IAPA LUI VODA - Mihail Sadoveanu - Hanu Ancutei

Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: M. Sadoveanu: Hanu-Ancutei, Divanul persian, Soarele in balta sau Aventurile sahului (toate sunt cicluri de povestiri cu rama). Orientari teoretice Una din cele mai vechi specii ale genului epic, povestirea, conserva numeroase elemente ale originii sale populare si, in consecinta, orale. Dimensiunea sa redusa, in comparatie cu nuvela, se datoreaza faptului ca ea cuprinde o intamplare cu caracter neobisnuit, memorabil, concentrand interesul cititorului asupra ei si nu asupra destinului personajului, ca in nuvela. Ca o consecinta, personajele povestirii sunt definite doar prin trasaturile pe care rolul lor in intamplare le presupune. Arta povestitorului, frecvent figurat in text, consta in mentinerea suspansului pentru ca rasturnarea de situatie care confera intamplarii caracterul ei neobisnuit si exemplar, in acelasi timp, sa fie de maxim efect. Daca romanul este o specie „burgheza", adecvata varstei moderne a umanitatii, povestirea ilustreaza „varsta epopeica", ancestrala si spiritualizata a omenirii. Datorita nostalgiei funciare, ce reiese din evocarea unui timp si a unei lumi trecute, intemeiate cel mai adesea pe valori etice stabile, povestirea a fost considerata o specie „poetica" (la fel ca balada, epopeea, poemul cavaleresc, alegoria sau basmul). Cultivata, in egala masura, in spatiul oriental {Halima -povestea celor 1001 de nopti arabesti) si in cel catolic (Heptame-ronul Marguerittei de Navarre, Decameronul lui Boccaccio), ea are o structura ale carei elemente sunt: atmosfera, relatia explicita povestitor-ascultator (evidentiata prin elemente ale oralitatii), ceremonialul spunerii (magia invaluitoare a cuvantului adresat direct, confesiunea - reflex al intimitatii stabilite in cercul ascultatorilor -, strategiile de captare si verificare a atentiei, manevrele de intretinere a suspansului), raportul permanent intre doua timpuri {timpul povestit, trecutul evocat, si timpul povestirii, prezentul spunerii) intre care se stabileste „distanta morala" ce permite judecata inteleapta retrospectiva. De asemenea, specific este statutul necreditabil al povestitorului, datorat implicarii sale nemijlocite in intamplare (ca protagonist, martor sau colportor), ceea ce atribuie spuselor sale reflexe partinitoare, subiective. Nu toate din aceste elemente se regasesc in povestiri, fiecare scriitor rezervandu-si dreptul de adaptare creatoare a tiparului speciei. M. Sadoveanu: Iapa lui Voda, din voi. Hanu-Ancutei Ca prima povestire a ciclului, Iapa lui Voda cuprinde doua mari secvente imbricate, potrivit particularitatilor compozitiei ciclului de povestiri cu rama. Cea dintai este rama, povestireacadru: un povestitor, care apare ulterior cu totul fugar, istoriseste unor ascultatori, a caror prezenta e indicata doar de unele detalii ce presupun o adresare directa, despre o imprejurare cand, intr-o „toamna aurie", a auzit la Hanu-Ancutei multe povesti. Astfel evenimentul ce face obiectul povestirii-cadru este chiar spunerea povestilor si el este plasat de narator intr-un trecut cu aura fabuloasa prin natura spectaculoasa a detaliilor ce identifica anul toamnei aurii: ploi napraznice de Sfantul Ilie, cand s-a aratat si un balaur pe cer si pasari neobisnuite ce l-au brazdat spre o destinatie necunoscuta. Toate aceste detalii sunt semne ce pot fi talmacite, adica interpretate, in cartea descifrarii timpului si timpurilor, cartea randuielii in care se afla destinele si firile oamenilor, ca si soarta imparatiilor si a recoltelor, Zodiacul. Potrivit acestei carti vechi, mostenite de la tatal lui o data cu stiinta identificarii semnelor lumii si a talmacirii lor, mos Leonte zodierul a prevestit belsug la vita-de-vie si razboi intre imparati. implinindu-se zodiile, toamna negotul cu vin a impanzit drumurile cu care cu butoaie si la Hanu-Ancutei, asezat la o rascruce de cai comerciale, calatorii in popas nu conteneau. Ca si mos Leonte zodierul si cartea sa inteleapta, hanul este aproape o institutie a acelei lumi: este vechi de cand lumea, cu ziduri ca

1

La lasarea serii. comisul lonita recunoaste intai vocea. Dupa cercetarea documentelor. Pricina era veche. nesfiindu-se. sa-1 taxeze pe vecinul sau drept „corb mare boieresc". gustand din cana de vin cu care se infatisase sa-1 primeasca hangita. Boierul intra in vorba cu calatorul aflat pe picior de plecare si comisul ii marturiseste necazul pe care il are. care indeamna calatorii sa guste bunatatile locului. cu sfiala crescuta de randuiala solemna a curtii . ganditor si amarat de procesul cu un boier vecin care taiase mereu din razasia lui. Era tocmai pe cale sa incerce sa evite o asemenea situatie prin prezentarea cauzei la judecatorul suprem. primenit cu grija. Ajuns la Iasi. la urma-urmei.si mai ales se conformeaza intru totul obiceiului locului. Comisul o apara insa si pentru ca sub aspectul ei costeliv se ascunde o mare rezistenta la mers. cu o aluzie transparenta la zicatoarea „Corb la corb nu-si scoate ochiul" care explica judecatile strambe de pana acum si justifica umbra de incertitudine asupra judecatii lui voda. comisul mai ramane o clipa. reia intrebarea de la popas. cand se gasea tot la han. iar calatorii adunati prin preajma focurilor schimba intre ei vorbe de duh si mai ales povesti. oferind deplina protectie calatorilor si bunurilor lor. fost ascultator sau nou venit. Ionita comisul plateste Ancutei vinul baut de oaspetele boier. cu ochi sprancenati si zambet atragator. Motivul epic al acestei povestiri. Pretextul primei povestiri il constituie calul comisului Ionita . la foame si la sete. Povestirea-cadru. insa inainte de a manca jaratic . pui in tigla si vin vechi oferit in cani noi.o iapa cu infatisarea nazdravanului din poveste. se parea ca Ia randul lui comisul o va lasa mostenire. Cu un ultim gest de fala razeseasca. o hangita ce mosteneste de la mama o data cu hanul si farmecul feminitatii. iar raspunsul nu intarzie: comisul nu-si ia vorba inapoi. expunandu-si cu indrazneala pricina. dar isi tine cumpatul in fata acestei mari surprize. intretinand suspansul . dar mai ales pentru genealogia ei extraordinara: se trage dintr-o iapa cu infatisare similara cu care comisul fusese in tineretea lui chiar la Voda. Cand Voda il invita sa se ridice spre a-si arata actele justificative. prefigureaza deci un turnir. urmata de dezvaluirea identitatii reale si implinirea unui act justitiar . mostenita de la parinti. coborandu-1 brusc din inaltul piedestalului onoarei. inainte ca petitionarul sa paraseasca sala tronului. iar iapa se afla la indemana. in ciuda rangului vadit al interlocutorului. insa intr-o cu totul alta stare sufleteasca. prezenta incognito a stapanului tarii printre supusi. Voda.stapanul iepei cade in genunchi in fata tronului de la care astepta dreptatea. conferit de pozitia de stapan al tarii. reluata la inceputul si sfarsitul fiecarei povestiri. care pastrase tot timpul o sclipire de haz in privire. insa boierul care coboara din ea nu are nimic neobisnuit in infatisare .uneori un dar important . popasul devine petrecere. in prapastia lipsei de consideratie absolute. Voda hotaraste dreptatea razesului intarind-o printr-un inscris si porunceste ca in aceeasi zi un slujbas domnesc sa plece la Draganesti spre a asista la refacerea hotarelor vechi ale razesiei. si mai ales este stapanit dintotdeauna de o Ancuta. boier el insusi.detalii a caror prezentare pregateste si amana in acelasi timp scena hotaratoare. de demult. Raspunsul sau isca hazul interlocutorului si stupoarea hangitei pentru limbajul neaos al ipoteticei invitatii. mereu relansata de fagaduiala comisului de a spune o alta poveste mult mai interesanta si mereu amanata de interventia unui nou povestitor. Cum o infatisare la domnie a unui razes era un fapt neobisnuit. la insusi Voda. dupa rezultatul scaunelor de judecata la care fusese. profereaza o invitatie batjocoritoare ca Voda sa-i sarute iapa „nu departe de coada". nu inainte ca Voda sa intoarca printr-o moneda de aur pe cea de argint platita pentru cana de vin de indraznetul impricinat. caci la han se opreste o fastuoasa caleasca boiereasca.pe socoteala caruia se fac glume acide. „cealalta Ancuta". o intrecere a povestitorilor.de cetate. si. comisul. Povestitorul isi transpune ascultatorii intr-o alta toamna. La intrebarea neobisnuitului oaspete asupra ceea ce va face in ipoteza ca nici Voda nu-i va face dreptate. inainte ca fiecare sa-si vada de drum.este 2 . eveniment rar. Solemnitatea se destinde intr-o explozie de ras care incheie intalnirea. comisul poposeste la un han din dreptul curtii domnesti si a doua zi. inainte insa de a porni spre Iasi. auditoriul este indata captat. apoi pe insusi boierul calator de la HanuAncutei.este relativ tanar si cu o barba roscata . „peste drum".

acela de infaptuitor al dreptatii. Identitatea spatiului intamplarii cu cel al actului povestirii ei . si al supusului al carui drept a fost lezat. gratie mereu amanatului prilej de a istorisi o alta intamplare extraordinara. cel mai important este cel al comisului lonita. Aceasta recurenta a materialului epic constituie.hanul cu Ancuta lui si cu ritualul primirii calatorilor oaspeti. Cu infatisarea sa subtiratica si ciolanoasa. cu rolul de a asigura rezolvarea cu dreptate a unuia dintre conflictele nascute de ea. voivodul. o trasatura a povestirii. il determina sa se afirme in orice imprejurare. comisul lonita de la Draganesti are ceva din celebrul cavaler Don Quijote de la Mancha. Pastrand cuviinta. puterii timpului. in situatia de fata . in tovarasia iepei sale ce-i seamana intr-un chip hazliu. Calitatea evidenta in ambele ipostaze este aceea a unui spirit liber si incisiv. cel pentru pamantul mostenit . caracteristica a manifestarii tuturor oaspetilor de la han. sustras. ca specie. La aceasta se adauga motivatia plina de umor a genealogiei „nobile". si el inalt si ciolanos. 3 . chiar si prin umorul bland ce-i invaluie figura. ii prilejuieste si discutia cu boierul ce se va dovedi a fi domnul tarii. ca si hanul-cetate. in acelasi timp. in convingerea ca in ea se afla temelia adevarata a ordinii lumii care se dezvaluie in chip spectaculos in realitatea diversa a actualitatii cotidiene. Particularitatea povestirii consta in umorul ei. Semetia sa. care in acest caz apare in dubla ipostaza: ca povestitor si ca erou al intamplarii extraordinare pe care o povesteste. suprem gest ritualic omagial. care totusi aduce aminte sugestiv de infatisarea stapanului ei.si chiar identitatea riguros reala a domnului. remarcabil realizat prin convergenta si analogia. cu razesii. nimeni altul decat Mihalache Sturza. subtil concentrate in cuplul cal-calaret. Farmecul povestirii trebuie cautat in arta de a da concretete palpabila si credibila schemei stravechi prin selectia unor detalii evocatoare a lumii particulare in care ea s-a manifestat. uneori contrastanta. Rolurile pe care aceasta intamplare le presupune sunt doua: al stapanului. in contrast comic cu infatisarea costeliva a iepei. ca detinator al puterii si implinitor al dreptatii. caci virtuala invitatie a comisului nu este aleatorie. in cazul de fata. indiferent de rangul lor. de a servi voivodului ca depozitar al sarutului. asigura acestei povestiri efectul de autenticitate a intamplarii. Rangul mic nobiliar de comis denumea la origine pe cel investit cu functia de responsabil al hergheliilor. Evident. fapt care-i confera functia de maestru de ceremonii in marele turnir al povestitorilor si. si in ea rezida caracterul ei exemplar. verificabila de catre auditoriu.stravechi. ea reprezinta intr-o maniera bufa blasfemiatoare adevaratul inteles al situatiei in care domnul nu si-ar fi implinit rolul sau in ordinea lumii. si acea vorbire inflorit-ceremonioasa ce da acestei petreceri cu vin si friptura de la han o superioara tinuta spirituala. actualitatea mulandu-se intotdeauna pe tipare stravechi a caror semnificatie este fara moarte. caracteristica a razesimii. El se regaseste in O mie si una de nopti ca si in multe povestiri populare legate de personalitati istorice retinute de memoria colectiva. deasupra tuturor.randuiala ierarhica a Moldovei. neindeplinit. a unor aspecte. razesul isi apara cu tenacitate si indrazneala dreptul sau. O lume in care voivodul isi neaga rolul nu poate fi decat o lume pe dos. de altfel. boierii si. in contrast cu aparenta de martoaga: iapa e ridicata la rang de cal domnesc de rolul. ea rezida in aspiratia spre dreptate. cedat unui alt povestitor pana cand miezul noptii si ranjetul ca de strigoi al iepei sale pun capat magiei povestilor si rastimpului ei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful