IAPA LUI VODA - Mihail Sadoveanu - Hanu Ancutei

Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: M. Sadoveanu: Hanu-Ancutei, Divanul persian, Soarele in balta sau Aventurile sahului (toate sunt cicluri de povestiri cu rama). Orientari teoretice Una din cele mai vechi specii ale genului epic, povestirea, conserva numeroase elemente ale originii sale populare si, in consecinta, orale. Dimensiunea sa redusa, in comparatie cu nuvela, se datoreaza faptului ca ea cuprinde o intamplare cu caracter neobisnuit, memorabil, concentrand interesul cititorului asupra ei si nu asupra destinului personajului, ca in nuvela. Ca o consecinta, personajele povestirii sunt definite doar prin trasaturile pe care rolul lor in intamplare le presupune. Arta povestitorului, frecvent figurat in text, consta in mentinerea suspansului pentru ca rasturnarea de situatie care confera intamplarii caracterul ei neobisnuit si exemplar, in acelasi timp, sa fie de maxim efect. Daca romanul este o specie „burgheza", adecvata varstei moderne a umanitatii, povestirea ilustreaza „varsta epopeica", ancestrala si spiritualizata a omenirii. Datorita nostalgiei funciare, ce reiese din evocarea unui timp si a unei lumi trecute, intemeiate cel mai adesea pe valori etice stabile, povestirea a fost considerata o specie „poetica" (la fel ca balada, epopeea, poemul cavaleresc, alegoria sau basmul). Cultivata, in egala masura, in spatiul oriental {Halima -povestea celor 1001 de nopti arabesti) si in cel catolic (Heptame-ronul Marguerittei de Navarre, Decameronul lui Boccaccio), ea are o structura ale carei elemente sunt: atmosfera, relatia explicita povestitor-ascultator (evidentiata prin elemente ale oralitatii), ceremonialul spunerii (magia invaluitoare a cuvantului adresat direct, confesiunea - reflex al intimitatii stabilite in cercul ascultatorilor -, strategiile de captare si verificare a atentiei, manevrele de intretinere a suspansului), raportul permanent intre doua timpuri {timpul povestit, trecutul evocat, si timpul povestirii, prezentul spunerii) intre care se stabileste „distanta morala" ce permite judecata inteleapta retrospectiva. De asemenea, specific este statutul necreditabil al povestitorului, datorat implicarii sale nemijlocite in intamplare (ca protagonist, martor sau colportor), ceea ce atribuie spuselor sale reflexe partinitoare, subiective. Nu toate din aceste elemente se regasesc in povestiri, fiecare scriitor rezervandu-si dreptul de adaptare creatoare a tiparului speciei. M. Sadoveanu: Iapa lui Voda, din voi. Hanu-Ancutei Ca prima povestire a ciclului, Iapa lui Voda cuprinde doua mari secvente imbricate, potrivit particularitatilor compozitiei ciclului de povestiri cu rama. Cea dintai este rama, povestireacadru: un povestitor, care apare ulterior cu totul fugar, istoriseste unor ascultatori, a caror prezenta e indicata doar de unele detalii ce presupun o adresare directa, despre o imprejurare cand, intr-o „toamna aurie", a auzit la Hanu-Ancutei multe povesti. Astfel evenimentul ce face obiectul povestirii-cadru este chiar spunerea povestilor si el este plasat de narator intr-un trecut cu aura fabuloasa prin natura spectaculoasa a detaliilor ce identifica anul toamnei aurii: ploi napraznice de Sfantul Ilie, cand s-a aratat si un balaur pe cer si pasari neobisnuite ce l-au brazdat spre o destinatie necunoscuta. Toate aceste detalii sunt semne ce pot fi talmacite, adica interpretate, in cartea descifrarii timpului si timpurilor, cartea randuielii in care se afla destinele si firile oamenilor, ca si soarta imparatiilor si a recoltelor, Zodiacul. Potrivit acestei carti vechi, mostenite de la tatal lui o data cu stiinta identificarii semnelor lumii si a talmacirii lor, mos Leonte zodierul a prevestit belsug la vita-de-vie si razboi intre imparati. implinindu-se zodiile, toamna negotul cu vin a impanzit drumurile cu care cu butoaie si la Hanu-Ancutei, asezat la o rascruce de cai comerciale, calatorii in popas nu conteneau. Ca si mos Leonte zodierul si cartea sa inteleapta, hanul este aproape o institutie a acelei lumi: este vechi de cand lumea, cu ziduri ca

1

inainte insa de a porni spre Iasi. gustand din cana de vin cu care se infatisase sa-1 primeasca hangita. mereu relansata de fagaduiala comisului de a spune o alta poveste mult mai interesanta si mereu amanata de interventia unui nou povestitor. dupa rezultatul scaunelor de judecata la care fusese. comisul lonita recunoaste intai vocea. Dupa cercetarea documentelor. Cum o infatisare la domnie a unui razes era un fapt neobisnuit. se parea ca Ia randul lui comisul o va lasa mostenire.detalii a caror prezentare pregateste si amana in acelasi timp scena hotaratoare. nu inainte ca Voda sa intoarca printr-o moneda de aur pe cea de argint platita pentru cana de vin de indraznetul impricinat. caci la han se opreste o fastuoasa caleasca boiereasca. Cu un ultim gest de fala razeseasca. in prapastia lipsei de consideratie absolute. iar calatorii adunati prin preajma focurilor schimba intre ei vorbe de duh si mai ales povesti. sa-1 taxeze pe vecinul sau drept „corb mare boieresc". la insusi Voda. urmata de dezvaluirea identitatii reale si implinirea unui act justitiar . o intrecere a povestitorilor. Voda.este relativ tanar si cu o barba roscata . o hangita ce mosteneste de la mama o data cu hanul si farmecul feminitatii. auditoriul este indata captat. insa inainte de a manca jaratic . profereaza o invitatie batjocoritoare ca Voda sa-i sarute iapa „nu departe de coada". insa boierul care coboara din ea nu are nimic neobisnuit in infatisare . la foame si la sete. care indeamna calatorii sa guste bunatatile locului. Cand Voda il invita sa se ridice spre a-si arata actele justificative. „cealalta Ancuta". care pastrase tot timpul o sclipire de haz in privire. Motivul epic al acestei povestiri. Solemnitatea se destinde intr-o explozie de ras care incheie intalnirea. Ionita comisul plateste Ancutei vinul baut de oaspetele boier. pui in tigla si vin vechi oferit in cani noi. apoi pe insusi boierul calator de la HanuAncutei. La intrebarea neobisnuitului oaspete asupra ceea ce va face in ipoteza ca nici Voda nu-i va face dreptate. fost ascultator sau nou venit. expunandu-si cu indrazneala pricina. Ajuns la Iasi. Pretextul primei povestiri il constituie calul comisului Ionita . Pricina era veche. coborandu-1 brusc din inaltul piedestalului onoarei. si mai ales este stapanit dintotdeauna de o Ancuta.stapanul iepei cade in genunchi in fata tronului de la care astepta dreptatea. Era tocmai pe cale sa incerce sa evite o asemenea situatie prin prezentarea cauzei la judecatorul suprem. popasul devine petrecere. prefigureaza deci un turnir.uneori un dar important . dar isi tine cumpatul in fata acestei mari surprize. cand se gasea tot la han.este 2 . Boierul intra in vorba cu calatorul aflat pe picior de plecare si comisul ii marturiseste necazul pe care il are. Povestitorul isi transpune ascultatorii intr-o alta toamna. prezenta incognito a stapanului tarii printre supusi. comisul. mostenita de la parinti.si mai ales se conformeaza intru totul obiceiului locului. inainte ca petitionarul sa paraseasca sala tronului. la urma-urmei. si. Povestirea-cadru.o iapa cu infatisarea nazdravanului din poveste. de demult.pe socoteala caruia se fac glume acide. comisul poposeste la un han din dreptul curtii domnesti si a doua zi. reluata la inceputul si sfarsitul fiecarei povestiri. cu ochi sprancenati si zambet atragator. iar raspunsul nu intarzie: comisul nu-si ia vorba inapoi. boier el insusi. oferind deplina protectie calatorilor si bunurilor lor. reia intrebarea de la popas. Voda hotaraste dreptatea razesului intarind-o printr-un inscris si porunceste ca in aceeasi zi un slujbas domnesc sa plece la Draganesti spre a asista la refacerea hotarelor vechi ale razesiei. cu sfiala crescuta de randuiala solemna a curtii . intretinand suspansul . in ciuda rangului vadit al interlocutorului. cu o aluzie transparenta la zicatoarea „Corb la corb nu-si scoate ochiul" care explica judecatile strambe de pana acum si justifica umbra de incertitudine asupra judecatii lui voda. dar mai ales pentru genealogia ei extraordinara: se trage dintr-o iapa cu infatisare similara cu care comisul fusese in tineretea lui chiar la Voda. ganditor si amarat de procesul cu un boier vecin care taiase mereu din razasia lui. „peste drum".de cetate. insa intr-o cu totul alta stare sufleteasca. primenit cu grija. Raspunsul sau isca hazul interlocutorului si stupoarea hangitei pentru limbajul neaos al ipoteticei invitatii. nesfiindu-se. Comisul o apara insa si pentru ca sub aspectul ei costeliv se ascunde o mare rezistenta la mers. conferit de pozitia de stapan al tarii. eveniment rar. inainte ca fiecare sa-si vada de drum. comisul mai ramane o clipa. iar iapa se afla la indemana. La lasarea serii.

indiferent de rangul lor. cel mai important este cel al comisului lonita. comisul lonita de la Draganesti are ceva din celebrul cavaler Don Quijote de la Mancha. voivodul. caracteristica a manifestarii tuturor oaspetilor de la han. deasupra tuturor. cel pentru pamantul mostenit . in situatia de fata . subtil concentrate in cuplul cal-calaret. in acelasi timp. remarcabil realizat prin convergenta si analogia. Evident. a unor aspecte. ca detinator al puterii si implinitor al dreptatii. cu razesii. in contrast cu aparenta de martoaga: iapa e ridicata la rang de cal domnesc de rolul. ca specie. puterii timpului. Semetia sa. gratie mereu amanatului prilej de a istorisi o alta intamplare extraordinara.si chiar identitatea riguros reala a domnului. de a servi voivodului ca depozitar al sarutului. ii prilejuieste si discutia cu boierul ce se va dovedi a fi domnul tarii. uneori contrastanta. Farmecul povestirii trebuie cautat in arta de a da concretete palpabila si credibila schemei stravechi prin selectia unor detalii evocatoare a lumii particulare in care ea s-a manifestat. asigura acestei povestiri efectul de autenticitate a intamplarii. fapt care-i confera functia de maestru de ceremonii in marele turnir al povestitorilor si. si el inalt si ciolanos. care totusi aduce aminte sugestiv de infatisarea stapanului ei. in contrast comic cu infatisarea costeliva a iepei. Identitatea spatiului intamplarii cu cel al actului povestirii ei . ea rezida in aspiratia spre dreptate. o trasatura a povestirii. Pastrand cuviinta. verificabila de catre auditoriu. ca si hanul-cetate. neindeplinit. 3 . Calitatea evidenta in ambele ipostaze este aceea a unui spirit liber si incisiv. si acea vorbire inflorit-ceremonioasa ce da acestei petreceri cu vin si friptura de la han o superioara tinuta spirituala.stravechi. sustras. caracteristica a razesimii.randuiala ierarhica a Moldovei. El se regaseste in O mie si una de nopti ca si in multe povestiri populare legate de personalitati istorice retinute de memoria colectiva. La aceasta se adauga motivatia plina de umor a genealogiei „nobile". boierii si. si in ea rezida caracterul ei exemplar. razesul isi apara cu tenacitate si indrazneala dreptul sau. de altfel. nimeni altul decat Mihalache Sturza. ea reprezinta intr-o maniera bufa blasfemiatoare adevaratul inteles al situatiei in care domnul nu si-ar fi implinit rolul sau in ordinea lumii. in convingerea ca in ea se afla temelia adevarata a ordinii lumii care se dezvaluie in chip spectaculos in realitatea diversa a actualitatii cotidiene. cedat unui alt povestitor pana cand miezul noptii si ranjetul ca de strigoi al iepei sale pun capat magiei povestilor si rastimpului ei. Rolurile pe care aceasta intamplare le presupune sunt doua: al stapanului. Aceasta recurenta a materialului epic constituie. actualitatea mulandu-se intotdeauna pe tipare stravechi a caror semnificatie este fara moarte. care in acest caz apare in dubla ipostaza: ca povestitor si ca erou al intamplarii extraordinare pe care o povesteste. Rangul mic nobiliar de comis denumea la origine pe cel investit cu functia de responsabil al hergheliilor. chiar si prin umorul bland ce-i invaluie figura.hanul cu Ancuta lui si cu ritualul primirii calatorilor oaspeti. in tovarasia iepei sale ce-i seamana intr-un chip hazliu. acela de infaptuitor al dreptatii. si al supusului al carui drept a fost lezat. caci virtuala invitatie a comisului nu este aleatorie. O lume in care voivodul isi neaga rolul nu poate fi decat o lume pe dos. Particularitatea povestirii consta in umorul ei. Cu infatisarea sa subtiratica si ciolanoasa. il determina sa se afirme in orice imprejurare. suprem gest ritualic omagial. cu rolul de a asigura rezolvarea cu dreptate a unuia dintre conflictele nascute de ea. in cazul de fata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful