Politica financiar reprezint o component a politicii generale a ntreprinderii, avnd o influen deosebit asupra constituirii, repartizrii i folosirii fondurilor,

n scopul realizrii programelor economice curente i de dezvoltare, al creterii eficienei ciclurilor de exploatare i de investiii i a ntregii activiti. ntre politica economic general i cea financiar exist convergene. Politica financiar are ca obiectiv rezolvarea aspectelor legate de metodele de procurare a fondurilor, alocarea pe destinaii raionale i folosirea eficient a acestora, asigurarea echilibrului financiar, reducerea costurilor capitalului etc., i trebuie s fie adaptat permanent la condiiile concrete ale fiecrei ntreprinderi. Politica financiar a agenilor economici reflect corelarea unei duble strategii: solvabilitate i rentabilitate. Politica financiar nu poate fi stabilit odat pentru totdeauna, ci se dezvolt, se modific, se perfecioneaz i se adapteaz continuu, att ca scopuri, ct i n ceea ce privete folosirea instrumentelor financiare - conform problemelor i sarcinilor noi, aprute n perioada respectiv. Principalele sarcini ale politicii financiare constau n alegerea unui ritm de cretere a capitalului economic i a modalitilor de finanare ale acestei creteri, deoarece asemenea alegere guverneaz sporirea capitalului financiar i gradul de autonomie al ntreprinderii La nivelul ntreprinderii se pot identifica3 mari categorii de politici financiare: 1. politica de investiii, care este legata de constituirea si gestionarea portofoliului de active; 2. politica de finanare, care se refera la structura financiara a ntreprinderii i la modul de constituire a resurselor; 3. politica de dividende, care privete decizii de reinvestire a profitului sau distribuire de dividende.

Politica de finanare reprezint opiunea ntreprinderii de a-si acoperi nevoile de finanare a proiectelor de investiii, fie prin fonduri proprii, fie prin mprumuturi, fie in participaie. Deci, alternativele de decizie pot fi: -din surse proprii, rezultate din autofinanare i din dezinvestiri de active fixe i curente; - din surse externe, respectiv atragerea de capitaluri din afara ntreprinderii, care la rndul lor pot fi: sursei proprii (atragerea de capitaluri noi de la acionari) i mprumutate (credite bancare, emisiuni de obligaiuni).