Capitolul I: Obiectul contabilitatii si patrimoniul agentilor economici

1.1.Obiectul contabilitatii Produs al unei activitati practice si teoretice îndelungate ,contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoastere si gestiune a resurselor economice ale societatii separate patrimonial Prima definitie data contabilitatii apartine italianului Luca Paciolo,fiind formulata în lucrarea sa Summa di arittmetica ,geometria,proportioni et proportionalita care a aparut la Venetia în anul 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind înregistrarea în partida dubla a averii ce apartine unui negustor precum si toate afacerile acestuia ,în ordinea în care au avut loc .In conceptia sa ,partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital . Referitor la obiectul contabilitatii exista trei conceptii : 1.Conceptia juridica – conform acesteia obiectul de studiu al contabilitatii îl constituie patrimoniul - reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinînd unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care se refera Deci contabilitatea este stiinta care elaboreaza procedeele de evidenta calcul,analiza si controlul în expresie valorica a existentei, starii, miscarii si transformarii patrimoniului . Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente : subiectul de drepturi si obligatii ( persoana fizica sau juridica) obiectele de drepturi si obligatii ( bunuri economice ) Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii formeazasubstanta materiala a patrimoniului .Valoarea unui bun este expresia baneasca a acestuia. Drepturile si obligatiile cu valoare economica ,exprimabile în bani ,exprima raportul de proprietate în cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile. Drepturile exista atunci când titularul de patrimoniu are calitatea de proprietar si ca urmare nu trebuie sa acorde un echivalent pentru bunurile din posesia si folosinta sa .Exista obligatii atunci când pentru bunurile care formeaza obiectul patrimoniului ,titularul trebuie sa dea un echivalent valoric sau sa îndeplineasca o anumita prestatie Din cele de mai sus se desprinde concluzia ca echilibrul intern al patrimoniului este expresia dublei determinari a valorilor economice separate patrimonial (bunuri economice = drepturi +obligatii ) Patrimoniul este constituit din totalitatea bunurilor economice privite sub dublu aspect : Primul aspect (al componentei materiale ) si al doilea al surselor de provenienta. Patrimoniul este alcatuit din doua parti : activ si pasiv Patrimoniul se prezinta sub forma unui tablou având în stânga mijloacele sau bunurile economice sub aspectul componentei materiale, iar în dreapta mijloacele economice sub aspectul surselor de provenienta. 2 .Conceptia economica – considera ca obiectul contabilitatii îl constituie elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul,analiza si control în expresie valorica a existentei starii ,miscarii si transformarii capitalului .Deci obiectul de studiu îl constituie capitalul privit din doua puncte de vedere : • al modului concret în care bunurile economice se investesc ,întrebuinteaza consuma si se înlocuiesc; • al modului de procurare si de dobândire al acestor bunuri. Dupa primul punct de vedere deosebim capital fix si capital circulant : Capitalul fix – este format din bunurile investite care participa la mai multe cicluri de exploatare si care se înlocuiesc dupa un anumit numar de ani de utilizare .Activele imobilizate se consuma treptat pe calea amortizarii Capitalul circulant este format din bunuri economice care se consuma sau îsi schimba forma de existenta si functionala dupa fiecare ciclu de exploatare finalizat .
1

Dupa modul de dobândire ,procurare ,finantare deosebim: Capital propriu dobândit de catre agentul economic prin efortul proprietarilor (asociati sau actionari ) prin autofinantare (capitalizarea profitului ,amortizarilor si provizioanelor ) si prin subventii primite Capitalul propriu corespunde dreptului pe care îl au investitorii asupra unitatii patrimoniale Capital strain denumit si capital împrumutat si atras ,cuprinde datoriile pe termen scurt ,mediu si lung fata de furnizori ,creditori ,salariati ,bugetul statului ,bugetul local etc. BUNURI ECONOMICE = CAPITAL PROPRIU + OBLIGATII (CAPITAL STRAIN) CAPITAL PROPRIU = ACTIVE – DATORII CAPITAL FIX + CAPITAL CIRCULANT = CAPITAL PROPRIU +CAPITAL IMPRUMUTAT 3.Conceptia financiara – considera ca obiectul de studiu al contabilitatii îl constitue elaborarea si aplicarea procedeelor de evidenta ,calcul ,analiza si control în expresie valorica a existentei starii miscarii si transformarii resurselor economice Dupa modul de utilizare sau întrebuintare a resurselor deosebim : Utilizari durabile sau permanente sub forma bunurilor investite care corespund activelor imobilizate Utilizari ciclice ,temporare care se consuma dupa fiecare ciclu de exploatare încheiat ( aprovizionare ,productie ,desfacere ) luand forma de bani ,stocuri ,creante .deci corespund activelor circulante Dupa originea si provenienta resurselor contabilitatea delimiteaza : Resurse permanente sau durabile , furnizate de catre proprietari (individual asociati sau actionari ) rezultat prin acumularea profitului , a amortizarilor si provizioanelor sub forma finantarilor sau imprumuturilor pe termen lung Resurse temporare asigurate de la terti (diversi) care urmeaza. in viitor sa fie platiti (furnizori ,banci )si a caror scadenta este mai mica de un an Pentru desemnarea provenientei , a surselor de finantare se utilizeaza in anumite situatii si notiunea de fonduri . Patrimoniu ACTIVE PASIVE Bunuri economice Bunuri economice (sub aspectul componentei materiale) (resurse) Capital fix Capital propriu Capital circulant Capital strain Utilizare durabila Aportul proprietarilor Utilizare temporara Aportul tertilor Specific pentru contabilitate este faptul ca e elaboreaza si aplica in practica procedeele cu ajutorul arora se asigura evidenta calculul analiza si controlul in expresie baneasca a existentei starii miscarii si transformarii patrimoniului – S.M.T.P In calitate de stiinta a evidentei , contabilitatea elaboreaza o teorie si o metoda proprie pe baza careia se asigura inregistrarea intr-o anumita ordine si pe baza unor principii normative a SMTP Ca stiinta a calculului economic ea masoara veniturile si cheltuielile determinand rezulatele obtinute REZULTATE=VENITURI – CHELTUIELI Analizând circuitul valorilor economice contabilitatea descompune acest circuit in elementele sale componente in vederea caracterizarii fiecarui element sau a fiecarei operatiuni in parte si in vederea determinarii influentei fiecarui element asupra rezultatelor .Controlul asupraoperatiunilor asigura integritatea elementelor patrimoniale ,eficienta activitatii desfasurate ,atestând credibilitatea informatiilor furnizate de contabilitate ,starea elementelor patrimoniale este cercetata sub aspectul marimii elementelor patrimoniale .Miscarea si transformarea
2

elementelor patrimoniale este cercetata sub aspectul modificarilor cantitative si calitative care au loc in structura si volumul patrimoniului . 1.2. CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR ACTIVE PATRIMONIALE Criteriul cel mai utilizat pentru structurarea activelor patrimoniale are in vedere continutul ecomomic si natura activelor patrimoniale .Lichiditatea activelor patrimoniale – vizeaza capacitatea fiecarui element de activ de a parcurge mai activ sau mai lent întregul circuit de exploatare pana la transformarea lui in bani . Activele imobilizate denumite si bunuri de imobile cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare este mai mare de un an .Ele alcatuiesc baza si mijloacele de actiune ale întreprinderii .Ca bunuri economice ,activele fixe se caracterizeaza atat prin durabilitatea lor mai indelungata cat si prin repetata lor participare la circiutul economic .Functia acestor bunuri este fixata in activitatea economica si sociala a întreprinderii fara ca prin utilitatea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii .In consecinta ele nu se consuma sau nu se inlocuiesc dupa prima utilizare Activele imobilizate se diferentiaza in 3 grupe : • Imobilizari necorporale • Imobilizari corporale • Imobilizari financiare A. Imobilizarile necorporale cuprind toate acele valori economice care nu imbraca fizic forma de bunuri materiale concrete Cheltuieli de constituire cuprind cheltuielile cu infiintarea ,dezvoltarea si fuziunea unitatilor patrimoniale ,cum sunt cele privind taxele si alte cheltuieli de inregistrare si inmatriculare ,cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni ,cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate Toate aceste cheltuieli sunt supuse amortizarii pe cel mult cinci ani Cheltuieli de cercetare si dezvoltare cuprind resursele economice alocate pentru tehnologiile noi ,produsele noi si investitii ,utile si eficiente in raport cu activitatea viitoare a unitatii patrimoniale .Aceste cheltuieli se amortizeaza in maximum cinci ani Concesiuni , brevete ,licente , marci de fabrica si alte drepturi similare cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun ,activitate sau serviciu ,in cazul concesiunilor ,a unui brevet , a unui know – how ,a unei licente ,a unei marci de fabrica si alte drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala . Acest cheltuieli sunt amortizate pe toata durata cat întreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizari Fondul comercial reprezinta cheltuieli efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al întreprinderii ; exemplu clientela ,vadul comercial,firma , segmente de piata ,emblema,concurenta si alte legaturi comerciale.Marimea fondului comercial se amortizeaza pe toata durata in care aceasta genereaza un plus de valoare întreprinderii cumparatoare B.Imobilizari corporale denumite active fixe tangibile ,cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei întreprinderi .Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii speciale , masini,utilaje si instalatii de lucru , aparate si instalatii de masurare , control si reglare ,mijloace de transport,animale si plantatii ; unelte, dispozitive ,instrumente , mobilier si aparatura birotica)Potrivit legislatiei din tara nostra sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ doua conditii : are o valoare mai mare decat limita stabilita de lege si o durata normala de utilizare mai mare de un an .In cazul in care bunurile materiale procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate ele vor fi incluse in categoria imobilizarilor in curs sau investitiilor in curs Activele imobilizate corporale isi pierd in timp din valoare ca urmare a uzurii determinata de utilizarea lor , de actiunea agentilor naturii si progresul tehnic Constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de imobilizarile corporale , cu exceptia terenurilor si includerea sa in costuri , 3

bani) in cadrul circuitului economic al patrimoniului .podete etc) din care prin demintare sau demolare se recupereaza materiale Creantele sau valorile in curs de decontare – reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric .Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea unei anumite influente notabile sau a unui control in gestiunea societatilor emitatoare de titlu Amortizarea participatiilor se realizeza sub forma dividendelor distribuite din profitul obtinut de societatea emitatoare de titluri de participatie.imprumuturi acordate si alte imobilizari financiare .daca au calitatea de productie neterminata .ele isi schimba forma materiala si utilitatea (marfa. dobandite de agenii economici prin acte de vanzare – cumparare .Cu ocazia finalizarii ciclului de exploatare diferite elemente ale activelor circulante sunt inlocuite continuu cu elemente de aceeasi natura.Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani o lucrare sau un serviciu .activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica . Alte imobilizari finaciare cuprind in special depozitele pe termen lung sub forma disponibilitatilor in conturi bancare sau in alte institutii financiare si forma disponibilitatilor acumulate pentru efectuarea unor plati importante prevazute in perioadele urmatoare Activele circulante denumite si active curente . in curs de executie .Sunt supuse amortizarii numai terenurile cu destinatie economica . . cuprind: • valorile financiare investite de întreprindere in patrimoniul altor sociateti sub forma titlurilor de valoare .Sub aspectul lichiditatii .Imprumuturile acordate pe termen lung sau mediu reprezinta sumele acordate unor terti in baza contractelor de imprumut si pentru care se primesc dobanzi .a caror posesie durabila asigura realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor si a dobanzilor .Toate persoanele fizice sau juridice care au beneiciat de valoarea avansata urmand sa dea echivalentul corespunzator .Din punct de vedere economic si financiar .indiferent de durata lor de serviciu sau cu durata mai mica de un an . C.In sfera stocurilor sunt incluse si obiectele de inventar si baracamente a)Obiectele de inventar – sunt bunuri cu valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe . • alte creante imobilizate – cuprind garantiile si cautiunile depuse de unitatea patrimoniala la terti in vederea garantarii bunei executii a unei obligatii.indiferent de valoarea lor . in situatia in care au starea de marfa sau de produse finite . creantele drepturile generate de operatia de acordare de imprumuturi pe termen lung sau mediu întreprinderilor asociate sau societatilor de grup cu care întreprinderea are o relatie de participare .parti sociale si alte valori similare investite de titularul de patrimoniu in capitalul altor societati . Stocurile si productia in curs de executie reprezinta acele valori economice care prin natura si destinatia lor sunt folosite ca materii prime si materiale consumabile .creantelor atasate participantilor .creanta.poarta numele de amortizare .marfuri si ambalaje aflate in depozite spre vanzare etc.cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor si productiei in curs de executie .productia in curs de executie .caracteristica de baza a activelor circulante este aceea ca perioada de rotatie este mai mica de un an .precum si bunurile asimilate acestora b)Baracamentele – sunt bunuri achizitionate sau construite de unitatea patrimoniala pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii (baraci.Imobilizarile financiare denumite si investitii finaciare sau de portofoliu . • titluri de participare sau participatiile reprezinta titluri de valoare sub forma de actiuni .produse finite si semifabricate .poarta denumirea de debitori 4 .creantelor . sub forma de despagubiri in cazul exproprierilor.valorilor imobiliare de plasament si disponibilitatilor banesti .vandute.Ele intervin in ciclu de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate in primele faze de fabricatie ca materii prime si materiale consumabile .

efectele de incasat .sunt convertibile imediat in disponibilitati banesti . lucrarilor si serviciilor care fac obiectul activitatii întreprinderii .Clienti – reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale .sunt creante asimilate clientilor Unitatea patrimoniala care vinde produse catre un client daca doreste sa aiba o certitudine mai mare in ceea ce priveste incasarea echivlentului valoric solicita clientului sau sa semneze un efect de comert (cambie) Cambia imbraca doua forme : .garantiile depuse .precum si celelalte dobanzi neexpirate la inchiderea exercitiului Titlurile de plasament si disponibilitatile banesti denumite si valori financiare sau valori de trezorerie cuprind toate valorile economice care imbraca forma sau indeplinesc functia de bani .Trata este un inscris prin care creditorul (tragatorul) da ordin debitorului (trasul) sa achite la o anumita data (scadenta) unei atreia persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia o suma de bani determinata .Disponibilitatile sau 5 . datorita naturii lor .vandute imediat la o banca .bugetul statului si alte organisme publice .”dupa care urmeaza semnatura semnatura andosantului (cel care semneaza dreptul de creanta ) sa sconteze imediat (sa vanda) trata la o banca .In cadrul acestei forme de vanzare decontarea dîntre întreprindere si clienti intervine ulterior Efecte comerciale de primit – reprezinta titlurile de valoare negociabile care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce poate fi decontata imediat sau pe termen scurt .cupoanele de incasat detasabile din titlurile de valoare privind drepturile la dividende sau dobanzi .Plusul se realizeaza prin diferenta dîntre pretul de vanzare mai mare si pretul de cumparare mai mic Instrumentele de trezorerie achizitionate cu scopul de a proteja diponibilitatile banesti sau de a realiza actiuni speculative .pagube materiale creante reactivate si alte creante.Beneficiarul are posibilitatea sa pastreze efectul comercial pana la scadenta cand il reprezinta trasului pentru incasare sa transfere altei persoane dreptul de creanta asupra trasului .Protejarea sau acoperirea disponibilitatilor banesti se face raport cu fenomenul inflationist .Tragatorul dupa obtinerea acceptului din partea trasului remite trata catre beneficiar .cesiunea activelor imobilizate .altele dacat cele asupra clientilor sunt separate prin structurile avansuri acordate furnizorilor decontari cu asociatii pentru aportul in natura si/sau in bani al acestora datorat la constituirea capitalului social creante generate de relatiile de decontare cu personalul .in acest cz banca devine proprietara efectului si va incasa la scadenta creanta de la emitent .” sau “platiti la ordinul lui……….pot fi transferate altei persoane ca drept de creanta sau pot fi scontate .asigurarile sociale si fondul de somaj creantele privind decontarile in cadrul grupului pentru fondurile avansate direct sau indirect pe termen scurt de catre societati .Ele cuprind actiunile si obligatiunile dobandite pe termen scurt in vederea realizarii unui castig sau unui plus de valoare in momentul vanzarii lor .In afara creantelor pot fi incluse si valorile si dobanzile de incasat .variatia puterii de cumparare a monedei (riscul de schimb )si riscul dobanzii .in acest caz banca retine scontul (echivalentul dobanzii care se cuvine bancii pentru achitarea anticipata a tratei ) si comisionul necesar pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de operatiile de scontare .Acestea cuprind :creantele privind cecurile de incasat .Sunt generatoare de dobanzi pentru întreprinderea care le detine in activul sau.bilete la ordin pot fi pastrate pana la scadenta .întreprinderilor asociative sau in relatie de participare debitori diversi pentru creantele determinate de cesiunea (vanzarea ) titlurilor de plasament .avand cel mai inalt grad de lichiditate . depozitele la banca in conturile curente sau de disponibil si prin alte valori financiare care .reclamatii . Titlurile de plasament sunt titluri de valoare achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt . Disponibilitatile banesti in lei si devize se delimiteaza sub forma numerarului din casieria societatii .Acets transfer se face prin andosare (gir) adica prin inscrierea pe spatele tratei a mentiunii “platiti lui ………. Toate creantele sau drepturile . Biletul la ordin este tot un titlu de credit prin care se constata angajarea emitentului (semnatarului) de a plati el insusi beneficiarului sau la ordinul acestuia o suma de bani la o anumita data .

Din categoria disponibilitatiloe banesti fac parte si carnetele de cecuri cu limita de suma .depozitele create pot functiona la vedere sau la termen Daca nu actioneaza la vedere este recomandabil sa se utilizeze tehnica contului curent .Capitalul social se diferentiaza in : Capital subscris varsat (depus) – reprezinta partea din capitalul suscris care a fost fizic depusa de catre proprietarii întreprinderii la dispozitia unitatii patrimoniale Capital subscris nevarsat(nedepus) – este capitalul pe care proprietarii întreprinderilor s-au angajat sa-l puna la dispozitia unitatii patrimoniale cu ocazia infiintarii acesteia Capitalul se poate majora prin emisiunea de actiuni noi . 6 . incorporarea de rezerve. carnetele de cecuri cu limita de suma – exprima diponibilitatile banesti sub forma documentelor-valoare folosite pentru efectuarea platii unor categorii de prestari servicii sau achizitionari de marfuri .provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen lung datorii pe termen scurt sau curent .rambursarea catre actionari sau asociati a unei parti din acesta . Capitalul social –se constitue la infiintarea societatii .executarii lucrarilor si prestarii de servicii Structura patrimoniala denumita alte valori financiare sau de trezorerie se individualizeaza sub forma timbrelor fiscale si postale .disponibilitatile banesti imobilizate in carneturi de cecuri se rezerva la banca intr-un cont separat acreditivul reprezinta lichiditatile pastrate la banca intr-un cont distinct la dispozitia furnizorului din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii marfurilor .fiind o conditie de functionare si existenta a acesteia .Finantarea straina este asigurata de terte persoane in raport cu titularul de patrimoniu .soldul exprima creditele acordate de banca .Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (finantare proprie sau finantare straina ) si exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an ) .Reducerea capitalului se efectueaza prin : .in situatia in care incasarile sunt mai mari decat platile soldul contului reprezinta disponibilitatile banesti iar in situatie inversa .abonamentele .Primele de emisiune reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica ).Finantarea proprie este facuta direct de titularul de patrimoniu prin contributia sa materiala sub forma de capital social . capitalizarea profitului exercitiului precedent.exercitiilor viitoare :chiriile.primele de asigurare platite anticipat . 1.tichetelor si biletelor de calatorie biletelor de tratament si odihna.acoperirea pierderilor inregistrate in decursul exercitiilor anterioare Capitalul social nu poate fi folosit pentru distribuirea de dividende Primele de capital sunt determinate de operatii de crestere a capitalului prin noi aporturi in natura sau fuziuni .formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu an capitalurile proprii – denumite si fonduri proprii corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al societatii In structura capitalului propriu capitalul social are un caracter avansabil . transformarea de obligatiuni in actiuni etc.3 .acreditivele si avansurile de trezorerie . Cheltuieli in avans .Prin acest cont se inregistreaza toate operatiunile banesti între întreprindere si banca .pasivele se grupeaza in : capital permanent format din capitaluri proprii .CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR PASIVE PATRIMONIALE Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice .cuprind cheltuieli ocazionate in exercitiul curent dar care privesc rezultatele .taxele de locatie .Exigibilitatea surselor de finantare se refera la termenul lor de decontare In raport cu exigibilitatea surselor de finantare . atunci cind reduce investitiile dintr-un sector sau ramura de activitate .aporturi in bani sau/si natura.

Fondurile sunt incadrate in categoria capitalurilor proprii . Se contabilizeaza numai pe baza unor dispozitii legale deoarece ele au un regim fiscal propriu .Este vorba despre creditele contactate de la banci sau alte institutii financiare.diferente favorabile de curs valutar între data intrarii in patrimoniu a creantelor si obligatiunilor exprimate in devize si data inchiderii exercitiului financiar Decontari din operatiuni in curs de clarificare cuprind operatiunile care nu pot fi inregistrate direct pe un element patrimonial de pasiv deoarece necesita cercetari si lamuriri suplimentare .fiscale.comerciale. acordarea de dividende si-n anii de exercitiu financiar care se incheie cu pierderi. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului pe seama cheltuielilor .datoriile privind relatiile de decontare cu asociatii si creditorii diversi. avand o destinatie bine determinata .Rezervele legale se constituie anual intr-o anumita proportie din profitul brut sau din primele legate de capital fiind destinate protejarii capitalului . Provizioanele reglementate sunt fonduri create pe seama cheltuielilor . Subventiile pentru investitii sunt obtinute de la buget sau de la alte întreprinderi interesate.Alte rezerve sunt constituite din din profitul net prin hotarirea actionarilor in anul cind sunt obtinute rezultate financiare bune. nerepartizat este reprezentat de partea din rezultatele anilor precedenti care nu au fost inca repartizate de AGA.pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila . in cazul in care exercitiul financiar se incheie cu pierderi Rezervele statutare se constituie potrivit statutului societatii si contractului dîntre asociati sau actionari.ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.Structural rezervele se impart in:legale.fiind destinate acoperirii fluctuatiilor privind rata dobanzii.statutare si alte rezerve. Rezultatul reportat consta din profitul anilor precedenti care urmeaza a fi repartizat pe destinatii sau din pierderea din anii precedenti care urmeaza a fi acoperita din rezerve sau alte surse. Pasive de regularizare : Venituri inregistrate in avans cuprind toate veniturile provenite din incasarea anticipata a unor lucrari si servicii Diferente de conversie pasiv beneficii latente . Datoriile pot fi : financiare. pentru rascumparea propriilor actiuni in vederea anularii lor si reducerea capitalului social Rezultatul reportat . Prin constituirea acestor provizioane pe seama cheltuielilor se realizeaza temporar un avantaj fiscal pentru ca se reduce profitul impozabil Ulterior cand preturile se stabilizeaza se revine asupra acestor provizioane fiind virate la venituri ceea ce determina o crestere a profitului Datoriile exprima capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric .precum si pentru reglarea amortizarii derogatorii .de curs valutar si de preturi .precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatilor patrimoniale cu alte persoane fizice sau juridice Datoriile ca sursa de finantare sunt prezente si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii(in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare). Fondul de dezvoltare – se constituie din amortizarea activelor imobilizate . din profitul net al societatilor comerciale si alte surse fiind destinat finantarii cheltuielilor privind investitiile.Aceste rezerve sunt destinate pentru finantarea unor investitii in imobilizari corporale.Fondul de participare la profit se creeaza pe seama profitului net si este destinat finantarii premiilor din profit acordate salariatilor .Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta diferenta dîntre valoarea contabila (intrinseca) a actiunilor si valoarea nominala Rezervele se caracterizeaza prin faptul ca ele se constituie si se datoreaza in raport cu cotele retinute din rezultatul exercitiului financiar .imprumuturile din emisiunea de obligatiuni . fiind destinate achizitionarii sau crearii activelor imobilizate sau de a finanta activitati pe termen lung . 7 .salariale si sociale.

4. Cheltuielile de exploatare sunt generate de realizarea obiectului de activitate al unitatii patrimoniale :fabricarea de produse. Cheltuielile financiare privesc sconturile acordate clientilor (reduceri de pret. executarea de lucrari . executarea de lucrari.diferentele favorabile de curs valutar .pentru incasarea creantelor inainte de termenul de scadenta ).extraordinare. STRUCTURA CHELTUIELI .dobanzile la disponibilul banesc .1. adica din sume ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activitatii sale . pierderi Rezultatele financiare se impart la fel ca cheltuielile si veniturile. Finantarea tuturor acestor cheltuieli se efectueaza din veniturile agentului economic . servicii prestate de terti etc. rezultate din operatii financiare (diferenta dîntre veniturile financiare si cheltuielile financiare). financiare.VENITURI Este caracteristica obiectului contabilitatii desemnând transformarile cantitative si calitative in masa patrimoniului ca urmare a proceselor interne Destinatia cheltuielilor determina clasificarea lor in cheltuieli de exploatare.dobanzile la credite etc. Veniturile care depasesc cheltuielile societatii reprezinta profituri. ca urmare veniturile pot fi :venituri din activitatea de exploatare. rezultate exceptionale (calculate ca diferenta între veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale).etc. salarii datorate personalului . Veniturile din activitatea de exploatare provin din vanzarea de produse finite sau marfuri.contributia la asigurarile sociale. Clasificarea veniturilor se face functie de sursa acestora.prestarea de servicii Venituri financiare sunt reprezentate de sconturi primite de la furnizori .diferentele nefavorabile de curs valutar. Ele constau in consum de materiale. iar cheltuielile care nu pot fi acoperite din venituri. in rezultate din activitatea de exploatare (diferenta între veniturile din exploatare si cheltuielile corespunzatoare). la protectia sociala.etc. si extraordinare. prestarea de servicii comercializarea de marfuri .Daca din rezultatul total (suma algebrica a celor trei rezultate )se scade impozitul pe profit se determina rezultatul final (profit net sau pierdere ) 8 .financiare.

Surse: a.Capitolul II: Bazele contabilităţii generale 2. registre contabile. cât şi pentru cele externe ale intreprinderii. Sistemul contabil al intreprinderii reprezintă ansamblul principiilor. . reguli. formulare privind activitatea financiar-contabilă.2. Legea societăţilor comerciale. • scop: determinarea la închiderea exerciţiului financiar a situaţiei patrimoniului şi a rezultatului global al exerciţiului. recomandări profesionale. Concepte de organizare: 1. Codul Comercial. Monismul contabil: presupune existenţa unui singur circuit de influenţe contabile. standarde internaţionale) . Sfera de acţiune a contabilităţii financiare Contabilitatea apare din necesitatea de a răspunde problemei gestiunii valorilor economice separate patrimonial în cadrul entităţilor. procedeelor şi tehnicilor de asigurare a informaţiilor necesare conducerii intreprinderii. sănătate. literatura contabilă). • asigură informaţiile necesare completării situaţiilor financiare. instrumentelor. norme.surse naţionale (texte legislative: Legea contabilităţii.obiect: activităţi economice în vederea profitului. b. 2.surse internaţionale ale dreptului contabil (directive europene. adică o singură contabilitate.doctrina contabilă (răspunsuri ministeriale în probleme financiar-contabile. reguli şi instrumente utilizate (PDCG. procedee şi metode aplicabile contabilităţii (conceptual).regii autonome. b. alte surse de drept contabil: . bilanţul) – de aplicare.învăţământ. Instituţii publice . 9 . . Componente: a.1. cultură Criteriile de diferenţiere a intreprinderilor sunt: obiectul activităţii. persoane fizice/juridice care desfăşoară activităţi cu scop lucrativ. societăţi comerciale. Contabilitatea financiară: • obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat în totalitate ca entitate gestionată. regulilor. normelor. întreaga legislaţie economică). Dualismul contabil: presupune separarea în două categorii – una care redă imaginea intreprinderii în exterior (contabilitate financiară) şi alta care descrie procesele interne ale intreprinderii (contabilitate de gestiune). aplicabile tuturor intreprinderilor. B. forma de proprietate. legale şi reglementate: . Entităţile patrimoniale constituie sfera de acţiune a contabilităţii. 2. atât pentru funcţiile interne. forma juridică de organizare. A. Intreprinderi .obiect: activităţi de interes general non-profit. • are la bază norme unitare.

metode şi proceduri pentru organizarea contabilă. 2.4. 10 . . Existenţa normalizării contabile implică existenţa unor dispozitive ale normalizării – la nivel naţional – Planul Contabil General. obiectivul situaţiei financiare.lista de conturi şi recomandări pentru utilizarea lor. Fenomenul de mondializare – normalizarea internaţională făcută de un Comitet al Standardelor Internaţionale de Contabilitate. ale căror standarde au caracter de recomandări şi sunt puse în aplicare după legiferarea de fiecare ţară.vocabular contabil. au caracter confidenţial şi ţin de strategia adoptată de fiecare intreprindere. recunoaşterea elementelor situaţiei financiare. Dincolo de acest nivel. . Ca instrument al normalizării contabile. 2. Normalizarea contabilă Este procesul prin care se armonizează elaborarea de norme şi principii contabile. poate fi recomandat sau impus celor vizaţi. fenomenul de dezvoltare. . Planul general de conturi este cadrul şi instrumentul normalizării contabile la nivel naţional. • scop: determinarea periodic a rezultatelor analitice (pe produse) şi furnizarea de date necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea intreprinderii. elementele ce compun situaţia financiară. Germania. Este formată din: . Trebuie să aibă un conţinut adecvat. la nivel de grup de ţări. execuţia şi controlul.3. susceptibile să conducă la formarea de norme şi să indice natura. de tip mixt – normele sunt elaborate de asociaţii profesionale şi sunt puse în aplicare prin intervenţia publică a statului (SUA). El constituie o teorie care ghidează practica contabilă la nivelul unei ţări. • informaţiile sunt utilizate numai în interiorul intreprinderii. precum şi întocmirea. dar nu are la bază norme unitare. România). Notă: Planul Contabil General nu se confundă cu Planul de Conturi General.ansamblul de principii şi reguli contabile. de tip pragmatic – normele sunt elaborate de organisme ale profesiei conatbile şi sunt puse în aplicare tot de ele (Marea Britanie) 3. rolul şi limitele contabilităţii finaciare şi ale situaţiilor finaciare. 2.Contabilitatea de gestiune (managerială): • obiect: calculaţia costurilor. 2. care este o parte a lui. ea se organizează şi se conduce de către fiecare intreprindere în funcţie de specificul activităţii şi de nevoile proprii. Procesul de normalizare contabilă din diferite ţări a condus la 3 tipuri de normalizare contabilă: 1.Cadrul contabil conceptual Se numeşte în prezent cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiei financiare. La noi organismul care se ocupă de normalizarea contabilă este Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia de Reglementări Contabile. de tip statal – normele sunt elaborate şi puse în aplicare de un organism public (Franţa. au convenit la o normalizare regională (Comisia Economică europeană elaborează norme contabile sub forma directivelor europene). Este definit ca un sistem coerent de obiective şi principii fundamentale legate între ele. stabilirea rentabilităţii produselor. • este obligatorie. lucrărilor şi serviciilor. 3. Cadrul general tratează urmtoarele probleme: 1.

să fie convins că informaţiile sunt corecte.5. b. capital financiar = activul net = capital propriu al intreprinderii b. Obiectivul situaţiei financiare este acela de a furniza o informare cu privire la situaţia financiară a intreprinderii. bazată pe producţia fizică (unităţi produse zilnic). plecând de la cazuri practice repetate s-a ajuns la generalizări. să fie comparabile în timp la aceeaşi intreprindere şi în spaţiu între intreprinderi similare 2. b. cu condiţia ca aceştia să cunoască activitatea desfăşurată de intreprindere şi să aibă cunoştinţe contabile. nu duc la interpretări eronate. informaţiile situaţiei financiare trebuie să prezintă anumite caracteristice: a. c. . Predomină capitalul financiar. 5. Aceste principii evoluează în timp – unele se perfecţionează. d. evaluarea situaţiei financiare. Celor două tipuri de capital le corespund două tipuri de menţinere: a. Principiile contabile general admise Sunt ipoteze şi convenţii contabile ce au apărut ca rezultat al observaţiilor şi experienţelor practice.4.bilanţul contabil. b. .situaţia fluxului de numerar. . Elementele ce compun situaţia financiară sunt: . informaţiile să fie pertinente (relevante) – influenţează deciziile economice ale utilizatorului.situaţia modificării capitalului propriu. Alegerea unui concept trebuie să aibă la bază necesitatea utilizării de informaţii contabile. perfomanţa activităţii. aplicarea unei contabilităţi de angajamente. capital fizic = capacitatea productivă a intreprinderii. 11 . În prezent pe plan internaţional există un consens cu privire la denumirea acestora şi la structura lor. afirmarea stării de continuitate a activităţii. să fie credibile (fiabile) – utilizatorul trebuie să aibă încredere în ele. menţinerea capitalului fizic – profitul este obţinut atunci când fondurile necesare pentru a realiza o capacitate de producţie la sfârşitul perioadei este mai mare decât cele de la începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor). să fie inteligibile – înţelese uşor de utilizator. conceptele de capital şi menţinerea de capital. 2. 1. Pentru a răspunde acestui obiectiv cadrul general face următoarele precizări: • • întocmirea conturilor anuale presupune: a. altele apar sau dispar. menţinerea capitalului financiar – profitul este obţinut atunci când valoarea financiară a activelor nete de la sfârşitul perioadei este mai mare decât cea de la începutul perioadei (după excluderea contribuţiilor proprietarului la creşterea de capital şi a distribuţiei de capital în favoarea acţionarilor). Conceptele de capital şi menţinerea de capital Aici sunt cunoscute două concepte: a.notele la situaţia financiară. evaluarea elementelor. Pertinenţa informaţiilor se apreciază prin: mărimea semnificaţiei informaţiilor sau imparţialitatea lor.

iar dacă este reversibilă nu se contabilizează. un minus de valoare care. rezultă o diferenţă pozitivă. asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. în principal rezultatele finale. Diferenţa rezultată are semnificaţii diferite şi se contabilizează diferit pentru elementele de activ şi cele de pasiv: . • principiul este legat de evaluarea patrimoniului şi operează la finele oricărui exerciţiu. Principiul continuităţii activităţii: se consideră că intreprinderea îşi continuă în mod normal funcţiile.durata exerciţiului financiar poate fi mai mică de 1 an.pentru pasiv: când valoarea contabilă este mai mică decât valorea de inventar rezultă o diferenţă pozitivă. 2. unde trebuie calculaţi şi indicatorii influenţaţi. 3. • • nerespectarea acestui principiu are diferite implicaţii. când pentru fiecare element din patrimoniu se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar (actuală. fiscale. inclusiv a metodelor de evaluare. metoda de evaluare: în cazul continuităţii evaluarea bunurilor în bilanţ se face la valoarea lor justa . b. care dacă are caracter ireversibil este un plus de datorie şi se contabilizează ca atare. Pentru necontinuitate intervin particularităţi: . respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Schimbarea metodelor se face de la un exerciţiu la altul dacă ea este determinată de cauze obiective (exemplu: schimbul de metodă contabilă decisă în intreprinderile în privinţa prezentării situaţiei financiare. iar în cazul necontinuităţii pentru evaluarea bilanţieră se folosesc alte valor (valori lichidative). înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de patrimoniu şi a rezultatelor. fără a intra în starea de lichidare sau de reducere a activităţii. Există un număr mare de principii. La noi. prin reglementare armonizată s-au adoptat 9 principii: 1. ţinând cont de deprecierile. riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. dacă minusul are caracter definitiv se contabilizează pe seama analizei (cheltuieli = analiză). aplicarea practicilor contabile: elaborarea unor cheltuili pe mai multe exerciţii. într-un viitor previzibil.Prin Directiva IV CEE s-a adoptat o denumire conună a principiilor contabile generale. rezultă un minus de valoare contabilă. 12 • . Continuitatea/ Necontinuitatea se stabileşte la sfârşitul exerciţiului şi are 2 consecinţe pentru intreprindere: a. un plus de valoare. Principiul permanenţei metodelor: constă în continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea. datorită schimbării reglementărilor contabile. dacă are caracter reversibil se contabilizează ca provizion. când valoarea contabilă este mai mică decât valoarea de inventar. în final în plan financiar şi fiscal nu trebuie înţeles rigid (metodele odată alese nu pot fi schimbate – nu). de piaţă). Prudenţa consta în contabilizarea oricăror pierderi probalile şi necontabilizarea profiturilor sperabile. care dacă este ireversibil se contabilizează ca o reducere de datorii. . utilizarea costurilor istorice în evaluarea patrimoniului. a corectării de erori ce provin din exerciţiul precedent). Pentru continuitate se operează cu aceste practici. Condiţia este ca orice schimbare de metodă să facă obiectul unei informări în notele situaţiei financiare.pentru activ: când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar rezultă o diferenţă negativă. când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar. Principiul prudenţei: nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a venitului. dacă minusul nu are caracter definitiv se contabilizează pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane). un plus de valoare contabilă care nu se contabilizează.

5187 – dobânzi de încasat. Aplicarea principiului are ca rezultat următoareale consecinţe: c.se renunţă la aplicarea costurilor istorice. chiar dacă plata se face în exerciţiul n+1. cazurile de început a activităţii şi de sfărşit. 408 – furnizori. Dacă presupunem că la finele exerciţiului o intreprindere vinde produse fără factură. Exemple: contul 2678 – dobânzi aferente creanţelor imobilizate. Veniturile de primit sunt consecinţele creanţelor pentru creditele acordate. În ţările din occident.diferitele cheltuieli ce urmau a fi etalate pe mai multe exerciţii viitor. Dacă o intreprindere a contractat un împrumut în anul n. chiar dacă încasarea se face în n+1. 472) b. pentru bunurile vândute fără facturi şi pentru creanţele diverse. f. Principiul independenţei exerciţiului : presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. Conturile de regularizare îmbracă două forme: a. pentru bunurile primite în anumite condiţii (fără factură) şi pentru datoriile diverse (faţă de buget. 4. 418 –clienţi. practicarea unei contabilităţi de angajamente. În mod normal. Cheltuielile de plătit sunt consecinţa datoriilor pentru împrumuturile primite. - 13 . cheltuieli de plătit şi venituri de primit. de personal). rezultatele financiare fiind identice cu cele calculate în varianta contabilizării stocurilor ca cheltuieli. cu rambursarea în rate anuale. necesitatea calculării amortizării şi provizioanelor la sfârşitul fiecărui exerciţiu. Rezultă că aplicarea acestui principiu este legată de împărţirea activităţii intreprinderii pe perioade contabile denumite exerciţii financiare. Dobânda se contabilizează prin operaţia: 666 = 168 (cheltuieli privind dobânzile – dobânzi aferente împrumuturilor). executării lucrărilor şi prestării serviciilor şi al cheltuielilor în momentul primirii acestora. ci în momentul consumului acestora. facturi de întocmit. utilizarea conturilor de regularizare. dar pot fi întâlnite şi cazuri când perioada este mai mică de un an. cumpărarea unor stocuri în exerciţiul n se contabilizează în exerciţiul n. menţionarea în notele la situaţiile financiare a cheltuielilor şi veniturilor privind exerciţile anterioare g. 5186 – datorii de plătit. perioadă de gestiune este considerată anul financiar. provizioanele se calculează şi se contabilizează la finele anului. Notă: în practica românească. . facturi de primit. d. contabilizarea unor evenimente posterioare închiderii exerciţiului. la finele fiecărui an. cheltuielile cu stocurile nu în momentul cumpărării stocurilor. cheltuieli şi venituri constatate în avans (conturile 471. exerciţiul financiar are o perioadă de un an. dar anterioare închiderii conturilor. e. sunt contabilizate în exerciţiul curent. care implică înregistrarea veniturilor în momentul vânzării bunurilor. etc. la noi perioadă de gestiune sunt considerate lunile de gestiune şi apoi exerciţiul fianciar – amortizarea se calculează şi se contabilizează lună de lună. facturi de întocmit – venituri din vânzarea produselor). ea calculează dobânda pentru perioada de folosire a împrumutului. Exemplu: vânzarea unui bun în exerciţiul n se constată ca venit al exerciţiului n. vânzarea se contabilizează prin operaţiunea: 418 = 701 ( clienţi. Exemple: contul 168 – datorii aferente şi datorii asimilate.

indeplinind anumite functii .Spre deosebire insa de inregistrarile curente in conturi .functia de grupare este indeplinita de toate conturile prin aceea ca in ele se inregistreaza bunurile economice. bilantul contabil care reflecta situatia economica si financiara a unitatii patrimoniale in totalitatea ei . .Capitolul III. datorii fata de furnizori. ca de exemplu: aprovizionarea cu marfuri si materiale. rezultatele financiare etc. prin 14 .functia de control. . se calculeaza costul efectiv al productiei . de productie. pe care o indeplinesc conturile . Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic determinat de insasi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi : . disponibil la banca etc. mediu. proces economic. urmand ca bilantul sa se intocmeasca la sfarsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din conturi . . ca un model de înregistrare cronologica a evolutiei acestora.Pentru a da posibilitatea acestei generalizari contabilitatea foloseste la inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi. materie prima .bun economic de o anumita destinatie ca de exemplu: mijloc fix. sursa de finantare .Aceasta inseamna ca obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin intocmirea a cate unui bilant dupa fiecare operatie economica si financiara in parte . numerar in casieria unitatii. ci prin inregistrarea completa si neintrerupta in conturi.functia de sistematizare este realizata de fiecare cont in cadrul sau. a tuturor operatiilor economice si financiare respective. credite bancare pe termen lung. ca de exemplu: capital social.functia statistica rezida in aceea ca datele si informatiile furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici. se intocmeste la sfarsit pe baza datelor inregistrate in ele.rezultat financiar care se prezinta sub forma de profit sau pierdere Dupa inregistrarea in conturi distincte a existentului de bunuri economice. Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor . la generalizarea periodica facuta cu ajutorul bilantului. la inregistrarea operatiilor economice si financiare respective in conturi se foloseste alaturi de etalonul monetar si etalonul natural. produs finit. consta in folosirea datelor si informatiilor furnizate de ele la controlul integritatii patrimoniului unitatii . marfa. . dintre carea cele mai importante sunt urmatoarele: . care determina insasi continutul economic al contului respectiv .proces economic care antreneaza venituri si cheltuieli pe fazele circuitului economic. sau rezultat financiar . cum ar fi cei cu privire la volumul productiei globale.functia economica consta in aceea ca fiecare cont reflecta un anumit bun economic. controlul nivelului cheltuielilor de aprovizionare. productia de bunuri materiale. lucrari si servicii. Ca elemente distincte ale sistemului de conturi si ca intrumente curente de lucru ale contabilitatii conturile trebuie sa raspunda tuturor cerintelor acesteia . . vanzarea produselor si marfurilor . surse de finantare sau procese economice la inceputul exercitiului financiar si a modificarilor acestora pe parcursul perioadei respective . nu se foloseste exprimarea cantitativa.sursa de finantare in functie de modul de provenienta a bunurilor economice . fata de bugetul statului etc. de desfacere a produselor finite si marfurilor etc. al productiei marfa etc .functia de calcul se intalneste la toate conturile si pe baza ei se calculeaza situatia tuturor elementelor patrimoniale in diferite momente ale activitatii economice . sursele de finantare si procese economice pe elemente omogene reflectindu-se in fiecare cont toate operatiile care se refera la un anume element .Contul si sistemul de conturi Definim contul ca un model de evidenta si calcul în expresie valorica si uneori cantitativa a starii si miscarii elementelor patrimoniale. scurt. pe baza de documente. exprimarea valorica (etalonul banesc sau monetar ) In scopul controlului integritatii elementelor patrimoniale aflate in proprietatea intreprinderii atat sub aspect valoric cat si din punct de vedere cantitativ.

Debitul si Creditul contului Debitul este partea sau situatia din stanga a oricarui cont. de acelea care determina scaderi .) 2. înseamnă pur şi simplu dreapta şi stânga. În ţara noastră. iar cele din partea dreaptă creditoare.total sume . denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv. Structura contului Elementele componente ale contului formeaza structura acestuia care este: . prin planul de conturi general elaborat pe economia naţională (de exemplu 101 Capital. Câte o parte a fiecărui cont va fi folosită pentru a înregistra creşterile în cadrul contului şi partea opusă va fi folosită pentru înregistrarea micşorărilor. iar pe baza acestora se inregistreaza in conturi .explicatia operatiei economice inregistrate in cont . Când întâlniţi o denumire de cont pe care nu o recunoaşteţi. sa se inscrie simbolul contului corespondent 3. Dacă fiecare cont ar fi privit individual.rulajul contului . Creditul este partea sau situatia din dreapta a oricarui cont . încercaţi să examinaţi contextul titlului şi să observaţi dacă se încadrează în categoria activelor. 371 Mărfuri. A debita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea stângă a contului.functia contabila a conturilor consta intr-un anumit mod de inregistrare in cadrul lor a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiile economice si financiare cu elementele patrimoniale la care se refera in raport cu continutul economic al conturilor respective. 212 Construcţii. sursă de finanţare. iar a credita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă. Denumirea de debit vine de la latinescul “debere” – a datora. 411 Clienţi. În contabilitate. 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul. Denumirea sau titlul contului Pentru a se putea identifica din totalitatea conturilor . iar debit are o conotaţie nefavorabilă. ele nu presupun o judecată a valorii. nu ar prezenta importanţă înregistrarea creşterilor în debit sau în credit.debitul si creditul contului . Fiecare inregistrare este explicata fie descriptiv. cu D şi respectiv C. de regulă. majorarii. . Cum se va folosi această formă? Va trebui să memoraţi forma şi apoi o vom folosi pe tot parcursul manualului.Explicatia contabila presupune ca in dreptul fiecarei sume inregistrate in cont . în limbajul comun.Deci functia contabila este determinata de continutul economic al conturilor si-n baza ei se asigura exercitarea de catre acestea . fie contabil. aceste verbe au alt sens. fiecare cont are o denumire stabilita cat mai aproape sau . proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv. a tuturor celorlalte functii enumerate mai sus . În general. Iată cum se va proceda. capitalurilor proprii.Denumirea de credit vine de la latinescul “ credere” – a avea incredere Continutul economic al debitului si creditului este diferit in functie de continutul economic al contului . Acesta este singurul sens dat în contabilitate verbelor a debita şi a credita. Explicatia descriptiva presupune redarea pe scurt a operatiei economice inregistrate in cont . titlul şi simbolul conturilor se stabilesc în mod unitar. Pe linia orizontală a T-ului sunt scrise titlul şi simbolul cifric ale contului. Sumele trecute în partea stângă sunt debitoare. 401 Furnizori. Le abreviem. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit. Credit are o conotaţie favorabilă. 121 Profit şi pierdere etc. Explicatia operatiei economice inregistrate in cont Operatiile economice care au loc sunt consemnate in documente justificative. după ce o veţi învăţa va fi foarte uşor. 15 . daca este posibil sa se identifice cu denumirea elementului atrimonial pentru care se deschide.inregistrarea distincta a operatiilor economice si financiare care provoaca modificari in sensul cresterii . fără a lua în considerare legăturile cu alte conturi. datoriilor.denumirea sau titlul contului . Totuşi.soldul contului 1. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic. veniturilor sau cheltuielilor. micsorari ale aceluiasi element .

iar creditul reprezinta existente si cresteri de pasive si venituri . inseamna a debita acel cont iar a inscrie o suma in creditul unui cont . în funcţie de forma de prezentare a contului. Soldul poate fi debitor. pe o perioada de timp In cazul conturilor deschise pentru pasive . iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare. iar rulajul creditor reprezinta cresteri de pasive si venituri . Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii (evenimente) reprezintă rulajul contului. TSD – TSC = SD. pe o anumita perioada de timp. Modul de prezentare şi de situare a acestora în cadrul contului este diferit însă. În condiţiile utilizării sistemelor informatice de contabilitate. Total sume Totalitatea sumelor inscrise in cont intr-o perioada de timp . formate din existentele initiale si rulaje . Astfel . total sume debitoare se identifica cu rulajul debitor si reprezinta micsorari de pasive . În practică se cunosc mai multe forme de prezentare a contului. intr-o perioada de timp fara existentele initiale formeaza rulajul contului. la sfârşitul perioadei de gestiune. forma de prezentare a conturilor este adaptată sistemului respectiv de prelucrare automată. Rulajul creditor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune.Total sume creditoare se obtine insumind existentele initiale cu rulajul creditor si reprezinta cresteri de pasive. închiderea conturilor se face prin trecerea soldului final debitor în creditul contului respectiv sau prin trecerea soldului final creditor în debitul contului respectiv. rulajul debitor reprezinta micsorari de pasive si venituri .Continutul economic al ulajului contului este diferit . daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli . reprezinta elementul contului numit total sume. între care menţionăm: forma bilaterală. TSC – TSD = SC. Rulajul debitor reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. dacă totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decât totalul sumelor creditoare. iar creditul reprezinta micsorarile de active si cheltuieli . Le abreviem de regulă cu RD şi respectiv RC. Rulajul contului Totalitatea sumelor inscrise in cont . la începutul perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si). Avem total sume debitoare si total sume creditoare. Relaţiile de calcul pentru sold sunt : 1. Continutul economic al elementului contului “Total sume” este diferit in functie de continutul economic al contului In cazul conturilor deschise pentru active . forma şah etc. reprezentând solduri finale care. forma unilaterală. pe o anumita perioada de timp.Astfel daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli debitul reprezinta existentele si cresterile de active si cheltuieli . de fapt 16 . debitul reprezinta micsorari de pasive si venituri . Avem rulaj debitor si rulaj creditor . Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri . când TSD > TSC 2. in functie de continutul economic al contului . Esenţa acestei forme de cont coincide cu cea a contului în formă de T. Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri . pe o perioada de timp . 4. 5. pe o perioada de timp . inseamna credita acel cont. sold creditor sau sold balansat (cont soldat). contul are sold creditor. pe o perioada de timp. Elementele care compun structura contului sunt comune pentru toate conturile. contul are sold debitor. iar rulajul creditor reprezinta micsorari de active si cheltuieli . Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. A inscrie o suma in debitul unui cont . TSD – TSC = 0. când TSC > TSD 3. rulajul debitor reprezinta cresteri de active si cheltuieli . Folosind sistemul cu T-uri pentru echilibrarea sumelor din debitul şi creditul contului. total sume debitoare se obtine insumind wexistentele initiale cu rulajul debitor si reprezinta cresteri.pe o perioada de timp 6. Le abreviem de regulă cu SD şi respectiv SC. când TSD = TSC Soldurile se stabilesc de regulă. Astfel.Total sume creditoare se identifica cu rulajul creditor si reprezinta micsorari de active.

Reflectarea operatiilor economice si financiare cu ajutorul bilantului contabil s-a facut prin modificarea a cel putin doua posturi .consemnate in documentele justificative -conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile de pasive si venituri determinate de operatiile economice .Deci orice inregistrare economica sau financiara producand o dubla modificare de bilant se va reflecta in contabilitatea curenta printr-o dubla inregistrare in conturi . Capetele de coloană se explică prin ele însele.pornind de la cont la bilant Prima regula de functionare a conturilor: -conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale de active . consemnate in documentele justificative A treia regula de functionare a conturilor: -conturile de activ se crediteaza cu micsorarile de cative si cheltuieli determinate de operatiile economice. concomitent si cu aceeasi suma Rezulta ca dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in doua conturi si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont Inregistrarea tuturor operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari . determinate de operatiile economice. fie de aceeasi parte a bilantului . reunindu-le pe toate intr-un sistem coerent . preluate din activul bilantului initial -conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale de pasive . Cum posturilor din bilant le corespund in contabilitatea curenta conturile aceasta inseamna ca reflectarea operatiilor respective in contabilitatea curenta se face cu ajutorul a cel putin doua conturi .T-ul poate fi observat cu linii îngroşate.Se cunoaste ca in procesul de instruire in domeniul contabilitatii exista doua metode si anume : . fie din ambele parti ale bilantului . determinate de operatiile economice . cu excepţia literei S de la “sursă“ (indicând documentul pe baza căruia s-a efectuat înregistrarea). fie de pasiv. determina o legatura stransa intre conturile utilizate de aceasta . Aceasta este utilă în cazul în care se doreşte verificarea sursei înregistrării la un moment ulterior. Forma contului Reguli de functionare a conturilor Pentru inregistrarea operatiilor economice in conturi trebuie sa se cunoasca regulile de functionare a conturilor . consemnate in documentele justificative -conturile de pasiv se mai crediteaza cu cresterile de pasive si venituri . preluate din pasivul bilantului initial A doua regula de functionare a conturilor: -conturile de activ se mai debiteaza cu cresterile de active si cheltuieli.pornind de la bilant la cont . fie unul de activ si celalalt de pasiv . consemnate in documente justificative A patra regula de functionare a conturilor : -conturile de activ pot prezenta numai sold debitor si reprezinta existentele de activ la un moment dat -conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor si reprezinta existentele de pasiv la un moment dat Dubla inregistrare si corespondenta conturilor Inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare in conturi necesita cunoasterea nu numai a regulilor de functionare a conturilor ci si altor probleme determinate de trasaturile specifice ale metodei contabilitatii asa cum ar fi dubla inregistrare si corespondenta conturilor. astfel incit se creeaza posibilitatea reflectarii intergrale si ca un tot unitar a obiectului sau Legatura reciproca creata intre debitul unui cont si creditul altui cont stabilita cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari 17 . concomitent cu aceeasi suma . fie de activ.

cand se produc modificari numai in pasivul bilantului . intrucat din corespondenta lor se poate deduce continutul economic al fiecarei operatii in parte fara a mai apela la documentele justificative si totodata se asigura intocmirea unor bilanturi reale In raport cu modificarile pe care le produc operatiile economice si financiare in bilant corespondenta conturilor se poate stabili fie numai intre conturile de activ . iar conturile intre care se stabileste o astfel de legatura se numesc conturi corespondente. parcurge in general urmatoarele etape : a)Stabilirea naturii si . a sensului modificarilor in cauza si a continutului economic al acestora c)Stabilirea pe baza elementelor din bilant modificate .in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata. cand se produc modificari numai in activul bilantului.poarta denumirea de corespondenta conturilor . adica ce se intelege prin operatia in cauza. Ele se prezinta in doua variante : -Cu un singur cont corespondent debitor si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare 18 . fie intre conturile de activ si cele de pasiv. atunci cand operatia economica sau financiara produce modificari concomitente si cu aceeasi suma in ambele parti ale bilantului Analiza contabila a operatiunilor economice si financiare Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatii economice sau financiare in parte prin descompunerea ei in elementele componente in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora – debit sau credit – in care urmeaza sa se inregistreze operatia respectiva concomitent si cu aceeasi suma Efectuarea analizei contabile a operatiilor economice si financiare in vederea inregistrarii lor in conturi . respectiv a elementelor de activ si de pasiv care se modifica . Stabilirea corecta a conturilor corespondente pentru operatiile economice si financiare care fac obiectul inregistrarilor in contabilitatea curenta prezinta importanta deosebita . la care se refera ea b)Determinarea modificarilor pe care le produce operatia economica sau financiara in bilant . Formula contabila Reprezinta egalitatea valorica a sumelor inscrise in conturile corespondente si cuprinde urmatoarele componente : -contul corespondent debitor . fie numai intre conturile de pasiv . adica a formulei contabile. scris intotdeauna in partea dreapta a egalitatii -semnul “=”care reprezinta egalitatea valorica dintre sumele inscrise in conturile corespondente -sumele inscrise in conturile corespondente Daca la elementele formulei contabile de mai sus se adauga si alte componente cum sunt: data la care a avut loc operatia economica . scris intotodeauna in partea stanga a egalitatii -contul corespondent creditor . respectiv a continutului operatiei economice sau financiare supusa analizei. a conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economica sau financiara analizata d)Aplicarea regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii conturilor corespondente – debit sau credit. documentul care sta la baza operatiei economice si explicatia descriptiva a operatiei economice obtinem articolul contabil Formulele contabile se pot clasifica din doua puncte de vedere diferite astfel: a) In functie de numarul conturilor corespondente sunt: -formule contabile simple -formule contabile complexe -formule contabile compuse Formulele contabile simple se intalnesc ori de cate ori se inregistreaza in contabilitate operatii economice care se genereaza modificari numai in doua elemente patrimoniale numite simple Formulele contabile complexe se intalnesc atunci cand se inregistreaza in contabilitate operatii economice care genereaza modificari in mai mult decat doua elemente patrimoniale.

Aceste formule nu sunt agreate in toate cazurile deoarece nu se regasesc conturile corespondente cu sumele adecvate. dupa insusirile lor specifice. Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii. partile componente ale elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice .Deci ele permit detalierea . dezvoltarea conturilor sintetice .formule contabile intocmite conform normelor si instructiunilor de aplicare a planului de conturi . Aceasta intrucat se reflecta pe elemente patrimoniale 19 . grupate dupa caracteristicile generale. dar cu sumele scrise cu o culoare rosie sau in lipsa acesteia cu sumele inscrise in chenar . fiind cu semnul minus si prin aceasta se anuleaza rulajele ireale . Astfel spre deosebire de conturile sintetice in care elementele patrimoniale se inregistreaza numai valoric . deci normale . se folosesc doua feluri de conturi conturi sintetice si conturi analitice. in conturile analitice elementele respective se pot reflecta fie numai valoric ca si in conturile sintetice – asa cum este cazul bunurilor economice nemateriale . adancirea. imobilizarilor corporale si stocurilor Utilizarea conturilor analitice prezinta o importanta deosebita pentru activitatea unitatii patrimoniale intrucat creeaza posibilitatea efectuarii controlului gestionar prin urmarirea existentului si miscarii fiecarui element patrimonial in parte pe partile componente . In fiecare unitate patrimoniala functioneaza in paralel si in strinsa legatura contabilitatea sintetica si contabilitatea analitica . contribuind astfel la asigurarea integritatii patrimoniului. procelor economice si surselor de finantare – fie cantitativ si valoric in functie de natura elementelor respective – ca in cazul bunurilor economice materiale .-cu un singur cont corespondent creditor si doua sau mai multe conturi corespondente debitoare Formule contabile compuse au doua sau mai multe conturi corespondente debitoare si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare . conturile analitice inregistreaza elementele respective individualizate dupa insusirile specifice . Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizarii datelor referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale. Aceasta determina faptul ca toate operatiile economice si financiare inregistrate in aceste conturi trebuie sa fie exprimate in etalon monetar Spre deosebire de conturile sintetice care inregistreza elementele patrimoniale grupate dupa caracteristicile lor generale. Conturile analitice functioneaza dupa aceleasi regulidupa care functioneaza si contul sintetic de care apartin . b) Dupa scopul pentru care se intocmesc . deoarece in ambele categorii de conturi se inregistreaza aceleasi elemente patrimoniale si deci au acelasi continut economic. cu ajutorul carora se reflecta bunurile economice. corecte . Orice operatie economica sau financiara inregistrata in contabilitatea analitica este necesar a fi reflectata si in cea sintetica .Acest lucru se explica prin faptul ca orice suma inscrisa in cont cu culoare rosie sau chenar se scade. Cu toate acestea reflectarea operatiilor economice si finaciare in conturile analitice prezinta unele particularitati fata de conturile sintetice. Conturile sintetice si analitice In contabilitate pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul intreprinderii in totalitatea lor si pe partile componente. fiind socotite conturi detaliate ale conturilor sintetice Numarul conturilor analitice pe care le poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice . procesele economice si sursele de finantare a acestora in unitatea lor . iar conturile analitice sunt folosite pentru a reflecta concomitent .formule contabile de corectare numite si de stornare Formulele contabile de corectare sau de stornare pot fi : 1)de stornare in negru 2)de stornare in rosu 1)Formulele de stornare in negru presupun inversarea formulei contabile eronat intocmite si intocmirea formulei contabile corecte 2)Formulele de stornare in rosu presupun intocmirea unei noi formule contabile eronate. a proceselor economice si a surselor de finantare reflectate in contul sintetic respectiv si de necesitatile de detaliere a cunoasterii continutului economic al acestora cu ajutorul informatiilor contabile.

Primul circuit denumit de evidenta sau gestiune financiara furnizeaza informatia de decontare a patrimoniului . fie pe centralizatoare.in asemenea cazuri contarea se face pe un document tipizat numit “Nota de Contabilitate”. fie prin inlocuirea lor partiala sau totala cu diverse aranjamente financiare. inceput cu ajutorul bilantului si continuat cu ajutorul conturilor sintetice. numite si documente justificative. iar cel de-al doilea . Acest registru se prezinta sub forma legata. Prelucrarea in contabilitate presupune mai intii .este determinata in special de comenzile informationale pe care trebuie sa le asigure sistemul de conturi in gestiunea interna a patrimoniului . b) Tehnica inregistrarii indirecte – este folosita pentru reflectarea pe o cale intermediara a miscarii economice sau financiare . Unitatile 20 . separat pentru fiecare sectie atelier sau faza de fabricatie si in cadrul acestora pe produse . De asemenea pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile si obligatiile unitatii patrimoniale fata de alte persoane juridice si fizice.In acest scop sunt utilizate conturi distincte de cele care s-ar putea asocia direct elementelor patrimoniale modificate c) Tehnica inregistrarii desfasurate -presupune folosirea unui numar mai mare de conturi corespondente decat cel implicat de miscarea economica sau financiara d) Tehnica inregistrarii in doua circuite . Asa este cazul stornarilor a inchiderii conturilor de cheltuieli si venituri . operatie numita contare In practica contabila se intalnesc situatii cand trebuie sa se faca formulele contabile fara a avea la baza un document. ca rezultat al suprapunerii a doua miscari de valori economice efectuate simultan. centralizatoare sau note de contabilitate. intrarile. in cadrul fiacarui depozit. dupa parcurgerea etapelor analizei contabile . lucrari si servicii Importanta conturilor analitice consta si in adancirea procesului de sistematizare a informatiilor contabile . Pe aceasta cale se pune in evidenta soldul unui cont care se transfera in continuare altui cont .Ele nu sunt expresia sau nu corespund unor miscari reale economice sau financiare. comenzi . fiecare formula contabila se inscrie in ordine strict cronologica avand in vedere data la care au loc operatiile economice in documentul “Registru Jurnal” . Dupa ce s-a realizat contarea pe documentele primare.distincte . separat pentru fiecare dintre acestea . Evidenta cronologica Pentru a se putea inregistra in contabilitate . intocmirea formulelor contabile fie direct pe fiecare document . cantitativ si valoric. magazin sau sectie de productie a intreprinderii . fie se centralizeaza pe anumite perioade de timp. denumit operativ sau intern de gestiune asigura informatia de reflectare si control privind activitatea interna transformatoare e) Tehnica inregistrarii de lichidare sau inchidere – se foloseste pentru operatiile de calcul si inchidere a soldului unor conturi care apar in cadrul inregistrarilor desfasurate. foi volante sau listari informatice in cazul prelucrarii automate a datelor. Cele doua conturi corespondente care se debiteaza si se crediteaza corespund celor doua elemente patrimoniale intre care se stabileste raportul de echivalenta specific miscarii de valoare economica. Aceasta sistematizare se concretizeaza in adancirea detalierii cunoasterii distincte a tuturor elementelor obiectului contabilitatii . se determina costul productiei . Aceste documente primare se pot prelucra in contabilitate .iesirile si stocurile.Potrivit acestei tehnici exista o congruenta intre miscarea reala economica sau financiara si oglindirea ei in conturi.Generalizarea informatiilor contabile se realizeaza prin centralizarea datelor din conturile sintetice cu ajutorul balantei de verificare si in final in cadrul bilantului unde apar numai soldurile conturilor sintetice Atat sistematizarea cat si generalizarea informatiilor contabile sunt posibile datorita legaturilor reciproce care exista intre conturile sintetice si conturile analitica Tehnici de inregistrare in conturi Crearea si folosirea conturilor ca modele de evidenta si calcul a circuitului economic al patrimoniului se pot realiza in conditiile folosirii mai multor tehnici de inregistrare cum sunt : a) Tehnica inregistrarii directe – reprezinta regula in construirea conturilor necesare reflectarii circuitului patrimonial . operatiile economice trebuie sa fie consemnate in documente primare . fie document cu document. f) Tehnica inregistrarii prin contragere – utilizeaza un numar mai mic de inregistrari in conturi .

Conturile sintetice de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre si sunt utilizate de catre unitatile patrimoniale mici si mijlocii Conturile sintetice de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre si sunt utilizate obligatoriu de catre agentii economici mari .Iar cele care au un volum mai mare de operatiuni pot utiliza pentru detaliere registre-jurnal auxiliare cum ar fi : operatii de casa. precum si ori de cate ori este cazul. la incetarea activitatii unitatii. incepand cu 1 ianuarie sau cu data inceperii activitatii Evidenta cronologica sta la baza inregistrarii sistematice a operatiilor economice.conturi bilantiere (de situatie) -conturi deschise pentru active -conturi deschise pentru pasive .conturi de gestiune . fiecare din ele da posibilitatea sa cunoastem trasaturile caracteristice si comune ale acestora Principalele criterii in functie de care se pot clasifica conturile sunt : a) Dupa functia economica – conturi de activ . chiar lunar. din punct de vedere a continutului lor. operatiile economice se inscriu in ordinea in care au loc .conturi de pasiv b) Dupa sfera de cuprindere . in functie de necesitatile de informare ale factorilor de decizie c) Dupa continutul economic .Evidenta sistematica se realizeaza cu ajutorul registrului “Cartea – Mare” Clasificarea conturilor Clasificarea conturilor se poate face avand in vedere mai multe criterii . la inceperea activitatii . exista conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. in evidenta sistematica se separa informatiile economice dupa natura lor (dupa continutul economic).Pentru agentii economici din Romania. Registru jurnal se numeroteaza si se parafeaza de catre organele in drept .patrimoniale pot utiliza un singur registru jurnal daca au un volum mai mic de operatiuni.conturi analitice sunt detalieri ale conturilor sintetice si nu au un caracter de obligativitate. diferit de la unitate la unitate .conturi sintetice sunt utilizate pentru grupe sau categorii omogene ale elementelor patrimoniale . de banca. vanzari etc. Conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. decontari cu furnizorii.se arhiveaza de catre unitatea care este obligata sa-l pastreze impreuna cu documentele justificative care au stat la baza intocmirii lui.conturi de rezultate -conturi de cheltuieli -conturi de venituri . indiferent de felul operatiilor economice. Deci ele se deschid facultativ .Aceste unitati inregistreaza sumele centralizate din registrele auxiliare in Registrul-Jurnal general periodic . Operatiile economice inregistrate in registru jurnal primesc un numar de inregistrare .conturi in afara bilantului 21 .Daca in evidenta cronologica .

În practică. Registrele pentru evidenţa combinată se utilizează la unităţile mici. aceste fişe conţin în plus. din punct de vedere al modului de înregistrare a operaţiilor economice şi financiare în cadrul sistemului de conturi. Teoria şi practica contabilă au generat o diversitate de forme privind conţinutul registrelor. atât în ordine cronologică. care se pot prezenta concret sub forma jurnalelor pentru creditul conturilor sau Cartea mare-şah.Capitolul IV. precum şi "Nota de contabilitate". ieşită.registre pentru realizarea combinată a celor două forme de evidenţă. credit.Registrele de contabilitate si formele de integistrare contabila 4. consemnate în documentele justificative. . cât şi în mod sistematic (Exemplu: Jurnal . . completarea şi gestionarea registrelor Normele legale din ţara noastră prevăd ca principale registre de contabilitate: Registrul jurnal. grupate şi sistematizate în cadrul unor formulare denumite generic registre. . Ele se prezintă sub forma unor caiete. în acest scop se utilizează documentul numit "Registrul jurnal".1.Conţinutul. sold). care nu folosesc multe conturi şi în care se efectuează înregistrările. Evidenţa sistematică. a . ce serveşte la înregistrarea operaţiilor în ordinea în care au fost efectuate în timp. în care sunt consemnate operaţiile patrimoniale se înscriu în ordine cronologică. În asemenea registre se înscriu operaţiile care au fost deja înregistrate.Cartea mare). coloane pentru cantitate (intrată. pe elemente patrimoniale de activ. fişe sau documente informatice cu conţinutul şi structura adecvate scopului pentru care s-au deschis. . Evidenţa cronologică. registrele de evidenţă contabilă se împart în: .evidenţa sistematică. în registrul jurnal. prin intermediul registrelor. cronologic. se realizează prin intermediul unui jurnal.fişele de conturi fără dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor pe conturi creditoare şi.evidenţa cronologică.realizarea combinată a celor două feluri de evidenţe. de pasiv sau procese economice sub formă de cheltuieli şi venituri. b .registre pentru evidenţa sintetică. pe această bază. Registrele de contabilitate Datele privind operaţiile care se produc în activitatea unei unităţi. foi volante. registrele pot fi pentru: . înseamnă înregistrarea operaţiilor economico-financiare în funcţie de natura lor. sunt înregistrate în ordine cronologică. în care documentele justificative. După sfera de cuprindere a datelor. . În categoria acestor registre sunt incluse: . În cazul evidenţei bunurilor de natura stocurilor. Registrul inventar şi Registrul "cartea mare".Noţiunea şi clasificarea registrelor Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi şi furnizarea. de informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului. 22 . respectiv a rulajului creditor pe conturi corespondente debitoare. Astfel. pentru debit. stoc) şi sunt denumite "fişe de cont pentru valori materiale". organizată cu ajutorul registrelor.registre pentru evidenţa analitică ce se pot concretiza sub formă de fişe valorice sau cantitativ valorice sau diferite situaţii al căror conţinut informaţional se stabileşte de unitatea patrimonială. în funcţie de forma de înregistrare contabilă folosită de unitate. În activitatea practică sunt denumite "fişe de cont pentru operaţii diverse" (care sunt numai fişe valorice. pe lângă coloanele valorice.jurnalele pentru creditul conturilor.

în mod cronologic. principalele documente pe care le produce contabilitatea. pot fi înregistrate într-un document centralizator care. Simbol conturi Sume D.achitării facturilor. situaţia încasării . De asemenea. realizate în acelaşi loc de activitate (atelier.. operaţiunile economico-financiare.. toate operaţiile privind mişcările patrimoniului. Registrul jurnal se poate prezenta sub două forme: ♦registrul . de regulă lunar. data) 1 2 3 4 De reportat Întocmit. 5 C.) şi în cursul aceleiaşi zile. Acest registru serveşte pentru înregistrarea cronologică a mişcării elementelor patrimoniale şi ca probă în soluţionarea litigiilor. Data Documentu Explicaţii crt. de către regiile autonome. fără ştersături. stă la baza înregistrării în registrul jurnal. În situaţia în care unitatea foloseşte registre auxiliare.jurnal general. după care se depune la arhiva unităţii patrimoniale împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. ci şi cele efectuate prin contul de decontare de la bancă (indiferent dacă a avut loc încasarea sau plata 23 Nr. din balanţa conturilor sintetice. Fiind un document de înregistrare contabilă el nu circulă între compartimente. Este un document tipizat format A4. cronologic şi sistematic. biroul sau compartimentul de contabilitate. persoane fizice (meseriaşi. secţie..JURNAL Nr.jurnal de încasări şi plăţi se întocmeşte de către agenţii economici. instituţiile publice.. ce se întocmeşte într-un singur exemplar. periodic.. pag. societăţile comerciale. unităţile cooperatiste. Verificat. prin intermediul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică. l (fel. decontările cu furnizorii. certificat şi parafat. Conţinutul informaţional al registrului jurnal este prezentat în continuare (tabelul 1.. sau în afara unităţii. în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare. Se arhivează temporar. situaţia avansurilor spre decontare. Acest registru se parafează de către organele în drept. fără spaţii libere. În registrul de încasări şi plăţi se înregistrează nu numai operaţiunile în numerar. etc. Operaţiunile de aceeaşi natură.... totalul acestora se înscrie în registrul jurnal general. periodic.. asociaţiile şi celelalte persoane juridice... precum şi ori de câte ori este cazul. El serveşte ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor pe baza actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare a agentului economic respectiv.... alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere. ♦registrul . către serviciul.jurnal auxiliar. etc. operaţiune cu operaţiune. care produc modificări în patrimoniul acestora. şnuruit.) Unitatea . pentru operaţiunile de casă şi bancă. Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unităţile patrimoniale înregistrează. Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează. după ce a fost numerotat... pe timp de un an. REGISTRUL . zilnic sau lunar.) şi asociaţiile familiale... respectiv creditoare.. nr. la începerea activităţii unităţii.Registrele de contabilitate reprezintă. toate acestea sunt folosite de unităţile patrimoniale care au un volum mare de operaţiuni de înregistrat. consemnate în documente justificative. la rândul său. Registrul . înreg. întocmită pentru luna curentă.1. 6 Debitoare 7 Creditoare 8 .

. în vederea stabilirii rezultatelor inventarierii patrimoniului..mare.....3... În el se înregistrează toate elementele patrimoniale.. Recapitulaţia elementelor inventariate 2 Întocmit. concretizate în foi volante.... Data Documentul crt.. formularele acestui registru...........): Unitatea ....... Unitatea . Încasări 5 Plăţi 6 Registrul inventar se întocmeşte la sfârşitul anului... Se parafează de organul fiscal teritorial la începerea activităţii...... la data de 31 decembrie -----------------Valoarea Valoarea de Diferenţe de evaluare contabilă inventar (de înregistrat) Valoare 1 3 4 5 Verificat..... la stabilirea rulajelor lunare şi a soldului final (debitor sau creditor) pentru fiecare cont sintetic. Modelul registrului jurnal de încasări şi plăţi se prezintă în tabelul 1... prezentată în tabelul următor (tabelul 1.. ce se utilizează de către unităţile care aplică forma de înregistrare contabilă pe jurnale......... îmbracă diverse forme cum sunt: ...... Cauzele diferenţelor 6 Nr... crt.... în cazul epuizării filelor..efectivă).... se prezintă conţinutul informaţional al registrului inventar... pag. În tabelul 1. grupate în funcţie de natura lor.2.... când este necesară deschiderea unui registru nou. de activ şi de pasiv. Acest registru se numerotează şi se şnuruieşte. Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil. Lunile Conturi corespondente creditoare Total Total SOLD Rulaj Rulaj debito creditor r La 1 ianuarie Debi Cred 24 Cont… Cont… Cont… Cont… Cont… . Registrul cartea . În activitatea practică... Registrul Inventar Nr... în principal.2...Cartea mare.4. serveşte la înregistrarea operaţiilor (în evidenţa sistematică).. precum şi la încetarea activităţii.. Registrul jurnal de încasări şi plăţi Nr..... CARTEA MARE CONTUL . format A3.. se vizează de către organul fiscal la începerea activităţii.. cod 14-1-3.. Unitatea ... într-un singur exemplar. precum şi ori de câte ori este cazul.. inventariate conform normelor legale... conform posturilor din bilanţul contabil. 1 2 3 Felul operaţiei 4 Tabelul 1..

se preia din jurnalele de credit calculându-se (extracontabil) sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse jurnale de credit. respectiv creditoare din cursul lunii curente. În acest scop se deschid câte două fişe: una pentru debit şi alta pentru credit. . .soldul final debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în cadrul formularului cartea mare. scop în care la începutul anului. la deschiderea fişelor..întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice. Acest registru se întocmeşte într-un singur exemplar. De bit Credit Pagina D/C Sold 25 ...întocmirea balanţei de verificare. Pentru întocmirea acestui registru. totalul sumelor de la începutul exerciţiului şi soldul final. Simbol cont . Fiind un document de înregistrare contabilă cronologică şi sistematică nu circulă între compartimente şi se arhivează la biroul contabilitate..Cartea . respectiv creditor al contului (tabelul 1.suma rulajului creditor se preia din jurnalul de credit al contului respectiv.. … Jurnal …….6. … Jurnal ……. .furnizarea de date pentru efectuarea analizei activităţii economice şi financiare a unităţii patrimoniale..): Tabelul 1.IV) Întocmit. este tipărit pe ambele feţe.rulajul debitor desfăşurat pe conturi corespondente creditoare.6.… Jurnal ……. 2____ tor itor Verificat.Fişa de cont pentru operaţii diverse. format A4 şi serveşte la: . utilizată în cadrul formei de înregistrare contabilă maestru şah. Acest registru se întocmeşte la sfârşitul lunii în cadrul compartimentului financiar-contabil şi serveşte în următoarele scopuri: . în cursul lunii se înregistrează operaţiile la baza documentelor justificative.organizarea contabilităţii sintetice a operaţiunilor patrimoniale. pe primul rând al coloanei "suma". cod 14-1-3/a.stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice.mare (şah). respectiv creditoare. la unităţile patrimoniale care aplică această formă de înregistrare contabilă. . . ... la sfârşitul lunii se stabilesc rulajele debitoare..verificarea înregistrărilor contabile efectuate. Data Document Explic. se înscrie soldul iniţial. . care nu dezvoltă pe conturi corespondente rulajul debitor. FIŞA DE CONT PENTRU OPERATII DIVERSE Denumirea contului . … Jurnal ……. Simbol 1. ţinându-se seama de soldul iniţial de la începutul anului şi de rulajele debitoare.. . Ianuarie Februari e Martie --------Total general (I .furnizarea de date pentru analiza economico-financiară. fără dezvoltarea acestui rulaj pe conturi corespondente debitoare. se procedează astfel: . .. Jurnal …….. Felul Numărul cont coresp.

prelucrarea documentelor justificative (sortarea. trebuie să fie reconstituite în termen de maxim 30 zile de la constatare.Acest formular (registru) se foloseşte pentru organizarea contabilităţii sintetice la unităţile mici. Modelele registrelor de contabilitate sunt stabilite de Ministerul Finanţelor. Registrele de contabilitate numerotate. Dacă ciclul contabil sau modul de înregistrare şi prelucrare a datelor formează conţinutul formei de înregistrare contabilă. o formă a registrului cartea . ele trec prin anumite etape succesive. semestrului.22).2. sau periodic. parafate. Definirea formei de înregistrare contabilă Din momentul înregistrării datelor în documentele primare şi până la prezentarea lor spre analiză organelor de conducere. verificarea realităţii datelor înregistrate în contabilitate cu ajutorul inventarierii.mare anual. Ele se păstrează în unitate timp de 10 ani. prin intermediul documentelor contabile de sinteză (bilanţul contabil). În cadrul acestui formular operaţiile se înregistrează zilnic. Formele de înregistrare contabilă 4. verificarea exactităţii datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanţei de verificare. sustragere sau distrugere. înregistrate la organele fiscale şi conduse regulat pot fi admise ca probe în cazul litigiilor patrimoniale. 26 . pe baza documentelor justificative. constituie. contarea) şi înregistrarea acestora în sistemul de conturi. astfel încât să permită în orice moment. sau periodic. La modul general. În contabilitatea altor ţări noţiunea de formă de contabilitate este înlocuită prin cea de sistem contabil. În cadrul fiecărei etape.6 . precum şi pentru conturile analitice (clienţi. verificarea. lucrările se realizează după o anumită concepţie. cu ajutorul anumitor suporţi materiali ai datelor informaţionale şi folosind anumite mijloace tehnice de lucru. Îmbinarea şi executarea etapelor din cadrul ciclului de prelucrare a datelor se realizează prin forma de înregistrare contabilă. în cadrul fişelor se stabilesc subtotaluri care servesc la întocmirea balanţei de verificare. furnizori. casa etc. trimestrului. în vederea cunoaşterii de ansamblu a activităţii economice a unităţii patrimoniale. registrul "cartea mare" se întocmeşte şi se gestionează de compartimentul contabilitate generală. denumită şi formă de contabilitate.). şnuruite. Toate aceste etape constituie ciclul contabil de prelucrare a datelor. Registrele se completează zilnic. Registrele de contabilitate se utilizează în strânsă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat completate. soldul contului (debitor sau creditor). stabilindu-se operativ. formularele de evidenţă şi raportare a datelor folosite reprezintă instrumente de lucru ale acesteia. precum şi în alte situaţii. ceea ce se mai numeşte culegerea datelor informaţionale. prin aceasta prezentându-se structura internă a metodei contabilităţii. ce se deschide pe fişe volante pentru conturile sintetice. La sfârşitul lunii. fişa de cont pentru operaţii diverse (codul din nomenclatorul formularelor tipizate 14 . În cadrul fiecărei etape. după fiecare operaţie.2. care aplică forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnalul unic. în funcţie de frecvenţa operaţiilor şi de necesităţile informaţionale ale compartimentelor interesate. cu ajutorul anumitor suporţi materiali ai datelor informaţionale şi folosind anumite mijloace tehnice de lucru. sintetizarea şi generalizarea informaţiilor contabile. respectiv anului. iar în caz de pierdere. dintre care cele mai importante sunt următoarele: consemnarea operaţiilor economice în documentele primare. 4. lucrările se realizează după o anumită concepţie. identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate. Sunt gestionate de către compartimentele de profil. de exemplu: registrul jurnal de încasări şi plăţi se ţine la casieria subordonată compartimentului financiar şi a contabilului şef.1. de la data închiderii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite. după caz. în caz de faliment. cu alte cuvinte.

una pentru debit cu dezvoltare pe conturi corespondente creditoare şi alta pentru credit cu dezvoltare pe conturi corespondente debitoare. Experienţa teoretică şi practică din activitatea financiar-contabilă dovedeşte că nu se poate aplica aceeaşi formă de înregistrare contabilă în toate unităţile patrimoniale.2. balanţa conturilor. Forma de înregistrare contabilă maestru . forma maestru-şah (pe conturi corespondente). forma copigrafică (Ruff) şi alte forme. în raport cu metodele folosite pentru evidenţa şi calculul costurilor şi rezultatelor. . denumite şi conturi anuale. ca elemente componente ale formei de înregistrare contabilă. Perfecţionarea formelor de înregistrare contabilă. experienţa dobândită în practica contabilă şi perfecţionarea tehnicilor de prelucrare a datelor. . în funcţie de mijloacele tehnice de prelucrare de care dispune unitatea respectivă.forma de înregistrare contabilă maestru . forma pe jurnale. în categoria formularelor. Conţinutul informaţional al acestor fişe.forma de înregistrare contabilă în condiţiile folosirii mijloacelor tehnice de calcul. forma jurnal-cartea mare. Dintre formele de înregistrare contabilă folosite în prezent în unităţile patrimoniale din ţara noastră menţionăm: . Ca urmare. Ca urmare.2. registrul cartea mare. se cuprind: documentele justificative. în diferite ţări. Contabilitatea analitică se realizează cu ajutorul diferitelor fişe (fişe de cont pentru operaţiuni diverse) sau situaţii. etc. Modelul acestor fişe este prezentat la tema privind registrele contabile.forma de înregistrare contabilă pe jurnale. denumită şi forma informatică.Prin formă de înregistrare contabilă se înţelege un ansamblu de formulare corelate între ele. Formele de înregistrare contabilă utilizate în ţara noastră Ciclul contabil de înregistrare şi prelucrare a datelor începe cu consemnarea în scris a datelor în documente. Fiecare formă de înregistrare contabilă se distinge prin modul de prelucrare a datelor şi prin structura registrelor contabile folosite pentru redarea înregistrării cronologice şi sistematice. de-a lungul istoriei s-a realizat prin apariţia în cadrul formelor vechi a unor elemente noi. La modul general. se apreciază că sporirea potenţialului informativ. Tehnica de lucru în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă este următoarea: 27 . s-au dezvoltat şi s-au perfecţionat în strânsă dependenţă de condiţiile orânduirii economice.şah are ca trăsătură esenţială utilizarea a câte două fişe pentru fiecare cont sintetic.şah. alegerea formei de contabilitate este influenţată de natura activităţii unităţii patrimoniale. Discutate prin prisma evoluţiei în timp. a determinat utilizarea mai multor forme de înregistrare contabilă cum sunt: forma italiană. se continuă cu reflectarea acestor documente în registrele contabile şi se încheie cu întocmirea bilanţului contabil şi efectuarea analizei pe bază de bilanţ. care au generat alte forme în scopul adaptării acestora la condiţiile specifice ale activităţii din diferite etape de dezvoltare. registrul jurnal. denumite "cartea mare" (şah). Formele de înregistrare contabilă au apărut. documentele justificative reprezintă limita inferioară a formei de înregistrare contabilă. concomitent. care servesc la înregistrarea şi prelucrarea după anumite reguli a datelor privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale. prin care se realizează evidenţa sintetică reprezintă o adaptare la noile cerinţe a fişelor sintetice şah. iar bilanţul contabil limita superioară. de mărimea şi structura organizatorică a acesteia. precum şi de posibilităţile practice de utilizare a acestor mijloace. cu perfecţionarea mijloacelor şi tehnicilor de prelucrare a datelor. registrul inventar. situaţiile sinteză şi raportare financiar-contabilă. 4. purtătorii tehnici de date.

cu ajutorul lui se face o primă verificare cu balanţa sintetică. după totalizarea sumelor la sfârşitul fiecărei luni) se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice. In unităţile patrimoniale mici. de regulă la sfârşitul exerciţiului. pentru debitul conturilor Casa şi Conturi curente la bănci). ♦operaţiile din documentele justificative (sau centralizatoare unde este cazul). situaţiilor sau altor formulare specifice acesteia.inventar sub forma listelor de inventariere pentru inventarierea patrimoniului.♦documentele justificative. . unde volumul operaţiilor ce se înregistrează zilnic este redus. Registrul . dacă pentru acelaşi fel de operaţie există mai multe documente justificative. din balanţa conturilor întocmită pentru luna curentă. pentru operaţiile care nu au la bază documente (operaţii de stornare. erorile fiind identificate numai cu ajutorul balanţei de verificare. Prin intermediul registrului jurnal se atribuie un număr în ordine cronologică documentelor justificative.jurnalele multiple care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică proprie conturilor sintetice (în unele cazuri se folosesc şi pentru conturile analitice). ♦periodic. controlul este dificil. Jurnal situaţie privind operaţiile contabile.) se întocmeşte nota de contabilitate care este un document tipizat ce conţine elementele articolului contabil. folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă sunt: Jurnalul privind operaţiile diverse. în evidenţa analitică ce se poate realiza cu ajutorul fişelor. Formularele folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă sunt următoarele: . ce constituie un registru anual. repartizarea profitului. verificare. sintetică şi analitică. pe baza datelor din balanţa sintetică a conturilor. neexistând posibilitatea unei localizări mai uşoare a erorilor produse. În cadrul acestei forme de înregistrare se folosesc următoarele registre: Jurnalul unic pentru înregistrarea cronologică.situaţii pentru debitul unor conturi (de exemplu. respectiv creditoare.Cartea mare. respectiv notelor de contabilitate şi. se efectuează înregistrări. pentru verificarea periodică a exactităţii datelor şi documentele de sinteză şi raportare financiar-contabilă privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute. . sunt supuse prelucrării contabile ceea ce înseamnă (sortare pe feluri de operaţii. contare). Principalele jurnale pentru creditul conturilor. în mod sistematic şi cronologic. se utilizează forma de înregistrare contabilă clasică sau jurnal unic. Cartea mare fără ca rulajele să fie dezvoltate pe conturi corespondente. în sensul că totalul registrului jurnal trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare. totodată. Jurnal . acestea se totalizează zilnic sau periodic în documente cumulative. precum şi din balanţele analitice. ce se concretizează în practică sub forma fişelor de cont pentru operaţii diverse. iar pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică se întocmesc balanţele de verificare pentru conturile analitice. ♦în paralel. etc.jurnale auxiliare). care se completează în fiecare lună. se întocmeşte situaţia patrimoniului (semestrial) şi bilanţul contabil (anual). Sunt unităţi patrimoniale care întocmesc note de contabilitate pentru toate operaţiile patrimoniale (chiar dacă au la bază documente). pentru evidenţa sistematică. pe baza datelor preluate din jurnalele de credit (registrele . Această formă de înregistrare contabilă prezintă o serie de dezavantaje în sensul că înregistrarea în jurnal este greoaie şi nu permite diviziunea muncii. pe baza aceloraşi documente şi note de contabilitate. Jurnal privind decontările cu furnizorii. care stau la baza operaţiilor economice. Forma de înregistrare contabilă pe jurnale are ca trăsătură esenţială utilizarea jurnalelor pentru înregistrarea cronologică şi sistematică a creditului fiecărui cont în corespondenţă cu conturile debitoare respective. evaluare. Jurnal privind 28 .situaţie privind operaţiile de casă şi bancă. ♦la sfârşitul lunii. Balanţa de verificare a conturilor. respectiv notele de contabilitate se înregistrează în registrul jurnal folosit pentru înregistrarea cronologică a operaţiilor economico-financiare şi pentru stabilirea rulajului lunar al acestora. pe baza datelor din fişele sintetice cartea mare şah (cartea mare şah se utilizează pentru întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice.

În plus. sintetică şi analitică. disc. la închiderea exerciţiului. . Instrumentele de lucru sunt. în general. adaptat necesităţilor de prelucrare automată a datelor.consumurile şi alte ieşiri de materiale. În cadrul acestei forme de înregistrare. fişa de cont pentru operaţii diverse. pentru evidenţa cronologică. în principiu.82/l991. etc. Aceasta se întocmeşte la finele lunii în felul următor: . etc. păstrarea sub forma suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate. Sistemele de prelucrare automată a datelor trebuie să precizeze tipul de suport pentru păstrarea datelor de intrare (pe hârtie. sau alte birouri funcţionale. înregistrarea contabilă sistematică (contabilitatea sintetică şi analitică) este la fel de importantă ca şi înregistrarea contabilă cronologică. Forma de înregistrare contabilă în condiţiile utilizării tehnicii de calcul (informatică) se bazează pe adaptarea concepţiilor metodologice ale formelor de înregistrare contabilă caracterizate anterior. Situaţia privind mişcarea materialelor şi cheltuielilor de transport-aprovizionare. Situaţia încasării-achitării facturilor. Contabilitatea analitică se organizează fie cu ajutorul jurnalelor (pentru unele conturi). trebuie să fie legate. se transmit compartimentelor beneficiare. Situaţiile finale împreună cu documentele care au stat la baza prelucrării datelor. fie cu ajutorul altor formulare specifice contabilităţii analitice (fişe de cont analitic pentru valori materiale.rulajul creditor se preia din coloana de credit a fiecărui jurnal. cu particularităţile menţionate anterior. dar cu un conţinut informaţional specific. în condiţiile acestei forme de înregistrare contabilă. ciclul contabil de prelucrare a datelor are ca punct de pornire formula contabilă. ambele realizându-se pe bază de registre sub formă de "listări informatice". Jurnal privind vânzarea produselor şi alte ieşiri. sigilate şi vizate înainte de arhivare. sau numai la sfârşit de lună. se determină prin totalizarea sumelor preluate din coloanele conturilor corespondente creditoare cu care intră în corespondenţă în cadrul jurnalelor În general. şi prin programe specifice de prelucrare se obţine Registrul jurnal.23 din Legea contabilităţii nr. unde sunt folosite pentru sistematizarea informaţiilor şi obţinerea situaţiilor de raportare financiar contabilă (bilanţul contabil). În categoria situaţiilor pentru debitul conturilor menţionăm: Situaţia privind operaţiile de casă şi bancă (care se află pe versoul jurnalului privind operaţiile de casă şi bancă). financiar. în cadrul tehnicii de lucru următoarele: activitatea de codificare. etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor sunt asemănătoare cu cele prezentate la forma de înregistrare contabilă maestru şah. obţinute la calculator sub formă de "liste". pentru evidenţa sistematică. la acele conturi pentru care nu sunt deschise situaţii pentru debitul lor. numerotate.). Cartea mare se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pentru fiecare cont sintetic. unde este cazul). aceleaşi ca şi în cazul formelor de înregistrare contabilă abordate anterior.) care asigură conservarea acestora în condiţii de 29 .). Înregistrările în jurnal şi situaţii se efectuează în tot cursul lunii. Jurnal privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale. persoanele fizice şi juridice care utilizează sistemele de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor contabile. etc.rulajul debitor. Menţionăm că în cadrul acestei forme de înregistrare contabilă. stabilită pe baza documentelor justificative sau notelor de contabilitate. stabilirea procedurilor de prelucrare şi elaborarea modelelor pentru datele informaţionale de intrare şi situaţiile informaţionale finale (de ieşire). Jurnal privind vânzarea mărfurilor şi alte ieşiri. şnuruite. apar ca etape distincte. Aceasta înseamnă că. parafate. direct pe baza documentelor justificative (sau centralizatoare. Potrivit art. stocarea. şi registrele cartea mare. precum şi pe baza notelor de contabilitate numai pentru acele operaţii care nu au la bază documente justificative (operaţii de stornare. cu deosebirea că toate lucrările specifice se realizează prin utilizarea calculatorului electronic. respectiv contabilitate. Situaţia privind avansurile spre decontare. Registrul jurnal şi registrele Cartea mare.

Fiecare înregistrare. De asemenea. pentru operaţia patrimonială care a avut loc în unitate.siguranţă. Potrivit normelor legale. fie de la datele de intrare. unităţile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul tehnicii de calcul poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente. a listelor şi informaţiilor supuse verificării. precum şi listele înregistrărilor efectuate în evidenţa contabilă. Fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să aibă la bază conţinutul unui document scris. de la conţinutul sintetic al conturilor. organele de control au acces la documentaţia de analiză. reconstituirea elementelor şi a conţinutului conturilor. fie în ordine inversă. Procedurile de prelucrare automată a datelor trebuie să fie organizate astfel încât să permită controlul respectării reglementărilor în domeniu. cât şi organele de control. trebuie să aibă la bază elementele de identificare a datelor supuse prelucrării. în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. În cazul unităţilor care prelucrează în sistem automat date din contabilitate. programare şi de utilizare a tehnicii de calcul. intercalări. pornind. la care să poată avea acces atât beneficiarii. sistemele de prelucrare automată organizate trebuie să permită. precum şi orice eliminări şi adăugiri ulterioare. interzicându-se inserări. în condiţiile utilizării acestei forme de înregistrare contabilă. listelor sau altor informaţii pe baza cărora să se poată determina datele de intrare. 30 . iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare. în orice moment.

preluate din balanta de verificare. se intocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice si cuprind toate conturile sintetice folosite in contabilitatea curenta a unei unitati patrimoniale. Balanta de verificare Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi .Capitolul V.Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date . Functia de legatura intre conturile sintetice si conturile analitice – consta in intocmirea unor balante de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice. Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant – balanta de verificare concentreaza informatiile din toate conturile folosite in contabiliattea curenta a unitatii . Dupa numarul de egalitati pe care le cuprind : -Balanta de verificare cu o singura egalitate. prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a bilantului. Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare . Clasificarea balantelor de verificare Balantele de verificare se clasifica dupa mai multe criterii : 1. prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de verificare . B. se prezinta in doua variante fie ca o balanta a sumelor. fie ca o balanta a soldurilor 31 . Dupa natura contuirlor pe care le contine -balante de verificare ale conturilor sintetice. intr-o perioada de gestiune -balante de verificare ale conturilor analitice se intocmesc inaintea elaborarii balantei conturilor sintetice pe baza datelor preluate din conturile analitice.Balanta de verificare asigura compararea datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfarsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate E.Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile finale ale conturilor .consta in controlul si identificarea erorilor de inregistrare in conturi . Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi . Cu ajutorul acestor balante se controleaza concordanta care trebuie sa existe intre datele inregistrate in contul sintetic si conturile sale analitice. fiecare cont fiind inscris cu soldul initial . fiind astfel singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale. In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei inregistrari si corespondentei conturilor . precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei. C. Functia de centralizare a existentelor . Balanta de verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala . de unde provine si denumirea de balanta. legatura dintre conturile sintetice si bilant . rulajele perioadei curente . D. si in intervalul dintre doua bilanturi . Balantele de verificare analitice se intocmesc pentru fiecare cont sintetic care afost desfasurat pe conturi analitice 2. Functia de analiza a activitatii economice – are un rol deosebit de important in analiza situatiei economico-financiare pe perioade scurte de timp. miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale – gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului economic. in care se inscriu datele valorice preluate din conturi. totalul sumelor si soldul final de la sfarsitul lunii pentru care se incheie balanta respectiva Functiile balantei A. legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice. rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate.

Ea se intocmeste in doua variante: -balanta tabelara -balanta de verificare sah Egalitatile ei sunt: Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare si Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare si Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare Cu ajutorul acestei balante de verificare se poate stabili si urmatoarea corelatie :totalul rulajelor din balanta de verificare trebuie sa fie egal cu totalul rulajelor din evidenta cronologica(din Registrul Jurnal) . Se totalizeaza sumele din debitul si creditul conturilor deschise si se determina soldul lor Se transpun datele din conturi in formularul de balanta de verificare Se aduna coloanele balantei conturilor si se verifica egalitatile dintre coloanele perechi Identificarea erorilor de inregistrare contabila cu ajutorul balantelor de verificare Erorile de inregistrare contabila dupa posibilitatile de identificare se impart in doua categorii: A. Balanta de verificare cu patru egalitati se intocmeste in doua variante.astfel : a)in cazul lunii ianuarie .Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare Sau Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare -Balanta conturilor cu doua egalitati . balanta de verificare cu patru egalitati cuprinde soldurile initiale debitoare si creditoare iar egalitatea se stabileste intre aceste totaluri ale soldurilor initiale debitoare si creditoare b)la sfarsitul celorlalte luni ale anului primele doua coloane contin date privind totalul sumelor precedente debitoare si creditoare Intocmirea balantei de verificare Balantele de verificare se intocmesc lunar si ori de cate ori este necesar. Erorile de inregistrare contabila care se pot identifica prin lipsa unor egalitati valorice din cadrul balantelor de verificare tabelare ale conturilor sintetice. pana la data cand urmeaza a se intocmi balanta de verificare. denumita si balanta sumelor si soldurilor rezulta din combinarea sumelor cu balanta soldurilor.Pentru inlaturarea acestui neajuns se foloseste balanta de verificare cu trei egalitati in forma sah.Egalitatile ei sunt : Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare si Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare -Balanta de verificare cu trei egalitati.De aceea ea mai poarta denumirea de balanta cu rulaje lunare cu sume precedente . se caracterizeaza prin separarea soldurilor initiale de rulajele lunii curente.Desi reda volumul valoric al activitatii desfasurate intr-o perioada de gestiune. in scopul verificarii exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi si pentru intocmirea bilantului contabil In vederea intocmirii balantei de verificare se efectueza urmatoarele lucrari : Se trec toate operatiile din evidenta cronologica (Registrul-Jurnal) in evidenta sistematica(Registrul Cartea Mare). nu reflecta natura operatiilor efectuate.Aceasta permite si redarea corespondentei conturilor in care s-au inregistrat operatiile economice in functie de continutul lor economic -balanta de verificare cu patru egalitati.Ea cuprinde patru coloane. doua pentru totalul sumelor debitoare si creditoare si doua coloane pentru soldurile finale.Din aceasta grupa de erori fac parte : 32 . care iau nastere din continutul diferit al primelor coloane . este o combinare a balantei de sume si solduri cu balanta de rulaje lunare cu solduri initiale . debitoare si creditoare.

insa nu in conturile la care trebuiau sa fie trecute ci in alte conturi care nu corespund continutului economic al operatiei respective.Aceste erori se identifica prin punctare adica prin confruntarea tuturor elementelor valorice transcrise in balanta de verificare cu cele din evidenta sistematica Erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza unor calcule gresite . fie ca urmare a reclamatiilor primite de la corespondentii unitatii in legatura cu operatiile economice respective. efectuate cu ocazia stabilirii rulajelor.Aceste erori se identifica prin refacerea calculelor formulelor contabile complexe si prin punctarea acestor inregistrari cu documentele care au stat la baza lor.datorita acestor erori apar anumite anomalii in conturi cum ar fi : -solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri creditoare la conturi de activ -drepturi de creanta neincasate sau datorii banesti neachitate in termenele stabilite Erorile de compensatie se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din documente in Registrul Jurnal sau din acesta in Registrul Cartea Mare .Identificarea si corectarea acestor erori se face prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui cont in parte Erori de inregistrare in evidenta sistematica se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din Registrul Jurnal in Cartea Mare . Erorile de inregistrare contabila care se pot identifica prin lipsa unor corelatii valorice din cadrul balantei de verificare sah a conturilor sintetice si a balantelor de verificare ale conturilor analitice. precum si in urma reclamatiilor primite de la terti Erorile de imputatie se datoreaza transcrierii unor sume exacte ca marime din evidenta cronologica in evidenta sistematica atat in debit cat si in credit .Aceste erori se identifica ca in cazul precedent Erorile de inregistrare in evidenta cronologica se produc datorita urmatoarelor cauze : -stabilirea gresita a unor conturi corespondente -inregistrarea unei operatii economice de doua ori -inversarea formulei contabile -intocmirea corecta a formulei contabile dar cu alta suma Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balantei de verificare sah . care pe langa unele egalitati valorice. B. reda si corespondenta conturilor.Identificarea acestor erori este posibila datorita soldurilor nefiresti ce apar la unele conturi analitice. Identificarea si inlaturarea acestor erori se face in ordine inversa celei in care s-au desfasurat lucrarile de intocmire a balantei de verificare . Principalele categorii de erori sunt : Omisiunile de inregistrarea contabila constau in faptul ca anumita operatii economice au ramas neinregistrate in contabilitatea curenta . rulajelor si soldurilor conturilor din Registrul Cartea Mare in formularul de balanta . totalului sumelor si soldurilor conturilor.Erori de intocmire a balantelor de verificare se grupeaza in a)erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare si care se identifica prin repetarea calculelor b)erori ce apar cu ocazia transcrierii sumelor . 33 .Astfel de erori se identifica prin: punctarea documentelor care stau la baza inregistrarilor.Identificarea lor se realizeaza prin punctarea intre cele doua registre Erori de stabilire a sumelor in formulele contabile din evidenta cronologica se datoreaza adunarii gresite a sumelor in cadrul formulelor contabile complexe in evidenta cronologica.

ca o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. Notă: Cele trei categorii de capital menţionate formează la un loc capitalul permanent al intreprinderii. mai mare sau mai mic decât valoarea nominală. Componentele sunt redate în grupa 16. datoriile pe termen lung –exprimă resurse financiare străine puse la dispoziţia intreprinderii de terţe persoane pe termen mediu (1-5 ani) şi pe termen lung (peste 5 ani). Se constituie la înfiinţarea intreprinderii. reprezintă creanţe reziduale – la lichidarea intreprinderii sunt achitate mai întâi obligaţiile faţă de creditori şi numai ceea ce rămâne revine acţionarilor. fiecare modificare făcându-se pe diferite căi. Evaluarea capitalului social la valoarea nominală impune calculul şi evidenţa distinctivă a primelor de capital. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii Notă: Subvenţiile pentru investiţii (131) figurează în planul de conturi în categoria conturilor de capital. Contabilitatea rezervelor 5. în sensul că include şi alte elemente cum ar fi – datoriile pe termen scurt. Capitalul permanent nu se confundă cu pasivul bilanţului. constituţia fiind realizată prin aportul propietarilor. Contabilitatea rezervelor din reevaluare 4. ele sunt raportate în bilanţ ca venituri în avans. În strânsă legătură cu valoarea de piaţă şi valoarea nominală este preţul de emisiune al acţiunilor – trebuie plătit de persoanele care subscriu acţiunile în momentul emiterii lor. Luând în considerare modul de constituire financiară. 34 . Contabilitatea primelor de capital 3. Potrivit standardelor internaţionale. poate fi egal. Structura capitalurilor proprii este redată în conturile din clasele 10 – 12. În principiu capitalul social se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală înscrisă pe acţiunile sau pe părţile sociale în calitate lor de titluri de valoare. prin autofinanţare şi din alte surse financiare nerambursabile. valoarea de piaţă = este valoarea de vânzare-cumprare a acţiuniilor. Contabilitatea rezultatului reportat 6. provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – sunt fonduri constituite la închiderea exerciţiului financiar pe seama cheltuielilor (prin autofinanţarea şi sunt destinate finanţării pierderilor şi cheltuielilor probabile şi exigibile în viitor. în sistemul de gestionare a intreprinderii. 3. determinativul „stabil” marchează prezenţa acestor surse la dispoziţia intreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. 2. Componentele sunt redate în grupa 15. Întrucât acţionarii sunt titulari de valori negociabile. Initial capitalul social se determină ca mărime la înfiinţarea intreprinderii. capitaluri proprii – se constituie prin aportul proprietarilor. Contabilitatea capitalurilor proprii 1. 1. certe. stabilită de regulă rpin negociere la bursa de valori.Capitolul VI – Contabilitatea capitalurilor Capitalurile exprimă sursele de finanţare cu caracter stabil ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii (?). se grupează în: 1. Contabilitatea capitalului social 2. pasivele de regularizare şi asimilate. ţinând cont de natura lor. şi apoi se modifică în sensul creşterii capitalului sau reducerii capitallui. se mai numesc şi capitaluri permanente. Fiind un capital investit. Pasivul este mai cuprinzător. Ele au fost raportate pânî acum drep capitaluri proprii. Contabilitatea capitalului social : este partea principală a capitalului propriu. dar nedeterminate ca volum). valorii nominale i se asociază şi alte categorii de valori: a.

valoarea financiară – exprimă echivalentul corespondent capitalizării dividentului anual pe acţiune la o rată medie a dobânzii de plată.dat constituirii şi datele vărsării ulterioare a capitalului subscris. în care activul net contabil este egal cu A real – datoriile. Structura capitalului subscris: aport în numerar = 4000 acţiuni. înregistrarea aportului adus în natură % =456 2000000 212 1500000 371 500000 3. capitalul subscris 6 milioane. 01. Principalele prevederi legale (legea 31/1990 republicată. 456. Valoarea de rentabilitate = este valoarea bazată pe rezultatele financiare ale intreprinderii şi care îmbracă două forme: h.06. divizat în 6000 de acţiuni cu valoare nominală de 1000 de lei (considerată egală cu preţul de emisiune). Contituirea capitalului social se face la înfiinţarea intreprinderii.numărul de acţionari sau asociaţi .cea care rezultă din vânzarea forţată a intreprinderii într-un interval limitat. Toate aceste prevederi se diferenţiază după forma juridică a intreprinderii (SA.01. din care 1500 de acţiuni pentru construcţii şi 500 de acţiuni pentru mărfuri. subscrierea capitalului 456= 1011 6 milioane (6000 acţiuni*1000 lei/acţiune= 6000000) 2. aport în natură = 2000 de acţiuni.felul şi structura aporturilor . financiară = 1000 lei/ 20%= 5000 lei i.valoarea nominală minimă a acţiunilor sau părţilor sociale . Se disting 3 forme: j. valoarea de randament – valoarea dividentului + a profitului net pe o acţiune. Se calculează ca raport între dividentul distribuit pe o acţiune şi rats medie a dobânzii pe piaţă.net/act.mărimea capitalului social . aportul în numerar se încasează:50% la subscriere şi 50% la 01. schimbarea formei capitalului (nevârsat în vărsat) 1011= 1012 4000000 4. Operaţiunile contabile la 01. l. k. aportul în natură se aduge integral la subsciere.= 2000 lei dobânda medie= 20% valoarea de randament= (1000 lei+2000lei)/ 20% = 6000 lei.06. când. valorea patrimonială = este valoarea calculată pornind de la situaţia patrimonială evidenţiată în bilanţ. SRL). valoarea intrinsecă – se calculează între activul net intrinsec şi numărul de acţiuni. prin statutul societăţii şi prin contractul de societate trebuie îndeplinite anumite condiţii. valoarea contabilă (valoarea bilanţieră) – raportul între activul net contabil şi numărul de acţiuni.n: 1. Conturile specifice utilizate la constituire – 101. a. c. Exemplu: divident= 1000 lei pr.n. Încasarea aportului.b. Exepmlu: divident/acţiune= 1000 lei r medie= 20% val. privind societăţile comerciale) sunt: .n – se încasează tranşa a II-a pentru restul acţiunilor subscrise în numerar 35 . Încasarea primei tranşe în numerar 5121= 456 2 milioane (4000 acţiuni* 1000 lei/acţiune* 50%=2000000) b.n se constituie societatea pe acţiuni X prin subscipţie publică. unde activul net intrinsec este egal cu activul net contabil minus provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nejustificate minus capitalul subscris nevărsat. valoarea de lichidare . prin legislaţie. care se pot capitaliza la o rată medie a dobânzii de piaţă. Exemplu: La 01.01.

mai mic sau mai mare decât valoarea nominală. se lichidează în două momente (01. 1011 – se transformă în două momente în capital vărsat Bilanţ A 5121 – 4 000 000 lei 212 – 1 500 000 lei 371 . creanţa dispare. Ele vor fi emise la un preţ de emisie egal.n toţi acţionarii care au subscris acţiuni noi în numerar se află în stare de dificultate financiară.500 000 lei T.).5121= 456 2000000 5. efectuează al doilea vărsământ la 1..n încasarea celei de-a doua tranşe se contabilizează prin operaţiile: a. Daunele calculate se contabilizează ca venit din exploatare. 1. Continuare aplicaţia: Considerăm că toţi acţionarii care au subscris acţiuni noi.09. fiecare purtând numărul acţiunii vechi. – 6 000 000 lei Caz general de constituire a capitalului social La constituirea capitalului se întâlnesc două cazuri practice: 1. Acţionarii efectuează vărsăminte cu întârziere: legea prevede ca pentru perioada de întârziere ei să suporte dobânda calculată de întreprindere şi daunele produse de nedepunerea capitalului. cel mai des utilizat fiind rentabilitatea capitalului social.A – 6 000 000 lei B 1012 – 6 000 000 lei T.P. Acţionarii se află în stare de dificultate financiară. Daunele se calculează în funcţie de indici adoptaţi de fiecare întreprindere.09. dobânzile calculate şi cheltuielile de publicitate şi de reclamă la care se adaugă daunele societăţii se restituie vechilor acţionari. La 1. Continuare aplicaţia: Cosiderăm că la 1. cu o întârziere de 3 luni şi că pentru aceasta s-au calculat dobânzi de 100000 lei şi daune de 50000 lei. acţionarii se află în stare de dificultate financiară. 5121 = % 456 768 758 1012 2150000 2000000 (4000 acţiuni*1000lei/acţiune*50%) 100000 50000 2000000 b. Diferenţa dintre valoarea acţiunilor noi încasate şi reţinerile reprezentând vărsămintele neefectuate de vechii acţionari. în contul 758 (alt venituri din exploatare). respectiv din exploatare.. Acţiunile lor sunt anulate şi sunt emise acţiuni 36 . 1011 = 2.06. prin intermediul unei publicaţii de mare audienţă şi dacă nu depun capitalul acţiunile lor să fie anulate şi să se emită spre vânzare acţiuni noi.. Dobânda se calculează în funcţie de valoarea capitalului nedepus.n.06). contabilizat în contul 768 (alte venituri financiare. Şi în acest caz dobânzile şi cheltuielile de publicitate se contabilizează ca venituri financiare. acţionarii efectuează vărsământul tranşelor următoare cu intârziere 2. în acelaşi număr. adică nu maui pot efectua vărsarea tranşelor următoare. Dobânda se constituie pentru întreprindere ca venit financiar.. de numărul de zile de întârziere şi de procentul de dobândă practicat de banca comercială unde întreprindere are deschis contul. schimbarea formei capitalui 1011= 1012 2000000 456 – creanţă faţă de acţionari. Legea 31/1990 prevede că mai întâi ei trebuie să fie somaţi public.01 şi 01.

noi: preţu de emisie=1020 lei. utilizând un preţ de vânzare inferior valorii contabile Diferenţa dintre preţul de emisie şi valoarea nominală a acţiunii poartă denumirea de primă de emisiune. deci au pierdut 70000 de lei.n: a. deoarece capitalul propriu este mai mare decât capitalul social. care prezintă următoarele particularităţi: • aparţine în mod nediferenţiat tuturor acţionarilor. Întotdeauna valoarea contabilă a unei acţiuni este mai mare decât valoarea nominală.n 1930000 lei.n 2 milioane de lei şi au încast la 1. Creşterea de capital social Considerente: obţinerea de resurse noi pentru finaţarea investiţiilor şi pentru consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii. încorporarea sau capitalizarea rezervelor.09.09.n. emiterea de acţiuni noi pentru aporturi: a. modificarea formei capitalului social 1011 = 1012 2000000 (4000 acţiuni*1000lei/acţiune*50%) c. în numerar: Acţiunile noi pentru crşterea de capital în numerar se emit la un preţ de vânzare – preţ de emisie situat de regulă între valoarea nominală şi valoarea contabilă a acţiunilor. dobânda este de 100000 lei şi cheltuielile de publicitate+daune=50000 lei Operaţiunile la 1. • atragerea deponenţilor pentru creşterea de capital.09. 37 * 456 = . calculată ca raport între valoarea capitalului propriu şi numărul acţiunilor. care s-au încasat la 1. emiterea de acţiuni noi pentru aporturi în numerar sau în natură. Valoarea contabilă: partea din capitalul propriu corespunzătoare unei acţiuni. Există 3 căi de creşte: 1.vărsăminte neefectuate: 2000000 . încasare preţ de emisie 5121 = 456 4080000 (4000 acţiuni*1020) b.01. regularizare cu vechii acţionari • încasări din noile acţiuni: 4080000 • retineri . primelor de capital sau a profitului în masa capitalului social. Situarea preţului de emisie între aceste două valori are 2 motivaţii: • necesitatea încasării de către întreprindere cel puţin a sumelor care să acopere dreptul de proprietate conferit cumpărătorului. Valoarea nominală: partea din capitalul social corepunzătoare unei acţiuni. conversia unui angajament financiar în capital social. 2.dobânzi: 100000 . 1. 3. calculată ca raport între valoarea capitalului social şi numărul acţiunilor.cheltuieli publicitate+daune: 5000 total 2150000 • diferenţa de restituit vechilor acţionari: 4080000-21500000=1930000 % 150000 768 100000 758 50000 * retituire către vechii acţionari: 456 = 5121 1930000 Vechii acţionari au depus la 1.

La contabilizarea creşterii de capital prin emisiune de acţiuni noi cu aport în numerar avem 2 cazuri: • preţul de emisie este egal cu valoarea nominală. DS= valoarea nominală – valoarea contabilă Notă: valoarea calculată pentru un DS are un carcter teoretic.P. Nr. DS-ul exprimă pierderea de valoare a unei acţiuni. care se ataşează acţiunilor.000 7.500 1.000 7. Pierderea se explică prin faptul că noile acţiuni se emit la un preţ inferior valorii contabile a vechilor acţiuni. Încasarea se face în două tranşe: 50% la subscriere şi 50% tranşa a doua.subscrierea 456 = % 1200 1011 1000 1041 200 . deoarece aceste titluri de valoare. calculată ca raport între numărul de acţiuni noi şi numărul de acţiuni vechi.200.000 1.• se încasează în întregime cu ocazia primului vărsământ sau la subscriere. caz în caze operaţiile contabile sunt similare constituirii capitalului social.000 1. Înainte de majorarea societatea avea capitalul social de 6 milioane de lei. Astfel ei nu realizează nici un câstig.modificarea formai capitalului 1011 = 1012 500 Tranşa II .modificarea formai capitalului 1011 = 1012 500 Problema principală este cea a protecţiei vechilor acţionari. Pentru compensarea acestei piederi vechii acţionari primesc pentru fiecare acţiune posedată un DS. nici o pierdere. rezerve de 1200000 lei şi un număr de 6000 de acţiuni. adică 1000lei/acţiune. C.500. ea exprimând câte acţiuni vechi revin la una nouă. Situaţia capitalului şi valoarea contabilă a acţiunilor înainte şi după majorare se prezintă astfel: Nr.200 Situaţia nouă 7. Continuare aplicaţia: Are loc o creştere de capital prin emisiunea unei acţiuni. R. sunt tranzacţionate la bursa de mărfuri. Transa I: . valoarea de emisie fiind egală cu valoarea nominală.000 1.încasarea a 50% din valoarea nominală + 100% prima de emisiune 5121 = 456 700 . care le poate aduce dividente mai mari în cazul obţinerii de profit. astfel încât nivelul DS-ului este dat de raportul cerere-ofertă. având preţul de emisiune de 1200 lei şi valoarea nominală de 1000 de lei.000 1.încasarea ultimilor 50% 5121 = 456 500 .200. Exemplu: Societatea X îşi creşte capitalul social prin emisiunea a 1500 de acţiuni noi. Ctr.000 8. prima de emisiune este 200 de lei. datorată creşterii numărului de acţiuni. 1 2 3 4 5 6 Indicatori C.700.000. Ei beneficiază totuşi de un capital social mai mare.200. acţiuni VN (1:4) VCTB Situaţia veche 6.000 6.160 38 .S. fiind negociabile. Aceasta se realizează prin atribuirea acestora unor titluri de valoare – drepturi preferenţiale de subscriere (DS).000 1. Odată cu DS-ul se calculează şi paritatea de emisiune.

patru acţiuni vechi pentru o acţiune nouă (nunăr de DSuri/acţiune nouă).000 la 8. apropiat de valoarea contabilă a acţiunii. ci direct contul 1012. Nr.subscrierea de capital cu aport în natură: 456 = % 2400 1012 2000 1043 400 39 . iar diferenţa dintre valoarea aportului şi valoarea nominală a creşterii capitalului social o formează prima de aport. considerând preţul de emisiune de 1100 lei. VCTB nouă = VN + DS (corespunzătoare parităţii de emisiune) = 1000 + 4*40 = 1160 Cazuri:Dacă acţiunile noi sunt subscrise de vechii acţionari.scade valoarea uni DS cu 20 de lei. cât şi valoarea DS-urilor corespunzătoare parităţii de emisiune. creşterea nominală a capitalului social = număr de acţiuni* VN numărul de acţiuni se calculează raportând valoarea aportului în natură la preţul de emisie al unei acţiuni Pentru că aportul în natură trebuie pus imediat după subscriere. valoarea aportului stabilită de evaluator fiind de 2400 lei. . În aproape toate cazurile numărul de acţiuni vechi deţinute de un acţionar vechi nu este divizibil cu paritatea de emisiune. El poate să mai cumpere un DS sau să le vândă pe cele 3. Valoarea aportului în natură este stabilită de către o comisie de evaluări. de la 1160 la 1180. Preţul de emisie al unei acţiuni este 12 lei. b. . . Dacă acţiunile noi sunt subsctrise de către acţionari noi.creşte valoarea contabilă nouă cu 20 de lei. • preţul de emisie este mai mare decât valoarea nominală. atunci un acţionar nou plăteşte efectiv valorea contabilă nouă. acţiuni noi = 2400/12 = 200 de acţiuni noi Valoarea nominală a creşterii de capital social = 200 acţiuni * 10 lei = 2000 lei Prima de aport = 2400 – 2000 = 400 lei . el rămâne astfel cu 3 DS-uri. un acţionar vechi pentru a intre în posesia unei acţiuni noi plăteşte VN = 1000 lei şi depunde DS-uri într-un număr corespunzâtor parităţii de emisiune (4 DS-uri). va putea intra în posesia unei acţiuni noi folosind 16 DS-uri. diferenţa fiind preima de emisiune: Exemplu: Aceleaşi date ca la problema anterioară.acţionarii vechi plătesc preţul de emisiune+ DS. atât VN = 1000 lei.850. diferenţa până la paritatea de emisiune poate fi vândută sau poate fi cumpărată de către acţionari. în natură: în cazul creşterii de capital cu aport în natură nu se pune problema protecţiei vechilor acţionari. . adică 160 lei.creşte capitalul propriu cu prima de emisiune de la 7. Conform parităţii de emisiune de ¼ .DS = 1200 – 1160 = 40 lei Paritate de emisiune = 1500/6000 = ¼ . de la 40 la 20. pentru contabilizare nu se utilizează contul 1011. Dacă un acţionar vechi deţine 19 acţiuni vechi el va primi 19 DS-uri.500. VN = 10 lei.000. Efectele asupra capitalului şi a valorii contabile sunt: . Acţiunile noi se emit la un preţ teoretic.acţionatii noi plătesc valoarea contabilă nouă. Exemplu: O creştere a capitalului social cu aport în natură a unui utilaj.

ctr 1 2 3 4 5 6 Indicatori C.000 1.P. • datoriile către bănci. Diferenţa dintre valoarea de conversie (a datoriei) şi valoarea nominală este prima de capital (se contabilizează în contul 104). Exemplu: Un împrumut de 4 000 de obligaţiuni cu valoarea nominală de 1 000 se transformă în 2000 de acţiuni cu valoarea nominală de 1750. R C.S. furnizori în acţiuni.200. Creşterea de capital poate fi realizată şi prin emisiunea de acţiuni noi care se ditribuie gratuit acţionarilor. Ca şi în cazul DS-urilor DA exprimă pierderea de valoare ca urmare a creşterii numărului de acţiuni.000 6. Nr.000. pot fi transformate: • obligaţiile în acţiuni.213 = 456 2400 2. Operaţiunea de contabilizare îmbracă forma: 1068 = 1012 400000 Dacă s-ar fi încorporat prime de capital: 1004 = 1012 400000 Dacă s-ar fi încorporat profit: 117 = 1012 400000 Condiţia ca un angajament financiar să se transforme în capital social este ca.125 DA = 1200 – 1125 = 75 lei Paritatea de emisiune = 400/6000 = 1/15 VCTB nouă = 15* DA = 15* 75= 1125 lei Un acţionar vechi pentru a intra în posesia unei acţiuni noi depune 15 DA. Există angajamnete financiare convertibile. creşterea de capital prin încorporarea de rezerve – creşterea capitalului social prin operaţiuni interne (are loc creşterea capitalului social şi concomitent scăderea altor componente ale capitalului propriu).000 7. acţiuni VN VCTB Situaţia veche 6. deoarece noii acţionari sunt creditorii firmei.000 lei.200 Situaţia nouă 6. sau prin creşterea valorii nominale a celor deja existente. avem următoarea situaţie: Nr.200. un acţionar nou pentru a intra în posesia unei acţiuni noi plăteşte valoarea contabilă nouă (achiziţionare vechi ?).200.000 1.drepturi de atribuire (DA) – care se ataşează acţiunilor.000 6. Valoarea de emisie a acţiunilor noi este apropiată de valoarea contabilă.400. În cazul conversiei angajamentelor financiare în capital social nu se pune problema protecţiei vechilor acţionari. creditorii să fie interesaţi să devină acţionari.400 1.000 1. Prima de conversie = (4000*1000) – (2000*1750) = 500000 • împrumutul din emisiunea de obligaţiuni se contabilizează în contul 161.000 800. Protecţia vechilor acţionari este asigurată atribuindu-le lor . Se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă veche şi valoarea contabilă nouă. Exemplu: Menţinând datele iniţiale şi considerând că întreprinderea încorporează rezerve în capitalul social de 400. Similar şi paritatea de emisiune.000 7. pentru care se emit 400 de acţiuni noi. fiind o obligaţie de plată 161 = % 4 000 000 1012 3 500 000 1044 500 000 40 .000 1.

* răscumpărare: * anulare: 502 = 5121 2000 lei % = 502 2000 lei 1012 1900 lei 1068 100 lei În cazul unui plus de valoare se majorează primele de capital.capialul este supraporţionat faţă de activitatea societăţii. se anulează acţiunile emise b. 2. Alte modalităţi: amortizarea capitalului. Exemplu: Se răscumpără o acţiune la preţul de răscumpărare de 2000 de lei în condiţiile în crae valoarea ei nominală este de 1900 de lei. iar anularea devine: 41 . răscumpărarea acţiunilor proprii. ceea ce înseamnă un minus de valoare de 100 de lei. 1. Reducerea capitalului social prin acoperirea pierderilor: pierderile sunt acoperite în n+1.reducerea valorii nominale acţiunilor. vânzarea acţiunilor emise către salariaţi sau terţi (scop) a. . n+2 din profit sau din rezervele legale Exemplu: Cheltuieli rezultat reportat 117/P Clasa 6 % = = 1000 = % 1000 Clasa7 800 121 800 Venituri 200 .se reduc investiţiile dintr-un sector de activitate. Acţiunile proprii răscumpărate sunt contabilizate în contul 502 la nivelul preţului de răscumpărare. Rambursarea unei părţi din capitalul social la acţionari (la SA) are loc atunci când: . 3. .reducerea numărului de acţiuni. Rambursarea unei părţi din capitalul social la acţionari (la SA). Acoperirea pierderilor.pierdere 121 117/P 1012 = 3. Preţul de răscumpărare este diferit de valoarea nominală a acţiunilor. ce diminuează rezerva din 1068. Reducerea capitalului social prin răscumpărarea acţiunilor proprii se poate realiza la bursa de valori în două feluri: a. sau pe seama contului 1041 atunci când preţul de răscumpărare este mai mic decât valoarea nominală. Diferenţa dintre preţul de răscumpărare şi valoarea nominală se contabilizează pe seama contului 1068 atunci când preţul de răscumpărare este mai mare decât valoarea nominală. 1. Metodologic se înregistrează prin 2 operaţiuni conatabile: • reducerea capitalului concomitent cu evidenţierea datoriei de plată către acţionari 1012 = 456 • plata către acţionari a capitalului retras 456 = 5121 2. .are loc retragerea unor acţionari dacă AGA este de acord Modalităţi de realizare: .Contabilitatea reducerii capitalului social Există trei căi de reducere a capitalului social: 1.

ci doar structura. fie în totalitate. mai mare sau maimic decât preţul de răscumpărare. Acest lucru nu modifică mărimea capitalului social. între valoarea bunurilor primite ca aport şi valoarea nominală a acşiunilor (prime de aport)şi între valoarea datoriei obligatare (a unei obligaţiuni) şi valoarea nominală a unei acţiuni (prime de conversie). 456 = 1011 Amortizarea capitalului se face fie din rezervele disponibile 1068. Constă în rambursarea către acţionari a capitalului social depus fie parţia. fie în contul 764 ca venituri cedate.Se reduc componentele capitalurilor proprii pe seama cărora s-a făcut amortizarea (1068. operaţiile contabile: 42 - . Se contabilizează prin trei operaţii: * dacă amortizarea se face din rezultat: 1068 = 456 dacă amortizarea se face din profit: 117 = 456 * plata către acţionari a capitalului amortizat: 456 = 5121 * modificarea frmei capitalului din neamortizat în amortizat: 1012n =1012a Consecinţe: . cheltuială financiară în contul 664. Acţiunile se răcumpără de la bursă şi se vând la un alt preţ. ci doar modifică structura. se contabilizează în contul 104.1012 = % 502 1041 Acţiunile răscumpărate pentru a fi vândute salariaţilor sau unor terţi nu micşorează capitalul social. Contabilitatea primelor de capital primele de capital se constituie ca excedent între valoarea de emisiune şi valoarea nominală (primele de emisiune). * răscumpărare: 502 * vânzare către salariaţi: 5121 5000 5121 = % 502 764 Dacă se vinde la o valoare mai mică:% = 502 5121 664 Capitalul social nou este egal cu cel vechi: 1012n = = 5200 5000 200 1012v Amortizarea capitalului este reglementată fie în virtutea unei decizii statutare. ceea ce are implicaţii în plan fiscal: la lichidarea capitalul neamortizat nu se impozitează. fie printr-o decizie a AGA. restituindu-se acţionarilor restul de 90%. între valoarea contabilă a acţiunilor stabilite în urma fuziunii şi valoarea lor nominală (prime de fuziune). Exemplu: 1. depunătorii primesc în continuare dividende în funcţie de mărimea capitalului social depus. fie din 117. Motivul îl constituie faptul că amortizarea s-a făcut din profitul neimpozitat la repartizarea în rezerve sau rezultat reportat. Deşi capitalul este amortizat parţial sau total. în schimb cel amortizat se impozitează cu o cotă de 10%.Capitalul social rămâne nemodificat ca mărime. Se răscumpără o acţiune la preţul de răscumpărare de 5000 şi se vinde către salariaţi cu 5200. Diferenţa se contabilizează fie ca. 117) . dar nu şi ca structură.

deci plusul de valoare este de 5000 213 = 105 5000 681 = 281 12000 în exerciţiul N+2 la 31 dec. • plusul sau minusul de valoare. 2.* constituirea: 456 = % 1012 (1011) 104 * utilizarea – încorporarea în alte componente ale capitalului propriu: 104 = 106 sau 104 = 1012 Contabilitatea rezervelor din reevaluare imobilizări corporale şi necorporale. 213 = 404 50000 681 = 281 10000 681 = 281 10000 în exerciţiul N+1 la 31 dec. • dacă la prima reevaluare se obţiune un plus de valoare se contabilizează ca rezervă în contul 105. atunci apare un plus de valoare. Reevaluarea prin creşterea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate. ulterior imobilizările sunt evaluate potrivit standardelor internaţionale contabile astfel: • dacă se aplică tratamentul contabil de bază. • dacă la a treia reevaluare se obţine un plus de valoare. . atunci apare un minus de valoare. evaluarea ulterioară se face la costul imobilizărilor diminuat cu amortizarea şi provizioanele – valoarea contabilă netă • dacă se aplică tratementul contabil alternativ premis (?). iniţial imobilizările sunt evaluate la costul lor.dacă minusul este în limita plusului precedent. Presupune diminuarea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate .când plusul este în limita minusului precedent. obţinut în urma reevaluării se contabilizează în conturile 105. 6816. 7813. el diminuează rezerva existentă . Presupune recalcularea valorii contabile brute şi a amortizării cumulate pe baza unui indice de preţ.dacă minusul depăşeşte plusul precedent suma se contabilizează ca o cheltuială în contul 6813. aceasta se contabilizează astfel: . iar valoarea contabilă nominală este recalculată la valoarea justă.când plusul este mai mare deât minusul precedent. În urma reevaluării unei imobilizări: • dacă valoarea justă este mai mare decât valoarea contabilă netă. plusul se contabilizează ca venit în contul 7813 (de provizioane). deci apare un minus de 7000 % = 213 7000 105 5000 6813 2000 43 - Exemplu: în exerciţiul N . • dacă valoarea justă este mai mică decât valoarea contabilă netă. • dacă la a doua reevaluare se obţine un minus de valaore se contabilizează astfel: . Reevaluare prin diminuarea (creşterea?) valorii contabile nete. N+1 – prima reevaluare 281 = 231 20000 presupunem că valoarea justă = 35000 valoarea contabilă netă = 30000. evaluarea se face la valoarea reevaluată (valoarea justă). Există două metode de calcul şi contabilizare: 1. se contabilizează ca rezultat în 105. N+2 – are loc reevaluarea 281 = 213 12000 valoarea nominală = 23000 valoarea justp = 16000.

valoarea de rambursare 1000 lei pe obligaţiune (egală cu valoarea nominală). • în exerciţiul n – 1.n 1. se înregistrează subscrierea de către obligatari % = 161 1 000 000 461 940 000 169 60 000 2.n un împrumut obligatar de 1000 de obligaţiuni. la preţul de emisiune de 940 000 lei 44 . în momentul contabilizării împrumutului. Exemplu: Societatea X emite la 1. el poate fi cel puţin egaş cu valoarea nominală. • Prima de rambursare a obligaţiunilor –este suplimentul de valoare plătit de societatea emiţătoare obligatarilor. rambursabil în 2 rate egale (1.. constituite prin vânzarea de obligaţiuni către cumpărători. aceste cheltuieli se amortizează pe durata împrumutulu pe seama cheltuielilor de exploatare.n+2). Cheltuielile cu emisiunea sunt de 24000 lei. rata dobânzii de 15% pe an.. Datorii ce privesc imobilizările financiare 4. care se amortizează pe durata împrumutului. • Cheltuieli cu emisiunea de obligaţiuni: se contabilizează în prezent ca. Ele cuprind: 1. Creditele bancare pe termen mediul şi lung 3. el poate fi egal cu valoarea nominală sau mai mic decât aceasta.n+1 şi 1. Vânzarea obligaţiunilor se face fie prin intermediul unor instituţii financiare sau bancare (de regulă). îmcasarea împrumutului de la obligatari . contul 6868. Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni: acestea sunt denumite şi credite obligatare şi reprezintă datorii pe termen lung. plătite din contul curent .10. cheltuieli de constituire a societăţii (imobilizări necorporale). fie de către societatea emitentă. durata de doi ani. 5000.).10. valoarea de emisiune de 940 lei pe obligaţiune. pe de o parte sub formă de cheltuieli în contul 666 şi pe de altă parte ca datorie de plată în contul 1681. pe seama cheltuielilor financiare. care se contabilizează. Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni 2. Preţul de emisiune apare contabilizat în contul 461. se calculează ca diferenţă între preţul de rambursare (mai mare) şi cel de emisiune (mai mic). • Preţul de rambursare – este preţul plătit la scadenţă cumpărătorului.10. cu valoarea nominală de 1000 lei pe obligaţiune. Ea se amortizează pe durata acestuia. Alte împrumuturi şi datorii asimilate 5.10. dar în general este mai mare decât aceasta pentru a face împrumutul mai atractiv.Capitolul VII. Pentru contabilizarea operaţiunilor privind obţinerea şi rambursarea împrumutului din emisiunea de obligaţiuni şi a altor operaţiuni implicate este necesar să fie cunoscute: • Valoarea nominală a obligaţiunilor – exprimă mărimea de referinţă a unei fracţiuni din împrumutul obligatar şi se constituie printr-o sumă de ordinul miilor întregi (1000. Preţul de rambursare apare evidenţiat în contabilitate ca datorie de plată în contul 161. Contabilitatea datoriilor pe termen lung Sunt resurse străine care există în întreprindere pe o perioadă mai mare de 1 an.. Dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate 1. pentru a face împrumutul mai atractiv. Aceasta trebuie să ramburseze împrumutul primit la termen sau eşalonat (mai multe rate scadente) şi să plătească cumpărătorului o dobândă înscrisă pe cupoanele ataşate obligaţiunilor. Prima de rambursare se contabilizează în contul 169. • Preţul de emisiune – preţul la care se emit şi se vând obligaţiunile. contul 6811. În funcţie de valoarea nomianlă se calculează dobânda împrumutului.

n+1 666 = 1681 18 750 (500000*15%*3/12) • în exerciţiul n+2 – la 1. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1.n-31.n+2 666 = 1681 56 250 • la 31.1.10. se plăteşte dobânda aferentă primei rate 1681 = 5121 150 000 (1000000*15%) 9. se plăteşte dobânda aferentă celei de-a doua rate 1681 = 5121 75 000 (500000*15%) 15.n 6868 = 169 7500 (60000/24 luni*3 luni =7500 lei) 6.10. concomitent cu plata dobânzii se contabilizează şi cheltuielile datorate de plată a dobânzii pe perioada 1. contabilizarea dobânzii aferente împrumutului pe perioada de folosire 1.n31.n+2-1.10.10.n .10.12.5121 = 461 940 000 3.n+1 6811 = 280 12 000 11.10.n+131.10.1. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1.n 666 = 1681 37500 (1000000*15%*3/12) • în exerciţiul n+1 – 1.10.n-31.n+131.12.12.10.12.12.n+1 7.n+1 666 = 1681 112 500 (1000000*15%*9/12) • la 31.10. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1.n+1-31.1.n+2 16.n+1 6868 = 169 30 000 12.n+2 13. concomitent cu plata dobânzii se contabilizează şi cheltuielile datorate de plată a dobânzii pe perioada 1.n+1 10.1.n+1-1. amortizările aferente cheltuielilor de constituire pentru perioada 1. plata cheltuielilor de constituire 201 = 5121 24 000 • la 31.12.12.se contabilizează cheltuielile aferente împrumutului 4.n 6811 = 280 3000 (24000/24luni*3 luni = 3000 lei) 5. se rambursează prima rată de 500 000 161 = 5121 500 000 8. plata ultimei tranşe de 500 000 161 = 5121 500 000 14.n+2 6811 = 280 9000 45 . contabilizarea dobânzii aferente împrumutului pe perioada de folosire 1.12.1.n+-1.

04. Credite bancare pe termen mediu şi lung . Dacă diferenţa de valoare este în plus se contabilizează ca venit financiar în contul 764. iar dobânzile se contabilizează pe de o parte ca cheltuieli financiare 666.12. Evidenţa obligaţiunilor răscumpărate este realizată cu ajutorul contului 505 la preţul de răscumpărare.04. şi pe de altă parte ca obligaţie de plată. în contul 1682 Exemplu: Societatea X primeşte la 1. calcularea diferenţei de dobândă pentru perioada 1.n+1-1.04. amortizarea primelor de rambursare aferentă perioadei 1. cu dobândă fixă de 10% pe an.04.n+1 666 = 1682 100 (4000*10%*3/12) 5. Exemplu: Se răscumpărăr o obligaţiune la preţul de răscumpărare de 110 lei.04.n+1 666 = 1682 225 (3000*10%*9/12) 46 .contabilitatea lor este ţinută cu ajutorul contului 1621. răscumpărarea şi anularea obligaţiunilor – se face din diferite considerente financiare.n+2 6868 = 169 22500 Alte operaţiuni legate de împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni: a.sunt sume primite cu împrumut de la băncile comerciale. încasarea la 1.04. .n+1 a primei rate de 1000 162 = 5121 1000 4.1. rambursabil în 4 ani în rate egale. • operaţii în n 1. purtătoare de dobândă.12. operaţiile contabile corespunzătoare sunt: 161 = % împrumut convertit 1012 număr de acţiuni*venit nominal 1044 prima de conversie b.n+2-1. ramburasarea la 1. anularea obligaţiunilor % = 505 110 161 100 664 10 * dacă preţul ar fi fost mai mic formula 2 ar fi fost: 161 = % 505 764 2. preţul de răscumpărare finnd mai mic. răscumpărarea obligaţiunilor 505 = 5121 110 2.n-31. în condiţiile în care preţul de rambursare este de 100 lei.n+1 a dobânzii aferente primei rate 1682 = 5121 400 (4000*10%) 6. calcularea şi contabilizarea la 31.n a împrumutului 5121 = 1621 4000 2. ca cheltuială financiară. 1. Dacă este mai mare diferenţa de valoare se contabilizează în contul 664.17.n a dobânzii aferente perioadei 1. egal sau mai mare decât preţul de rambursare.n+1-31.n 666 = 1682 300 (4000*10%*9/12) • operaţii în n+1 3.12. plata la 1.04. calcularea şi contabilizarea dobânzii aferente pentru perioada 1.10.n un credit bancar de 4000.01. convertirea obligaţiunilor în acţiuni – se face numai dacă împrumutul a fost lansat cu această clauză.

în contul 2764 şi pe de altă parte ca venit financiar 763 Întreprindere care primeşte 1. 168 = 5121 Intreprinderea care acordă 1.pentru ea dobânda cuvenită se contabilizează pe de o parte ca o creanţă de încasat. iar dobânzile aferente se întregistrează în conturile 666 şi 1685 . 666 = 168 la finele fiecărui exerciţiu restituirea ratelor 3. 5121 = 166 2. 2764 = 763 se înregistrează dobânda aferentă primirea ratelor 3.intreprinderea care acordă împrumutul în contabilizează ca o creanţă imobilizată în contul 267 (2673) . 2764 = 763 5.creditele sunt purtătoare de dobândă . 2673 = 5121 2. Datorii ce privesc imobilizările financiare . 666 = 168 5. 5121 = 2764 47 .3. 5121 = 2673 4.evidenţa lor se ţine în contul 166. 166 = 5121 4.acestea sunt sume încasate de la societăţi comerciale care deţin titluri de participaţie ale intreprinderii .

2. structură Imobilizările corporale sunt bunuri de folosinţă îndelungată. Structură: imobilizările din grupa 21 – terenuri. Situaţia priveşte 48 . Active imobilizate financiare: cuprind valori financiare investite de întreprindere în patrimoniul altei intreprinderi sub forma de titluri. vadul comercial. costul activului să poată fi evaluat în mod credibil. brevete. etc. ele îşi transmit valoarea în mod treptat asupra producţiei. de dezvoltare. deschise pentru fiecare imobilizare în parte. Ele sunt prezentate în grupa 20 din planul de conturi. Ele sunt prezentate în grupa 21 din planul de conturi. Active imobilizate necorporale: valori economice de investiţie. concesiuni. . Activele imobilizate imbracă trei forme: 1.cheltuieli de constituire. 2. . deţinute de o întreprindere pentru activitatea de exploatare. alte investiţii financiare şi creanţe imobilizate. licenţe. pentru a fi considerate imobilizări trebuie să îndeplinească 2 condiţii cumulative: durata de folosire mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita prevăzută de lege. Contabilitatea imobilizărilor corporale a) Definiţie. care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. utilizate în activitatea de exploatare a intreprinderii. şi în calitatea lor de mijloace de muncă .Capitolul VIII – Contabilitatea activelor imobilizate 1) 2) 3) 4) Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale Contabilitatea imobilizărilor necorporale Contabilitatea imobilizărilor corporale Contabiliatea imobilizărilor financiare 1. Recunoaşterea imobilizărilor corporale se face după principiile generale de recunoaştere a activelor: să fie posibilă generarea de beneficii economice viitoare către întreprindere. determinate să fie utilizate în activitatea unei intreprinderi pe o perioadă scurtă. amenajări. 3. ca obiect de evidenţă ce poate fi o imobilizare compusă dintr-un element sau un complex de imobilizări (mai multe elemente) – se pune problema dacă elementele componente sunt recunoscute ca imobilizări distincte sau sunt considerate în ansamblul elementelor componente. mai mică de un an. interese de participare. spre deosebire de activele circulante care sunt bunuri şi valori.fondul comercial: reprezintă cheltuieli efectuate pentru menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitatea al intreprinderii (clientelă. aferente activului respectiv. fondul comercial şi alte imobilizări necorporale. mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare. în fapt el apare numai la achiziţionarea unei intreprinderi şi se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare şi activul net al acesteia. Imobilizările corporale apar în contabilitate în conturi analitice distincte. Elementele individuale ale imobilizărilor corporale se identifică utilizând raţionamente profesionale în funcţie de specificul întreprinderii. segmentul de piaţă) – cuprinde şi sumele plătite în cazul achiziţionării unei intreprinderi. recunoaştere. serviciilor sub formă de amortizare. Active imobilizate corporale: sunt bunuri de folosinţă îndelungată. Delimitări şi structuri privind imobilizările corporale Activele imobilizate sunt bunuri şi valoare destinate să fie utilizate o perioadă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea unei intreprinderi.

a doua soluţie are avantajul recuperării dobânzii pe calea amortizării imobilizării. • sunt adăugate valorii contabile dacă sunt efectuate pentru îmbunătăţirea performanţei activului (exemplu: modernizări). valoarea justă. dobânda poate fi tratată în două moduri: * cheltuieli ale perioadei (cheltuieli financiare): 666 = 1682 * componentă a costului de achiziţie (dobândă capitalizată): gr21 = 1682 Adoptarea acestor soluţii depinde de situaţia fiecărei întreprinderi. în 3 moduri: • sunt recunoscute ca cheltuieli ale perioadei (clasa 6) dacă sunt efectuate pentru întreţineri şi reparaţii. Se ştie că majoritatea acestora este înregistrată ca stocuri. recuperată (?). cât şi a capacităţii de finanţare. ea poate fi egală cu costul activului (tratament de bază) sau cu valoarea justă (tratament alternativ). costul de achiziţie. se utilizează atunci când se achiziţionează imobilizări ca parte componentă a unei întreprinderi. Diferenţa de valoare între valoarea contabilă şi cea de inventar se contabilizează ca provizion pentru depreciere atunci când este vorba de o diferenţă negative (valoarea contabilă mai mare decât valoarea de inventar). sunt excluse din costul de producţie cheltuielile de administraţie. • Dacă piesele componente ale unei imobilizări au durate de viaţă diferite sau aduc beneficii viitoare în mod diferit – imobilizări corporale care se amortizează distinct prin rate şi metode de amortizare diferite. b) Evaluarea imobilizărilor corporale Evaluarea activelor şi a imobilizărilor corporale se face iniţial la cost. Valoarea justă: valoarea stabilită între părţi de bună voie şi în deplină cunoştinţă de cauză. de producţie. la exp.îndeosebi piesele de schimb şi echipamentele de service. Dacă întreprinderea achiziţionează imobilizări din credite bancare pe termen lung . acestea sunt tratate în funcţie de scopul în care se efectuează. întrucât matriţa are o durată mai scurtă. la noi se face centralizat (dispusă prin acte normative). ? şi pierderile din exploatările dinainte ca activul să atingă parametrii planificaţi. • sunt recunoscute ca active distincte ce înlocuiesc pe cele scoase din activ. (exemplu: prelata folosită pentru închiderea camionetei). Costul de producţie: cuprinde cheltuielile directe şi indirecte repartizate raţional. taxele nerecuperabile. • piesele de schimb care se folosesc regulat doar în legătură cu o anumită imobilizare şi care se amortizează pe o durată ce nu depăşeşte durata de viaţă a imobilizărilor sunt imobilizări corporale. 49 . cheltuielile directe legate de punerea în funcţiune a activului. duratei de viaţă val. De la intrarea în întreprindere şi până la finele perioadei. fiind recunoscute ca elemente (?) în momentul consumului. dacă se aplică tratamentul contabil alternativ posibil. se efectuează o serie de cheltuieli ulterioare. costuri pentru dezafectare (demontarea activului. iar ulterior (la bilanţ) evaluarea se face la cost mai puţin amortizarea şi provizioanele sau la valoarea reevaluată (justă). cu implicaţii financiare atât în privinţa nivelului eşalonat al profitului. În ţara noastră reglementările contabile armonizate cu directivele europene şi cu standardele internaţionale prevăd patru momente ale evaluării: Evaluarea iniţială – se face la cost. Evaluarea la inventar: se face la valoarea de inventar (valoarea actuală). Diferenţele rezultate din reevaluare se contabilizează în principal ca rezerve din reevaluare (contul 105). (exemplu: întreprinderea ce produce ciocolată achiziţionează linia tehnologică ce conţine şi matriţa în care se toarnă ciocolata. refacerea terenului). întreprinderea va contabiliza două amortizări). mutarea în altă parte. Costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare. prima soluţie având dezavantajul diminuarii profitului în perioada în care se contabilizează dobânda în mod semnificativ. Există trei excepţii: • atunci când întreprinderea utilizează pe mai multe perioade. Reevaluarea imobilizărilor în ţările occidentale se face descentralizat (la opţiunea întreprinderii). ele nu se încadrează în categoria imobilizărilor corporale.

accelerată. Rata liniară = RL = valoarea conatbilă relativă/ durata de viaţă exprimată în ani = 100/D Dacă o imobilizare are durata de 5 ani atunci RL = 20% Amortizarea anuală – se calculează aplicând la valoarea contabilă rata linară.Evaluarea la bilanţ: se face la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventariării (valoarea contabilă netă). degresivă. Se estimează pe baza raţionalităţii profesionale având în vedere factori ca: nivelul estimat de utilizare a capacităţii de producţie.. construcţii. • în celelalte cazuri: valoarea contabilă minus amortizarea minus eventualele provizioane. Evaluarea la ieşire: la costul imobilizării (conturi de imobilizări). putându-se trece la utilizarea alteia doar atunci când intervin sisteme obiective şi începând cu exerciţiul financiar următor... Celelalte imobilizări corporale (amenajări. Terenurile au o durată de viaţă nelimitată şi nu se amortizează (se pot deprecia reversibil – provizioane pentru depreciere). odată aleasă metoda trebuie utilizată cu consecvenţă de la un exerciţiu financiar la altul. după deducerea prealabişă a costurilor de cedare estimate. • în cazul terenurilor: valoarea contabilă minus provizioane. Dacă valoarea contabilă = 2000 lei şi RL = 20% atunci amortizarea anuală (AA) = 400 lei AA = VC * RL . Opţiunea pentru utilizarea uneia dintre cele 3 metode aparţine fiecărei întreprinderi. 2000 – 400 = 1600 1600 – 400 = 1200 VCR = VC – sumă de AA 50 . În cazul anumitor întreprinderi se utilizează metoda amortizării pe unitate de produs.. 3) metode de amortizare utilizate: potrivit legii 15 din 1994 în ţara noastră sunt utilizate 3 metode: liniară. c) Amortizarea imobilizărilor corporale Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe parcursul duratei de viaţă utilă. apărută ca urmare a perfecţionărilor aduse tehnicilor şi limitelor juridice privind folosirea acivului. Este cea mai simplă metodă şi foarte apropiată de deprecierea reală – deprecierea justificată economic.. Metoda liniară: constă în calculul valorii contabile a imobilizării pe toată durata de folosinţă (ani întregi). uzura morală. 2000*20%= 400 Valoarea contabilă rămasă (netă) – diferenţa dintre valoarea contabilă şi suma amortizării anulale. Valoarea reziduală = valaorea netă pe care o întreprindere estimează că o va putea obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă. dacă nu este semnificativă se consideră nulă (chiar dacă la scoatere din funcţiune se contabilizează cheltuieli de bunuri şi se contabilizeazî cheltuiele cu scoaterea din funcţiune). maşini) au durată limitată şi sunt supuse amortizării (depreciere ireversibilă). Mărimea amortizării este determinată de trei factori: 1) durata de viaţă utilă – perioada de-a lungul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării. dar cheltuielile de întreţinere şi reparaţii cresc pe măsura epuizării duratei de viaţă – la începutul perioadei de folosinţă totalul cheltuielilor de exploatare (amortizare + întreţinere) este mai mic şi din ce în ce mai mare pe măsura epuizării duratei de viaţă. terenuri. 2) Valoarea amortizabilă: se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă şi valoarea reziduală. Cheltuielile cu amortizarea sunt constante în timp. Aceasta se estimează şi se calculează de regulă doar atunci când ea este semnificativă (clădiri). Politica de management a întreprinderii poate impune o durată de viaţă utilă mai micp decât durata economică (prin vânzarea activului după un anumit timp sau după consumarea parţială a acestuia). uzura fizică determinată de condiţii concrete de utilizare (număr de schimburi).

. atunci când imobilizările intră în întrerindere în cursul anului. . în anul în care intră în întreprindere amortizarea se calculează începând cu luna următoare. Metoda accelerată: includerea în primul an de funcţiune în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea amortizată. începând cu cel de-al doilea an amortizarea se calculează după metoda liniară. începând cu acel exerciţiu amortizarea se calculează după metoda liniară. Rata degresivă se determină înmulţind rata liniară cu un coeficient multiplicator. la propunerea Ministerului Fiannţelor Publice.5 RD = 100/5 ani* 1. Precizare: pentru a se obţine o valoare netă nulă la finele perioadei de amortizare metoda prevede că atunci când la închiderea unui exerciţiu amortizarea degresivă este mai mică sau egală cu amortizarea liniară. dar efectele financiare şi fiscale sunt mai accentuate. indiferent de dată. 51 . Se apropie de amortizarea degresivă.N AA (primul an ) = 2000 lei*20%*9/12 = 300 AA (ultimul an) = 2000 lei*20%*3/12 = 100 Metoda degresivă: calcularea şi alocarea neuniformă a valorii amortizabile pe durata de funcţionare în sensul că amortizarea degresivă este mai ridicată decât cea liniară în primii ani şi mai mică în ultimii ani.5 dacă durata normată este de peste 10 ani.5 dacă durata normată este de 2-5 ani. Presupunem că imobilizarea a intrat în patrimoniu la 18. pentru primul an calendaristic şi pentru ultimul an amortizarea se calculează în funcţie de numărul de luni de funcţionare (parţială). profitului şi impozitului pe profit. Pe total are loc o anumită amortizare a cheltuielilor de exploatare.2 dacă durata normată este de 5-10 ani. Se calculează în două variante: • fără luarea în calcul a uzurii morale: calculul amortizării se face aplicând rata degresivă la valoarea contabilă netă.12.1.03. cheltuielile de întreţinere şi reparaţii cresc. Aceşti coeficienţi pot fi modofocaţi numai prin hotărâre de guvern.2. Exemplu: O imobilizare intră pe 10.În practică. creşte pe măsura epuizării duratei de viaţă. stabilit prin acte normative şi în prezent poate fi: .5 = 30% Calculul amortizării degresive comparat cu metoda liniară (RD = 30%): Exerciţiu financiar Amortizare liniară VCN început de an Amortizare degresivă N+1 400 2000 600 N+2 400 2000-600=1400 420 (1400*30%) N+3 400 980 – de aici se 326 aplică metoda liniară N+4 400 326 N+5 400 328 Amortizarea inclusă în cheltuielile de exploatare des.N VC = 2000 lei Durata = 5 ani Valoarea reziduală = 0 Coeficient multiplicator = 1.

considerând că demontarea utilajului a fost făcută de un prestator de servicii. *% = 404/x 6000 213 5000 4426 1000 * înregistrarea cheltuielilor de trasport % = 404/y 240 213 200 4426 40 . ieşirea. achiziţii. la unele imobilizări utilizate în exploatarea de zăcăminte. la finele perioadei de exploatare. utilizarea sau amortizarea. TVA de 20%. realizarea de imobilizări în regie (din producţie proprie). Exemplu: Se achiziţionează o sondă de extracţie la preţul de cumpărare de 5000 lei. refacerea terenului). utilizat pentru acoperirea cheltuielilor efective cu dezafectarea. cheltuielile cu dezafectarea se contabilizează în felul următor: *% = 401 840 628 700 4425 140 I. Exemplu: Se cumpără un utilaj la preţul de cumpărare de 5000 lei. Cazul general îl reprezintă situaţia când costul de achiziţie este format din costul de cumpărare şi cheltuielile de transport. 2. 3. alte căi (un plus de inventar. manipulare şi de punere în funcţiune. cheltuielile de transport sunt de 200 lei şi se estimează că. între care aportul la capitalul social. Operaţiunile economice privind imobilizările corporale se grupează în 3 categorii: 1.Contabilzarea operaţiilor privind imobilizările corporale Pentru contabilizarea imobilizărilor coporale se utilizează conturile din grupa 21. mutarea. donaţii. imobilizări primite în leasing. din grupa 23 (231 – imobilizări coporale în curs). Pentru aceate componente ale costului de achiziţie se constituie un provizion. Achiziţionarea de imobilizări – contabilizarea lor se face în funcţie de componentele costului de achiziţie. care a facturat suma de 700 de lei. cheltuielile cu dezafectarea sunt de 800 de lei Achiziţionarea de imobilizări se contabilizează prin următoarele operaţiuni: *% = 404/x 6000 213 5000 4426 1000 *% = 404/y 240 213 200 4426 40 Constituirea provizionului pentru cheltuielile cu dezafectarea 213 = 1513 800 . respectiv a imobilizărilor corporale în curs). cu TVA de 20%.costul de achiziţie este de 6000 lei La terminarea exploatării.3. Intrarea imobilizărilor corporale are loc pe diferite căi. a cheltuielilor estimate cu dezafectarea (demontarea. grupa 29 (291 şi 293 – provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale. etc). grupa 28 (281 – amortizări privind imobilizările corporale). intrarea.costul de achizişie este de 5200 lei Cazuri particulare: Includerea în costul de achiziţie. 1. 52 .

Avansurile se contabilizează în contul 409. Exemplu: • Se acordă unui furnizor un avans de 2000 409 = 5121 2000 • Ulterior se primeşte facutra pentru preţul de cumpărare de 6000 % = 404 7200 213 6000 4426 1200 • Reţinere avans: 404 = 409 200 • Rămâne obligaţia de plată de 5200: 404 = 5121 5200 IV. În afara celor două taxe nerecuperabile. 666 = 1682 1000 b. fie se constituie ca componente ale costului de achiziţie (sunt capitalizate). ca fond special pentru modernizarea bazei materiale. Acestea pot fi tratate la opţiunea intreprinderii.* se anulează provizioanele constituite. Obligaţia de plată se contabilizează în contul 447. Exemplu: aceleaşi date ca mai sus • primele 3 operaţii se repetă • Pentru plata preţului de cumpărare întreprinderea obţine un credit bancar pe termen lung. taxa vamală şi comisionul vamal. • pe baza facturii externe şi a declaraţiei vamale de import. Achiziţionarea de imobilizări pentru care s-au plătit în prealabil avansuri furnizorilor. la cursul de 10lei/euro. 5121 = 162 5000 • cu care plăteşte furnizorul: 404/x = 5121 5000 • considerăm dobânda de 1000 de lei. la cursul din data întocmirii declaraţiilor vamale de import. deci nu se include în costul de achiziţie. Exemplu: Considerăm că se cumpără un utilaj la preţul de import de 1000 euro. ea se poate contabiliza: a. utilajul se contabilizează: 53 . 213 = 1682 1000 dobânda se recuperează eşalonat pe calea amortizării imobilizării. fie ca cheltuieli ale perioadei contabilizate în contul 666. Achiziţionarea de imobilizări din import. şi anume costul de achiziţie format din preţul de import. urmând ca după primirea facturii şi receptării imobilizării să se facă decontarea finală cu furnizorul. Comisionul vamal se calculează aplicând cota legală la aceeaşi bază de calcul. returnându-se avansul plăti şi achitându-se diferenţa. care sunt purtătoare de dobânzi. în vamă se mai datorează şi TVA. cu efecte pozitive asupra capacităţii de înlocuire a utilajului scos din funcţiune şi asupra capacităţii de autofinanţare a intreprinderii III. Particularitatea o constituie inluderea în costul de achiziţie a taxelor nerecuperabile datorate în vamă (taxa vamală şi comisionul vamal). Taxa vamală se calculează aplicând cotele legale la valoarea în vamă (preţul de import) calculată în lei. pe seama veniturilor din exploatare (contul 7812) 1513 = 7812 800 II. Achiziţionarea de imobilizări având ca sursă de finanţare credite bancare pe termen lung. TVA-ul datorat în vamă se calculează aplicând cota legală la o altă bază de calcul. care este recuperabilă. el fiind datorat Direcţiei Generale a Vămilor. Taxa vamală este datorată bugetului de stat şi se contabilizează ca o obligaţie de plătă în contul 446.

cheltuială financiară în contul 665 (diferenţe de curs valutar): % = 5124 12000 lei 404 10000 lei 665 2000 lei Dacă la data plăţii cursul valutar ar fi fost mai mic. plata se face în valută la cursul de deocntare (de schimb) al zilei. Diferenţa se contabilizează ca. pe parcurs intern: % = 404 240 213 200 4426 40 • se plăteşte furnizorul extern. iar diferenţa pozitivă se contabilizează ca venit financiar. suma în lei plătită ar fi fost mai mică decât obligaţia constituită. 54 . 9lei/euro. Presupunem cursul de 12lei/euro – suma în lei plătită este mai mare decât obligaţia constituită cu 2lei/euro. din contul 5121 şi se contabilizează: 404 = 5121 240 lei Realizarea de imobilizări în regie (producţie proprie): Toate cheltuielile ocazionate pentru realizarea imobilizărilor în regie sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6 Exemplu: Dacă în exerciţiul N s-ar efectua cheltuieli pentru fabricarea unei instalaţii de 6000 de lei. din care materiale consumabile: 400 lei şi salarii datorale 2000 lei. • clasa 6 = % 6000 602 302 4000 641 421 2000 • Dacă la finele exerciţiului N imobilizarea nu este terminată ea se recepţionează în acea stare şi se contabilizează ca imobilizare corporală în curs de execuţie: 231 = 722 6000 .213 = 404 10000 lei • se contabilizează taxele nerecuperabile: 213 = % 1100 lei 446 10000*10%=1000 lei 447 10000*1%=100 lei • se achită taxele vamale datorate în vamă: % = 5121 3300 lei 446 1000 lei 447 100 lei 4426 (10000+1000+100)*20%=2200 lei • se înregistrează cheltuielile de transport.contul 722 este folosit pentru ca rezultatul financiar să nu fie afectat • în N+1 se contabilizează în contul de cheltuieli de fabricaţie suma de 3000 de lei: clasa 6 = % 3000 • se recepţionează instalaţia fabricată: 213 = % 9000 231 6000 722 3000 Costul instalaţiei este format din costul imobilizării în curs şi din cheltuilile efectuate în anul curent. în contul 765: 404 = % 10000 lei 5124 9000 lei 765 1000 lei • plata prestatorului de servicii de transport intern se face în lei.

imobilizări distruse în urma calamităţilor. Se referă la valoarea amortizabilă a imobilizării corporale. Atunci când imobilizarea întră în întreprindere în cursul anului. pentru exerciţiile N+1. intrarea având loc pe 15 martie. începând cu luna următoare intrării în patrimoniu (indiferent de data calendaristică de intrare din luna precedentă). în funcţie de valoarea amortizabilă Exemplu: dacă o imobilizare are o valoare contabilă de 11000 lei. lipsuri constatate la inventar. Ieşirea de imobilizări corporale Are loc pe diferite căi: vânzarea de imobilizări şi scoaterea din funcţiune (lichidarea). fără a fi complet amortizate. N+2. pentru primul şi ultimul an de funcţionare. 3. dacă imobilizarea este parţial amortizată (?). donaţii. aceasta fiind calculată ca diferenţă între valoarea contabilă (de intrare) şi valoarea reziduală estimată. Atunci ând valoarea reziduală estimată este semnificativă se procedează la calcularea amortizării. cu durata de funcţionare de 5 ani. iar pentru exerciţiul N+5 amortizarea parţială va fi de 2000*20%*3/12 = 100. 1. la preţul de vânzarea negociat de 1000 lei. În toate cazurile imobilizările ieşite pot fi total amortizate sau doar parţial. Pentru exerciţiul N amortizarea parţială va fi: 2000*20%*9/12 = 300. valoarea neamortizată se recuperează pe seamna cheltuielilor reprezentând activele cedate (6583). 2. care vizează eficienţa activităţii . aceasta se contabilizează ca. el se constată ca venit din exploatare în contul 7583 Exemplu: dacă se vinde o imobilizare c valoarea contabilă de 5000 lei. Rezultă că valoarea amortizabilă este de 11000 – 1000 = 10000 lei. complet amortizată. cheltuială din exploatare prin operaţiunea contabilă: 681 = 281 Probleme: 1. Indiferent de metoda de calcul a amortizării. • scoaterea din activ a imobilizării corporale complet amortizate 281 = 213 5000 55 . anual recuperânduse câte 2000 lei. N+3 şi N+4 amortizarea anuală va fi de 2000*20% = 400. iar plusul de valoare rezultat la scoaterea din funcţiune (valoarea reziduală) va majora amortizarea totală. Vânzarea de imobilizări corporale . amortizarea se calculează în funcţie de numărul de luni efectiv de funcţionare. operaţiunile contabile sunt: • vânzarea (facturarea) imobilizării partenerului la preţul negociat de 1000 lei 461 = % 1200 7583 1000 4427 200 Vânzarea de imobilizări nu se contabilizează drept creanţă în contul clienţi deoarece sunt ceanţe întâmplătoare. amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii contabile a imobilizării asupra cheltuielilor de exploatare pe durata de viaţă utilă a acestuia. TVA de 20%.vânzarea are loc la preţul de vânzare negociat de cele două părţi. În situaţia în care imobilizările ies din întreprindere. durata de viaţă de 5 ani şi se estimează că la scoaterea din funcţiune valoarea reziduală este de 1000 lei. De regulă valoarea reziduală nu are valoare semnificativă şi atunci valoarea amortizabilă este egală cu valoarea contabilă (valoarea reziduală = 0).se face din considerente decise de conducerea fiecărei întreprinderi.Contabilitatea privind amortizarea imobilizărilor corporale În conformitate cu prevederile standaredelor internaţionale. Exemplu: presupunem că în întreprindere a intrat o imobilizare cu valoarea contabilă de 2000.

amortizată parţial pentru suma de de 26000 lei. pentru suma de 4500 lei. TVA de 20% iar materialele recuperabile sunt de 2500 lei. dacă valoarea neamortizată este semnificativă. în condiţiile în care valoarea neamortizată rămasă se recuperează eşalonat într-o perioadă de 5 ani.În ipoteza în care imobilizarea ar fi fost parţial amortizată.are loc de regulă la expirarea duratei de viaţă sau uneori inainte sau după expirarea perioadei de viaţă . Scoaterea din funcţiune . fie de către un prestator de servicii. cheltuielile respective sunt contabilizate în contul 6583 . Operaţiile contabile sunt: • (înainte de scoaterea din funcţiune) achiziţionarea instalaţiei de la furnozor la valoarea contabilă de 30000 lei % = 404 36000 213 30000 4426 6000 • evidenţa amortizării calculate pe durata de viaţă 26000 681 = 281 26000 operaţiuni la scoaterea din funcţiune • evidenţierea cheltuielilor de lichidare facturate de un prestator % = 401 1200 6583 1000 4426 200 • evidenţierea concomitent a materialelor recupeabile.când valoarea materialelor recuperate este mai mare decât cheltuielile efectuate. evaluate la suma de 2500 lei 302 = 7583 2500 • se calculează şi se contabilizează plusul de valoare rezultat din lichidare 2500 – 1000 = 1500 se contablizează pe seama amortizării existente 6583 = 281 1500 astfel valoarea rămasă de amortizat este de 30000 – 27500 = 2500 • scoaterea din activ a imobilizării în condiţiile recuperării valorii neamortizate eşalonat 56 . dacă valoarea este nesemnificativă sau eşalonat pe o perioadă de maxim 5 ani.la scoaterea din funcţiune se recuprerează diferite materiale consumabile a căror valoare este determinată de o comisie de evaluatori şi care se contabilizează ca intrare de active circulante în contul 302 (materiale circulante . difernţa reprezentând un plus de valoare este valoare reziduală.particularitatea o reprezintă efectuarea de cheltuieli de lichidare. fie de către întreprindere cu forţe proprii. capitalul social (1012) sau rezervele (1068) • • Exemplu: presupunem o instalaţie cu o valoare contabilă de 30000 lei. cheltuială în avans în contul 471 fie ca valoarea neamortizată să diminueze capitalurile proprii (cazuri mai rare). operaţiune de scoatere din din activ îmbracă forma: % = 213 5000 281 4500 6583 500 2. care majorează în cazul valorii neamortizate amortizarea calculată ăână în acel moment . La lichidare s-au constituit cheltuieli facturate de un prestator de servicii de 1000 lei. în acest al doilea caz valoarea neamortizată se contabilizează la scoaterea din activ ca.care sunt folosite de către întreprindere pentru nevoi proprii de exploatare sau sunt vândute unor teţi) şi concomitent ca venituri din exploatare în contul 7583 .diferenţa de amortizare rămasă în continuare poate fi tratată în două moduri: fie să se includă în cheltuielile de exploatare deodată.

identificat prin preţul de cumpărare sau prin valoarea determinată prin contractul de achiziţie. amortizată parţial pentru suma de 300 lei şi distrusă în urma unei calamităţi.% = 213 30000 281 27500 471 2500 • în fiecare din următorii 5 ani se recuperează pe seama cheltuielilor câte 500 lei 6583 = 471 500 Notă: Dacă valoarea rămasă neamortizată se recuperează din capitalul propriu. acetevenituri fiind certe. II. cheltuieli de exploatare nu se includ în costul de achiziţie. Definire. chiar dacă sunt achiziţionate la date şi costuri diferite. Structură.imobilizările financiare din această categorie generează venituri financiare sub formă de dividende. LIFO). pensiile (?) legate de interese de participare. Evaluarea la intrarea în întreprindere: evaluarea iniţială care se face la costul de achiziţie. • scoaterea din activ se contabilizează prin formula % = 213 1000 281 300 671 700 Dacă ar fi fost nouă. operaţia de scoatere din activ se contabilizează prin formula: % = 213 30000 281 27500 1012 (1068) 2500 3. Cheltuielile accesorii legate de achiziţia de titluri de valoare sunt contabilizate ca. adică constituirea lor se face după principiile generale de recunoaştere a activelor: să fie posibilă generarea de beneficii viitoare către întreprindere şi costul activului să poată fi evaluat în mod credibil. întreaga valoare contabilă se contabiliza ca cheltuială extraordinară: 671 = 213 1000 4. În situaţia în care imobilizările sunt distruse de calamităţi naturale valoarea neamortizată a acestora este contabilizată ca. . cheltuială extraordinară în contul 671 Exemplu: dacă întreprinderea dispune de o imobilizare corporală cu valoarea contabilă de 1000 lei. FIFO. II. ele diferă ca mărime de la un an la altul în funcţie de rentabilitatea activităţii întreprinderilor unde au fost plasate investiţiile financiare 2. Imobilizările financiare reprezintă valorile financiare investite în patrimoniul altor întreprinderi şi creanţele generate de aceste investiţii. aceste venituri sunt variabile. Deci cuprind 2 categorii de valori: 1. . Titluri de valoare în care se cuprind: titluri de participaţii. Notă: Evaluarea la ieşire a imobilizărilor financiare implică existenţa a două valori: 57 . cu precizarea că imobilizările achiziţionate de la acelaşi emoâitent formează o categorie de imobilizări financiare. Creanţe imobilizate (ataşate valorii investiţiilor financiare investite) în care se cuprind: împrumuturile pe termen lung acordate întreprinderilor ataşate din cadrul grupului sau din afară.Contabilitatea imobilizărilor financiare I. Recunoaştere Evaluarea imobilizărilor financiare Contabilitatea operaţiunilor privind imobilizările financiare I. la costuri şi date diferite.valorile din această categorie generează venituri financiare sub formă de dobânzi. Considerentul îl constituie faptul că imoblizările financiare sunt achiziţionate de la emitenţi diferiţi. interese de participare. Se disting 4 momente: 1. III. Evaluarea la ieşire: se face la costul de achiziţie determinat după metode de evaluare proprii stocurilor (cost mediu ponderat. sigure Recunoaşterea: îmobilizărilor financiare ca active. titluri puse în echivalenţă – acţiuni deţinute de întreprindere la alte intreprinderi. 2.

se mai folosesc de asemenea conturile 622.50 lei pe acţiune. 262.N societatea A cumpără de la societatea intermediară B 1000 de acţiuni sub formă de titluri de participaţie emise de societatea C (filială din cadrul grupului). rentabilitatea lor. minusul de valoare. Evaluarea la bilanţ: se face la cea mai mică valoare dintre cost (valoarea contabilă) şi valoarea de inventar (valoarea justă). III. 764. Precizare: ca şi imobilizările corporale şi necorporale. 269 (vărsămintele de efectuat pentru imobilizări financiare). Cele necotate sunt evaluate la valoarea probabilă de negociere. care se achită ulterior se contabilizează în contul 269. conjunctura economică. În principu valoarea justă a acţiunilor se determină în funcţie de faptul dacă sunt sau nu cotate la bursa de valori. de utilitate sau valoarea justă). Preţul de cumpărare 1 leu/acţiune. vânzarea în N+2 a 500 de acţiuni la preţul de vânzare de 1.a preţului de cesiune (vânzare) contabilizat ca venit financiar în contul 764 costul de achiziţie al imobilizării financiare vândute contabilizat ca. 265.12. Conturi utilizate: 261 (titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului). Operaţiuni contabile: • achiziţia de titluri de valoare (participare) 261 = % 1000 404(B) 600 269(C) 400 • plata acţiunilor a. dividend încasat la 31. 664. reprezintă deprecierea pentru care se constituie un provizion pe seama cheltuielilor financiare. datoria către intermediar se contabilizează în contul 404. pentru preţul de vânzare 461 = 764 750 b. plata către societatea intermediară 404 = 5121 600 b. scăderea din activ la nivelul costului de achiziţie (500 acţiuni*1 leu/acţiune) 664 = 261 500 58 • • . imobilizările financiare sunt supuse reevaluării iar diferenţele rezultate se contabilizează în acelaşi mod ca şi în cazul imobilizărilor corporale şi necorporale (contul 105).6 lei/acţiune. 4.03. TVA de 20%.12. cheltuială financiară în contul 664 3. Atunci când valoarea contabilî este mai mare decât valoarea de inventar diferenţa. În determinarea valorii juste sunt luate în calcul mai multe elemente: cotaţia acţiunilor la bursele de valori. chiar dacă aparţin aceleiaşi categorii.N – 200 lei 5121 = 761 200 • vânzarea în N+2 a 500 de acţiuni a. unde se contabilizează de către societatea emitentă de titluri de valoare – dacă achiziţia de titluri de valoare se face printr-un intermediar. Evaluarea la inventar: se face la valoarea de inventar (valoarea actuală. căruia i se se achită parţial contravaloarea atunci. valoarea plătită ulterior societăţii C 0. plata ulterioară societăţii C 269 = 5121 400 • comisionul datorat societăţii de intermediere % = 404 12 622 10 4426 2 • încasarea dividendelor la 31.4 lei/acţiune. comision de intermediere 1% din valoarea nominală. 296. Cele cotate sunt evaluate la cursul mediu al ultimei luni. valoarea plătită la achiziţie societăţii B 0.N 200 lei. iar cea către societatea emitentă. Exemplu (privind valorile din prima categorie): la 10. plusul de valoare nu se contabilizează şi nici nu se compensează cu minusul de valoare pentru acţiuni.

Capitolul IX. deocamdată evidenţa contractelor şi evaluarea stocurilor printr-un sistem standardizat. Stocurile sunt definite de către standardele internaţionale ca active deţinute pentru a fi valorificate sau aflate în curs de producţie. Definiţia dată stocurilor de standatdele internaţionale pun în evidenţă 3 criterii de clasificare şi delimitare: • fizic: forma materială sau nematerială. În contabilitatea din România ambele structuri inf. în cazul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. ieşire şi inchiderea exerciţiului. 4. IV. desfacere. Valoarea justă: suma la care stocurile pot fi tranzacţionate de bună voie între părţi. • stocuri aflate la terţi. III. V. II. • faze ciclului de exploatare: aprovizionare. Evaluarea se face potrivit reglementărilor contabile la 4 momente distincte: intrare. • stocuri în curs de aprovizionare. aflate în cunoştinţă de cauză. În afara acestor criterii întreprinderea adoptă şu un al patrulea criteriu: locul de creare sau constituire a gestiunilor: • stocuri aflate în depozitele întreprinderii. În contabilitatea financiară sunt grupate după destinaţie şi după faza ciclului de exploatare şi sunt identificate în planul de conturi general prin conturile sintetice din clasa 3. Costul stocurilor reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente achiziţionării. 59 . Definiţii. 1. (contabilitatea financiară şi cea de gestiune a stocurilor) sunt realizate prin contabilitatea financiară din necesitatea de a asigura. Delimitare. Este utilizată pentru evaluarea stocurilor la inventar şi la bilanţ. 3. Potrivit destinaţiei stocurile sunt delimitate în structuri corespondente conturilor sintetice din clasa a treia. 2. producţie. • destinaţie: întrebuinţarea stocurilor. Contabilitatea stocurilor I. inventar şi la bilanţ. Valoarea realizabilă netă: preţul de vânzare estimat. În contabilitatea de gestiune stocurile sunt grupate după critriile fizic şi locul de creare a gestiunilor şi sunt delimitate prin conturile analitice corespondente sortimentelor şi gestiunilor. ieşire. în vederea vânzării sau aflate sub formă de materii prime sau materiale ce urmează a fi folosite. care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii – costurile estimate pentru finalizarea bunurilor sau pentru vânzare. Structuri Evaluarea stocurilor Recunoaşterea costului stocurilor drept cheltuială Contabilitatea operaţiunilor privind stocurile Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor I. II. Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare. prelucrării pentru a le aduce în forma şi locul necesar întreprinderii. pentru valorificarea bunurilor vândute care se constituie ca venituri din exploatare.

* 17 lei/buc. stocurilor) Atât în costul de achiziţie. În condiţii de inflaţie metoda conduce la calcularea unor cheltuieli de exploatare mai mici. Metoda costului mediu ponderat. Valoarea de aport = este valoarea stabilită de comisii de evaluare pentru stocurile aduse ca aport în natură la constituirea societăţii sau la majorarea capitalului social. cât şi în costul de producţie pot fi incluse şi costurile îndatorării (dobânzile) la împrumuturile pe termen lung primite pentru achiziţionarea de stocuri.la 10. Poate fi determinat în 2 variante: • CMP după fiecare intrare: CMP calculat ca raportul între valoarea stocului rezultat din însumarea stocului iniţial cu valoarea operaţiei de intrare.n: 400 buc. Metoda nu poate fi folosită atunci când stocurile cuprind un număr mare de sortimente. CMP calculat o singură dată (la finele lunii): în această metodă în contul de stocuri în cursul lunii se contabilizează numai intrările valoric şi cantitativ. Dezavantaj: implică un volum mare de muncă. . • intrări .01.n: 100 buc. denumită valoare contabilă sau cost istoric. • ieşiri . c. profit mai mare şi impozit pe profit mai mare. cât şi la ieşire după anumite criterii specifice. identificat după caz cu costul de achiziţie. CMP se inmulţeşte cu cantităţile ieşite pe destinaţii şi se află valoarea ieşirilor. cu consecinţe inverse în condiţii de inflaţie Notă: FIFO şi LIFO sunt metode de epuizare a stocurilot Exemplu: Considerăm următoarele date pentru materia primă X • stoc iniţial .01. * 10 lei/ buc. Evaluarea la intrare: se face la valoarea de intrare.01. La finele lunii se calculează CMP raportând valoarea corespunzătoare stocului (stocul iniţial + valoare intrărilor) şi cantitatea din stoc (cantitatea iniţială + cantităţile intrate).1. În funcţie de cele două categorii de stocuri sunt delimitate următoarele două metode: A. FIFO (primul lot intrat – primul lot ieşit): metoda conduce la evaluarea ieşirilor în ordinea în care au intrat. metoda costului mediu ponderat (CMP) – CMP se calculează ca raport între valoarea stocului şi cantitatea existentă în stoc. LIFO şi tehnici de aproximare a costului: preţuri standard şi preţuri cu amănuntul.la 15. deoarece există riscul ca prin selectarea sortimentelor rămase în stoc să se procedeze la aranjarea rezultatului financiar.la 20. valoarea de aport sau cea de utilitate.la 25.01. Costul de achiziţie = preţul de cumpărare + taxele nerecuperabile aferente + taxe de transport. FIFO. b. Valoarea de utilitate = este valoarea atribuită stocurilor primite prin donaţie. . Avantaj: metoda conduce la o determinare a costului stocurilor mai apropiată de realitate. de producţie. Evaluarea la ieşire : se face în funcţie de posibilitatea de identificare a stocurilor în stocuri identificabile şi stocuri fungibile (confundabile).1.n: 200 buc. în mod gratuit 2. Fiecare sortiment se individualizează atât la intrare. Avantaj: este mai simplă în aplicare. * 15 lei/buc. CMP se înmulţeşte cu cantitatea ieşită pe destinaţii până în momentul în care are loc o nouă intrare. Metoda identificării specifice: se aplică elementelor care fac obiectul unor comenzi distincte. LIFO (ultimul lot intrat – primul lot ieşit): potrivit acestei metode evaluarea ieşirilor se face în ordinea inversă intrării lor. Dezavantaj: nu dă posibilitatea cunoaşterii situaţiei gestionare a stocurilor în cursul lunii.n: 300 buc.n: 150 buc 60 • . manipulare + alte costuri directe Costul de producţie = total cheltuieli directe (materii prime.01. B. a. Atunci se calculează un nou CMP. salarii directe) + cheltuieli indirecte repartizate raţional (cheltuieli comune ale secţiilor.

Potrivit standardelor veniturile sunt evaluate la valoarea justă (a mijloacelor primite sau de primit – mai puţin reducerile comerciale). Potrivit definiţiei cheltuielilor. Dacă la inventar valoarea contabilă este mai mare decât valoarea contabilă netă minusul de valoare reprezintă depreciere şi se contabilizează ca provizion. 4. 300 100 - Preţ unitar 15 17 - Val. dacă la inventar valoarea realizabilă netă este de 80 lei. Evaluarea stocurilor la inventar: se face la valoarea realizabilă netă (o valoare estimaă). Plusurile nu se contabilizează. mărimea venitului poate fi măsurată rezonabil. 4500 1700 - C Cant.n 25.n 10. Recunoaşterea are loc atunci când se produce o creşterea de avantaje economice viitoare şi veniturile pot fi evaluate în mod credibil. adicî la intrarea în posesia dreptului de proprietate. 1. Evaluarea cheltuielilor cu stocurile se face la costul istoric. 2.01. Exemplu: în contul 301 costul materiilor prime la 31.n 20.Data (expl. întrgistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau de diminuări ale datoriilor. 2000 3000 1500 850 7350 Sold Cant. iar reducerea poate fi evaluată credibil. 200 200 100 50 Preţ unitar 10 15 15 17 Val.) 1. întreprinderea nu mai gestionează bunurile la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deţinerii lor în proprietate şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor (bunurile vândute în leasing). Fluxul real a stocurilor conduce aparent la tratarea mai întâi a cheltuielilor şi apoi a veniturilor. 3.n 15.01. În acest sens standardele internaţionale prevăd mai multe condiţii de recunoaştere a veniturilor din vânzări: întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor. în bilanţ se trece cu 80 lei şi va apărea 301 – 391 (100 – 20 = 80 lei) III. Unul dintre principiile contabilităţii general admise „Principul conectării cheltuielilor cu veniturile” spune că. cheltuială trebuie recunoscută în acelaşi moment cu modificarea respectivă. 200 200 300 100 100 100 50 Preţ unitar 10 10 15 15 15 17 17 Val. 2000 2000 4500 1500 1500 1700 850 3. reunoaşterea costului stocurilor ca şi cheltuială are loc atunci când se produce o diminuare a avantajelor economice viitoare. Fiind generată de diminuare de activ sau creştere de datorii. 12 este de 100 lei.01. Cea mai mică dintre cele două valori se numeşte valoarea contabilă netă. adică o depreciere de 20 lei.01.01.n Valoarea ieşirilor D Cant. 61 . Recunoaşterea costului stocului drept cheltuială: cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieşiri sau diminuări ale activelor sau creşteri ale datoriilor. Recunoaşterea stocurilor drept venituri: veniturile sunt creşteri ale avantajelor economice. cheltuielile urmează veniturile. Evaluarea la bilanţ: stocutile sunt evaluate şi înscrise la cea mai mică valoare dintre valoarea contabilă (cost) şi valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă).

ca urmare a deprecierii până la nivelul valorii realizabile nete. în funcţie de categoria de stocuri. • produsele obţinute sunt apoi vândute clienţilor la preţul de vânzare (costul de producţie + profit) şi se contabilizează: clienţi = venituri din vânzarea produselor finite • concomitent are loc scoaterea din gestiune a produselor finite vândute printr-o formulâ inversă obţinerii: variaţia stocurilor = produse finite • la finele exerciţiului produsele în curs de execuţie inventariate se contabilizează la nivelul costului de producţie ca intrare de stocuri: producţie în curs de execuţie = variaţia stocurilor • plusurile constatate la inventarul de produse: 62 . 2. . pentru fiecare sortiment. diferenţa urmând să fie contabilizată în conturi distincte. ea aplicându-se cu precădere în întreprinderile mari. . toate cheltuielile efectuate cu obţinerea produselor sunt contabilizate în conturile de cheltuieli din clasa 6:Clasa 6 = % • produsele obţinute se contabilizează la nivelul costului de producţie în conturile de produse. plusurile constatate la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri din cheltuielile aferente: stocuri = cheltuieli. stocuri = furnizori 2.acest fapt dă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a situaţiei gestionare.contabilizarea operaţiunilor se face diferit. acestea prezintă particularitatea că sunt rezultatul procesului de producţie. Conturi utilizate: conturile din clasa 3 (care sunt conturi de bilanţ) ele fiind informaţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor. ieşire. stocuri deteriorate. în care s-a înregistrat ieşirea stocurilor. Când are loc o pierdere de stocuri (stocuri a căror garanţie a expirat şi nu mai sunt valorificate. proces care necesită cheltuieli de exploatare. iar la finele lunii diferenţele respective urmând a fi repartizate în debitul acestor conturi. Când stocurile sunt vândute la costul lor sunt recunoscute ca cheltuieli în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. 3. .în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează fiecare intrare. IV. etc. Metoda inventarului permanent Evaluarea stocurilor .) 4. Când unele stocuri sunt alocate altor active (un sortiment de stoc folosit drept componentă pentru o imobilizare corporală realizată în regie proprie). în principiu.în cazul stocurilor cumpărate metoda de principiu este: 1. la finele anului. lipsurile se contabilizează ca ieşiri de stocuri: cheltuieli = stocuri: .în cazul stocurilor fabricate. Preţ de înregistrare în cont este valoarea contabilî de intrare. în corespondenţă cu contul Variaţia stocurilor (cont de venituri). la ieşire: cheltuieli = stocuri 3. Au sold debitor care este preluat în activul bilanţului. Când are loc o diminuare a valorii contabile. Continuitatea economică a funcţionării contabile a conturilor de stocuri se diferenţiază în funcţie de metoda de evaluate a stocurilor (metoda inventarului permanent sau intermitent – MIP sau MII) şi în funcţie de categoria de stocuri (cumpărate sau fabricate).Există 4 situaţii de recunoaştere: 1. În cazul aplicării tehnicilor de măsurarepot fi utilizate ca preş de înregistrare preţul standard sau preşul cu amănuntul. după efectuarea inventarului. cantitativ şi valoric.metodologic metoda aparţine contabilităţii de gestiune. cumpărate sau fabricate. .

operaţiile de intrare de stocuri în cursul exerciţiului nu se înregistrează în conturile de stocuri. la începutul exerciţiului următor se anulează stocul iniţial prin formule inverse: variaţia stocurilor = produse în curs de execuţie variaţia stocurilor = produse finite g.la finele exerciţiului curent se înregistrează în debitul conturilor de stocuri. stocurile constatate la inventar în corespondenţă în corespondenţă cu conturile de cheltuieli (în cazul stocurilor cumpărate) şi cu conturile de venituri (în cazul stocurilor fabricate).metoda aparţine contabilităţii financiare.stocurile cumpărate: • presupunem că în exerciţiul N nu există stocuri iniţisle. la finele anului.şi în cazul acestei metode metodologia se diferenţiază pe cele două categorii de stocuri. iar în cazul celor fabricate nu se contabilizează nici obţinerea.la începutul exerciţiului următor conturile de stocuri se creditează pentru anularea stocurilor.stocurile fabricate: a. respectiv cumpărare). iar în cazul stocurilor fabricate relaţia de contabilizare este prin contul de venituri – variaţia stocurilor. poate exista tendinţa de subevaluare a stocurilor din motive fiscale . fiind simplă în aplicare. orice omisiune la inventar influenţeaă rezultatul financiar. . - 63 . .produse finite = variaţia stocurilor • lipsurile constatate: variaţia stocurilor = produse finite Metoda inventarului intermitent în această metodă în conturile de stocuri se înregistrează numai stocurile finale şi cele iniţiale la finele exerciţiului curent şi la începutul celui umător. obţinerea de produse nu se contabilizează c. vânzarea de produse: clienţi = venituri din vânzarea produselor d. nici scoaterea din gestiune. 2. toate intrările (cumpărările) de stocuri se contabilizează în felul următor: cheltuieli = furnizori • la finele exerciţiului stocul final constatat la inventar se contabilizează ca intrare de stocuri: stocuri = cheltuieli • în N+1 stocul final din N devine stoc iniţial şi se anulează: cheltuieli = stoc iniţial • ieşirile se calculează: (S iniţial + intrări) – S final . scăderea din gestiune nu se contabilizează e. clasa 6 = % b. dar prezentând unele dezavantaje: 1. . după inventar se contabilizează stocul final constatat şi cel de produse în curs de execuţie: produse în curs de execuţie = variaţia stocurilor produse finite = variaţia stocurilor f. cumpărate sau fabricate . în continuare se contabilizează operaţiile ca în exerciţiul precedent În cazul stocurilor cumpărate ele se contabilizează pe seama cheltuielilor (la consum. ci direct în conturile de cheltuieli în cazul celor cumpărate. în corespondenţă cu aceleaşi conturi. .

...Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumpărate Cazul general Cumpărarea de stocuri se contabilizează la intrarea lor în gestiune pe baza facturii primite de la furnizor şi a documentelor de recepţie (nota de recepţie şi constatarea de diferenţe).......... din acest motiv multe întreprinderi adoptă următoarea metodologie: contabilizează stocuri în conturile de stocuri.. prin intermediul contului 408. cheltuieli calculate convenţional pe baza coeficienţilor de repartizare * ieşirea de stocuri de materii prime pe baza bonurilor de consum......... intrarea de materii prime se contabilizează prin 2 operaţii: a. pentru valoarea facturată % = 401 1200 301 1000 4426 200 b............... folosind ca preţ de înregistrare preţul de facturare.. conform reglementărilor se includ în costul de achiziţie şi se contabilizează cu ocazia recepţiei stocurilor în aceeaşi formulă * de multe ori la recepţia stocurilor nu se primesc factura prestatorului de servicii.. Preupunem următoarea factură pentru materii prime: Preţ de cumpărare . Diferenţele în plus apar atunci când cantităţile şi/sau valorile recepţionate sunt mai mari decât cele facturate. iar TVA-ul aferent se contabilizează ca fiind neexigibil în contul 4428........ la nivelul preţului de înregistrare se contabilizează 601 = 301 calcularea valorii stocurilor ieşite se face prin una din metodele cost mediu ponderat....... iar la finele lunii contul se creditează cu cheltuielile aferente stocurilor ieşite... la finele lunii: 601 = 301/x – repartizarea lor * frecvent la recepţia stocurilor cumpărate se constată diferenţe în plus sau în minus faţă de valoarea facturată..1200 = 401 1200 301 1000 4426 200 * cheltuielile de transport.. ambalaje).200 Total ..................... plusul total de 240 lei............ Dacă la recepţie se constată materii prime de 1200 cu TVA de 240 (1440) – un plus de materii primede 200 de lei şi un plus de TVA de 40 de lei....1000 TVA – 20% ..... dacă este semnificativ şi dacă îi este necesar cumpărătorului el se contabilizează ca intrare fără factură. pentru valoarea nefacturată (constatată la recepţie şi acceptat de cumpărător) % = 408 240 301 200 4428 40 Cumpărătorul solicită vânzătorului factura fiscală pentru plusul constatat şi la primirea facturii evidenţiază obligaţia de plată în contul 401 şi exigibilitatea TVA-ului: 64 * cumpărarea se contabilizează: % . iar cheltuielile de transport le contabilizează pe măsura primirii facturii prestatorului de servicii într-un cont distinct (cont analitic al contului 301 – cheltuieli de transport şi aprovizionare): % = 401 301/x 4426 301/x – este contul de colectare şi repartizare de cheltuieli colectate în cursul lunii. aprovizionare...... Cheltuieli de transport şi aprovizionare pentrustocurile cumpărate. FIFO....... ieşirea se contabilizează după caz pe baza bonurilor de consum (materii prime) sau a altor documente specifice (mărfuri......... LIFO * dacă cheltuielile de transport au fost contabilizate distinc... Plusul poate fi tratat în două moduri: 1.....

408 = 4426 =

401 240 4428 40

2. dacă plusul nu este necesar cumpărătorului el se contabilizează într-un cont în afara bilanţului, urmând ca el să fie restituit furnizorului * lipsurile constatate se calculează ca difernţă între cantitatea şi/sau valoarea recepţionată şi cele facturate, care sunt mai mari. Se constată materii prime în valoare de 900, TVA-180, suma totală de 1080. Acestea se contabilizează în funcţie de cauzele lor: 1. vina furnizorului: în conturile de stocuri se înregistrează cantitatea/valoarea recepţionată a. % = 401 1080 301 900 4426 180 b. dacă lipsurile sunt semnificative se procedează la refuzul la pltă al facturii pentru valoarea corespunzătoare lipsei, iar dacă sunt nesemnificative se acceptă factura şi se constată o creanţă faţă de furnizor, care se decontează ulterior: acceptare factură: 461/fz = 401 120 plata facturii: 401 = 5121 1200 suma recuperată ulterior: 5121 = 461 120 2. vina cărăusului: acesta devine debitor 461/org.transp. = 401 120 3. vina delegatului:la societăţile de vânzări se impută delegatului şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare 428 = 401 120 428 = % 758 4427 4. scăzăminte naturale: sunt suportate de cumpărător şi se contabilizează pe seama cheltuielilor: 635 = 401 În metoda inventarului intermitent stocurile cumpărate se contabilizează: anulare stoc iniţial: 601 = 301 cumpărare de stocuri în perioada de gestiune: % = 401 601 4426 constatare stocului final la inventar: 301 = 601 Cazuri particulare: 1. Se cumpără fără facturi sosite: pe baza documentelor de recunoaştere se contabilizează intrarea de stocuri, evaluate la stocuri estimate pe baza ultimelor preţuri ale stocurilor în cauză. Fiind vorba de o oblogaţie incertă, ea se contabilizează în contul 408, iar TVA-ul 4428 preţ de cumpărare..................................................1000 lei TVA – 20%................................................................200 lei Total...........................................................................1200 lei • intrarea de materii prime se contabilizează pentru suma contabilizată la recepţie: % = 408 1200 301 1000 4428 200 • la primirea facturii pot apărea 3 situaţii: a. valoarea facturată egală cu valoarea recepţionată – se evidenţiază doar obligaţia certă de plată şi exigibilitatea TVA 408 = 401 1200 4426 = 4428 200 la furnizor se înregistrează creanţa incertă ca mărime: 65

% 1200 701 1000 4428 200 la întocmirea facturii (la furnizor) se evidenţiază creanţa certă şi exigibilitatea TVA: 4111 = 4118 1200 4428 = 4427 200 b. valoarea facturată mai mare decât valoarea recepţionată: la cumpărător: plusul se contabilizează ca intrare în contul 301, cu TVA deductibil aferent la furnizor se contabilizează ca un plus de venit în contul 701, TVA colectat în 4427 Valoarea facturată.......................1200 lei TVA – 20%......................................240 lei Total.................................................1440 lei - primirea facturii: cumpărătorul o va contabiliza astfel: % = 401 1440 408 1200 301 200 4426 40 c. valoarea facturată mai micp decât valoarea recepţionată - diminuare de valoare în contul 301 la cumpărător - diminuare de valoare în contul 701 la furnizor Valoarea facturată ................................900 lei TVA – 20% ................................180 lei Total .................................1080 lei Cumpărătorul: - factura primită: 408 = % 1200 401 1080 301 100 4426 20 - 4426 = 4428 200 Furnizor: % = 4118 1200 4111 1080 701 100 4427 20 - 4428 = 4427 200 2. Stocuri cumpărate cu reducero de preţ, care sunt de două forme comerciale şi financiare a. reduceri comerciale: rabat, remiză, risturn Rabat: reducere de preţ acordată de furnizor pentru deficienţe de calitate Remiza: reducere de preţ acordată de furnizor pentru vânzări superioare volumului convenit sau pentru poziţia de transport preferenţială a cumpărătorului Risturn: reducere de preţ acordată de furnizor asupra ansamblului operaţiunilor efectuate cu acelaşi terţ într-o perioadă de gestiune ! Rabatul şi remiza se calculează de obicei în factura iniţială, iar risturnul apare într-o factură separată, ulterioară vânzării. b. reduceri financiare: scont de decontare oferit pentru achitarea datoriei înaintea termenului normal de exigibilitate Precizări: 1. reducerile comerciale se calculează în cascadă, adică un procent de reducere se aplică asupra netului anterior 2. reducerile comerciale nu se contabilizează, se contabilizează doar netul comerciaş (preţul de vânzare – reducerea comercială) ca stocuri sau cheltuieli (la cumpărători) şi venituri (furnizor)
66

4118 =

3. reducerile financiare se calculează sub forma unui procent convenit alicat asupra netului comercial sau asupra reţului de vânzare, dacă nu există reduceri comerciale 4. TVA- ul se calculează asupra ultimului net (netul financiar = netul comercial – scont de decontare, netul comercial) sau asupra preţului de vânzare Factură: 1. Preţ de vânzare 10000 lei 2. Rabat – 20% 200 lei 3. Net comercial 9800 lei 4. Scont de decontare – 1% 98 lei 5. Net financiar 9702 lei 6. TVA – 20% 940 lei 7. Total 11642 lei Se pune doar problema contabilizării scontului ce poate fi făcută în 2 moduri: a. la factură: Cumpărător 1.03. n – se primeşte factura cu reducerea: % = 401 11740 301 9800 4426 1940 1.03.n – se evidenţiază scontul de decontare ca venit financiar în contul 767 401 = 767 98 20.03.n – plata 401 = 5121 11642 b. la decontare (la plată) Cumpărător 20.03.n – plată 401 = % 11740 767 98 5121 11642 Furnizor 1.03.n - emitere factură 4111 = % 11740 701 9800 4427 1940 1.03.n – evidenţierea scontului acordat 667 = 411 98 20.03.n – încasare 5121 = 411 11642

Furnizor 20.03.n – încasare % = 411 11740 667 98 5121 11642

67

2.valoarea corespunzătoare cursului zilei 31. . Evaluarea datoriilor şi creanţelor se face la intrare în patrimoniu la valoarea nominală. între care perioada de decontare. operaţiuni de principiu FURNIZOR vânzarea de produse: 411 = % 120 701 100 4427 20 CUMPĂRĂTOR cumpărarea de produse (evidenţierea obligaţiei de plată): % = 401 120 301 100 44026 20 68 . fie de un furnizor (dotorii comerciale). sau prestarea unui serviciu. Datorii şi creanţe comerciale cu decontarea ulterioară (la termen) – decontări pe credit comercial . etc. efecte de plătit. sociale.Capitolul X. adică remiterea unei sume de bani. la inventar la valoarea probabilă de încasat sau de plată. avansuri primite. a unui bun. asigurările sociale. Creanţele comerciale se delimitează patrimonial sub următoarele forme: clienţi. avansuri încasate.12 pentru datoriile şi creanţele în valută. Din ansamblul creanţelor şi datoriilor se detaşează cele comerciale. Datoriile sunt resurse externe de finanţare puse la dispoziţia întreprinderii.valoare nominală pentru datoriile şi creanţele certe în lei.datoriile şi creanţele de aici nu sunt purtătoare de dobândă. În funcţie de ea se delimitează două categorii: 1. Datorii şi creanţe comerciale cu plata imediată: • datorii şi creanţe comerciale cu decontarea pe loc (cash). Relatiile cu tertii se concretizează în datorii şi creanţe.sunt purtătoare de dobândă. personalul. privind vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii. . .valoarea contabilă netă pentru creanţele comerciale. Contabilitatea decontării cu terţii I. care poate fi: . privind vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii. Operaţiile privind datoriile şi creanţele comerciale se grupează în primul rând după perioada de decontare Datorii şi creanţe cu plata imediată: 1. fie de o instituţie de credit (datorii financiare). Datoriile şi creanţele comerciale se deosebesc de toate celelalte creanţe şi datorii prin faptul că ele sunt consecinţă a relaţiilor economice dintre furnizori şi clienţi. calculată ca diferenţă între valoarea nominală şi provizionul pentru depreciere. efecte de primit. • datorii şi creanţe comerciale cu decontare în perioada de circuit bancar al documentelor (10-15-20 zile). la bilanţ la valoarea contabilă netă. etc. Creanţele sunt drepturi care permit deţinătorilor (creditori) să pretindă unei alte persoane (debitor) executarea unei obligaţii. Datoriile comerciale se delimitează patrimonial sub următoarele forme: furnizori.). Există mai multe criterii de clasificare a datoriilor şi creanţelor comerciale. fie de alţi terţi (datorii fiscale. În cadrul creanţelor comerciale sunt delimitate ca strucuri distincte clienţii cerţi şi clienţii incerţi (în litigiu). bugetul de stat.

în el se contabilizează creanţe mobilizate sau transmisibile ?). biletul de ordin şi CEC-ul. 5113 (efecte de încasat). Decontarea se face în beneficiul persoanei care deţine efectul de comerţ. • la cumpărător: 404 (efecte de plată). cambii trase la ordinul terţilor) 69 . instrument de credit (în limbaj financiar – mobilizare a creditului comercial): funcţie constând în transformarea creanţelor în lichidităţi înainte de termen – scontarea cambiilor. pentru încasarea la vedere sau la termen. c. neajunse la scadenţă în care se înregistrează în momentul vânzării venitul nominal.operaţiuni obişnuite . respectiv pentru scontarea efectelor de comerţ. b. vânzare ori prin transmisie. instrument de plată: se manifestă atunci când beneficiarul îl utilizează ca ca mijloc de plată faţă de un creditor al său – andosare. Decontarea poate fi făcută la vedere sau la termen. Sub aspect patrimonial efectele de comerţ sunt creanţe transmisibile – pot trece din proprietatea unei persoane în proprietarea altei persoane prin cedare.operaţiuni privind scontarea .la furnizor: • vânzarea de produse: 4111 = % 472 722 4428 • la termen se evidenţiază venitul curent şi exigibilitatea TVA: 472 = 701 4428 = 4427 . instrument de încasare: se manifestă la iniţiativa trăgătorului (beneficiarul) prin aceea că el remite la vedere sau la termen cambia bâncii sale. Cambia: îndeplineşte următoarele funcţii: a. iar după recuperarea de către bancă de la tras contul se creditează). Ca structură cuprinde: cambia. 5114 (efecte remise spre scontare) – ultimile două sunt conturi în care se contabilizează relaţiile cu băncile comerciale. 667 (cheltuieli privind sconturile acordate) – în aceste două conturi se contabilizează reţinerile de către bănci.la cumpărător: • cumpărarea de produse: % = 401 301 666 4428 Contabilizarea decontării cu furnizorii şi clienţii în condiţii utilizării de efecte de comerţ Efectul de comerţ: instrument de plată şi de credit (titluri negociabile) prin care se reglementează achitarea unor creanţe provenite din operaţiuni comerciale. 627 (cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate). Pentru contabilizarea operaţiunilor se utilizează următoarele conturi: • la furnizor: 413 (cont de creanţe cu o altă formă juridică decât creanţele obişnuite.încasarea în numerar: plata imediată 5311 = 411 120 401 = 542 120 (5121) 542 = 5311 120 Dacă vânzarea este pe credit comercial: .operaţiuni privind circulaţia efectelor (andosarea. Operaţiuni privind efectele de comerţ se împart în: . 8037 (efecte scontate.

Andosarea Societatea X vinde produse unui client. Efecte cu decontarea la vedere sau la termen FURNIZOR Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 Furnizorul depune cambia spre încasare la bancă % = 5113 120 627 5 5121 115 (în 5121 se încasează banii) 2. decontarea se face cu un efect de comerţ. * Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 * Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 Aceeaşi societate cumpără materii prime de la un furnizor in valoare de 180 lei * Cumpărarea de produse % = 401 180 301 4426 * la transmiterea efectului de comerţ 401 = 413 120 diferenţa se achită din contul de la bancă 401 = 5121 60 70 . Scontarea efectelor de comerţ FURNIZOR Vânzarea produselor – facura – cambia 411 = % 120 701 100 4427 20 Se restituie furnizorului (acesta primeşte cambia) 413 = 411 5114 = 413 D 8037 120 % = 5114 120 627 5 667 7 5121 108 După comunicarea făcută de către bancă : C 8037 CUMPĂRĂTOR Cumpărarea de produse – facura – cambia % = 401 120 301 100 4426 20 Cambia acceptată se contabilizează 401 = 403 403 = 5121 CUMPĂRĂTOR Cumpărarea de produse – facura – cambia % = 401 120 301 100 4426 20 Cambia acceptată se contabilizează 401 = 403 403 = 5121 3.1.

Clientul este declarat insolvabil • plata cheltuielilor de judecată 622 = 5121 6 lei • trecerea creanţei la pierderi % = 4118 120 lei 654 100 lei 4427 20 lei • D 8034 120 urmărire client 71 . Provizionul se calculează numai pentru creanţele incerte. Gradul probabil de încasare se exprimă procentual faţă de valoarea creanţei – diferenţa este depreciere. * 411 = % 120 701 100 4427 20 Aceeaşi societate cumpără de la un furnizor materii prime cu 180 lei (factură) *% = 401 180 301 4426 Pe baza comenzii făcute de beneficiar efectul de comerţ privind primirea efectului acceptat – stingerea obligaţiei 401 = 411 120 diferenţa: 401 = 5121 60 Contabilitatea provizioanelor privind deprecierea creanţelor comerciale Provizionul se calculează şi se contabilizează la finele anului ca diferenţă între valoarea nominală şi valoarea probabilă de încasat. Valoarea probabilă de încasat se determină de fiecare întreprindere prin estimare. 120 din care 100 preţ efectiv. Efecte trase la ordinul terţilor Societatea X vinde produse decontate cu un efect de comerţ. Atunci când valoarea nominală este mai mare diferenţa o reprezintă deprecierea. tras în beneficiul unui furnizor al său. 20 TVA gradul probabil de încasare 70% depreciere 30 lei • transferuş creanţelor 4118 = 4111 120 lei • constituirea provizionului pentru depreciere 6814 = 491 30 lei • se poate constata şi un provizion pentru litigii 6812 = 1511 5 lei în n+1 pot apărea 2 situaţii A. în funcţie de informaţiile deţinute cu privire la situaţia financiară a clientului. se exclude TVA-ul. în litigiu şi numai pentru valoarea corespunzătoare preţului de vânzare.4. după judecarea procesului se încasează clientul • plata cheltuielilor de judecată 622 = 5121 6 lei • încasarea 5121 = 4118 120 lei • anularea celor două provizioane 491 = 7814 30 lei 1511 = 7812 5 lei B.

• anulare provizioane 491 = 7814 30 lei 1511 = 7812 5 lei • dacă ulterior clientul devine solvabil 411 = % 120 lei 758 100 lei 4427 20 lei • se reactivează creanţa C 8034 120 lei • 5121 = 411 120 lei Repartizarea profitului: 129 129 129 117 117 = = = = = 106 106 117 457 424 în timpul anului la sfârşitul anului dup aprobarea de către Aunarea Generală 72 .

De asemenea. va exista întotdeauna un set comun de informaţii. Cel mai bun exemplu de supliment de informaţii ne vine de la situaţia în care o întreprindere se confruntă cu fenomene de creşteri de preţuri (inflaţioniste). anexa. Intocmirea şi prezentarea situatiilor financiare Utilizatorii îşi exprimă diverse necesităţi informaţionale. performanţele şi mişcările de trezorerie ale întreprinderii: . De asemenea. Dacă informarea conţinută în documentele de sinteză furnizează o imagine incompletă a poziţiei financiare. nu în puţine cazuri. contradictorii). Informarea prezentată pe calea notelor este nu numai utilă. explicaţii sau detalii ce vizează elementele conţinute în cazul documentelor de sinteză. destinate unei categorii date de utilizatori. ale consumatorilor şi ale acţionarilor sunt. a performanţelor şi a mişcărilor de trezorerie ale întreprinderii. dar mai puţin credibile (fiabile) sau despre informaţii utile. în general. . perspectivele şi punctele de vedere ale salariaţilor şi ale sindicatelor. Europenizarea trece prin retortele armonizării cu directivele legate direct şi indirect de obiectivele de informare ale contabilităţii. societăţile cu responsabilitate limitată şi 73 . Pentru a fi prezent în documentele de sinteză. la poziţia financiară.în notele complementare. Nu este absolut necesar ca informarea prezentată în note să fie eminamente numerică. Ea poate să fie furnizată şi în limbajul curent. a prelucrărilor (tratamentelor) utilizate pentru măsurarea şi contabilizarea elementelor prezentate în documentele de sinteză. explicaţiile relative la incertitudini şi eventualităţi cât şi la statisticile sau detaliile care ocupă prea mult loc pentru a fi încorporate în documentele de sinteză. în urma analizelor economice şi financiare. alături de bilanţ şi contul de profit şi pierdere. În acest sens. Preparatorul de conturi dispune de trei locuri pentru a prezenta informarea relativă. poate să fie vorba despre informaţii numerice foarte relevante. informarea necesară pentru a completa imaginile de sinteză referitoare la entitatea descrisă va fi prezentată în note.Capitolul XI.Utilizatorii se confruntă cu perspective uneori divergente şi îşi exprimă puncte de vedere divergente (de exemplu. diferite decizii pe care apoi le iau. de asemenea. afirmam că. dar neesenţiale. Răspunsul negativ ne obligă să decelăm şi un al doilea tip de informare. Europenizarea şi internaţionalizarea sunt cele două procese majore care influenţează cadrul juridic al contabilităţii româneşti. Documentele de sinteză constituie un mijloc de comunicare oficial şi structurat. Suplimentul de informaţii cuprinde date care prezintă o perspectivă diferită de cea a documentelor de sinteză. Totodată. vom vedea mai târziu că un element de informare trebuie să răspundă definiţiei rubricii respective şi să satisfacă o serie de criterii de recunoaştere (constatare) şi de evaluare (măsurare). vor face obiectul studiului nostru). Notele complementare se constituie şi ele într-un cont anual. el trebuie să fi fost înscris în registrele contabile şi să fi fost trecut prin sistemul de contabilitate al partidei duble (aspecte care. şi . datorită acţiunii principiului unicităţii bilanţului. pe baza cărora ei îşi fundamentează.într-un supliment de informaţii. Ne putem pune întrebarea dacă acest tip de informare răspunde în mod adecvat necesităţilor informaţionale ale anumitor grupuri de utilizatori. Documentele contabile de sinteză sunt regăsite sub denumirea de conturi anuale. pe care o vom numi de uz particular. Directiva a IV-a are în vedere societăţile pe acţiuni. Ea poate să se releve şi esenţială în înţelegerea datelor relative la averea şi activităţile întreprinderii.în corpul documentelor de sinteză. în principal. putem să cităm descrierea politicilor (convenţiilor) contabile. Cu titlu de exemplu privind notele complementare. structurate în documentele de sinteză. Din punct de vedere al câmpului de aplicare. Notele complementare dau. „Suplimentul” se referă la date şi tablouri care prezintă efectul variaţiilor de preţuri (informarea în costuri istorice indexate şi informarea în costuri actuale). suplimentele de informaţii pot să conţină explicaţii ale conducerii întreprinderii referitoare la datele financiare cât şi o analiză a semnificaţiei acestora. Este ceea ce am putea numi informarea financiară de uz general.

(ii) fie schimbările în capitalurile proprii. implicit. şi avantajele procurare de folosirea situaţiilor. Un set complet de situaţii financiare1 include următoarele componente: a) bilanţul. Selecţia este guvernată de acţiunea principiului pragului de semnificaţie sau al bunei informări. c) o situaţie care să arate: (i) fie toate variaţiile capitalurilor proprii. Internaţionalizarea presupune armonizarea cu referenţialul contabil internaţional. Cât priveşte Directiva a VII-a. elemente a căror expresie valorică este reflectată de bilanţ. Prin recursul la principiul pragului de semnificaţie. O sursă de informaţii este şi raportul de gestiune care reprezintă o dare de seamă fidelă asupra evoluţiei afacerilor şi a situaţiei societăţii. Totodată. prin descrierea şi explicarea trăsăturilor principale ale performanţelor financiare şi ale poziţiei financiare. în virtutea legii naţionale referitoare la controlul conturilor. în conformitate cu referenţialul contabil internaţional. numite conturi consolidate.echivalentele lor. aceasta vizează conturile anuale întocmite de societatea aflată în fruntea unui grup (societatea-mamă). b) contul de profit şi pierdere. pentru motive de omogenitate terminologică. în materie de risc. societăţile care cad sub incidenţa articolelor Directivei a IV-a supun conturile lor anuale controlului. pentru a fi uşor de consultat şi interpretat. a răspunsului acesteia la astfel de schimbări şi efecte. d) tabloul fluxurilor de trezorerie. se cuvine să se prezinte politica referitoare la dividende. În sfârşit. întreprinderile sunt încurajate să furnizeze puncte de vedere critice ale conducerii. prin asigurarea unui echilibru între costurile de întocmire. Producătorul de conturi trebuie să îşi catalizeze eforturile în vederea producerii de situaţii (i) suficient de detaliate. publicarea şi controlul conturilor. Se face o discriminare între întreprinderile mari. realizat de una sau mai multe persoane abilitate. cu excepţia celor ce provin din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuirile în favoarea acestora. în lucrarea noastră se va regăsi cu predilecţie termenul de situaţii financiare (şi mai puţin termenii de conturi anuale şi de documente de sinteză). contul de profit şi pierdere consolidat şi anexa consolidată. Un atare raport trebuie să includă o trecere în revistă a: -factorilor principali şi a influenţelor ce determină performanţele. persoana sau persoanele însărcinată(te) cu controlul conturilor trebuie să verifice concordanţa raportului de gestiune cu conturile anuale. mărimea netă a cifrei de afaceri şi efectivul mediu de personal utilizat în cursul exerciţiului. a politicii ei în materie de investiţii pentru a menţine şi creşte performanţele din care. Raportul de gestiune trebuie să mai comporte informaţii cu privire la: evenimentele importante survenite după închiderea exerciţiului. Delimitarea între cele trei categorii de întreprinderi se face pe baza valorilor următoarelor trei criterii: totalul bilanţului. De altfel. pe de o parte. -solidităţii întreprinderii şi resurselor acesteia. informarea trebuie să evite cele două extreme posibile: 74 . în mod distinct. Dincolo de aceste situaţii financiare. Prin acest principiu se recunoaşte că natura şi sfera de cuprindere a informării prezentate prin situaţiile financiare decurg foarte adesea dintr-o serie de compromisuri. pentru prezentarea. precum şi incertitudinile principale cu care acestea se confruntă. Documentele contabile de sinteză sunt regăsite sub denumirea de situaţii financiare. pentru a prezenta toate aspectele care pot să influenţeze judecata utilizatorilor. inclusiv a schimbărilor de mediu în care operează o întreprindere. prezentare şi publicare. practicile contabile constau în furnizarea acestor elemente care sunt atât de importante încât să influenţeze judecata profesională şi. evoluţia previzibilă a societăţii şi activităţile în materie de cercetare şi de dezvoltare. Aceste conturi cuprind bilanţul consolidat. -surselor de finanţare a întreprinderii. şi (ii) suficient de condensate. deciziile unor utilizatori versaţi. e) politicile contabile şi notele explicative. În materie de selectare a informării de prezentat în situaţiile financiare. cele mijlocii şi cele mici. a politicii referitoare la data îndatorării şi a politicilor conducerii. pe de altă parte.

de asemenea în mod corect. Totuşi. solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii. deşi corect întocmit. ale anilor 1970-1980. este o stare precursoare ameliorării beneficiilor. în lipsa acesteia. Acordând bilanţului rolul pe care îl merită în setul de situaţii financiare. în această dispută. Pentru că aceste categorii de specialişti vizau rentabilitatea pe termen lung a întreprinderii. bilanţul este documentul de sinteză care prezintă situaţia afacerilor unei întreprinderi la un moment dat. utilizatorii şi. Scopul importanţei relative este de a simplifica prelucrarea. Pentru un ochi avizat. Pentru o valoare semnificativă universală. asigurată printr-o gestiune eficace a trezoreriei şi prin flexibilitate financiară. economiştii şi cei ce gestionau afacerile au realizat că multe dintre variaţiile bruşte ale beneficiului pe acţiune ar fi putut să fie prevăzute dacă acestui document de sinteză i s-ar fi acordat atenţia pe care o merită. Trebuie să precizăm că pragul de semnificaţie este o mărime relativă: el depinde atât de dimensiunile şi caracteristicile întreprinderii. în vederea amorsării tendinţei de scădere a cursurilor acţiunilor. Situaţiile ulterioare ale rezultatelor au probat aceste tendinţe. investitorii acordând o atenţie mai mare unei situaţii financiare a rezultatelor şi beneficiului pe acţiune. Astăzi. O evaluare defectuoasă a unor astfel de elemente ar avea consecinţe dezastroase asupra estimărilor sau deciziilor conducătorilor şi terţilor utilizatori. în primul rând. În economiile nord-americane. Se vorbeşte atunci de „zone de risc”. cât şi de circumstanţele în care aceasta se găseşte. Soluţiile cele mai rezonabile nu pot să apară decât în urma exersării în timp a judecăţii profesionale a specialistului contabil. deci de a „îneca” utilizatorii într-o „maree” de detalii inutile şi nesemnificative.-de a fi prea sintetice sau condensate. dar actului de simplificare trebuie să i se acorde multă atenţie. în termeni de „valoare” (valoarea elementului informaţional în cauză. Multă vreme. Studentul şi profesionistul contabil privesc tehnic bilanţul ca pe un moment culminant al unui proces complex şi lung de înregistrare. bilanţul şi contul de profit şi pierdere şi-au disputat întâietatea în materie de dominare a utilităţii situaţiilor financiare prezentate şi publicate de o întreprindere. în acelaşi timp. în timp ce unul care arată. la care ne vom referi ulterior. în multe situaţii practice. Ei trebuie să examineze cu multă atenţie elementele situaţiilor financiare a căror importanţă este suficient de mare. Este cunoscut că un bilanţ deteriorat. în raport cu valoarea altor elemente informaţionale). Noţiunea de prag de semnificaţie este larg utilizată şi de auditori (revizori). este anunţul unor dificultăţi financiare. specialiştii au ajuns la concluzia că beneficiile nu sunt altceva decât consecinţa unor ipoteze filtrate prin intermediul acestui document de sinteză. lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii). Pragul de semnificaţie sau importanţa relativă afirmă că o informaţie este semnificativă atunci când este probabil ca persoana care o utilizează să acţioneze în mod diferit. clasificare şi evaluare. în actul lor de verificare şi certificare a situaţiilor financiare. în termeni de „calitate” (natura elementului informaţional) şi în termeni de „influenţă cuantificată” a elementului asupra coordonatelor cheie ale informării (poziţia financiară. performanţele. o poziţie financiară însănătoşită. -de a fi prea abundente. 75 . Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii Pornind de la o interpretare simplă. se părea că bilanţul a pierdut războiul cu contul de profit şi pierdere. disimularea informaţiilor reale ar fi fost depistată printr-o atenţie suplimentară acordată bilanţului. uzanţele se bazează pe o combinaţie a trei criterii: rentabilitatea. Se părea că în special investitorii începuseră să neglijeze utilitatea bilanţului şi a evoluţiei poziţiei financiare pe care acesta o reprezintă. Principiul importanţei relative nu se aplică de o manieră indiscutabilă: în fiecare exerciţiu trebuie să se ia decizii dificile din acest punct de vedere. cu atât mai mult cu cât trebuie respectat principiul necompensării. s-a probat tendinţa întreprinderilor de a camufla scăderea beneficiilor. intervine cu argumentele sale şi tabloul fluxurilor de trezorerie. după deceniul inflaţionist întreţinut de crizele petroliere. Până în momentul în care în lumea capitalistă dezvoltată s-au manifestat puternicele puseuri inflaţioniste şi prăbuşirea creditului. În practică este destul de dificil să se stabilească norme stricte privind condiţiile de îndeplinit pentru ca o informaţie să fie semnificativă: într-adevăr semnificaţia (importanţa) poate să fie interpretată.

O astfel de practică. se poate vorbi de acţiunea principiului entităţii în contabilitate. bunurile întreprinderii cu cele ale proprietarilor săi. şi mai este încă. Această afirmaţie este paradoxală. 1920)... patrimoniul unui comerciant. atunci când o întreprindere începe să fie în primejdie. Repere istorice privind bilanţul contabil De mai mult de jumătate de mileniu.. în procesul contabil. în general. Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare.determinarea lichidităţii şi flexibilităţii întreprinderii. economiştii au putut observa că foarte multe falimente sunt cauzate pur şi simplu de o cunoaştere prea tardive a declinului afacerilor lor. exista adesea tendinţa de a confunda. în general.Dar noi nu avem nevoie numai de a determina rezultatul. se consideră că bilanţul furnizează informaţii privind natura şi sumele investite în resursele (activele) întreprinderii. El a constatat că este mult mai important pentru managerii întreprinderii să măsoare sănătatea acesteia decât să cunoască valoarea intrinsecă a elementelor care compun cele două părţi ale bilanţului. este indispensabil să luăm cunoştinţă de prosperitatea ei. Dincolo de rolul său în a completa informaţiile referitoare la compoziţia beneficiului. Începând cu acest secol. Bilanţul permite formularea de judecăţi de valoare privind riscul pe care şi-l asumă o întreprindere şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. obligaţiile ei vizavi de creditori. Cu toate acestea. îşi găseşte explicaţia prin câteva fenomene: numărul societăţilor pe acţiuni se multiplică.Cu ocazia fiecărei mari crize. Un şef capabil trebuie să profite de o astfel de perioadă de înflorire. Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilităţi. dacă bate pasul pe loc sau dacă ea este în declin. persoană fizică sau juridică. Yamey. bilanţul a fost. şi rezultatul. pe baza bilanţului.evaluarea structurii capitalului întreprinderii. asimilat unui inventar patrimonial condensat. .Acceptat ca o situaţie financiară care redă capitalurile proprii prin diferenţa între active şi datorii. astfel încât să se poată face faţă nevoilor şi situaţiilor neprevăzute. Pentru o întreprindere. lichiditatea şi flexibilitatea financiară cu care se confruntă întreprinderea. activul şi pasivul. cu ajutorul contului de profit şi pierdere. se separă conducerea întreprinderii de proprietari. Pentru o întreprindere. mai degrabă pe costuri istorice decât pe valori actuale de piaţă. contabilul apare ca mediator între proprietari şi manageri. şeful unei întreprinderi trebuie să ştie dacă afacerea sa prosperă. cu atât aceasta riscă mai puţin să dea faliment. contabilitatea operează sub spectrul principiului partidei duble. până în secolul al XIX-lea. bilanţul contribuie şi la furnizarea bazei informaţionale privind: . totuşi. Pentru aceasta ea analizează. dacă ţinem cont de faptul că. Schmalenbach i-a opus concepţia sa referitoare la un bilanţ ca reprezentare a „forţelor întreprinderii”. remarcă Bernard Colasse3. Iată ce afirma Schmalenbach5 în acest sens: „Pentru a lua decizii utile. . cu ajutorul bilanţului. Viziunii tradiţionale despre bilanţ. se afirmă că. cu cât flexibilitatea ei financiară este mai mare. o dată cu opera genialului profesor german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz. în urmă cu multe secole.. cu atât ea riscă mai puţin să dea faliment. precum şi partea proprietarilor în aceste resurse. Abordării statice a bilanţului i s-a opus. o abordare diametral opusă. bilanţul era considerat ca fiind o situaţie a averii (bogăţiei) întreprinderii (afacerii). începe să se analizeze şi să se măsoare periodic patrimoniul. Să semnalăm. deoarece nu toate componentele valorii sunt active şi pentru că metodele utilizate în evaluarea activelor sunt bazate. care nu poate să fie decât una simplificatoare. subordonatul acestora din urmă etc. bilanţul a fost şi este considerat un document de sinteză ce permite să se cunoască. rămânând. cea dinamică. De asemenea. O astfel de formulă consacră patrimoniul ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor acestui comerciant. în vederea modificării valorilor şi calendarului mişcărilor de trezorerie. de asemenea. că bilanţul nu prezintă valoarea întreprinderii. în mod normal. la un moment dat. cu cât lichiditatea este mai mare. recunoscut ca un instrument static. Pollard şi Brief4 afirmă că. se afirmă că. abia în secolul al XIX-lea. managerii fiind obligaţi să informeze periodic asupra modului în care au gestionat patrimoniul şi activitatea.calculul ratei de randament. sau pentru ca o datorie să fie achitată. graţie marilor întreprinderi industriale şi comerciale. Într-o formulă generală. indiferent că ea este provocată de 76 .

nu reţine decât valorile corespunzătoare lichidării întreprinderii. independent de ce se întâmplă cu ele în caz de lichidare a întreprinderii. Din interpretarea juridică. un bilanţ reflectă: . cât şi al modului de utilizare (bunuri economice. Totodată.în pasiv. la rândul ei. mai ales. Jacques Richard6 contrapune contabilităţii care. Pentru a primi girul contabilităţii. Din punct de vedere juridic. În principiu.conjunctură sau de structura economică.. valoarea drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entităţii patrimoniale. autohtonă şi străină. o contabilitate care ţine cont de valorile în mişcare. beneficii etc. Lucrarea „Bilanţul dinamic” a generat un alt mod de a gândi contabilitatea. clasificate într-o ordine raţională.susceptibile să genereze avantaje economice viitoare” („posturi în suspensie ca forţe ce concură la formarea rezultatului”.). rezerve. clasificate într-o ordine raţională. Plecând de la conceptul de patrimoniu. economică şi economico-juridică – noi ne vom opri numai asupra accepţiei economico-juridice. drepturile de proprietate şi de creanţă. se întâlnesc drept termeni echivalenţi patrimoniul şi. este prezentă sintagma „resurse. datorită caracterului ei integrator: „patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi necorporale). căci ele (vânturile) nu vor sufla totdeauna. În literatura de specialitate. Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor. Deşi în literatura de specialitate. Este posibil ca multe din ideile lui Schmalenbach să se fi constituit în puncte de plecare pentru reflecţii ulterioare.). „care sunt necesităţile întreprinderii sau. adică o contabilitate dinamică. datoriile întreprinderii faţă de terţi (la modul general. (ii) Abordările din a doua grupă sunt centrate pe finalitatea bilanţului. . componentele patrimoniului trebuie să fie exprimate în etalon monetar. El pledează pentru o contabilitate de tip dinamic. creditori ai acesteia) şi datoriile ei faţă de aportorii de capitaluri pe bază de risc (asociaţi). respectiv resursele (aporturi la capital. Acest mod de interpretare generează ecuaţia bilanţieră de tip economic: Utilizări = Resurse Pe plan procedural. altfel spus o contabilitate statică.” Admirator al lui Schmalenbach. Abordări contemporane privind bilanţul contabil (i) O primă grupă de abordări sunt centrate pe conceptul de patrimoniu. altfel spus. pierderi etc. pentru a construi bilanţul. al drepturilor şi obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat”7. la rândul lui. datorii. patrimoniul trebuie să fie ataşat unei persoane fizice sau juridice. Această grupă de abordări. bilanţul. Determinarea. altfel spus. patrimoniul net. rezultă următoarea ecuaţie bilanţieră: S=A-D în care: S = situaţia netă A = active D = datorii faţă de terţi Situaţia netă reprezintă valoarea datoriilor întreprinderii faţă de asociaţii săi. numită titular de patrimoniu. situaţia netă este echivalentă capitalurilor proprii8. plasează informaţia contabilă fie într-un câmp de analiză de tip financiar-funcţional. au fost formulate mai multe accepţii ale conceptului de patrimoniu – juridică.. altfel spus. de a răspunde nevoilor de interpretare prin metodologiile de analiză economico-financiară. în cadrele contabile conceptuale ale ţărilor anglo-saxone şi în cel internaţional. fie într-un câmp de investigare orientat spre analizele de 77 . Din punct de vedere economic. care desfăşoară acte de comerţ. structura şi cunoaşterea patrimoniului se realizează cu ajutorul bilanţului. bilanţul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu. poate să fie interpretat în mai multe moduri. forma cea mai simplă de regăsire a ecuaţiei bilanţiere este: Active = Pasive Modelul economic de bilanţ permite să se răspundă la întrebări ca: „de unde vin fondurile necesare finanţării întreprinderii sau. de cine este ea finanţată?”. Nu putem lăsa să treacă vânturile favorabile fără să ridicăm pânzele. creanţe.în activ. În definiţia dată astăzi elementelor reprezentând activul bilanţier. pentru Schmalenbach). care a fost utilizarea dată resurselor de care aceasta a dispus?”.

cu semne diferite. Ca atare. Capital subscris nevărsat (rubrică de creanţă) B. Modelul financiar-funcţional de analiză a fost criticat pentru ambiguitatea şi imprecizia sa deoarece. Pentru aceasta. în structura rubricii A din pasiv (în componenţa capitalurilor proprii). Schema descrisă de articolul 10 al Directivei a IV-a. Rubricile listei sunt notate de la A la L. ea lasă legislaţiilor naţionale posibilitatea de a înscrie. a activului bilanţier. Schema a generat un model de bilanţ cu o structură a activelor după destinaţia lor. sub inspiraţie şi consiliere franceză. Activ circulant E. În acest sens. fie prin informaţiile de la baza bilanţului (modelul francez). se poate ajunge la o abordare de tip funcţional: Printr-o prelucrare adecvată. dar directiva lasă şi posibilitatea înscrierii lor ca un element component al imobilizărilor necorporale. . permite calculul unor indicatori economico-financiari necesari gestiunii întreprinderii şi facilitează analizele de tip solvabilitate-lichiditate. înaintea activului imobilizat. este un concept a cărei măsură este afectată de convenţii imprecise şi influenţată de alegerile de politici contabile. Directiva prezintă beneficiul sau pierderea ca ultima rubrică a pasivului. Pierderea exerciţiului A. ca primă rubrică a activului (aşa cum rezulta din schema descrisă de articolul 9) sau ca un element component al activului circulant. Sub aspect financiar. Capitaluri proprii B.tip solvabilitate-lichiditate. în lipsa unor definiţii riguroase. notate de la A la F. elementele de activ şi de pasiv trebuie reclasificate după criteriul duratei: cu o durată peste un an. cu o durată sub un an. Capital subscris nevărsat B. fie prin anexe (modelul francez. Conturi de regularizare – activ F. iar în partea dreaptă pasivul. dar şi cel românesc) se dau detalii asupra duratelor unor posturi din bilanţ. care prezintă bilanţul sub o formă bilaterală (forma cont). descompus în cinci mari rubrici. respectiv. Activ circulant E. A. Datorii D. descompus în şase mari rubrici. prezentarea funcţională a bilanţului permite descompunerea în trei agregate: . prevede în partea stângă activul. Schema cont a fost opţiunea sistemului contabil românesc. a confundat noţiunile de maturitate şi de permanenţă. care prezintă bilanţul sub o formă listă. . notate de la A la E: A. Cheltuieli de constituire C. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an (datorii curente) 78 . Printr-o regrupare a posturilor9 bilanţiere după funcţiile întreprinderii. Cheltuielile de constituire sunt înscrise distinct. iar a pasivelor. Totuşi. Activ imobilizat D. calculat ca diferenţă între resursele durabile şi utilizările stabile. în prima etapă a reformei (1994-2000). după originea lor. Conturi de regularizare – pasiv E. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli C. fondul de rulment net. aceste elemente.necesarul în fond de rulment. se poate face trecerea de la bilanţul funcţional la bilanţul financiar. Schema descrisă de articolul 9.trezoreria netă. Conturi de regularizare – activ F. În cadrul grupei. Activ imobilizat D. întâlnim cele două scheme prevăzute în articolele 9 şi 10 ale Directivei a IV-a. Beneficiul exerciţiului Remarci: Directiva lasă posibilitatea înscrierii creanţei privind capitalul subscris nevărsat. Cheltuieli de constituire C.fondul de rulment.

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an J. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli K. Capital şi rezerve 79 . Total activ minus datorii curente I. Active circulante. respectiv datorii curente nete H. Conturi de regularizare – pasiv L.G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful