Ce este metodologia?

Termenul de metodologie defineste, la modul general, un set de principii, practici si proceduri aplicabile la un anumit domeniu al cunoasterii. Mai concret, o metodologie descrie modul de obtinere a informatiilor sau, mai simplu, modul in care se desfasoara o anumita activitate. Metodologia include metode, tehnici si proceduri utilizate pentru culegerea si analizarea informatiilor obtinute. Cu alte cuvinte, metodologia este deopotriva a) o viziune, o strategie de cercetare, un proiect, un program si o filosofie de lucru, dar si b) o colectie de instrumente/ idei practice de imbogatire a cunoasterii. Acceptiunile de la punctul a) presupun o planificare, o privire in viitor, iar cele de la punctul b) presupun o activitate de organizare coerenta a cercetarii sau, cu alte cuvinte un management al cercetarii. Acesta este si motivul pentru care acest curs se numeste Metodologii de cercetare si Managementul cercetarii. Am renuntat deliberat la denumirea incetatenita la noi si chiar in strainatate aceea de Metodologia cercetarii stiintifice, deoarece nu exista doar o singura metodologie in cercetare, ci mai multe, iar termenul de stiinta1 este unul care apartine de modernitatea incheiata la mijlocul secolului trecut. In lantul trofic DATE INFORMATII CUNOSTINTE INTELEPCIUNE, metodologiile vizeaza indeosebi ultimele doua etape. Obtinerea informatiilor este doar pregatirea obtinerii unei cunoasteri tot mai profunde sau mai inalte. Orice domeniu isi propune sa ajunga la stadiul de intelepciune, iar iubirea de intelepciune se numeste filosofie (filo iubire, sofos intelepciune). Se spune ca stadiul cel mai inalt de cunoastere al unui domeniu este atunci cand se face filosofia acelui domeniu. Filosofia cunoasterii se numeste epistemologie (teoria cunoasterii inalt sistematizate), spre deosebire de gnoseologie care este teoria despre cunoasterea comuna, primara, nesistematizata. Aproape ca nu mai trebuie subliniat, dar este inevitabil sa spun ca aparitia Internetului, a motoarelor de cautare si a bibliotecilor electronice va genera un salt urias in cunoasterea umana. O prima consecinta vizibila a informatizarii si globalizarii cunoasterii este relativizarea adevarurilor. Metodologia transdisciplinara capata tot mai mult teren, iar metodologiile disciplinare si interdisciplinare isi recunosc tot mai mult propriile limite. Dar, indiferent de metodologia aleasa, orice cercetare trebuie sa fie clara (in scopuri), coerenta (in alegerea mijloacelor) si consistenta (in adecvarea scopurilor la mijloace si a mijloacelor la scopuri). Totodata, cercetarea trebuie sa fie un proces continuu, altfel consistenta rezultatelor obtinute se dilueaza si chiar dispare, ca urmare a modificarii contextelor, aparitiei de noi corelatii cu alte contexte, etc. Cercetarea nu mai este demult doar un proces strict rational, derulat mecanic sau prin aplicarea automata a unor reguli presupuse eterne. Ea implica tot mai mult apelul la intuitie si imaginatie (dimensiuni irationale). Cercetarea, ca si in orice al domeniu de activitate, presupune multa daruire si pasiune. Altfel, are loc doar un simplu consum de resurse, fara niciun rezultat relevant.
1 Vezi Editorialele: How scientific is (are) (social) sciences?, in: Economy Transdisciplinarity Cognition (ETC) vol XII, issue 1/ 2009, pp. 7-9, Science is dead. Long live knowledge!, in: ETC vol XII, issue 2/ 2009, pp. 7-8, On Mangement: Is it Scientific Management? No! Is it Management Science? No! Is it Changing Management? Yes!, in: ETC vol XIII, issue 1/ 2010, pp. 5-6. Toate numerele de revista se gasesc la adresa www.ugb.ro/etc

Pe parcursul acestei carti voi aborda metodologiile in functie de nivelul de cunoastere existent: de la cele 7 discipline fundamentale in cultura greco romana, actualmente exista in lume peste 2000 de discipline din ce in ce mai inguste ca domeniu de cercetat. Asadar, cercetarea disciplinara era posibila si chiar recomandabila in perioada de inceput a civilizatiei europene actuale, dar pe masura largirii arealului de cunoscut, conexarea disciplinelor pe grupe de discipline aparea ca inevitabila. Spre exemplu, in Grecia antica Xenofon a scris lucrarea ECONOMICA (termen tradus la noi, gresit, dupa parerea mea, fie ECONOMICELE sau DESPRE ECONOMIE). De asemenea, Aristotel a scris lucrarea ECONOMICA, desi dovada paternitatii ei este inca discutabila). Odata cu aparitia capitalismului si a statelor natiuni disciplina numita Economica s-a transformat in interdisciplinara Economie politica, desi anumite scoli de gandire considera ca atributul politica nu are ce cauta in analiza economica. In viziunea transdisciplinara pe care o promovez de mai multe decenii (dar indeosebi dupa intalnirea cu Basarab Nicolescu) economicul trebuie studiat obligatoriu in context economic si etic. Triada/ continuumul politic-economic-etic este asumata de Metodologia Scop-Mijloc (MSM) iar aplicarea acestei metodologii la campul larg al cunoasterii umane mi-a generat ideea necesitatii imperioase a compactarii cunoasterii. Concret si practic, am propus compactarea tuturor cunostintelor despre indivizii umani si societatea pe care o alcatuiesc intr-o teorie unica si coerenta numita MSM. Aceasta cunoastere compactizata trebuie predata in clasele primare, iar pe parcursul ciclurilor educationale sa se permita specializarea pe una sau alta dintre disciplinele existente (incepand cu nivelul de master). Faptul ca MSM a fost creata de subsemnatul cu cca patru decenii in urma (in anii '80 intr-o forma simplificata, prinzand un oarecare contur in teza de doctorat finalizata in 1984 si sustinuta in anul 1996) inseamna o perioada suficient de lunga de verificari si experimentari. Principalele avantaje ale acestei metodologii sunt: integrarea cunoasterii si, pe cale de consecinta, compactizarea acesteia, pornind de la esentele disciplinelor si ale relatiilor interdisciplinare, eficientizarea procesului educational si crerea de sanse suplimentare descoperirilor in domeniul cercetarilor socio-umane.
Introducere Rostul iniierii studenilor masteranzi n tehnicile i metodologiile de cercetare are multiple motivaii: a)n primul rnd, cercetarea ar trebui s fie un obiectiv al ntregii educaii, ncepnd cu grdinia i terminnd cu studiile posdoctorale. Scopul educaiei nu trebuie s fie acumularea, nmagazinarea i, eventual, reproducerea de informaii presupuse a fi utile, ci sdirea curiozitii de a afla nouti i construirea capacitii de a gsi soluii la problemele vieii reale. b) Cercetarea nseamn manifestarea curiozitii umane n aproape toate momentele vieii, dar ndeosebi atunci cnd nu suntem mulumii cu ceea ce avem,

cu ceea ce exist n contextul n care trim i ne preocupm de CUTAREA i GSIREA de variante, de alternative, de soluii noi, de rezolvri mai bune. c)Dorina de cunoatere iat esena ntregului demers numit cercetare. Un sinonim al conceptului de cercetare este cutare de informaie, mai exact cutare informaiei n mod sistematic, programat, deliberat, dorit sau chiar impus de contextele nefavorabile. d)Englezescul research sugereaz foarte bine aceast insisten i tenacitate n cutarea de altceva, research nsemnnd re-search, adic o cutare repetat, reluat pn la aflarea unei soluii pentru o problem de via oarecare. e)GSIREA unei soluii mai bune, mai adecvate noilor contexte este SCOPUL oricrei cercetri, iar CUTAREA soluiilor prin combinri i recombinri de informaii i daturi existente este MIJLOCUL prin care poate fi atins scopul de a gsi ceva nou, mai bun, mai util, mai adecvat. f)Deviza oricrui proces de cercetare ar putea fi macedonskianul Excelsor! (Tot mai sus!) prin care omul ncearc i uneori reuete s se apropie asimptotic de modelul divin al Printelui atotcunosctor, atotputernic i atotcuprinztor. De fapt, simbolul cretin al cunoaterii l reprezint Pomul cunoaterii binelui i rului, iar gustarea de ctre Eva a unui mr (fruct oprit) simbolizeaz dorina irepresibil spre cunoatere, spre altceva, spre viitor. g)Cercetarea este facilitat de tehnici din ce n ce mai sofisticate i mai asistate de tehnologiile informaionale, astfel nct apare ca foarte fireasc includerea unui curs de Metodologii de cercetare la nivel de master, acest curs fiind predat, apoi, la un nivel mai ridicat de complexitate la ciclul doctoral i postdoctoral. In mod normal, dincolo de coninutul teoretico-metodologic al acestui curs, toate celelalte discipline predate la master trebuie s pun accentul pe cercetare, pe soluionarea de probleme (proiecte), pe consolidarea abilitilor i competenelor de a elabora ipoteze de lucru, de a adecva metodele cele mai potrivite de verificare sau/i de nlocuire a acestor ipoteze cu altele. h)Cercetarea nu este un moft, o mod, o sofisticare inutil a aflrii de noi informaii, ci este o necesitate a dezvoltrii umane. Pe scurt, se poate afirma, chiar fr demonstraii savante, c dezvoltarea este imposibil n lipsa cercetrii. M refer deopotriv la dezvoltarea individului (n primul rnd!), ct i la dezvoltarea comunitii n care triete fiecare dintre noi. i)Dup ce omenirea a parcurs o lung i dureroas perioad istoric numit modernitate (cu sinonimele sale: industrial,capitalist), aceasta se afl, de cel puin 50 de ani ntr-o perioad fast, mai puin inuman, mai sofisticat i mai mult bazat pe cunoaterea la nivel de mas, perioad generic numit postmodern, postindustrial sau chiar postcapitalist. Nu sunt deloc lipsite de semnificaie etichetele lipite pe fruntea actualei perioade istorice postmoderne: Era Informaiei, Societatea bazat pe cunoatere, Economia bazat pe cunoatere, etc. Or, toate aceste denumiri implic, cu necesitate, cercetarea. j)Denumirea iniial a acestui curs (i predominant n majoritatea universitilor romneti) era Metodologia cercetrii tiinifice. Personal, am dou obiecii fa de aceast titulatur care ine eminamente i esenialmente de modernitatea deja depit i nvechit. Prima obiecie se refer la folosirea articolului hotrt, singular (metodologia) perfect consonant cu concepia modern bazat pe discipline impuse de autoriti scolastice, rigide i semifeudale. n locul acesteia eu folosesc pluralul nearticulat (metodologii) tocmai pentru a sublinia c nu exist i nu poate exista o metodologie unic i impus prin voina vreunei trectoare i adesea ndoielnice autoriti academice. Trecerea de la o metodologie la mai multe metodologii de cercetare este consonant cu trecerea de la studiul (i stadiul) disciplinar la cel inter i transdisciplinar, de esen postmodern, actual. A doua obiecie se refer la cuvntul tiinific, pe care, dup cum se observ, nu l-am folosit deloc n aceast Introducere i nu l voi folosi nici n continuare. Termenul tiin a suferit, n timp o mitizare excesiv, iar celor care lucrau n numele tiinei li se atribuia o putere indiscutabil i

presupus a fi bazat pe o raionalitate maxim. Conceptul de tiin este, i el, unul care ine de modernitate. Apariia managementului s-a fcut n numele tiinei, taylorismul clamnd faptul c promoveaz managementul tiinific, iar orice abatere de la preceptele acestei coli erau, evident, tratate drept netiinifice, respectiv lipsite de raionalitate. Marxismul s-a revendicat i el de la raionalitatea tiinific riguroas, n timp ce aplicarea lui a fost corectat n funcie de interesele clasei feudale conductoare (cel mult mburghezit, dar n nici un caz muncitoreasc sau proletar). Nazismul, revendicat i el de la Marx i gndirea de stnga, s-a vrut perfect tiinific n crearea omului nou (ncercat a fi creat, n perfect nrudire cu nazismul, i de sistemul sovietic bolevic). Am adus aceste exemple pentru a sublinia c n numele tiinei s-au fcut multe crime, sau cel puin multe nedrepti i inechiti. Mai mult, nu doar tiinele sociale sunt simple colecii de opinii i de interese drapate sub denumiri tiinifice, clamnd respectarea unor legi imuabile, nevzute i chiar nedorite de muli semeni, ci i aa zisele tiine exacte (fizica, chimia, biologia etc) au teorii i legi care au fost abandonate sau contrazise cu argumente la fel de tiinifice ca i cele pe care le-a nlocuit, pentru ca apoi s fie, la rndul lor, abandonate. Presupusa exactitate a tiinelor naturale a fost prea adesea contrapus presupusei inexactiti i chiar inutiliti a tiinelor sociale, dei ambele segmente de cunoaterea se mpiedecau adesea de credine, mituri, gndire sclerozat, interese de clan etc. Opinia mea este c, odat cu dispariia modernitii trebuie s dispar i tiina modern, dnd drept de cetate cunoaterii postmoderne transdisciplinare. tiina a murit! Triasc cunoaterea! k)Cercetarea este un imperativ care ine i de dou fenomene ce nu pot fi trecute cu vederea n perioada postmodern: globalizarea mondial i integrarea european. Ambele procese sunt consecine fireti ale competiiei dintre ntreprinztori, fie acetia firma private sau state-naiuni, procesele avnd ca suport real i inevitabil intensificarea concurenei prin intermediul noilor informaii obinute prin masive investiii n cercetare. Pe scurt: cercetarea intensific concurena, iar lupta de concuren este pierdut n lipsa cercetrii i a investiiilor masive n cercetare. Deocamdat, SUA conduc autoritar n domeniul cercetrii avantaj concurenial ce este probat de numrul premiilor Nobel obinute, de clasamentul universitilor lumii i de volumul cheltuielilor- investiiilor pentru cercetare. Europa unit i-a recunoscut inferioritatea n planul cercetrii, drept pentru care a adoptat Strategia Lisabona, un document utopic, slab documentat i care probeaz el nsui fragilitatea cerecttorilor europeni. Aceast pompoas i lipsit de realism Strategie viza ca n perioada 2000-2010 UE s ajung i s depeasc SUA n planul cercetrii. n 2010, Consiliul Europei a adoptat un nou document cu ambiii similare, ceva mai realist formulate. Spaiul European al Educaiei a fost dublat de un Spaiu European al Cercetrii, existent deocamdata doar sub raportul finanrii unionale i a cercetrilor comune efectuate de universiti sau institute asociate n proiecte comune. O analiz a realizrilor din acest domeniu ar merita o cercetare distinct. Universitatea George Bacovia a devenit membru SPACE n anul 2005. n 2007 am propus, iar Adunarea General a SPACE a adoptat decizia nfiinrii unui comitet special dedicat cercetrii, numit ERA Committee. Am condus acest comitet o legislatur, iar actuala activitate a acestui comitet este demn de nalte aprecieri. Am intenionat s subliniez, prin cele afirmate n acest paragraf, c cercetarea este o prioritate european, creia nu ne putem sustrage. l)Cercetarea postmodern actual este una cobort din turnul de filde al specalizrilor moderne nguste (i a specialitilor nguti), fiind sesizabil trecerea de la viziunea analitic la cea sintetic, de la abordul disciplinar la cel transdisciplinar, de la logica deductiv la logica (s)inductiv. n consecin, i un curs postmodern despre metodologiile de cercetare va fi mult diferit de cursurile marcate de scientismul modernist, de pozitivismul fizicalist i de excesul de matematic adoptat i de ctre disciplinele socioumane. m)Transdisciplinaritatea este prezentul i viitorul imediat al cercetrii. Nu ntmpltor revista Universitii George Bacovia este intitulat Economy

Transdisciplinarity Cognition, UGB i Bacul fiind poli importani ai cercetrii transdisciplinare n Romnia. De asemenea, orientarea protransdisciplinaritate a Universitii Bacovia s-a concretizat i n acordarea titlului de Doctor Honoris Causa profesorului Basarab Nicolescu, directorul Centre International pour les Recherches et Etudes Transdisciplinaires (CIRET) cu sediul la Paris. n) http://www.marxists.org/reference/archive/hegel/help/mean07.htm#09 Ce este metodologia? Termenul de metodologie definete, la modul general, un set de principii, practici i proceduri aplicabile la un anumit domeniu al cunoaterii. Mai concret, o metodologie descrie modul de obinere a informaiilor sau, mai simplu, modul n care se desfoar o anumit activitate. Metodologia include metode, tehnici i proceduri utilizate pentru culegerea i analizarea informaiilor obinute. Cu alte cuvinte, metodologia este deopotriva a) o viziune, o strategie de cercetare, un proiect, un program i o filosofie de lucru, dar i b) o colecie de instrumente/ idei practice de mbogire a cunoaterii. Accepiunile de la punctul a) presupun o planificare, o privire n viitor, iar cele de la punctul b) presupun o activitate de organizare coerent a cercetrii sau, cu alte cuvinte un management al cercetrii. Acesta este i motivul pentru care acest curs se numete Metodologii de cercetare i Managementul cercetrii. Am renunat deliberat la denumirea ncetenit la noi i chiar n strintate aceea de Metodologia cercetrii tiinifice, deoarece nu exist doar o singur metodologie n cercetare, ci mai multe, iar termenul de tiin1 este unul care aparine de modernitatea ncheiat la mijlocul secolului trecut. n lanul trofic DATE INFORMAII CUNOTINE NELEPCIUNE, metodologiile vizeaz ndeosebi ultimele doua etape. Obtinerea informatiilor este doar pregatirea obtinerii unei cunoasteri tot mai profunde sau mai inalte. Orice domeniu isi propune sa ajunga la stadiul de intelepciune, iar iubirea de intelepciune se numeste filosofie (filo iubire, sofos intelepciune). Se spune ca stadiul cel mai inalt de cunoastere al unui domeniu este atunci cand se face filosofia acelui domeniu. Filosofia cunoasterii se numeste epistemologie (teoria cunoasterii inalt sistematizate), spre deosebire de gnoseologie care este teoria despre cunoasterea comuna, primara, nesistematizata. Aproape ca nu mai trebuie subliniat, dar este inevitabil sa spun ca aparitia Internetului, a motoarelor de cautare si a bibliotecilor electronice va genera un salt urias in cunoasterea umana. O prima consecinta vizibila a informatizarii si globalizarii cunoasterii este relativizarea adevarurilor. Metodologia transdisciplinara capata tot mai mult teren, iar metodologiile disciplinare si interdisciplinare isi recunosc tot mai mult propriile limite. Dar, indiferent de metodologia aleasa, orice cercetare trebuie sa fie clara (in scopuri), coerenta (in alegerea mijloacelor) si consistenta (in adecvarea scopurilor la mijloace si a mijloacelor la scopuri). Totodata, cercetarea trebuie sa fie un proces continuu, altfel consistenta rezultatelor obtinute se dilueaza si chiar dispare, ca urmare a modificarii contextelor, aparitiei de noi corelatii cu alte contexte, etc. Cercetarea nu mai este demult doar un proces strict rational, derulat mecanic sau prin aplicarea automata a unor reguli presupuse eterne. Ea implica tot mai mult apelul la intuitie si imaginatie (dimensiuni irationale). Cercetarea, ca si in orice al domeniu de activitate, presupune multa daruire si pasiune. Altfel, are loc doar un simplu consum de resurse, fara niciun rezultat relevant. Pe parcursul acestei carti voi aborda metodologiile in functie de nivelul de cunoastere existent: de la cele 7 discipline fundamentale in cultura greco romana, actualmente exista in lume peste 2000 de discipline din ce in ce mai inguste ca domeniu de cercetat. Asadar, cercetarea disciplinara era posibila si chiar recomandabila in perioada de inceput a civilizatiei europene actuale, dar

pe masura largirii arealului de cunoscut, conexarea disciplinelor pe grupe de discipline aparea ca inevitabila. Spre exemplu, in Grecia antica Xenofon a scris lucrarea ECONOMICA (termen tradus la noi, gresit, dupa parerea mea, fie ECONOMICELE sau DESPRE ECONOMIE). De asemenea, Aristotel a scris lucrarea ECONOMICA, desi dovada paternitatii ei este inca discutabila). Odata cu aparitia capitalismului si a statelor natiuni disciplina numita Economica s-a transformat in interdisciplinara Economie politica, desi anumite scoli de gandire considera ca atributul politica nu are ce cauta in analiza economica. In viziunea transdisciplinara pe care o promovez de mai multe decenii (dar indeosebi dupa intalnirea cu Basarab Nicolescu) economicul trebuie studiat obligatoriu in context economic si etic. Triada/ continuumul politic-economic-etic este asumata de Metodologia ScopMijloc (MSM) iar aplicarea acestei metodologii la campul larg al cunoasterii umane mi-a generat ideea necesitatii imperioase a compactarii cunoasterii. Concret si practic, am propus compactarea tuturor cunostintelor despre indivizii umani si societatea pe care o alcatuiesc intr-o teorie unica si coerenta numita MSM. Aceasta cunoastere compactizata trebuie predata in clasele primare, iar pe parcursul ciclurilor educationale sa se permita specializarea pe una sau alta dintre disciplinele existente (incepand cu nivelul de master). Faptul ca MSM a fost creata de subsemnatul cu cca patru decenii in urma (in anii '80 intr-o forma simplificata, prinzand un oarecare contur in teza de doctorat finalizata in 1984 si sustinuta in anul 1996) inseamna o perioada suficient de lunga de verificari si experimentari. Principalele avantaje ale acestei metodologii sunt: integrarea cunoasterii si, pe cale de consecinta, compactizarea acesteia, pornind de la esentele disciplinelor si ale relatiilor interdisciplinare, eficientizarea procesului educational si crerea de sanse suplimentare descoperirilor in domeniul cercetarilor socio-umane.