Interviu cu domnu Butnaru Ion,participant la actiunile militare din Transnistria, in componenta detasamentului de Politie a Republicii Moldova.

Interviu realizat de Grosu Adrian,elev in clasa a XII-a ,,A. Grosu Adrian : Asadar,prima mea intrebarea vizeaza situatia tensionata care era intre Transnistria si R.M pina la 2 martie 1992,deoarece conflictul militar are un oarecare inceput.

Butnaru Ion : Pai ce pot spune referitor la aceasta tema,cred ca tot ceea ce voi spune si asa este arhicunoscut.Eu fiind lucrator la sectia de politie,dispuneam de informatie ca si ceilalti lucratori din sfera securitatii, ca Transnistria se pregatise de aparare inca din 89 in caz de atac din partea Republicii Moldova.Dupa ce R.M isi proclama independenta la 27 august 1991 impreuna cu teritoriul din stinga Nistrului (actuala Transnistrie), populatia din partea stinga a Nistrului in mare parte slava,proclama Republica Moldoveneasca Nistreana.Aceasta a dus la tensiunea relatiilor intre R.M si R.M.N care nici pina acum nu au dus o politica de colaboare. G.A : Asa ,am inteles ca situatia dintre aceste doua teritorii nu era deloc prieteneasca dar care a fost pretextul inceperii actiunilor militare din 2 martie 1992? B.I : Politia R.M avea posturi pe teritoriul R.M.N care conlucrau in colaborare cu Militia locala.Chiar pina la inceperea actiunilor militare din 2 martie, in februarie 1992 partea transnistriana a arestat lucratorii posturilor de politie a R.M, sub pretextul ca acestia nu au dreptu sa se afle pe teritoriu suveran si independent a noului stat.Ca raspuns,dupa ce la 2 martie 1992, R.M devine membru a ONU, Mircea Snegur anunta ca trupele dislocate pe teritoriul R.M.N de catre URSS

incalca suveranitatea si independenta Republicii Moldova.Astfel el da ordin de mobilizare a politiei si a paramilitarilor.Deasemenea la actiunile militare a participat si brigada de poliie cu destinaie special 'Fulger'. G.A : Dar de unde stiati dvs locul dizlocarii a trupelor inamicului si cum evitati locurile care puteau fi eventualele ambuscade?(Aici domnul Butnaru Ion si-a adus aminte de un lucru important) B.I : In Transnistria se aflau oameni care erau impotriva regimului din acea regiune si impotriva situatiei create.Astfel cei nemultumiti se organizau in grupe de partizani numiti ,,burunduci, ,,scorpioni etc.Cifra lor ajungea circa pina la 600 de oameni, desi erau inarmati, rolul lor se rezuma la explorarea zonei Transnistriene si spionaj in favoarea R.M, care avea loc seara, in stricta taina. G.A : Deci dupa cum inteleg era un sprijin militar cit de cit si din partea stinga a Nistrului? B.I : Foarte corect.

G.A : Din unele surse am auzit ca la actiunile militare din Transnistria au participat si lunetisti romani, anjagati de catre guvernul Moldovei.E veridica sau nu aceasta informatie? B.I : Nu este adevarat,sprijinul care a fost primit din partea Romaniei a fost doar amunitia care a fost procurata de la guvernul roman.De altfel nu s-a atestat participarea la nici un lunetist sau mercenar roman.Cind mergeam spre locul dizlocarii, comandantul impartind amunitia care era in numar destul, a zis si o fraza interesanta ,, Baietilor aveti grija de arme , doar un patron costa 5 $.Nu stiu pe cit a fost de veridica informatia, dar ne putem inchipui citi bani sau cheltuit pentru sponsorizarea actiunilor militare.

G.A : Dupa anuntarea ordinului si pina la inceperea propriu zisa a actiunilor militare, se auzeau cazuri de proteste sau dezertare in rindurile paramilitarilor sau politiei? B.I : Nu asa ceva este categoric exclus, ei odata inrolati si odata ce au dat juramint aveau o datorie fata de aceasta tara, care nu se discuta si nici nu putea fi pusa la indoiala.De partea noastra au fost multi locuitori ai Transnistriei, oameni care au luptat impotriva propriilor frati,rude.Oameni care si-au pierdut casele,gospodariile si carora li sa promis adapost in R.M dar care nu a fost acordat nici pina in prezent.Pe cealalta parte , conducerea transnistriana angajase ,, voluntari sau mai bine zis mercenari cazaci,ucraineni,rusi care erau foarte bine platiti.Au fost chiar si lunesti din pribaltica si spre marea mea uimire 2 femei.Desi aceasta informatie nu a fost oficializata,una din ele a fost chiar captata insa soarte ei de mai incolo nu se cunoaste

G.A : Care era rolul politiei in aceasta misiune? B.I : Pai politia a luptat umar la umar cu paramilitari. Eu personal am activat la postu nr 20 din Cocieri .La acest post era o grupa de 30 de oameni care se schimbau odata la 2 saptamini.Scopul lor era sa patruleze si sa pastreze ordinea zi si noapte in sectorul care Ii se ordona.Deci practic, noi aveam dreptu sa deschidem foc fara avertizare in orice directie unde se auzeau focurile de armament. G.A : Puteti povesti vreun caz mai interesant la care ati fost martot? B.I : Da a avut loc intr-o zi,ceva fantastic, un baiat a reusit de la distanta de un kilometru sa nimereasca cu intr-un pluton al inamicului.Acesta nimerire le-a provocat pagube dezastruoase, dar cel mai interesant ar fi sa va inchipuiti distanta de la care a fost nimerita tzinta. G.A : Dar unde s-au dat cele mai crincene lupte din timpul razboiului?

B.I : Stati sa imi aduc aminte, la Corjova, Cosnita, deasemenea in raionul Causeni s-au dat lupte aprige. G.A : In ce context s-au incheiat actiunile militare din Transnistria? B.I : Pai mai intii ar trebui de mentionat faptu ca trupele moldovenesti alaturi de aliati transnistrieni au reusit sa ajunga in aceasta perioada pina la Dubasari, aproape de granitele Ucrainei.Atunci URSS vine cu initiativa de incheiere pasnica a acestor actiuni militare,fapt care a impus Guvernul Moldovei sa incheie la 21 iulie 92 tratatul de incetare a focului.Astfel a venit ordin de intoarcere acasa a trupelor ce se aflau pe teritoriul Trasnistriei iar evenimentele de mai departe sunt dj cunoscute G.A : Va multumim domnule Butnaru Ion lu dvs si tuturor veteranilor,in primul rind pentru ca ati luptat pentru suveranitatea,independenta si viitorul Republicii Moldova iar in al doilea eu personal,impreuna cu L.T.,,M.Eminescu va multumesc pentru interviul acordat. B.I : Cu placere,sunt bucuros sa constientizez ca actualul tineret manifesta interes fata de trecutul tarii sale, si ca stiu ca comemoreze pe cei care au cazut in lupta.Asa ca va multumesc si eu. Ceea ce nu am putut include in acest interviu, a fost tensiunea omniprezenta in atmosfera camerei, si durerea cu care el vorbea despre aceste evenimente,in primul rind mi-a marturisit ca ii era foarte greu sa lupte constientizind ca de cealalta parte a frontului sunt si frati de ai sai,gind care a fost prezenta in rindurile tuturor participantilor la actiunile militare din 2 martei 1992, pe de alta parte amintirile din acea perioada nu sunt dintre cele mai frumoase.Asa ca noua,nu ne ramine inca odata sa le multumim celor ce au luptat si si-au dat viata si sa I retinem ca pe adevarati eroi ai patriei, care au putut si nu le-a fost frica sa isi deie viata pentru bunastarea noastra, cei ce urmam dupa