Universitatea din Bucuresti Facultatea de Litere AMS, Anul III

IMPOZITELE
Continut si clasificare

Student: Daniela-Elena DODEA

2012

CUPRINS

Impozitele
1. Noiunea de impozit. Coninut i rol.........................................................2 2. Elemente tehnice ale impozitelor................................................................2

3. Impunerea 3.1. Principiile impunerii...........................................................................5 3.2. Criteriile impunerii...................................................................................8 3.3. Perceperea impozitelor.............................................................................9 4. Clasificarea impozitelor.................................................................................10 Bibliografie.............................................................................................................12

IMPOZITELE

1.

Notiunea de impozit. Continut si rol

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice . Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambusabil si fara contrapestatie din partea statului. Impozitele se stabilesc numai prin lege si au rol deosebit de important din punct de vedere financiar, economic si social1 : in domeniul financiar are rolul de a procura resursele necesare efectuarii cheltuielilor publice; in domeniul economic impozitul reprezinta un instrument de interventie al statului pentru a incuraja sau a descuraja anumite sectoare sau activitati economice; pe plan social rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre diferitele categorii sociale precum si intre persoanele fizice si juridice.

2. Elementele tehnice ale impozitelor

Concretizarea si individualizaea fiecarui impozit in parte au o deosebita importanta atat pentru organele fiscale cat si pentru contribuabili in sarcina carora se institue . In acest scop se folosesc urmatoarele elemente tehnice2 : subiectul impozitului sau contribuabilul; suportatorul impozitului; obiectul impozitului ; sursa impozitului; unitatea de impunere; cota impozitului; asieta fiscala; termenul de plata. Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata impozitului. Totodata, in afara obligatiei de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le revin si alte obligatii ce se refera la: declararea obiectului impozabil si a marimii acestora, intocmirea anumitor
1

Doina Leonte, Mariana Cristina Cioponea Finante Publice, Ed. Fundatiei Romania de Maine , Bucuresti 2001, pag. 41; 2 Talpos I- Finantele Romaniei, vol 1 , Ed. Sedona , Timisoara 1995, pag. 139-140.

evidente scrise, depunerea la fisc a unor deconturi periodice. De asemenea, subiectii de impozite au dreptul de a beneficia de facilitatile fiscale legale si de a contesta operatiile considerate ilegale. Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Acest element este important in legatura cu distinctia fundamentala dintre impozitele directe si cele indirecte. Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si subiectului impozitului ii revine o indatorire formala de a plati impozitul caci suportarea efectiva se realizeaza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciile a caror vanzare este supusa impozitelor; acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana . Obiectul impozitului este bunul, venitul sau activitatea pentru care se datoreaza impozitele directe, precum si vanzarea, valorificarea sau punerea in ciculatie a unor produse, bunuri si servicii in cazul impozitelor indirecte. In mod traditional acest element poarta denumirea de materie impozabila. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala. Sursa impozitului indica din ce anume se plateste impozitul, adica din venit sau din avere. Ca sursa a impozitului, veniturile apar sub forma salariului, a profitului, dividendului sau rentei, in timp ce averea se prezinta sub forma de capital sau de bunuri mobile si imobil. La impozitul pe venit, obiectul coincide in toate cazurile cu sursa, lucru ce nu se intampla, de regula, in cazul impozitelor pe avere . Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la impozitul pe venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul), iar la impozitul pe avere avem metru patrat pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc. Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile. Aceasta poate sa fie o suma fixa sau o cota procentuala. In toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile.
4

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi: progresive; progresive in transe (la salarii); proportionale (la profit) Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari). Asieta fiscala (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza. Asezarea unui impozit presupune: - constatarea si evaluarea materiei impozabile; - stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil; - perceperea/incasarea impozitului. Termenul de plata precizeaza data pana la care impozitul trebuie platit. Acest termen are caracter imperativ, astfel ca in cazul nerespectarii sale sunt percepute majorari de intarziere sau se aplica unele sanctiuni cum ar fi: punerea sechestrului pe unele bunuri, vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate.

3. Impunerea
3.1. Principiile impunerii

Impunerea se realizeaza printr-un asamblu de operatii si masuri ce incearca sa asigure eficienta impozitelor si sa tina cont de respectarea unor principii de baza. Astfel, aceste principii fundamentale ale impunerii sunt3: principii de echitate fiscala; principii de politica financiara; principii de politica economica; principii social-politice. Principiile de echitate fiscala presupun necesitatea impunerii diferentiate a veniturilor si a averilor, tinandu-se cont de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: stabilirea unui minim neimpozabil - adica legiferarea scutirii de impozit, a unui venit minim si a unei averi care permit satisfacerea nevoilor stricte de trai. Desigur, aceasta conditie este aplicabila doar in cazul impozitelor directe, intrucat in cazul impozitelor indirecte calitatea de suportator revine intregii mase a consumatorilor de bunuri sau servicii aflate sub incidenta respectivelor impozite; sarcina fiscala absoluta si relativa a fiecarui contribuabil sa fie stabilita in functie de puterea sa contributiva, ce este dependenta de marimea veniturilor si a averilor impozabile, precum si de situatia personala a subiectului impozitului (singur, casatorit, are mai multi copii sau alte persoane in intretinere); la o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categorii social , iar cea a unei persoane comparativ cu sarcina altei persoane din aceiasi categorie sociala; impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toti subiectii care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau care detin un anumit gen de averi, cu exceptia celora care se situeaza sub nivelul minim considerat in perioada respectiva. Principiile de politica financiara cuprind cerintele ce trebuiesc indeplinite de orice impozit nou introdus in practica, cu referire la un randament fiscal ridicat, la o stabilitate si elasticitate acceptabile. De asemenea, se au in vedere tipul si numarul impozitelor de stat pentru formarea veniturilor sale. Randamentul impozitului - se masoara prin raportarea sumei globale colectata intr-un interval dat si cheltuielile facute de autoritatea publica in vederea colectarii acesteia.
3

Ibidem 2 (Op cit pag 143-145);

Conditiile ce trebuie indeplinite de un impozit pentru a avea un randament fiscal ridicat sunt urmatoarele: impozitul sa aiba un caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice si juridice care obtin venituri sau poseda bunuri impozabile; sa nu existe posibilitati legale sau nelegale de sustragere de la impunere a unei parti din materia impozabila; volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie cat mai redus. Stabilitatea impozitelor vizeaza respectarea cerintei mentinerii constante a randamentului impozitelor , fara ca acest randament sa fie influentat de miscarea ciclica a economiei . Altfel spus, randamentul unui impozit nu trebuie s creasc pe msura sporirii volumului produciei i a veniturilor n perioadele favorabile ale ciclului economic i nici s se micoreze n perioadele nefavorabile ale acesteia. Elasticitatea impozitului presupune ca acesta s poat fi adaptat permanent necesitilor de venituri ale statului, respectiv dac se nregistreaz o cretere a cheltuielilor bugetare, acesta s poat fi majorat, i invers. Din practica fiscal internaional rezult c, de cele mai multe ori, elasticitatea impozitului acioneaz n sensul majorrii acestuia. O problem de politic financiar n materie de impozite o reprezint tipul i numrul de impozite care s fie utilizate pentru procurarea veniturilor necesare statului. Principiile de politic economic vizeaz utilizarea de ctre stat a impozitelor nu numai pentru procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci i pentru ncurajarea sau restrngerea activitii din unele domenii, ramuri sau regiuni economice, pentru reducerea sau creterea consumului unei anumite mrfi, pentru extinderea exportului sau restrngerea importului anumitor bunuri, pentru limitarea inflaiei. Astfel, pentru stimularea activitii unor ramuri sau subramuri economice, se pot adopta anumite msuri de ordin fiscal, cum sunt: reducerea sau scutirea de plata impozitelor indirecte a mrfurilor autohtone, stabilirea unor taxe vamale ridicate la import, reducerea impozitelor directe stabilite n sarcina ntreprinztorilor care i plaseaz capitalurile n ramura sau subramura respectiv, admiterea amortizrii accelerate a capitalului fix din aceste domenii etc. Extinderea relaiilor comerciale cu strintatea poate fi stimulat i prin promovarea unor msuri fiscale cum sunt: - acordarea unor prime pentru export; - restituirea integral sau parial a impozitelor indirecte aferente mrfurilor
7

exportate; - reducerea taxelor vamale la importul anumitor mrfuri i servicii utilizate pentru fabricarea de produse destinate exportului; - scutirea de taxe vamale a importului unor mrfuri sau pentru mrfurile provenite din anumite ri. Restrngerea comerului exterior se poate realiza fie prin utilizarea unor taxe vamale la import cu caracter protecionist, fie prin limitarea accesului n ar a unor mrfuri prin intermediul unor contingente cantitative. De asemenea, contingentele cantitative se pot stabili i n cazul exportului unor materii prime, ncurajndu-se exportul de produse finite. In fine , impozitele se utilizeaza si pentru limitarea sau combaterea inflatiei , prin majorarea indeosebi a taxelor de consumatie , dar si prin introducerea de noi impozite , cum este impozitul suplimentar perceput in cazul depasirii unui anumit nivel al fondului de salarii. Principiile social-politice ale impunerii se refer la faptul c, prin politica fiscal promovat, statele au n vedere i ndeplinirea unor obiective de natur social politic. Prin realizarea acestor obiective, guvernele urmresc s i menin att ncrederea populaiei n politica pe care o promoveaz, ct i influena asupra unor categorii sociale. n acest scop sunt promovate: - anumite faciliti fiscale n favoarea contribuabililor cu venituri reduse sau care au n ntreinere mai multe persoane fr venituri proprii (copii, btrni); - in schimb pentru favorizarea natalitatii, unele state institue anumite impozite speciale n sarcina persoanelor cstorite care nu au copii i celibatarilor; - impozitele indirecte, care prin mrimea lor limiteaz influenele negative asupra sntii oamenilor, a consumului de tutun i buturi alcoolice, etc. Principiile impunerii formeaza un sistem unitar, astfel ca cele patru categorii de principii se influenteaza si se conditioneaza in mod reciproc. De aceea organele fiscale trebuie sa aiba in vedere corelarea principiilor prezentate, astfel incat fiscalitatea promovata sa poata raspunde cerintelor presupuse de aceste principii.

3.2. Criteriile impunerii

In stransa legatura cu realitatea obtinerii de venituri de catre unele persoane fizice si/sau juridice din activitatea desfasurata in mai multe tari sau din detinerea de averi pe teritoriul mai multor tari, in practica fiscala contemporana se aplica separat sau in diverse combinatii posibile, urmatoarele trei criterii4: criteriul teritorialitatii sau al originii veniturilor si/sau averii; criteriul domiciliului contribuabilului sau al rezidentei; criteriul cetateniei sau al nationalitatii contribuabilului. Aceste criterii se aplica in mod diferit de catre un stat sau altul in functie de: interesul vizand stimularea sau ingradirea desfasurarii unor activitati generatoare de venituri impozabile; nivelul de dezvoltare, structura si particularitatile economiei; natura si cadrul conventiilor incheiate cu diferite state, inclusiv apartenenta la unele organizatii cu caracter regional; luarea in considerare a unor recomandari ale organismelor cu vocatie universala, mondiala . Criteriul teritorialitatii potrivit acestui criteriu, impunerea se efectueaza de catre organele fiscale din tara pe al carui teritoriu s-au realizat veniturile sau averea, facandu-se abstractie de nationalitatea sau domiciliul beneficiarilor de venit. Acest criteriu este adoptat, de obicei, de tarile in curs de dezvoltare, care urmaresc in acest fel impunerea tuturor veniturilor realizate pe teritoriul lor de diferitele persoane fizice si juridice, dar nu este exclusa aplicarea sa si de catre tarile dezvoltate, asa cum sunt SUA sau Franta. Criteriul domiciliului sau al rezidentei conform acestui criteriu, impunerea veniturilor si a averii se efectueaza de catre activitatea fiscala caruia apartine rezidentul, netinandu-se seama de faptul ca acestea sunt obtinute pe teritoriul acelui stat sau in afara lui. Altfel spus, impunerea se aplica de catre statul pe teritoriul carora domicilieaza contribuabilii. Acest criteriu este folosit la impunerea veniturilor sau averii de catre tarile dezvoltate, deoarece sunt frecvente situatiile cand persoane fizice or juridice domiciliate aici obtin venituri sau detin averi pe teritoriul altor state . Criteriul nationalitatii potrivit acestui criteriu, statul supune rezidentii sai la plata impozitului pe venit sau avere obtinut in acel stat, indiferent daca locuiesc sau nu in tara lor. Evident, acest criteriu a aparut pe temeiul realitatii ca exista numeroase cazuri cand cetatenii unor tari (de regula dezvoltate) isi stabilesc,
4

Catineanu F., Donath Liliana, Seulean Victoria Finante publice , Ed. Mirton, Timisoara 1997, pag. 212-213.

din divese motive, rezidentele in alte tari, iar afacerile proprii se deruleaza in continuare in tara de cetatenie. 3.3. Perceperea impozitelor Perceperea impozitelor reprezint ultima operaiune din cadrul aezrii impozitelor, si reprezinta incasarea impozitelor in folosul statului. Dup determinarea mrimii impozitului, organele fiscale trebuie s aduc la cunotina contribuabililor att cuantumul impozitului datorat statului, ct i termenele de plata a acestuia i ulterior se trece la ncasarea lui. n timp, s-au utilizat mai multe metode de percepere a impozitelor, cum sunt: - strngerea impozitelor si varsarea lor in tezaurul public de ctre unul din contribuabilii fiecarei localiti(primar, cneaz, etc); - ncasarea impozitelor prin intermediul unor concesiuni; - perceperea impozitelor printr-un aparat specializat al statului cunoscut sub denumirea de fisc sau de aparat fiscal. n prezent, s-a generalizat metoda ncasrii impozitelor printr-un aparat fiscal propriu, folosindu-se urmtoarele modalitai5: - direct de ctre organele fiscale de la pltitori ( prezentarea contribuabilului la sediul organelor fiscale i achitarea impozitului datorat din proprie iniiativ aceste impozite se numesc portabile; deplasarea ncasatorilor la domiciliul pltitorilor i ncasarea impozitelor datorate aceste impozite se numesc cherabile ); - prin stopajul la surs ( const n reinerea i vrsarea impozitului datorat statului de ctre o ter persoan. Modalitatea este comoda pentru fisc, nu implica mari cheltuieli de percepere ); - prin aplicarea de timbre fiscale i recipise CEC sau Trezoreria Statului ( se practic n cazul taxelor datorate statului pentru aciunile n justiie i, de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele i diferitele documente elaborate de notariatele i de organele administraiei de stat ). Odata cu perceperea impozitelor are loc stingerea obligatiei fiscale pentru contribuabil. Incetarea ei constitue lichidarea impozitelor.

4. Clasificarea impozitelor

Ibidem 4 , Op cit ,pag 221-222;

10

n practica fiscal internaional ntlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca form i coninut. De aceea, pentru a identifica uor efectele diferitelor categorii de impozite n plan economic, financiar, social i politic este necesar gruparea acestora pe baza unor criterii tiinifice6: trsturile de fond i form ale impozitelor; obiectul asupra crora se aeaz; scopul urmrit de stat prin introducerea lor; frecvena perceperii lor; instituia care le administreaz. n funcie de trsturile de fond i form, impozitele se grupeaz n: 1. impozite directe; 2. impozite indirecte. 1. Impozitele directe se stabilesc nominal n sarcina unor persoane fizice i/sau juridice, n funcie de veniturile i averea acestora. De regul, n cazul acestor impozite, subiectul i suportatorul impozitului sunt una i aceeai persoan. Pe baza criteriilor care stau la baza aezrii impozitelor directe, acestea se grupeaz n: impozite reale (obiective, de produs), n aceast categorie se includ: - impozitul funciar; - impozitul pe cldiri; - impozitul pe activiti industriale, comerciale i profesii libere; - impozitul pe capitalul mobiliar sau bnesc. impozite personale (subiective), n aceast categorie se includ: - impozitul pe venituri impozitele pe veniturile persoanelor fizice; impozitele pe veniturile societilor de capital; - impozitul pe avere impozitele pe averea propriu-zis; impozitele pe circulaia averii; impozitele pe sporul de avere. 2. Impozitele indirecte care, in funcie de forma lor de manifestare, se grupeaz n: taxe de consumaie; venituri care provin de la monopolurile fiscale; taxe vamale;
6

Ibidem 2, Op. cit , pag 155- 159.

11

 taxe de timbru i nregistrare. n funcie de obiectul asupra crora se aeaz, impozitele sunt: impozite pe venit; impozite pe avere; impozite pe consum (sau pe cheltuieli). n funcie de scopul urmrit de stat prin introducerea lor, impozitele pot fi: impozite financiare instituite de stat n scopul realizrii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumaie etc) impozite de ordine introduse de stat n scopul limitrii unei activiti anume sau n vederea realizrii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra consumului de alcool i tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping n scopul limitrii importului anumitor mrfuri ce au pre de dumping. Dup frecvena cu care se realizeaz (respectiv se percep la buget), distingem: impozite permanente (ordinare) care se percep cu regularitate (de regul, anual), fiind nscrise n cadrul fiecrui buget public; impozite incidentale (extraordinare) care se instituie n situaii excepionale (cum ar fi, de pild, n situaii de criz i rzboi) i se percep o singur dat, motiv pentru care ele nu sunt nscrise n bugetul public. Dup instituia care le administreaz, impozitele se grupeaz n funcie de tipul statelor n care se instituie i percep, astfel: - n statele de tip federal distingem: impozite federale; impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaiilor; impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judeelor, ale municipiilor, oraelor i comunelor. - n statele de tip unitar distingem: impozite ale administraiei centrale de stat; impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.

Bibliografie
12

1. Catineanu F., Donath Liliana, Seulean Victoria Finante publice, Ed. Mirton, Timisoara 1997;
2.

Doina Leonte, Mariana Cristina Cioponea Finante Publice, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2001;

3. Donath Liliana Finante publice si elemente de administrare a impozitelor, Ed. Marineasa, Timisoara 2004; 4. Mutascu M. Finante publice , Ed. Art Press, Timisoara 2005; 5. Talpos I. Finantele Romaniei, vol. 1, Ed. Sedona, Timisoara 1995; 6. www.wikipedia.ro.

13