Dac sunt oameni fericii pe acest pmnt, pentru ce nu url, pentru ce nu apar n strad ca s-i strige bucuria n ipete

nebune i nencetate? De unde atta discreie i atta rezerv? Dac a avea contiina unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziii interne nspre plcere, i dac a simi o irezistibil nclinare nspre senintate, n-a putea tri numai n mine acele momente, ci le-a mprti ntr-un elan fr margini tuturora, m-a risipi de bucurie n vzul celorlali, mi-a consuma toat energia pentru a face comunicabil starea mea de fericire, preaplinul meu ncnttor i debordant. N-a regreta dac dup o astfel de risipire vocea ar rgui, ochii ar orbi i mersul s-ar mpletici, n-a regreta dac funciile i posibilitile organelor s-ar epuiza i focul din mine i-ar ncetini plpirile. Dac exist fericire n lume, ea trebuie comunicat. Sau oamenii cu adevrat fericii n-au contiina fericirii lor?