P. 1
Iapa lui Voda

Iapa lui Voda

|Views: 259|Likes:
Published by Marilena Nada

More info:

Published by: Marilena Nada on Mar 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/08/2015

pdf

text

original

IAPA LUI VODA - Mihail Sadoveanu - Hanu Ancutei

Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: M. Sadoveanu: Hanu-Ancutei, Divanul persian, Soarele in balta sau Aventurile sahului (toate sunt cicluri de povestiri cu rama). Orientari teoretice Una din cele mai vechi specii ale genului epic, povestirea, conserva numeroase elemente ale originii sale populare si, in consecinta, orale. Dimensiunea sa redusa, in comparatie cu nuvela, se datoreaza faptului ca ea cuprinde o intamplare cu caracter neobisnuit, memorabil, concentrand interesul cititorului asupra ei si nu asupra destinului personajului, ca in nuvela. Ca o consecinta, personajele povestirii sunt definite doar prin trasaturile pe care rolul lor in intamplare le presupune. Arta povestitorului, frecvent figurat in text, consta in mentinerea suspansului pentru ca rasturnarea de situatie care confera intamplarii caracterul ei neobisnuit si exemplar, in acelasi timp, sa fie de maxim efect. Daca romanul este o specie „burgheza", adecvata varstei moderne a umanitatii, povestirea ilustreaza „varsta epopeica", ancestrala si spiritualizata a omenirii. Datorita nostalgiei funciare, ce reiese din evocarea unui timp si a unei lumi trecute, intemeiate cel mai adesea pe valori etice stabile, povestirea a fost considerata o specie „poetica" (la fel ca balada, epopeea, poemul cavaleresc, alegoria sau basmul). Cultivata, in egala masura, in spatiul oriental {Halima -povestea celor 1001 de nopti arabesti) si in cel catolic (Heptame-ronul Marguerittei de Navarre, Decameronul lui Boccaccio), ea are o structura ale carei elemente sunt: atmosfera, relatia explicita povestitor-ascultator (evidentiata prin elemente ale oralitatii), ceremonialul spunerii (magia invaluitoare a cuvantului adresat direct, confesiunea - reflex al intimitatii stabilite in cercul ascultatorilor -, strategiile de captare si verificare a atentiei, manevrele de intretinere a suspansului), raportul permanent intre doua timpuri {timpul povestit, trecutul evocat, si timpul povestirii, prezentul spunerii) intre care se stabileste „distanta morala" ce permite judecata inteleapta retrospectiva. De asemenea, specific este statutul necreditabil al povestitorului, datorat implicarii sale nemijlocite in intamplare (ca protagonist, martor sau colportor), ceea ce atribuie spuselor sale reflexe partinitoare, subiective. Nu toate din aceste elemente se regasesc in povestiri, fiecare scriitor rezervandu-si dreptul de adaptare creatoare a tiparului speciei. M. Sadoveanu: Iapa lui Voda, din voi. Hanu-Ancutei Ca prima povestire a ciclului, Iapa lui Voda cuprinde doua mari secvente imbricate, potrivit particularitatilor compozitiei ciclului de povestiri cu rama. Cea dintai este rama, povestireacadru: un povestitor, care apare ulterior cu totul fugar, istoriseste unor ascultatori, a caror prezenta e indicata doar de unele detalii ce presupun o adresare directa, despre o imprejurare cand, intr-o „toamna aurie", a auzit la Hanu-Ancutei multe povesti. Astfel evenimentul ce face obiectul povestirii-cadru este chiar spunerea povestilor si el este plasat de narator intr-un trecut cu aura fabuloasa prin natura spectaculoasa a detaliilor ce identifica anul toamnei aurii: ploi napraznice de Sfantul Ilie, cand s-a aratat si un balaur pe cer si pasari neobisnuite ce l-au brazdat spre o destinatie necunoscuta. Toate aceste detalii sunt semne ce pot fi talmacite, adica interpretate, in cartea descifrarii timpului si timpurilor, cartea randuielii in care se afla destinele si firile oamenilor, ca si soarta imparatiilor si a recoltelor, Zodiacul. Potrivit acestei carti vechi, mostenite de la tatal lui o data cu stiinta identificarii semnelor lumii si a talmacirii lor, mos Leonte zodierul a prevestit belsug la vita-de-vie si razboi intre imparati. implinindu-se zodiile, toamna negotul cu vin a impanzit drumurile cu care cu butoaie si la Hanu-Ancutei, asezat la o rascruce de cai comerciale, calatorii in popas nu conteneau. Ca si mos Leonte zodierul si cartea sa inteleapta, hanul este aproape o institutie a acelei lumi: este vechi de cand lumea, cu ziduri ca

1

cand se gasea tot la han.o iapa cu infatisarea nazdravanului din poveste. prefigureaza deci un turnir. „peste drum". intretinand suspansul . iar iapa se afla la indemana. Raspunsul sau isca hazul interlocutorului si stupoarea hangitei pentru limbajul neaos al ipoteticei invitatii. in ciuda rangului vadit al interlocutorului. Voda hotaraste dreptatea razesului intarind-o printr-un inscris si porunceste ca in aceeasi zi un slujbas domnesc sa plece la Draganesti spre a asista la refacerea hotarelor vechi ale razesiei. nesfiindu-se. si mai ales este stapanit dintotdeauna de o Ancuta. reluata la inceputul si sfarsitul fiecarei povestiri. expunandu-si cu indrazneala pricina. Ionita comisul plateste Ancutei vinul baut de oaspetele boier. „cealalta Ancuta". care pastrase tot timpul o sclipire de haz in privire. inainte ca fiecare sa-si vada de drum. cu sfiala crescuta de randuiala solemna a curtii . mostenita de la parinti.pe socoteala caruia se fac glume acide. boier el insusi. si. o intrecere a povestitorilor. mereu relansata de fagaduiala comisului de a spune o alta poveste mult mai interesanta si mereu amanata de interventia unui nou povestitor. inainte insa de a porni spre Iasi. Solemnitatea se destinde intr-o explozie de ras care incheie intalnirea. coborandu-1 brusc din inaltul piedestalului onoarei. comisul.detalii a caror prezentare pregateste si amana in acelasi timp scena hotaratoare. La intrebarea neobisnuitului oaspete asupra ceea ce va face in ipoteza ca nici Voda nu-i va face dreptate. Dupa cercetarea documentelor. la insusi Voda. comisul poposeste la un han din dreptul curtii domnesti si a doua zi. pui in tigla si vin vechi oferit in cani noi. comisul lonita recunoaste intai vocea. cu ochi sprancenati si zambet atragator. Cand Voda il invita sa se ridice spre a-si arata actele justificative. nu inainte ca Voda sa intoarca printr-o moneda de aur pe cea de argint platita pentru cana de vin de indraznetul impricinat. dar isi tine cumpatul in fata acestei mari surprize. urmata de dezvaluirea identitatii reale si implinirea unui act justitiar . caci la han se opreste o fastuoasa caleasca boiereasca. La lasarea serii. insa intr-o cu totul alta stare sufleteasca.este 2 . prezenta incognito a stapanului tarii printre supusi.si mai ales se conformeaza intru totul obiceiului locului. la foame si la sete. Voda. auditoriul este indata captat. insa inainte de a manca jaratic . conferit de pozitia de stapan al tarii. oferind deplina protectie calatorilor si bunurilor lor. insa boierul care coboara din ea nu are nimic neobisnuit in infatisare . popasul devine petrecere. dupa rezultatul scaunelor de judecata la care fusese. Ajuns la Iasi. cu o aluzie transparenta la zicatoarea „Corb la corb nu-si scoate ochiul" care explica judecatile strambe de pana acum si justifica umbra de incertitudine asupra judecatii lui voda. inainte ca petitionarul sa paraseasca sala tronului. eveniment rar. Boierul intra in vorba cu calatorul aflat pe picior de plecare si comisul ii marturiseste necazul pe care il are. la urma-urmei. Cu un ultim gest de fala razeseasca.stapanul iepei cade in genunchi in fata tronului de la care astepta dreptatea. dar mai ales pentru genealogia ei extraordinara: se trage dintr-o iapa cu infatisare similara cu care comisul fusese in tineretea lui chiar la Voda.de cetate.uneori un dar important . Comisul o apara insa si pentru ca sub aspectul ei costeliv se ascunde o mare rezistenta la mers. Cum o infatisare la domnie a unui razes era un fapt neobisnuit. care indeamna calatorii sa guste bunatatile locului. Motivul epic al acestei povestiri. Pricina era veche. apoi pe insusi boierul calator de la HanuAncutei. profereaza o invitatie batjocoritoare ca Voda sa-i sarute iapa „nu departe de coada". Povestitorul isi transpune ascultatorii intr-o alta toamna. primenit cu grija. fost ascultator sau nou venit. ganditor si amarat de procesul cu un boier vecin care taiase mereu din razasia lui. in prapastia lipsei de consideratie absolute. reia intrebarea de la popas. comisul mai ramane o clipa. o hangita ce mosteneste de la mama o data cu hanul si farmecul feminitatii. iar raspunsul nu intarzie: comisul nu-si ia vorba inapoi. gustand din cana de vin cu care se infatisase sa-1 primeasca hangita. se parea ca Ia randul lui comisul o va lasa mostenire. iar calatorii adunati prin preajma focurilor schimba intre ei vorbe de duh si mai ales povesti. de demult. Povestirea-cadru. sa-1 taxeze pe vecinul sau drept „corb mare boieresc". Pretextul primei povestiri il constituie calul comisului Ionita . Era tocmai pe cale sa incerce sa evite o asemenea situatie prin prezentarea cauzei la judecatorul suprem.este relativ tanar si cu o barba roscata .

Identitatea spatiului intamplarii cu cel al actului povestirii ei . suprem gest ritualic omagial. a unor aspecte. ii prilejuieste si discutia cu boierul ce se va dovedi a fi domnul tarii. cedat unui alt povestitor pana cand miezul noptii si ranjetul ca de strigoi al iepei sale pun capat magiei povestilor si rastimpului ei. caracteristica a manifestarii tuturor oaspetilor de la han. subtil concentrate in cuplul cal-calaret. puterii timpului. in contrast comic cu infatisarea costeliva a iepei. in acelasi timp. La aceasta se adauga motivatia plina de umor a genealogiei „nobile". care in acest caz apare in dubla ipostaza: ca povestitor si ca erou al intamplarii extraordinare pe care o povesteste. caracteristica a razesimii. uneori contrastanta. chiar si prin umorul bland ce-i invaluie figura. asigura acestei povestiri efectul de autenticitate a intamplarii. si al supusului al carui drept a fost lezat. o trasatura a povestirii. deasupra tuturor. in contrast cu aparenta de martoaga: iapa e ridicata la rang de cal domnesc de rolul.randuiala ierarhica a Moldovei. El se regaseste in O mie si una de nopti ca si in multe povestiri populare legate de personalitati istorice retinute de memoria colectiva. in convingerea ca in ea se afla temelia adevarata a ordinii lumii care se dezvaluie in chip spectaculos in realitatea diversa a actualitatii cotidiene. in cazul de fata. Particularitatea povestirii consta in umorul ei. cu rolul de a asigura rezolvarea cu dreptate a unuia dintre conflictele nascute de ea. care totusi aduce aminte sugestiv de infatisarea stapanului ei. Semetia sa. Rangul mic nobiliar de comis denumea la origine pe cel investit cu functia de responsabil al hergheliilor. Cu infatisarea sa subtiratica si ciolanoasa. ca specie. remarcabil realizat prin convergenta si analogia. fapt care-i confera functia de maestru de ceremonii in marele turnir al povestitorilor si. O lume in care voivodul isi neaga rolul nu poate fi decat o lume pe dos. nimeni altul decat Mihalache Sturza. boierii si. comisul lonita de la Draganesti are ceva din celebrul cavaler Don Quijote de la Mancha. 3 . si in ea rezida caracterul ei exemplar. si acea vorbire inflorit-ceremonioasa ce da acestei petreceri cu vin si friptura de la han o superioara tinuta spirituala. caci virtuala invitatie a comisului nu este aleatorie. in tovarasia iepei sale ce-i seamana intr-un chip hazliu. il determina sa se afirme in orice imprejurare. cel mai important este cel al comisului lonita. acela de infaptuitor al dreptatii.stravechi. actualitatea mulandu-se intotdeauna pe tipare stravechi a caror semnificatie este fara moarte.si chiar identitatea riguros reala a domnului.hanul cu Ancuta lui si cu ritualul primirii calatorilor oaspeti. si el inalt si ciolanos. ca detinator al puterii si implinitor al dreptatii. voivodul. in situatia de fata . de a servi voivodului ca depozitar al sarutului. razesul isi apara cu tenacitate si indrazneala dreptul sau. neindeplinit. Pastrand cuviinta. indiferent de rangul lor. ea rezida in aspiratia spre dreptate. cel pentru pamantul mostenit . cu razesii. gratie mereu amanatului prilej de a istorisi o alta intamplare extraordinara. Aceasta recurenta a materialului epic constituie. ea reprezinta intr-o maniera bufa blasfemiatoare adevaratul inteles al situatiei in care domnul nu si-ar fi implinit rolul sau in ordinea lumii. de altfel. Calitatea evidenta in ambele ipostaze este aceea a unui spirit liber si incisiv. verificabila de catre auditoriu. Rolurile pe care aceasta intamplare le presupune sunt doua: al stapanului. Evident. sustras. Farmecul povestirii trebuie cautat in arta de a da concretete palpabila si credibila schemei stravechi prin selectia unor detalii evocatoare a lumii particulare in care ea s-a manifestat. ca si hanul-cetate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->