necesitatea calculării amortizării şi provizioanelor la sfârşitul fiecărui exerciţiu. Principiul independenţei exerciţiului : presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. - 13 . care implică înregistrarea veniturilor în momentul vânzării bunurilor. ci în momentul consumului acestora. Rezultă că aplicarea acestui principiu este legată de împărţirea activităţii intreprinderii pe perioade contabile denumite exerciţii financiare. executării lucrărilor şi prestării serviciilor şi al cheltuielilor în momentul primirii acestora.se renunţă la aplicarea costurilor istorice. etc. rezultatele financiare fiind identice cu cele calculate în varianta contabilizării stocurilor ca cheltuieli. cu rambursarea în rate anuale. 418 –clienţi. exerciţiul financiar are o perioadă de un an. la noi perioadă de gestiune sunt considerate lunile de gestiune şi apoi exerciţiul fianciar – amortizarea se calculează şi se contabilizează lună de lună. chiar dacă încasarea se face în n+1. contabilizarea unor evenimente posterioare închiderii exerciţiului.

ca de exemplu: aprovizionarea cu marfuri si materiale. . . rezultatele financiare etc. .functia economica consta in aceea ca fiecare cont reflecta un anumit bun economic. . se intocmeste la sfarsit pe baza datelor inregistrate in ele. consta in folosirea datelor si informatiilor furnizate de ele la controlul integritatii patrimoniului unitatii .Capitolul III.Spre deosebire insa de inregistrarile curente in conturi . ca un model de înregistrare cronologica a evolutiei acestora. indeplinind anumite functii .proces economic care antreneaza venituri si cheltuieli pe fazele circuitului economic.Contul si sistemul de conturi Definim contul ca un model de evidenta si calcul în expresie valorica si uneori cantitativa a starii si miscarii elementelor patrimoniale. pe care o indeplinesc conturile . dintre carea cele mai importante sunt urmatoarele: . cum ar fi cei cu privire la volumul productiei globale. disponibil la banca etc. controlul nivelului cheltuielilor de aprovizionare. scurt. urmand ca bilantul sa se intocmeasca la sfarsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din conturi . . exprimarea valorica (etalonul banesc sau monetar ) In scopul controlului integritatii elementelor patrimoniale aflate in proprietatea intreprinderii atat sub aspect valoric cat si din punct de vedere cantitativ. Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor . lucrari si servicii.functia de calcul se intalneste la toate conturile si pe baza ei se calculeaza situatia tuturor elementelor patrimoniale in diferite momente ale activitatii economice . datorii fata de furnizori. fata de bugetul statului etc. nu se foloseste exprimarea cantitativa. a tuturor operatiilor economice si financiare respective. ca de exemplu: capital social. sursele de finantare si procese economice pe elemente omogene reflectindu-se in fiecare cont toate operatiile care se refera la un anume element .sursa de finantare in functie de modul de provenienta a bunurilor economice .bun economic de o anumita destinatie ca de exemplu: mijloc fix.functia de control. la generalizarea periodica facuta cu ajutorul bilantului. numerar in casieria unitatii. materie prima . la inregistrarea operatiilor economice si financiare respective in conturi se foloseste alaturi de etalonul monetar si etalonul natural. produs finit. de productie. Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic determinat de insasi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi : . sau rezultat financiar . bilantul contabil care reflecta situatia economica si financiara a unitatii patrimoniale in totalitatea ei . de desfacere a produselor finite si marfurilor etc.rezultat financiar care se prezinta sub forma de profit sau pierdere Dupa inregistrarea in conturi distincte a existentului de bunuri economice.Pentru a da posibilitatea acestei generalizari contabilitatea foloseste la inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi. prin 14 .Aceasta inseamna ca obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin intocmirea a cate unui bilant dupa fiecare operatie economica si financiara in parte . marfa. credite bancare pe termen lung.functia de sistematizare este realizata de fiecare cont in cadrul sau. pe baza de documente. Ca elemente distincte ale sistemului de conturi si ca intrumente curente de lucru ale contabilitatii conturile trebuie sa raspunda tuturor cerintelor acesteia . proces economic. mediu. care determina insasi continutul economic al contului respectiv . se calculeaza costul efectiv al productiei . productia de bunuri materiale. sursa de finantare . ci prin inregistrarea completa si neintrerupta in conturi.functia de grupare este indeplinita de toate conturile prin aceea ca in ele se inregistreaza bunurile economice.functia statistica rezida in aceea ca datele si informatiile furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici. al productiei marfa etc . vanzarea produselor si marfurilor . surse de finantare sau procese economice la inceputul exercitiului financiar si a modificarilor acestora pe parcursul perioadei respective .

212 Construcţii. nu ar prezenta importanţă înregistrarea creşterilor în debit sau în credit. Iată cum se va proceda. sursă de finanţare. Când întâlniţi o denumire de cont pe care nu o recunoaşteţi. Denumirea sau titlul contului Pentru a se putea identifica din totalitatea conturilor . Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare. Denumirea de debit vine de la latinescul “debere” – a datora.explicatia operatiei economice inregistrate in cont . ele nu presupun o judecată a valorii. 411 Clienţi. Structura contului Elementele componente ale contului formeaza structura acestuia care este: . iar cele din partea dreaptă creditoare.) 2. micsorari ale aceluiasi element .Denumirea de credit vine de la latinescul “ credere” – a avea incredere Continutul economic al debitului si creditului este diferit in functie de continutul economic al contului . iar a credita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă. daca este posibil sa se identifice cu denumirea elementului atrimonial pentru care se deschide. Explicatia operatiei economice inregistrate in cont Operatiile economice care au loc sunt consemnate in documente justificative. de acelea care determina scaderi .inregistrarea distincta a operatiilor economice si financiare care provoaca modificari in sensul cresterii . Explicatia descriptiva presupune redarea pe scurt a operatiei economice inregistrate in cont . Fiecare inregistrare este explicata fie descriptiv. Acesta este singurul sens dat în contabilitate verbelor a debita şi a credita.rulajul contului . titlul şi simbolul conturilor se stabilesc în mod unitar. majorarii. înseamnă pur şi simplu dreapta şi stânga. veniturilor sau cheltuielilor. sa se inscrie simbolul contului corespondent 3. proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv. a tuturor celorlalte functii enumerate mai sus . aceste verbe au alt sens.soldul contului 1. Dacă fiecare cont ar fi privit individual. Totuşi. 121 Profit şi pierdere etc. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic. încercaţi să examinaţi contextul titlului şi să observaţi dacă se încadrează în categoria activelor. iar pe baza acestora se inregistreaza in conturi . În contabilitate. fie contabil. 15 .debitul si creditul contului . fără a lua în considerare legăturile cu alte conturi. fiecare cont are o denumire stabilita cat mai aproape sau . capitalurilor proprii. 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.functia contabila a conturilor consta intr-un anumit mod de inregistrare in cadrul lor a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiile economice si financiare cu elementele patrimoniale la care se refera in raport cu continutul economic al conturilor respective. Debitul si Creditul contului Debitul este partea sau situatia din stanga a oricarui cont. Creditul este partea sau situatia din dreapta a oricarui cont . 371 Mărfuri. datoriilor. după ce o veţi învăţa va fi foarte uşor. Câte o parte a fiecărui cont va fi folosită pentru a înregistra creşterile în cadrul contului şi partea opusă va fi folosită pentru înregistrarea micşorărilor. în limbajul comun. de regulă. 401 Furnizori. . Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit. denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv.Explicatia contabila presupune ca in dreptul fiecarei sume inregistrate in cont . Credit are o conotaţie favorabilă. cu D şi respectiv C. A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului.total sume . Cum se va folosi această formă? Va trebui să memoraţi forma şi apoi o vom folosi pe tot parcursul manualului.Deci functia contabila este determinata de continutul economic al conturilor si-n baza ei se asigura exercitarea de catre acestea . În general. iar debit are o conotaţie nefavorabilă. Le abreviem. prin planul de conturi general elaborat pe economia naţională (de exemplu 101 Capital. În ţara noastră. Pe linia orizontală a T-ului sunt scrise titlul şi simbolul cifric ale contului.denumirea sau titlul contului .

TSC – TSD = SC. Avem total sume debitoare si total sume creditoare. iar rulajul creditor reprezinta cresteri de pasive si venituri . iar creditul reprezinta existente si cresteri de pasive si venituri . pe o perioada de timp In cazul conturilor deschise pentru pasive . când TSD = TSC Soldurile se stabilesc de regulă. Avem rulaj debitor si rulaj creditor . În practică se cunosc mai multe forme de prezentare a contului. contul are sold debitor. între care menţionăm: forma bilaterală. A inscrie o suma in debitul unui cont . iar rulajul creditor reprezinta micsorari de active si cheltuieli . Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri . total sume debitoare se obtine insumind wexistentele initiale cu rulajul debitor si reprezinta cresteri. dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decât totalul sumelor creditoare. total sume debitoare se identifica cu rulajul debitor si reprezinta micsorari de pasive .Continutul economic al ulajului contului este diferit . forma şah etc. daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli . Relaţiile de calcul pentru sold sunt : 1. Folosind sistemul cu T-uri pentru echilibrarea sumelor din debitul şi creditul contului. la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si). Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. sold creditor sau sold balansat (cont soldat). pe o perioada de timp. Elementele care compun structura contului sunt comune pentru toate conturile. in functie de continutul economic al contului . Esenţa acestei forme de cont coincide cu cea a contului în formă de T. pe o anumita perioada de timp. TSD – TSC = SD. pe o anumita perioada de timp.Astfel daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli debitul reprezinta existentele si cresterile de active si cheltuieli . În condiţiile utilizării sistemelor informatice de contabilitate. când TSC > TSD 3.Total sume creditoare se identifica cu rulajul creditor si reprezinta micsorari de active. intr-o perioada de timp fara existentele initiale formeaza rulajul contului. Le abreviem de regulă cu SD şi respectiv SC. 5. Astfel. reprezentând solduri finale care. la sfârşitul perioadei de gestiune. Continutul economic al elementului contului “Total sume” este diferit in functie de continutul economic al contului In cazul conturilor deschise pentru active . TSD – TSC = 0. Le abreviem de regulă cu RD şi respectiv RC. iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare.Total sume creditoare se obtine insumind existentele initiale cu rulajul creditor si reprezinta cresteri de pasive. de fapt 16 . 4. Rulajul contului Totalitatea sumelor inscrise in cont . reprezinta elementul contului numit total sume. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. debitul reprezinta micsorari de pasive si venituri . Total sume Totalitatea sumelor inscrise in cont intr-o perioada de timp . Astfel . forma de prezentare a conturilor este adaptată sistemului respectiv de prelucrare automată. rulajul debitor reprezinta cresteri de active si cheltuieli . Modul de prezentare şi de situare a acestora în cadrul contului este diferit însă. pe o perioada de timp . contul are sold creditor. iar creditul reprezinta micsorarile de active si cheltuieli . în funcţie de forma de prezentare a contului.pe o perioada de timp 6. inseamna credita acel cont. rulajul debitor reprezinta micsorari de pasive si venituri . Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. inseamna a debita acel cont iar a inscrie o suma in creditul unui cont . închiderea conturilor se face prin trecerea soldului final debitor în creditul contului respectiv sau prin trecerea soldului final creditor în debitul contului respectiv. Soldul poate fi debitor. pe o perioada de timp . Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri . când TSD > TSC 2. formate din existentele initiale si rulaje . Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii (evenimente) reprezintă rulajul contului. forma unilaterală.

Aceasta este utilă în cazul în care se doreşte verificarea sursei înregistrării la un moment ulterior. concomitent cu aceeasi suma . concomitent si cu aceeasi suma Rezulta ca dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in doua conturi si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont Inregistrarea tuturor operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari . fie de aceeasi parte a bilantului . fie de activ. consemnate in documentele justificative -conturile de pasiv se mai crediteaza cu cresterile de pasive si venituri . fie din ambele parti ale bilantului . preluate din pasivul bilantului initial A doua regula de functionare a conturilor: -conturile de activ se mai debiteaza cu cresterile de active si cheltuieli. Capetele de coloană se explică prin ele însele. determinate de operatiile economice . Cum posturilor din bilant le corespund in contabilitatea curenta conturile aceasta inseamna ca reflectarea operatiilor respective in contabilitatea curenta se face cu ajutorul a cel putin doua conturi .pornind de la cont la bilant Prima regula de functionare a conturilor: -conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale de active . Forma contului Reguli de functionare a conturilor Pentru inregistrarea operatiilor economice in conturi trebuie sa se cunoasca regulile de functionare a conturilor .consemnate in documentele justificative -conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile de pasive si venituri determinate de operatiile economice . cu excepţia literei S de la “sursă“ (indicând documentul pe baza căruia s-a efectuat înregistrarea). fie unul de activ si celalalt de pasiv . determinate de operatiile economice.Se cunoaste ca in procesul de instruire in domeniul contabilitatii exista doua metode si anume : . fie de pasiv. Reflectarea operatiilor economice si financiare cu ajutorul bilantului contabil s-a facut prin modificarea a cel putin doua posturi . consemnate in documentele justificative A treia regula de functionare a conturilor: -conturile de activ se crediteaza cu micsorarile de cative si cheltuieli determinate de operatiile economice. astfel incit se creeaza posibilitatea reflectarii intergrale si ca un tot unitar a obiectului sau Legatura reciproca creata intre debitul unui cont si creditul altui cont stabilita cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari 17 .pornind de la bilant la cont . reunindu-le pe toate intr-un sistem coerent . preluate din activul bilantului initial -conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale de pasive .T-ul poate fi observat cu linii îngroşate. consemnate in documente justificative A patra regula de functionare a conturilor : -conturile de activ pot prezenta numai sold debitor si reprezinta existentele de activ la un moment dat -conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor si reprezinta existentele de pasiv la un moment dat Dubla inregistrare si corespondenta conturilor Inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare in conturi necesita cunoasterea nu numai a regulilor de functionare a conturilor ci si altor probleme determinate de trasaturile specifice ale metodei contabilitatii asa cum ar fi dubla inregistrare si corespondenta conturilor. determina o legatura stransa intre conturile utilizate de aceasta .Deci orice inregistrare economica sau financiara producand o dubla modificare de bilant se va reflecta in contabilitatea curenta printr-o dubla inregistrare in conturi .

iar conturile intre care se stabileste o astfel de legatura se numesc conturi corespondente. la care se refera ea b)Determinarea modificarilor pe care le produce operatia economica sau financiara in bilant . respectiv a elementelor de activ si de pasiv care se modifica . a sensului modificarilor in cauza si a continutului economic al acestora c)Stabilirea pe baza elementelor din bilant modificate . Ele se prezinta in doua variante : -Cu un singur cont corespondent debitor si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare 18 . scris intotdeauna in partea dreapta a egalitatii -semnul “=”care reprezinta egalitatea valorica dintre sumele inscrise in conturile corespondente -sumele inscrise in conturile corespondente Daca la elementele formulei contabile de mai sus se adauga si alte componente cum sunt: data la care a avut loc operatia economica . a conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economica sau financiara analizata d)Aplicarea regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii conturilor corespondente – debit sau credit. adica ce se intelege prin operatia in cauza. cand se produc modificari numai in pasivul bilantului . intrucat din corespondenta lor se poate deduce continutul economic al fiecarei operatii in parte fara a mai apela la documentele justificative si totodata se asigura intocmirea unor bilanturi reale In raport cu modificarile pe care le produc operatiile economice si financiare in bilant corespondenta conturilor se poate stabili fie numai intre conturile de activ . Stabilirea corecta a conturilor corespondente pentru operatiile economice si financiare care fac obiectul inregistrarilor in contabilitatea curenta prezinta importanta deosebita . documentul care sta la baza operatiei economice si explicatia descriptiva a operatiei economice obtinem articolul contabil Formulele contabile se pot clasifica din doua puncte de vedere diferite astfel: a) In functie de numarul conturilor corespondente sunt: -formule contabile simple -formule contabile complexe -formule contabile compuse Formulele contabile simple se intalnesc ori de cate ori se inregistreaza in contabilitate operatii economice care se genereaza modificari numai in doua elemente patrimoniale numite simple Formulele contabile complexe se intalnesc atunci cand se inregistreaza in contabilitate operatii economice care genereaza modificari in mai mult decat doua elemente patrimoniale. Formula contabila Reprezinta egalitatea valorica a sumelor inscrise in conturile corespondente si cuprinde urmatoarele componente : -contul corespondent debitor . parcurge in general urmatoarele etape : a)Stabilirea naturii si . cand se produc modificari numai in activul bilantului. respectiv a continutului operatiei economice sau financiare supusa analizei. fie numai intre conturile de pasiv .in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata. scris intotodeauna in partea stanga a egalitatii -contul corespondent creditor .poarta denumirea de corespondenta conturilor . adica a formulei contabile. atunci cand operatia economica sau financiara produce modificari concomitente si cu aceeasi suma in ambele parti ale bilantului Analiza contabila a operatiunilor economice si financiare Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatii economice sau financiare in parte prin descompunerea ei in elementele componente in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora – debit sau credit – in care urmeaza sa se inregistreze operatia respectiva concomitent si cu aceeasi suma Efectuarea analizei contabile a operatiilor economice si financiare in vederea inregistrarii lor in conturi . fie intre conturile de activ si cele de pasiv.

grupate dupa caracteristicile generale. cu ajutorul carora se reflecta bunurile economice. fiind socotite conturi detaliate ale conturilor sintetice Numarul conturilor analitice pe care le poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice . Aceasta intrucat se reflecta pe elemente patrimoniale 19 .formule contabile intocmite conform normelor si instructiunilor de aplicare a planului de conturi . deci normale .formule contabile de corectare numite si de stornare Formulele contabile de corectare sau de stornare pot fi : 1)de stornare in negru 2)de stornare in rosu 1)Formulele de stornare in negru presupun inversarea formulei contabile eronat intocmite si intocmirea formulei contabile corecte 2)Formulele de stornare in rosu presupun intocmirea unei noi formule contabile eronate. imobilizarilor corporale si stocurilor Utilizarea conturilor analitice prezinta o importanta deosebita pentru activitatea unitatii patrimoniale intrucat creeaza posibilitatea efectuarii controlului gestionar prin urmarirea existentului si miscarii fiecarui element patrimonial in parte pe partile componente . procelor economice si surselor de finantare – fie cantitativ si valoric in functie de natura elementelor respective – ca in cazul bunurilor economice materiale .Aceste formule nu sunt agreate in toate cazurile deoarece nu se regasesc conturile corespondente cu sumele adecvate. se folosesc doua feluri de conturi conturi sintetice si conturi analitice. corecte . fiind cu semnul minus si prin aceasta se anuleaza rulajele ireale . Cu toate acestea reflectarea operatiilor economice si finaciare in conturile analitice prezinta unele particularitati fata de conturile sintetice.-cu un singur cont corespondent creditor si doua sau mai multe conturi corespondente debitoare Formule contabile compuse au doua sau mai multe conturi corespondente debitoare si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare . partile componente ale elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice . Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii. Astfel spre deosebire de conturile sintetice in care elementele patrimoniale se inregistreaza numai valoric .Acest lucru se explica prin faptul ca orice suma inscrisa in cont cu culoare rosie sau chenar se scade. procesele economice si sursele de finantare a acestora in unitatea lor . a proceselor economice si a surselor de finantare reflectate in contul sintetic respectiv si de necesitatile de detaliere a cunoasterii continutului economic al acestora cu ajutorul informatiilor contabile. dupa insusirile lor specifice. dezvoltarea conturilor sintetice . conturile analitice inregistreaza elementele respective individualizate dupa insusirile specifice . in conturile analitice elementele respective se pot reflecta fie numai valoric ca si in conturile sintetice – asa cum este cazul bunurilor economice nemateriale . b) Dupa scopul pentru care se intocmesc .Deci ele permit detalierea . In fiecare unitate patrimoniala functioneaza in paralel si in strinsa legatura contabilitatea sintetica si contabilitatea analitica . Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizarii datelor referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale. adancirea. Aceasta determina faptul ca toate operatiile economice si financiare inregistrate in aceste conturi trebuie sa fie exprimate in etalon monetar Spre deosebire de conturile sintetice care inregistreza elementele patrimoniale grupate dupa caracteristicile lor generale. contribuind astfel la asigurarea integritatii patrimoniului. deoarece in ambele categorii de conturi se inregistreaza aceleasi elemente patrimoniale si deci au acelasi continut economic. Conturile sintetice si analitice In contabilitate pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul intreprinderii in totalitatea lor si pe partile componente. dar cu sumele scrise cu o culoare rosie sau in lipsa acesteia cu sumele inscrise in chenar . Conturile analitice functioneaza dupa aceleasi regulidupa care functioneaza si contul sintetic de care apartin . iar conturile analitice sunt folosite pentru a reflecta concomitent . Orice operatie economica sau financiara inregistrata in contabilitatea analitica este necesar a fi reflectata si in cea sintetica .

Asa este cazul stornarilor a inchiderii conturilor de cheltuieli si venituri . Unitatile 20 .este determinata in special de comenzile informationale pe care trebuie sa le asigure sistemul de conturi in gestiunea interna a patrimoniului . f) Tehnica inregistrarii prin contragere – utilizeaza un numar mai mic de inregistrari in conturi . lucrari si servicii Importanta conturilor analitice consta si in adancirea procesului de sistematizare a informatiilor contabile .Generalizarea informatiilor contabile se realizeaza prin centralizarea datelor din conturile sintetice cu ajutorul balantei de verificare si in final in cadrul bilantului unde apar numai soldurile conturilor sintetice Atat sistematizarea cat si generalizarea informatiilor contabile sunt posibile datorita legaturilor reciproce care exista intre conturile sintetice si conturile analitica Tehnici de inregistrare in conturi Crearea si folosirea conturilor ca modele de evidenta si calcul a circuitului economic al patrimoniului se pot realiza in conditiile folosirii mai multor tehnici de inregistrare cum sunt : a) Tehnica inregistrarii directe – reprezinta regula in construirea conturilor necesare reflectarii circuitului patrimonial . inceput cu ajutorul bilantului si continuat cu ajutorul conturilor sintetice.iesirile si stocurile. De asemenea pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile si obligatiile unitatii patrimoniale fata de alte persoane juridice si fizice. numite si documente justificative. Evidenta cronologica Pentru a se putea inregistra in contabilitate . cantitativ si valoric. Pe aceasta cale se pune in evidenta soldul unui cont care se transfera in continuare altui cont . in cadrul fiacarui depozit. dupa parcurgerea etapelor analizei contabile . fie prin inlocuirea lor partiala sau totala cu diverse aranjamente financiare. b) Tehnica inregistrarii indirecte – este folosita pentru reflectarea pe o cale intermediara a miscarii economice sau financiare . fie se centralizeaza pe anumite perioade de timp. separat pentru fiecare dintre acestea . separat pentru fiecare sectie atelier sau faza de fabricatie si in cadrul acestora pe produse . magazin sau sectie de productie a intreprinderii . Aceasta sistematizare se concretizeaza in adancirea detalierii cunoasterii distincte a tuturor elementelor obiectului contabilitatii . ca rezultat al suprapunerii a doua miscari de valori economice efectuate simultan. operatie numita contare In practica contabila se intalnesc situatii cand trebuie sa se faca formulele contabile fara a avea la baza un document. operatiile economice trebuie sa fie consemnate in documente primare . centralizatoare sau note de contabilitate. Cele doua conturi corespondente care se debiteaza si se crediteaza corespund celor doua elemente patrimoniale intre care se stabileste raportul de echivalenta specific miscarii de valoare economica. intrarile. comenzi .Ele nu sunt expresia sau nu corespund unor miscari reale economice sau financiare. Prelucrarea in contabilitate presupune mai intii . fie document cu document. Acest registru se prezinta sub forma legata. foi volante sau listari informatice in cazul prelucrarii automate a datelor. se determina costul productiei .distincte . iar cel de-al doilea . fie pe centralizatoare.Primul circuit denumit de evidenta sau gestiune financiara furnizeaza informatia de decontare a patrimoniului .In acest scop sunt utilizate conturi distincte de cele care s-ar putea asocia direct elementelor patrimoniale modificate c) Tehnica inregistrarii desfasurate -presupune folosirea unui numar mai mare de conturi corespondente decat cel implicat de miscarea economica sau financiara d) Tehnica inregistrarii in doua circuite . fiecare formula contabila se inscrie in ordine strict cronologica avand in vedere data la care au loc operatiile economice in documentul “Registru Jurnal” . Aceste documente primare se pot prelucra in contabilitate .Potrivit acestei tehnici exista o congruenta intre miscarea reala economica sau financiara si oglindirea ei in conturi. denumit operativ sau intern de gestiune asigura informatia de reflectare si control privind activitatea interna transformatoare e) Tehnica inregistrarii de lichidare sau inchidere – se foloseste pentru operatiile de calcul si inchidere a soldului unor conturi care apar in cadrul inregistrarilor desfasurate. intocmirea formulelor contabile fie direct pe fiecare document . Dupa ce s-a realizat contarea pe documentele primare.in asemenea cazuri contarea se face pe un document tipizat numit “Nota de Contabilitate”.

Aceste unitati inregistreaza sumele centralizate din registrele auxiliare in Registrul-Jurnal general periodic . vanzari etc. decontari cu furnizorii. operatiile economice se inscriu in ordinea in care au loc . din punct de vedere a continutului lor. fiecare din ele da posibilitatea sa cunoastem trasaturile caracteristice si comune ale acestora Principalele criterii in functie de care se pot clasifica conturile sunt : a) Dupa functia economica – conturi de activ . incepand cu 1 ianuarie sau cu data inceperii activitatii Evidenta cronologica sta la baza inregistrarii sistematice a operatiilor economice. indiferent de felul operatiilor economice. in functie de necesitatile de informare ale factorilor de decizie c) Dupa continutul economic .conturi bilantiere (de situatie) -conturi deschise pentru active -conturi deschise pentru pasive .Daca in evidenta cronologica . in evidenta sistematica se separa informatiile economice dupa natura lor (dupa continutul economic).conturi de pasiv b) Dupa sfera de cuprindere . Operatiile economice inregistrate in registru jurnal primesc un numar de inregistrare . Deci ele se deschid facultativ .conturi in afara bilantului 21 . Conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II.se arhiveaza de catre unitatea care este obligata sa-l pastreze impreuna cu documentele justificative care au stat la baza intocmirii lui.conturi de rezultate -conturi de cheltuieli -conturi de venituri .patrimoniale pot utiliza un singur registru jurnal daca au un volum mai mic de operatiuni.conturi de gestiune .Iar cele care au un volum mai mare de operatiuni pot utiliza pentru detaliere registre-jurnal auxiliare cum ar fi : operatii de casa. de banca.conturi analitice sunt detalieri ale conturilor sintetice si nu au un caracter de obligativitate.conturi sintetice sunt utilizate pentru grupe sau categorii omogene ale elementelor patrimoniale . precum si ori de cate ori este cazul. exista conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. diferit de la unitate la unitate . chiar lunar. Registru jurnal se numeroteaza si se parafeaza de catre organele in drept . la incetarea activitatii unitatii. la inceperea activitatii .Evidenta sistematica se realizeaza cu ajutorul registrului “Cartea – Mare” Clasificarea conturilor Clasificarea conturilor se poate face avand in vedere mai multe criterii . Conturile sintetice de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre si sunt utilizate de catre unitatile patrimoniale mici si mijlocii Conturile sintetice de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre si sunt utilizate obligatoriu de catre agentii economici mari .Pentru agentii economici din Romania.

coloane pentru cantitate (intrată.Capitolul IV. registrele de evidenţă contabilă se împart în: . grupate şi sistematizate în cadrul unor formulare denumite generic registre. 22 . respectiv a rulajului creditor pe conturi corespondente debitoare.Registrele de contabilitate si formele de integistrare contabila 4. stoc) şi sunt denumite "fişe de cont pentru valori materiale".realizarea combinată a celor două feluri de evidenţe.registre pentru evidenţa analitică ce se pot concretiza sub formă de fişe valorice sau cantitativ valorice sau diferite situaţii al căror conţinut informaţional se stabileşte de unitatea patrimonială. consemnate în documentele justificative. credit. În categoria acestor registre sunt incluse: . care se pot prezenta concret sub forma jurnalelor pentru creditul conturilor sau Cartea mare-şah. Evidenţa cronologică. în care documentele justificative. atât în ordine cronologică. în acest scop se utilizează documentul numit "Registrul jurnal".registre pentru realizarea combinată a celor două forme de evidenţă. foi volante.Noţiunea şi clasificarea registrelor Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi şi furnizarea. Registrele de contabilitate Datele privind operaţiile care se produc în activitatea unei unităţi. în registrul jurnal.jurnalele pentru creditul conturilor. Ele se prezintă sub forma unor caiete. se realizează prin intermediul unui jurnal. b .Cartea mare). În cazul evidenţei bunurilor de natura stocurilor. pentru debit. în care sunt consemnate operaţiile patrimoniale se înscriu în ordine cronologică. Registrul inventar şi Registrul "cartea mare".Conţinutul. Astfel. cronologic. registrele pot fi pentru: . completarea şi gestionarea registrelor Normele legale din ţara noastră prevăd ca principale registre de contabilitate: Registrul jurnal. organizată cu ajutorul registrelor. precum şi "Nota de contabilitate". .fişele de conturi fără dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor pe conturi creditoare şi. pe această bază. aceste fişe conţin în plus. a . care nu folosesc multe conturi şi în care se efectuează înregistrările. cât şi în mod sistematic (Exemplu: Jurnal . ce serveşte la înregistrarea operaţiilor în ordinea în care au fost efectuate în timp. În activitatea practică sunt denumite "fişe de cont pentru operaţii diverse" (care sunt numai fişe valorice. prin intermediul registrelor. . Evidenţa sistematică. sold). pe elemente patrimoniale de activ.evidenţa cronologică. În asemenea registre se înscriu operaţiile care au fost deja înregistrate. . în funcţie de forma de înregistrare contabilă folosită de unitate.evidenţa sistematică. fişe sau documente informatice cu conţinutul şi structura adecvate scopului pentru care s-au deschis. .registre pentru evidenţa sintetică. După sfera de cuprindere a datelor. sunt înregistrate în ordine cronologică. de pasiv sau procese economice sub formă de cheltuieli şi venituri. de informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului. din punct de vedere al modului de înregistrare a operaţiilor economice şi financiare în cadrul sistemului de conturi. pe lângă coloanele valorice. În practică. Registrele pentru evidenţa combinată se utilizează la unităţile mici. . Teoria şi practica contabilă au generat o diversitate de forme privind conţinutul registrelor. ieşită. înseamnă înregistrarea operaţiilor economico-financiare în funcţie de natura lor.1.

achitării facturilor. după care se depune la arhiva unităţii patrimoniale împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui... Data Documentu Explicaţii crt.. la rândul său. din balanţa conturilor sintetice..jurnal de încasări şi plăţi se întocmeşte de către agenţii economici. Acest registru serveşte pentru înregistrarea cronologică a mişcării elementelor patrimoniale şi ca probă în soluţionarea litigiilor. pag. Operaţiunile de aceeaşi natură. zilnic sau lunar. pot fi înregistrate într-un document centralizator care. 6 Debitoare 7 Creditoare 8 . înreg.. periodic. consemnate în documente justificative. fără spaţii libere. În registrul de încasări şi plăţi se înregistrează nu numai operaţiunile în numerar.. l (fel.1. ce se întocmeşte într-un singur exemplar. sau în afara unităţii... El serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor pe baza actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare a agentului economic respectiv. În situaţia în care unitatea foloseşte registre auxiliare. Este un document tipizat format A4.. alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere.jurnal general. Verificat. etc. ci şi cele efectuate prin contul de decontare de la bancă (indiferent dacă a avut loc încasarea sau plata 23 Nr. întocmită pentru luna curentă. la începerea activităţii unităţii.. precum şi ori de câte ori este cazul. şnuruit.Registrele de contabilitate reprezintă. certificat şi parafat.. în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare. Registrul jurnal se poate prezenta sub două forme: ♦registrul . Registrul . prin intermediul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică... care produc modificări în patrimoniul acestora. data) 1 2 3 4 De reportat Întocmit. de regulă lunar. Se arhivează temporar. societăţile comerciale.. situaţia încasării . asociaţiile şi celelalte persoane juridice. Acest registru se parafează de către organele în drept. către serviciul. 5 C. respectiv creditoare. Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unităţile patrimoniale înregistrează. De asemenea. operaţiunile economico-financiare. stă la baza înregistrării în registrul jurnal. Simbol conturi Sume D. unităţile cooperatiste... REGISTRUL .JURNAL Nr. decontările cu furnizorii. după ce a fost numerotat.jurnal auxiliar. toate acestea sunt folosite de unităţile patrimoniale care au un volum mare de operaţiuni de înregistrat. principalele documente pe care le produce contabilitatea. toate operaţiile privind mişcările patrimoniului. persoane fizice (meseriaşi. realizate în acelaşi loc de activitate (atelier. cronologic şi sistematic. instituţiile publice. secţie. periodic. pentru operaţiunile de casă şi bancă. de către regiile autonome. Fiind un document de înregistrare contabilă el nu circulă între compartimente... totalul acestora se înscrie în registrul jurnal general. etc. situaţia avansurilor spre decontare. pe timp de un an. nr. în mod cronologic.) Unitatea . Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează. operaţiune cu operaţiune. biroul sau compartimentul de contabilitate. Conţinutul informaţional al registrului jurnal este prezentat în continuare (tabelul 1. fără ştersături.) şi în cursul aceleiaşi zile. ♦registrul ..) şi asociaţiile familiale..

Cartea mare..... îmbracă diverse forme cum sunt: .. precum şi ori de câte ori este cazul. în vederea stabilirii rezultatelor inventarierii patrimoniului....... Modelul registrului jurnal de încasări şi plăţi se prezintă în tabelul 1.. precum şi la încetarea activităţii.3.. Unitatea . Registrul jurnal de încasări şi plăţi Nr. Recapitulaţia elementelor inventariate 2 Întocmit...... Data Documentul crt. CARTEA MARE CONTUL .....mare.. Unitatea . la stabilirea rulajelor lunare şi a soldului final (debitor sau creditor) pentru fiecare cont sintetic. ce se utilizează de către unităţile care aplică forma de înregistrare contabilă pe jurnale. într-un singur exemplar. Cauzele diferenţelor 6 Nr........ Registrul cartea ........ format A3... cod 14-1-3......... Acest registru se numerotează şi se şnuruieşte... concretizate în foi volante......efectivă)... conform posturilor din bilanţul contabil. Lunile Conturi corespondente creditoare Total Total SOLD Rulaj Rulaj debito creditor r La 1 ianuarie Debi Cred 24 Cont… Cont… Cont… Cont… Cont… . se prezintă conţinutul informaţional al registrului inventar. 1 2 3 Felul operaţiei 4 Tabelul 1. Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. prezentată în tabelul următor (tabelul 1. Încasări 5 Plăţi 6 Registrul inventar se întocmeşte la sfârşitul anului...... Se parafează de organul fiscal teritorial la începerea activităţii.. crt.... când este necesară deschiderea unui registru nou. În tabelul 1. În el se înregistrează toate elementele patrimoniale. inventariate conform normelor legale. Registrul Inventar Nr. în cazul epuizării filelor. de activ şi de pasiv.. formularele acestui registru..2...... se vizează de către organul fiscal la începerea activităţii.4........... în principal.): Unitatea .. la data de 31 decembrie -----------------Valoarea Valoarea de Diferenţe de evaluare contabilă inventar (de înregistrat) Valoare 1 3 4 5 Verificat.. În activitatea practică. serveşte la înregistrarea operaţiilor (în evidenţa sistematică).2..... pag.. grupate în funcţie de natura lor...

… Jurnal ……..suma rulajului creditor se preia din jurnalul de credit al contului respectiv.verificarea înregistrărilor contabile efectuate. ţinându-se seama de soldul iniţial de la începutul anului şi de rulajele debitoare. cod 14-1-3/a.. FIŞA DE CONT PENTRU OPERATII DIVERSE Denumirea contului . . respectiv creditoare din cursul lunii curente. 2____ tor itor Verificat. respectiv creditor al contului (tabelul 1. se preia din jurnalele de credit calculându-se (extracontabil) sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse jurnale de credit.. Felul Numărul cont coresp. la deschiderea fişelor. format A4 şi serveşte la: . se procedează astfel: .mare (şah). În acest scop se deschid câte două fişe: una pentru debit şi alta pentru credit. .… Jurnal ……. … Jurnal ……. . Acest registru se întocmeşte într-un singur exemplar. Jurnal ……. la unităţile patrimoniale care aplică această formă de înregistrare contabilă.rulajul debitor desfăşurat pe conturi corespondente creditoare.Fişa de cont pentru operaţii diverse.. Simbol 1. Acest registru se întocmeşte la sfârşitul lunii în cadrul compartimentului financiar-contabil şi serveşte în următoarele scopuri: . utilizată în cadrul formei de înregistrare contabilă maestru şah.IV) Întocmit. la sfârşitul lunii se stabilesc rulajele debitoare. în cursul lunii se înregistrează operaţiile la baza documentelor justificative...furnizarea de date pentru analiza economico-financiară.6.. . Data Document Explic. respectiv creditoare. . De bit Credit Pagina D/C Sold 25 . pe primul rând al coloanei "suma". .furnizarea de date pentru efectuarea analizei activităţii economice şi financiare a unităţii patrimoniale.6.. se înscrie soldul iniţial.întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice.întocmirea balanţei de verificare. care nu dezvoltă pe conturi corespondente rulajul debitor. fără dezvoltarea acestui rulaj pe conturi corespondente debitoare. .. totalul sumelor de la începutul exerciţiului şi soldul final..stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice.Cartea . Pentru întocmirea acestui registru. Fiind un document de înregistrare contabilă cronologică şi sistematică nu circulă între compartimente şi se arhivează la biroul contabilitate. Ianuarie Februari e Martie --------Total general (I . Simbol cont . scop în care la începutul anului. . … Jurnal ……. .soldul final debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în cadrul formularului cartea mare. este tipărit pe ambele feţe.): Tabelul 1...organizarea contabilităţii sintetice a operaţiunilor patrimoniale.

cu ajutorul anumitor suporţi materiali ai datelor informaţionale şi folosind anumite mijloace tehnice de lucru. Registrele de contabilitate se utilizează în strânsă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat completate. furnizori. după caz. sustragere sau distrugere. precum şi în alte situaţii.). În contabilitatea altor ţări noţiunea de formă de contabilitate este înlocuită prin cea de sistem contabil. o formă a registrului cartea . în vederea cunoaşterii de ansamblu a activităţii economice a unităţii patrimoniale. La sfârşitul lunii. Definirea formei de înregistrare contabilă Din momentul înregistrării datelor în documentele primare şi până la prezentarea lor spre analiză organelor de conducere. sau periodic. Îmbinarea şi executarea etapelor din cadrul ciclului de prelucrare a datelor se realizează prin forma de înregistrare contabilă. Registrele de contabilitate numerotate. trimestrului. cu ajutorul anumitor suporţi materiali ai datelor informaţionale şi folosind anumite mijloace tehnice de lucru. Formele de înregistrare contabilă 4. sintetizarea şi generalizarea informaţiilor contabile.22). În cadrul fiecărei etape. Toate aceste etape constituie ciclul contabil de prelucrare a datelor.1. cu alte cuvinte. precum şi pentru conturile analitice (clienţi. formularele de evidenţă şi raportare a datelor folosite reprezintă instrumente de lucru ale acesteia. Registrele se completează zilnic. iar în caz de pierdere. Modelele registrelor de contabilitate sunt stabilite de Ministerul Finanţelor. În cadrul fiecărei etape. de la data închiderii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.2. Ele se păstrează în unitate timp de 10 ani. semestrului. denumită şi formă de contabilitate. parafate. soldul contului (debitor sau creditor). La modul general. respectiv anului. lucrările se realizează după o anumită concepţie. prin aceasta prezentându-se structura internă a metodei contabilităţii. trebuie să fie reconstituite în termen de maxim 30 zile de la constatare. identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate. Dacă ciclul contabil sau modul de înregistrare şi prelucrare a datelor formează conţinutul formei de înregistrare contabilă. casa etc. astfel încât să permită în orice moment. 26 .6 . pe baza documentelor justificative. dintre care cele mai importante sunt următoarele: consemnarea operaţiilor economice în documentele primare. ceea ce se mai numeşte culegerea datelor informaţionale. registrul "cartea mare" se întocmeşte şi se gestionează de compartimentul contabilitate generală. constituie. înregistrate la organele fiscale şi conduse regulat pot fi admise ca probe în cazul litigiilor patrimoniale. după fiecare operaţie. verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanţei de verificare.2. şnuruite. contarea) şi înregistrarea acestora în sistemul de conturi. în cadrul fişelor se stabilesc subtotaluri care servesc la întocmirea balanţei de verificare.Acest formular (registru) se foloseşte pentru organizarea contabilităţii sintetice la unităţile mici. ce se deschide pe fişe volante pentru conturile sintetice. ele trec prin anumite etape succesive. prelucrarea documentelor justificative (sortarea. care aplică forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnalul unic. Sunt gestionate de către compartimentele de profil. În cadrul acestui formular operaţiile se înregistrează zilnic. în caz de faliment.mare anual. verificarea realităţii datelor înregistrate în contabilitate cu ajutorul inventarierii. de exemplu: registrul jurnal de încasări şi plăţi se ţine la casieria subordonată compartimentului financiar şi a contabilului şef. lucrările se realizează după o anumită concepţie. fişa de cont pentru operaţii diverse (codul din nomenclatorul formularelor tipizate 14 . stabilindu-se operativ. verificarea. în funcţie de frecvenţa operaţiilor şi de necesităţile informaţionale ale compartimentelor interesate. 4. sau periodic. prin intermediul documentelor contabile de sinteză (bilanţul contabil).

forma jurnal-cartea mare. Dintre formele de înregistrare contabilă folosite în prezent în unităţile patrimoniale din ţara noastră menţionăm: . care servesc la înregistrarea şi prelucrarea după anumite reguli a datelor privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale. iar bilanţul contabil limita superioară. Formele de înregistrare contabilă au apărut.2. în categoria formularelor. se cuprind: documentele justificative. concomitent. una pentru debit cu dezvoltare pe conturi corespondente creditoare şi alta pentru credit cu dezvoltare pe conturi corespondente debitoare.forma de înregistrare contabilă în condiţiile folosirii mijloacelor tehnice de calcul. registrul inventar. La modul general. . de mărimea şi structura organizatorică a acesteia. se continuă cu reflectarea acestor documente în registrele contabile şi se încheie cu întocmirea bilanţului contabil şi efectuarea analizei pe bază de bilanţ. ca elemente componente ale formei de înregistrare contabilă. Perfecţionarea formelor de înregistrare contabilă. situaţiile sinteză şi raportare financiar-contabilă.şah.forma de înregistrare contabilă maestru . Formele de înregistrare contabilă utilizate în ţara noastră Ciclul contabil de înregistrare şi prelucrare a datelor începe cu consemnarea în scris a datelor în documente. registrul cartea mare. care au generat alte forme în scopul adaptării acestora la condiţiile specifice ale activităţii din diferite etape de dezvoltare. Contabilitatea analitică se realizează cu ajutorul diferitelor fişe (fişe de cont pentru operaţiuni diverse) sau situaţii. Conţinutul informaţional al acestor fişe. etc. a determinat utilizarea mai multor forme de înregistrare contabilă cum sunt: forma italiană. experienţa dobândită în practica contabilă şi perfecţionarea tehnicilor de prelucrare a datelor. forma copigrafică (Ruff) şi alte forme. forma maestru-şah (pe conturi corespondente). cu perfecţionarea mijloacelor şi tehnicilor de prelucrare a datelor. prin care se realizează evidenţa sintetică reprezintă o adaptare la noile cerinţe a fişelor sintetice şah. denumită şi forma informatică.Prin formă de înregistrare contabilă se înţelege un ansamblu de formulare corelate între ele. registrul jurnal. Tehnica de lucru în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă este următoarea: 27 . Ca urmare. în diferite ţări. în raport cu metodele folosite pentru evidenţa şi calculul costurilor şi rezultatelor. alegerea formei de contabilitate este influenţată de natura activităţii unităţii patrimoniale. de-a lungul istoriei s-a realizat prin apariţia în cadrul formelor vechi a unor elemente noi. Ca urmare. balanţa conturilor. în funcţie de mijloacele tehnice de prelucrare de care dispune unitatea respectivă.2. Fiecare formă de înregistrare contabilă se distinge prin modul de prelucrare a datelor şi prin structura registrelor contabile folosite pentru redarea înregistrării cronologice şi sistematice.forma de înregistrare contabilă pe jurnale.şah are ca trăsătură esenţială utilizarea a câte două fişe pentru fiecare cont sintetic. Modelul acestor fişe este prezentat la tema privind registrele contabile. precum şi de posibilităţile practice de utilizare a acestor mijloace. s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat în strânsă dependenţă de condiţiile orânduirii economice. denumite şi conturi anuale. . documentele justificative reprezintă limita inferioară a formei de înregistrare contabilă. Forma de înregistrare contabilă maestru . se apreciază că sporirea potenţialului informativ. forma pe jurnale. denumite "cartea mare" (şah). 4. Discutate prin prisma evoluţiei în timp. Experienţa teoretică şi practică din activitatea financiar-contabilă dovedeşte că nu se poate aplica aceeaşi formă de înregistrare contabilă în toate unităţile patrimoniale. purtătorii tehnici de date.

cu ajutorul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică. Această formă de înregistrare contabilă prezintă o serie de dezavantaje în sensul că înregistrarea în jurnal este greoaie şi nu permite diviziunea muncii. totodată. neexistând posibilitatea unei localizări mai uşoare a erorilor produse.jurnale auxiliare). pe baza datelor preluate din jurnalele de credit (registrele .♦documentele justificative. ♦în paralel. în evidenţa analitică ce se poate realiza cu ajutorul fişelor. Balanţa de verificare a conturilor. respectiv notelor de contabilitate şi. etc. controlul este dificil. verificare. dacă pentru acelaşi fel de operaţie există mai multe documente justificative. acestea se totalizează zilnic sau periodic în documente cumulative.Cartea mare. pe baza aceloraşi documente şi note de contabilitate.) se întocmeşte nota de contabilitate care este un document tipizat ce conţine elementele articolului contabil. care se completează în fiecare lună. . de regulă la sfârşitul exerciţiului. Jurnal privind decontările cu furnizorii. Jurnal . respectiv notele de contabilitate se înregistrează în registrul jurnal folosit pentru înregistrarea cronologică a operaţiilor economico-financiare şi pentru stabilirea rulajului lunar al acestora. Jurnal privind 28 . precum şi din balanţele analitice. se întocmeşte situaţia patrimoniului (semestrial) şi bilanţul contabil (anual). In unităţile patrimoniale mici. ♦la sfârşitul lunii. contare). ♦operaţiile din documentele justificative (sau centralizatoare unde este cazul). iar pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică se întocmesc balanţele de verificare pentru conturile analitice. se utilizează forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnal unic. ce se concretizează în practică sub forma fişelor de cont pentru operaţii diverse.inventar sub forma listelor de inventariere pentru inventarierea patrimoniului. sintetică şi analitică. care stau la baza operaţiilor economice. ce constituie un registru anual. în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare. Principalele jurnale pentru creditul conturilor. Sunt unităţi patrimoniale care întocmesc note de contabilitate pentru toate operaţiile patrimoniale (chiar dacă au la bază documente). respectiv creditoare. repartizarea profitului.situaţii pentru debitul unor conturi (de exemplu. evaluare. pentru operaţiile care nu au la bază documente (operaţii de stornare. sunt supuse prelucrării contabile ceea ce înseamnă (sortare pe feluri de operaţii. erorile fiind identificate numai cu ajutorul balanţei de verificare. Forma de înregistrare contabilă pe jurnale are ca trăsătură esenţială utilizarea jurnalelor pentru înregistrarea cronologică şi sistematică a creditului fiecărui cont în corespondenţă cu conturile debitoare respective. Cartea mare fără ca rulajele să fie dezvoltate pe conturi corespondente. situaţiilor sau altor formulare specifice acesteia. În cadrul acestei forme de înregistrare se folosesc următoarele registre: Jurnalul unic pentru înregistrarea cronologică. Registrul . unde volumul operaţiilor ce se înregistrează zilnic este redus. se efectuează înregistrări. pentru debitul conturilor Casa şi Conturi curente la bănci). Formularele folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă sunt următoarele: . după totalizarea sumelor la sfârşitul fiecărei luni) se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice. ♦periodic. Jurnal situaţie privind operaţiile contabile.jurnalele multiple care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică proprie conturilor sintetice (în unele cazuri se folosesc şi pentru conturile analitice). Prin intermediul registrului jurnal se atribuie un număr în ordine cronologică documentelor justificative. . din balanţa conturilor întocmită pentru luna curentă. pe baza datelor din balanţa sintetică a conturilor. în mod sistematic şi cronologic.situaţie privind operaţiile de casă şi bancă. pentru evidenţa sistematică. pe baza datelor din fişele sintetice cartea mare şah (cartea mare şah se utilizează pentru întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice. pentru verificarea periodică a exactităţii datelor şi documentele de sinteză şi raportare financiar-contabilă privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute. folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă sunt: Jurnalul privind operaţiile diverse.

direct pe baza documentelor justificative (sau centralizatoare. financiar. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.23 din Legea contabilităţii nr. obţinute la calculator sub formă de "liste".rulajul creditor se preia din coloana de credit a fiecărui jurnal. înregistrarea contabilă sistematică (contabilitatea sintetică şi analitică) este la fel de importantă ca şi înregistrarea contabilă cronologică. Situaţia privind avansurile spre decontare. la acele conturi pentru care nu sunt deschise situaţii pentru debitul lor. dar cu un conţinut informaţional specific. În plus. unde este cazul). Situaţia privind mişcarea materialelor şi cheltuielilor de transport-aprovizionare. cu particularităţile menţionate anterior. etc. fişa de cont pentru operaţii diverse. trebuie să fie legate. în cadrul tehnicii de lucru următoarele: activitatea de codificare.rulajul debitor. pentru evidenţa cronologică. unde sunt folosite pentru sistematizarea informaţiilor şi obţinerea situaţiilor de raportare financiar contabilă (bilanţul contabil). Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să precizeze tipul de suport pentru păstrarea datelor de intrare (pe hârtie. Jurnal privind vânzarea produselor şi alte ieşiri. numerotate. Situaţia încasării-achitării facturilor. etc. Potrivit art. stocarea. ambele realizându-se pe bază de registre sub formă de "listări informatice". în principiu. Jurnal privind vânzarea mărfurilor şi alte ieşiri. Contabilitatea analitică se organizează fie cu ajutorul jurnalelor (pentru unele conturi). ciclul contabil de prelucrare a datelor are ca punct de pornire formula contabilă. stabilită pe baza documentelor justificative sau notelor de contabilitate. Registrul jurnal şi registrele Cartea mare. şi prin programe specifice de prelucrare se obţine Registrul jurnal. sigilate şi vizate înainte de arhivare. la închiderea exerciţiului. persoanele fizice şi juridice care utilizează sistemele de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile. şnuruite. în condiţiile acestei forme de înregistrare contabilă. precum şi pe baza notelor de contabilitate numai pentru acele operaţii care nu au la bază documente justificative (operaţii de stornare. şi registrele cartea mare.).) care asigură conservarea acestora în condiţii de 29 . fie cu ajutorul altor formulare specifice contabilităţii analitice (fişe de cont analitic pentru valori materiale. . parafate. se determină prin totalizarea sumelor preluate din coloanele conturilor corespondente creditoare cu care intră în corespondenţă în cadrul jurnalelor În general. Aceasta înseamnă că. aceleaşi ca şi în cazul formelor de înregistrare contabilă abordate anterior. Menţionăm că în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă. etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor sunt asemănătoare cu cele prezentate la forma de înregistrare contabilă maestru şah.consumurile şi alte ieşiri de materiale. pentru evidenţa sistematică. Înregistrările în jurnal şi situaţii se efectuează în tot cursul lunii. Forma de înregistrare contabilă în condiţiile utilizării tehnicii de calcul (informatică) se bazează pe adaptarea concepţiilor metodologice ale formelor de înregistrare contabilă caracterizate anterior. Cartea mare se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pentru fiecare cont sintetic.82/l991. În categoria situaţiilor pentru debitul conturilor menţionăm: Situaţia privind operaţiile de casă şi bancă (care se află pe versoul jurnalului privind operaţiile de casă şi bancă). adaptat necesităţilor de prelucrare automată a datelor. se transmit compartimentelor beneficiare. apar ca etape distincte. etc. cu deosebirea că toate lucrările specifice se realizează prin utilizarea calculatorului electronic. În cadrul acestei forme de înregistrare. sau alte birouri funcţionale. respectiv contabilitate. sintetică şi analitică. sau numai la sfârşit de lună. Aceasta se întocmeşte la finele lunii în felul următor: .). disc. stabilirea procedurilor de prelucrare şi elaborarea modelelor pentru datele informaţionale de intrare şi situaţiile informaţionale finale (de ieşire). Jurnal privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale. în general. Instrumentele de lucru sunt. Situaţiile finale împreună cu documentele care au stat la baza prelucrării datelor.

organele de control au acces la documentaţia de analiză. În cazul unităţilor care prelucrează în sistem automat date din contabilitate. iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare. în condiţiile utilizării acestei forme de înregistrare contabilă. Procedurile de prelucrare automată a datelor trebuie să fie organizate astfel încât să permită controlul respectării reglementărilor în domeniu. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. 30 . de la conţinutul sintetic al conturilor. Fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să aibă la bază conţinutul unui document scris. sistemele de prelucrare automată organizate trebuie să permită. cât şi organele de control. reconstituirea elementelor şi a conţinutului conturilor. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. De asemenea. precum şi listele înregistrărilor efectuate în evidenţa contabilă. pornind. în orice moment. precum şi orice eliminări şi adăugiri ulterioare. interzicându-se inserări. la care să poată avea acces atât beneficiarii. Fiecare înregistrare. unităţile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul tehnicii de calcul poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente. pentru operaţia patrimonială care a avut loc în unitate. fie în ordine inversă. fie de la datele de intrare. trebuie să aibă la bază elementele de identificare a datelor supuse prelucrării. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare.siguranţă. Potrivit normelor legale. intercalări.

fiecare cont fiind inscris cu soldul initial . Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care trebuie sa existe intre datele inregistrate in contul sintetic si conturile sale analitice. Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala . de unde provine si denumirea de balanta. Functia de analiza a activitatii economice – are un rol deosebit de important in analiza situatiei economico-financiare pe perioade scurte de timp.Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date . totalul sumelor si soldul final de la sfarsitul lunii pentru care se incheie balanta respectiva Functiile balantei A. fie ca o balanta a soldurilor 31 . In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei inregistrari si corespondentei conturilor . Balanta de verificare Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi .consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi . B. prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare . prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a bilantului. rulajele perioadei curente . legatura dintre conturile sintetice si bilant . C. Functia de legatura intre conturile sintetice si conturile analitice – consta in intocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice. precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare . Balantele de verificare analitice se intocmesc pentru fiecare cont sintetic care afost desfasurat pe conturi analitice 2. legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice. miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale – gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului economic.Capitolul V. Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant – balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite in contabiliattea curenta a unitatii . fiind astfel singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale. precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei. intr-o perioada de gestiune -balante de verificare ale conturilor analitice se intocmesc inaintea elaborarii balantei conturilor sintetice pe baza datelor preluate din conturile analitice. Functia de centralizare a existentelor . si in intervalul dintre doua bilanturi . Dupa numarul de egalitati pe care le cuprind : -Balanta de verificare cu o singura egalitate.Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale conturilor . Clasificarea balantelor de verificare Balantele de verificare se clasifica dupa mai multe criterii : 1. preluate din balanta de verificare. se intocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite in contabilitatea curenta a unei unitati patrimoniale. rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate. Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi . Dupa natura contuirlor pe care le contine -balante de verificare ale conturilor sintetice. se prezinta in doua variante fie ca o balanta a sumelor.Balanta de verificare asigura compararea datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfarsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate E. in care se inscriu datele valorice preluate din conturi. D.

De aceea ea mai poarta denumirea de balanta cu rulaje lunare cu sume precedente . doua pentru totalul sumelor debitoare si creditoare si doua coloane pentru soldurile finale. Erorile de inregistrare contabila care se pot identifica prin lipsa unor egalitati valorice din cadrul balantelor de verificare tabelare ale conturilor sintetice.astfel : a)in cazul lunii ianuarie .Desi reda volumul valoric al activitatii desfasurate intr-o perioada de gestiune. Balanta de verificare cu patru egalitati se intocmeste in doua variante.Pentru inlaturarea acestui neajuns se foloseste balanta de verificare cu trei egalitati in forma sah. care iau nastere din continutul diferit al primelor coloane . Se totalizeaza sumele din debitul si creditul conturilor deschise si se determina soldul lor Se transpun datele din conturi in formularul de balanta de verificare Se aduna coloanele balantei conturilor si se verifica egalitatile dintre coloanele perechi Identificarea erorilor de inregistrare contabila cu ajutorul balantelor de verificare Erorile de inregistrare contabila dupa posibilitatile de identificare se impart in doua categorii: A.Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare Sau Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare -Balanta conturilor cu doua egalitati . denumita si balanta sumelor si soldurilor rezulta din combinarea sumelor cu balanta soldurilor.Din aceasta grupa de erori fac parte : 32 . balanta de verificare cu patru egalitati cuprinde soldurile initiale debitoare si creditoare iar egalitatea se stabileste intre aceste totaluri ale soldurilor initiale debitoare si creditoare b)la sfarsitul celorlalte luni ale anului primele doua coloane contin date privind totalul sumelor precedente debitoare si creditoare Intocmirea balantei de verificare Balantele de verificare se intocmesc lunar si ori de cate ori este necesar. nu reflecta natura operatiilor efectuate. Ea se intocmeste in doua variante: -balanta tabelara -balanta de verificare sah Egalitatile ei sunt: Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare si Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare si Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare Cu ajutorul acestei balante de verificare se poate stabili si urmatoarea corelatie :totalul rulajelor din balanta de verificare trebuie sa fie egal cu totalul rulajelor din evidenta cronologica(din Registrul Jurnal) .Aceasta permite si redarea corespondentei conturilor in care s-au inregistrat operatiile economice in functie de continutul lor economic -balanta de verificare cu patru egalitati. in scopul verificarii exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi si pentru intocmirea bilantului contabil In vederea intocmirii balantei de verificare se efectueza urmatoarele lucrari : Se trec toate operatiile din evidenta cronologica (Registrul-Jurnal) in evidenta sistematica(Registrul Cartea Mare).Egalitatile ei sunt : Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare si Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare -Balanta de verificare cu trei egalitati. debitoare si creditoare. se caracterizeaza prin separarea soldurilor initiale de rulajele lunii curente. este o combinare a balantei de sume si solduri cu balanta de rulaje lunare cu solduri initiale . pana la data cand urmeaza a se intocmi balanta de verificare.Ea cuprinde patru coloane.

precum si in urma reclamatiilor primite de la terti Erorile de imputatie se datoreaza transcrierii unor sume exacte ca marime din evidenta cronologica in evidenta sistematica atat in debit cat si in credit . care pe langa unele egalitati valorice.Identificarea lor se realizeaza prin punctarea intre cele doua registre Erori de stabilire a sumelor in formulele contabile din evidenta cronologica se datoreaza adunarii gresite a sumelor in cadrul formulelor contabile complexe in evidenta cronologica. reda si corespondenta conturilor. efectuate cu ocazia stabilirii rulajelor. Identificarea si inlaturarea acestor erori se face in ordine inversa celei in care s-au desfasurat lucrarile de intocmire a balantei de verificare .Aceste erori se identifica prin punctare adica prin confruntarea tuturor elementelor valorice transcrise in balanta de verificare cu cele din evidenta sistematica Erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza unor calcule gresite .Astfel de erori se identifica prin: punctarea documentelor care stau la baza inregistrarilor. fie ca urmare a reclamatiilor primite de la corespondentii unitatii in legatura cu operatiile economice respective.Aceste erori se identifica ca in cazul precedent Erorile de inregistrare in evidenta cronologica se produc datorita urmatoarelor cauze : -stabilirea gresita a unor conturi corespondente -inregistrarea unei operatii economice de doua ori -inversarea formulei contabile -intocmirea corecta a formulei contabile dar cu alta suma Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balantei de verificare sah . totalului sumelor si soldurilor conturilor.Identificarea si corectarea acestor erori se face prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui cont in parte Erori de inregistrare in evidenta sistematica se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din Registrul Jurnal in Cartea Mare . insa nu in conturile la care trebuiau sa fie trecute ci in alte conturi care nu corespund continutului economic al operatiei respective.Erori de intocmire a balantelor de verificare se grupeaza in a)erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare si care se identifica prin repetarea calculelor b)erori ce apar cu ocazia transcrierii sumelor .Identificarea acestor erori este posibila datorita soldurilor nefiresti ce apar la unele conturi analitice. 33 .datorita acestor erori apar anumite anomalii in conturi cum ar fi : -solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri creditoare la conturi de activ -drepturi de creanta neincasate sau datorii banesti neachitate in termenele stabilite Erorile de compensatie se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din documente in Registrul Jurnal sau din acesta in Registrul Cartea Mare . rulajelor si soldurilor conturilor din Registrul Cartea Mare in formularul de balanta . Erorile de inregistrare contabila care se pot identifica prin lipsa unor corelatii valorice din cadrul balantei de verificare sah a conturilor sintetice si a balantelor de verificare ale conturilor analitice. B. Principalele categorii de erori sunt : Omisiunile de inregistrarea contabila constau in faptul ca anumita operatii economice au ramas neinregistrate in contabilitatea curenta .Aceste erori se identifica prin refacerea calculelor formulelor contabile complexe si prin punctarea acestor inregistrari cu documentele care au stat la baza lor.

ele sunt raportate în bilanţ ca venituri în avans. Ele au fost raportate pânî acum drep capitaluri proprii. prin autofinanţare şi din alte surse financiare nerambursabile.Capitolul VI – Contabilitatea capitalurilor Capitalurile exprimă sursele de finanţare cu caracter stabil ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii (?). Pasivul este mai cuprinzător. Componentele sunt redate în grupa 15. Capitalul permanent nu se confundă cu pasivul bilanţului. Contabilitatea capitalurilor proprii 1. fiecare modificare făcându-se pe diferite căi. certe. capitaluri proprii – se constituie prin aportul proprietarilor. ca o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. În principiu capitalul social se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală înscrisă pe acţiunile sau pe părţile sociale în calitate lor de titluri de valoare. constituţia fiind realizată prin aportul propietarilor. 2. Evaluarea capitalului social la valoarea nominală impune calculul şi evidenţa distinctivă a primelor de capital. Contabilitatea rezervelor 5. 3. şi apoi se modifică în sensul creşterii capitalului sau reducerii capitallui. Contabilitatea capitalului social 2. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii Notă: Subvenţiile pentru investiţii (131) figurează în planul de conturi în categoria conturilor de capital. Initial capitalul social se determină ca mărime la înfiinţarea intreprinderii. dar nedeterminate ca volum). mai mare sau mai mic decât valoarea nominală. reprezintă creanţe reziduale – la lichidarea intreprinderii sunt achitate mai întâi obligaţiile faţă de creditori şi numai ceea ce rămâne revine acţionarilor. Fiind un capital investit. Contabilitatea rezultatului reportat 6. Contabilitatea capitalului social : este partea principală a capitalului propriu. În strânsă legătură cu valoarea de piaţă şi valoarea nominală este preţul de emisiune al acţiunilor – trebuie plătit de persoanele care subscriu acţiunile în momentul emiterii lor. Notă: Cele trei categorii de capital menţionate formează la un loc capitalul permanent al intreprinderii. datoriile pe termen lung –exprimă resurse financiare străine puse la dispoziţia intreprinderii de terţe persoane pe termen mediu (1-5 ani) şi pe termen lung (peste 5 ani). stabilită de regulă rpin negociere la bursa de valori. se mai numesc şi capitaluri permanente. Potrivit standardelor internaţionale. poate fi egal. Contabilitatea rezervelor din reevaluare 4. provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – sunt fonduri constituite la închiderea exerciţiului financiar pe seama cheltuielilor (prin autofinanţarea şi sunt destinate finanţării pierderilor şi cheltuielilor probabile şi exigibile în viitor. valorii nominale i se asociază şi alte categorii de valori: a. pasivele de regularizare şi asimilate. Întrucât acţionarii sunt titulari de valori negociabile. 34 . determinativul „stabil” marchează prezenţa acestor surse la dispoziţia intreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. 1. se grupează în: 1. Contabilitatea primelor de capital 3. ţinând cont de natura lor. valoarea de piaţă = este valoarea de vânzare-cumprare a acţiuniilor. în sensul că include şi alte elemente cum ar fi – datoriile pe termen scurt. Componentele sunt redate în grupa 16. Luând în considerare modul de constituire financiară. Structura capitalurilor proprii este redată în conturile din clasele 10 – 12. Se constituie la înfiinţarea intreprinderii. în sistemul de gestionare a intreprinderii.

SRL). Încasarea primei tranşe în numerar 5121= 456 2 milioane (4000 acţiuni* 1000 lei/acţiune* 50%=2000000) b.net/act. c. l.cea care rezultă din vânzarea forţată a intreprinderii într-un interval limitat. Conturile specifice utilizate la constituire – 101.felul şi structura aporturilor . Se calculează ca raport între dividentul distribuit pe o acţiune şi rats medie a dobânzii pe piaţă.01. Valoarea de rentabilitate = este valoarea bazată pe rezultatele financiare ale intreprinderii şi care îmbracă două forme: h.= 2000 lei dobânda medie= 20% valoarea de randament= (1000 lei+2000lei)/ 20% = 6000 lei. schimbarea formei capitalului (nevârsat în vărsat) 1011= 1012 4000000 4. care se pot capitaliza la o rată medie a dobânzii de piaţă. din care 1500 de acţiuni pentru construcţii şi 500 de acţiuni pentru mărfuri.numărul de acţionari sau asociaţi . prin legislaţie.n: 1. Contituirea capitalului social se face la înfiinţarea intreprinderii.b. Încasarea aportului. unde activul net intrinsec este egal cu activul net contabil minus provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nejustificate minus capitalul subscris nevărsat. valoarea intrinsecă – se calculează între activul net intrinsec şi numărul de acţiuni. în care activul net contabil este egal cu A real – datoriile. valoarea de randament – valoarea dividentului + a profitului net pe o acţiune. valorea patrimonială = este valoarea calculată pornind de la situaţia patrimonială evidenţiată în bilanţ. aport în natură = 2000 de acţiuni.n. prin statutul societăţii şi prin contractul de societate trebuie îndeplinite anumite condiţii. Exepmlu: divident/acţiune= 1000 lei r medie= 20% val.06. Exemplu: divident= 1000 lei pr. divizat în 6000 de acţiuni cu valoare nominală de 1000 de lei (considerată egală cu preţul de emisiune).valoarea nominală minimă a acţiunilor sau părţilor sociale . Structura capitalului subscris: aport în numerar = 4000 acţiuni. a.n se constituie societatea pe acţiuni X prin subscipţie publică. valoarea financiară – exprimă echivalentul corespondent capitalizării dividentului anual pe acţiune la o rată medie a dobânzii de plată. financiară = 1000 lei/ 20%= 5000 lei i. valoarea contabilă (valoarea bilanţieră) – raportul între activul net contabil şi numărul de acţiuni. Se disting 3 forme: j. Operaţiunile contabile la 01. Principalele prevederi legale (legea 31/1990 republicată.06. subscrierea capitalului 456= 1011 6 milioane (6000 acţiuni*1000 lei/acţiune= 6000000) 2. 01. valoarea de lichidare .n – se încasează tranşa a II-a pentru restul acţiunilor subscrise în numerar 35 . aportul în numerar se încasează:50% la subscriere şi 50% la 01.01.mărimea capitalului social . 456. Exemplu: La 01. capitalul subscris 6 milioane. Toate aceste prevederi se diferenţiază după forma juridică a intreprinderii (SA. k.dat constituirii şi datele vărsării ulterioare a capitalului subscris. înregistrarea aportului adus în natură % =456 2000000 212 1500000 371 500000 3. aportul în natură se aduge integral la subsciere. privind societăţile comerciale) sunt: . când.

de numărul de zile de întârziere şi de procentul de dobândă practicat de banca comercială unde întreprindere are deschis contul. Continuare aplicaţia: Cosiderăm că la 1. Dobânda se calculează în funcţie de valoarea capitalului nedepus. în acelaşi număr. Acţionarii se află în stare de dificultate financiară. 5121 = % 456 768 758 1012 2150000 2000000 (4000 acţiuni*1000lei/acţiune*50%) 100000 50000 2000000 b. efectuează al doilea vărsământ la 1. contabilizat în contul 768 (alte venituri financiare. cu o întârziere de 3 luni şi că pentru aceasta s-au calculat dobânzi de 100000 lei şi daune de 50000 lei. Şi în acest caz dobânzile şi cheltuielile de publicitate se contabilizează ca venituri financiare.. Daunele se calculează în funcţie de indici adoptaţi de fiecare întreprindere. adică nu maui pot efectua vărsarea tranşelor următoare. în contul 758 (alt venituri din exploatare).n toţi acţionarii care au subscris acţiuni noi în numerar se află în stare de dificultate financiară. 1011 – se transformă în două momente în capital vărsat Bilanţ A 5121 – 4 000 000 lei 212 – 1 500 000 lei 371 . 1. dobânzile calculate şi cheltuielile de publicitate şi de reclamă la care se adaugă daunele societăţii se restituie vechilor acţionari. acţionarii se află în stare de dificultate financiară.n încasarea celei de-a doua tranşe se contabilizează prin operaţiile: a. respectiv din exploatare. fiecare purtând numărul acţiunii vechi. prin intermediul unei publicaţii de mare audienţă şi dacă nu depun capitalul acţiunile lor să fie anulate şi să se emită spre vânzare acţiuni noi. Acţiunile lor sunt anulate şi sunt emise acţiuni 36 . Dobânda se constituie pentru întreprindere ca venit financiar. Legea 31/1990 prevede că mai întâi ei trebuie să fie somaţi public. Continuare aplicaţia: Considerăm că toţi acţionarii care au subscris acţiuni noi.. Diferenţa dintre valoarea acţiunilor noi încasate şi reţinerile reprezentând vărsămintele neefectuate de vechii acţionari.).n.09. Acţionarii efectuează vărsăminte cu întârziere: legea prevede ca pentru perioada de întârziere ei să suporte dobânda calculată de întreprindere şi daunele produse de nedepunerea capitalului. cel mai des utilizat fiind rentabilitatea capitalului social. se lichidează în două momente (01. Daunele calculate se contabilizează ca venit din exploatare..A – 6 000 000 lei B 1012 – 6 000 000 lei T.01 şi 01. Ele vor fi emise la un preţ de emisie egal. – 6 000 000 lei Caz general de constituire a capitalului social La constituirea capitalului se întâlnesc două cazuri practice: 1. schimbarea formei capitalui 1011= 1012 2000000 456 – creanţă faţă de acţionari.P.5121= 456 2000000 5. acţionarii efectuează vărsământul tranşelor următoare cu intârziere 2. La 1.06. mai mic sau mai mare decât valoarea nominală.06). 1011 = 2. creanţa dispare..09.500 000 lei T.

calculată ca raport între valoarea capitalului social şi numărul acţiunilor.noi: preţu de emisie=1020 lei.09. 1.09. încorporarea sau capitalizarea rezervelor. emiterea de acţiuni noi pentru aporturi în numerar sau în natură.n.vărsăminte neefectuate: 2000000 .n 2 milioane de lei şi au încast la 1. calculată ca raport între valoarea capitalului propriu şi numărul acţiunilor. deci au pierdut 70000 de lei. Valoarea contabilă: partea din capitalul propriu corespunzătoare unei acţiuni. Creşterea de capital social Considerente: obţinerea de resurse noi pentru finaţarea investiţiilor şi pentru consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii. deoarece capitalul propriu este mai mare decât capitalul social. Situarea preţului de emisie între aceste două valori are 2 motivaţii: • necesitatea încasării de către întreprindere cel puţin a sumelor care să acopere dreptul de proprietate conferit cumpărătorului.cheltuieli publicitate+daune: 5000 total 2150000 • diferenţa de restituit vechilor acţionari: 4080000-21500000=1930000 % 150000 768 100000 758 50000 * retituire către vechii acţionari: 456 = 5121 1930000 Vechii acţionari au depus la 1. 37 * 456 = . dobânda este de 100000 lei şi cheltuielile de publicitate+daune=50000 lei Operaţiunile la 1. în numerar: Acţiunile noi pentru crşterea de capital în numerar se emit la un preţ de vânzare – preţ de emisie situat de regulă între valoarea nominală şi valoarea contabilă a acţiunilor.n: a. Întotdeauna valoarea contabilă a unei acţiuni este mai mare decât valoarea nominală.dobânzi: 100000 .09. modificarea formei capitalului social 1011 = 1012 2000000 (4000 acţiuni*1000lei/acţiune*50%) c. Valoarea nominală: partea din capitalul social corepunzătoare unei acţiuni. Există 3 căi de creşte: 1. care s-au încasat la 1. 2. 3. emiterea de acţiuni noi pentru aporturi: a. regularizare cu vechii acţionari • încasări din noile acţiuni: 4080000 • retineri .n 1930000 lei. utilizând un preţ de vânzare inferior valorii contabile Diferenţa dintre preţul de emisie şi valoarea nominală a acţiunii poartă denumirea de primă de emisiune. • atragerea deponenţilor pentru creşterea de capital. care prezintă următoarele particularităţi: • aparţine în mod nediferenţiat tuturor acţionarilor. încasare preţ de emisie 5121 = 456 4080000 (4000 acţiuni*1020) b.01. primelor de capital sau a profitului în masa capitalului social. conversia unui angajament financiar în capital social.

200 Situaţia nouă 7.000 1.500. 1 2 3 4 5 6 Indicatori C.200.subscrierea 456 = % 1200 1011 1000 1041 200 .200. caz în caze operaţiile contabile sunt similare constituirii capitalului social. Ctr. valoarea de emisie fiind egală cu valoarea nominală.000 1. R. care se ataşează acţiunilor. Încasarea se face în două tranşe: 50% la subscriere şi 50% tranşa a doua. Aceasta se realizează prin atribuirea acestora unor titluri de valoare – drepturi preferenţiale de subscriere (DS). DS= valoarea nominală – valoarea contabilă Notă: valoarea calculată pentru un DS are un carcter teoretic. deoarece aceste titluri de valoare. C. ea exprimând câte acţiuni vechi revin la una nouă.000 7. La contabilizarea creşterii de capital prin emisiune de acţiuni noi cu aport în numerar avem 2 cazuri: • preţul de emisie este egal cu valoarea nominală.modificarea formai capitalului 1011 = 1012 500 Problema principală este cea a protecţiei vechilor acţionari.000 6.000. calculată ca raport între numărul de acţiuni noi şi numărul de acţiuni vechi.160 38 . Situaţia capitalului şi valoarea contabilă a acţiunilor înainte şi după majorare se prezintă astfel: Nr. nici o pierdere. datorată creşterii numărului de acţiuni.000 1. Ei beneficiază totuşi de un capital social mai mare.S. Transa I: .P.încasarea a 50% din valoarea nominală + 100% prima de emisiune 5121 = 456 700 . fiind negociabile. acţiuni VN (1:4) VCTB Situaţia veche 6. DS-ul exprimă pierderea de valoare a unei acţiuni. Astfel ei nu realizează nici un câstig. Exemplu: Societatea X îşi creşte capitalul social prin emisiunea a 1500 de acţiuni noi. Înainte de majorarea societatea avea capitalul social de 6 milioane de lei.încasarea ultimilor 50% 5121 = 456 500 .000 8.000 1. astfel încât nivelul DS-ului este dat de raportul cerere-ofertă. Nr. Pentru compensarea acestei piederi vechii acţionari primesc pentru fiecare acţiune posedată un DS. rezerve de 1200000 lei şi un număr de 6000 de acţiuni. care le poate aduce dividente mai mari în cazul obţinerii de profit.000 1. adică 1000lei/acţiune.700.• se încasează în întregime cu ocazia primului vărsământ sau la subscriere. având preţul de emisiune de 1200 lei şi valoarea nominală de 1000 de lei.000 7. Pierderea se explică prin faptul că noile acţiuni se emit la un preţ inferior valorii contabile a vechilor acţiuni. Odată cu DS-ul se calculează şi paritatea de emisiune. prima de emisiune este 200 de lei. Continuare aplicaţia: Are loc o creştere de capital prin emisiunea unei acţiuni. sunt tranzacţionate la bursa de mărfuri.modificarea formai capitalului 1011 = 1012 500 Tranşa II .500 1.200.

diferenţa fiind preima de emisiune: Exemplu: Aceleaşi date ca la problema anterioară. VN = 10 lei. În aproape toate cazurile numărul de acţiuni vechi deţinute de un acţionar vechi nu este divizibil cu paritatea de emisiune. cât şi valoarea DS-urilor corespunzătoare parităţii de emisiune. VCTB nouă = VN + DS (corespunzătoare parităţii de emisiune) = 1000 + 4*40 = 1160 Cazuri:Dacă acţiunile noi sunt subscrise de vechii acţionari.acţionatii noi plătesc valoarea contabilă nouă.000. adică 160 lei. El poate să mai cumpere un DS sau să le vândă pe cele 3. ci direct contul 1012. iar diferenţa dintre valoarea aportului şi valoarea nominală a creşterii capitalului social o formează prima de aport. considerând preţul de emisiune de 1100 lei. apropiat de valoarea contabilă a acţiunii. Valoarea aportului în natură este stabilită de către o comisie de evaluări. acţiuni noi = 2400/12 = 200 de acţiuni noi Valoarea nominală a creşterii de capital social = 200 acţiuni * 10 lei = 2000 lei Prima de aport = 2400 – 2000 = 400 lei . de la 40 la 20. Acţiunile noi se emit la un preţ teoretic. . atât VN = 1000 lei. .creşte capitalul propriu cu prima de emisiune de la 7. Dacă un acţionar vechi deţine 19 acţiuni vechi el va primi 19 DS-uri. pentru contabilizare nu se utilizează contul 1011. . un acţionar vechi pentru a intre în posesia unei acţiuni noi plăteşte VN = 1000 lei şi depunde DS-uri într-un număr corespunzâtor parităţii de emisiune (4 DS-uri).acţionarii vechi plătesc preţul de emisiune+ DS. • preţul de emisie este mai mare decât valoarea nominală.500.subscrierea de capital cu aport în natură: 456 = % 2400 1012 2000 1043 400 39 .patru acţiuni vechi pentru o acţiune nouă (nunăr de DSuri/acţiune nouă). creşterea nominală a capitalului social = număr de acţiuni* VN numărul de acţiuni se calculează raportând valoarea aportului în natură la preţul de emisie al unei acţiuni Pentru că aportul în natură trebuie pus imediat după subscriere.creşte valoarea contabilă nouă cu 20 de lei.850. Preţul de emisie al unei acţiuni este 12 lei. atunci un acţionar nou plăteşte efectiv valorea contabilă nouă. Nr. valoarea aportului stabilită de evaluator fiind de 2400 lei.000 la 8. de la 1160 la 1180. Dacă acţiunile noi sunt subsctrise de către acţionari noi. Exemplu: O creştere a capitalului social cu aport în natură a unui utilaj. el rămâne astfel cu 3 DS-uri.scade valoarea uni DS cu 20 de lei. . Conform parităţii de emisiune de ¼ . b. Efectele asupra capitalului şi a valorii contabile sunt: . va putea intra în posesia unei acţiuni noi folosind 16 DS-uri.DS = 1200 – 1160 = 40 lei Paritate de emisiune = 1500/6000 = ¼ . diferenţa până la paritatea de emisiune poate fi vândută sau poate fi cumpărată de către acţionari. în natură: în cazul creşterii de capital cu aport în natură nu se pune problema protecţiei vechilor acţionari.

Operaţiunea de contabilizare îmbracă forma: 1068 = 1012 400000 Dacă s-ar fi încorporat prime de capital: 1004 = 1012 400000 Dacă s-ar fi încorporat profit: 117 = 1012 400000 Condiţia ca un angajament financiar să se transforme în capital social este ca. Se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă veche şi valoarea contabilă nouă. Ca şi în cazul DS-urilor DA exprimă pierderea de valoare ca urmare a creşterii numărului de acţiuni.000 1.125 DA = 1200 – 1125 = 75 lei Paritatea de emisiune = 400/6000 = 1/15 VCTB nouă = 15* DA = 15* 75= 1125 lei Un acţionar vechi pentru a intra în posesia unei acţiuni noi depune 15 DA. un acţionar nou pentru a intra în posesia unei acţiuni noi plăteşte valoarea contabilă nouă (achiziţionare vechi ?).000 7. creşterea de capital prin încorporarea de rezerve – creşterea capitalului social prin operaţiuni interne (are loc creşterea capitalului social şi concomitent scăderea altor componente ale capitalului propriu). Exemplu: Un împrumut de 4 000 de obligaţiuni cu valoarea nominală de 1 000 se transformă în 2000 de acţiuni cu valoarea nominală de 1750.000 800.000 1. Creşterea de capital poate fi realizată şi prin emisiunea de acţiuni noi care se ditribuie gratuit acţionarilor. acţiuni VN VCTB Situaţia veche 6.P. Diferenţa dintre valoarea de conversie (a datoriei) şi valoarea nominală este prima de capital (se contabilizează în contul 104).000 6. sau prin creşterea valorii nominale a celor deja existente.000 1.200 Situaţia nouă 6.400 1.S. creditorii să fie interesaţi să devină acţionari.200. Protecţia vechilor acţionari este asigurată atribuindu-le lor .200.000 lei. pot fi transformate: • obligaţiile în acţiuni. fiind o obligaţie de plată 161 = % 4 000 000 1012 3 500 000 1044 500 000 40 . ctr 1 2 3 4 5 6 Indicatori C. Prima de conversie = (4000*1000) – (2000*1750) = 500000 • împrumutul din emisiunea de obligaţiuni se contabilizează în contul 161. Similar şi paritatea de emisiune.200.000.000 6.drepturi de atribuire (DA) – care se ataşează acţiunilor. deoarece noii acţionari sunt creditorii firmei. În cazul conversiei angajamentelor financiare în capital social nu se pune problema protecţiei vechilor acţionari. Există angajamnete financiare convertibile. • datoriile către bănci. Valoarea de emisie a acţiunilor noi este apropiată de valoarea contabilă. Nr. avem următoarea situaţie: Nr.213 = 456 2400 2.000 1.400. Exemplu: Menţinând datele iniţiale şi considerând că întreprinderea încorporează rezerve în capitalul social de 400. R C.000 7. furnizori în acţiuni. pentru care se emit 400 de acţiuni noi.

2.se reduc investiţiile dintr-un sector de activitate. .Contabilitatea reducerii capitalului social Există trei căi de reducere a capitalului social: 1. . Rambursarea unei părţi din capitalul social la acţionari (la SA) are loc atunci când: . se anulează acţiunile emise b. Rambursarea unei părţi din capitalul social la acţionari (la SA). vânzarea acţiunilor emise către salariaţi sau terţi (scop) a. iar anularea devine: 41 . * răscumpărare: * anulare: 502 = 5121 2000 lei % = 502 2000 lei 1012 1900 lei 1068 100 lei În cazul unui plus de valoare se majorează primele de capital. Alte modalităţi: amortizarea capitalului. Reducerea capitalului social prin acoperirea pierderilor: pierderile sunt acoperite în n+1. . Diferenţa dintre preţul de răscumpărare şi valoarea nominală se contabilizează pe seama contului 1068 atunci când preţul de răscumpărare este mai mare decât valoarea nominală.reducerea valorii nominale acţiunilor. 1. ce diminuează rezerva din 1068. ceea ce înseamnă un minus de valoare de 100 de lei. 1. Preţul de răscumpărare este diferit de valoarea nominală a acţiunilor. Acţiunile proprii răscumpărate sunt contabilizate în contul 502 la nivelul preţului de răscumpărare. 3. n+2 din profit sau din rezervele legale Exemplu: Cheltuieli rezultat reportat 117/P Clasa 6 % = = 1000 = % 1000 Clasa7 800 121 800 Venituri 200 . Metodologic se înregistrează prin 2 operaţiuni conatabile: • reducerea capitalului concomitent cu evidenţierea datoriei de plată către acţionari 1012 = 456 • plata către acţionari a capitalului retras 456 = 5121 2.are loc retragerea unor acţionari dacă AGA este de acord Modalităţi de realizare: . răscumpărarea acţiunilor proprii. sau pe seama contului 1041 atunci când preţul de răscumpărare este mai mic decât valoarea nominală. Acoperirea pierderilor.reducerea numărului de acţiuni.capialul este supraporţionat faţă de activitatea societăţii. Reducerea capitalului social prin răscumpărarea acţiunilor proprii se poate realiza la bursa de valori în două feluri: a.pierdere 121 117/P 1012 = 3. Exemplu: Se răscumpără o acţiune la preţul de răscumpărare de 2000 de lei în condiţiile în crae valoarea ei nominală este de 1900 de lei.

mai mare sau maimic decât preţul de răscumpărare. depunătorii primesc în continuare dividende în funcţie de mărimea capitalului social depus. Se contabilizează prin trei operaţii: * dacă amortizarea se face din rezultat: 1068 = 456 dacă amortizarea se face din profit: 117 = 456 * plata către acţionari a capitalului amortizat: 456 = 5121 * modificarea frmei capitalului din neamortizat în amortizat: 1012n =1012a Consecinţe: .Capitalul social rămâne nemodificat ca mărime. restituindu-se acţionarilor restul de 90%. Acest lucru nu modifică mărimea capitalului social. dar nu şi ca structură. Se răscumpără o acţiune la preţul de răscumpărare de 5000 şi se vinde către salariaţi cu 5200. fie în contul 764 ca venituri cedate. între valoarea bunurilor primite ca aport şi valoarea nominală a acşiunilor (prime de aport)şi între valoarea datoriei obligatare (a unei obligaţiuni) şi valoarea nominală a unei acţiuni (prime de conversie). Deşi capitalul este amortizat parţial sau total. fie printr-o decizie a AGA. cheltuială financiară în contul 664. * răscumpărare: 502 * vânzare către salariaţi: 5121 5000 5121 = % 502 764 Dacă se vinde la o valoare mai mică:% = 502 5121 664 Capitalul social nou este egal cu cel vechi: 1012n = = 5200 5000 200 1012v Amortizarea capitalului este reglementată fie în virtutea unei decizii statutare. Acţiunile se răcumpără de la bursă şi se vând la un alt preţ. ci doar structura. se contabilizează în contul 104. fie din 117. Diferenţa se contabilizează fie ca. 456 = 1011 Amortizarea capitalului se face fie din rezervele disponibile 1068. ceea ce are implicaţii în plan fiscal: la lichidarea capitalul neamortizat nu se impozitează.Se reduc componentele capitalurilor proprii pe seama cărora s-a făcut amortizarea (1068. Motivul îl constituie faptul că amortizarea s-a făcut din profitul neimpozitat la repartizarea în rezerve sau rezultat reportat. între valoarea contabilă a acţiunilor stabilite în urma fuziunii şi valoarea lor nominală (prime de fuziune). ci doar modifică structura.1012 = % 502 1041 Acţiunile răscumpărate pentru a fi vândute salariaţilor sau unor terţi nu micşorează capitalul social. 117) . operaţiile contabile: 42 - . în schimb cel amortizat se impozitează cu o cotă de 10%. Exemplu: 1. Contabilitatea primelor de capital primele de capital se constituie ca excedent între valoarea de emisiune şi valoarea nominală (primele de emisiune). Constă în rambursarea către acţionari a capitalului social depus fie parţia. fie în totalitate.

obţinut în urma reevaluării se contabilizează în conturile 105. 213 = 404 50000 681 = 281 10000 681 = 281 10000 în exerciţiul N+1 la 31 dec. aceasta se contabilizează astfel: . plusul se contabilizează ca venit în contul 7813 (de provizioane). Presupune diminuarea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate .când plusul este în limita minusului precedent. se contabilizează ca rezultat în 105. Reevaluarea prin creşterea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate. deci plusul de valoare este de 5000 213 = 105 5000 681 = 281 12000 în exerciţiul N+2 la 31 dec. atunci apare un minus de valoare. atunci apare un plus de valoare. Există două metode de calcul şi contabilizare: 1. evaluarea ulterioară se face la costul imobilizărilor diminuat cu amortizarea şi provizioanele – valoarea contabilă netă • dacă se aplică tratementul contabil alternativ premis (?).dacă minusul depăşeşte plusul precedent suma se contabilizează ca o cheltuială în contul 6813. ulterior imobilizările sunt evaluate potrivit standardelor internaţionale contabile astfel: • dacă se aplică tratamentul contabil de bază. evaluarea se face la valoarea reevaluată (valoarea justă).* constituirea: 456 = % 1012 (1011) 104 * utilizarea – încorporarea în alte componente ale capitalului propriu: 104 = 106 sau 104 = 1012 Contabilitatea rezervelor din reevaluare imobilizări corporale şi necorporale. 7813.când plusul este mai mare deât minusul precedent. iar valoarea contabilă nominală este recalculată la valoarea justă. Reevaluare prin diminuarea (creşterea?) valorii contabile nete. deci apare un minus de 7000 % = 213 7000 105 5000 6813 2000 43 - Exemplu: în exerciţiul N .dacă minusul este în limita plusului precedent. • dacă la a doua reevaluare se obţine un minus de valaore se contabilizează astfel: . În urma reevaluării unei imobilizări: • dacă valoarea justă este mai mare decât valoarea contabilă netă. • dacă valoarea justă este mai mică decât valoarea contabilă netă. • dacă la prima reevaluare se obţiune un plus de valoare se contabilizează ca rezervă în contul 105. N+1 – prima reevaluare 281 = 231 20000 presupunem că valoarea justă = 35000 valoarea contabilă netă = 30000. . 6816. el diminuează rezerva existentă . N+2 – are loc reevaluarea 281 = 213 12000 valoarea nominală = 23000 valoarea justp = 16000. • dacă la a treia reevaluare se obţine un plus de valoare. 2. • plusul sau minusul de valoare. iniţial imobilizările sunt evaluate la costul lor. Presupune recalcularea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate pe baza unui indice de preţ.

10.n 1. contul 6811. îmcasarea împrumutului de la obligatari . cu valoarea nominală de 1000 lei pe obligaţiune. el poate fi egal cu valoarea nominală sau mai mic decât aceasta. în momentul contabilizării împrumutului. pentru a face împrumutul mai atractiv.10. Preţul de emisiune apare contabilizat în contul 461. pe seama cheltuielilor financiare. valoarea de rambursare 1000 lei pe obligaţiune (egală cu valoarea nominală). aceste cheltuieli se amortizează pe durata împrumutulu pe seama cheltuielilor de exploatare. Datorii ce privesc imobilizările financiare 4. se calculează ca diferenţă între preţul de rambursare (mai mare) şi cel de emisiune (mai mic).n+1 şi 1. la preţul de emisiune de 940 000 lei 44 . • Preţul de rambursare – este preţul plătit la scadenţă cumpărătorului. Prima de rambursare se contabilizează în contul 169. Creditele bancare pe termen mediul şi lung 3.n un împrumut obligatar de 1000 de obligaţiuni. 5000.10.n+2). Vânzarea obligaţiunilor se face fie prin intermediul unor instituţii financiare sau bancare (de regulă).Capitolul VII. pe de o parte sub formă de cheltuieli în contul 666 şi pe de altă parte ca datorie de plată în contul 1681. rambursabil în 2 rate egale (1. • Cheltuieli cu emisiunea de obligaţiuni: se contabilizează în prezent ca.). Pentru contabilizarea operaţiunilor privind obţinerea şi rambursarea împrumutului din emisiunea de obligaţiuni şi a altor operaţiuni implicate este necesar să fie cunoscute: • Valoarea nominală a obligaţiunilor – exprimă mărimea de referinţă a unei fracţiuni din împrumutul obligatar şi se constituie printr-o sumă de ordinul miilor întregi (1000.10. • Preţul de emisiune – preţul la care se emit şi se vând obligaţiunile. contul 6868. Ea se amortizează pe durata acestuia.. se înregistrează subscrierea de către obligatari % = 161 1 000 000 461 940 000 169 60 000 2. fie de către societatea emitentă. Cheltuielile cu emisiunea sunt de 24000 lei. durata de doi ani. plătite din contul curent . • Prima de rambursare a obligaţiunilor –este suplimentul de valoare plătit de societatea emiţătoare obligatarilor. constituite prin vânzarea de obligaţiuni către cumpărători. Exemplu: Societatea X emite la 1. În funcţie de valoarea nomianlă se calculează dobânda împrumutului. Dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate 1. Ele cuprind: 1. el poate fi cel puţin egaş cu valoarea nominală.. Alte împrumuturi şi datorii asimilate 5. cheltuieli de constituire a societăţii (imobilizări necorporale). Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni: acestea sunt denumite şi credite obligatare şi reprezintă datorii pe termen lung. care se amortizează pe durata împrumutului. • în exerciţiul n – 1. dar în general este mai mare decât aceasta pentru a face împrumutul mai atractiv. Contabilitatea datoriilor pe termen lung Sunt resurse străine care există în întreprindere pe o perioadă mai mare de 1 an. valoarea de emisiune de 940 lei pe obligaţiune. Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni 2.. Aceasta trebuie să ramburseze împrumutul primit la termen sau eşalonat (mai multe rate scadente) şi să plătească cumpărătorului o dobândă înscrisă pe cupoanele ataşate obligaţiunilor. care se contabilizează. Preţul de rambursare apare evidenţiat în contabilitate ca datorie de plată în contul 161. rata dobânzii de 15% pe an.

n+1 6868 = 169 30 000 12. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1. se plăteşte dobânda aferentă primei rate 1681 = 5121 150 000 (1000000*15%) 9.10.12.10.n+131.n+-1.n 6811 = 280 3000 (24000/24luni*3 luni = 3000 lei) 5.10.n+1 666 = 1681 112 500 (1000000*15%*9/12) • la 31.12.n+1-31.n-31. contabilizarea dobânzii aferente împrumutului pe perioada de folosire 1.n+1 6811 = 280 12 000 11. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1.n 6868 = 169 7500 (60000/24 luni*3 luni =7500 lei) 6.se contabilizează cheltuielile aferente împrumutului 4.n+2 13.10.n+1 10.n+2 666 = 1681 56 250 • la 31. plata ultimei tranşe de 500 000 161 = 5121 500 000 14.n+1 666 = 1681 18 750 (500000*15%*3/12) • în exerciţiul n+2 – la 1. plata cheltuielilor de constituire 201 = 5121 24 000 • la 31.12.12. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1. concomitent cu plata dobânzii se contabilizează şi cheltuielile datorate de plată a dobânzii pe perioada 1. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1.n+1 7.12.10. contabilizarea dobânzii aferente împrumutului pe perioada de folosire 1.1.1.10.12.n 666 = 1681 37500 (1000000*15%*3/12) • în exerciţiul n+1 – 1.12.1.n31.12.n . se plăteşte dobânda aferentă celei de-a doua rate 1681 = 5121 75 000 (500000*15%) 15.n+2 16. se rambursează prima rată de 500 000 161 = 5121 500 000 8.10.n+131.1.10.n+1-1. concomitent cu plata dobânzii se contabilizează şi cheltuielile datorate de plată a dobânzii pe perioada 1.n+2 6811 = 280 9000 45 .n+2-1.5121 = 461 940 000 3. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1.1.10.10.n-31.

plata la 1.04.n+1 666 = 1682 100 (4000*10%*3/12) 5. încasarea la 1. calcularea diferenţei de dobândă pentru perioada 1.04. 1.n a împrumutului 5121 = 1621 4000 2.04. egal sau mai mare decât preţul de rambursare.04.sunt sume primite cu împrumut de la băncile comerciale. Evidenţa obligaţiunilor răscumpărate este realizată cu ajutorul contului 505 la preţul de răscumpărare.n+1 666 = 1682 225 (3000*10%*9/12) 46 .n+1-31. rambursabil în 4 ani în rate egale. în contul 1682 Exemplu: Societatea X primeşte la 1.n un credit bancar de 4000. ramburasarea la 1. • operaţii în n 1.n+1-1.17.n+2 6868 = 169 22500 Alte operaţiuni legate de împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni: a.04. calcularea şi contabilizarea dobânzii aferente pentru perioada 1.04. cu dobândă fixă de 10% pe an.n a dobânzii aferente perioadei 1. şi pe de altă parte ca obligaţie de plată.contabilitatea lor este ţinută cu ajutorul contului 1621. Credite bancare pe termen mediu şi lung . calcularea şi contabilizarea la 31.10. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1. în condiţiile în care preţul de rambursare este de 100 lei. preţul de răscumpărare finnd mai mic. purtătoare de dobândă.n+1 a primei rate de 1000 162 = 5121 1000 4.01.12.n+1 a dobânzii aferente primei rate 1682 = 5121 400 (4000*10%) 6. anularea obligaţiunilor % = 505 110 161 100 664 10 * dacă preţul ar fi fost mai mic formula 2 ar fi fost: 161 = % 505 764 2. răscumpărarea şi anularea obligaţiunilor – se face din diferite considerente financiare.12.04. Dacă diferenţa de valoare este în plus se contabilizează ca venit financiar în contul 764. .12. răscumpărarea obligaţiunilor 505 = 5121 110 2.n 666 = 1682 300 (4000*10%*9/12) • operaţii în n+1 3.1. ca cheltuială financiară. operaţiile contabile corespunzătoare sunt: 161 = % împrumut convertit 1012 număr de acţiuni*venit nominal 1044 prima de conversie b. Dacă este mai mare diferenţa de valoare se contabilizează în contul 664.n+2-1.n-31. convertirea obligaţiunilor în acţiuni – se face numai dacă împrumutul a fost lansat cu această clauză. Exemplu: Se răscumpărăr o obligaţiune la preţul de răscumpărare de 110 lei. iar dobânzile se contabilizează pe de o parte ca cheltuieli financiare 666.

iar dobânzile aferente se întregistrează în conturile 666 şi 1685 . 168 = 5121 Intreprinderea care acordă 1. 666 = 168 5.acestea sunt sume încasate de la societăţi comerciale care deţin titluri de participaţie ale intreprinderii . 5121 = 2764 47 . 2764 = 763 se înregistrează dobânda aferentă primirea ratelor 3. 5121 = 2673 4. 166 = 5121 4. 2764 = 763 5.pentru ea dobânda cuvenită se contabilizează pe de o parte ca o creanţă de încasat.intreprinderea care acordă împrumutul în contabilizează ca o creanţă imobilizată în contul 267 (2673) . 666 = 168 la finele fiecărui exerciţiu restituirea ratelor 3.3. 2673 = 5121 2.evidenţa lor se ţine în contul 166. Datorii ce privesc imobilizările financiare . 5121 = 166 2. în contul 2764 şi pe de altă parte ca venit financiar 763 Întreprindere care primeşte 1.creditele sunt purtătoare de dobândă .

determinate să fie utilizate în activitatea unei intreprinderi pe o perioadă scurtă. serviciilor sub formă de amortizare. şi în calitatea lor de mijloace de muncă . amenajări.cheltuieli de constituire. licenţe. interese de participare. deschise pentru fiecare imobilizare în parte. Recunoaşterea imobilizărilor corporale se face după principiile generale de recunoaştere a activelor: să fie posibilă generarea de beneficii economice viitoare către întreprindere. alte investiţii financiare şi creanţe imobilizate. 2. Ele sunt prezentate în grupa 21 din planul de conturi. 2. Active imobilizate necorporale: valori economice de investiţie. Active imobilizate financiare: cuprind valori financiare investite de întreprindere în patrimoniul altei intreprinderi sub forma de titluri. mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare. ele îşi transmit valoarea în mod treptat asupra producţiei. ca obiect de evidenţă ce poate fi o imobilizare compusă dintr-un element sau un complex de imobilizări (mai multe elemente) – se pune problema dacă elementele componente sunt recunoscute ca imobilizări distincte sau sunt considerate în ansamblul elementelor componente. fondul comercial şi alte imobilizări necorporale.fondul comercial: reprezintă cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitatea al intreprinderii (clientelă. concesiuni. aferente activului respectiv. deţinute de o întreprindere pentru activitatea de exploatare. utilizate în activitatea de exploatare a intreprinderii. etc. Contabilitatea imobilizărilor corporale a) Definiţie. Ele sunt prezentate în grupa 20 din planul de conturi.Capitolul VIII – Contabilitatea activelor imobilizate 1) 2) 3) 4) Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale Contabilitatea imobilizărilor necorporale Contabilitatea imobilizărilor corporale Contabiliatea imobilizărilor financiare 1. Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale Activele imobilizate sunt bunuri şi valoare destinate să fie utilizate o perioadă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea unei intreprinderi. Active imobilizate corporale: sunt bunuri de folosinţă îndelungată. pentru a fi considerate imobilizări trebuie să îndeplinească 2 condiţii cumulative: durata de folosire mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita prevăzută de lege. Elementele individuale ale imobilizărilor corporale se identifică utilizând raţionamente profesionale în funcţie de specificul întreprinderii. Imobilizările corporale apar în contabilitate în conturi analitice distincte. structură Imobilizările corporale sunt bunuri de folosinţă îndelungată. brevete. . 3. costul activului să poată fi evaluat în mod credibil. spre deosebire de activele circulante care sunt bunuri şi valori. în fapt el apare numai la achiziţionarea unei intreprinderi şi se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare şi activul net al acesteia. . mai mică de un an. recunoaştere. segmentul de piaţă) – cuprinde şi sumele plătite în cazul achiziţionării unei intreprinderi. Situaţia priveşte 48 . Activele imobilizate imbracă trei forme: 1. de dezvoltare. care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. Structură: imobilizările din grupa 21 – terenuri. vadul comercial.

b) Evaluarea imobilizărilor corporale Evaluarea activelor şi a imobilizărilor corporale se face iniţial la cost. De la intrarea în întreprindere şi până la finele perioadei. prima soluţie având dezavantajul diminuarii profitului în perioada în care se contabilizează dobânda în mod semnificativ. Valoarea justă: valoarea stabilită între părţi de bună voie şi în deplină cunoştinţă de cauză. 49 . se efectuează o serie de cheltuieli ulterioare. • sunt adăugate valorii contabile dacă sunt efectuate pentru îmbunătăţirea performanţei activului (exemplu: modernizări). Reevaluarea imobilizărilor în ţările occidentale se face descentralizat (la opţiunea întreprinderii). taxele nerecuperabile. costuri pentru dezafectare (demontarea activului. Diferenţele rezultate din reevaluare se contabilizează în principal ca rezerve din reevaluare (contul 105). la exp. recuperată (?). valoarea justă. • piesele de schimb care se folosesc regulat doar în legătură cu o anumită imobilizare şi care se amortizează pe o durată ce nu depăşeşte durata de viaţă a imobilizărilor sunt imobilizări corporale. Costul de producţie: cuprinde cheltuielile directe şi indirecte repartizate raţional. în 3 moduri: • sunt recunoscute ca cheltuieli ale perioadei (clasa 6) dacă sunt efectuate pentru întreţineri şi reparaţii. (exemplu: întreprinderea ce produce ciocolată achiziţionează linia tehnologică ce conţine şi matriţa în care se toarnă ciocolata. (exemplu: prelata folosită pentru închiderea camionetei). • Dacă piesele componente ale unei imobilizări au durate de viaţă diferite sau aduc beneficii viitoare în mod diferit – imobilizări corporale care se amortizează distinct prin rate şi metode de amortizare diferite. ea poate fi egală cu costul activului (tratament de bază) sau cu valoarea justă (tratament alternativ). iar ulterior (la bilanţ) evaluarea se face la cost mai puţin amortizarea şi provizioanele sau la valoarea reevaluată (justă). În ţara noastră reglementările contabile armonizate cu directivele europene şi cu standardele internaţionale prevăd patru momente ale evaluării: Evaluarea iniţială – se face la cost. sunt excluse din costul de producţie cheltuielile de administraţie. acestea sunt tratate în funcţie de scopul în care se efectuează. dobânda poate fi tratată în două moduri: * cheltuieli ale perioadei (cheltuieli financiare): 666 = 1682 * componentă a costului de achiziţie (dobândă capitalizată): gr21 = 1682 Adoptarea acestor soluţii depinde de situaţia fiecărei întreprinderi.îndeosebi piesele de schimb şi echipamentele de service. dacă se aplică tratamentul contabil alternativ posibil. cheltuielile directe legate de punerea în funcţiune a activului. întrucât matriţa are o durată mai scurtă. refacerea terenului). Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare. cât şi a capacităţii de finanţare. Dacă întreprinderea achiziţionează imobilizări din credite bancare pe termen lung . Există trei excepţii: • atunci când întreprinderea utilizează pe mai multe perioade. Diferenţa de valoare între valoarea contabilă şi cea de inventar se contabilizează ca provizion pentru depreciere atunci când este vorba de o diferenţă negative (valoarea contabilă mai mare decât valoarea de inventar). duratei de viaţă val. de producţie. cu implicaţii financiare atât în privinţa nivelului eşalonat al profitului. ele nu se încadrează în categoria imobilizărilor corporale. costul de achiziţie. fiind recunoscute ca elemente (?) în momentul consumului. ? şi pierderile din exploatările dinainte ca activul să atingă parametrii planificaţi. Se ştie că majoritatea acestora este înregistrată ca stocuri. întreprinderea va contabiliza două amortizări). a doua soluţie are avantajul recuperării dobânzii pe calea amortizării imobilizării. mutarea în altă parte. • sunt recunoscute ca active distincte ce înlocuiesc pe cele scoase din activ. Evaluarea la inventar: se face la valoarea de inventar (valoarea actuală). se utilizează atunci când se achiziţionează imobilizări ca parte componentă a unei întreprinderi. la noi se face centralizat (dispusă prin acte normative).

2000*20%= 400 Valoarea contabilă rămasă (netă) – diferenţa dintre valoarea contabilă şi suma amortizării anulale. uzura morală. dar cheltuielile de întreţinere şi reparaţii cresc pe măsura epuizării duratei de viaţă – la începutul perioadei de folosinţă totalul cheltuielilor de exploatare (amortizare + întreţinere) este mai mic şi din ce în ce mai mare pe măsura epuizării duratei de viaţă.. apărută ca urmare a perfecţionărilor aduse tehnicilor şi limitelor juridice privind folosirea acivului. c) Amortizarea imobilizărilor corporale Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe parcursul duratei de viaţă utilă. după deducerea prealabişă a costurilor de cedare estimate. Rata liniară = RL = valoarea conatbilă relativă/ durata de viaţă exprimată în ani = 100/D Dacă o imobilizare are durata de 5 ani atunci RL = 20% Amortizarea anuală – se calculează aplicând la valoarea contabilă rata linară. Metoda liniară: constă în calculul valorii contabile a imobilizării pe toată durata de folosinţă (ani întregi)... Este cea mai simplă metodă şi foarte apropiată de deprecierea reală – deprecierea justificată economic. accelerată. 2000 – 400 = 1600 1600 – 400 = 1200 VCR = VC – sumă de AA 50 . În cazul anumitor întreprinderi se utilizează metoda amortizării pe unitate de produs. Opţiunea pentru utilizarea uneia dintre cele 3 metode aparţine fiecărei întreprinderi. dacă nu este semnificativă se consideră nulă (chiar dacă la scoatere din funcţiune se contabilizează cheltuieli de bunuri şi se contabilizeazî cheltuiele cu scoaterea din funcţiune). Valoarea reziduală = valaorea netă pe care o întreprindere estimează că o va putea obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă. Dacă valoarea contabilă = 2000 lei şi RL = 20% atunci amortizarea anuală (AA) = 400 lei AA = VC * RL . 3) metode de amortizare utilizate: potrivit legii 15 din 1994 în ţara noastră sunt utilizate 3 metode: liniară. uzura fizică determinată de condiţii concrete de utilizare (număr de schimburi). Se estimează pe baza raţionalităţii profesionale având în vedere factori ca: nivelul estimat de utilizare a capacităţii de producţie.. Mărimea amortizării este determinată de trei factori: 1) durata de viaţă utilă – perioada de-a lungul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării. odată aleasă metoda trebuie utilizată cu consecvenţă de la un exerciţiu financiar la altul. Evaluarea la ieşire: la costul imobilizării (conturi de imobilizări). construcţii. Aceasta se estimează şi se calculează de regulă doar atunci când ea este semnificativă (clădiri). • în celelalte cazuri: valoarea contabilă minus amortizarea minus eventualele provizioane. Celelalte imobilizări corporale (amenajări. 2) Valoarea amortizabilă: se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă şi valoarea reziduală. • în cazul terenurilor: valoarea contabilă minus provizioane. maşini) au durată limitată şi sunt supuse amortizării (depreciere ireversibilă). Terenurile au o durată de viaţă nelimitată şi nu se amortizează (se pot deprecia reversibil – provizioane pentru depreciere). terenuri.Evaluarea la bilanţ: se face la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventariării (valoarea contabilă netă). Cheltuielile cu amortizarea sunt constante în timp. degresivă.. putându-se trece la utilizarea alteia doar atunci când intervin sisteme obiective şi începând cu exerciţiul financiar următor. Politica de management a întreprinderii poate impune o durată de viaţă utilă mai micp decât durata economică (prin vânzarea activului după un anumit timp sau după consumarea parţială a acestuia).

N AA (primul an ) = 2000 lei*20%*9/12 = 300 AA (ultimul an) = 2000 lei*20%*3/12 = 100 Metoda degresivă: calcularea şi alocarea neuniformă a valorii amortizabile pe durata de funcţionare în sensul că amortizarea degresivă este mai ridicată decât cea liniară în primii ani şi mai mică în ultimii ani.5 dacă durata normată este de peste 10 ani. Se apropie de amortizarea degresivă. Pe total are loc o anumită amortizare a cheltuielilor de exploatare. indiferent de dată.2 dacă durata normată este de 5-10 ani. Se calculează în două variante: • fără luarea în calcul a uzurii morale: calculul amortizării se face aplicând rata degresivă la valoarea contabilă netă. începând cu cel de-al doilea an amortizarea se calculează după metoda liniară. Precizare: pentru a se obţine o valoare netă nulă la finele perioadei de amortizare metoda prevede că atunci când la închiderea unui exerciţiu amortizarea degresivă este mai mică sau egală cu amortizarea liniară. în anul în care intră în întreprindere amortizarea se calculează începând cu luna următoare. atunci când imobilizările intră în întrerindere în cursul anului. . . Metoda accelerată: includerea în primul an de funcţiune în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea amortizată. Aceşti coeficienţi pot fi modofocaţi numai prin hotărâre de guvern.5 dacă durata normată este de 2-5 ani.03. stabilit prin acte normative şi în prezent poate fi: . începând cu acel exerciţiu amortizarea se calculează după metoda liniară. Exemplu: O imobilizare intră pe 10.1.12.N VC = 2000 lei Durata = 5 ani Valoarea reziduală = 0 Coeficient multiplicator = 1. profitului şi impozitului pe profit.2.5 RD = 100/5 ani* 1.5 = 30% Calculul amortizării degresive comparat cu metoda liniară (RD = 30%): Exerciţiu financiar Amortizare liniară VCN început de an Amortizare degresivă N+1 400 2000 600 N+2 400 2000-600=1400 420 (1400*30%) N+3 400 980 – de aici se 326 aplică metoda liniară N+4 400 326 N+5 400 328 Amortizarea inclusă în cheltuielile de exploatare des. pentru primul an calendaristic şi pentru ultimul an amortizarea se calculează în funcţie de numărul de luni de funcţionare (parţială). Presupunem că imobilizarea a intrat în patrimoniu la 18.În practică. cheltuielile de întreţinere şi reparaţii cresc. la propunerea Ministerului Fiannţelor Publice. creşte pe măsura epuizării duratei de viaţă. dar efectele financiare şi fiscale sunt mai accentuate. 51 . Rata degresivă se determină înmulţind rata liniară cu un coeficient multiplicator.

din grupa 23 (231 – imobilizări coporale în curs). cheltuielile de transport sunt de 200 lei şi se estimează că. utilizat pentru acoperirea cheltuielilor efective cu dezafectarea. între care aportul la capitalul social. care a facturat suma de 700 de lei. Cazul general îl reprezintă situaţia când costul de achiziţie este format din costul de cumpărare şi cheltuielile de transport. Pentru aceate componente ale costului de achiziţie se constituie un provizion. 1. considerând că demontarea utilajului a fost făcută de un prestator de servicii. cu TVA de 20%. 52 .Contabilzarea operaţiilor privind imobilizările corporale Pentru contabilizarea imobilizărilor coporale se utilizează conturile din grupa 21. mutarea. realizarea de imobilizări în regie (din producţie proprie). a cheltuielilor estimate cu dezafectarea (demontarea. grupa 29 (291 şi 293 – provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale. intrarea.costul de achizişie este de 5200 lei Cazuri particulare: Includerea în costul de achiziţie. alte căi (un plus de inventar. imobilizări primite în leasing. Achiziţionarea de imobilizări – contabilizarea lor se face în funcţie de componentele costului de achiziţie. Exemplu: Se cumpără un utilaj la preţul de cumpărare de 5000 lei. cheltuielile cu dezafectarea sunt de 800 de lei Achiziţionarea de imobilizări se contabilizează prin următoarele operaţiuni: *% = 404/x 6000 213 5000 4426 1000 *% = 404/y 240 213 200 4426 40 Constituirea provizionului pentru cheltuielile cu dezafectarea 213 = 1513 800 . la finele perioadei de exploatare. achiziţii. manipulare şi de punere în funcţiune. Exemplu: Se achiziţionează o sondă de extracţie la preţul de cumpărare de 5000 lei. respectiv a imobilizărilor corporale în curs). TVA de 20%. cheltuielile cu dezafectarea se contabilizează în felul următor: *% = 401 840 628 700 4425 140 I.costul de achiziţie este de 6000 lei La terminarea exploatării. Intrarea imobilizărilor corporale are loc pe diferite căi. grupa 28 (281 – amortizări privind imobilizările corporale). donaţii. Operaţiunile economice privind imobilizările corporale se grupează în 3 categorii: 1. refacerea terenului). ieşirea.3. utilizarea sau amortizarea. etc). 3. *% = 404/x 6000 213 5000 4426 1000 * înregistrarea cheltuielilor de trasport % = 404/y 240 213 200 4426 40 . 2. la unele imobilizări utilizate în exploatarea de zăcăminte.

Taxa vamală se calculează aplicând cotele legale la valoarea în vamă (preţul de import) calculată în lei. şi anume costul de achiziţie format din preţul de import. care sunt purtătoare de dobânzi. în vamă se mai datorează şi TVA. TVA-ul datorat în vamă se calculează aplicând cota legală la o altă bază de calcul. Exemplu: • Se acordă unui furnizor un avans de 2000 409 = 5121 2000 • Ulterior se primeşte facutra pentru preţul de cumpărare de 6000 % = 404 7200 213 6000 4426 1200 • Reţinere avans: 404 = 409 200 • Rămâne obligaţia de plată de 5200: 404 = 5121 5200 IV. care este recuperabilă. Achiziţionarea de imobilizări din import. la cursul de 10lei/euro. Obligaţia de plată se contabilizează în contul 447. cu efecte pozitive asupra capacităţii de înlocuire a utilajului scos din funcţiune şi asupra capacităţii de autofinanţare a intreprinderii III. Exemplu: Considerăm că se cumpără un utilaj la preţul de import de 1000 euro. ca fond special pentru modernizarea bazei materiale. Achiziţionarea de imobilizări având ca sursă de finanţare credite bancare pe termen lung. la cursul din data întocmirii declaraţiilor vamale de import. 5121 = 162 5000 • cu care plăteşte furnizorul: 404/x = 5121 5000 • considerăm dobânda de 1000 de lei. 213 = 1682 1000 dobânda se recuperează eşalonat pe calea amortizării imobilizării.* se anulează provizioanele constituite. Acestea pot fi tratate la opţiunea intreprinderii. Avansurile se contabilizează în contul 409. Achiziţionarea de imobilizări pentru care s-au plătit în prealabil avansuri furnizorilor. În afara celor două taxe nerecuperabile. deci nu se include în costul de achiziţie. Comisionul vamal se calculează aplicând cota legală la aceeaşi bază de calcul. 666 = 1682 1000 b. utilajul se contabilizează: 53 . • pe baza facturii externe şi a declaraţiei vamale de import. Taxa vamală este datorată bugetului de stat şi se contabilizează ca o obligaţie de plătă în contul 446. returnându-se avansul plăti şi achitându-se diferenţa. taxa vamală şi comisionul vamal. urmând ca după primirea facturii şi receptării imobilizării să se facă decontarea finală cu furnizorul. fie se constituie ca componente ale costului de achiziţie (sunt capitalizate). ea se poate contabiliza: a. el fiind datorat Direcţiei Generale a Vămilor. pe seama veniturilor din exploatare (contul 7812) 1513 = 7812 800 II. Particularitatea o constituie inluderea în costul de achiziţie a taxelor nerecuperabile datorate în vamă (taxa vamală şi comisionul vamal). fie ca cheltuieli ale perioadei contabilizate în contul 666. Exemplu: aceleaşi date ca mai sus • primele 3 operaţii se repetă • Pentru plata preţului de cumpărare întreprinderea obţine un credit bancar pe termen lung.

pe parcurs intern: % = 404 240 213 200 4426 40 • se plăteşte furnizorul extern. Presupunem cursul de 12lei/euro – suma în lei plătită este mai mare decât obligaţia constituită cu 2lei/euro.213 = 404 10000 lei • se contabilizează taxele nerecuperabile: 213 = % 1100 lei 446 10000*10%=1000 lei 447 10000*1%=100 lei • se achită taxele vamale datorate în vamă: % = 5121 3300 lei 446 1000 lei 447 100 lei 4426 (10000+1000+100)*20%=2200 lei • se înregistrează cheltuielile de transport. • clasa 6 = % 6000 602 302 4000 641 421 2000 • Dacă la finele exerciţiului N imobilizarea nu este terminată ea se recepţionează în acea stare şi se contabilizează ca imobilizare corporală în curs de execuţie: 231 = 722 6000 . suma în lei plătită ar fi fost mai mică decât obligaţia constituită. Diferenţa se contabilizează ca. cheltuială financiară în contul 665 (diferenţe de curs valutar): % = 5124 12000 lei 404 10000 lei 665 2000 lei Dacă la data plăţii cursul valutar ar fi fost mai mic. 9lei/euro.contul 722 este folosit pentru ca rezultatul financiar să nu fie afectat • în N+1 se contabilizează în contul de cheltuieli de fabricaţie suma de 3000 de lei: clasa 6 = % 3000 • se recepţionează instalaţia fabricată: 213 = % 9000 231 6000 722 3000 Costul instalaţiei este format din costul imobilizării în curs şi din cheltuilile efectuate în anul curent. în contul 765: 404 = % 10000 lei 5124 9000 lei 765 1000 lei • plata prestatorului de servicii de transport intern se face în lei. 54 . din contul 5121 şi se contabilizează: 404 = 5121 240 lei Realizarea de imobilizări în regie (producţie proprie): Toate cheltuielile ocazionate pentru realizarea imobilizărilor în regie sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6 Exemplu: Dacă în exerciţiul N s-ar efectua cheltuieli pentru fabricarea unei instalaţii de 6000 de lei. plata se face în valută la cursul de deocntare (de schimb) al zilei. din care materiale consumabile: 400 lei şi salarii datorale 2000 lei. iar diferenţa pozitivă se contabilizează ca venit financiar.

Atunci ând valoarea reziduală estimată este semnificativă se procedează la calcularea amortizării. Pentru exerciţiul N amortizarea parţială va fi: 2000*20%*9/12 = 300. el se constată ca venit din exploatare în contul 7583 Exemplu: dacă se vinde o imobilizare c valoarea contabilă de 5000 lei. aceasta fiind calculată ca diferenţă între valoarea contabilă (de intrare) şi valoarea reziduală estimată. Exemplu: presupunem că în întreprindere a intrat o imobilizare cu valoarea contabilă de 2000. lipsuri constatate la inventar. durata de viaţă de 5 ani şi se estimează că la scoaterea din funcţiune valoarea reziduală este de 1000 lei. iar plusul de valoare rezultat la scoaterea din funcţiune (valoarea reziduală) va majora amortizarea totală. care vizează eficienţa activităţii . Atunci când imobilizarea întră în întreprindere în cursul anului. 1. în funcţie de valoarea amortizabilă Exemplu: dacă o imobilizare are o valoare contabilă de 11000 lei. Indiferent de metoda de calcul a amortizării. imobilizări distruse în urma calamităţilor. fără a fi complet amortizate. N+3 şi N+4 amortizarea anuală va fi de 2000*20% = 400. aceasta se contabilizează ca. pentru primul şi ultimul an de funcţionare. începând cu luna următoare intrării în patrimoniu (indiferent de data calendaristică de intrare din luna precedentă). De regulă valoarea reziduală nu are valoare semnificativă şi atunci valoarea amortizabilă este egală cu valoarea contabilă (valoarea reziduală = 0). operaţiunile contabile sunt: • vânzarea (facturarea) imobilizării partenerului la preţul negociat de 1000 lei 461 = % 1200 7583 1000 4427 200 Vânzarea de imobilizări nu se contabilizează drept creanţă în contul clienţi deoarece sunt ceanţe întâmplătoare.Contabilitatea privind amortizarea imobilizărilor corporale În conformitate cu prevederile standaredelor internaţionale. N+2.se face din considerente decise de conducerea fiecărei întreprinderi. amortizarea se calculează în funcţie de numărul de luni efectiv de funcţionare. TVA de 20%. 3. valoarea neamortizată se recuperează pe seamna cheltuielilor reprezentând activele cedate (6583). intrarea având loc pe 15 martie. dacă imobilizarea este parţial amortizată (?). donaţii. complet amortizată. Vânzarea de imobilizări corporale . • scoaterea din activ a imobilizării corporale complet amortizate 281 = 213 5000 55 . anual recuperânduse câte 2000 lei. 2. cu durata de funcţionare de 5 ani. pentru exerciţiile N+1. În situaţia în care imobilizările ies din întreprindere. În toate cazurile imobilizările ieşite pot fi total amortizate sau doar parţial. cheltuială din exploatare prin operaţiunea contabilă: 681 = 281 Probleme: 1. amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii contabile a imobilizării asupra cheltuielilor de exploatare pe durata de viaţă utilă a acestuia.vânzarea are loc la preţul de vânzare negociat de cele două părţi. Rezultă că valoarea amortizabilă este de 11000 – 1000 = 10000 lei. la preţul de vânzarea negociat de 1000 lei. Ieşirea de imobilizări corporale Are loc pe diferite căi: vânzarea de imobilizări şi scoaterea din funcţiune (lichidarea). iar pentru exerciţiul N+5 amortizarea parţială va fi de 2000*20%*3/12 = 100. Se referă la valoarea amortizabilă a imobilizării corporale.

difernţa reprezentând un plus de valoare este valoare reziduală.când valoarea materialelor recuperate este mai mare decât cheltuielile efectuate. în acest al doilea caz valoarea neamortizată se contabilizează la scoaterea din activ ca. fie de către un prestator de servicii.care sunt folosite de către întreprindere pentru nevoi proprii de exploatare sau sunt vândute unor teţi) şi concomitent ca venituri din exploatare în contul 7583 . capitalul social (1012) sau rezervele (1068) • • Exemplu: presupunem o instalaţie cu o valoare contabilă de 30000 lei. dacă valoarea neamortizată este semnificativă. în condiţiile în care valoarea neamortizată rămasă se recuperează eşalonat într-o perioadă de 5 ani. care majorează în cazul valorii neamortizate amortizarea calculată ăână în acel moment . Scoaterea din funcţiune . dacă valoarea este nesemnificativă sau eşalonat pe o perioadă de maxim 5 ani.are loc de regulă la expirarea duratei de viaţă sau uneori inainte sau după expirarea perioadei de viaţă . Operaţiile contabile sunt: • (înainte de scoaterea din funcţiune) achiziţionarea instalaţiei de la furnozor la valoarea contabilă de 30000 lei % = 404 36000 213 30000 4426 6000 • evidenţa amortizării calculate pe durata de viaţă 26000 681 = 281 26000 operaţiuni la scoaterea din funcţiune • evidenţierea cheltuielilor de lichidare facturate de un prestator % = 401 1200 6583 1000 4426 200 • evidenţierea concomitent a materialelor recupeabile. cheltuială în avans în contul 471 fie ca valoarea neamortizată să diminueze capitalurile proprii (cazuri mai rare). fie de către întreprindere cu forţe proprii.În ipoteza în care imobilizarea ar fi fost parţial amortizată. La lichidare s-au constituit cheltuieli facturate de un prestator de servicii de 1000 lei. cheltuielile respective sunt contabilizate în contul 6583 .la scoaterea din funcţiune se recuprerează diferite materiale consumabile a căror valoare este determinată de o comisie de evaluatori şi care se contabilizează ca intrare de active circulante în contul 302 (materiale circulante . pentru suma de 4500 lei. amortizată parţial pentru suma de de 26000 lei. operaţiune de scoatere din din activ îmbracă forma: % = 213 5000 281 4500 6583 500 2. TVA de 20% iar materialele recuperabile sunt de 2500 lei.particularitatea o reprezintă efectuarea de cheltuieli de lichidare. evaluate la suma de 2500 lei 302 = 7583 2500 • se calculează şi se contabilizează plusul de valoare rezultat din lichidare 2500 – 1000 = 1500 se contablizează pe seama amortizării existente 6583 = 281 1500 astfel valoarea rămasă de amortizat este de 30000 – 27500 = 2500 • scoaterea din activ a imobilizării în condiţiile recuperării valorii neamortizate eşalonat 56 .diferenţa de amortizare rămasă în continuare poate fi tratată în două moduri: fie să se includă în cheltuielile de exploatare deodată.

amortizată parţial pentru suma de 300 lei şi distrusă în urma unei calamităţi. identificat prin preţul de cumpărare sau prin valoarea determinată prin contractul de achiziţie. interese de participare. Cheltuielile accesorii legate de achiziţia de titluri de valoare sunt contabilizate ca. Evaluarea la intrarea în întreprindere: evaluarea iniţială care se face la costul de achiziţie. Imobilizările financiare reprezintă valorile financiare investite în patrimoniul altor întreprinderi şi creanţele generate de aceste investiţii. Evaluarea la ieşire: se face la costul de achiziţie determinat după metode de evaluare proprii stocurilor (cost mediu ponderat. Considerentul îl constituie faptul că imoblizările financiare sunt achiziţionate de la emitenţi diferiţi. 2. Titluri de valoare în care se cuprind: titluri de participaţii. la costuri şi date diferite. III. pensiile (?) legate de interese de participare. II. operaţia de scoatere din activ se contabilizează prin formula: % = 213 30000 281 27500 1012 (1068) 2500 3. titluri puse în echivalenţă – acţiuni deţinute de întreprindere la alte intreprinderi. adică constituirea lor se face după principiile generale de recunoaştere a activelor: să fie posibilă generarea de beneficii viitoare către întreprindere şi costul activului să poată fi evaluat în mod credibil. Se disting 4 momente: 1. Notă: Evaluarea la ieşire a imobilizărilor financiare implică existenţa a două valori: 57 . • scoaterea din activ se contabilizează prin formula % = 213 1000 281 300 671 700 Dacă ar fi fost nouă. întreaga valoare contabilă se contabiliza ca cheltuială extraordinară: 671 = 213 1000 4. Structură. Recunoaştere Evaluarea imobilizărilor financiare Contabilitatea operaţiunilor privind imobilizările financiare I. acetevenituri fiind certe.imobilizările financiare din această categorie generează venituri financiare sub formă de dividende. Creanţe imobilizate (ataşate valorii investiţiilor financiare investite) în care se cuprind: împrumuturile pe termen lung acordate întreprinderilor ataşate din cadrul grupului sau din afară.% = 213 30000 281 27500 471 2500 • în fiecare din următorii 5 ani se recuperează pe seama cheltuielilor câte 500 lei 6583 = 471 500 Notă: Dacă valoarea rămasă neamortizată se recuperează din capitalul propriu. În situaţia în care imobilizările sunt distruse de calamităţi naturale valoarea neamortizată a acestora este contabilizată ca. II. aceste venituri sunt variabile. chiar dacă sunt achiziţionate la date şi costuri diferite. Deci cuprind 2 categorii de valori: 1. cheltuieli de exploatare nu se includ în costul de achiziţie.Contabilitatea imobilizărilor financiare I. sigure Recunoaşterea: îmobilizărilor financiare ca active. cu precizarea că imobilizările achiziţionate de la acelaşi emoâitent formează o categorie de imobilizări financiare.valorile din această categorie generează venituri financiare sub formă de dobânzi. . cheltuială extraordinară în contul 671 Exemplu: dacă întreprinderea dispune de o imobilizare corporală cu valoarea contabilă de 1000 lei. Definire. . ele diferă ca mărime de la un an la altul în funcţie de rentabilitatea activităţii întreprinderilor unde au fost plasate investiţiile financiare 2. LIFO). FIFO.

Exemplu (privind valorile din prima categorie): la 10.N societatea A cumpără de la societatea intermediară B 1000 de acţiuni sub formă de titluri de participaţie emise de societatea C (filială din cadrul grupului). Cele necotate sunt evaluate la valoarea probabilă de negociere. unde se contabilizează de către societatea emitentă de titluri de valoare – dacă achiziţia de titluri de valoare se face printr-un intermediar.50 lei pe acţiune. 296. scăderea din activ la nivelul costului de achiziţie (500 acţiuni*1 leu/acţiune) 664 = 261 500 58 • • . În determinarea valorii juste sunt luate în calcul mai multe elemente: cotaţia acţiunilor la bursele de valori. Evaluarea la bilanţ: se face la cea mai mică valoare dintre cost (valoarea contabilă) şi valoarea de inventar (valoarea justă). rentabilitatea lor. dividend încasat la 31. valoarea plătită ulterior societăţii C 0. se mai folosesc de asemenea conturile 622. căruia i se se achită parţial contravaloarea atunci. care se achită ulterior se contabilizează în contul 269. pentru preţul de vânzare 461 = 764 750 b. Preţul de cumpărare 1 leu/acţiune. 265. Operaţiuni contabile: • achiziţia de titluri de valoare (participare) 261 = % 1000 404(B) 600 269(C) 400 • plata acţiunilor a.4 lei/acţiune. datoria către intermediar se contabilizează în contul 404. de utilitate sau valoarea justă). conjunctura economică. 764. 262. Precizare: ca şi imobilizările corporale şi necorporale. plusul de valoare nu se contabilizează şi nici nu se compensează cu minusul de valoare pentru acţiuni. chiar dacă aparţin aceleiaşi categorii. plata către societatea intermediară 404 = 5121 600 b.a preţului de cesiune (vânzare) contabilizat ca venit financiar în contul 764 costul de achiziţie al imobilizării financiare vândute contabilizat ca. imobilizările financiare sunt supuse reevaluării iar diferenţele rezultate se contabilizează în acelaşi mod ca şi în cazul imobilizărilor corporale şi necorporale (contul 105). minusul de valoare. plata ulterioară societăţii C 269 = 5121 400 • comisionul datorat societăţii de intermediere % = 404 12 622 10 4426 2 • încasarea dividendelor la 31.N 200 lei. valoarea plătită la achiziţie societăţii B 0. În principu valoarea justă a acţiunilor se determină în funcţie de faptul dacă sunt sau nu cotate la bursa de valori. III. reprezintă deprecierea pentru care se constituie un provizion pe seama cheltuielilor financiare.6 lei/acţiune.03. TVA de 20%. Atunci când valoarea contabilî este mai mare decât valoarea de inventar diferenţa. vânzarea în N+2 a 500 de acţiuni la preţul de vânzare de 1. Conturi utilizate: 261 (titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului). 4. Evaluarea la inventar: se face la valoarea de inventar (valoarea actuală. comision de intermediere 1% din valoarea nominală. 664.N – 200 lei 5121 = 761 200 • vânzarea în N+2 a 500 de acţiuni a.12. cheltuială financiară în contul 664 3. Cele cotate sunt evaluate la cursul mediu al ultimei luni. 269 (vărsămintele de efectuat pentru imobilizări financiare). iar cea către societatea emitentă.12.

Structuri Evaluarea stocurilor Recunoaşterea costului stocurilor drept cheltuială Contabilitatea operaţiunilor privind stocurile Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor I. 3. 4. Contabilitatea stocurilor I. • stocuri aflate la terţi. În afara acestor criterii întreprinderea adoptă şu un al patrulea criteriu: locul de creare sau constituire a gestiunilor: • stocuri aflate în depozitele întreprinderii. V.Capitolul IX. în vederea vânzării sau aflate sub formă de materii prime sau materiale ce urmează a fi folosite. producţie. Definiţii. II. desfacere. deocamdată evidenţa contractelor şi evaluarea stocurilor printr-un sistem standardizat. III. (contabilitatea financiară şi cea de gestiune a stocurilor) sunt realizate prin contabilitatea financiară din necesitatea de a asigura. Valoarea justă: suma la care stocurile pot fi tranzacţionate de bună voie între părţi. Evaluarea se face potrivit reglementărilor contabile la 4 momente distincte: intrare. Delimitare. Definiţia dată stocurilor de standatdele internaţionale pun în evidenţă 3 criterii de clasificare şi delimitare: • fizic: forma materială sau nematerială. Costul stocurilor reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente achiziţionării. Potrivit destinaţiei stocurile sunt delimitate în structuri corespondente conturilor sintetice din clasa a treia. ieşire şi inchiderea exerciţiului. Valoarea realizabilă netă: preţul de vânzare estimat. prelucrării pentru a le aduce în forma şi locul necesar întreprinderii. • destinaţie: întrebuinţarea stocurilor. În contabilitatea din România ambele structuri inf. ieşire. Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare. În contabilitatea financiară sunt grupate după destinaţie şi după faza ciclului de exploatare şi sunt identificate în planul de conturi general prin conturile sintetice din clasa 3. II. • faze ciclului de exploatare: aprovizionare. În contabilitatea de gestiune stocurile sunt grupate după critriile fizic şi locul de creare a gestiunilor şi sunt delimitate prin conturile analitice corespondente sortimentelor şi gestiunilor. 59 . Este utilizată pentru evaluarea stocurilor la inventar şi la bilanţ. pentru valorificarea bunurilor vândute care se constituie ca venituri din exploatare. IV. în cazul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii – costurile estimate pentru finalizarea bunurilor sau pentru vânzare. inventar şi la bilanţ. 1. • stocuri în curs de aprovizionare. Stocurile sunt definite de către standardele internaţionale ca active deţinute pentru a fi valorificate sau aflate în curs de producţie. 2. aflate în cunoştinţă de cauză.

Evaluarea la intrare: se face la valoarea de intrare. Atunci se calculează un nou CMP. Dezavantaj: nu dă posibilitatea cunoaşterii situaţiei gestionare a stocurilor în cursul lunii. valoarea de aport sau cea de utilitate. a. În condiţii de inflaţie metoda conduce la calcularea unor cheltuieli de exploatare mai mici.1. Metoda nu poate fi folosită atunci când stocurile cuprind un număr mare de sortimente. cât şi în costul de producţie pot fi incluse şi costurile îndatorării (dobânzile) la împrumuturile pe termen lung primite pentru achiziţionarea de stocuri. Dezavantaj: implică un volum mare de muncă. . * 15 lei/buc. Metoda costului mediu ponderat. LIFO şi tehnici de aproximare a costului: preţuri standard şi preţuri cu amănuntul. Valoarea de aport = este valoarea stabilită de comisii de evaluare pentru stocurile aduse ca aport în natură la constituirea societăţii sau la majorarea capitalului social.01. salarii directe) + cheltuieli indirecte repartizate raţional (cheltuieli comune ale secţiilor. FIFO (primul lot intrat – primul lot ieşit): metoda conduce la evaluarea ieşirilor în ordinea în care au intrat. • intrări . La finele lunii se calculează CMP raportând valoarea corespunzătoare stocului (stocul iniţial + valoare intrărilor) şi cantitatea din stoc (cantitatea iniţială + cantităţile intrate). c.01. în mod gratuit 2. de producţie. stocurilor) Atât în costul de achiziţie. * 17 lei/buc. Poate fi determinat în 2 variante: • CMP după fiecare intrare: CMP calculat ca raportul între valoarea stocului rezultat din însumarea stocului iniţial cu valoarea operaţiei de intrare.la 20.n: 300 buc.n: 400 buc. Evaluarea la ieşire : se face în funcţie de posibilitatea de identificare a stocurilor în stocuri identificabile şi stocuri fungibile (confundabile). b. * 10 lei/ buc. Costul de achiziţie = preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile aferente + taxe de transport.n: 100 buc.la 15. denumită valoare contabilă sau cost istoric.01.la 25. CMP se înmulţeşte cu cantitatea ieşită pe destinaţii până în momentul în care are loc o nouă intrare. identificat după caz cu costul de achiziţie. cât şi la ieşire după anumite criterii specifice. Avantaj: este mai simplă în aplicare. CMP se inmulţeşte cu cantităţile ieşite pe destinaţii şi se află valoarea ieşirilor. cu consecinţe inverse în condiţii de inflaţie Notă: FIFO şi LIFO sunt metode de epuizare a stocurilot Exemplu: Considerăm următoarele date pentru materia primă X • stoc iniţial . B. LIFO (ultimul lot intrat – primul lot ieşit): potrivit acestei metode evaluarea ieşirilor se face în ordinea inversă intrării lor.01.la 10. manipulare + alte costuri directe Costul de producţie = total cheltuieli directe (materii prime.1. profit mai mare şi impozit pe profit mai mare. Valoarea de utilitate = este valoarea atribuită stocurilor primite prin donaţie. FIFO. Metoda identificării specifice: se aplică elementelor care fac obiectul unor comenzi distincte. CMP calculat o singură dată (la finele lunii): în această metodă în contul de stocuri în cursul lunii se contabilizează numai intrările valoric şi cantitativ. deoarece există riscul ca prin selectarea sortimentelor rămase în stoc să se procedeze la aranjarea rezultatului financiar.01. . Avantaj: metoda conduce la o determinare a costului stocurilor mai apropiată de realitate. În funcţie de cele două categorii de stocuri sunt delimitate următoarele două metode: A. metoda costului mediu ponderat (CMP) – CMP se calculează ca raport între valoarea stocului şi cantitatea existentă în stoc. Fiecare sortiment se individualizează atât la intrare.n: 200 buc.n: 150 buc 60 • . • ieşiri .

Evaluarea stocurilor la inventar: se face la valoarea realizabilă netă (o valoare estimaă). Evaluarea cheltuielilor cu stocurile se face la costul istoric. Fiind generată de diminuare de activ sau creştere de datorii. Recunoaşterea are loc atunci când se produce o creşterea de avantaje economice viitoare şi veniturile pot fi evaluate în mod credibil. Dacă la inventar valoarea contabilă este mai mare decât valoarea contabilă netă minusul de valoare reprezintă depreciere şi se contabilizează ca provizion.n 10. întrgistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau de diminuări ale datoriilor. Cea mai mică dintre cele două valori se numeşte valoarea contabilă netă. Evaluarea la bilanţ: stocutile sunt evaluate şi înscrise la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă (cost) şi valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă). cheltuielile urmează veniturile. Fluxul real a stocurilor conduce aparent la tratarea mai întâi a cheltuielilor şi apoi a veniturilor. 12 este de 100 lei. Unul dintre principiile contabilităţii general admise „Principul conectării cheltuielilor cu veniturile” spune că. În acest sens standardele internaţionale prevăd mai multe condiţii de recunoaştere a veniturilor din vânzări: întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.Data (expl. Plusurile nu se contabilizează. 3. Potrivit definiţiei cheltuielilor. 4500 1700 - C Cant. întreprinderea nu mai gestionează bunurile la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deţinerii lor în proprietate şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor (bunurile vândute în leasing). Recunoaşterea stocurilor drept venituri: veniturile sunt creşteri ale avantajelor economice. 300 100 - Preţ unitar 15 17 - Val. Exemplu: în contul 301 costul materiilor prime la 31. 1. 200 200 300 100 100 100 50 Preţ unitar 10 10 15 15 15 17 17 Val. reunoaşterea costului stocurilor ca şi cheltuială are loc atunci când se produce o diminuare a avantajelor economice viitoare.01. Potrivit standardelor veniturile sunt evaluate la valoarea justă (a mijloacelor primite sau de primit – mai puţin reducerile comerciale). adicî la intrarea în posesia dreptului de proprietate. 2000 2000 4500 1500 1500 1700 850 3. 200 200 100 50 Preţ unitar 10 15 15 17 Val.n 25. în bilanţ se trece cu 80 lei şi va apărea 301 – 391 (100 – 20 = 80 lei) III. mărimea venitului poate fi măsurată rezonabil.n Valoarea ieşirilor D Cant.) 1. 4. adică o depreciere de 20 lei.n 20. 2000 3000 1500 850 7350 Sold Cant.01. 2. Recunoaşterea costului stocului drept cheltuială: cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieşiri sau diminuări ale activelor sau creşteri ale datoriilor. iar reducerea poate fi evaluată credibil. cheltuială trebuie recunoscută în acelaşi moment cu modificarea respectivă.01.01. dacă la inventar valoarea realizabilă netă este de 80 lei.n 15. 61 .01.

ieşire. în principiu. stocuri deteriorate. ca urmare a deprecierii până la nivelul valorii realizabile nete. Când are loc o pierdere de stocuri (stocuri a căror garanţie a expirat şi nu mai sunt valorificate. . IV.acest fapt dă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a situaţiei gestionare.în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează fiecare intrare. cumpărate sau fabricate. cantitativ şi valoric. Când are loc o diminuare a valorii contabile. Când stocurile sunt vândute la costul lor sunt recunoscute ca cheltuieli în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. . în care s-a înregistrat ieşirea stocurilor. plusurile constatate la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri din cheltuielile aferente: stocuri = cheltuieli. Metoda inventarului permanent Evaluarea stocurilor . ea aplicându-se cu precădere în întreprinderile mari. 3. în funcţie de categoria de stocuri. . • produsele obţinute sunt apoi vândute clienţilor la preţul de vânzare (costul de producţie + profit) şi se contabilizează: clienţi = venituri din vânzarea produselor finite • concomitent are loc scoaterea din gestiune a produselor finite vândute printr-o formulâ inversă obţinerii: variaţia stocurilor = produse finite • la finele exerciţiului produsele în curs de execuţie inventariate se contabilizează la nivelul costului de producţie ca intrare de stocuri: producţie în curs de execuţie = variaţia stocurilor • plusurile constatate la inventarul de produse: 62 . stocuri = furnizori 2. 2. după efectuarea inventarului. toate cheltuielile efectuate cu obţinerea produselor sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6:Clasa 6 = % • produsele obţinute se contabilizează la nivelul costului de producţie în conturile de produse. în corespondenţă cu contul Variaţia stocurilor (cont de venituri). etc. diferenţa urmând să fie contabilizată în conturi distincte. lipsurile se contabilizează ca ieşiri de stocuri: cheltuieli = stocuri: . În cazul aplicării tehnicilor de măsurarepot fi utilizate ca preş de înregistrare preţul standard sau preşul cu amănuntul. acestea prezintă particularitatea că sunt rezultatul procesului de producţie. . pentru fiecare sortiment.în cazul stocurilor fabricate.metodologic metoda aparţine contabilităţii de gestiune. Conturi utilizate: conturile din clasa 3 (care sunt conturi de bilanţ) ele fiind informaţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor. Când unele stocuri sunt alocate altor active (un sortiment de stoc folosit drept componentă pentru o imobilizare corporală realizată în regie proprie). iar la finele lunii diferenţele respective urmând a fi repartizate în debitul acestor conturi. Preţ de înregistrare în cont este valoarea contabilî de intrare.) 4. Au sold debitor care este preluat în activul bilanţului. la ieşire: cheltuieli = stocuri 3.în cazul stocurilor cumpărate metoda de principiu este: 1.contabilizarea operaţiunilor se face diferit.Există 4 situaţii de recunoaştere: 1. proces care necesită cheltuieli de exploatare. Continuitatea economică a funcţionării contabile a conturilor de stocuri se diferenţiază în funcţie de metoda de evaluate a stocurilor (metoda inventarului permanent sau intermitent – MIP sau MII) şi în funcţie de categoria de stocuri (cumpărate sau fabricate). la finele anului.

în continuare se contabilizează operaţiile ca în exerciţiul precedent În cazul stocurilor cumpărate ele se contabilizează pe seama cheltuielilor (la consum. toate intrările (cumpărările) de stocuri se contabilizează în felul următor: cheltuieli = furnizori • la finele exerciţiului stocul final constatat la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri: stocuri = cheltuieli • în N+1 stocul final din N devine stoc iniţial şi se anulează: cheltuieli = stoc iniţial • ieşirile se calculează: (S iniţial + intrări) – S final . ci direct în conturile de cheltuieli în cazul celor cumpărate.produse finite = variaţia stocurilor • lipsurile constatate: variaţia stocurilor = produse finite Metoda inventarului intermitent în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează numai stocurile finale şi cele iniţiale la finele exerciţiului curent şi la începutul celui umător.la începutul exerciţiului următor conturile de stocuri se creditează pentru anularea stocurilor.şi în cazul acestei metode metodologia se diferenţiază pe cele două categorii de stocuri. . dar prezentând unele dezavantaje: 1.metoda aparţine contabilităţii financiare. fiind simplă în aplicare. stocurile constatate la inventar în corespondenţă în corespondenţă cu conturile de cheltuieli (în cazul stocurilor cumpărate) şi cu conturile de venituri (în cazul stocurilor fabricate). 2. . orice omisiune la inventar influenţeaă rezultatul financiar. la începutul exerciţiului următor se anulează stocul iniţial prin formule inverse: variaţia stocurilor = produse în curs de execuţie variaţia stocurilor = produse finite g. - 63 .stocurile fabricate: a. clasa 6 = % b. după inventar se contabilizează stocul final constatat şi cel de produse în curs de execuţie: produse în curs de execuţie = variaţia stocurilor produse finite = variaţia stocurilor f. . vânzarea de produse: clienţi = venituri din vânzarea produselor d. la finele anului.operaţiile de intrare de stocuri în cursul exerciţiului nu se înregistrează în conturile de stocuri. .la finele exerciţiului curent se înregistrează în debitul conturilor de stocuri. obţinerea de produse nu se contabilizează c. în corespondenţă cu aceleaşi conturi. scăderea din gestiune nu se contabilizează e. poate exista tendinţa de subevaluare a stocurilor din motive fiscale . iar în cazul stocurilor fabricate relaţia de contabilizare este prin contul de venituri – variaţia stocurilor. nici scoaterea din gestiune. iar în cazul celor fabricate nu se contabilizează nici obţinerea. respectiv cumpărare).stocurile cumpărate: • presupunem că în exerciţiul N nu există stocuri iniţisle. cumpărate sau fabricate .

iar TVA-ul aferent se contabilizează ca fiind neexigibil în contul 4428. Cheltuieli de transport şi aprovizionare pentrustocurile cumpărate. intrarea de materii prime se contabilizează prin 2 operaţii: a. ieşirea se contabilizează după caz pe baza bonurilor de consum (materii prime) sau a altor documente specifice (mărfuri.. pentru valoarea facturată % = 401 1200 301 1000 4426 200 b............. folosind ca preţ de înregistrare preţul de facturare.. la nivelul preţului de înregistrare se contabilizează 601 = 301 calcularea valorii stocurilor ieşite se face prin una din metodele cost mediu ponderat.. iar la finele lunii contul se creditează cu cheltuielile aferente stocurilor ieşite..............1200 = 401 1200 301 1000 4426 200 * cheltuielile de transport......... Diferenţele în plus apar atunci când cantităţile şi/sau valorile recepţionate sunt mai mari decât cele facturate. iar cheltuielile de transport le contabilizează pe măsura primirii facturii prestatorului de servicii într-un cont distinct (cont analitic al contului 301 – cheltuieli de transport şi aprovizionare): % = 401 301/x 4426 301/x – este contul de colectare şi repartizare de cheltuieli colectate în cursul lunii. ambalaje). Plusul poate fi tratat în două moduri: 1. din acest motiv multe întreprinderi adoptă următoarea metodologie: contabilizează stocuri în conturile de stocuri.. la finele lunii: 601 = 301/x – repartizarea lor * frecvent la recepţia stocurilor cumpărate se constată diferenţe în plus sau în minus faţă de valoarea facturată... prin intermediul contului 408.............. aprovizionare. conform reglementărilor se includ în costul de achiziţie şi se contabilizează cu ocazia recepţiei stocurilor în aceeaşi formulă * de multe ori la recepţia stocurilor nu se primesc factura prestatorului de servicii..........1000 TVA – 20% . Preupunem următoarea factură pentru materii prime: Preţ de cumpărare ... FIFO. Dacă la recepţie se constată materii prime de 1200 cu TVA de 240 (1440) – un plus de materii primede 200 de lei şi un plus de TVA de 40 de lei..... LIFO * dacă cheltuielile de transport au fost contabilizate distinc...... pentru valoarea nefacturată (constatată la recepţie şi acceptat de cumpărător) % = 408 240 301 200 4428 40 Cumpărătorul solicită vânzătorului factura fiscală pentru plusul constatat şi la primirea facturii evidenţiază obligaţia de plată în contul 401 şi exigibilitatea TVA-ului: 64 * cumpărarea se contabilizează: % .. cheltuieli calculate convenţional pe baza coeficienţilor de repartizare * ieşirea de stocuri de materii prime pe baza bonurilor de consum.... plusul total de 240 lei..................... dacă este semnificativ şi dacă îi este necesar cumpărătorului el se contabilizează ca intrare fără factură......200 Total ......Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumpărate Cazul general Cumpărarea de stocuri se contabilizează la intrarea lor în gestiune pe baza facturii primite de la furnizor şi a documentelor de recepţie (nota de recepţie şi constatarea de diferenţe)............

408 = 4426 =

401 240 4428 40

2. dacă plusul nu este necesar cumpărătorului el se contabilizează într-un cont în afara bilanţului, urmând ca el să fie restituit furnizorului * lipsurile constatate se calculează ca difernţă între cantitatea şi/sau valoarea recepţionată şi cele facturate, care sunt mai mari. Se constată materii prime în valoare de 900, TVA-180, suma totală de 1080. Acestea se contabilizează în funcţie de cauzele lor: 1. vina furnizorului: în conturile de stocuri se înregistrează cantitatea/valoarea recepţionată a. % = 401 1080 301 900 4426 180 b. dacă lipsurile sunt semnificative se procedează la refuzul la pltă al facturii pentru valoarea corespunzătoare lipsei, iar dacă sunt nesemnificative se acceptă factura şi se constată o creanţă faţă de furnizor, care se decontează ulterior: acceptare factură: 461/fz = 401 120 plata facturii: 401 = 5121 1200 suma recuperată ulterior: 5121 = 461 120 2. vina cărăusului: acesta devine debitor 461/org.transp. = 401 120 3. vina delegatului:la societăţile de vânzări se impută delegatului şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare 428 = 401 120 428 = % 758 4427 4. scăzăminte naturale: sunt suportate de cumpărător şi se contabilizează pe seama cheltuielilor: 635 = 401 În metoda inventarului intermitent stocurile cumpărate se contabilizează: anulare stoc iniţial: 601 = 301 cumpărare de stocuri în perioada de gestiune: % = 401 601 4426 constatare stocului final la inventar: 301 = 601 Cazuri particulare: 1. Se cumpără fără facturi sosite: pe baza documentelor de recunoaştere se contabilizează intrarea de stocuri, evaluate la stocuri estimate pe baza ultimelor preţuri ale stocurilor în cauză. Fiind vorba de o oblogaţie incertă, ea se contabilizează în contul 408, iar TVA-ul 4428 preţ de cumpărare..................................................1000 lei TVA – 20%................................................................200 lei Total...........................................................................1200 lei • intrarea de materii prime se contabilizează pentru suma contabilizată la recepţie: % = 408 1200 301 1000 4428 200 • la primirea facturii pot apărea 3 situaţii: a. valoarea facturată egală cu valoarea recepţionată – se evidenţiază doar obligaţia certă de plată şi exigibilitatea TVA 408 = 401 1200 4426 = 4428 200 la furnizor se înregistrează creanţa incertă ca mărime: 65

% 1200 701 1000 4428 200 la întocmirea facturii (la furnizor) se evidenţiază creanţa certă şi exigibilitatea TVA: 4111 = 4118 1200 4428 = 4427 200 b. valoarea facturată mai mare decât valoarea recepţionată: la cumpărător: plusul se contabilizează ca intrare în contul 301, cu TVA deductibil aferent la furnizor se contabilizează ca un plus de venit în contul 701, TVA colectat în 4427 Valoarea facturată.......................1200 lei TVA – 20%......................................240 lei Total.................................................1440 lei - primirea facturii: cumpărătorul o va contabiliza astfel: % = 401 1440 408 1200 301 200 4426 40 c. valoarea facturată mai micp decât valoarea recepţionată - diminuare de valoare în contul 301 la cumpărător - diminuare de valoare în contul 701 la furnizor Valoarea facturată ................................900 lei TVA – 20% ................................180 lei Total .................................1080 lei Cumpărătorul: - factura primită: 408 = % 1200 401 1080 301 100 4426 20 - 4426 = 4428 200 Furnizor: % = 4118 1200 4111 1080 701 100 4427 20 - 4428 = 4427 200 2. Stocuri cumpărate cu reducero de preţ, care sunt de două forme comerciale şi financiare a. reduceri comerciale: rabat, remiză, risturn Rabat: reducere de preţ acordată de furnizor pentru deficienţe de calitate Remiza: reducere de preţ acordată de furnizor pentru vânzări superioare volumului convenit sau pentru poziţia de transport preferenţială a cumpărătorului Risturn: reducere de preţ acordată de furnizor asupra ansamblului operaţiunilor efectuate cu acelaşi terţ într-o perioadă de gestiune ! Rabatul şi remiza se calculează de obicei în factura iniţială, iar risturnul apare într-o factură separată, ulterioară vânzării. b. reduceri financiare: scont de decontare oferit pentru achitarea datoriei înaintea termenului normal de exigibilitate Precizări: 1. reducerile comerciale se calculează în cascadă, adică un procent de reducere se aplică asupra netului anterior 2. reducerile comerciale nu se contabilizează, se contabilizează doar netul comerciaş (preţul de vânzare – reducerea comercială) ca stocuri sau cheltuieli (la cumpărători) şi venituri (furnizor)
66

4118 =

3. reducerile financiare se calculează sub forma unui procent convenit alicat asupra netului comercial sau asupra reţului de vânzare, dacă nu există reduceri comerciale 4. TVA- ul se calculează asupra ultimului net (netul financiar = netul comercial – scont de decontare, netul comercial) sau asupra preţului de vânzare Factură: 1. Preţ de vânzare 10000 lei 2. Rabat – 20% 200 lei 3. Net comercial 9800 lei 4. Scont de decontare – 1% 98 lei 5. Net financiar 9702 lei 6. TVA – 20% 940 lei 7. Total 11642 lei Se pune doar problema contabilizării scontului ce poate fi făcută în 2 moduri: a. la factură: Cumpărător 1.03. n – se primeşte factura cu reducerea: % = 401 11740 301 9800 4426 1940 1.03.n – se evidenţiază scontul de decontare ca venit financiar în contul 767 401 = 767 98 20.03.n – plata 401 = 5121 11642 b. la decontare (la plată) Cumpărător 20.03.n – plată 401 = % 11740 767 98 5121 11642 Furnizor 1.03.n - emitere factură 4111 = % 11740 701 9800 4427 1940 1.03.n – evidenţierea scontului acordat 667 = 411 98 20.03.n – încasare 5121 = 411 11642

Furnizor 20.03.n – încasare % = 411 11740 667 98 5121 11642

67

privind vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii. privind vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii. la bilanţ la valoarea contabilă netă.valoare nominală pentru datoriile şi creanţele certe în lei. Datoriile şi creanţele comerciale se deosebesc de toate celelalte creanţe şi datorii prin faptul că ele sunt consecinţă a relaţiilor economice dintre furnizori şi clienţi. între care perioada de decontare. Din ansamblul creanţelor şi datoriilor se detaşează cele comerciale. bugetul de stat. avansuri încasate. Creanţele sunt drepturi care permit deţinătorilor (creditori) să pretindă unei alte persoane (debitor) executarea unei obligaţii. Datoriile comerciale se delimitează patrimonial sub următoarele forme: furnizori.valoarea contabilă netă pentru creanţele comerciale. • datorii şi creanţe comerciale cu decontare în perioada de circuit bancar al documentelor (10-15-20 zile). fie de alţi terţi (datorii fiscale. sau prestarea unui serviciu. etc. În cadrul creanţelor comerciale sunt delimitate ca strucuri distincte clienţii cerţi şi clienţii incerţi (în litigiu). Datorii şi creanţe comerciale cu decontarea ulterioară (la termen) – decontări pe credit comercial . care poate fi: . calculată ca diferenţă între valoarea nominală şi provizionul pentru depreciere. operaţiuni de principiu FURNIZOR vânzarea de produse: 411 = % 120 701 100 4427 20 CUMPĂRĂTOR cumpărarea de produse (evidenţierea obligaţiei de plată): % = 401 120 301 100 44026 20 68 .). Datorii şi creanţe comerciale cu plata imediată: • datorii şi creanţe comerciale cu decontarea pe loc (cash). Creanţele comerciale se delimitează patrimonial sub următoarele forme: clienţi. 2. fie de un furnizor (dotorii comerciale).valoarea corespunzătoare cursului zilei 31. . În funcţie de ea se delimitează două categorii: 1. . efecte de primit.12 pentru datoriile şi creanţele în valută. adică remiterea unei sume de bani. personalul. avansuri primite. la inventar la valoarea probabilă de încasat sau de plată. sociale. efecte de plătit. etc.Capitolul X. Există mai multe criterii de clasificare a datoriilor şi creanţelor comerciale. a unui bun.sunt purtătoare de dobândă. Relatiile cu tertii se concretizează în datorii şi creanţe. . Evaluarea datoriilor şi creanţelor se face la intrare în patrimoniu la valoarea nominală. Operaţiile privind datoriile şi creanţele comerciale se grupează în primul rând după perioada de decontare Datorii şi creanţe cu plata imediată: 1. Datoriile sunt resurse externe de finanţare puse la dispoziţia întreprinderii. fie de o instituţie de credit (datorii financiare). Contabilitatea decontării cu terţii I. asigurările sociale.datoriile şi creanţele de aici nu sunt purtătoare de dobândă.

instrument de încasare: se manifestă la iniţiativa trăgătorului (beneficiarul) prin aceea că el remite la vedere sau la termen cambia bâncii sale. Decontarea poate fi făcută la vedere sau la termen.la furnizor: • vânzarea de produse: 4111 = % 472 722 4428 • la termen se evidenţiază venitul curent şi exigibilitatea TVA: 472 = 701 4428 = 4427 . 667 (cheltuieli privind sconturile acordate) – în aceste două conturi se contabilizează reţinerile de către bănci.operaţiuni privind circulaţia efectelor (andosarea. Decontarea se face în beneficiul persoanei care deţine efectul de comerţ. iar după recuperarea de către bancă de la tras contul se creditează).operaţiuni obişnuite . instrument de credit (în limbaj financiar – mobilizare a creditului comercial): funcţie constând în transformarea creanţelor în lichidităţi înainte de termen – scontarea cambiilor. 627 (cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate). cambii trase la ordinul terţilor) 69 . biletul de ordin şi CEC-ul.încasarea în numerar: plata imediată 5311 = 411 120 401 = 542 120 (5121) 542 = 5311 120 Dacă vânzarea este pe credit comercial: . pentru încasarea la vedere sau la termen.operaţiuni privind scontarea . c. • la cumpărător: 404 (efecte de plată). respectiv pentru scontarea efectelor de comerţ. instrument de plată: se manifestă atunci când beneficiarul îl utilizează ca ca mijloc de plată faţă de un creditor al său – andosare. Operaţiuni privind efectele de comerţ se împart în: . 5114 (efecte remise spre scontare) – ultimile două sunt conturi în care se contabilizează relaţiile cu băncile comerciale. Cambia: îndeplineşte următoarele funcţii: a. Sub aspect patrimonial efectele de comerţ sunt creanţe transmisibile – pot trece din proprietatea unei persoane în proprietarea altei persoane prin cedare.la cumpărător: • cumpărarea de produse: % = 401 301 666 4428 Contabilizarea decontării cu furnizorii şi clienţii în condiţii utilizării de efecte de comerţ Efectul de comerţ: instrument de plată şi de credit (titluri negociabile) prin care se reglementează achitarea unor creanţe provenite din operaţiuni comerciale. 8037 (efecte scontate. în el se contabilizează creanţe mobilizate sau transmisibile ?). vânzare ori prin transmisie. b. neajunse la scadenţă în care se înregistrează în momentul vânzării venitul nominal. 5113 (efecte de încasat). Pentru contabilizarea operaţiunilor se utilizează următoarele conturi: • la furnizor: 413 (cont de creanţe cu o altă formă juridică decât creanţele obişnuite. Ca structură cuprinde: cambia.

Andosarea Societatea X vinde produse unui client. decontarea se face cu un efect de comerţ. Efecte cu decontarea la vedere sau la termen FURNIZOR Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 Furnizorul depune cambia spre încasare la bancă % = 5113 120 627 5 5121 115 (în 5121 se încasează banii) 2.1. Scontarea efectelor de comerţ FURNIZOR Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 5114 = 413 D 8037 120 % = 5114 120 627 5 667 7 5121 108 După comunicarea făcută de către bancă : C 8037 CUMPĂRĂTOR Cumpărarea de produse – facura – cambia % = 401 120 301 100 4426 20 Cambia acceptată se contabilizează 401 = 403 403 = 5121 CUMPĂRĂTOR Cumpărarea de produse – facura – cambia % = 401 120 301 100 4426 20 Cambia acceptată se contabilizează 401 = 403 403 = 5121 3. * Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 * Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 Aceeaşi societate cumpără materii prime de la un furnizor in valoare de 180 lei * Cumpărarea de produse % = 401 180 301 4426 * la transmiterea efectului de comerţ 401 = 413 120 diferenţa se achită din contul de la bancă 401 = 5121 60 70 .

20 TVA gradul probabil de încasare 70% depreciere 30 lei • transferuş creanţelor 4118 = 4111 120 lei • constituirea provizionului pentru depreciere 6814 = 491 30 lei • se poate constata şi un provizion pentru litigii 6812 = 1511 5 lei în n+1 pot apărea 2 situaţii A. Efecte trase la ordinul terţilor Societatea X vinde produse decontate cu un efect de comerţ. Atunci când valoarea nominală este mai mare diferenţa o reprezintă deprecierea. tras în beneficiul unui furnizor al său.4. Gradul probabil de încasare se exprimă procentual faţă de valoarea creanţei – diferenţa este depreciere. în funcţie de informaţiile deţinute cu privire la situaţia financiară a clientului. după judecarea procesului se încasează clientul • plata cheltuielilor de judecată 622 = 5121 6 lei • încasarea 5121 = 4118 120 lei • anularea celor două provizioane 491 = 7814 30 lei 1511 = 7812 5 lei B. * 411 = % 120 701 100 4427 20 Aceeaşi societate cumpără de la un furnizor materii prime cu 180 lei (factură) *% = 401 180 301 4426 Pe baza comenzii făcute de beneficiar efectul de comerţ privind primirea efectului acceptat – stingerea obligaţiei 401 = 411 120 diferenţa: 401 = 5121 60 Contabilitatea provizioanelor privind deprecierea creanţelor comerciale Provizionul se calculează şi se contabilizează la finele anului ca diferenţă între valoarea nominală şi valoarea probabilă de încasat. se exclude TVA-ul. 120 din care 100 preţ efectiv. Clientul este declarat insolvabil • plata cheltuielilor de judecată 622 = 5121 6 lei • trecerea creanţei la pierderi % = 4118 120 lei 654 100 lei 4427 20 lei • D 8034 120 urmărire client 71 . în litigiu şi numai pentru valoarea corespunzătoare preţului de vânzare. Provizionul se calculează numai pentru creanţele incerte. Valoarea probabilă de încasat se determină de fiecare întreprindere prin estimare.

• anulare provizioane 491 = 7814 30 lei 1511 = 7812 5 lei • dacă ulterior clientul devine solvabil 411 = % 120 lei 758 100 lei 4427 20 lei • se reactivează creanţa C 8034 120 lei • 5121 = 411 120 lei Repartizarea profitului: 129 129 129 117 117 = = = = = 106 106 117 457 424 în timpul anului la sfârşitul anului dup aprobarea de către Aunarea Generală 72 .

pe baza cărora ei îşi fundamentează. ale consumatorilor şi ale acţionarilor sunt. destinate unei categorii date de utilizatori. Este ceea ce am putea numi informarea financiară de uz general. la poziţia financiară. dar neesenţiale. vom vedea mai târziu că un element de informare trebuie să răspundă definiţiei rubricii respective şi să satisfacă o serie de criterii de recunoaştere (constatare) şi de evaluare (măsurare). suplimentele de informaţii pot să conţină explicaţii ale conducerii întreprinderii referitoare la datele financiare cât şi o analiză a semnificaţiei acestora. informarea necesară pentru a completa imaginile de sinteză referitoare la entitatea descrisă va fi prezentată în note. de asemenea. explicaţiile relative la incertitudini şi eventualităţi cât şi la statisticile sau detaliile care ocupă prea mult loc pentru a fi încorporate în documentele de sinteză. „Suplimentul” se referă la date şi tablouri care prezintă efectul variaţiilor de preţuri (informarea în costuri istorice indexate şi informarea în costuri actuale). Intocmirea şi prezentarea situatiilor financiare Utilizatorii îşi exprimă diverse necesităţi informaţionale. şi . Notele complementare se constituie şi ele într-un cont anual. alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere. Cu titlu de exemplu privind notele complementare. Preparatorul de conturi dispune de trei locuri pentru a prezenta informarea relativă. Europenizarea şi internaţionalizarea sunt cele două procese majore care influenţează cadrul juridic al contabilităţii româneşti. va exista întotdeauna un set comun de informaţii. în general. el trebuie să fi fost înscris în registrele contabile şi să fi fost trecut prin sistemul de contabilitate al partidei duble (aspecte care. Ne putem pune întrebarea dacă acest tip de informare răspunde în mod adecvat necesităţilor informaţionale ale anumitor grupuri de utilizatori. societăţile cu responsabilitate limitată şi 73 . De asemenea. Pentru a fi prezent în documentele de sinteză. Nu este absolut necesar ca informarea prezentată în note să fie eminamente numerică. Răspunsul negativ ne obligă să decelăm şi un al doilea tip de informare. nu în puţine cazuri. Documentele de sinteză constituie un mijloc de comunicare oficial şi structurat. diferite decizii pe care apoi le iau. Notele complementare dau. afirmam că.Utilizatorii se confruntă cu perspective uneori divergente şi îşi exprimă puncte de vedere divergente (de exemplu. De asemenea. În acest sens. anexa. Europenizarea trece prin retortele armonizării cu directivele legate direct şi indirect de obiectivele de informare ale contabilităţii. poate să fie vorba despre informaţii numerice foarte relevante. Din punct de vedere al câmpului de aplicare.Capitolul XI. în urma analizelor economice şi financiare. Dacă informarea conţinută în documentele de sinteză furnizează o imagine incompletă a poziţiei financiare. Ea poate să fie furnizată şi în limbajul curent. a prelucrărilor (tratamentelor) utilizate pentru măsurarea şi contabilizarea elementelor prezentate în documentele de sinteză. în principal. vor face obiectul studiului nostru). Informarea prezentată pe calea notelor este nu numai utilă. Cel mai bun exemplu de supliment de informaţii ne vine de la situaţia în care o întreprindere se confruntă cu fenomene de creşteri de preţuri (inflaţioniste). datorită acţiunii principiului unicităţii bilanţului. putem să cităm descrierea politicilor (convenţiilor) contabile. structurate în documentele de sinteză. Ea poate să se releve şi esenţială în înţelegerea datelor relative la averea şi activităţile întreprinderii. Totodată. performanţele şi mişcările de trezorerie ale întreprinderii: . .într-un supliment de informaţii. Suplimentul de informaţii cuprinde date care prezintă o perspectivă diferită de cea a documentelor de sinteză. a performanţelor şi a mişcărilor de trezorerie ale întreprinderii.în notele complementare. Documentele contabile de sinteză sunt regăsite sub denumirea de conturi anuale.în corpul documentelor de sinteză. perspectivele şi punctele de vedere ale salariaţilor şi ale sindicatelor. explicaţii sau detalii ce vizează elementele conţinute în cazul documentelor de sinteză. pe care o vom numi de uz particular. contradictorii). dar mai puţin credibile (fiabile) sau despre informaţii utile. Directiva a IV-a are în vedere societăţile pe acţiuni.

Producătorul de conturi trebuie să îşi catalizeze eforturile în vederea producerii de situaţii (i) suficient de detaliate. Prin acest principiu se recunoaşte că natura şi sfera de cuprindere a informării prezentate prin situaţiile financiare decurg foarte adesea dintr-o serie de compromisuri. aceasta vizează conturile anuale întocmite de societatea aflată în fruntea unui grup (societatea-mamă). pe de o parte. pentru a prezenta toate aspectele care pot să influenţeze judecata utilizatorilor. c) o situaţie care să arate: (i) fie toate variaţiile capitalurilor proprii. în virtutea legii naţionale referitoare la controlul conturilor. Aceste conturi cuprind bilanţul consolidat. a răspunsului acesteia la astfel de schimbări şi efecte. e) politicile contabile şi notele explicative. şi (ii) suficient de condensate. se cuvine să se prezinte politica referitoare la dividende. -surselor de finanţare a întreprinderii. b) contul de profit şi pierdere. pentru prezentarea. Prin recursul la principiul pragului de semnificaţie. Un set complet de situaţii financiare1 include următoarele componente: a) bilanţul. numite conturi consolidate. elemente a căror expresie valorică este reflectată de bilanţ. societăţile care cad sub incidenţa articolelor Directivei a IV-a supun conturile lor anuale controlului. în lucrarea noastră se va regăsi cu predilecţie termenul de situaţii financiare (şi mai puţin termenii de conturi anuale şi de documente de sinteză). contul de profit şi pierdere consolidat şi anexa consolidată. Selecţia este guvernată de acţiunea principiului pragului de semnificaţie sau al bunei informări. -solidităţii întreprinderii şi resurselor acesteia. O sursă de informaţii este şi raportul de gestiune care reprezintă o dare de seamă fidelă asupra evoluţiei afacerilor şi a situaţiei societăţii. a politicii referitoare la data îndatorării şi a politicilor conducerii. Internaţionalizarea presupune armonizarea cu referenţialul contabil internaţional. în materie de risc. (ii) fie schimbările în capitalurile proprii. mărimea netă a cifrei de afaceri şi efectivul mediu de personal utilizat în cursul exerciţiului. şi avantajele procurare de folosirea situaţiilor. prin descrierea şi explicarea trăsăturilor principale ale performanţelor financiare şi ale poziţiei financiare. prezentare şi publicare. Delimitarea între cele trei categorii de întreprinderi se face pe baza valorilor următoarelor trei criterii: totalul bilanţului. Cât priveşte Directiva a VII-a. precum şi incertitudinile principale cu care acestea se confruntă. cele mijlocii şi cele mici. prin asigurarea unui echilibru între costurile de întocmire. Dincolo de aceste situaţii financiare. pe de altă parte. De altfel. evoluţia previzibilă a societăţii şi activităţile în materie de cercetare şi de dezvoltare. pentru motive de omogenitate terminologică. în mod distinct. implicit.echivalentele lor. În sfârşit. persoana sau persoanele însărcinată(te) cu controlul conturilor trebuie să verifice concordanţa raportului de gestiune cu conturile anuale. Raportul de gestiune trebuie să mai comporte informaţii cu privire la: evenimentele importante survenite după închiderea exerciţiului. pentru a fi uşor de consultat şi interpretat. publicarea şi controlul conturilor. informarea trebuie să evite cele două extreme posibile: 74 . Se face o discriminare între întreprinderile mari. În materie de selectare a informării de prezentat în situaţiile financiare. cu excepţia celor ce provin din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuirile în favoarea acestora. inclusiv a schimbărilor de mediu în care operează o întreprindere. întreprinderile sunt încurajate să furnizeze puncte de vedere critice ale conducerii. Totodată. deciziile unor utilizatori versaţi. realizat de una sau mai multe persoane abilitate. d) tabloul fluxurilor de trezorerie. practicile contabile constau în furnizarea acestor elemente care sunt atât de importante încât să influenţeze judecata profesională şi. Documentele contabile de sinteză sunt regăsite sub denumirea de situaţii financiare. Un atare raport trebuie să includă o trecere în revistă a: -factorilor principali şi a influenţelor ce determină performanţele. a politicii ei în materie de investiţii pentru a menţine şi creşte performanţele din care. în conformitate cu referenţialul contabil internaţional.

În practică este destul de dificil să se stabilească norme stricte privind condiţiile de îndeplinit pentru ca o informaţie să fie semnificativă: într-adevăr semnificaţia (importanţa) poate să fie interpretată. cu atât mai mult cu cât trebuie respectat principiul necompensării. intervine cu argumentele sale şi tabloul fluxurilor de trezorerie. deci de a „îneca” utilizatorii într-o „maree” de detalii inutile şi nesemnificative. Noţiunea de prag de semnificaţie este larg utilizată şi de auditori (revizori). este anunţul unor dificultăţi financiare. specialiştii au ajuns la concluzia că beneficiile nu sunt altceva decât consecinţa unor ipoteze filtrate prin intermediul acestui document de sinteză. solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii. Se părea că în special investitorii începuseră să neglijeze utilitatea bilanţului şi a evoluţiei poziţiei financiare pe care acesta o reprezintă. în termeni de „calitate” (natura elementului informaţional) şi în termeni de „influenţă cuantificată” a elementului asupra coordonatelor cheie ale informării (poziţia financiară. performanţele. Ei trebuie să examineze cu multă atenţie elementele situaţiilor financiare a căror importanţă este suficient de mare. Trebuie să precizăm că pragul de semnificaţie este o mărime relativă: el depinde atât de dimensiunile şi caracteristicile întreprinderii. în lipsa acesteia. bilanţul este documentul de sinteză care prezintă situaţia afacerilor unei întreprinderi la un moment dat. în raport cu valoarea altor elemente informaţionale). de asemenea în mod corect. o poziţie financiară însănătoşită. Pragul de semnificaţie sau importanţa relativă afirmă că o informaţie este semnificativă atunci când este probabil ca persoana care o utilizează să acţioneze în mod diferit. Multă vreme. se părea că bilanţul a pierdut războiul cu contul de profit şi pierdere. asigurată printr-o gestiune eficace a trezoreriei şi prin flexibilitate financiară. lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii). în această dispută. la care ne vom referi ulterior. Scopul importanţei relative este de a simplifica prelucrarea. după deceniul inflaţionist întreţinut de crizele petroliere. disimularea informaţiilor reale ar fi fost depistată printr-o atenţie suplimentară acordată bilanţului. -de a fi prea abundente. Pentru o valoare semnificativă universală. clasificare şi evaluare. 75 . ale anilor 1970-1980. Studentul şi profesionistul contabil privesc tehnic bilanţul ca pe un moment culminant al unui proces complex şi lung de înregistrare. Totuşi. În economiile nord-americane.-de a fi prea sintetice sau condensate. în vederea amorsării tendinţei de scădere a cursurilor acţiunilor. în actul lor de verificare şi certificare a situaţiilor financiare. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii Pornind de la o interpretare simplă. Acordând bilanţului rolul pe care îl merită în setul de situaţii financiare. în multe situaţii practice. uzanţele se bazează pe o combinaţie a trei criterii: rentabilitatea. dar actului de simplificare trebuie să i se acorde multă atenţie. în primul rând. Pentru că aceste categorii de specialişti vizau rentabilitatea pe termen lung a întreprinderii. Soluţiile cele mai rezonabile nu pot să apară decât în urma exersării în timp a judecăţii profesionale a specialistului contabil. Până în momentul în care în lumea capitalistă dezvoltată s-au manifestat puternicele puseuri inflaţioniste şi prăbuşirea creditului. în acelaşi timp. în termeni de „valoare” (valoarea elementului informaţional în cauză. este o stare precursoare ameliorării beneficiilor. Este cunoscut că un bilanţ deteriorat. utilizatorii şi. s-a probat tendinţa întreprinderilor de a camufla scăderea beneficiilor. în timp ce unul care arată. cât şi de circumstanţele în care aceasta se găseşte. bilanţul şi contul de profit şi pierdere şi-au disputat întâietatea în materie de dominare a utilităţii situaţiilor financiare prezentate şi publicate de o întreprindere. Astăzi. Se vorbeşte atunci de „zone de risc”. deşi corect întocmit. investitorii acordând o atenţie mai mare unei situaţii financiare a rezultatelor şi beneficiului pe acţiune. Principiul importanţei relative nu se aplică de o manieră indiscutabilă: în fiecare exerciţiu trebuie să se ia decizii dificile din acest punct de vedere. O evaluare defectuoasă a unor astfel de elemente ar avea consecinţe dezastroase asupra estimărilor sau deciziilor conducătorilor şi terţilor utilizatori. Situaţiile ulterioare ale rezultatelor au probat aceste tendinţe. economiştii şi cei ce gestionau afacerile au realizat că multe dintre variaţiile bruşte ale beneficiului pe acţiune ar fi putut să fie prevăzute dacă acestui document de sinteză i s-ar fi acordat atenţia pe care o merită. Pentru un ochi avizat.

. în general. o dată cu opera genialului profesor german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz. şeful unei întreprinderi trebuie să ştie dacă afacerea sa prosperă.Dar noi nu avem nevoie numai de a determina rezultatul. Pollard şi Brief4 afirmă că. se afirmă că.evaluarea structurii capitalului întreprinderii. sau pentru ca o datorie să fie achitată. pe baza bilanţului. Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilităţi. contabilul apare ca mediator între proprietari şi manageri. cu ajutorul contului de profit şi pierdere. cu atât aceasta riscă mai puţin să dea faliment. cu cât lichiditatea este mai mare. Într-o formulă generală. Schmalenbach i-a opus concepţia sa referitoare la un bilanţ ca reprezentare a „forţelor întreprinderii”. Începând cu acest secol. Yamey. Bilanţul permite formularea de judecăţi de valoare privind riscul pe care şi-l asumă o întreprindere şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. se poate vorbi de acţiunea principiului entităţii în contabilitate. abia în secolul al XIX-lea. asimilat unui inventar patrimonial condensat. în procesul contabil.Acceptat ca o situaţie financiară care redă capitalurile proprii prin diferenţa între active şi datorii. totuşi.. atunci când o întreprindere începe să fie în primejdie. O astfel de practică. cu cât flexibilitatea ei financiară este mai mare. şi rezultatul. . contabilitatea operează sub spectrul principiului partidei duble. cea dinamică. care nu poate să fie decât una simplificatoare. până în secolul al XIX-lea. o abordare diametral opusă. Cu toate acestea. bilanţul contribuie şi la furnizarea bazei informaţionale privind: . deoarece nu toate componentele valorii sunt active şi pentru că metodele utilizate în evaluarea activelor sunt bazate. Această afirmaţie este paradoxală. dacă ţinem cont de faptul că. . bilanţul era considerat ca fiind o situaţie a averii (bogăţiei) întreprinderii (afacerii). în urmă cu multe secole. se consideră că bilanţul furnizează informaţii privind natura şi sumele investite în resursele (activele) întreprinderii. O astfel de formulă consacră patrimoniul ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor acestui comerciant.. persoană fizică sau juridică. Abordării statice a bilanţului i s-a opus. se afirmă că.determinarea lichidităţii şi flexibilităţii întreprinderii. este indispensabil să luăm cunoştinţă de prosperitatea ei. Pentru o întreprindere. Repere istorice privind bilanţul contabil De mai mult de jumătate de mileniu. cu ajutorul bilanţului. Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare. Un şef capabil trebuie să profite de o astfel de perioadă de înflorire. în mod normal. bilanţul a fost. Pentru aceasta ea analizează. Pentru o întreprindere.calculul ratei de randament. managerii fiind obligaţi să informeze periodic asupra modului în care au gestionat patrimoniul şi activitatea. De asemenea. în general. Iată ce afirma Schmalenbach5 în acest sens: „Pentru a lua decizii utile. că bilanţul nu prezintă valoarea întreprinderii. 1920). Dincolo de rolul său în a completa informaţiile referitoare la compoziţia beneficiului. exista adesea tendinţa de a confunda. bunurile întreprinderii cu cele ale proprietarilor săi. patrimoniul unui comerciant. obligaţiile ei vizavi de creditori. lichiditatea şi flexibilitatea financiară cu care se confruntă întreprinderea. subordonatul acestora din urmă etc. El a constatat că este mult mai important pentru managerii întreprinderii să măsoare sănătatea acesteia decât să cunoască valoarea intrinsecă a elementelor care compun cele două părţi ale bilanţului. cu atât ea riscă mai puţin să dea faliment. economiştii au putut observa că foarte multe falimente sunt cauzate pur şi simplu de o cunoaştere prea tardive a declinului afacerilor lor. de asemenea. începe să se analizeze şi să se măsoare periodic patrimoniul. se separă conducerea întreprinderii de proprietari.Cu ocazia fiecărei mari crize. recunoscut ca un instrument static. remarcă Bernard Colasse3. precum şi partea proprietarilor în aceste resurse. şi mai este încă. Să semnalăm. mai degrabă pe costuri istorice decât pe valori actuale de piaţă. Viziunii tradiţionale despre bilanţ. astfel încât să se poată face faţă nevoilor şi situaţiilor neprevăzute. graţie marilor întreprinderi industriale şi comerciale. îşi găseşte explicaţia prin câteva fenomene: numărul societăţilor pe acţiuni se multiplică. activul şi pasivul. la un moment dat. indiferent că ea este provocată de 76 . dacă bate pasul pe loc sau dacă ea este în declin. în vederea modificării valorilor şi calendarului mişcărilor de trezorerie. bilanţul a fost şi este considerat un document de sinteză ce permite să se cunoască. rămânând..

drepturile de proprietate şi de creanţă. Determinarea. adică o contabilitate dinamică. un bilanţ reflectă: . Din punct de vedere economic. mai ales. fie într-un câmp de investigare orientat spre analizele de 77 . structura şi cunoaşterea patrimoniului se realizează cu ajutorul bilanţului. numită titular de patrimoniu. altfel spus.). În principiu. Jacques Richard6 contrapune contabilităţii care. pentru Schmalenbach). Nu putem lăsa să treacă vânturile favorabile fără să ridicăm pânzele. clasificate într-o ordine raţională. creditori ai acesteia) şi datoriile ei faţă de aportorii de capitaluri pe bază de risc (asociaţi). al drepturilor şi obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat”7. datorii. Acest mod de interpretare generează ecuaţia bilanţieră de tip economic: Utilizări = Resurse Pe plan procedural. „care sunt necesităţile întreprinderii sau. se întâlnesc drept termeni echivalenţi patrimoniul şi. respectiv resursele (aporturi la capital. Totodată. plasează informaţia contabilă fie într-un câmp de analiză de tip financiar-funcţional.în activ. valoarea drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entităţii patrimoniale. datoriile întreprinderii faţă de terţi (la modul general. rezultă următoarea ecuaţie bilanţieră: S=A-D în care: S = situaţia netă A = active D = datorii faţă de terţi Situaţia netă reprezintă valoarea datoriilor întreprinderii faţă de asociaţii săi. Deşi în literatura de specialitate. bilanţul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu. bilanţul. pentru a construi bilanţul. creanţe. o contabilitate care ţine cont de valorile în mişcare. clasificate într-o ordine raţională.. este prezentă sintagma „resurse. altfel spus. pierderi etc. Este posibil ca multe din ideile lui Schmalenbach să se fi constituit în puncte de plecare pentru reflecţii ulterioare. Din interpretarea juridică. (ii) Abordările din a doua grupă sunt centrate pe finalitatea bilanţului. .în pasiv. autohtonă şi străină. nu reţine decât valorile corespunzătoare lichidării întreprinderii. de a răspunde nevoilor de interpretare prin metodologiile de analiză economico-financiară. patrimoniul trebuie să fie ataşat unei persoane fizice sau juridice. care a fost utilizarea dată resurselor de care aceasta a dispus?”. Această grupă de abordări. Pentru a primi girul contabilităţii.conjunctură sau de structura economică. altfel spus o contabilitate statică. componentele patrimoniului trebuie să fie exprimate în etalon monetar. datorită caracterului ei integrator: „patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi necorporale). În definiţia dată astăzi elementelor reprezentând activul bilanţier. În literatura de specialitate. Lucrarea „Bilanţul dinamic” a generat un alt mod de a gândi contabilitatea. Plecând de la conceptul de patrimoniu. situaţia netă este echivalentă capitalurilor proprii8. forma cea mai simplă de regăsire a ecuaţiei bilanţiere este: Active = Pasive Modelul economic de bilanţ permite să se răspundă la întrebări ca: „de unde vin fondurile necesare finanţării întreprinderii sau. altfel spus. în cadrele contabile conceptuale ale ţărilor anglo-saxone şi în cel internaţional. El pledează pentru o contabilitate de tip dinamic.. la rândul lui.” Admirator al lui Schmalenbach.). economică şi economico-juridică – noi ne vom opri numai asupra accepţiei economico-juridice.susceptibile să genereze avantaje economice viitoare” („posturi în suspensie ca forţe ce concură la formarea rezultatului”. beneficii etc. poate să fie interpretat în mai multe moduri. care desfăşoară acte de comerţ. căci ele (vânturile) nu vor sufla totdeauna. la rândul ei. patrimoniul net. au fost formulate mai multe accepţii ale conceptului de patrimoniu – juridică. rezerve. Din punct de vedere juridic. Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor. Abordări contemporane privind bilanţul contabil (i) O primă grupă de abordări sunt centrate pe conceptul de patrimoniu. independent de ce se întâmplă cu ele în caz de lichidare a întreprinderii. cât şi al modului de utilizare (bunuri economice. de cine este ea finanţată?”.

trezoreria netă. Activ circulant E. Ca atare. sub inspiraţie şi consiliere franceză. fondul de rulment net. Modelul financiar-funcţional de analiză a fost criticat pentru ambiguitatea şi imprecizia sa deoarece. ea lasă legislaţiilor naţionale posibilitatea de a înscrie. notate de la A la E: A. Sub aspect financiar. Datorii D. în prima etapă a reformei (1994-2000). iar în partea dreaptă pasivul. prezentarea funcţională a bilanţului permite descompunerea în trei agregate: . înaintea activului imobilizat. notate de la A la F. calculat ca diferenţă între resursele durabile şi utilizările stabile. descompus în cinci mari rubrici. Conturi de regularizare – activ F. Conturi de regularizare – pasiv E. iar a pasivelor.tip solvabilitate-lichiditate. Cheltuielile de constituire sunt înscrise distinct. descompus în şase mari rubrici. Schema a generat un model de bilanţ cu o structură a activelor după destinaţia lor. prevede în partea stângă activul. A. Printr-o regrupare a posturilor9 bilanţiere după funcţiile întreprinderii. Schema cont a fost opţiunea sistemului contabil românesc. este un concept a cărei măsură este afectată de convenţii imprecise şi influenţată de alegerile de politici contabile. Directiva prezintă beneficiul sau pierderea ca ultima rubrică a pasivului. ca primă rubrică a activului (aşa cum rezulta din schema descrisă de articolul 9) sau ca un element component al activului circulant. Capitaluri proprii B. Pentru aceasta. se poate face trecerea de la bilanţul funcţional la bilanţul financiar.fondul de rulment. întâlnim cele două scheme prevăzute în articolele 9 şi 10 ale Directivei a IV-a. Activ imobilizat D. Capital subscris nevărsat (rubrică de creanţă) B. Schema descrisă de articolul 10 al Directivei a IV-a. aceste elemente. în lipsa unor definiţii riguroase. elementele de activ şi de pasiv trebuie reclasificate după criteriul duratei: cu o durată peste un an. cu semne diferite. dar directiva lasă şi posibilitatea înscrierii lor ca un element component al imobilizărilor necorporale. cu o durată sub un an. după originea lor. În acest sens. dar şi cel românesc) se dau detalii asupra duratelor unor posturi din bilanţ. permite calculul unor indicatori economico-financiari necesari gestiunii întreprinderii şi facilitează analizele de tip solvabilitate-lichiditate. a confundat noţiunile de maturitate şi de permanenţă. care prezintă bilanţul sub o formă listă. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an (datorii curente) 78 . fie prin informaţiile de la baza bilanţului (modelul francez). în structura rubricii A din pasiv (în componenţa capitalurilor proprii). Capital subscris nevărsat B. Conturi de regularizare – activ F. care prezintă bilanţul sub o formă bilaterală (forma cont). Totuşi. Activ circulant E. a activului bilanţier. se poate ajunge la o abordare de tip funcţional: Printr-o prelucrare adecvată. În cadrul grupei. fie prin anexe (modelul francez. Pierderea exerciţiului A. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli C.necesarul în fond de rulment. Cheltuieli de constituire C. . Beneficiul exerciţiului Remarci: Directiva lasă posibilitatea înscrierii creanţei privind capitalul subscris nevărsat. . Schema descrisă de articolul 9. respectiv. Rubricile listei sunt notate de la A la L. Activ imobilizat D. Cheltuieli de constituire C.

Capital şi rezerve 79 . Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an J. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli K.G. respectiv datorii curente nete H. Total activ minus datorii curente I. Active circulante. Conturi de regularizare – pasiv L.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful