PILDA FIULUI RISIPITOR -TATAL - In Pilda neghinei, Dumnezeu este Semanatorul, iar omul este samanta.

. In Pilda vierilor, Dumnezeu este Stapanul viei, iar omul este lucratorul. Toate aceste pilde ne ajuta sa intelegem legatura noastra cu El din diferite perspective. Daca din Evanghelii ar fi lipsit Pilda fiului risipitor, am fi pierdut enorm de mult, caci ea este singura pilda care ni-L descopera pe Dumnezeu ca Tata, iar pe noi ca fiind copiii Sai. Nu robi, nu lucratori, nu oaspeti la nunta, ci fii ai Sai. Descoperirea acestei laturi a caracterului lui Dumnezeu a fost una din tintele principale ale Mantuitorului in timpul activitatii Sale pamantesti. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu sa fie si aceia pe care Mi i-ai dat Tu Ioan 17, 24 Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe ca paganii, carora li se pare ca , daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai inainte ca saI cereti voi. Iata dar cum trebuie sa va rugati: Tatal nostru care esti in ceruri Matei 6, 7-9 Nu Ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru Ioan 20, 17 Nu intamplator aceasta pilda a fost supranumita si Pilda tatalui iubitor, pentru ca ea ne prezinta o experienta iesita din comun, experienta pe care marturisesc ca inca nu o inteleg in intregime si careia nu-i gasesc niciun corespondent printre oameni. Tata, da-mi partea de avere care mi se cuvine ! ( Luca 15, 12 ) Si aceasta fara nicio pregatire, fara nici cea mai elementara dovada de respect fata de tatal sau ( lipseste acel te rog ), fara sa tina cont ca avea un frate mai mare care avea intaietate la impartirea averii si fara sa tina cont ca tatal sau nu era chiar atat de batran incat sa se gandeasca la un testament. Fara sa tina cont de toate acestea, mezinul bate cu pumnul in masa si striga raspicat: Da-mi banii care mi se cuvin ! Eu nu stiu cum as reactiona, dar probabil ca mi-as aduce aminte ca undeva in casa sta o nuia nefolosita: Vrei mostenire? Iat-o! Probabil ca i-as da o lectie pe care sa o tina minte toata viata si care sa-l trezeasca la realitate. Probabil ca asa ar reactiona cei mai multi parinti. Tatal a stiut sa treaca peste umilirea profunda la care l-a supus fiul cel mic, a stiut sa renunte la sine, dar nu a trecut peste dreptul fiului sau cel mare , caruia i-a dat si lui partea de avere care i se cuvenea, desi nu o ceruse. De ce a procedat tatal din pilda in felul acesta? Pentru ca tatal din pilda Il reprezinta pe Dumnezeu, i El nu se opune El vointei stricate si gresite a omului pacatos, cand stie care sunt urmarile alegerilor acestuia

Dar ceva suna sec in acest mod de abordare: amintirea acestui principiu al respectarii libertatii de alegere a omului suna putin a indiferenta. Caci dragostea lui Christos ne strange (constrnge, dupa o traducere noua a Bibliei ) )- spune apostolul Pavel ( 2 Corinteni 5,14 ). O traducere in limba franceza a Bibliei reda acest verset astfel: Caci dragostea lui Christos ne preseaza ( ne zoreste, ne grabeste ). De ce a procedat tatal din pilda in felul acesta? De ce nu a refuzat sa asculte de cererea fiului sau? Dandu-i partea de avere pe care o cerea fiul sau nerecunoscator, de fapt tatal incearca inca odata sa-lconstranga pe acesta sa ramana. Prin gestul sau, tatal vrea sa-i spuna fiului sau: Fiule, uite iti dau ceea ce ceri. desi nu ai niciun drept la aceasta. Eu sunt inca in putere, iar fratele tau are intaietatea. Totusi iti ascult cererea. Dar, te rog, nu pleca. ramai aici langa mine. Dragostea adevarata nu se opreste aici. Ea va cauta si va gasi noi si noi cai de al constringe pe cel gresit sa nu plece din casa parinteasca a Tatalui ceresc. Daca va fi nevoie, ea va merge doua mile in loc de una. Daca i se va lua haina, ea va renunta si la camasa. Daca va primi o palma pe obraz, ea va intoarce si obrazul celalat. Si toate acestea dragostea le va face pentru ca celalat sa nu plece de langa Dumnezeu. Pentru un anumit timp, fiul cel mic a ramas in casa tatalui dupa ce a primit ceea ce ceruse. Dar, neputand sa suporte mustrarea tacuta a iubirii, el se hotaraste sa plece departe de casa parinteasca. Din nou tatal ar fi putut interveni in forta, impiedicandu-l. Dupa clipa dureroasa a despartirii, urmeaza ani lungi si grei, atat pentru fiul risipitor, dar mai ales pentru tatal ramas acasa cu o mare rana in suflet. Nicio veste, nicio scrisoare de la fiul plecat. Era ca mort. Ce bine i-ar fi facut tatalui macar cateva cuvinte din partea fiului plecat, sa stie ca traieste si e sanatos. Dar nimic! Dar anii trec si fiul risipitor isi vine in fire. Iata-l pe drumul spre casa, momentul intalnirii cu tatal sau fiind de un dramatism aparte. Nu vi se pare ca in acest verset este ceva inversat? Normal ar fi fost ca fiul sa-si vada tatal de departe, trebaluind pe langa casa. Fiul ar fi trebuit sa cada pe grumazul tatalui sau si sa-l sarute mult. Dar nu. Tatal este cel care vede primul; tatal este cel care alearga in intampinarea fiului ( oare cati ani avea acest tata ? ); tatal cade pe grumazul fiului sau si-l saruta mult. Si iata-l pe fiul pierdut din nou acasa! Noi ce am fi facut in locul tatalui? Probabil ca am fi pregatit o morala usturatoare, care sa fie o lectie pentru toata viata: Fiul meu, vezi cat ai gresit ? Daca ai fi ascultat de mine, nu ti-ai fi pierdut nici averea, nici tineretea, nici rostul in viata Acum trebuie sa o iei de la capatVai, vai ! ce copil neascultator ai fost ! Era oare acest tata un om slab si fara autoritate ? Nu, cu siguranta. Tatal din pilda stie sa mustre si o dovedeste atunci cand isi mustra fiul cel mare. Dar de ce il mustra tocmai pe cel care parea un om corect, ascultator si moral ? Pentru simplul fapt ca acest fiu greseste in relatia lui cu fratele sau mai mic si nusi da seama de greseala.

Si daca Dumnezeu este asa cum Il intelegem din aceasta pilda, de ce am mai pune la indoiala dragostea Sa fata de noi? De ce sa fugim o viata intreaga de Fata Sa, cand El ne vrea numai binele? Unde va fi mai bine pentru noi, fiii Sai risipitori, decat in casa Sa, in biserica Sa ? Cat timp Il vom mai lasa sa ne astepte ? Pilda ne aduce in prim plan trei personaje distincte, a caror experienta e total diferita una de alta, dar care au puncte de interferenta. Stiti care e punctul in care experientele celor trei se intalnesc? Este vorba de problema iertarii. Toate cele trei personaje se confrunta la un moment dat cu problema aceasta: Din fericire, fiul risipitor , a carui constiinta s-a batatorit in anii petrecuti departe de Dumnezeu si de familie, in mijlocul placerilor de o clipa ale pacatului, a stiut sa invinga mandria si sa rostesca acele cuvinte de adanca pocainta: Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta. Chiar daca lipseste acel te rog , iarta-ma, el se subintelege. Tatal stie insa sa ierte, caci nu poate altfel. El iarta asa cum niciun om nu a facut-o si nu o va putea face vreodata. Este o iertare care nu se rezuma doar la acoperirea greselilor trecutului, ci una care cuprinde reabilitarea deplina a fiului intors. Haina cu care-si acopera fiul zdrentaros este simbolul neprihanirii cu care Christos ii acopera pe pacatosii pocaiti; inelul pe care-l pune in degetul lui este dovada repunerii depline in drepturi, iar incaltamintea pe care i-o da simbolizeaza deplina libertate pe care i-o reda fiului sau. Fostul fiu risipitor este primit si privit nu ca un fiu risipitor intors, ci ca unul care nu a gresit niciodata. Numai Dumnezeu poate ierta in felul acesta! 1. Ca unul care trebuie sa-si ierte fratele mai mic, dar nu o face De obicei, atunci cand se comenteaza pilda , experienta fratelui mai mare trece pe un plan secund, sau e neglijata complet. Dar sa observam ca din cele 22 de versete ale parabolei, 8 versete sunt dedicate experientei acestui frate mai mare, experienta care reprezinta un avertisment cat se poate de solemn pentru o anumita categorie de credinciosi din biserica lui Christos. Ma intreb: Oare unde era el in anii aceia de criza a adolescentei prin care trecea fratele sau mai mic ? Unde era el atunci cand mezinul familiei facea acea cerere imprudenta si obraznica tatalui lor ? Ce a facut el pentru a impiedica tragedia care era pe cale sa se intample ? Dar cand fratele lui mai mic a dat de greu, cand a inceput sa cunoasca pe propria piele ce inseamna saracia, somajul, insingurarea, foamea si boala, ce a facut pentru el? Caracterul acestui om este cu totul opus aceluia al tatalui sau. Daca iubirea tatalui constringe, cea a fratelui mai mare da doar libertate de alegere. Probabil ca, atunci cand mezinul era pe punctul sa plece, fratele mai mare i-a spus rece: Frate, esti liber sa faci ce vrei. Esti mare acum, sunt banii tai, ai viata ta, du-te in pace ! Un prim amanunt: Fiul mai mare era la ogor in momentul intoarcerii fiului risipitor. O prima concluzie pe care o putem trage din acest amanunt este aceea ca acest om era unul harnic, era un muncitor. El nu-si putea permite sa pirda

vremea in placeri si distractii asemenea fratelui sau mai mic. Poate ca gandul de a parasi casa parinteasca i-a venit si lui, dar a alungat repede ispita aceasta. Cu siguranta ca aceasta era imaginea pe care fratele mai mare o lasa sa se vada ani de zile in fata semenilor sai. Si poate ca multi ani ar fi lasat aceeasi impresie daca nu ar fi intervenit momentul reintoarcerii fratelui sau. Acest eveniment reuseste sa scoata din ascunzisurile caracterului sau intreaga zgura nevazuta pana atunci. Oare ce s-a intamplat? se intreaba el. In momentul urmator insa intuieste motivul bucuriei. De unde aceasta concluzie ? Din faptul ca nu intra in casa pentru a vedea el insusi motivul bucuriei , ci, intuind ca fratele sau s-a intors acasa si vrand sa se convinga de acest lucru, il trimite pe slujitorul sau sa-i aduca raspunsul. Se observa deja primele pete negre, ascunse pana atunci, ale caracterului acestui om care, ani de-a randul a pozat ca fiind un om drept, cinstit, integru, bun Orice om are momente in care , pe drept sau pe nedrept, se manie. Se mai intampla sa te calce cineva pe batatura de la picior, fara sa vrea, si atunci nu-ti mai controlezi reactiile si te manii. Dar este vorba de o reactie trecatoare, dupa care iti pare rau de iesirile tale necontrolate. Si parerea de rau, daca este sincera, va aduce in mod inevitabil si scuzele de rigoare. Pilda spune mai departe ca acest frate mai mare , dupa ce s-a intaratat de manie,nu voia sa intre in casa. ( vers. 28 ) Avea acest om vreun motiv sa se manie? Unii vor spune probabil ca nu avea niciun motiv, dimpotriva, el trebuia sa se bucure ca fratele sau s-a intors acasa, iar familia era reintregita. Intrebarea mea este: Pe cine se manie el? Pe fratele sau? Se pare ca nu. Pilda nu relateaza niciun dialog intre cei doi frati. De fapt, mania lui se indreapta impotriva tatalui sau, pentru ca el, tatal, era cel care trebuia sa aplice dreptatea si nu o aplica. Cuvintele dure pe care fratele mai mare le rosteste catre tatal sau dovedesc faptul ca mania sa era indreptata in primul rand impotriva acestuia: Sunt doar cateva cuvinte, dar ele descopera tot intunericul sufletesc al acestui om , in aparenta atat de amabil, de bun si de corect. Iata adevaratul spirit al slujirii lui ! Se pune in mod firesc o intrebare: Era el rob sau fiu ? Era fiu dupa trup, dar rob dupa spirit. Ar fi tanjit si el la viata libertina, la placerile de o clipa ale pacatului in care se balacise fratele sau, dar nu, el si-a impus sa ramana, nu din iubire fata de tatal sau, ci din respect fata de sine si imaginea pe care dorea sa o afiseze in fata semenilor. Niciodata nu ti-am calcat porunca Da, acest om era un om corect, dar legalist si rece. Tot ceea ce depasea litera Legii nu putea sa incapa in inima sa rece ca piatra. Era adevarata acuzatia ? Cuvintele fratelui mai mare ma determina sa-mi intaresc convingerea ca acest fiu intai nascut nu se simtea fiu, ci rob. Daca s-ar fi simtit fiu, s-ar fi simtit si

mostenitor si s-ar fi putut bucura dupa propria placere de mostenirea primita. Dar el se considera rob si acest lucru este cel mai grav in dreptul sau. Cand a venit acest fiu al tau care ti-a mancat averea Nu! Nu putea sa se umileasca atat de mult. El sa fie fratele acestui desfranat, acestui risipitor, acestui vagabond zdrentaros si fara caracter ? El, omul corect, ascultator, harnic, apreciat de lume sa-l considere frate pe cel intors acasa ? Niciodata ! Portretul fratelui mai mare e zugravit fugitiv, ca o secventa in istoria acestei pilde. Mantuitorul nu ne-a lasat si epilogul acestei parabole. Nu stim daca acest frate mai mare si-a venit si el in fire, asemenea fratelui sau mai mic. Tatal la mustrat cu toata iubirea si delicatetea, dar nu stim daca el s-a indreptat vreodata. Avand insa in vedere ca avem de-a face cu o pilda, care ne reprezinta pe noi, in diferite ipostaze, epilogul depinde de noi, de alegerea pe care o facem. Experienta fratelui mai mare nu ne este redata la intamplare in acesta parabola. Mantuitorul ar fi putut rosti pilda a fiului risipitor intr-o forma prescurtata, fara experienta fratelui mai mare. Daca totusi el ne-a vorbit despre aceasta experienta trista, el a facut-o pentru a ne invata ceva important din ea. Aceia dintre noi care suntem crestini, ne consideram in casa Tatalui nostru ceresc. Unii din noi Ii slujim lui Dumnezeu de ani sau chiar zeci de ani. Chiar daca am trecut candva prin experienta fiului risipitor, acum este posibil sa traim experienta fratelui mai mare. De ce asculti de poruncile lui Dumnezeu ? Pentru ca trebuie, din simtul datoriei, de frica pedepsei, sau din dragoste fata de El? Ascultarea ta de Dumnezeu este o ascultare de rob, sau de fiu ? In final , ce esti de fapt: fiu de Dumnezeu sau rob al Legii?