P. 1
Invelitori

Invelitori

|Views: 196|Likes:
Published by inginer_f_m

More info:

Published by: inginer_f_m on Mar 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/10/2015

pdf

text

original

5.4.1.

Clasificarea învelitorilor Având în vedere multiplele exigenţe pe care trebuie să le îndeplinească, învelitorile se pot clasifica după mai multe criterii: a. Funcţie de rigiditate, învelitorile pot fi portante (când preiau şi transmit sarcinile aferente elementelor de rezemare) şi neportante (care necesită un strat de rezemare continuu). b. După modul de alcătuire, învelitorile pot fi continue, fără rosturi, practic impermeabile la apă şi vapori de apă şi din elemente aşezate bucată cu bucată, care prezintă un anumit grad de permeabilitate, mai ales la aer şi vapori de apă. c. După rezistenţa la foc, învelitorile pot fi combustibile, semicombustibile şi incombustibile. d. După natura materialelor utilizate, învelitorile se pot realiza din produse organice naturale (paie, stuf, lemn), din bitum şi produse impregnate cu bitum (carton, pânză, împâslitură de sticlă), din plăci de piatră naturală (ardezie), din plăci de piatră artificială (produse ceramice, plăci din azbociment), din sticlă (foi, ţigle, geamuri armate), metalice (foi de tablă plană sau profilată) şi din mase plastice. 5.4.2. Învelitori din paie şi stuf Aceste învelitori se folosesc la construcţii în mediu rural, unde materialele folosite se pot procura uşor şi în cantităţi suficiente. Pe lângă dezavantajele pe care le prezintă (ard uşor, putrezesc, durată de exploatare redusă etc.) au avantajul că sunt uşoare şi bune izolatoare termic. Se pretează la pante mari, pot crea un aspect rustic şi se pot folosi cu eficienţă mare în domeniu zootehnic. Se realizează din snopi de paie sau stuf dispuşi în mai multe rânduri care se leagă de suportul din şipci cu sârmă zincată. Etanşeitatea la creastă se poate realiza din snopi care acoperă ambii versanţi sau prin adoptarea unei creste din ţiglă. Racordarea învelitorii la coşurile de fum se face cu ajutorul unei paste de argilă amestecată cu paie tocate sau pleavă, amestec ce este inflamabil. 5.4.3. Învelitori din lemn Învelitorile din lemn se utilizează cu precădere în zonele de munte, unde produsele din lemn constituie materiale locale, fiind folosite la construcţii provizorii şi definitive. Se pot realiza din scânduri geluite, din şindrilă (draniţă) sau şiţă. Învelitorile din scânduri se folosesc pentru lucrări provizorii şi se realizează din lemn de răşinoase. Se disting două modalităţi de execuţie: - prin aşezarea scândurilor paralel cu creasta, în sistem caplama, având ca suport reţeaua de căpriori (fig. 5.11.A.b); - prin dispunerea scândurilor după linia de cea mai mare pantă, în sistem pendremea, rezemate pe pane (fig.5.11.A.a). În ambele sisteme au loc petreceri laterale de 3…5 cm lăţime care să asigure o anumită etanşeitate. Creasta se realizează din scânduri, dispuse orizontal care se petrec de pe un versant pe altul funcţie de direcţia vântului dominant, iar doliile şi racordarea la coşurile de fum se fac cu fâşii din tablă plană. 1 191

Învelitorile din şindrilă şi şiţă se folosesc la clădiri definitive, având ca suport o reţea de şipci orizontale dispuse la o distanţă de 1/4 sau 1/3 din lungimea acestora, funcţie de numărul straturilor de acoperire. Şindrila se confecţionează din lemn de răşinoase cu lungimea de 40…80 cm, lăţimea de 8…14 cm şi grosimea de 0,4…0,7 cm (fig. 5.11.B). Şiţa se confecţionează în special din lemn de foioase, are lungimea de 40…50 cm, lăţimea de 8…14 cm şi grosimea variabilă, având la marginea mai groasă un şanţ longitudinal ce permite o îmbinare în sistem lambă şi uluc. Învelitoarea se fixează în cuie pe suportul din şipci, după executarea lucrărilor de tinichigerie, începând de la streaşină spre creastă. La dolii etanşeitatea se asigură cu carton asfaltat sau tablă galvanizată pe suport din asterială. La construcţii deosebite (monumente istorice) doliile s-au realizat din şindrilă dispusă după o suprafaţă de racordare curbă. Racordarea la coşurile de fum se face de asemenea cu tablă galvanizată. Durata de viaţă a învelitorii creşte dacă este impregnată cu carbolineum, care împiedică putrezirea şi formarea ciupercilor, fără a astupa porii, ceea ce asigură uscarea mai rapidă a învelitorii. Şiţa este mai puţin folosită, fiind pe cale de dispariţie. 5.4.4. Învelitori din carton asfaltat Aceste învelitori se folosesc la construcţii provizorii şi definitive, pe suport din asterială sau beton. În cele ce urmează ne vom referi la acoperişurile cu pod care, de regulă, au suport din lemn. Pentru realizarea acestor învelitori se foloseşte carton, pânză sau împâslitură bitumate, dispuse în 1…3 straturi prinse prin fixare cu cuie. Cuiele au capul plat şi rondele din carton asfaltat de 20x20 mm. Foile de carton se dispun paralel cu creasta pentru pantă sub 20 o şi după linia de cea mai mare pantă la înclinări mai mari. La învelitori în mai multe straturi, sulurile de carton se pot dispune în ambele direcţii. Pentru asigurarea etanşeităţii la apă, toate petrecerile vor fi de minim 10 cm, lipite cu mastic bituminos şi fixate cu cuie, dispuse la 7 cm distanţă. La dispunerea în lungul pantei, fâşia din direcţia vântului dominant se va fixa deasupra. Etanşeitatea la coame şi creste se realizează prin petrecerea foilor de carton de pe un versant pe celălalt, ţinând seama de direcţia vântului dominant. Streaşina poate fi prevăzută cu jgheab pentru colectarea apelor sau se poate realize cu lăcrimar din tablă sau carton asfaltat. La pante mari şi în regiuni cu vânturi puternice fixarea învelitorilor de suport se face cu ajutorul unor şipci cu secţiunea triunghiulară, prinse în cuie de suport şi protejate de intemperii (fig. 5.12. b, c). Şipcile se dispun perpendicular pe creastă, la distanţă de 50…70 cm, de regulă în dreptul căpriorilor. La învelitorile din mai multe straturi, prinderea foilor de carton între ele se face prin lipire cu mastic bituminos pe întreaga suprafaţă de contact, respectând recomandările în zonele de petrecere. Învelitoarea se protejează cu un strat de mastic bituminos presărat cu nisip spălat, de granulaţie 1…3 cm, sau cu un strat de suspensie de bitum filerizat.

1 192

11.A. 9 – pană. 6 . Fig. B. 4 – scândură.în sistem pendremea.vulţ. a . 1 193 . 8 – căprior. 2 – şiţă. 3 – şipcă. Învelitori din şindrilă şi şiţă. 7 – asterială. a – detaliu de prindere. Învelitori din lemn. LEGENDĂ: 1 – şindrilă. b – în sistem caplama. Învelitori din scânduri. b – dolie. 5 – şorţ de tablă. 5. 10 – pazie.

5. 1 – foaie carton. e – racordarea la zidul existent. d – fixarea cu şipci. b. c.12. 9 – cui cu cap lat. 4 – fâşie de acoperire. 6 – cârlig. 3 – şipcă.LEGENDĂ a – sisteme de dispunere a învelitorilor. 7 – căprior. Fig. 8 – mastic bituminous. 2 – asterială. 194 . Învelitori din carton asfaltat. 5 – şorţ de tablă.

Învelitorile de azbociment. datorită avantajelor pe care le prezintă: greutate redusă. se dau numai cu burghiul. plăcile fiind dispuse cu diagonala mare după linia de pantă şi fixate de suport cu cuie bătute în găurile de lângă teşituri. distanţa dintre ele diferă funcţie de modul de aşezare al plăcilor. se aplică între plăci un şnur de etanşare (de exemplu celochit). cu sau fără adaos de coloranţi. Când învelitoarea cu suportul ei acoperă spaţii încălzite. Colţul inferior al plăcilor se va fixa cu ajutorul copcilor de siguranţă (A). se folosesc plăci duble de azbociment. Astfel. Se mai folosesc plăci triunghiulare pentru margini. a căror tijă se va îndoi către streaşină. 5. între care se dispune izolaţia termică din polistiren expandat (azbopan). comportare bună la incendii etc.13. cu intersecţii şi străpungeri numeroase. industriale şi agrozootehnice. Pentru suportul din şipci. Coamele şi crestele se realizează cu piese speciale. Plăcile ondulate de azbociment se montează direct pe pane metalice. Se fabrică dintr-o pastă de ciment şi fibre de azbest. Învelitorile în două straturi folosesc plăci cu două găuri dispuse paralel cu streaşina. iar doliile se realizează tot din tablă. La învelitorile într-un strat aşezarea plăcilor se face cu petreceri de 70 mm după două direcţii. 5. iar la aşezare în strat dublu această distanţă este de 130 mm (fig. 5. iar gaura se va chitui. 195 . piese speciale pentru coame şi creste. plane sau ondulate. iar găurile noi necesare prinderii. Suportul din asterială se realizează cu rosturi de maximum 20 mm. sub formă de plăci plane şi ondulate. Suportul acestor învelitori se poate realiza din şipci sau asterială funcţie de importanţa construcţiei şi cerinţele beneficiarului.14) cu petreceri laterale de lăţimea unei ondule. la aşezare simplă. iar la dolii si coame ultimele plăci se fasonează prin tăiere. La petrecerile de capăt. peste care se dispune (la cerere) un strat de carton sau împâslitură din fibre de sticlă bitumate pentru a mări etanşeitatea acoperişului.4. distanţa dintre şipci este de 231 mm. Prinderea plăcilor de pane se face cu şuruburi sau tije metalice. iar cele în sensul pantei de 15 sau 20 cm funcţie de panta acoperişului. fiind decalate lateral cu o treime din lăţimea plăcii. din lemn sau beton armat (fig. sub piuliţa cărora sunt prevăzute rondele din material elastic. în special cele din plăci ondulate. nu sunt indicate la acoperişurile complicate.5.b. deoarece ridică dificultăţi de croire. Plăcile plane pot avea trei sau două găuri de prindere după cum învelitoarea este într-un strat sau în două straturi (fig. durabilitate mare. La streaşină se prevede un jgheab care se prinde de o poală din tablă. Învelitori din azbociment Aceste învelitori se folosesc la construcţii civile. prinse în cuie la partea mai îngustă şi fixate cu agrafe de prindere din tablă la capătul opus.5. tăiere şi montare a plăcilor. Capul tijelor de prindere se protejează cu căciuli din material plastic. c).13). execuţie uşoară.

5 – asterială.Detaliu A LEGENDĂ a – Tipuri de plăci. c – Montare cu dublă acoperire: 1 – placă cu trei găuri. 2 – placă cu două găuri. 3 – placă marginală. 4 – şipcă. b – Montare cu simplă acoperire. 7 – copcă de siguranţă. 196 . 6 – căpriori.

4.14. Sunt învelitori durabile. 197 . Învelitori din plăci plane de azbociment. 5. 4 – capac de protecţie. Se dispun pe şipci sau asterială şi şipci. Fig. 2 – şurub. cu sau fără carton asfaltat. cu o greutate proprie mare care necesită şarpante puternice. cu o largă folosinţă la construcţii civile şi agrozootehnice.6. 5. estetice. 3 – tijă metalică. Fac parte din învelitorile portante. Învelitori din ondulate din azbociment.Fig. având în vedere faptul că sunt indicate pentru pante mari.13. funcţie de etanşeitatea dorită. 1 – pană. Învelitori ceramice Învelitorile ceramice se realizează din argilă arsă sub formă de ţiglă şi olane. plăci 5. uşor de întreţinut. cu un consum mare de material lemons.

Uneori se folosesc ţigle de sticlă pe zone limitate care asigură lumina necesară pentru anumite spaţii. trase. funcţie de importanţa clădirii şi zona de amplasare. 3 A B a c c 1 198 b d . . În acest sens se fac o serie de încercări la acţiunea vaporilor de acid clorhidric şi de bioxid de sulf. 5. ţiglele pot fi smălţuite şi colorate în diverse nuanţe. cu persistenţă mare în timp. În anumite cazuri. În ţara noastră se folosesc următoarele categorii de ţigle: .16). presate. cu dimensiunile 405x240 mm. Distanţa între şipci este de 150 mm la aşezare simplă şi 250 mm la aşezare dublă.ţigle solzi. având dimensiunile 390x220 mm. Ţiglele solzi pot fi aşezate simplu (fig. cu sau fără asterială şi carton asfaltat.15) sau dublu (fig. cu densitatea de 2000…2100 kg/m .6. compactă. Învelitori din ţigle Ţiglele se obţin din argilă arsă.1. cu 1…2 ciocuri şi dimensiunile 350x170 mm.ţigle cu jgheaburi.ţigle cu două jgheaburi.4. prevăzute cu un jgheab lat. . pe suport din şipci. 5.5.

6 – mortar. 2 – şipcă. 5 – pană. 3 – căpriori. B – detaliu de aşezare.15. c – coamă. d – creastă. 4 – olan special. 7 . 199 de . 5.b – streaşină. B – detaliu aşezare. a.asterială Fig. Învelitori din ţigle solzi aşezate simplu.Legendă: A – vedere cuplată cu secţiune. Legendă: A – vedere cuplată cu secţiune. 1 – ţiglă solzi.

ondulată sau cu un profil oarecare. 8 – ancoraj. 5.1.16. prinderea de suport şi realizarea continuităţii se face cu mijloace flexibile.7. Se remarcă faptul că la învelitorile din ţigle solzi aşezate simplu. 6 – asterială. Olanele se montează aşezând pe stratul suport un rând de olane cu concavitatea în sus (jgheaburi) cu partea lata spre creastă. peste care se aşează un rând de olane cu concavitatea în jos (capace). La coame şi creste se folosesc elemente speciale de formă tronconică prinse de şipci cu cuie şi mortar de ciment. 5.7. iar la dolii. Învelitori din olane Olanele au formă tronconică cu lungimea de 450 mm. 5. Doliile învelitorilor din ţigle se căptuşesc cu tablă zincată pe suport din asterială. coşuri de fum etc. zincată. Racordarea la zidurile de fronton se face cu un jgheab de tablă prins de o pazie de lemn sau cu o jumătate de capac prins în mortar (fig. 2 – şipcă.4. Se suprapun în sensul pantei cu minimum 4 cm. iar la celălalt de 140 mm. 5. durabile. primul rând de la streaşină şi cel de la creastă vor fi aşezate dublu (fig.15. c – coamă.17.a.17. Învelitori din ţigle solzi aşezate dublu. lăţimea la un capăt de 180 mm. la cele cu două jgheaburi (presate) această distanţă este de 335 mm. Deoarece învelitorile din tablă prezintă deformaţii mari la variaţiile de temperatură.6. Se realizează din tablă neagră vopsită. Aceste învelitori se execută din tablă plană. cu partea lată spre streaşină. 9 – cosoroabă. Mărimile foilor de tablă variază în limite foarte largi funcţie de natura materialului. 5.2. datorită avantajelor pe care le prezintă: sunt uşoare. iar montarea se face pe fiecare rand de la stânga la dreapta. Fig.b – streaşină. felul suportului şi de faptul dacă învelitoarea este autoportantă sau nu.c). 7 – tablă zincată. cu şorţuri din tablă zincată. 5 – mortar. de zinc şi plumb. 5. Învelitori din tablă Învelitorile din tablă sunt utilizate frecvent la construcţii civile şi industriale. 4 – olan special.. Etanşeitatea la coame şi creste se asigură cu olane speciale prinse în cuie şi mortar. etanşe şi uşor de executat. d – creastă. de cupru. 1 – ţiglă solzi.4. Învelitori din tablă plană 200 . La streaşină. asigurând decalarea rândurilor cu jumătate din lăţimea unei ţigle. Se aşează pe un suport continuu din asterială peste care se recomandă un strat de carton asfaltat.4. La ţiglele cu un jgheab (trase) distanţa dintre şipci este de 320 mm. b). 3 – căprior. rândul de capace se aduce la nivel cu un cupon de olan tăiat (fig. Jgheaburile se prind de suport cu cuie iar între capace şi jgheaburi legătura se face cu mortar de ciment – var. 5. de aluminiu.B).

ⓒ 201 . Foile de tablă neagră se grunduiesc pe ambele feţe înainte de prelucrare. b – falţuri culcate. 4 – asterială. 5 – şorţ tablă. c – streaşină.5 mm. b – racordare zid fronton. 2 – falţ dublu. sub formă de legături numite maje.vedere. 2 – asterială. Fig.3…0. 6 – jgheab. Ambele tipuri se livrează în foi cu dimensiunile 650x1000 mm şi grosimea de 0. urmând ca vopsirea să se facă după montarea învelitorii. Învelitori din olane.Cele mai răspândite sunt învelitorile din tablă neagră şi tablă zincată. a – falţuri în picioare. 3 – agrafă de prindere. 4 – cupon de olan. a . c – fixare cu agrafe. 17. 1 – falţ simplu. 3 – mortar. 5.18 învelitori din tablă plană. 1 – carton asfaltat. Suportul acestor învelitori îl constituie asteriala care se realizează din scânduri. Fig.

garaje şi în special la construcţii industriale. fie cu şuruburi sau tije de oţel având piuliţa protejată cu căpăcel de plastic. îmbinate lateral (cu învelitoarea) în falţ vertical. funcţie de panta acoperişului. În cazuri speciale de exploatare (umiditatea ridicată.Foile se îmbină între ele prin falţuri simple sau duble. Racordarea la coşurile de fum se face cu o pazie din tablă. Învelitorile din tablă de cupru. Culcarea falţurilor se face în direcţia pantei şi sunt specifice îmbinărilor paralele cu linia streaşinilor (orizontale). În mod asemănător se procedează şi la creastă. după ce în prealabil au fost pregătite. 202 .4. medii acide etc. cu petreceri laterale ale foilor de minimum o jumătate de ondulă (numai pe creasta ei).2. fiind estetice şi durabile (care se autoprotejează în timp).7.b). La streaşină învelitoarea poate fi cu sau fără jgheab şi se termină cu un şorţ de tablă prins în falţ cu jgheabul şi respective formând la partea inferioară un lăcrimar. fiind decalate de la un rând la altul cu minimum 15 cm.) foile de tablă vor fi protejate anticoroziv înainte de punerea în operă. din marginea opusă vânturilor dominante. evitându-se astfel perforarea tablei (fig. Învelitori din tablă ondulată Aceste învelitori se folosesc la magazii.19. 19. 5.5 mm. dar sunt foarte scumpe şi au o arie restrânsă de utilizare. Montarea începe de la streaşină. foile de tablă vor depăşi faţa exterioară a peretelui. montându-se direct pe pane din lemn. Fixarea învelitorii de suport se face cu agrafe de oţel zincate (fig.75…1. plumb sau zinc sunt destinate unor construcţii monumentale. fixată în zidăria coşului cu ajutorul unor cuie cu cioc. iar spaţiul dintre nodule şi perete va fi umplut cu mortar asfaltic (fig. verticale sau culcate. Doliile se execută din foi de tablă aşezate în lungul lor. 5. Falţurile în picioare (verticale) sunt prevăzute în lungul pantei şi trebuie să fie paralele între ele. iar în lung se încheie cu falţuri duble culcate.18.b). La construcţiile demontabile se recomandă ca asamblarea învelitorii să se facă numai cu şuruburi. şi cu petreceri minime în sensul pantei de circa 9 cm. Învelitoarea se fixează de asterială cu ajutorul unor copci prinse în cuie şi introduse în falţurile verticale. Foile de tablă ondulată sau profilată au dimensiunile de 1000 x 2000 mm şi grosimea de 0. Între capătul şurubului şi foaia de tablă se introduce o rondea din materiale plastice. metal sau beton armat. La poală. cu ondulele dispuse după linia de cea mai mare pantă a acoperişului.5.a) prinse de creasta ondulelor cu nituri de oţel. formând streaşina.

aerogări). Învelitori din sticlă Învelitorile din sticlă se folosesc la acoperişuri speciale (gări. Sunt etanşe şi au o durabilitate mare la acţiunea factorilor climatici. care creează un spaţiu tampon cu o anumită capacitate de izolare şi 203 . 1 – pană. De aceea.20) şi să nu strivească sticla în momentul strângerii. mai ales în cazul spaţiilor cu umidităţi ridicate. 5. pentru a putea fixa sticla. care să realizeze etanşeitatea şi să blocheze alunecarea. 5. 5. având pe lângă rolul de protecţie hidrofugă şi pe cel de iluminare şi uneori de protecţie termică a spaţiilor acoperite.8.b. Învelitori din tablă ondulată. Se execută din geamuri simple. la sere. 4 – mortar asfaltic. b – detaliu streaşină. 2 – agrafă prindere. cum ar fi serele.Fig. Pentru evitarea condensului.. expoziţii. a – fixare de suport. Produsele din sticlă se dispun pe şprosuri metalice sau din beton orientate în sensul pantei.20. transparente sau colorate. fie se execută un tavan suspendat realizat de asemenea din sticlă. fie că se utilizează panouri termopan (între două foi de sticlă se află un strat de aer uscat) cu o anumită capacitate de protecţie termică.19. 5. din ţigle de sticlă.c). trebuind să fie în acelaşi plan. c – detaliu creastă. dale rotalit sau panouri termopan.4. armate sau riglate. S-au imaginat diverse sisteme de fixare pentru învelitori cu un rând sau cu două rânduri de sticlă. luminatoare etc. Aceste învelitori facilitează apariţia fenomenelor de condens atât datorită compactităţii lor cât şi a unei slabe izolări termice. Eventualele abateri locale se corectează cu chit. unele sisteme de îmbinare permit şi colectarea apei din condens (fig. existând diferite tipuri de şprosuri consacrate acestor învelitori. autogări. 3 – nituri sau şuruburi. dar să permită deformaţii libere din variaţii de temperatură (fig.

pătrate sau dreptunghiulare. Jgheaburile colectează apele pe conturul acoperişului şi le asigură scurgerea spre burlane. sau în spatele parapetelor (e). în acest scop. care facilitează apariţia fenomenului de coroziune. dirijându-le la nivelul terenului sau în reţeaua de canalizare. sau nu. pe cornişă (c). Pot avea formă triunghiulară. cu geam de sticlă riglată prin care să pătrundă lumina zilei. în cm2. în cm/m.22) distingem jgheaburi atârnate de streaşină (a). şi alte materiale translucide cum ar fi plexiglasul şi diferiţi poliesteri armaţi cu fibre de sticlă. poate fi calculată cu formula: 1. Pentru evacuarea cea mai comodă a apelor de pe acoperiş. în cm. În raport cu poziţia faţă de acoperiş (fig.5) I p în care: a – reprezintă secţiunea utilă a jgheabului.ventilare. considerată în m2 de proiecţie orizontală. lucarnele şi lucrările de tinichigerie.8 ⋅ a a ⋅ P A= ⋅ (5. Jgheaburi şi burlane Aceste elemente asigură colectarea şi evacuarea apelor meteorice provenite din ploi şi zăpadă. care poate fi deservită de un jgheab cu secţiunea semicirculara. Tabacherele asigură accesul pe acoperiş putând îndeplini în acelaşi timp şi cerinţe de iluminare şi ventilare. în amonte. 5. cu o pantă sau cu două pante. De asemenea. P – panta jgheabului. 5. Lucrări accesorii la acoperişuri şi învelitori Din această categorie fac parte tabacherele. prima fiind cea mai avantajoasă deoarece nu crează zone în care să se depună praful. fiecare cu un anumit scop dominant. 204 . Pot avea secţiuni semicirculare. între acoperişuri (d). 5. p – perimetrul înmuiat al jgheabului.5. în mm/min.1. Dimensiunile lor secţionale se stabilesc funcţie de suprafaţa aferentă elementului în cauză şi de intensitatea maximă a ploilor. se prevede un sistem de şea şi o racordare corespunzătoare a învelitorii pe tot conturul ramei. poate asigura ventilarea podului prin orificii special practicate sub capac. fiind neeconomice şi necesitând pante de scurgere mai mari. În acest scop se compune dintr-o ramă pe care reazemă un capac mobil prevăzut. în funcţie de panta jgheabului şi de intensitatea ploii. de poală (b). Suprafaţa maximă de acoperiş (A). Secţiunile pătrate şi dreptunghiulare se adoptă din considerente arhitectonice. I – intensitatea ploii. Lucarnele modifică local panta acoperişului pentru a executa geamuri verticale prin care se asigură în principal iluminarea şi ventilarea podului. În ultimii ani se folosesc. iar etanşeitatea învelitorii se asigură cu ajutorul unor şorţuri de tablă.5.

Legendă: a.5) normativele în vigoare prezintă tabele cu valoarea suprafeţei A pentru jgheaburi semicirculare şi dreptunghiulare la o intensitate a ploii de 3 mm/m. c – cu un rând de sticlă. O proiectare raţională se obţine atunci când la 0. 205 .Pe baza relaţiei (5. 3 – şurub de fixare.g.e – cu două rânduri de sticlă. d. 2 – şpros. 4 – fâşie de etanşare.I – sisteme de fixare a sticlei. f.8 cm2 suprafaţă de jgheab semirotund corespunde 1 m2 de suprafaţă în proiecţie orizontală a acoperişului şi respectiv de 1 cm2 pentru cele cu secţiune dreptunghiulară.h. b. 1 – foaie de sticlă.

putând fi aparente Legendă: sau mascate. 7 – brăţară prindere. 8 – asterială.g. care apoi se cositoresc. 5 – tirant.20. 5. Lucarne (a) şi şi prin legături vergea de oţel sau cu oţel profilattabachere (b).h). 10 – ştift.b. 6 – vulţ. buza exterioară a jgheabului se face cu circa 2 cm mai jos decât vulţul dinspre clădire.5 cm/m pentru secţiuni semicirculare şi de 0. Pentru o bună funcţionalitate se recomandă ca panta jgheabului să fie de minimum 0. De asemenea. Pentrucupante mariramă. 5 – căprior. Burlanele evacuează apele colectate de jgheaburi în rigole de suprafaţă sau în canalizare.d. 7 – jgheab de condens. accidentele. cu lungimi variabile pentru a putea da panta jgheabului.f. măsurată în proiecţie să-l evacueze de pe suprafaţa – sistemede consolidare.5 – profil de acoperire.8 cm/m pentru secţiuni dreptunghiulare. 4 – profil de întărire. acoperişurilor (30…600). transversale dispuse din loc în loc 1 – capac mobil geam. i – burlane orizontală.22. 5. 1 – jgheab. ultimele ridicând probleme de întreţinere şi supraveghere.g.e secţiune circulară sau dreptunghiulară.21. la o eventuală înfundare a burlanelor. 206 . Se dispun în interiorul sau exteriorul clădirii. 3 – copcă. 5. Prinderea jgheaburilor de suport se face cu cârlige confecţionate din oţel lat. 9 – chit. Secţiunea burlanului trebuie să corespundă debitului maxim pe care trebuie f. Consolidarea jgheaburilor se face prin întărirea ciubucului exterior cu o Fig. 4 – fereastră. 8 – opritor. se prevăd opritori dispuşi în apropierea jgheabului. Au a. 9 – burlan. – variante de amplasare a jgheaburilor. 6 – frânghie gudronată. Pentru a nu pricinui degradări construcţiei.c. 7 – şipcă.5 cm. se recomandă ca jgheaburile semirotunde să aibă diametrul minim de 12. şi gheţii cât şi pentru a evita 6 – jug. Învelitori din sticlă. Înnădirea jgheaburilor la încheieturi se face prin suprapunere de 20…25 mm.h aferentă de acoperiş. Fig. de formă semicirculară sau dreptunghiulară. 2 – ale (fig. 2 – cârlig. 8 – croşetă. eventualele – deformare datorită alunecării zăpezii tendinţe3 de învelitoare.

întocmite conform relaţiei (5.Fig.6) în care: a . în cm2. Pentru o racordare corespunzătoare cu jgheabul. iar cele interioare din tuburi de fontă sau mase plastice. Burlanele exterioare se execută în general din tablă zincată de 0. g – acceleraţia gravitaţională. suprafaţa deservită de un burlan cu secţiune rotundă. diametrul burlanului se ia 3/4 din cel al jgheabului. Racordarea la 2 207 .22.5 mm grosime.6). STAS – ul 2389/77 permite determinarea suprafeţei “A” pe bază de tabele. 5. poate fi determinată.reprezintă secţiunea burlanului. Jgheaburi şi burlane. Astfel. I – intensitatea ploii ( 3mm/min). în cm.324 ⋅a ⋅ 2⋅g ⋅h I (5. h – înălţimea jgheabului. cu relaţia: A= 0. în funcţie de înălţimea jgheabului şi intensitatea ploii.

se recomandă folosirea unor site speciale la intrarea apei în burlan.îmbinări eficiente de fixare. sisteme de ventilare. . cum ar fi ELPRECO – 2 208 .). cu pelicule rezistente la acţiunea acizilor. materiale clasice îmbunătăţite.22. sunt impermeabile şi anticorosive. 5. Prinderea burlanelor de suport se face cu brăţări dispuse la 1. mai ales la cele racordate la canal. folii care protejează împotriva pătrunderii vântului şi a umidităţii. cu performanţe ridicate. sunt ecologice. în asociere cu împâslituri din fibră de sticlă. D De asemenea. pun în evidenţă noi tehnici de impermeabilizare a produselor tradiţionale. • Produsele BRAMAC din Austria sub formă de ţigle din mortar.utilizarea unor accesorii care să permită o execuţie rapidă. Astfel. sudate de jgheab şi neprinse de burlan. • Ţiglele din produse ceramice. Învelitori din produse moderne pentru construcţii civile În acest context cuvântul “modern” îmbracă mai multe aspecte. există şi producători interni. 5.apariţia unor sortimente mai performante din punct de vedere tehnologic. permiţând o anumită elasticitate la variaţia factorilor de mediu. din azbociment sau din beton au parcurs anumite transformări în timp. cu o durată garantată de circa 30 de ani. Alteori. se execută uşor. care se descarcă direct în canalizare. sub presiune la temperature înalte. Au apărut firme specializate care produc sau comercializează diferite tipuri de învelitori. sisteme noi de asociere a acestor materiale etc. au fost smălţuite în diferite culori. pentru creşterea impermeabilităţii şi îmbunătăţirii aspectului estetic. care se referă la: . Deversarea apei din burlan se face prin coturi (fig. Pentru a feri burlanele de înfundare. se trec în revistă principalele sisteme de învelitori.5…2 m distanţă. fibre poliesterice. având falţul de îmbinare longitudinal dispus spre exterior. piese de siguranţă contra furtunilor. numite ştuţuri. . • Membranele sau şindrilele hidroizolatoare pe bază de bitum modificat cu cauciucuri termoplastice. la partea inferioară se dispun piese speciale din fontă cu înălţimea de circa 1. Amintim în acest sens produsele firmelor “MATIZOL” din România şi “TEGOLA” din Italia.durabilitate în timp privind conservarea proprietăţilor fizice şi mecanice etc. în prezent sunt impermeabilizate în baie cu siliconi.6. în care s-au făcut progrese importante. etc. scări de acces pe acoperiş. având în vedere unul sau mai multe din aspectele mai sus menţionate. se livrează în mai multe modele şi variante de culori.jgheaburi se face cu piese de formă tronconică. . . o etanşeitate şi un grad de protecţie ridicate. Ondulinele obţinute prin impregnarea fibrelor organice cu bitum.i) care se dispun la circa 25 cm deasupra trotuarului. împreună cu piese speciale şi accesorii originale: sisteme de oprire a zăpezii. Sunt produse de grupul ONDULINE din Franţa şi distribuite în România de societatea comercială DEDEMAN.natura materialelor folosite (produse din materiale noi. Fără a epuiza toate direcţiile de evoluţie.5 m. ţesături bitumate etc. luându-se măsuri de protecţie împotriva loviturilor.

Stratul de poliester de pe faţa exterioară rezistă la razele ultraviolete.23. fabricate prin profilarea tablei de oţel. sunt livrate în trei variante: t transparent. dar şi riscul de apariţie a unor neetanşeităţi. datorită calităţii oţelului suedez şi a mijloacelor de protecţie. cu grosimea de 10. În acest sens au apărut o serie de produse din tablă tip ţiglă. 25 mm. transparenţa rămâne practic neschimbată pe parcursul exploatării clădirii. care împiedică pătrunderea apei şi formarea condensului. (fig. 5. Datorită protecţiei ridicate la razele ultraviolete. Poliester. Fig. cu transparenţă ridicată (peste 85%) şi uşor de montat. care prezintă aceeaşi durată de garanţie pentru produsele lor. 5. Aceasta este rezistentă la acţiunea microorganismelor şi a mucegaiului. Sisteme de protecţie a foilor de tablă. Folia anticondens (LAP – fig. 5. sistemelor anticondens. Durata de viaţă. alături de o etanşeitate crescută. 5.3. se protejează pe ambele feţe cu mai multe straturi anticorozive. în special la coroziune. Spre exemplu produsele LINDAB. bune izolatoare termic. Pentru a preîntâmpina depunerea apei din condens pe faţa interioară a acoperişurilor reci. se aplică un strat absorbant special şi un sistem de ventilare corespunzător. la intemperii şi la îmbătrânire. sau 4 straturi. 209 . scoase pe piaţa românească de firmele RANNILA din Finlanda şi respective LINDAB şi KΔMI din Suedia. de peste 50 de ani. Cu protecţie • Nu putem încheia evoluţia sistemelor de închidere. zincată la cald.23).24) se realizează dintr-o împâslitură de fibre sintetice impregnate.Craiova. HBPE Strat primar Strat pasivare Strat de zinc Tablă de oţel Strat de zinc Strat pasivare Strat primar Strat S de lac Fig. măreşte durata de execuţie. au o etanşeitate foarte ridicată şi necesită o întreţinere redusă. 25).Comportarea Panoul plan sau curb are o structură celulară cu 2. Majoritatea produselor enumerate mai sus se pot folosi în egală măsură şi la protecţia pereţilor exteriori. fiind testată în condiţiile aspre ale climei din Nord.24. fără a aminti de a anticondensFără protecţie anticondens F produsele realizate din policarbonaţi. • Montarea învelitorii bucată cu bucată. Foaia de tablă. 16. iar stratul de lac împreună cu straturile intermediare rezistă la condiţii mediului interior. (fig. opal sau maro.

5. Panouri din policarbonaţi. 210 . Reprezintă un sistem excelent pentru realizarea acoperişurilor şi a pereţilor de închidere. Este produsul brevetat al firmei A AKRAPLAST din Italia. Au o rezistenţă ridicată la condiţiile de mediu şi rezistă la temperaturi cuprinse între – 400C şi +1200C.25.0…3. Panourile au o greutate mică (1.5 daN/m2) funcţie de grosimea plăcii şi sunt practic incasabile.Fig.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->