Cealalta fata a frumusetii

2009-06-02 de Oana Pulpa Cand pronunti cuvantul ''urat'', te gandesti, automat, la opusul frumusetii. Umberto Eco demonstreaza insa, in ''Istoria uratului'', ca uratenia ca si frumusetea, de altfel e relativa.

Intrebati o broasca raioasa ce e frumusetea! Va va raspunde ca o veti gasi in femela lui, cu ochii ei uriasi si rotunzi ce se bulbuca din capusoru?- i mititel, cu gusa-i larga si turtita, cu burta galbuie si spinarea bruna?. Astf el il citeaza scriitorul si filozoful italian Umberto Eco, in ampla sa carte ?Istoria uratului?, pe poetul si filozoful fran cez Voltaire (?Dictionnaire philosophique?, 1764), incercand sa explice ca tot ceea ce unui om ii provoaca dezg ust poate trezi, in altul, iubire si admiratie. Ce anume duce, de la o epoca la alta, la stergerea granitelor dintre frumos si urat; ce-i determina pe oamenii dintr-o anumita cultura sa faca apologia uratului; de ce uratul e atat de prezent in literatura si arta din toate timpurile? Sunt intrebari la care Umberto Eco incearca sa raspunda in ?Istoria uratului? ? urmarea cartii ?Istoria frumusetii? (2004) ? publicata pentru prima data in 2007 si tradusa, recent, si i n romana la editura Rao. Comparand importante scrieri literare si filozofice, dar si opere de arta din diferite epoci ? ilustrate in carte intr-un numar impresionant ?, Eco identifica si analizeaza, in 15 capitole, mai multe form e ale uratului. Si, desi o face din perspectiva estetica si teoretica, cartea nu e doar o culegere de scrieri usor pretentioase, ci si o delectare intelectuala si vizuala, o cura inegalabila de umor si un test de sinceritate cu noi insine in legatura cu atitudinea pe care o avem in fata uratului. Cultul ororii. De la bun inceput, Umberto Eco isi introduce cititorul intr-un univers al monstruozitatii, al terorii si diformului: zeitati care-si devoreaza si masacreaza propriii fii (Saturn si Medeea); ploi de sange, accidente bizare, nasteri anormale sau copii cu dublu sex; monstri precum Dracula, Frankenstein si King Kong, ?impresurati de morti vii si de alieni aterizati din spatiu?. Acestea sunt, insa, doar cateva din cele mai socante imag ini ale uratului din cultura occidentala. Iar ceea ce Umberto Eco vrea sa evidentieze prin astfel de exemple este faptul ca uratul e conditionat de timpul istoric si de culturi si ca ceea ce pana mai ieri era de neconceput poate fi, astazi, acceptat ca fiind frumos. Astfel, in arta si literatura secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea, femeile au inceput sa fie reproduse, pentru prima data in istoria artei, cu toate imperfectiunile fizice si morale: Montaigne le elogiaza, in scrierile lui, pe femeile schioape, pictorul flamand Peter Paul Rubens le slaveste, in tablourile sale, pe femeile grase, iar poetul si dramaturgul Victor Hugo (sec. XIX) le innobileaza cu sentimente de veneratie pentru urat si diform. ?Sunt satula pana-n gat de respect si am nevoie de dispret. Te iubesc nu numai pentru ca es ti diform, ci si pentru ca esti o zdreanta omeneasca?, declara amantului sau un personaj feminim din cartea lui Hu go ?Omul care rade?. Daca prin astfel de exemple Eco atrage atentia asupra semnificatiei uratului intr-o epoca sau alta, demonstrand, in acelasi timp, fragilitatea granitei dintre urat si frumos, atunci cand face referire la epoca contemporana accentueaza faptul ca uratul poate deveni mesaj cu incarcatura sociala, politica sau economica. ?Eu folosesc sangele in toata groaznica sa maretie pentru a face publicul sa inteleaga faptul ca filmele mele sunt ma i degraba o cronica socio-politica a vremurilor decat aventuri prostesti cu garnitura horror?, il citeaza Eco pe re gizorul american George Romero ? cunoscut pentru personajele sale hidoase, gen zombi cu pielea zbarcita si pu trezita, din filme precum ?Noaptea mortilor vii?. Pact cu diavolul. Eco se intreaba, la un moment dat, daca nu cumva recursul la urat nu este decat un mijloc ?pentru a denunta prezenta raului?; intrebare la care el insusi gaseste, pe parcursul cartii, raspunsuri afirmative si nega tive. Spune ?da? atunci cand se refera la ilustratiile de carte si la sculpturile medievale ce avertizau ? prin teme precum Apocalipsa si Judecata de Apoi sau imagini cu cavaleri ce se-ntalnesc, in calatoriile lor, cu schelete si cadavre ? as

upra iminentei mortii. Spune ?nu? atunci cand face referire la magie neagra si satanism ? manifestate inca din lumea antica si medievala sub forma de orgii in care vrajitoarele slaveau raul suprem intretinand raporturi sexuale cu diavolul, iar satanistii celebrau liturghia neagra pe trupul unei femei goale. Apropo de diavol si de infern ? Um berto Eco subliniaza faptul ca, desi acestea au ramas niste simboluri ale raului, nu mai sunt, neaparat, si niste simboluri ale uratului: in picturile medievale, diavolul e reprezentat cu coada, urechi de animal, barba de tap, gheare si labe; in scrierile renascentiste ia forma Pontifului de la Roma ce poate fi alungat, dupa cum scrie Martin Luther in ?Convorbiri la masa?, doar cu ?o basina buna?; in picturile suprarealiste ale lui Salvador Dali e metamo ozat in femei goale si elefanti cu picioare lungi; iar in scrierile moderne, ia infatisarea unui ?domn trecut de pr ima tinerete, cu parul brunet usor inspicat, lung si des si cu barbuta ascutita putin incaruntita? ? dupa cum il desc rie F.M. Dostoievski in ?Fratii Karamazov?. Infernul, la randul lui, a fost imaginat fie sub forma unei lumi subp amantene stapanite de lacomi biciuiti si spintecati, de eretici care zac in morminte de flacari si de fluvii de sange clocotind ? asa cum il descrie poetul renascentist Dante Aligheri in ?Infernul? ?, fie sub forma unei camere de hotel cu lumina aprinsa incontinuu si cu usa inchisa mereu, in care sunt obligati sa convietuiasca trei oameni care nu se cunoscusera pana atunci ? asa cum si-l imagineaza existentialistul de secol XX Jean-Paul Sartre in cartea ?Cu usil e inchise?. De la obscen la grotesc. Umberto Eco ne asigura, insa, ca uratul poate lua si forma comicului, obscenului si grotescului: in orgiile homosexualilor si lesbienelor din Antichitate; in asa-zisele carnavaluri medievale ce prilejuiau gesturi indecente si travestiuri; in literatura licentioansa de secol XIX, precum cea a marchizului de Sade, sau in literatura si artele plastice de secol XX. Imagini precum ?Cacarea pe colaci?, din biserica Santa Mate rna (Belgia), descrierile despre stergatoarea la fund din cartea ?Gargantua si Pantagruel? a scriitorului francez de seco l XVI Franois Rabelais sau satirele pe seama taranoilor descrisi ca niste ?narozi, slinosi si imputiti? constituiau prile jul perfect de divertisment monden. Pe acelasi principiu, artistul pop de secol XX Andy Warhol avea sa foloseasca deseuri in multe din lucrarile lui pentru ca, spunea el, ?m-am gandit mereu ca lucrurile aruncate, de spre care toata lumea stie ca nu sunt bune la nimic, au un mare potential de a crea divertisment?. Insa Umberto Ec o este de parere ca de la divertisment la drama nu e decat un pas, iar in acest sens considera ca exemplele epocii noastre ? prezentate de mass-media sau de filmele de actiune ? sunt mai mult decat graitoare: copii care mor de foam e, femei violate, trupuri torturate, schelete vii sau trupuri sfartecate. Prezenta de atatea secole in arta si literatura, ideea de urat nu putea sa lipseasca nici din viata de zi cu zi. La urma urmei, concluzioneaza Eco, ratiunea de-a fi a uratului este de a ne aminti ca exista pe lume ?ceva perpetuu si intristator de rau?. Dar si de a ne face sa apre ciem frumosul. Cosmopolitul Eco Umberto Eco (77 de ani) ? romancier, critic literar, medievalist si semiotician ? este unul dintre cei mai orig inali autori contemporani, imbinand in cartile sale teoretice sau de fictiune studii medievale, analize biblice si teorii literare. 1) In sistem. In perioada 1954?1959 a fost editor cultural al Radioteleviziunii Italiene (RAI) din Milano; intre 19 56 si 1964 a predat la Universitatea din Torino; iar in prezent este presedintele Scolii Superioare de Studii Umanistice a Universitatii din Bologna si membru de onoare al Colegiului Kellogg de la Universitatea Oxford (Marea Britanie). 2) Fictiune. ?Numele trandafirului? (1980) si ?Pendulul lui Foucault? (1988) ? cele mai cunoscute din cele cinci roamne ale

sale ? sunt exemple semnificative de opere in care Eco imbina fictiunea cu informatii de semiotica, referinte la ez oterism, kabala, alchimie si teoria conspiratiei. 3) Antropologie. In 1988 a creat, la Universitatea din Bologna, programul ?Antropologia Vestului? ? retea cultur ala internationala care abordeaza antropologia din perspectiva teoriilor africane si chineze, incurajand, in acelasi timp, schimbul de informatii, pe aceasta tema, dintre lumea occidentala si cea orientala. 4) Critica literara. Teoria ?Cititorului Model? ? formulata de Eco impreuna cu alti critici literari ? a schimbat total perceptia asupra criticii literare prin faptul ca acorda o importanta mult mai mare cititorului si experientei sale literare decat autorului si operei ce fac subiectul altor teorii.

Articol publicat la http://www.moneyexpress.ro/articol_17990

2007 Grupul Realitatea Catavencu www.gruprc.ro. Toate drepturile rezervate. Articolele din acest site sunt proprietatea Grupului Realitatea Catavencu. Pentru detalii privind reproducerea acestor informatii contactati Redactia Money Channel